Oui. Duminecă * 2 Februarie 1028t 2 Lei exemplarul C«n*uratf 0. SfMU. Anal ITI, Nr. 2

TINERIME! ROMANEABONAMENTUL:

Pe un iui . . . . . . . . Lei 180*—Pe un jumătate an Lei 90*—Pe 3 luni . Lei 45 —

R E D A C Ţ I A :CImJ, Strada Regina Mari» So.11. — Telefon ÎS—81.

ADMINISTRAŢIA:«Hnj, 3ti>adn Begln» IHarla JIo. 19. — Telefon 10—S«.<;orespond«nţa adm lulrtr aţi el: l'»auţa poştal* Bfo. 78.

ANUNIURI DUPĂ TARIF SE PRIMESCLA ADMINISTRAŢIA ZIARULUI

CLUJ. STRADA REGINA MĂRIA No. 19.

Intre două paradisuriDupă râzboiu popoarele

sunt într'o criză de paradi-suri. Odinioară, acum două-zeci de veacuri, paradisul afost fixat dincolo de lumea ce-lor văzute,, undeva în vecină-tatea stelelor, prin regiuni al-bastre, fâlfâiri de îngeri, adi-ere de zefir şi alte lucruridulci. Dar fiindcă nici un suflet nu s'a reîntors pe pământca să ne mărturisească.cu ochiidaţi peste cap, despre atesteplăceri cereşti, oamenii du în-ceput să construiască, paradi-suri teoretice pe pământ, ur-mând ca ele să fie întruchipa-te apoi in. practică.. Se cereaîn acest scop, bunăvoinţa prin-ţilQp bisericii gi a prinţilorluyneşti, se cerea'înduplecareacelor tari sau a moştenitoriloracestora. In două chipuri secerea. Int&iu cu binele,, apoicu răul. Mai ales cu răul. Amavut astfel câteva revoluţii,spectacole uriaşe şi vărsări desânge. Epopeic, popoarele urIau prin veacuri ca nişte haiteflămânde, ' după paradisnrilefăgăduite.

Cât de eadarnic se zbuciu-mau, o vedem acum, când amperdut atât iluziile de dincolo.cât şi pe ceh de aici, de _pescoarţa pământului mizer. Pa-radisurue s'au transformat îniad. Este un mare noroc pe ro-mânul imparţial, că el n'a în-cercat astfel de experienţe.După războiţi întors la Urmalui, s'a apucat, în tovărăşie cunevastă-sa, ca un gospodarcumpătat ce este, să suplinea-scă golurile lăsate în situaţiademograf ieă a României decei eă&uţlpt câmpul de bătaieCeeOfCe înseamnă că [d^-asiăda-tâ tradiţionala minte din ur-mă & românului Va ajutat.

înţelegem şi suntem con-vinşi că sunt două ramuri, îm-pletite în fiecare popor. O ra-mură a celor slabi şi o ramurăa celor tari. Şi dacă cei slabisunt ft turmă care trebuie pă-storitâf există totuşi un anu-

,mit raport între păstor şi ma-sa ascultătoare. Tălmăcit întermeni „bucolici" o turmăbunăoară nit poate fi mulsă

Suntem regionallştî ?Se aruncă iarăşi partidului naţio-

nal-ţărănesc acuza că este regiona-list. Duşmanii singurului partid po-pular, fie ei liberali sau averescani,încearcă? din nou să-i compromită înfaţa ţării pe conducătorii ardeleni aipartidului, acuzândui de regionalism.După concepţia lor, eşti regionalistdacă nu te declari .mulţumit cu mer-sul administraţiei şi al justiţiei, eştiregionalist dacă protestez contra abuzurilor cari se fac pe toate terenele.eşti regionalist dacă nu vezi în rossituaţia ţării şi dacă protestezi încontra guvernului! Eşti trădător deţară şi vândut streinilor atunci, când.nu-ţi poţi reţine indignarea la numi-rea ca prefect de poliţie a vre-unuiartist de varieteu.

Putem spune dar ci eşti regiona-list dacă protestezi în contra furtu-rilor de urne, precum şi dacă te opuiatunci când ses calcă în picioare celemai sfinte drepturi ale poporului carede bună voie s'a unit cu patriamamă. Pentru a fi considerat patriote destul să te fripturizezi sau să teprostituezi, politiceşte, vânzându-teguvernului capeţi un certificat d>;bun român, chiar dacă în vremeastăpânirii ungureşti ai fost renegit.

Dar în definitiv ce-i regionalismulacesta atât de hulit? Este dorinţa dea învrăjbii românii între ei, sau dea desmembra statul abia întregit?

Răspundem cu hotărâre Nu!înţelegem subt regionalism drep-

tul fiecărei provincii de a se desvoltaîn libertate şi în conformitate cu ce-rinţele şi nevoile ei. Vrem ca oamenii

| de valoare ai nouilor provincii, cari

sa >u închinat unităţii naţionale, săajungă la locurile de conducere pecari le merită. Protestăm în contraprocedeului de a fi trataţi ca o colo-nie africană, în care este trimisă sprecăpătuială toată drojdia societăţi;.Nu suntem împotriva fraţilor din ve-chiul regat, dar facem deosebire întreacei cari au venit să lucreze cinstit,pe cari îi vedem cu drag, şi aceia,cari vreau să se îmbogăţească şi săne exploateze fie ei ardeleni sau re-găţeni. Vrem ca să nu mai fie douăcategorii de cetăţeni şi suntem contracentralismului absurd care împiedicăorice progres» Acesta^ un regionalism constructiv, care serveşte la des-voltarea armonică a tuturor provin-ciilor şi deci la întărirea statului,fiindcă ţara nu se poate desvolia,distrugându-se unele ţinuturi în fa-vorul altora.

Din acest punct de vedere santemregionalist! şi credem că nici un om,de bună credinţă nu poate să nu neaprbbel Dfr aceea vom merge înainte,oricât vor lătra goghiştii şi celelalt •cozi de topor ale oligarhiei centrali-zatoare, fiindcă nu ne-am pierdutcredinţa că toţi oamenii de bine dintoate părţile ţârii îşi vor da mâna casă-i alunge pe hoţii cari jefuesc ţara.Dacă bancherii vechiului regat auputut stăpâni ţara cu ajutorul tutu-ror licheleîoi din provinciile alipiteva veni şi vremea când tot ce are maibun vechea ţară împreună cu adevă-raţii reprezentanţi ai nouilor ţinuturivor ajunge să guverneze ţara.

Şi atunci nu vom mai avea mo-tive să fim reqionalişti. . V. B.

; până la ţâşnituri de sânge şinici tunsă iarna pe ger şi cri-văţ. : 1'urina mai aşteaptă capăstorii să fie înţelegători şidrepţi: Aşteaptă poate să-i fiemângăiţi mieii pe la corniţe "şialte atenţii duioase.

