Cît& Duminecă 11 Iulie 1926. 2 L e i e x e m p l a r u l Anul I. Nr 11

TINERIME! ROMÂNEABONAMENTUL:

Be un an Lei 360*—* Pe un jumătate an Lei 180'—

Pe 3 luni . . Lei 100*—

REDACŢIA:CJ«j, Stfada Regina Măria No.Jl. — Telefon 13-31

ADMINISTRAŢIA:Cluj, Strada Regina Mafia No. 19. — Telefon 10-86.Corespondenţa administraţiei: Căsuţa poştală 76.

mANUNŢURI DUPĂ TARIF SE PRIMESC LA

ADMINISTRAŢIA ZIARULUI

CLUJ, STRADA REGINA MĂRIA No. II

încă odată armata şi politica„Un grup" de tineri ofiţeri publică

în „Cuvântul" din 7 1. crt. o scrisoarecătre Ministrul de Război, al cărei co'n-ţinut, neobişnuit de grav, ne obligă săexaminăm situaţia creată armatei dupămarele război al unirii, să tragem con-ciuziile ce se impun şi să ne spunemcuvântul răspicat, sincer şi lipsit depatimă în această chestiune de prim-ordială importanţă naţională.

Deşi războiul de dezrobire în ulti-mele lui .acorduri se transformă înglorie naţională (drapelele victorioase-lor armate fâlfăiau mândre în trufaşaBudapesta pe palatul regilor maghiari)

-^oţttfj-fwroaia n'a eş.it-dia această în-cordare gigantică cu moralul ridicat.Nepregătită pentru un război modernde dimensiunile şi desfăşurările deforţe a aceluia, care a bântuit pesteEuropa, totuşi armatele noastre au fostnevoite să înfrunte avalanşa formida-bilă a teutonilor, straşnic organizaţi,dotaţi cu material de război, deprinşicu tactica şi caracterul luptei moderneşi pe culmile apogeului succeselor mi-litare. Din această măsurare de forţe,absolut inegale, trupele noastre au tre-buit să iasă învinse, şi durere foartecurând. Războiul de defensivă, retra-gerea rapfdă, restriştea dela Iaşi, toateacestea nu erau factori de ridicare aîiioralului şi mândriei unei oaste. Nuuităm triunghiul morţii, nu uităm su-premul elan de conştiinţă naţională alostaşilor noştri în cele mai crâncenedar victorioase lupte dela Oituz, Mă-răşti şi Mărăşeşfi lupte pentru „a fisau a nu fi", totuşi trebue să recu-noască oricine, că în aceste ultimefaze ale războiului de desperare s'aumăcinat energiile morale şi fizice.

Proasta pregătire a războiului decătre Iliescu-Turtucaia a contribuitbineînţelus în măsură considerabilă laeşecurile suferite.

In această stare de spirit s'a orga-nizat din nou armata noastră, lipsită şide data aceasta de echipament, arma-ment şi întreg mecanismul necesarunei acţiuni de stil mare. Dacă totuşiam ajuns până în Budapesta, aceastase datoreşte vitejiei ostaşului român şimândrilor lor conducători, gata să a-ducă oricând jertfa supremă.

Să nu iutăm că la mijloc era idea-lul secular. .

De aci începe decadenţa nimbuluiarmatei. Fel de fel de preocupări —nu de ordin militar — frecările cupopulaţia, regretabile incidente cu au-torităţile civile, uitări de sine, asupracărora nu vrem să insistăm, au con-tribuit foarte mult la scăderea presti-giului armatei.

Urmează demobilizarea, cu toate

mizeriile unei gestiuni militare limitatăla extrem. Mai mare-ţi era jalea cândpriveai un soldat ca înfăţişare. Nea-junsuri peste neajunsuri în sânul cor-purilor de trupă. Hrana cailor şi aoamenilor, echipamentul, toate insufi-ciente; gărzile, detaşările, corvezile ab-sorbeau întreaga trupă: Regimenteleexistau numai pe hârtie. A face in-strucţie în asemenea condiţiuni era e-;gal cu imposibilul. O jenă grozavă cu-prindea corpul ofiţeresc. Şi în aceastăsituaţie comandamentele superioarecredeau că pot ajuta prin ordine strictconfidenţiale, prin care se făceau oV>şervaţii comandanţilor de regimente, \,a căror sarcină cădea soluţionarea tu-turor mizeriilor.

