Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterniara-Bucuresti

Referat Pedologie:” SOLURILE DIN ROMÂNIA”

Nume : Iliescu CatalinSpecializare : Agricultura-IFR

Grupa : 1201

1

SOLURILE DIN ROMÂNIA

1.CLASIFICAREA SOLURILOR Clasificarea solurilor constituie una dintre problemele cele mai complexe ale pedologiei şi pedogeografiei.Având ca scop principal gruparea solurilor pe bază de similitudine în categorii sau clase,în care sunt incluse solurile ale căror morfologie şi proprietăţi sunt foarte asemănătoare sau chiar identice,clasificarea trebuie să satisfacă două categorii de destinare,ştiinţifice şi utilitare. Clasificarea ,bazată pe principiile zonalităţii genetico-geografice,avea ca obiectiv profilul de sol,considerat ca o reflectare fidelă a interacţiunii factorilor mediului geografic şi a proceselor de solificare pe care ei le generează. Prima clasificare a fost elaborată în 1969,după care în 1973 s-au făcut unele modificări.În 1976 apare a treia variantă cu care se lucrează în opetaţiunea de profilare agroeconomică.În 1979 apare a patra variantă sintetizată în „Sistemul Român de Clasificare a Solurilor”,iar în 2003 s-a elaborat şi publicat „Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor”. „Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor” este structurat în trei unităţi taxonomice de nivel superior (A) :clasa,tipul şi subtipul şi patru unităţi taxonomice de nivel inferior(B) :varietatea,familia ,specia,varianta. Clasa de sol reprezintă totalitatea solurilor carecterizate printr-un anumit stadiu sau mod de diferenţiere a profilului de sol dat de prezenţa unui anumit orizont pedogenetic sau proprietate esenţială ,considerate ca elemente diagnostice specifice celor 12 clase de soluri. Tipul de sol reprezintă o grupă de soluri asemănătoare ,separate în cadrul unei clase de soluri,caracterizate printr-un mod specific de manifestare a unor elemente diagnostice.Fiecare clasă de soluri prezintă între 1 şi 5 tipuri genetice de sol,în total 32. Subtipul de sol reprezintă o subdiviziune în cadrul tipului genetic de sol care grupează solurile caracterizate printr-un anumit grad de manifestare a caracteristicilor specifice tipului,fie o anumită succesiune de orizonturi,unele marcând tranziţii spre alte tipuri de sol ,iar altele fiind caracteristici de importanţă practică deosebită.

CLASA TIPUL SUBTIPUL

1. PROTISOLURI 1.1. LITOSOLURI distric,eutric,rendzic,histic

2

1.2. REGOSOLURI distric,eutric,calcic,calcaric,stagnic,salinic,molic,umbric,peliclitic,scheletic

1.3. PSAMOSOLURI distric,eutric,calcaric,molic,umbric,gleic,sodic,salinic

1.4.ALUVIOSOLURI distric,eutric,calcaric,molic,umbric,entic,vertic,prundic,gleic,salinic,sodic,psamic,pelic,coluvic

1.5. ENTIANTROSOLURI

urbic,rudic,garbic,spolic,mixic,reductic,psamic,pelic,copertic,litic,litoplacic

2.CERNISOLURI 2.1. KASTANOZIOMURI

tipic,maronic,psamic,gleic,salinic,sodic

2.2. CERNOZIOMURI tipic,psamic,pelic,vertic,gleic,aluvic,calcaric,kastanic,cambic,argic,gleic,maronic,salinic,sodic,litic

2.3.FAEOZIOMURI tipic,gleic,psamic,vertic,pelic,stagnic,clinogleic,aluvic,cambic,argic,calcaricgreic

2.4. RENDZINA calcarică,eutrică,cambică,scheletică3.UMBRISOLURI 3.1. NIGROSOLURI tipic,cambic,litic,scheletic,aluvic

3.2. HUMOSIOSOLURI tipic,cambic,litic,scheletic4.CAMBISOLURI 4.1.

EUTRICAMBOSOLURItipic,molic,pelic,vertic,andic,gleic,stagnic,aluvic,litic,scheletic,rodic,salinic,salic

4.2. DISTRICAMBOSOLURI

tipic,umbruc,psamic,andic,prespodic,litic,scheletic,aluvic,gleic

5.LUVISOLURI 5.1. PRELUVOSOLURI tipic,molic,roşcat,rodic,psamic,pelic,vertic,stagnic,gleic,calcic,litic,scheletic,sodic

5.2. LUVOSOLURI tipic,umbric,roşcat,rodic,calcic,rezical-caric,psamic,vertic,albic,glosic,planic,litic,gleic,scheletic,sodic,satgnic

5.3. PLANOSOLURI tipic,albic,vertic,stagnic,sodic5.4. ALOSOLURI tipic,umbric,preluvic,albic,stagnic,

cambiargic,litic,scheletic6.SPODISOLURI 6.1. PREPODZOLURI tipic,umbric,histic,litic,scheletic