Şi fiindcă românul (româ-nul termen generic) a fost bă-iat bun şi nu s'a pretat la re-voluţii, a cerut în schimb" să„prospereze" atât câk. ome-neşte e posibil. N'a cerut paradisuri, ci realizări. Realizărimediocre în această îmbrăţi-şare fatală şi neiertătoare a'controversei dintre cei slabi şicei tari. Căci să ne înţelegem,unii din cei tari pot să devinăînvinşi şi unii din ce- sla!>i ,s<ise transforme în învingă';,•;•/.•Românul nu cere altceva decâtlinia unui compromis impusde ameninţarea roatei cart, seînvârte cu ridicări şi coborâri.Este linia unui minimum de

echitate formată din îndatori-rile minime ale celor tari şi alecelor slabi.

Aşadar pretenţia românuluie modestă, ruşinos de modestă.Ca un arajament din micaburghezie. El cere ca aceastăechitate reprezentată prin an-samblul legilor, să fie accep-tată şi respectată de păstori şide turmă deopotrivă. Aceastăcerere a devenit obsesie. Esteparadisul nostru mir, croitdupă proporţiile bmmlui no-stru simţ, paradisul realizabil.

Am folosit pentru realizareaacestui paradis minor, armeminore. Metoda s'a doveditareşită. Nimic nu ne împiedecăde ';;rulo< să ne (ii.n,hi!l;rmparadisul noul ni mic, ca ar-mele folosite de posedaţii tu~tur or paradiselor zadarnice.Căci noi ştim plănui cu minteaşi urî cu inima.

PETRE DOMŞA

StudentulFiguri cunoscute, figuri fără nu~

me, reprezentanţi ai tipurilor cari formează mozaicul npţiunei de student.Apar în contururile ultimei mode,care efeminează mlădierea robustă acorpului tineresc si in colori stridenteatacă simţul vizual. Apar feţe sublarva celor mai tsâusite cosmeticepentru a vesti frumseţa, care ascundeuneori hâzenia interiorului secret.Apar obrazuri cu ochii in cearcănelenegre de luxurie şi cărţi. Priviri tă-ioase, scrutătoare, cari caută enig-maticul şi uneori urmăreşte siluetede femei apztioante.

Toate aceste aparenţe le verificiin intervalul de timp a/or 5 minuteiacitune in oricare colţ a corsoului.

Tabloul pestriţ şi burlesc câteo-dată este turburat de viteza fără chica vre-unei figuri cu faţa subţiată dedrurul care cu grife îşi scurtează dru-mul delâ bibliotecă, unde pregăteavre-o lecţie, până in mansarda nesă-nătoasă alcutărui etaj cu pereţiaproape străvezii. In gerul fără milăcu grijă îşi strânge corpul atacat deminusurile celsiene, intt'o manta dinstofă militar, vopsită odinioară înnegru şi ati bătând in alte coloriColţuro* ca un ţăran, se strecoa-ăprin lumea parfumată, grijind doarcât mai repede să ajungă acasă lacina~i sărăcăcioasă, creerul său toar-ce un gând fin, idei notti, teze ame-ţitoare şi superbe.

In faţa lui se ceoglindează erois-mul epic al generaţiilor apuse şi nictcă obsearvă forfota măştilor pudrateşi cu rouge la buze. El singur estedin întreg mozaicul viu şi precipitatin emoţii care ţine continuitatea deaer sănătos a cătunelor muntoase înpestilenta mondeină a oraşelor. Secramponează cu o perzistenţă de ad-mirat într'o ideie: Pentru o minteluminată, ce stăpâneşte în corp să-nătos, nu se cuvin sdrenţele şi fardu-rile modernismului scrintit. Munca,şi onestitatea sunt pilastirii idealis-mului, de care este cuprins sufletultineresc. Numai corciturile se pot de-da la jocul deşănţat, care e bon ton-ul in unele societăţi, unde unii dingarda tinerească judecaţi după croiulhainei, pudrei şi parfumului, care-!folosesc sunt priviţi ca cei mai desă-vârşiţi gentiloni.

Este chiar natural ca intr'un ast-fel de mediu studentul să se corupă.Exteriorizările atrăgătoare îi copieşese raţionamentul şi fac din el acelpapagal lustruit al societăţilor cu moravuri uşoare.

Dar atavicul eroism, care a deve-nit o calitate biologică a românuluişi la aceste figuri fandate crumpe cuforţa elementului vulcanic. Şi astfeldevin tobii fanatici ai celor mai grelefraze şi sunt elementul exceselor şibrutalităţilor întâmplării.

© BCUCluj

Pag. 2, C H E M A R E A Nr. 2

Colaborarea cu muncitorimea— însemnătatea democraţiei pentru proletariat —

nit din e» în ce tot mai pronunţa*Campania pentru răsturnarea re*gimului oligarhic liberal, repudiat detoate clasele naţiunei. nu putea sănu aducă în rândurile noastre clasacare în primul rând e interesată îndoborârea acestui regim.

împrejurările speciale ale ţăriinoastre au împins pe primul plan,între forţele revoluţionare, ţărănimearomânească, reprezentată prin parti-dul naţional-ţărănesc. Lupta se dăîntre oligarhia, stăpână peste toateputerile de stat şi între ţărănimea re-născută din lanţurile neiobăgiei ş»ajunsă la o importanţă politică co-vârşitoare, în urma votului universalşi secret. Dar această oligarhie e în»conjurată de duşmănia şi a celorlalteclase producătoare, cum este mai alesproletariatul, ba şi clasele cu intere-se burgheze, încălecate şi oprite îndesvolfarea lor liberă prin amesteculsălbatec şi violent al oligarhiei înprocesul producţiei.

Acest moment oportun de a răpu-ne duşmanul comun, nu pentru pri-ma dată se iveşte în anii de dup$războiu. In 1920 situaţia era poateşi mai coaptă pentru ruperea lanţu-rilor oligarhiei, dar în urma desorien-tării generale şi a greşelilor comisede proletariat? oligarhia liberală mo-ribundă a reuşit să se instaleze dinnou şi temeinic la conducerea sta-tul» i

Desorientarea generală a societă-ţii româneşti de după războiu a fostcauzată de coincidenţa istorică, căîn acelaş timp, în care România seafla în pragul revoluţiei burgheze,statele din Apus erau ameninţate derevoluţia proletară. Sub presiuneaacestei împrejurări, muncitorimea dinRomânia, în loc să se fi mărginit aîmhrăţoşa revendicările burgheze,cere o revoluţie proletară integrală.Urmarea a fost că clasele burghezeşi neproletare au atenuat lupta for deteama ca nu cumva să biruiască oda-tă cu revoluţia burgheză şi cea pro-letară. Astfel s'a rupt frontul comunceeace a avut urmări fatale pentrureuşita revoluţiei burgheze. Burghe-zia a devenit reacţionară numai dincauza primejdiei roşii, Politica de*structîvă a comuniştilor a precumpă-nit asupra politicei moderate a so-cialdeaiocraţilor. Faţă de primejdiaroşie, oligarhia a părut drept clasăde ordine, şi-a găsit în această îm-prejurare legitimarea politicei ei re-acţionare, s'a consolidat şi a stăpâ»nit nestinghenit.

