Tiparul Personajului Feminin u00cen Poezia Trubadurilor u015ei u00cen Poemul Tristan u015ei Isolda

7
TIPARUL PERSONAJULUI FEMININ ÎN POEZIA TRUBADURILOR ŞI ÎN POEMUL TRISTAN ŞI ISOLDA Creaie de mare ra nament, poezia trubadurilor exprimă ideile aspiraiile unei societăi, o societate aristocratică, ierarhizat canoane feudale, trăind în opulenă i având un orizont cultural remarcabil pentru acele vremuri. Fiind în primul rând un cântec inepuizabil de dragoste, această poezie propune i o imagine asup condiiei femeii. Idealurile cavalereti contribuiseră la o înnob feminităii. În ările în care se dezvoltă spiritul cavaleresc, f obiect al respectului i al adoraiei. Această mutaie se produce în sud, unde trubadurii vor crea un adevărat cult al femeii. Se i însă o necesară distincie: condiia femeii era legată de institu căsătoriei, iar acesta e departe de armonia i fericirea soilor. femeii ca soie nu era determinată de frumusee sau de calităi s nobile, ci de mărimea domeniilor aduse ca zestre. Motenitoarea u mari averi era doar sărmana fată bogată , pe care o atepta o viaă monotonă. Soul era, mai degrabă, un stăpân autoritar decât parte afectuos i tandru, mai mult absent, plecat în războaie i turnir aceea, femeia tânjea în singurătate i plictiseală, după dragoste trubaduri, amorul adulter nu este un păcat, ci un drept legitim, ei elaborează i perfecionează o adevărată artă a iubirii , axată pe un anume ideal feminin. Trubadurii cultivă o iubire elevată, numită n`amors. Semănând cu o religie, această iubire solicită calităi alese, îl înnobilează atât pe îndrăgostit, cât i pe aleasa inimi impune un ritual. Faă de femeia iubită, îndrăgostitul este aseme vasal faă de suzeranul său: Doar pentru ea cânt eu, i tac 1

description

hgere

Transcript of Tiparul Personajului Feminin u00cen Poezia Trubadurilor u015ei u00cen Poemul Tristan u015ei Isolda

TIPARUL PERSONAJULUI FEMININ N POEZIA TRUBADURILOR I N POEMUL TRISTAN I ISOLDA

TIPARUL PERSONAJULUI FEMININ N POEZIA TRUBADURILOR I N POEMUL TRISTAN I ISOLDA

Creaie de mare rafinament, poezia trubadurilor exprim ideile i aspiraiile unei societi, o societate aristocratic, ierarhizat dup canoane feudale, trind n opulen i avnd un orizont cultural remarcabil pentru acele vremuri. Fiind n primul rnd un cntec inepuizabil de dragoste, aceast poezie propune i o imagine asupra condiiei femeii. Idealurile cavalereti contribuiser la o nnobilare a feminitii. n rile n care se dezvolt spiritul cavaleresc, femeia devine obiect al respectului i al adoraiei. Aceast mutaie se produce mai nti n sud, unde trubadurii vor crea un adevrat cult al femeii. Se impune ns o necesar distincie: condiia femeii era legat de instituia cstoriei, iar acesta e departe de armonia i fericirea soilor. Alegerea femeii ca soie nu era determinat de frumusee sau de caliti sufleteti nobile, ci de mrimea domeniilor aduse ca zestre. Motenitoarea unei mari averi era doar srmana fat bogat, pe care o atepta o via monoton. Soul era, mai degrab, un stpn autoritar dect partener afectuos i tandru, mai mult absent, plecat n rzboaie i turniruri, de aceea, femeia tnjea n singurtate i plictiseal, dup dragoste. Pentru trubaduri, amorul adulter nu este un pcat, ci un drept legitim, astfel c ei elaboreaz i perfecioneaz o adevrat art a iubirii, axat pe un anume ideal feminin. Trubadurii cultiv o iubire elevat, numit de ei fin`amors. Semnnd cu o religie, aceast iubire solicit caliti morale alese, l nnobileaz att pe ndrgostit, ct i pe aleasa inimii lui i impune un ritual. Fa de femeia iubit, ndrgostitul este asemeni unui vasal fa de suzeranul su: Doar pentru ea cnt eu, i tac plngnd,/Cci a strnit un foc suav n mine!/Suspine, dor i rugi trimit pe rnd/sub raza frumuseii ei senine.(Guiraut de Borneil).

Principala trstur a unei asemenea femei este, evident, frumuseea angelic: ...fptura ta, minune vie,/cu prul aur inelat,/cu fruntea ca un crin curat,/cu ochii galei, schimbtori,/cu nasul drept, fermector...(Arnaud de Mareuil).

