Profilul de Sol

7/21/2019 Profilul de Sol

http://slidepdf.com/reader/full/profilul-de-sol 1/48

Profilul de sol şi principalele sale caracteristici



Profilul de sol şi principalele sale caracteristici

Morfologia solului se referă latotalitatea însuşirilor exterioare alematerialului de sol, care se pot observa,

descrie şi aprecia folosind cele maisimple metode şi unelte de cercetare.

Însuşirile morfologice sunt rezultatulproceselor pedogenetice şi oglindesc însuşirile chimice, fizice şi fizico-chimiceale solului.

Pe baza cunoaşterii proceselor

pedogenetice, se poate aprecia genezasolului, sensul evoluţiei, tipul desolificare şi alte însuşiri interneimportante.



Profilul solului

Solul se deosebeşte din punct de vedere morfologic de roca pe seamacăreia s-a format, în primul rând, printr-o alcătuire diferenţiată pe verticală.Privit în secţiune de la suprafaţă până la rocă, solul apare alcătuit dintr-osuccesiune de strate, care se deosebesc între ele prin constituţie şi aspect.Diferenţierea acestor strate se produce pe parcursul solificării şi de aceea

ele au primit numele de orizonturi genetice.



Deosebirea dintre orizonturi şi straturi constă în faptul că straturile sunt

formate prin depunerea mecanică a materialului, nefiind legate genetic între ele, pe când orizonturile genetice sunt unitare în cadrul profilului.De regulă, formarea unui orizont este imposibilă f ără formarea altuia.

În cadrul profilului, orizonturile genetice sunt situate şi urmează unuldupă altul, într-o succesiune logică, strict determinată. Termenulorizont nu se foloseşte numai pentru a pune în evidenţă strate diferite,ci spre a arăta şi limitele superioare de acumulare sau levigare acomponenţilor.



Considerând profilul solului o formaţiune unitară, se poate spune că prin profil se înţelege succesiunea naturală a orizonturilor ce îl alcătuiesc,

indiferent de numărul lor.În linii mari se deosebesc profile de sol automorfe, hidromorfe şi

semihidromorfe.

Profilul automorf este caracteristic pentru condiţiile pedogenezei de cumpănă aapelor, cu drenaj bun sau moderat. Aceste soluri se formează sub influenţa apeidin precipitaţii, curenţii descendenţi provocând migrarea într-o anumită succesiune a elementelor chimice.

Când apele freatice sunt aproape de suprafaţa solului, permanent sau periodic îmbogăţesc profilul solului cu anumiţi compuşi chimici. Regimul hidric în sol înaceste condiţii corespunde celui exudativ sau stagnant, iar solurile poartă denumirea de hidromorfe sau semihidromorfe.

În urma ascensiunii capilare pe profilul solului sunt depuse substanţele, înfuncţie de gradul lor de solubilitate.



Aspectele sub care se prezintă profilul solurilor sunt de mai multe feluri.Soluri cu profil suficient sau complet formate. Din această grupă fac parte solurile

ale căror caractere corespund condiţiilor pedogenezei în care s-au format şi carese menţin relativ neschimbate atât timp cât nu intervin schimbări în condiţiile demediu.

Toate tipurile de sol zonale se prezintă cu profile suficiente sau complet formate.Când însă profilul de sol format în timp nu mai corespunde condiţiilor de

pedogeneza, el devine instabil.



Soluri cu profile insuficient sau incomplet formate includ solurile care dindiferite cauze nu şi-au dobândit toate caracterele pe care le imprimă condiţiile

de formare.Deşi se găsesc în condiţii prielnice pentru formarea unui profil care arcorespunde unui stadiu înaintat al solificării, nu au putut atinge acest stadiudatorită vârstei relative mici. Astfel de fenomene sunt des întâlnite pe teraselerâurilor sau în cazul unor roci care prin textură şi chimism frânează procesul

de solificare.