După înăbuşirea mişcărei munci-toreşti, reacţiunea oligarhică a deve-

Dacă pe lângă frazele bine sună-toare fi de un naţionalism falş semai găsesc şi p&ratelz necesare, eroulnostru detune erou deabindea, — Sămulţumeşte insă. şi cu o bursă laRoma sau dacă se poate, la Paris.

Din acest mozaic extrem de vg-riant se ridică figura reprezentativăa studentului, care pane teza: „Nufac nici un examen, până ce la uni*versitate mai este un singur jidan.'-

Îngustimea acestei vedeţi, dacieste justificata in ochii lui, -— nu

antiţărănească, căci ţărănimea a ră-mas singura clasă revoluţionară cuinfluenţă politicii. Asistăm la o te-roare politică şi la o nemai pomenităsăjbătăcie a moravurilor electoralefaţă de această clasă, care are ma-joritatea absolută a voturilor. întrea-ga organizaţie de stat e prefăcută,intr'o armă politică a oligarhiei, pen-tru a-şi asigura stăpânirea_politfcă şia-şi $âtisf «ce interesele economice.Mişţârile „anarJtjf*»» ţiiiResii şt„incompetenţa" noului partid naţio-nal-ţărănesc sunt prezentate ca ceamai mare primejdie pentru Stat- Nimeni na vorbeşte de proletariat sat.de primejdia socialistă, mat ales ciîn întreaga Europa reacţiunea bur-gheză a reuşit să stăvilească revo-luţia proletara. Sarcina doborârei oli-garhiei a trecut pe umerii ţărănimeiromâne.

Greşala din 1920 nu trebuie să serepete. Muncitorimea- orăşăneascănu mai urmăreşte înfăptuirea ime-diată a socialismului. Acţiunea ei nupoate fi sub raport politie, decât or»ganizarea, educaţia, propaganda şide a da în mod sincer o mână deajutor houilor forţe, cari au începu*1

din nou lupta antibîigarhică, pentruîntronarea unei adevărate democraţiimoderne. Proletariatul trebuie să-şlcâşHnre mai dinainte calităţile caresă-1 facă capabil să ia cu timpuj di-rectiva. Precum nu poţi călări un calsălbatec fără exersarea anterioară amuşchilor şi nervilor, sau precumconducerea unei locomotive trebuieînsuşită dinainte, altfel deraiezi, totaşa se cere şi dela proletariat unanumit grad de maturitate, pentrua se putea menţine pe şea. Şi celenai bune posibilităţi de instruire lisunt date de democraţie, în care li-bertatea de discuţie, de comunicarede întrunire, de presă, de organizarein sindicate şi cooperative, parlamen-tarismul adevărat, administraţie au-tonomă comunală sunt instituţiiesenţiale. Democraţia este indispen-sabilă pentru proletariat.

Toate aceste mijloace şi instituţiisunt pur şi simplu îndepărtate, cânddemocraţia e suprimată şi înlocuităde dictatura oligarhiei.

Proletariatul este în cel mai înalt/grad interesat ţn campania de dobo-râre a oligarhiei şi de aceea nădăj-dir'm că de astă dată va adopta tac-tica cea mai bună şi va şti s# punăîndeplin acord necesităţile sale ime-diate cu cele permanente.

Dr. S$bin Mureşan

rnai puţin este adevărat, că pană ceare suţşele băneşti, pini atunci îşimenţine cu tărie teza.

Dar bani pentru astfel de scopurisunt, până când liberalii ţin tn mâ~nile lor destinele ţârii şi de câteoriau nevoie dt diversiuni pentru a-?«s&lva situaţia pe un moment.

Şi pani când studentul va înţe-lege, că idealismul tineresc refuzăsă se ataşeze leacţionarismuhd Ube~ral. totdeauna pa umbla pe 4tumtx*rile umilinţelor şi stigmatizat in faţalumii civilizate, abandonat chiarde aceşti agenţi provocatori ordinari,cari cu cinstea imaculată a sufletu-lui tineresc, voiesc să-şi ascundă pro*pt'm lor nemernicie.

Studenţi, demeteci'ţi'vâ! •DR. EMIL POP

Cetiţi şi abonaji cu toji ,'Chemarea"

Garnitura doua„Le vremuri noui, oameni noui"

«pune o axiomă bine cristalizata,istoria^ studiul Jcalităţilor trecute,a dovedit că acest principiu oride câte ori a fost eludat fie prinnebăgare de seamă, fie prin scă-parea din vedere a vremurilorschimbate, fie că intenţionat saucramponat drept oameni pentruzile noui, oamenii zilelor vechi,principiul totdeauna s'a răzbunat,iar răzbunarea a fost totdeaunaîn raport direct cu stagiul oame-nilor vechi -» pentru ştie noui,

Înfăptuirea Româniej-Mari şi u-nirea Români or sub o sjngurăgraniţă etnografică şi sufleteascăa adus şi neamului nostru zilenouu 4

Se cereau oameni noui. s

* Asupra acestei necesităţi do-mina o perfectă concordantă, oarmonie comp ectă şi nimeni nua recunoscut mai bine acest im-perativ ca fraţii din Regatul ve-chiu, cari unison reclamau veni»rea la putere a ardelenilor, califi-eâhdu-i _pe aceştia de oameninoui, pentru zile noui. In ei aveausperanjă toţi, toată suflarea româ-nească începând eu Coroana şlpiână Jos la cel mai umil cioban.„Şă vină Ardelenii"! A fost ce-rinţa unanimă a tării.

Ardelenii au* venit, dorinja tran-sformându-se în realitate, şub con-ducerea ilustrei persoane a vieţiinoastre politice şi al temutuluicombatant din fostul parlamenthabsburgjan d. dr. AlexandruVaidâ-Voevod. Oamenii noui —pentru zile noui — inspiraţi dinc<5J[ mei nepătat izvor de acţiuneromânească şi In deplină înţele-gere cu tendinţele românizmu'uimunceau recoltând roade bune înurma activităţii lor frumoase.

