Tipologiile actorilor politici

7/29/2019 Tipologiile actorilor politici

1/7

1

Particularitile tipologice

ale actorilor relaiilor politice

n societatea de tranziie.


2/7

2

Anumite genuri de aciuni, nterprinse n cadrul procesului politic, se produc cu

regularitate, fr abateri deosebite, devenind tipice. Acest fapt permite a

releva anumite tipuri de actori, cu trsturi, nsuiri similare, comune.

Desigur, tipizarea aciunilor i comportamentelor tranzitorii este o

problemaparte, pe ct de important pe att de dificil, care nu ntotdeauna se

supune strict limitelor regularului. n pofida imprevizibilitii i contradiciilor

atitudinale, n cadrul tranziiei se reprofileaz un ir de parametri sociali,

politici, psihologici etc, a cror mbinare, agregare, d natere specificului

tipologic comportamental, ce determin caracterul i direciile formrii

intereselor sociopolitice, conexiunile lor cu relaiile politice.E vorba de acele

comportamente specifice ntlnite ntr-un grup de ri post comuniste sau chiar

de elemente unice, ntlnite cu precdere n una din ele.Desfurarea unor procese de realizare a actorilor de autorealizare a

potenialului lor concret personificat, prin ritmurile frnte aale tranziiei, prin

rupturi serioase ntre declaraii i fapte, ntre diferite sfere ale socialului,

precum iali factori destabilizatori, inclusiv nesociali, produc o influen

contradictorie invers asupra caracterului i naturii tipologice a

comportamentului actoricesc. Mediul sociopolitic al tranziiei, intereselor

divergente ale actorilor, nivelurile lor diferite de cultur politic creaz diferite

stereotipuri de comportament. De aceea modul de stabilire a trsturilor unui

sau altui tip politic nu poate fi identic n toate cazurile sau redat prin aceleai

dimensiuni i dependene regulare.

Atunci se pune ntrebarea Care ar fi modalitatea de abordare i analiz a

tipului politic al actorilor? Dac am recurge la criteriile subiectivitii am

idealiza factorul politic. Tipul politic al actorului nu poate exista ntr-o form

pur doar prin liniamentele de ordin politic. n practica politic snt de obice,

tipuri amalgame, care se caracterizeaz prin mbinri de diverse forme.Politologul rus Iliin propune o determinare a tipurilor politice dup anumite

criterii.

n primul rnd, criteriul somatic(ine de corpul individului), ca factor prin

excelen fiziologic, ce reflect fondul specific material-dispoziional al

conduitei omului, inclusiv al celui politic. Conform etologiei (studiul biologic al

comportamentului nscut) n orice organism viu exist adaptri filogenice care

determin tipul comportamental. n acest context fiecare specie, inclusiv omul

politic acumuleaz n evoluia sa mecanisme nnascute pentru a se adapta


3/7

3

situailor create de mediu. Este cunoscut faptul c oamenii, supunndu-se

mediului, inclusiv celui politic de putere, se nclin spre ceva ce exist n ei

nii. Acest ceva poate, sub influena, anumitor factori s se schimbe, sa se

transforme, sau chiar s dispar.

Sociobiologia, la fel ca i etologia, analizeaz comportamentul uman prin

factorul adaptivitii, ca expresie a constituiei genetice a individului, al crui

organism are rostul de a reproduce genele. Putem structura sociobiologicul n 3

tipuri de comportament: primul se bazeaz pe creterea puterii de reproducere

a indivizilor, al doilea pe comportamentul deliberat fa de adversiti iar al

treilea exprim comportamentul difereniat al urmailor fa de prini. Din

aceste tipuri pot fi deduse anumite corelaii cu modele culturale i cu cele

politice.Prezint un anumit interes ncercrile de a corela constituia organic a

individului cu nsuirile sale calitative, cu tipurile de temperament i felurite

atitudini politice. Corelare direct a tipurilor de organism individual, de

temperament i comportament politic, cu toat importana conceperii ei, este

cam problematica, dei influena somaticii asupra politicului, n form de

predispoziie bazic, are element real. Astfel a fost elaborat tipologia

temperamentelor: sangvinic, flegmatic, holeric, melancolic- cunoasterea careia

este absolut necesara pentru a judeca despre tipul comportamental de lider

sau conductor politic.