Soluri cu profil transformat ulterior. Profilul incomplet pe care îl prezintă uneorisolurile poate să fie datorat unei transformări cauzată de mai mulţi factori. Din

cadrul lor fac parte eroziunea eoliană care contribuie la reducerea saudistrugerea orizonturilor superioare ale profilului, dar si alte procese.



Grosimea profilului

Grosimea profilului variază în limite foarte largi. Agricultorii înţeleg prin sol stratulde la suprafaţă, gros de circa 25-35 cm, continuu lucrat şi în care plantele se

înrădăcinează.După concepţia şcolii naturaliste ruse, prin sol se înţelege porţiunea de la

suprafaţa uscatului în care se recunosc cu uşurinţă efectele factorilor care au luat

parte la formarea solului. În consecinţă solul are o grosime cu mult mai mare, carepoate fi de 1-4m sau chiar zeci de metri.

În general grosimea

profilelor este redusă până la minimum lasolurile care corespundstadiilor de alterare arocilor. Astfel de soluri

sunt cele formate încondiţiile climatelorpolare, la solurile detundră, sau la cele dinzonele montane.



Grosimea profilelor atinge maximul la solurile care corespund unor stadii dealterare puternică, cum sunt cele formate în regiunile temperate şi umede,dar mai ales în cele calde şi umede, unde se întâlnesc podzoluri şi laterite

ale căror grosimi depăşesc zeci de metri.

Între aceste grosimi extreme există numeroase stadii intermediare, care

corespund unor alterări şi levigări mai slabe sau mai puternice a rocilor.

În afară de influenţa condiţiilor climatice, grosimea profilelor de sol maieste influenţată şi de natura rocilor pe seama cărora s-au format. Sub

influenţa aceloraşi condiţii climatice, pe aceeaşi rocă, se pot forma soluri cuprofile de grosime diferită, datorită unor cauze locale (prezenţa văilor,

depresiunilor etc.). Aşa de exemplu, solul de pe fundul depresiunilor dinstepă, indiferent de tipul de pedogeneza, are profilul cu mult mai gros.



Tipuri de orizonturi

Studiind orizonturile din toate punctele de vedere, morfologic, fizic,chimic şi biochimic, se ajunge la concluzia că fiecare orizont are o

individualitate. Această individualitate, în care se oglindesc condiţiile încare s-a format, constituie un criteriu important pentru determinarea

grupei sau a tipului la care aparţin solurile. Substanţele diferiteacumulate în orizonturile genetice ale unui sol imprimă acestora

caractere specifice, morfologice, fizico-mecanice, chimice, biochimice şibiologice.

Numărul orizonturilor genetice din sol variază. În general numărul şigrosimea orizonturilor este cu atât mai mare, cu cât solul corespunde

unui stadiu de solificare mai înaintat.

Se deosebesc patru tipuri genetice de orizonturi morfologice, grupând împreună solul şi roca parentală subiacentă: acumulative; eluviale;

iluviale; roca parental ă .



1) în pedologie este important ă aprecierea orizontului acumulativ(A si / sau O, T) .



2) Orizontul eluvial. Orice levigare provoacă diferenţierea profilului de sol. Înurma migrării fiecărui component se formează orizontul eluvial, sărăcit în anumiţi

componenţi.

Orizontul eluvial este acea porţiune a solului din care se levigă unii sau toţiproduşii alterării, încât aceasta se observă în compoziţia chimică şi înproprietăţile morfologice ale solului.



3) Orizontul iluvial (B). Orizontul iluvial estesituat în partea inferioară a profilului. În acesta

se acumulează o mare parte din produşii levigaţidin orizontul eluvial.



4a) Roca parental ă (mam ă ) (C)reprezintă materialul mineral şiorgano-mineral pe seama cărora s-aformat solul, dar care a suferittransformări pedogenetice minore.



4b) Subsolul (R) este reprezentatprin aceeaşi rocă parentală care a

dat naştere solului, dar nu esteafectată de pedogeneză sau poatefi o rocă cu totul diferită.



Orizonturile care alcătuiesc

solul se numerotează începând de la suprafaţă spre adâncime.