Intre timp soldele devin tot mai in-suficiente, tratamentul rezervat ofiţerilorde către comandamentele superioaretot mai insuportabil, ceeace provoacăera demisiilor sau „valul" demisiilor,dacă vreţi. Mutări peste mutări, inter-venţionism,. „lucrări" prin protecţiiledela- centru, sistemul nenorocit deînaintare cu aprecieri „individuale" şipe sprânceană şi prin dame voalate (şiastăzi mai sunt nemulţumiţi: seria lo-cotenenţilor 1917 Oct. 1) nedreptăţilepersecuţiile etc. etc. au produs curen-tul "de nemulţumire, care la rândul luia provocat demisiile în bloc.

Putem afirma că în această eră ademisiilor armata a pierdut un consi-derabil contingent din cei mai valoroşi

Criza morală şi materială s'au a-gravat, la ceeace au contribuit şi stă-rile excepţionale de azi. îndreptările desolde au venit totdeauna cu cinci mij-nute mai târziu şi diferenţa în minuscreştea tot mai mare. Evident, că înasemenea împrejurări amărăciunea şigroaza de cariera militară a ajuns cul-mea.

Urmează o epocă de criză în recru-tarea elevilor liceelor militare. Nu segăsesc concurenţi suficienţi. Condiţiu-nile aspre se îndulcesc, iar drept re-zultat selecţionarea devine fictivă.

Ofiţerii cu plângeri găsind tot maimult sprijin la politiciani, rude şi cu-noscuţi, şi neobţinând pe cale legalăîmplinirea dezideratelor lor, legitimesau nu, se aruncă tot mai adânc învâltorile politicei active, vroind să ser-vească pe binevoitorii lor. Guverneleprin intermediul partizanilor politici sefolosesc tot mai mult de armată,pentru interese politice aşa că aceastaajunge la cele din urmă în trista situ-aţie a fi pusă sub ordinele agenţilorelectorali, iar unii ofiţeri să sprijine pefaţă partidul guvernamental. Mulţi o-cupă funcţii politice şi părăsesc maibine armata decât să se întoarcă la

unităţile lor Era „meritelor electorale şipolitice".

Armata e pe cale să ajungă astăzi ounealtă în mâna guvernanţilor. Armata,garanţia existenţei oricărei ţări, nu edeparte să devie din apărătoarea ţării,garda personală a guvernelor şiforţa lor electorală şi politică.

Să nu ne mire atunci faptul că în-tr'o bună zi, vre'un colonel sau gene-ral popular să fie ispitit a imita exem-plul lui Plastiros, Kiroseopoulos, Wu-Pei-Fu, şi' să avem prilejul a asista laluptele de hegemonie a la China, săvedem reeditate stările endemice dinPortugalia ca să nu mai voibim desângeroasele turburări din Mexico şiAmerica de Sud.. Chaque peuple a son siecle, chaqueh'orhme a son jour!" acesta-i adevăruladevărat şi noi preferăm evoluţia paş-nică şi gradată. Trebue să piară odatăforţele oculte şi să se întroneze regi-mul curat constituţional. In acest caznu va mai fi nevoe de armată în ale-geri, căci fiecare partid va fi gelos de res-pectarea ordinei şi aliterei din constituţie.

Până atunci cerem:1. Lichidarea imediată a posturilor

politice ocupate de ofiţeri.2. Anchetarea şi reprimarea ilegali-

tăţilor comise în recenta campanie elec-torală, reformarea vinovaţilor.

3. Cercetarea severă a comandamen-telor superioare pentru stabilirea a ace-lor ofiţeri, cari au legături cu partidelepolitice, cari fac politică, avertizarealor şi la cea mai mică abatere, scoa-terea lor din armată.

4. Comandanţii corpurilor de trupăsă supravegheze necontenit activitateaextraregimentară a ofiţerilor şi gradelorinferioare, luând imediat măsurile cese impun.

5. Reformarea fără milă a acelor ofi-ţeri cari comit vreo abatere incompa-tibilă cu onoarea şi demnitatea de ofiţer.

6. Reducerea cadrelor la un mini-mum posibil, dar select din toate punc-tele de vedere.

7. Mărirea soldelor corespunzândstandardului vieţii de azi şi clasei so-ciale respective.

8. Schimbarea sistemului de avan-sare în sensul ca până la gradul demaior inclusive să se înainteze pe pro-moţii, indiferent de vacanţele bugetare.