6.2. PODZOLURI tipic,umbric,feriluvic,histic,criostagnic,litic,scheletic

6.3. CRIPTOPODZOLURI

tipic,histic,litic,scheletic

7. PELISOLURI 7.1. PELOSOLURI tipic,brunic,argic,gleic,stagnic7.2. VERTOSOLURI tipic,brunic,stagnic,gleic,nodulocalcic

salinic,sodic8. ANDOSOLURI 8.1. ANDOSOLURI distric,eutric,umbric,molic,cambic,

litic,scheletic,histic

3

9. HIDRISOLURI 9.1. STAGNOSOLURI tipic, luvic,albic,vertic,gleic,planic,histic

9.2. GLEISOLURI distric,eutric,calcaric,molic,cernic,umbric,cambic,psamic,pelic,aluvic,histic,tionic

9.3. LIMNOSOLURI distric,eutric,calcaric,entic,psamic,pelic,salinic,histic

10. SALSODISOLURI

10.1. SOLONCEACURI tipic,cu sodă,calcaric,molic,sodic,vertic,gleic,psamic

10.2. SOLONEŢURI tipic,calcic,molic,luvic,albic,salinic,stagnic,gleic,solodic, entic,psamic,pelic

11.HISTRIOSOLURI 11.1. HISTOSOLURI distric,eutric,salinic,teric,tionic11.2. FOLIOSOLURI distric, eutric,litic

12.ANTRISOLURI 12.1. ERODOSOLURI cambic,argic,andic,spodic,calcaric,pelic,stagnic,litic,scheletic,eutric

12.2. ANTROSOLURI hortic,antracvic,psamic,pelic,calcaric,eutric,distric

2.STRUCTURA SOLULUI Prin structura solului se înţelege modul de grupare a particulelor elementare în agregate de diferite forme şi mărimi (care se desfac uşor dacă solul este supus unei acţiuni mecanice).Se referă la două componente: - modul de dispunere spaţială a particulelor elementare a solului - natura şi intensitatea legăturilor care există între ele. Starea structurală a solului creează un sistem eterogen ,polidispars şi poros care modifică toate valorile şi regimurile unor factori ecologici ai mediului.Structura determina direct potenţialul de fertilitate al solurilor,importanţa ei crescândde la solurile nisipoase spre cele argiloase.Se cunosc numeroase sisteme de clasificare a structurii ,unele luând în considerare forma şi mărimea elementelor structurale ,altele (cum este cel adoptat şi în ţara noastră) iau în considerare :tipul de structură,mărimea elementelor structurale,gradul de dezvoltare al structurii. Principalele tipuri de structură:După forma şi aranjametul elementelor structurale ,în masa solului se deosebesc următoarele tipuri:

- Structură glomerulară - dispunera particulelor de sol în agregate aproximativ sferice ,poroase,cu suprafeţe curbate (concavităţi şi convexităţi).E caracteristică solurilor cu orizont Am bogat în humus de tip mull calcic şi cu activitate intensă a mezofaunei(cermoziomuri,etc.)

- Structura poliedrică angulară – se caracterizează prin agregate cu dimensiuni aproximativ egale pe cele 3 axe ,cu feţe neregulate plane ,delimitate de muchii evidente ,aşezate îndesat,ceea ce dă un aspect colţuros.Se întâlneşte în orizonturile Bt ale solurilor brune argiloiviale.

- Structura poliedrică subangulară – similară cu cea poliedrică angulară ,însă elementele structurale prezintă muchii mai teşite ,şterse şi

4

suprafeţe neregulate.Aici se încadrează orizonturile Bv ale solurilor brune eumezobazice şi a cernoziomurilor cambice.

- Structura prismatică - alcătuită din agregate alungite,orientate vertical,cu feţe plane şi muchii ascuţite,capetele prismelor nerotunjite.Sunt caracteristice orizonturilor Bt ale solurilor brune luvice,luvisolurilor albice.

- Structura columnoid – prismatică - asemănătoare celei prismatice ,dar muchiile sunt rotunjite.

- Structura columnară – asemănătoare celei prismatice ,dar capetele agregatelor structurale sunt rotunjite.Este caracteristică orizontului Btna,orizont genetic al soloneţurilor.

- Structura foioasă,sistoasă sau lamelară – constituită din agregate sub formă de plăci sau lamele,fragmente orientate orizontal.Este specifică atât solurilor tasate,cât şi orizonturilor El şi Ea caracteristice solurilor luvice.

- Structura grăunţoasă – elementele structurale sunt aproximativ sferice ,fără feţe de alipire între ele;sunt relativ neporoase.

După gradul de dezvoltare :- masivă – la solurile formate pe material coeziv- monoangulară – grăunţi minerali nelegaţi- slab dezvoltată – elementele structurale sunt greu observabile în situ;la

sfărâmare ,se observă puţine agregate,cea mai mare parte a solului fiind structurat

- moderat dezvoltată – elementele srtucturale sunt observabile în situ,dar nu distincte;la sfărânare se observă multe agregate şi puţin material astructurat.