În mod convenţionalorizonturile se notează culiterele mari ale alfabetului A,B, C, D etc.

Simbolurile (A, B, E, C, R, G.E) cu care se notează orizonturile amintesc pe deo parte caracterul produsului

acumulat în orizontulrespectiv, precum şi însuşirile specifice pe care leimprimă solului.



Orizonturile de sol pot fi minerale, organice şi organo-minerale.Orizontul mineral conţine cel mult 35% materie organică, dacă partea

minerală are peste 60% argilă (particule <0,002 mm), sau cel mult 20% materieorganică, dacă partea minerală nu prezintă argilă.

Orizontul organic este format, de regulă, deasupra solului mineral şi conţinecel puţin 35% materie organică, dacă partea minerală are peste 60% argilă sau cel

puţin 20% materie organică, dacă aceasta nu are argilă.



Formarea profilului de sol.Procese pedogenetice.

Orizonturi.



Profilul de sol reprezintă rezultatul proceselor de solificare, care se realizează întimp, sub influenţa factorilor pedogenetici. Manifestarea diferită a acestor

procese este determinată de larga diversitate a factorilor pedogenetici.Procesele care contribuie la formarea profilului de sol pot fi împăr ţite înurmătoarele categorii: acumulări; pierderi; amestec; translocări; transformări.

Între aceste procese nu există o limită tranşantă, ci o continuitate determinată deprocesele care se desf ăşoar ă în sol.



1. Acumularea include:- apa provenită din precipitaţii;- substanţe dizolvate în apă;- materiale solide transportate prinacţiunea vântului;-gaze provenite din aer sau procesefiziologice;- energie solar ă;

- materia organică provenită de laplante şi animale;- carbonul organic produs der ădăcinile plantelor şi de bacterii;- azotul datorat bacteriile fixatoareetc.



Procesele de bioacumulare reprezintă esenţa solificării şi constau din

acumularea şi transformarea complexă a substanţelor organice, îndeosebi sub formă de humus. Bioacumularea se produce sub acţiuneadirectă a vegetaţiei şi a faunei, având ca rezultat formarea unui orizontbioacumulativ, situat la partea superioar ă a profilului. Se deosebesc treicategorii principale de procese bioacumulative.



a) Cea mai frecventă este bioacumularea în care, prin procese complexe dehumificare rezultă substanţe organice de sinteză, specifice solului, care alcătuiesc

humusul. Prin humus se înţ elege materia organic ă înaintat transformat ă sauaflat ă în stadii diferite de transformare şi intim amestecat ă cu partea mineral ă a

solului. Prin acumularea humusului, în orizonturile de la suprafaţa solului seformează un orizont A. În funcţie de caracteristicile bioacumulării, proprietăţile şi

calitatea humusului, orizontul A este de trei tipuri: Am (molic), Au (umbric), Ao

(ocric).Orizontul Am este bogat în humus, bine structurat, are culori în nuanţe închise şi s-a format sub o vegetaţie ierboasă sau mixtă.

Orizontul Au este asemănător lui Am în ceea ce priveşte majoritateaproprietăţilor şi însuşirilor, cu excepţia gradului de saturaţie în baze care este mai

mic de 55%.Orizontul Ao are o culoare deschisă datorită conţinutului scăzut de humus.



b) Al doilea tip de bioacumulare constă din aglomerarea la suprafaţa solului aunei mari cantităţi de materie organică netransformată sau aflată în faze

incipiente de humificare (humus brut), neamestecată cu partea minerală.Orizontul care se formează în astfel de cazuri (în lipsa excesului de apă) poartă denumirea de orizont O (organic). În funcţie de gradul de mărunţire şi detransformare a materiei organice acumulate la suprafaţa solului, orizontul O poatefi: Ol (de litier ă), Of (de fermentaţie) şi Oh (de humificare).



c) Al treilea tip principal de bioacumulare se realizează în condiţiile unui mediusaturat în apă cea mai mare parte a anului, fiind caracterizat printr-o acumulare

masivă a resturilor organice turbificate. Orizontul care se formează în acest cazpoartă denumirea de orizont T (turbos).