9. închiderea ministerului de războipentru ori şi cine. Numai cererile şiplângerile înaintate direct să fie rezol-vite. Să se prevadă pedepse pentru ceice nu vor înainta mai departe actele.Instituirea unui regim demn de ofiţer.Distrugerea intervenţionismului. '

10. Sporturile (scrima, călăria atle-tica etc.) să fie obligatorii şi cât maimai mult sprijinite.

11. Reîncopcierea corpului ofiţerescîn cea mai largă măsură în viaţa socială.

12. Ridicarea prestigiului şi moralearmatei prin crearea unei tradiţii, re-prezentând bărbăţia, demnitatea, cava-lerismul, onestitatea şi tot ce este mainpbil, mai preţuit într'o clasă socialăde elită.

13. Recrutarea şi selecţionarea cugrijă a elevilor şcoalelor militare. In-troducerea în liceele militare a regi-mului spartanic.

14. înzestrarea armatei cu toate celenecesare unei bune funcţionări şi in-strucţii. Să fim mai generoşi cu ceamai de seamă instituţie a ţării.

Şi atunci sperăm că nu se vor maiadresa scrisori anonime ministerului,de o rară violenţă, din care spicuim:

„Vântul redeşteptării ne cântă în su-flet şi ne învaţă să scuturăm teroareacu care ne-aţi legat sub cuvânt de dis-ciplină. Atenţie! Nu uitaţi că de su-fletul a zece mii de ofiţeri inferiori elegat cu lanţul drogostei de frate, su-fletul a milioane de ostaşi ai ţării".

Această scrisoare a ofiţerilor inferiorisună c'am revoluţionar, c'am lipsit dedisciplină şi condescendenţă şi ca unînceput de anarhie, sau explozie anar-hică în status nascendi.

Atenţie zicem şi noi, atenţie dlorgenerali, Goga, Averescu [şi Mircescuatenţie, căci iată roadele fructului se-mănat de Dv. E timpul suprem de in-tervenţie !

Faceţi din armată o puternică armăde apărare naţională — aşa cum fie-care bun român doreşte să o vadă, —dar nu o târâţi în luptele mărunte deinterese de partid, că îi subminaţi au-toritatea, îi frângeţi vitalitatea, o pră-buşiţi, şi astfel ţara întreagă se va ex-pune pieririi. /. Gruia

Pentru dl Comandant al CorpuluiVI de Armată

întrebăm pe dl general D. PappComandantul Corpului VI de Ar-mată Cluj, dacă are cunoştinţă, căun anumit Căpitan Ion, ofiţer re-format pledtază mereu în faţa In-stanţelor militare, la Consilliul deRăzboi al Corpului VI de armată.Dispoziţiile militare — după câtştim noi — interzic ca ofiţerii re-formaţi să apară în faţa Instanţe-lor militare ca apărători chiar şiatunci, când ofiţerul reformat aravea profesiunea de advocat. Cumindividul Ion este de profesiuneînvăţător pentru şcolile primare şipledează totuşi în faţa Consiliuluide Război, rugăm pe dl Comandantal Corpului VI de Armată, să bine-voîască a ordona cercetarea ca-zului şi întrucât se vor confirmaafirmaţiunile noastre, să-i interzicănumitului de a mai veni în contactcu armata, ca apărător al împrici-naţilor.