Desigur, factorul biologic, fiziologic, are o oarecare influen asupra

tipului politic, ns nu detrmin principial trsturile lui caracteristice. Tipul

politic nu se leag direct numai de gene, de constituia organic individual, ci

i de informaia psihic, cultural, care permite actorilor s opteze raional n

viaa social.

n al doilea rnd, criteriul psihologico-politic are specificul lui calitativ.Psihicul, privit n contextul tipului politic, poate fi considerat drept un criteriu

dinamic, o dimensiune spiritual-dispoziional a comportamentului. Din punct

de vedere al psihologiei politice, practica psihopolitic a tranziiei cunoate

diverse tipuri de comportament al actorilor, att individuali ct i de grup,

determinate de diveri factori obiectivi i subiectivi: mediul exterior stimulativ,

necesitile actorilor, motivele de care el se conduce, obiectivele, valorile,

orientrile si convingerile lui. n funcie de trasturile i specificul tranziiei

postcomuniste, aceti factori au o evoluie calitativ contradictorie, deseori


4/7

4

instabil, prin radicale schimbri ambientale de motive, de scopuri si valori,

prin reorientri de poziii etc., faptce influeneaz, ntr-un mod sau altul,

instabilitatea tipurilor psihologico-politice ale actorilor. Totui innd cont de

elementul psihologic dominant n activitatea politic, pot fi menionate unele

tipuri de comportament individual:

Impulsiv cicloidal, reglementat de dispoziia spontan, nemotivat Hipertinic, legt de creterea exagerat a dispoziiei, de aciuni

incoerente, biostimulative

Labil, mascat, ce ine de schimbarea situativ a temperamentului Astenic, pasiv, lipsit de iniiativ Psihastenic, ovitor, ce manifest temeri, nencredere Agresiv, conflictual Paranoidal, orientat la dominare, susceptibilitate, suspiciune Instabil, supus influenei celor din jur Conformist, care nu privete destul de critic situaia creat.O alt tipologizare a carecteristicilor dinamice de ordin psihologic este acea

propus de psihanalistul C.G. Jung, care se bazeaza pe divizarea

continuumului spiritual integral al individului, al inteniilor sale

comportamentale n raporturi cu lumea exterioar i cu lumea sa interioar

adic: introvertii i extrovertii. Extrovertiii sunt impulsivi, iniiatori,

sosociabili, socialmente adaptai. Ei sunt interesati de ceia ce este exterior

fiintei lor, pentru a se conforma imperativelor mediului social, prestigiului,

diveristatilor de interese, schimbarilor relationale. Cei introvertiti sunt

inclinati spre ei insisi, spre autism, spre propriile idie, fiind putin preocupati

de interesele altora, anticonformisti si nesociabili sau putin comunicativi.

Extrovertitii sint tipul politic deschis, se asociaza cu politicienii democrati, iarintrovertitii dimpotriva, alcatuiesc tipul politic inchis(ex. Putin).

n al treilea rnd, clasificarea tipurilor de actori politici, este determinat

de de criteriul social-politic. n acest caz socialul i manifesta ponderea sa

asupra unui sau altui tip politic prin anumite functii sociale-comunicativa,

transformatoare, adaptiv etc. Privit prin orbita social-comunicativ, tipul

politic, mai cu seama exponentul marii puteri-liderul, elita, clasa politica-

este veriga de legatura dintre subiecti, subiecti si obiecte, dispune deimputerniciri vis-a-vis de organizarea si regizarea interactiunilor sociale in


5/7

5

timp si spatiu. Factorul social-relational intruchipeaza in sine tipuri politice

si anume: comunicant, autonom si agresor.

Functia social-transformatoare este cea de esenta pt tranzitie si are

menirea de a modifica si optimiza comunicatia, relatiile sociale, de aimplementa vointele actorului in anumite forme de activitate, in realitatile

politice temporale si spatiale. Din acest punct de vedere in procesul de

tranzitie se evidentiaza tipul politic revolutionar si cel reformator

evolutionist de comportament. Corelind factorul doctrinal si

comportamentul real al tipului revolutionar in diferite conditii, inclusiv ale

tranzitiei postcomuniste, putem releva trasaturile lui rea definitorii:

Miza la violenta, la cruzime, la jertfire Negarea moralitatii Netemeinicie de scopuri, idealuri, utopizarea lor Atitudine cuviincioasa fata de individualitatea umana, negarea ei. Actiuni de haotizare si fictivizare a vietii sociale Viclenie si fatarnicie in relatii Negarea si distrugerea continuitatii, nerecunoasterea valorilor liberale

ale predecesoriloetc.Tipul reformator-evolutionist este contrar celui revolutionar, el se

orienteaza spre introducerea treptata a schimbarilor tranzitionale, spre

transformarea progresiva a sistemului social global si a subsistemelor acestuia

fara zguduiri sociale. El opteaza pentru cunoasterea profunda si utilizarea

rationala a posibilitatilor existente, nu de admirarea ideii despre viata care

poate fi falsa. El spre deosebire de revolutionar, genereaza, intretine si

orienteaza relatia nu in baza principiilor ci a intereselor.