Dar omul nourşi oamenii nouipentru zile noui n'au corespuns

si gustului acelui troestbancar, care irece în fe{a lumeidrept partidul liberal,-zefiemiMt şinaţional. De ce? Căci rnentalita- ţtea omului nou, puritanizmul şidemocretizmul său sincer şi ro-mânesc i-ar fi conturbat în operalor de refacere... personală. Con-form planului liberal, aceşti oa-meni noui deci t ebuiau scos» dincjrcu!a|ia fiduciară poliîică. Nici ocruţare şi oamenii noui au fostîndepărtaţi din rorurile conducă-toare. Când? Când ei culegeauîn streinătate cele mai frumoaseroade penlru tara lor. Ruşinaţi,liberalii neavând curajul de a lelua imediat locui, ei au aruncattării ca o primă sfidare guvernulmoşneagului Averescu.

Astfel s'a creiat o situaţie for-ţată în viata noastră politică, dinacest moment sa apucai caleaîntoriochiaiă a încercărilor de asalva sftuatia 8' prestigiu!" oame-nilor vechi pentru zile noui.

Instituirea cenzurei asupra gân-dului şi intentiuniior suveranuluisuprem din orice Jeră: Poporul,supravegherea acestuia de cătreîntreg aparat A admiriislrativ, into-xica ea acestuia prin evoluţia ie-rarchieă. amestecul armatelor înlupîele politice, toate acestea nuau fost şi durere nu sunt altcevadecât fazele încercării de salvarea oamenilor vechi pentru zilenoui. Iar rezultatele acestor şi al-tor infinite abuzuri nu sunt altcevadecât răzbunarea principiului, ce-— în urma inerţiei maaselor —se impunea, cu dela sine putere:

„La zile noui oameni noul". Con-secinţele tragice ale acestei lupte,a oamenilor vechi cu principiulsănătos, durere, să răzbună maimult asupra cetor nevinovaţi. Con-secinţele situaţiei forţate iau zi dezi un aspect funest şi patologicce reclamă o intervenţie radicalăşi de tot urgentă în tratamentulacestui neam vrednic de o soartăma.i burjă, înainte de a ajunge lao delegare fatală.

Coborârea vertiginoasă a tot ceeste,, bun, Vrednic şi distins în a-ceăsta ţară spre mocirla răuluinecunoscut coincide cu venireala putere în anul trecut (sperămferm că pentru ultima oară) a oa-menilor vechi. Coborârea vertigi-noasă in mocirla răului ce ia opropt rjie îngrijorătoare se dato-reşte nu numai prezentei oameni-lor vechi în fruntea acestei {ărjnoui ci în deosebi faptului că eiau mers cu sfidarea prea departeprez ntând s r e a conduce Ţaragarnitu a doua a oamenilor vechi.

Prezenta garniturii a H»a -*- câr-pită — în fruntea {arii, în frunteaac stei Românii noui pentru des-vo'tar a cărei aîi — ca nici o-dală — să reclamă oameni, depnma forjă, este una dintre celeCârmuirea lor e o sfidare, orezenat

Cel ce tine l a demnitatea sa deromân în aceste zile grele are da-tori.i de a părăsi pasivitatea po-litică, orcanizându-se într'o sin-gură tabără: în tabăra solidari-talii româneşti reprezentată prinpartidul national-tărănist. Azi ni-meni nu-şi mm poate neglijadrepturile constituţionale, azi ni-meni nu-şi poate permite luxulprotestelor izolate în contra acti-viiătii garniiurei a Jl-a, azţ, canici odată protestele trfcbuasc le-gate într'un. mănunchi; bineşiiindcă nu este acelaş lucru a rupezece vergele una după alta, orizece vergele legate într'un singutmănunchiu.

Protestele resfirate trebuesc ar-monizate în deosebi ponlrucă eleprezenţându-se sub di /ersepecte cer diverse re^ol^ări.asupra tutur r posibiii-ăţilorrezolvare a răului însă pîuteşteplecarea garniîurei a Il-a din frun-tea tării.

Par'idul national-torănjst şi-aluat asupra-i însărcinarea grea dea cerceta la vetrele lor pe toţifiii vrednici ai acestei {ări spu-nându-Ie gură Ia gură cauza rău-lui ce bântue atât do nemilos,proDunându-le totocJatŞ si posibi-lităţi de salvare. Partidul nostruinspirat de cel mai sincer demo-cratism românesc cere avizul ace-lora cari au suferit mai mult înurma activităţii nefaste a Rarnitu-rei a H-a: al poporului. Parlidulnostru armonizează protestele res-firate, le va lega într'un singurmănunchiu şi le va preda celorîn drept. Tofi cei cart au cevapropriu în aest mănunchiu alprotestelor vor put a fi mândri deacest fa t şi tara îi va recompensaprin bunăstarea generală ce vaurma. -

De voinţa poporului depinde azice va secera garnitura a lira.Grâu curat ori neghina? Abando-narea puterii ori perpetuarea eipână in ceasul al 12-lea?

Gândtti'Vă! ora 11 a trecut.De zece ani trăim zile noui,

FĂRĂ oameni noui.Dr. A. T. Mureşan.

as-I e-de

© BCUCluj

Nr. 2 C H E M A R E A

Pacifismul şi RomâniaIstoria omenirii cunoaşte deja de

câteva milenii metafizica mângăie-toare a păcii, dar n'a înregistrat de*cât de prea puţini vreme tendinţapermanentizării ideei pacifiste in în-câlcitul domeniu al politicei interna-ţonale.

Isus Christos, marele filosof al su-fletului omenesc, a fost cel dintâi ca-re în propovăduirea apologetică aIubirii, a impregnat hotărâtor rezo-nanţa sublimelor cuvinte: Pace vouă!

Conştiinţa umană desorientată şiadâncită în idotolatrie sufletul colec-tiv al umanităţii frământat de antro-pomofismul sectar al cultului păga-nătăţii străvechi, degajat de oricenotă divergentă s'a întâlnit în mareareligie a păcii universale. Disciplinacreştină — trecând peste originea-isupranaturală — se înfăţişează şi ce-

-lei mai fardate minţi moderne —ca cel mai important eveniment isto-ric, infiltrat cu grele şi bogate roade

}în evoluţia societăţii umane.Popoare întregi, a căror însuşir.

etnice se contrariază brutal, naţiuninenumărate a căror civilizaţie^ şi cul«tură se exclud definitiv prin comparraţe — sunt străbătute de acelaş fioral iubirii de" aproapelui, se pros-tern adânc în faţa ideologiei spiri-tuale, defin;*s în dogmaticele vorbe:pace vouă. Dar când j»ce}easi înaltetendinţe au trecut hotarele meta-zice ale sufletului, şi-au încercat oformă definită în marele contur alpoliticii internaţionale -— aspectulgeneral ce-a îmbrăcat ideea pacifistă,este cu totul o altă coloratură orga-

,nică.Ş'a afirmat de atâtea ori de către

_..,. diplomaţii bătrânei Europe necesi-tatea inexorabilă a păcii, s'a încercatmereu aşezarea pietrii de temelie peplatforma căreia să se ridice bisericapăcii eterne — şi-n ziua îa care iluJ'•ziile erau la proxism —^ izbucniaun nou măcel de'sânge.