- bine dezvoltată – elementele structurale sunt distinct vizibile în situ;la sfărâmare ,aproape întreaga masă se desface în elemente structurale.

După mărime,elementele structurale sunt:- foarte mici cu un diametru sub 1 mm- mică cu diametrul de 1-2 mm- mijlocie cu diametrul de 2-5 mm- mari cu diametrul de 5-10 mm- foarte mari cu diametrul de peste 10 mm.

3.TEXTURA SOLULUI În teren ,determinarea texturii solului se face în mod indirect ,prin stabilirea unor poprietăţi fizice (aderenţa,plasticitatea,capacitatea de modelare),la care se mai

5

adaugă examinarea solului cu ochiul liber sau cu lupa,determinarea friabilităţii în stare uscată sau uşor reavănă,sau stabilirea senzaţiei la frecare în stare umedă între degete. Frecvent,însă textura pe teren se determină astfel:se ia o probă de sol în greutate de 10-20 g, care se umectează şi se frământă până se obţine o pastă omogenă,care nu lasă urme evidente pe hârtie.După aceea se trece solul între palme ,dându-i-se o formă cilindrică de grosimea unei ţigarete.Fiecare specie texturală se comportă în mod diferit la modelare. Dacă nu se poate modela în formă cilindrică solul este nisipos.Dacă se modelează în formă cilindrică ,dar se rupe la capătul de care este ţinut ,solul este nisipo-lutos.Dacă prin încovoiere şi turtire între degete solul formează pe curba externă crăpături mari şi chiar se rupe în bucăţi ,este luto-nisipos.Când pe curba externă a solului îndoit ,apar crăpături ce merg până la jumătate din grosimea acestuia ,solul este lutos.În cazul solurilor luto-argiloase apar crăpături fine pe marginea exterioară ,iar în cazul solurilor argiloase,crăpăturile sunt foarte fine sau chiar lipsesc. Identificarea texturii pe teren prin metodele amintite mai sus – considerată ca o primă şi indispensabilă apreciere,este verificată şi corectată în urma analizei granulometrice. Determinarea texturii se face pentru fiecare orizont în parte,uneori chiar pentru fiecare suborizont şi pentru materialul parental. După textură se deosebesc 12 specii texturale de sol notat astfel: n-nisip;nl-nisip lutos;ln-lut nisipos;lan-lut argilo-nisipos;l-lut;lp-lut prăfos;p-praf;la-lut argilos;lap-lut argilo-prăfos;an- argilă nisipoasă; ap- argilă prăfoasă; a- argilă. La speciile texturale nisip şi nisip lutos se va menţiona dacă nisipul este predominant fin sau grosier(nf,nlf,ng,nlg);prezenţa nisipului grosier se va menţiona şi la alte texturi(l+ng;la +ng;etc.).

4.PROFILE Profilul de sol – roca mai mult sau mai puţin masivă iniţială,care în timp,sub acţiunea factorilor pedogenetici,a fost diferenţiată într-o serie de straturi numite orizonturi pedogenetice.Grosimea profilelor de sol este foarte redusă la solurile incipiente(care corespund stadiilor de alterare a rocilor).Aceasta atinge maximum de dezvoltare în cazul solurilor care corespund unor stadii de alterare puternică a rocilor(în special în regiunile calde ţi umede).Sub aspectul stadiului de dezvoltare a profilului de sol se întâlnesc următoarele situaţii:soluri cu profil suficient sau complet format ,soluri cu profil insuficient sau incomplet format şi soluri cu profil transformat ulterior,fie din cauze naturale ,fie antropice.

5.ORIZONTURI DIAGNOSTICE

6

Orizontul de sol (pedogenetic) – un strat ,aproximativ paralel cu suprafaţa terenului ,care are o serie de propietăţi rezultate din procesul de formare a solului,proprietăţi ce diferă de cele ale stratelor de deasupra şi dedesubt.

- se deosebesc prin caracteristici care pot fi observate şi eventual măsurate în teren cum ar fi : culoarea ,textura,structura, consistenţa,prezenţa sau absenţa carbinaţiilor,a unor neoformaţiuni ,etc.

- se formează şi se dezvoltă treptat ,o dată cu evoluţia procesului de solificare.

Orizonturile pot fi :minerale sau organice. Orizontul mineral – orizontul format predominant din material şi care conţine materie organică în proporţie mai mică de 20% (dacă nu conţine argilă) şi până la 35% materie organică (dacă partea minerală are peste 60% argilă). Orizontul organic – orizontul format deasupra solului mineral prin acumulare şi descompunere de material organic şi care conţine materie organică peste 20 – 35% proporţional cu cantitatea de argilă. Orizontul diagnostic - orice orizont care constituie un criteriu pentru definirea unităţilor taxonomice din sistemul de clasificare al solurilor.Este definit atât prin caracterele generale de procesul de pedogeneză care l-a creat ,cât şi prin alte însuşiri,exprimate cantitativ(de ex:grosime, conţinut de materie organică,culoare,etc.)

7