O alt trstur ludat este puritatea: ...purtarea ta nevinovat,/ce n-are nici cusur, nici pat,/i hazul dulce i-nelept...(Arnaud de Mareuil)

Imaginea femeii adorate nu-l prsete pe poet nici cnd acesta, pribeag pe alte meleaguri, se afl departe de ea: Dar chiar de-s ntre muli, n gnd mi vine/ tot ea, creia inima mi-e dat,/i tot spre-al ei inut privirea-mi cat,/i doar de ea n sine-mi pot vorbi...(Guiraut de Borneil).La Jaufre Rudel, femeia iubit, fr a fi departe, e cunoscut doar din descrierile altora, iar el este ndrgostit, fr s o fi vzut vreodat, purtnd-o n gnd ca pe o icoan, tnjind dup fiina ei real: Ferice n-oi fi niciodat/fr iubirea de departe.../de dragul ei, prea mndrul crin,/acolo, eu, la sarazini/mi-a duce traiul n prinsoare.

Alteori, imaginea doamnei care l inspir pe trubadur, este convenional, fr un contur propriu; el o nfieaz ca pe o stpn frumoas, dar lipsit de mil, aa cum procedeaz Guillem de Cabestaing.

Portretul cel mai veridic al femeii care subjug, dar i tachineaz, care se poart cnd duios, cnd rutcios, portret care respir o vie feminitate, este schiat cu mult talent de Bernard de Ventadour; imaginea doamnei sale este cuceritoare, mobil i autentic: Des m-acuz de mustrare;/st cu mine-a se certa;/iar de face ea stricare/pune totu-n crca mea;/i-nepnd cu vorbe fine/vorba ei a mea devine...

Frumuseea femeii trezete nu numai adoraie, ci i o dorin fizic, trupul obsedndu-i pe trubaduri. De exemplu, Marcabrun i exprim dorina de a ti despre doamna lui, iar Cercamon e chinuit de aceeai imagine: F s-o ating, sau f, Stpne/Cnd intr-n pat, s-o pot vedea.

La rndul ei, femeia, poet i ea sau doar iubit, i recunoate dorina de a fi singur cu brbatul iubit. Pierre d`Auvergne imagineaz o astfel de dezvluire: n iubirea mea-nfocat,/noaptea-n vis l am n pat,/i-n hrjoan-nvpiat,/rd cu el i m desfat.

O alt ipostaz care i inspir pe trubaduri este cea a femeii din popor, aa cum se remarc ntr-un gen cum e pasturela, de origine popular. Trubadurul ntlnete n peregrinrile sale o ciobni tnr, frumoas i singur care cnt sau mpletete cununi de flori, pzindu-i turma. El o salut curtenitor, iar ea i rspunde. Dialogul se nfirip spontan i evolueaz spre galanterii, astfel nct ciobnia pare mai degrab o castelan dect o fat din popor, aa cum se ntmpl n idilele rustice ale lui Gavaudan, n timp ce la Gui d`Uissel, ciobnia trece rapid la iniiativa amoroas, dei este surprins cntnd un cntec melancolic despre iubitul pierdut.

Alte aspecte se regsesc n arta trubadurilor germani. Poezia lor, numit minnesang (cntec de iubire), are ca punct de plecare poezia popular i cntecele vaganilor, acea categorie de studeni sraci, latiniti, care se mutau dintr-un ora n altul. Cultul femeii, preluat de minnesangeri, e o slujire sentimental de tip feudal a doamnei. La germani, libertatea moravurilor este mult mai restrns, de aceea nu se permitea cntarea unei femei mritate, cu identitate real, nici mcar camuflat. Cntreul trebuia s elogieze o femeie abstract, o imagine feminin frumoas, dar ideal i inaccesibil, un fel de cluz intangibil spre desvrire moral. Cel mai cunoscut reprezentant al acestei poezii este Walther von der Vogelweide: De tiu ce-nseamn-n lume fericire/e, c-i frumoas, are duioie/i-i rde gale gura purpurie.

Iradierea liricii provensale ctre Italia a dus la apariia unor noi curente precum coala sicilian (Jacopo da Lentini, Giacomino Pugliese) i a dulcelui stil nou (denumire dat de Dante, reprezentantul cel mai de seam). Depind factura cavalereasc, aceast poezie se apropie de meditaia filosofic. Doctrina amorului trubadurilor evolueaz ctre o viziune cvasireligioas: femeia este vzut ca o fiin de esen ngereasc, intermediar ntre om i Dumnezeu. Idealizarea femeii se realizeaz sub cultul Fecioarei Maria, astfel c femeia devine o ntruchipare a frumuseii i a celor mai nobile nsuiri, inspirnd poetului numai sentimente pure. Guido Cavalcanti propune totui o imagine mai teluric: ...o doamn cu bru strns, unduitor(...)/chip viu, puternic foarte. Transfigurarea pn la abstract a femeii, deprinderea ei de teluric este un semn al decandenei trubadurilor.

Tema iubirii i a femeii a inspirat apariia unor poveti tragice i a unor cupluri celebre. Un exemplu este legenda celtic despre Tristan i Isolda. Subiectul a influenat literatura ulterioar, n special povestea lui Lancelot i Guinevere din ciclul literar al Cavalerilor Mesei Rotunde.