In 1913 (ca să ne smulgem dindepărtarea trecutului şi să ne apro-piem de actualitate), când la Hagase înălţa biruitor palatul păcii, s'adeslănţujt cel mai sguduitor vifor dearme cunoscut în istoria lumii.

O naţie este o colectivitate speci-fică de sânge, de limbă şi de aspi-raţii, o naţie aduce în configuraţiage'nerală a hărţii politice sinuosităţideterminate de biruinţa pretenţilorsale istorfee. Pretenţii cari niciodatăn'au cunoscut calea realizării paci-fice, ci întotdeauna drumul barbaraî războiului — ce a masacrat mili-oane de- oameni.

După războiul mondial care a dis-locat moral, social şi politic toatăEuropa, năzuinţele de realizare aideei pacifiste s'au potentat din nou—• vşi de data asta ca rod binefăcăf-tor înregistrăm înfiinţarea Ligii Na-ţiunilor. Pe frontispiciul acestei mă-reţe instituţii s'a însers cu slove demisticism modern: pact.

Şi ca o garanţie mai mult a tra-tatului dela Trianon, însemnăm Mi-ca Antantă (Cehoslovacia, Româ-nia, Iugoslavia) a cărei ideal comuneste menţinerea păcii in Europa Ori-entului.

Şi cu toate acestea cine ar puteanega eternitatea principiului .«tf-n—oşilor noştri: Si vis pacem. para bei-lum?! (Dată nu to't liberalii prin lupiisăi.) Suntem un popor tânăr ca for:maţie actuală, dar matur ca expe-rienţă istorică. Ne poate moleşi in-fegtal seducătorul desiderat al păciieterne? •

^„ Când Rothermere îşi continuă a-" . prig campania, când Ungaria se pre-;- tg&teşte mereu pentru revizuirea tra-

tatelor, când mitralierile clandestinedescoperite numai acum, trec poatede mult frontierele ungare, cândGermania a dat dovadă in trecutulrăzboiţi că în faţa sa anumite anga-jamente de ordin internaţional, suntsimple petice de hârtie (Cazul Bel-giei), ne mai poate \ momi irealitateafrumosului vis ,al păcii perpetue?România aruncaţi în marea colosu-lui slav, departe de surorile latinecari ar putea-o ajuta efectiv la ne-voie, certată şi cu acestea în urmapoliticei internaţionale a monocor-dului Ionel Brătianu (care se bizuianumai pe prietenia Franţei şi a înă-sprit raporturile noastre cu Italia,care s'a declarat pe faţă şi în pro-cesul optanţilor contra României) nupoate înceta aportul sincer adus ci-mentării idealului Ligii Naţiunilor,dar are in acelaş timp suprema da-torie de a menţine integritatea pă«"mântului ce-1 stăpâneşte azi în urmabelşugului de sânge vărsat la Mără-şeşti, Oituz ori Mărăşti. . . Se vorscula altfel schelele celor 800.000de mucenici şi uniţi cu ceata jobagăa spânzuraţilor tiraniilor streine —ne-or cere socoteală!... Când MicaAntantă se strădueşte pe orice calesă abată Ungaria dela politica deaventură de până acum, când dupăconferinţa dela Iachimow îi întindefrăţiasca mână a unei colaborări eco-nomice şi ebredismul maghiar îi ră-spunde cu "o brutalitate mongolică:Nem, new, sohal — putem atunciaccepta doctrinele comuniste orimarxiste, aduse în gentile voiageuri-lor de peste graniţă sub masca deumanitarism sănătos!?

Sunt constatări pe cari toată lu-mea le cunoaşte. Le ştie şi partidulliberal de azi, le-a ştiut şi Ionel Bră-ţianu, şi cu toate aceste nimic nu s'afăcut«— şi t e e mai dureros —nu se{ace pentru apărarea naţională. Laizbucnirea războiului ^mondial eramcomplet nepregătiţi, lipsiţi de arma-ment, lipsiţi de căi ferate ce să maivorbim de marină ori aviaţie —- a-veam doar, pieptul vânjos al solda-tulu» român, în care bătea o inimădacă.

Parcă şi în armată se adâncise in»conştienta revoltătoare a lui „prinnoi înşine" — parcă şi aici stăruianenorocirea sgârceniei vintiliste, carearuncase în vifor armata unei ţăridesbrăcată. flămândă, desculţă . . .Şi doar Iul Dzeu ne putem prosterneazj că mai trăim ca neam şi ne-a aju-tat să câştigăm, o biruinţă decisivăcu piepturile goale.

Guvernanţii noştri — tot cej de«eri —. cinci şi semidocţi gr<>u pot orinu vor să priceapă lecţia ce'ne-a f3-cut-o în materie de apărare naţio-nală războiul de eri.

Când armata de azi e bântuită deoperaţia stil Manea, când marea pro-blemă a apărării .naţionale e încre-dinţată lui Tancred o revoltă legi-timă izbucneşte din sufletul colectival naţiei, o perspectivă îngrijorătoareameninţă ziua de mâine.

Guvernanţii de azi, seduşi proc-teşte de iluzoria realizare a păcii per-petue, orbiţi de palalul care ?zi încn/Siai ââir*> 1.» Geneva, rămân neho-<"!"."îi ÎT fieca-'s ro tc nl-'--» 0 ' '•vonnu t mişcă din cadaverica orbire, cei-a cuprins nici o dâra de sângeţâşnită fulgerător din crecrii unuipilot... Nu suntem împotriva îrmî-tulut ideal de umanitate al Ligii Na-ţiunilor — ba ii dorim şi îl ajutămdin inimă - - dar nu putem m-plijaavertizarea cuminte a străbunilor no-ştriiî Si Vis paeem. para bellum!

JUZIL GRUIA.

Rezultatele politiceiDupă cataclismul războiului mon-

dial cei cari am rămas, am trecutimediat după încheerea păcii prin operioadă de nesiguranţă si buimă-ceală generală, urmări de altfel na-turale oricărui război. Dibuind, amieşit totuşi cu mult greu la supra-faţă. Din acesta fermentaţie 0 spiri-telor şi caracterelor de oameni s'aales pătura conducătoare de «zi.

Selecţionarea elementelor a fostdeterminată de „urgentă" «i de cali-tăţile uneori proeminente, dar în cetemai multe cazuri da însuşiri, carin'au nimic comun cu ş!iint«, pregă-tirea, trecutul şi mai ales capacita-tea — iar de merite câştigate nici sănu mai vorbim.