T



2. Pierderile constau din: îndepărtarea păr ţii superioare a profilului de sol caurmare a eroziunii produse de ape şi vânt; transportul substanţelor dizolvateşi suspendate în afara profilului; prelevarea nutrienţilor din sol de cătreplante; pierderea bioxidului de carbon produs de r ădăcinile plantelor şi prinrespiraţia microorganismelor şi a faunei din sol şi a altor gaze, precummetanul şi amoniacul produse în condiţii de anaerobioză.



3. Amestecul materialelor în sol se face prinintermediul faunei din sol; de către r ădăcinile

plantelor; ca urmare a for ţei gravitaţionale; princontracţii şi gonflări; prin alternanţa îngheţ/dezgheţ. Astfel se separ ă două tipuri deprocese: vermice, care se produc sub acţiuneafaunei din sol, şi vertice, care contribuie la

apariţia orizontului vertic (verto = a întoarce, ar ăsturna).



Caracter vermic (vm)

Sunt considerate vermice solurile care prezintă în propor ţie de peste 50% din volumul

orizontului A şi de peste 25% din volumul orizontului următor, canale de râme,coprolite sau galerii de animale umplute cu materiale aduse din orizonturile supra sausubiacente.



Procesele vertice sunt datorate conţinutului ridicat de argilă (peste 33%),predominant gonflantă, şi alternanţei perioadelor climatice umede cu cele

uscate. În perioadele uscate, argila se contractă puternic contribuind la apariţiade cr ăpături în profilul de sol (>1 cm), în reţea poligonală, care fragmentează solul în micropoliedri. Prin supraumectare are loc o creştere a volumuluimaterialului de sol (gonflare), ceea ce face ca agregatele structurale să presezeunele asupra altora, să alunece sau să se r ăstoarne contribuind la amestecul

materialului de sol. Gonflarea are ca rezultat formarea, în anumite condiţii, areliefului de gilgai. Caracterul vertic se notează cu litera y situată după simbolulorizontului (ex.: Ay, Bvy, Bty etc).



4. Translocarea materialelor în profilul solului este legată de potenţialul

de transport al apei din porii solului şi de compoziţia chimică a acesteia;-mineralele solubile, coloizii solului, materia organică şi fierul pot fideplasate vertical, ascendent sau descendent.

În general, translocarea se realizează prin intermediul apei caretraversează solul. Concomitent cu alterarea are loc deplasarea anumitorcomponenţi, descendent, spre orizonturile din baza profilului de sol, sauascendent în zone cu nuanţe climatice aride.



Procese de decarbonatare-recarbonatare (secundar ă ).

Decarbonatarea reprezintă procesul de mobilizare a carbonaţilor, care prindizolvare formează bicarbonaţi solubili antrenaţi pe profil odată cu apa. Alterarea

carbonatilor se realizează prin acţiunea CO2 dizolvat în apă.

Carbonatarea secundar ă (recarbonatare) constă în precipitarea carbonaţilor încondiţiile unor dezechilibre determinate de creşterea valorii pH-ului, creşteriitemperaturii, diminuarea umidităţii prin evapotranspiraţie sau din cauze fizicecare împiedică circulaţia apei în sol. Decarbonatarea determină acumulareacarbonaţilor în baza profilului de sol, iar recarbonatarea implică acumulare

acestora în orizonturile intermediare.



Procesele de eluviere-iluviere

Eluvierea const ă în deplasarea vertical ă sau lateral ă a unor componenţ iai solului, sub influenţ a apei. Iluvierea este procesul compensatoriu,

constând din depunerea şi acumularea acestor componenţ i în alte orizonturi

inferioare. Datorită acestor procese se formează orizonturi săr ăcite încomponenţi, denumite orizonturi eluviale şi strate îmbogăţite, iluviale.

Procesele de eluviere au intensităţi diferite, în funcţie de condiţiilegenerale de solificare, între care un rol deosebit revine celor climatice.Intensitatea eluvierii depinde de gradul de solubilitate a compuşilor supuşiacestui proces.