Tristan, crescut de unchiul su, regele Mark al regatului Cornwall, lupt pentru libertatea regatului i l ucide pe Morholt, regele Irlandei. Isolda, sora lui Morholt dorete rzbunarea i ncepe s nutreasc un sentiment de dumnie fa de Tristan pe care urmrete s l ucid prin otrvire. Dar ca o ironie a sorii, Tristan primete misiunea de a o pei pe Isolda pentru unchiul su. n cltoria lor, slujnica Brangien le d s bea, din greeal, vinul fermecat. ntre cei doi se nfirip un puternic sentiment de iubire. Isolda se cstorete cu Mark, dar sentimentele ei fa de Tristan nu se sting, astfel c triete o via dubl: ziua este regin, iar nopile i le petrece n secret alturi de amantul ei. Regele descoper trdarea soiei i l condamn pe Tristan la moarte, iar Isolda urmeaz s fie lasat n voia unei bande de leproi. Tristan evadeaz i o salveaz pe Isolda. Cei doi amani fug i pentru o perioad duc o via retras n pdure. Rmn acolo trei ani i ntr-o zi, regele i surprinde dormind. Cum, ntmpltor, Tristan aezase ntre ei sabia lui fr teac, regele Marc ia acest fapt ca un semn de castitate, i cru i schimb sabia lui Tristan cu sabia regal. n cele din urm, Isolda este nevoit s revin acas. Tristan, ndurerat, pleac n lume, dar nu reuete s i regseasc linitea. Ei se mai ntlnesc pe ascuns i sunt denunai de curteni. Isolda recurge la judecata divin: ia n mn fierul nroit n foc, dup ce jur c n-a fost niciodat n braele altui brbat. Prea frumoasa Isolda folosete capcana ambiguitii pentru a adormi bnuielile regelui: Niciodat nu mi-am nchinat dragostea altui om, n afar de cel care m-a luat cel dinti fecioar n braele lui. Or acesta era Tristan deghizat. (De atunci, misterul feminin a folosit mereu acest iretlic al adevrului parial). Ajuns napoi acas, Tristan se imbolnvete grav i cere s i se ndeplineasc ultima dorin: s o vad din nou pe Isolda, iar, dac aceasta va veni, s fie trase pnzele albe, dar dac aceasta nu va veni, s fie trase cele negre. Mark afla de aceasta i instruieste echipajul corabiei s trag pnzele negre. Cnd Tristan priveste afar, corabia avea pnzele negre, astfel Tristan moare. Isolda ajunge la el i, vzndu-l mort, decide s se omoare. Astfel cei doi sunt nmormntai mpreun, iar deasupra mormntului lui Tristan crete un trandafir care nu va muri niciodat.

Ideea central a legendei - a fatalitii iubirii - a inspirat att literatura ulterioar, dar i celelalte arte: Richard Wagner, n muzic sau Jean Cocteau n film.

Ca multe eroine memorabile, Isolda este o ntrupare a eternului feminin. Nobil, de frumusee desvrit, delicat i graioas, aureolat de tragicul su destin, ea triete conflictul dintre pasiune i datorie, amplificat de efectul miraculos al licorii ce o leag pentru totdeauna de Tristan. Existena ei e inteligibil doar n raport cu brbatul iubit, cele dou nume neputnd fi rostite separat. Licoarea magic este simbolul iubirii iraionale i al naturii irezistibile a acesteia.Tristan i Isolda folosesc termeni religioi pentru a exprima dragostea lor, accentund caracterul sacru al iubirii. Murind din dragoste, ei i rzbun soarta; i iau revana asupra licorii.

n concluzie, tiparul feminin propus de literatura medieval se distinge printr-o anumit clieizare: frumusee divin, puritate, pasiune mistuitoare, simul datoriei, ns frumuseea fizic trebuie dublat de cea sufleteasc, moral - sagesse et noble coeur. Avnd un statut aservit pe plan social, femeia medieval e omagiat n literatur. Ea devine obiect al adoraiei ntr-o convenie care menine rigorile comportamentului feudal, dar ofer veacurilor care vor urma o esenial lecie despre iubire, ntre distana i neconsumarea relaiei. Ideea erosului nemplinit propune un model feminin complex, mereu altul n funcie de perspectiva din care e privit, a soului, a amantului, a lui Dumnezeu.

Artitii Evului Mediu privesc femeia dintr-o dubl perspectiv: urma a seductoarei Eva, dar i a Sfintei Fecioare: Influenai de dou modele feminine stereotipe - Fecioara Maria care n chip suprafiresc mbin nentinarea i maternitatea, i Eva, ispititoarea senzual, au oscilat ntre respectul datorat femeii i critica fa de slbiciunea i infidelitatea lor...

BIBLIOGRAFIE1. POEZIA TRUBADURILOR PROVENSALI, ITALIENI, PORTUGHEZI, A TRUVERILOR I A MINNESANGERILOR, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1980

2. POEME EPICE ALE EVULUI MEDIU, Editura tiinific i Pedagogic, Bucureti, 19783. OMUL BIZANTIN, Guigliemo Cavallo, Editura, Polirom, Iai, 2000 Gugliemo Cavallo, Omul bizantin, Iai, Editura Polirom, 2000, p.165

PAGE 7