Pe teren cultural, administrativ şieconomic erau cela mai multe locuride complectat. Ştim, că s'au com-plectat în mare grabă, după criterii,cari nu arareori au scos ia iveaăoameni, cari ameţiţi de mărirea pro-priei lor persoane — devenită „con-ducător" prin proclamate — au să-vârşit fapte, cari n'au adus, decâtstigmatizarea instituţiei, unde să gă-sesc. Nimeni r.u-şi poate ţ!a perfect«e»ma, că în ce măsură grozavă auinfluinjat aces e clemente pripăşiteîntreagă viata de Stat si cea politicăso:iaiă a poporului notru. Introdu-cerea de noui concepţii 8i moravurinerbişnuiîe a influiniat — ca oricerău — detestabil pe cei din jurullor. Cu uşurinţă şi-au găsit adepţi,cari s'au năzuit fâ-i chiar întreacătn proclamară de noui teorii asupra

Singur în d. luliu Maniu şi parti-dul său mai află poporul autoritateafi încrederea susţinătoare de Statl'entru ce ? Fiindcă atât intelectualii

în srnsul nobil al cuvântului — câtşi ţărănimea canslaîă zilnic, că oriceoperă nouă este* făcută pentru da-wervirefi partizanilor grupaţi — îndetrimentul ceior ones'î şi cnstiti —.

Azi loji se er-jeazâ de adevăraţiprofet *>î' neamului şi reformatori aiobiceiurilor noastre, tocmai aceia,cari nici astăzi na cunosc istoria, nicichiar geografia acestei ţări. Acei carin'au putut ajunge la aceas'.ă treaptăierarchică, se consideră < de „s.efi"

specialişti infalibili In toata materiileNe lipseşte, deci, cu totul busola

de orientare, ne lipseşte autoritatea,car» să ne impună prin viata, prin-cipiile, Irecutul şi prezentul el -— cadicton şi credeu a! vietei noastre so-ciale şi de Stat. Orbecăm de pe ozi pe alta, iar viitorul se desprindetot mai negru, V«ata devine tot maigrea, toate se scumpesc la voia în-tâmplărilor. Lipsa de lucru şi numă-rul oamenilor tară ocupaţie ereste înmod înspăimântător, după cât e maimare numărul absolvenţilor dela Uni-versităţi ori alte şcoli.

La oficiile de Staf, la cele parti-culare, numărul angajaţilor a ajunsla o complectă saturaţie. Numărulcersitorikr şi a celor sărăciţi creşte

"în mod grozav. Ungaria se înarmează(cazul de'a St. Gothard) iar în Rusiafabricele lucrează aproape numaipentru armată. Iar noi ce facem?/Ne jucăm dVa politica — ne înjurăm'si furăm. Aceste rezultate triste de-sigur, că ştirbesc cu totul prestigiulŢării şi mai ales autoritatea guver-nsnti'or de azi.

Suntem în al 10-lea an al uniri! şicu durere vedem, că în loc ca săprogresăm spre o normalizare a vietei,regresăm i e zi ce merge, La aceastaconlribueşt» în mare măsură: igno-ranta, indolenta şi lipsa de vederi

t largi, a guvernanţilor, eari timp dej 9 ani ou tot experimentat pe spatele

noştri?, ca pe nişte coboj ,$Ie!a lebo-ratrare, ajungând să molipsească lo-cuitorii tării cu cee mai periculoasebol'; a neîncrederei şi exasperării.

Ceiui care „fu^ă" bineînţeles sănu-i dai numirea de „hot" că un în-treg aparat se pune în mişcare pen-îru apărarea lui din „oficiu". Doaracum am cetit declaraţia lui Fălco-ieau făcută judecătorului, că d. Ducaîi ;nm«te soţiei Iui ajutor bănesc, ca

î la aceasta aproape la toţi cei defn-ă să li-se umplă ochii de lacrimi.Bietul „hot" înzădar — a fost ommare! Ş'aşa merg toata la noi. Iarnoi deocamdată repetam: „T©ate-svechi şi nouă toate*.

îlaţieganu Simion.

BALUL „CHEMĂRII'"Joi. 23 Februarie 1928.

HOTEL „NEW-YORK"

Reeditarea unei farse ?In vremem din urmă, în legătura" CM

aprepiata fi incviiaila prdhuşhe a ijn-Vrrvuiia liberal, S'J liniat tronul r,,\ par-tidul avei-escan nutreşte iluzii dulci ia orevenire la putere.

Ei bine, tiu! linie o impoxif-iHtate dinţoale puni trle ăe vederi' ca •• • ut comit.)o aţa crimă în ţara ayia. A'ti ne-a fosttuficientă experienţa trfcnivhri aprnpi-at? încă ne estr proiivn1 » ' verhi z</o-rn&tul hibugru al inflhewirlii bnnâitilrt",dm noaptea in veri du vrâtacând cu ghiare <tv'<iQ de vim, npustit avtpra rou>:\ n pictla* ,;>< •oceania y>'ilif, cu Iwvuteie if-'^i'nlot mniin.i t.e nrâ<:. '/c,ri-r " . rwi11 •'» r -.ii o •' ruftiJitit î.ii uc7i/ bni''

I-OH nă-

«V •.••<•'>di inbnie MÎ fu ^iiisxpra a tot c sr f ' i n • )v fi^ilor.

J « ' » i " i i H i >••••! a « - . i i ' ' , ' i; i> "> '

si( Juni.Kxume.ivl la care x'a prelat in

poporului a avt r"*itha; hnn-'ntahXnji-niea le nvcr^ican « a '•".•'D'-j

iJe joa iucdl oricui î, •' v '.:hn I , I > I - ' 'foaii" >H ţărm linnirwuiif 1'.(' miiii i,

A ['/••!• 1 ' i n » .•' i t ' r . o . i \ n f c i . ofi'mă d-y I)*)H a Iu ti;','a ii treaptă "

a\âtmm

O nouă reoentri.-i-t ta tit ••'•r/H*la viaţă? O

I rare, o crasă pânqărâre a altarului sacruol po'-'i if 17ii n(or" -fapt ar

I rătrur; a ţoală n^j'urr] I'nr cine să fie ngizerul unei reţin

rn>!aţ:i n;<i de df-niistătoăre" 11 ţtiv.cin" o fo*t. dar im taai este.