© BCUCluj

Pag. 2. C H E M..A R E A Nr 11

Izbânda cagnoteiIn societatea noastră actuală cu struc-

tura ei capitalistă, când nouăzeci lasută din preocupările oamenilor înlupta unanimă pentru siguranţa eco-nomică individuală, se cifiează în sfor-ţări gigantice, pentru a se înregimenta însingura ierarhie care există astăzi, aceaa banului, spiritul omenesc cu înde-letnicirile lui desinteresate, este exilatîn unghiurile umile, modeste, despre-ţuiţe ale sărăciei. Pe arena vieţii se dăazi o formidabilă luptă între capital şimuncă. Spiritul nu este decât un acce-soriu în această încleştare fără seamăn.Nu dominează orizontul,,'nu dirigueştemersul lucrurilor, nu călăuzeşte activi-tatea obştească. Midasul capitalismuluitransformă totul în marfă. Capacitateaintelectuală se vinde şi ea ca b pastăde dinţi, o pălărie la modă sau uncal dresat. La orice marfă preţul mi-nim e fixat de cheltuelile de producere.La produse literare această lege eco-nomică nu se poate aplica din cauzăcă produsele intelectuale nu dispar princonsumaţie, ca o marfă obişnuită, unlitru de vin de pildă. Ele subsistă dea-supra tuturor veacurilor. Când cumpă-răm, d. e., o carte de filosofie de Pla-ton, nu-i mai plătim valoarea intrinsecci doar preţul de confecţionare şi de-sfacere a cărţii: hârtia, salarul culegă-torilor, câştigul patronului de tipografieprovisiunea librarului, etc. La produ-sele intelectuala, literare estetice filoso-fice etc. care se îngrămădesc neînceta'prin natura lor intimă, oferta ca să nemenţinem în termeni economici estemare iar cererea mică aşa că multevolume de versuri, de pildă, abia răz-besc să achite munca brută [necesarăla editarea unei cărţi, fără să se poatăpomeni măcar în vis de retribuirepoetului. Şi în vreme ce ghetele, caredupă un timp sunt scoase din circula-ţia drumurilor, se cumpără de toatălumea, versurile, ca să {păstrăm exempiui iniţial rămân pe veci rânduite înrafturile bibliotecilor şi nu se razimădecât pe o categorie restrânsă de cititori. Utilitarismul, edonismul care străbate mai ales astăzi ţesătura vieţii ca

se nasc în colibele dela ţară sau înodăile închiriate dela oraş?

Iată un pluton de întrebări». cari îşiitrigă negaţia pe toată linia.

S'a gândit măcar să asigure condiţiipropice scriitorilor consacraţi, pentrucaaceştia, desrobiţi din sărăcie* să-şi deamaximul talentului lor pe seama unuineam ţinut în întunerec ? Cum a crezutdl Goga să sporească prestigiul scrii-toresc?

Gazetele ne-au edificatDl Goga a înlesnit deschiderea ca-

zinoului dela Constanţa sub auspiciileSocietăţii Scriitorilor români. " „.

Scriitorii, patroni de tripou, iată lu-mina cu care a înţeles poetul-ministrusă sporească strălucirea prestigiuluiscriitorilor, iată cum au înţeles să se

pitalismului, numuncii creatoare

umilească, moştenitorii atribuţiilor luiEminescu.

Am citit însă protestul reconfortantel unui scriitor de rasăv protestul dl uiCezar Petrescu. Ne pare însă rău căn'a găsit cuvinte de înfierate decât pen-tru scriitorii români şi a trecut sub tă-cere capitalul de vinovăpe al ministru-lui de interne.

Şi fiindcă a făgăduit să revină asu-pra tripoului dela Constanţa, pânăcând scriitorii cari mai păstrează amo-rul propriu al misiunei lor, zice-se no-bilă, şi care-şi câştigă pânea muncinddela zi la zi în loc să trândăvească încafenele, vor pleca din această socie-tate devenită tripou,. să-şi caute o casăa lor, fără felinar roşu şi fără cagnotă",noi promitem să revenim deasemenea,analizând credinţele dlui Goga asuprarostiTrti.i scriitorilor în societate.

'., Ion Moldovan.

Şi totuş Se văieăesc la fiecare drumpolitic, îşi întind mâna pentru ofrandăşi dela spate ne aruncă cu pietri, nescuipă şi ne blestemă.

Năzuinţa românilor de a armonizaglasurile tuturor cetăţenilor acestei ţăripentru creiarea unei înţelegătoare con-vfeţiuri, în felul acesta se dovedeştezadarnică şi supărătoare.

Căci să fim bine înţeleşi, toleranţaaoastră escesivă aşteaptă înţelegeresinceră şi loială colaborare, f iar nupietri şi scuipături.

Tudor Bălteam.

„Lanţurile grele ale robiei maghiare"

îngădue răsplătireacu proecţiuni lumi-

noase în viitor, ci numai pe cele destrictă, imediată necesitate.

„Ţinta oricărei cheltueli de energieîn lumea actuală e sporirea productivi-tăţii. O monstruoasă stoarcere a tutu-ror puterilor pământului şi omului, casă dea cât mai mult material asimilabilpântecelui şi poftelor inferioare. Oriceideie e valorată după interesul pragmaticpe care-1 deşteaptă. Orice instituţie ide-ală a societăţii e mecanicizată industrial.De o sută de ani încoace nu s'a năs-cut o singără ideie epocală (distinsulprofesor exagerează puţin) deschizătoarede drumuri necunoscute, în arhitectura,în filosofie, în sculptură, în religie, înmorală. Numai ştiinţa — şi anume, înspecial, cea aplicată — a făcut pro-grese enorme" (Vasile pârvan: Idei şiforme istorice, p. g. 15-16.)