Cel mai uşor se eluviază sărurile, în ordinea cloruri (NaCl, KCl, MgCl2CaCl2), unii sulfaţi (Na2SO4, K2SO4), carbonaţii de Na şi K (Na2CO3 şiK2CO3), după care urmează gipsul (CaSO4*2H2O) şi apoi cele greu solubileprecum CaCO3 şi MgCO3.

Procesul de iluviere a sărurilor este favorizat de un climat umed, această fază iniţială numindu-se debazificare. Se eluviază apoi coloizii argilei,humusului şi sescvioxizilor.



a) Eluvierea-iluvierea argiloiluvială(podzolirea argiloiluvială) este un proces

de migrare a particulelor coloidale ale argileisub acţiunea apei. Particulele coloidale suntantrenate într-o mişcare descendentă în sol.

Mineralele argiloase şi hidroxizii de fier se depun în orizontul Bt sub forma unor pelicule subţiri, în straturi concentrice, pe feţele elementelorstructurale. Prin eluvierea argilei se formează un orizont supraiacent săr ăcit în argilă, notat

cu E. În funcţie de intensitatea eluvierii,acesta poate fi: El (luvic) - eluviere puţinintensă şi Ea (albic) - intensă. Un alt orizontcu eluviere slabă a argilei este orizontul Ame

(molic-eluvial) specific faeoziomurilor . Suborizontul eluvial, prin iluvierea coloizilorargilei se formează un orizont îmbogăţit înminerale argiloase notat cu Bt. Orizontul Btpoate fi situat direct sub orizontul A.



Leaching



Bt



b) Eluvierea-iluvierea humico-feriiluvială este un proces complex

caracterizat prin destruc ţ ia silicaţ ilor din

orizonturile superioare ale solului şi

acumularea acestor produse în

orizonturile inferioare. Aceste procesesunt specifice mediilor puternic acide şiconstau din translocarea sescvioxizilor de Fe şi Al sub acţiunea fracţiuniifulvice a acizilor humici. Produsele

iluviate se acumulează în orizontul Bferiiluvial (Bs), iar când migrează şi oparte din acizii humici se formează orizontul B humico-feriiluvial (Bhs).

Orizonturile Bs şi Bhs sunt numite

orizonturi spodice. Deasupra seformează un orizont eluvial-spodic,

notat cu simbolul Es.



Procesele de salinizare şi alcalizare

Prin salinizare se înţ elege procesul de acumulare în sol a sărurilor uşor solubile

(cloruri şi sulfaţi) peste limita de toleranţă a plantelor. Procesul de salinizare sedesf ăşoar ă în regiuni aride şi semiaride, unde prin evaporaţie are loc o mişcareascendentă a soluţiei solului şi acumularea sărurilor la suprafaţă, sub formă de

cruste, eflorescenţe, etc.Când acumularea de săruri solubile este în cantităţi mai mari de 1-1,5% se

formează orizontul salic (sa – Aosa, Amsa), iar în concentraţii de 0,1-0,15% seindividualizează orizontul salinizat (sc – Amsc, Aosc).



Alcalizarea are loc în condiţii asemănătoaresalinizării şi const ă în pătrunderea în complexul

adsorbtiv al solului a ionului de Na, cuformarea:-orizontului alcalic sau natric (na – ex. Btna),

când saturaţia în Na+ schimbabil depăşeşte15%

- a orizontului alcalizat (ac - Btac) cândsaturaţia în Na+ schimbabil este de 5-15%. Alcalizarea este în esenţă un proces de alterare în loc, după cum poate prezenta şi caractere deeluviere-iluviere.

Btna



5. Transformarea este un proces prin care constituenţii soluluisunt supuşi modificărilor de natur ă fizică, chimică şi biologică.

Aceste transformări se concretizează în formarea structurii soluluişi schimbarea culorii unor orizonturi faţă de cea a materialului parental.