I'miil' simt prea ahrnoadahranie j£*v.tru <i ec p'Uea r?a'iza. Dctesă ar fi sincwcina* eucu-lr crit'cul clor ce fi aştern 111• ISÎJJP pe, hârtie, 11 -ar ^a dreptate •fHm că nu o va fMf, cutt tiu ia so-tiU'i un pi c> fă ,"r ' r i n farlrle în cnou-tohi'nare }n ,in"ii i < trc-i adîpn*cutie în - <rl-<il Iu) '-'UI n ohorî tmaculatura politica din f),tutajid er i •J>a elyi. ,

J'nt trai broaştele, îa uscăciune ţi hibiwiia l -'• 11 •inhilaiă a soarelwif Cert caVI.

i •• PI,-, nrf-'"tritnn t.-n. vor mai pute-i ' i 'fi..i li'i>iiua!ă (••!' zbibită â»

( >'•?! 'i » " '7( î , < i iue a riLU.iiui'ui fO-

f'il Gngn. fi? mai halucinat donehişot'hi ra j> îvcUpuinâ că prin vre-o ăeghA-

\ zur* vtf ))iitn. *.\ vascîieze oar&ouitl vptţ-l'tflteii nuil.i, ÎXVÎ poporul ştie ce repre-;>:.<'i ji'ti-0 dela Ciucen în cantimpora•> -;,' t,' a pol,iică.

< ut pnveşif pe generalul Averescii, unti.i.y MI'I•"'•'i j-uiiiii- nu-l vedem poMhil.

lOÂBEft —© BCUCluj

Pag. C H E M A R E A Nr. 2

Pentru oficiosul maghiarDl Hinlâder Feh Âkos dr. în

Keleti Ujsăg din 10. Febr. scrie unjudicios articol despre principiile,cari formează baza luptei de răs-turnare a guvernului, dar regretăcă la Făgăraş nu s-adat asigurareacă „nu ne vom uita nici de copiiiorfanii de minorităţi". Articolulîncheie cu următoarele cuvinteciudate: „Ştim că in România nutotdeuna acel partid invinge careare majoritatea, dar ştim şi aceiacă acel partid al României vainvinge care stă alături de mino-rităţi".

Orgoliu turanic amestecat cuadevăr bizantin. Este adevărat căantipatriotismul guvernelor perso-nale au folosit minorităţile de bâtăin contra românilor din Ardeal;este adevărat că generalul Ave-reseu nu ar fi câştigat alegeriledin 1926, cu toată teroarea des-lăntuită dacă nu ar fi avut cu elacele 13 procente voturi maghiareşi săseşti. Dar este tot atât deadevărat că minoritarii tocmai fi-indcă au fost aliaţii tuturor guver-nelor nu au fost şi nu sunt orfaniiacestei provincii ci din contra chiarprivilegiaţi. Nu se desprinde acestadevăr chîar din ultima frază adlui Akos dr. „va invinge acelpartid care stă alături Ide mino-ri ăti"? ••

Ce orgoliu! i Ce sfidare pentru

Ah! rezistenţa moralăAcesta este cel mai nou stri-

găt de S'durere tulburat de cor>ştiinţa fatalităţii de mâine, acestaeste cel din urmă horcăit maladival fătului incestuos procreat dincapritiul unor aventuri nocturne —acesta este vaetul tânguitor princare organul intereselor liberaledin Cluj, primeşte reapariţia „Che-mării".

Sbiciuirea brutală a fărădelegii,cravaşarea cu pleasna de foc atuturor mârşăveniilor ce vor sacotropiască şi ultimul rest de con-ştiinţă curată din această tară —desigur nu pot fi acceptate de cătresufletele lăpădate din jurul „Na-ţiunii" — decât cu adâncul oftatal unei dureri mărturisite : Ah 1 re-zistenta morală I...

Cât torturează de aprig şi chi-nue de neîndurător această tardivăconstatare — pe care „Naţiunea"o face dintr un spirit de ironieieftină — îşi poate da seama fiecareom cinstit, care „a scuipat în blidulcu linte" ce i-s'a întins de uzur-patorii morali ai vieţii politice.

Nu intrăm în analizarea diver-siuni ce încearcă „Delta" dela„Naţiunea" — pseudonim geograficîn care se împotmolesc algeleinconştienţei politice, toate stufă-riile mocirloase ale cinismului ra-finat de slugărnicie, ci subliniemcompătimitor doar automărturicireaunei dureri ce bântuie ceata aven-tuerierilor mânaţi de căpătuiri depeste noapte — în fata hotărâteirezistente ce pare că de acum lise va spune dârz.

Ah! rezistenta morală I...Popor român de ce încerci îm-

potrivire în fata holerei de imora-litate fanariotă de ce nu renunţila sănătatea ta romană, de ce nuî{i îmbraci sufletul în haina fără-delegii şi ruşinii ? !

Popor român de ce eşti crud laoftatele tânguitoare, popor român,de ce faci pe redactorii „Naţiunii"să plânsă. Tudor Plesnaru.

forţa politică a partidelor româneşti!Minorităţile sunt coriştii că elesingure aduc la victorie şi la gu-vern partidele româneşti 1

Nu le pică obrazul de ruşinetuturor Ducilor, Gogilor şi Fălco-ienilor?

Sau să fie un cântec d l sirenă ?0 invitare la dans?

Pentru cazul acesta avem foartepuţin de spus: noi suntem naţio-nalişti integ'ali! Am făcut unireatuturor Românilor cu forţele noastre,contra celor minoritare, nu cusprijinul lor. Conducătorii noştrimărinimoşi au decretat la Alba-Iulia principii de guvernare civili-zată fată de minorităţi şi este multînaintea tratatelor de pace, cuclauzele lor minoritare. Principiiledecretate au fost nesocotite şi căl-cate in picioare de politica ultra-oportunistă a minorităţilor, care,abandonând toate principiile, s'auvândut tuturor guvernelar Deci şinoi îi vom putea cumpăra latimpul său după valoarea servirii-1 r. Prircipiie dela Aba-Iuliasă se aplice după principiul român,în măsura în care minorităţile vordeveni cetăţeni loiali şi vor facepolitică ce principii iar nu opor-tunistă.

Asta este părerea generaţieitinere Ardelene, şi pentru biru-inţa ei vom lupta. Chemarea.

— — — i ••—M.I—.I.

De zece ani...Zece ani sunt de când neamul ro-

mânesc şi*a sărbătorit realizarea su-premului vis: unitatea naţională. Inloc ca în acest interval să-şi fi tămă-duit rănile pricinuite de monstruoasaîncăierare de ieri, decade pe zi ce

t merge lovit maşter de rezultatele po-i liticianismului balcanic.

In special nenorocirile se revarsăasupra massei poporului, asupra ple-beu ce a rămas tot iobagă. Aceastain urma eronatei concepţii economicea vistiernicului de azi ce a dus ţarala sapă de lemn.

In urma abuzului fără margini, indomeniul reformei agrare, in urmascandaloaselor afaceri ale paşapoar-telor, în urma autorităţii arbitrare adefunctului dela Florica, ce a impusde două ori la cârma ţării acestea gu~verne camuflate şi aventuriere.

Şi cauzele funeste a situaţiei gene'rale s'av putea cita la" infinit. Ne-ammărginii să subliniem in special ne-fericita politică economică, concreţi'zată in deşănţata formulă a lui „prinnoi înşine".