O alta atitudine o are tipul politic conservator care prin scopul si

mijloacele sale acesta tinde sa mentina normele si institutiile traditionale,

manifestind neincredere in transformarile structurale prevazute de ordin social,

economic politic etc.

Totodata, tranzitia cunoaste si forte ce constituie tipul politic reactionar,

care se pronunta pentru transformare, numai ca in sens diametral opus, adica


6/7

6

de restabilire a valorilor depasite istoric, dar considerate de el mai bune decit

cele prezente.

Practica postcomunista in tara noastra de deja 2 decenii a demonstrat ca

tipurile mentionate mai sus, axate pe diferite variante de transformare sociala,nu au ramas a fi constante. Fiecare tip in parte, mai mult sau mai putina au

suferit modificari pozitionale. De exemplu aceiasi comunisti care impartasesc

spiritul revolutionar, iar unii din ei pe cel reactionar, au fost nevoiti sub

influenta factorului ambiental sa-si revada orientarile cu privire la privatizare,

proprietate privata etc. Acceptind unele elemente ale noului. Sau fortele

centriste, care de obicei militeaza pentru reforme, nu o data au apelat si la

metode revolutionare. Transformarile spre bine sau spre rau ale mediului

social,, precum si activizarea altor tipuri de actori, au facut sa evolutioneze

chiar si orientarile conservatorilor, reactionarilor, in sens ca astazi nu sunt atit

de hotarite intentiile lor de a stabili vechiul regim sau valorile colectiviste in

viziunea comunista.

O problema a tipologizarii tipurilor de actori politici in perioada de

tranzitie este adaptarea lor la acest sistem tranzitional, aici apare intrebarea:

cum e posibil sa te adaptezi la ceva inca neformat, la o saocietate aflata la

rascruce in constituire? O alta problema, in contextul adaptivitaii este de a

tine cont de acomodarea la tranzitie ca la proces social integral, adica e

necessar de a cunoaste adaptarea integrala in sens larg a actorilor individuali si

colectivi. Pornind de la multiplicitatea sociala a adaptarii la conditiile

procesuale ale tranzitiei, pot fi mentionate urmatoarele tipuri politice:

Tipul stabilizator Tipul adaptantilornereuii Tipul adaptanilor silii Tipul neadaptatilor reusiti Tipul neadaptatilor nereusiti

n al patrulea rnd, tipologizarea politica a actorilor se face, de asemenea, n

baza criteriului cultural-politic. Dei acesta apare i se modeleaza din

imperativele celorlalte criterii, oportunitatile culturale, realitatea spirituala vin

a fi in ultima instanta factirul decisiv in evolutia biologica, psihologica sau

sociala a actorilor. Tipurile politice se formeaza pe deplin sau se schimba si


7/7

7

capata coerenta de purtatori ai intereselor si relatiilor sociale sub influenta

activa a anumitor modele cultural-police din societate, a sistemului valoric

existent. In spatiul tranzitoriu lucrurile stau altfel, in primul rind datorita

faptului ca spatiul postcomunist in majoritatea sa, nu are tipuri politico

culturale deja formate, deoarece in majoritatea tarilor de aici nu exista o

cultura politica integrala, atit a societatii, in general, cit si a comunitatilor

grupale, institutionale, in particular. In al doilea rnd , tipul politic tranzitional

posttotalitar din spatiul post sovietic, conceput prin orbita factorului cultural,

are un caracter neobisnuit, se manifesta mai mult la nivel de subcultura, uneori

chiar anticultura. De fapt, factorul cultural are cea mai controversata influenta

asupra tipurilor politice de actori. n cazul tranziiei el reflect o mbinare a

multor elemente socioculturale: a parohialului si dependentului, parohilalului siparticipativului, democraticului si autoritarului etc, cu o dominare a unuia din

elemente. n linii mari aceast mbinare nu asigur o stabilitate relaional, o

coexisten n limite raionale ale tradiiei novaiei.

Caracterul relaiilor interactori este determinat n mare msur de

specificul lor tipologic. n acest context tranziia post comunsta, cu interesele

sale divergente, cu fragmentri excesive ale culturii politice, i las amprenta

sa asupra tipizarii asctorilor, condiionnd cu prioritate tipuri eterogene, cu maridisproportii intre factorii fiziologici, psihologici, sociologici, culturali. Astfel spus

tranzitia se impune drept un amalgam de tipuri neopolitice ce mediaza tipul

actorului politic, il influenteaza, atit ca fizic, caracter, cit si ca atitudine,

comportament. n acest context, tipurile neopolitice la fel evolueaza prin

disfunctiile tranzitorii, prin dezechilibre manifeste intre ceea ce este biologic si

psihologic, biologic si social, psihologic si social, social si cultural etc...

Tipologiile actorilor politici

Documents

Transcript of Tipologiile actorilor politici