Alterarea cuprinde totalitatea proceselor fizice, chimice şi

biologice care determină transformări variate în compoziţia rocilor, lasuprafaţa scoar ţei terestre, sub acţiunea agenţilor de alterare. În cadrultermenului generic de alterare se includ mai multe procese pedogeneticecu particularităţi distincte.



Argilizarea in situ este un proces complex de alterare a silicaţ ilor

primari şi formarea în loc a silicaţ ilor secundari ai argilei .

În urma acestor procese se individualizează un orizont intermediar între A şi C, caracterizat prin nuanţe mai roşcate faţă de ale materialului parental şidobândirea unor forme specifice de structur ă.

Acest orizont este denumit B cambic, notat cu Bv (cambiare = a

schimba; Verwitterung = alterare).

BvBv

Bv

Alt t i l l it ( d li ) l ti l ităţi di ti t



Alterarea materialelor vitroase (andosolizarea) are unele particularităţi distincte.Pe acest tip de substrat produsele alter ării sunt formate predominant dintr-un

complex coloidal de minerale (allofane), în a cărui constituţie intr ă silice, hidroxizi deFe şi Al etc. Aceste materiale sunt amorfe şi formează cu acizii humici complexecoloidale greu solubile sau insolubile, care se acumulează în locul formării.

P l d l i i d l i ( t l i )



Procesele de gleizare şi pseudogleizare (stagnogleizare)

Se instalează în condiţii de exces periodic sau permanent de apă în sol,provenit din acumularea deasupra unui strat impermeabil ca urmare a excesuluipluvial sau din apa freatică situată la suprafaţă sau aproape de suprafaţa solului.

Esenţa acestor procese constă din instalarea fenomenelor de reducere

sau alternativ, de oxidare şi reducere.

Fenomenele care au loc în cazul excesului de apă de origine freatică poartă numele de procese de gleizare (orizont Go sau Gr). în situaţia excesului de apă pluvială se instalează procese de

pseudogleizare (orizont W - w). Prezenţa concomitentă a ambelor fenomene seconcretizează prin aspectul "marmorat" al orizonturilor cu exces de umiditate.



Orizont G (gleic)

Este un orizont mineral format în condiţiile unui mediu saturat în apă,determinat de apa freatică situată la adâncime mică. Se disting:

Gr, orizont gleic de reducere.

Go, orizont gleic de oxidare - reducere.

Proprietăţi stagnice

Proprietăţile stagnice sunt legate de saturaţia determinată de apa stagnantă temporar la suprafaţă sau în partea superioar ă a profilului de sol dacă nu este

drenat, deasupra unui strat impermeabil sau slab permeabil.

Se notează cu simbolul w (proprietăţi stagnice moderate) şi cu W (stagniceintense).

Simbolurile privind proprietăţile stagnice se adaugă ca sufixe simboluluiorizonturilor majore pe care acestea se grefează, de ex. : Aw, Ew, Btw, BtW etc



Orizont C (materialul subiacent)

Este un orizont sau strat mineral

situat în partea inferioar ă a profilului,constituit din materiale neconsolidate sauslab consolidate. Poate reprezenta sau

nu materialul parental.Următoarele notaţii de detaliu se

folosesc pentru orizontul C:Cn - orizont C necarbonatic;

Ck - orizont (strat) C cu carbonaţi;Cca - carbonatoacumulativ, calcic.

Stratul R (roca subiacentă

consolidată - compactă)

Este un strat mineral situat la bazaprofilului, constituit din roci consolidate -

compacte în loc. Fragmentele uscate laaer, puse în apă, nu se f ărâmiţează în 24de ore. Roca în loc poate prezenta fisuri,dar acestea sunt puţin numeroase şi atât

de mici.



Orizonturi de asociere

sa, na, ac, na, W, w, Go, Gr

Orizonturi de tranziţie

Sunt orizonturi care prezintă o parte din caracterele orizontului supraiacentşi o parte din ale celui subiacent către care se face tranziţia.

AB, BC, EB, CR, EB; BR; CR

Profilul de Sol

Documents

Transcript of Profilul de Sol