Toţi cei cari doresc ca răttl de azisă aibă un capăt, să vie sub steaguldemocraţiei. Veniţi cu tpţii să ceremlibertate, cinste şi dreptate cum a-ţicerut in repetate rânduri din clipa incare oasele lui Horea au fost frânt*pe roata, dela Bătgărad. până la tra*.gedia biruinţii dela Mărăşeşti.. Aceasta nu e decât o linie istoricădreapta trasă peste fatalitate cu lo-gica morală a trecutului, care ne in"vata că in totdeauna aţi ieşit birui-tori când aţi avut dreptate.

Suferinţa a ajuns la os, traiul nepare mai greu pe zi ce merge, drep-tatea e de partea noastră şi totuşiimpasul in care ne găsim ameninţăsă mai dăinuie.

Dar până când!??

QLCEAPU

Cetiţi Chemarea

Situaţia politicăGuvernul Vintilă Brătianu este

provizor, precum trebuie să fie totsistemul de guvernare din ţara a-ceasta bogată, dar sărăcită de com-petenta maltratare economică, finan-ciară, administrativă şi politică a u-nei clici transformată in societate curăspundere redusă. (G. m. b. H).

Acţiunea viguroasă a opoziţiei re-ale a început adunările cu resunetimens dela Iaşi, Făgăraş şi Craiova,au dovedit lumei întregi că ţara estedornică de un aer curat, de o prime-neală. După opt ani de ilegalitateorganizată, se cere organizarea for-ţelor vii de cimentare a unităţii su-fleteşti şi de organizare a energiilorconstructive.

Nu este numai o criză de guvern.Este mai mult: o criză de sistem deguvernământ. Am avut până acumaun regim de dictatură, laşă, pentrucăse ascundea sub scutul autorităţii re-gale. Am avut anticonstituţionalismşi antiparlamentarism, care a dusţara la situaţia ce cu toţii o sim-ţim.

Api trebue să decidă cei, ce suntchemaţi să o facă, dacă vor lăsa ţa-ra pe drumul vechiu — să se apro-pie de prăpastie cum zic ziarele stre-ine, — fie acela al dictaturei as-cunse sau deschise; sau să îndrumeevoluţia ţării pe calea unui constitu-ţionalism curat, care singur va pu-tea determina o evoluţie liniştită şi

Din toate centrele (Ardealului şi iBanatului s'a anunţat că vine lumearomânească — ca şi anat, trecut —la petrecerea „Chemării".

Doamnele şi domnişoarele sunt ru-ate sâ prefere costumul naţional.

binefăcătoare pentru statal acestasituat geograf iceşte pe un loc atât demult disputat în luptele dintre po-poare.

Aceste două căi sunt azi posibile.In septămânile viitoare se vor pro-nunţa cei chemaţi pentru una saualta. Noi credem că vor alege con-stituţionalismul curat şi nefalsificat,pentrucă asta este calea pe care oindică evoluţia tuturor statelor civili-zate, şi puternice azi prin popoarecopărtaşe la conducerea soartei lor.înstrăinarea masselor de conducă-tori şi guvernanţi au creat totdea-una numai defaitism, şi desagregare;pe când onesta colaborare a acestorforţe, a produs puterea morală, carea făcut posibilă învingerea străluciţidela Marna.

Ionel Brătianu a reuşit să întârzie.Să încurce, evoluţia normală a vieţiinoastre politice prin guverne sateli-tare. Dar a fost asta spre bineţeŢării?

/ Azi şi numai o nouă încercare dea îndepărta dela guvern pe cei indi-caţi de masse şi normele parlamen-tare, ar provoca sdruncinări inutileşi periculoase; precum provocărileactualului guvern prin schinjuirile o-ponenţilor nu poate produce decât omişcare de legitimă apărare, carepoate sfârşi în lupta de exterminarereciprocă, medievală.

Aelit.

IRaxfmaPolitica cea mai bună

este simplicitatea, ade-vărul. Napoleon-

AnarhiaTulai! Săriţi oameni buni! Bande-

le electorale naţional-liberale au fostdin nou asmuţite în contra popula-ţiei paşnice dela ţară. Clienţii puş-căriilor cutreeră satele, provoacă, in-sultă şi împiedică ţărănimea munci-toare dela exercitarea drepturilor eicetăţeneşti. Autorităţile rurale se do-vedesc a fi neputincioase, jandarmi-lor fiindu-le interzisă intervenţia.Dar chiar dacă intervin urmările supttragice ca şi în cazul din comunaOltenia, judeţul Vâlcea, unde cetă-ţeanul Ion Florescu a fost împuşcatmortal. Tot în judeţul Vâlcea a fostasasinat cetăţeanul Mărinoiu dinOrleşti.

Săriţi oameni buni şi organizaţi-văcontra tâlharilor, cari vă prădeazăavuţia, apăraţi-vă viaţa şi drepturilevoastre. Lupta merge pe viaţă şi psmoarte. Bandiţii cu mănuşi şi cei cupumnalul nu au Dumnezeu. Apăra-ţi-vă, că guvernul nu vă poate o-croti. I-au scăpat din mână frânelestatului şi toţi mizerabilii îşi fac acumde cap, fie ei inmănuşaţi, mascaţi, înfrac sau în ţinută de haiduci.

Se operează ca în codru Vlasiej!Valuri de sânge în acesta ţară subglorioasa guvernare a ultimilor troglodiţi fanarioto-bizantini. Iată com-petenţa liberalilor de guvernare, iatăcum o ţară paşnică este aruncatăpradă bestiilor electorale de tot soiul,aliaţi credincioşi ai liberalilor.

Dacă nu mai pot opri prin şicane,schingiuiri şl meschinării curentuluiputernic pentru partidul naţional-ţă-rănesc, recurg la asasinate,,, crezândcă pot intimida pe fanaticii credin-cioşi. \Iată cum dau naştere la anar-hie pentru ca să poată pescui în a-pele tulburi. Dar se înşeală aceşti ne-mernici dacă cred că prin asemeneamijloace îşi ma ipot prelungi odioasaexistenţă. Reacţiunea nu va întâr-zia!

Hoitul bizantin no mai poate di-rija destinele acestei naţii. Cangre-na trebueşte operată din trupul să-nătos al acestui popor.

Profilaxia radicală nu poate în-târzia nici un moment.

Suntem în plină anarhie!Tulai!

Anul trecut, cea mai reuşită petrecere a fostaceea a „Chemării". S'a dansat toată noaptea,ţărâ pauţă, fiind două muticii lăutari şi un&%% bând. — Veniţi şi anul acesta, Joi 23 Fe-bruarie in saloanele hotelului New-York.

Venitul curat este destinat ridicatei uneistatui la Turda marelui luptător dr. I. Raţiu.

Tipografia „Lapkiado" S. A. Cluj. Redactor responsabil: Dr. EMIL POP.© BCUCluj