Fireşte n'avem spaţiu disponibil, caîn pervazul, unui articol să luminămtoate laturile problemei dificile a spiri-tului în actuala aşezare a societăţii.

Dar ne întrebăm în treacăt, nu s'arputea preconiza soluţii şi mijloace rea-liste de natură a remedia răul, păstrândînsă independenţa de cugetare a scrii-torului ?

Problema o lăsăm, deocamdată, îndrum şi gândul ni se îndreaptă ̂ cătrăministrul de interne, dl Octavian 'Goga,cunoscut scriitor şi riputat piccolo alculturii.

S'a gândit el vreodată serios la situ-aţia scriitorilor în configuraţia actuală asocietăţii ? A preconizat vreodată soluţiipentru păstrarea neatârnării de gândirea scriitorului? L-a chinuit vreodatăgândul îmblânzării condiţiilor vitrege alecapitalismului, pentru a se da putinţ;valorificării valorilor intelectuale, care

„Chemarea" nu este şi nu> vrea să fietribuna de unde să se propage ura derasă, faţă de naţiunile conlocuitoare.In şcoala grea a trecutului, când româniiardeleni au luptat pentru dobândireaunor drepturi de cari pe nedrept amfost privaţi, am învăţat şi noi, aceştimai -tineri, respectul pentru drepturileşi justele doleanţe ale altora. Consec-venţi acestui respect învăţat la o amarăşcoală politică, expunem, număr denumăr, vederile şi părerile noastre,frământăm principii şi idei, însetaţi tot-deauna după o reală armonie socialăşi după o obiectivitate fără reticenţă.

Pasiunilor — inerente nouă tinerilor— căutăm totdeauna să le punem sta-vilă, pentru a nu eclipsa seninătateadiscuţilor noastre.

Deşi de câte ori scriem, vorbim fa-cem o comparaţie între situaţia noa-stră de atunci şi a ungurilor din Ar-deal de azi de atâtea ori ne apar înoglinda sufletului frigurile multor pre-oţi şi ţărani, adânc umbrite de nevoileromânilor din fosta Ungarie şi rău birciuite de câte ori îşi ridicau cuvântulpentru apărarea noastră.

Rănile sunt atât de deschise încă şliamintirea trecutului atât de brutală.

Vom aşeza însă vălul întrărirpestetot ce a fost şi în schimb nu cerem un-gurilor din Ardeal, decât obiectivitatede care suntem animaţi şi noi.

Cine va putea susţine, însă când vaciti în cele ce urmează, câteva frag-mente din vorbirea iredentiştilor (căc:iunt iredentişti) unguri, că minoritateadela noi caută un liniştit loc de aşe-zare în cadrele noului lor Stat?

Nimeni.Ungurii de bună credinţă nici la un

caz şi cu atât mai puţin vom credacest lucru, noi românii din Ardeal.

Fruntaşul partidului maghiar, dl KosaBila la o întrunire din jud. Sălaj, laspus între altele: „Aci văd preoţii ştînvăţătorii noştri, cari fără ajutor destat, !cu venituri mărunte, se luptă cuviaţa pentru scăparea noastră din lan-

puşenie" faţă de ţara,Românească, alecelorlalţi „patrioţi" • prieteni şi colabo-ratori ai mucosului dela Interne, Tor-nya Gyula cavalerul [moşneag (cumzice Biruinţa) Barabâs BeŞla, Szelle BelaBalogh, Gyârfâs şi ceilalţi cari din vo-inţa.dlui O. Goga şi contra protestu-lui unei ţări întregi', au mutilat atât deoribil ideia naţională.

Ştim, că iredentiştii de mai sus nucred nici ei în monstruozităţile rostite.Au tulburat numai 'sufletele ţăranilorunguri, pentru a nutri focul revanşeişi pentru a li se auzi""— poate — gla-sul şi dincolo de hotarele ţării, laBudapesta, la Geneva dţr mai ales laLondra. -;„

Dorind a ne menţine obiectivitateapropusă la început, nu vom răspundecu vorbe, acuzaţiilor de „jefuitori" şi„asupritori" ce se aduc unui neamîntreg, prea tolerant, extrem (Jg îngă-

ţurile robiei".Baronul Iozsika Idnos: „trâeşte încă

ungurul oştirea lui e tare. Fraţilor, şanu aşteptaţi dela noi ca să împlinimdorinţele cari sunt şi trebue să fie însufletele maghiarilor adevăraţi. Nuputem încă azi..."

Fostul prefect tişaist în DebreţinDomahidy Elemer cel mai ticălos'asu-pritor al românilor de sub stăpânireaungurească a spus: „Lanţurile grele„ale robiei ne-au adunat azi împreuna.„Ştiţi voi foarte bine la câte maltratări„am fost expuşi noi până azi. Vom„pretinde în Cameră şi Senat, ca vorba„ungurească să fie ascultată în toate„oficiile din România, astfel ca să st-rungă din nou oamenii noştri în func-„ ţi uni şi atunci nu veţi mai fi jefuiţi„de oficianţii români.

Nu vom mai reproduce din vorbi-rile de „loialitate" şi de adâncă „su-

duitor • şi absolut înţelegător*' ĂT ne-voilor minorităţilor dela rioi ci vomarăta prin date statistice „asuprireaculturală" de o pildă de care se plângatât de înduioşetor ungurii. !

Regretăm, că deocamdată nu putempublica decât numărul şcolilor din re-giunea Inspectoratului şcolar Cluj. Spe-răm însă că în curând vom avea toatedatele despre şcolile minoritare dinArdeal.

Iată dar răspunsul nostru pe care-1socotim necesar al da pentru ungurii,cari ne ponegresc la noi acasă, ca înstreinătate.

„Asupriţii" de unguri au : •Şcoli confesionale în: Cluj.liceul „pi-

arist" de băeţi şi „Marianum" de fete,Tg.-Mureş un alt liceu. Toate acesteasânt şcoli romano-catolice maghiare şiau câte opt clase.

Ev. reformate (maghiare şi aceste),CJuj, de băeţi şi fete. Tg.-Mureş debăeţi, asemenea cu opt clase. Liceul defete din Cluj, n'are drept de publicitate.

Unitare maghiare: Cluj, liceu de băeţicu opt clase.

Ev. luterane Bistriţa liceu de băeţicu opt clase. Reghin, gimnaz cu patruclase.

Izraelite (evreo-maghiare) Cluj 2 li-cee „Tarbut", unul de băeţi, altul defete.

BacalaureatulViaţa constă din nenumărate examene

teoretice şi practice. Până la câştiga-rea, pânei de. toate zilele tinărul de pebanca şcolară, sau universitară crede "că cele teoretice sunt mai grele ca celepractice. Intrat odată în vârtejul lupteipentru existenţa de toate zilele se con-vinge repede de contrarul.

*In ierarhia examenelor instituite demintea omenească pentru a uşura se-lecţionarea elementelor, apte de inte-lectualizare, ocupă bacalaureatul un locde frunte. El este poarta prin care seintră în domeniul carierelor intelectualela care râvnesc — spre mândria noa-str-ă şi binele naţiunei — tinerele forţe.

Rezultatele examenului de bacalau-reat din anul trecut şi prezent, ne um-ple cu îngrijorare şi căutăm o expli-care, a succeselor dezastruoase.

După răspunsurile date de candi-daţi se poate constata că ei nu au co-respuns cerinţelor universitare.

Dar care este motivul adevărat alacestei slabe pregătiri ?

Putem afirma că elementuJ.Jifiăx.jd^.după războTeste' mat- ptiţm dotai cuintelect şi râvnă de muncă, decât celdin trecut ?

Hotărât, nu.Atunci cine este cauza acestei insu-

ficiente pregătiri?Şcoala şi Statul! sau invers.Şcoala nu are profesori destul de

ricepuţi şi bine pregătiţi. După războia trebuit să se ocupe catedrele dela

utele de şcoli nou înfiinţate cu pro-:eşori insuficent pregătiţi.

Şi scoale medie nu este corespun-zătoare pentruca . Statul nu a avut opolitică şcolară bună: nu s'a îngrijitde cjearea unui corp profesoral exce-ent şi bine retribuit.

S'au edificat sute de şcoli, s'au pri-mit mii de elevi, dar nu li s'au pu-tut da educaţia recerută de exigenţele

l i i l i i l i ţ i i d i

Şcoli medii de' Stat una de băeţi laCluj, şi două de fete la Bistriţa şiGherla.

Iar confesionale maghiare rom. catavem în Cluj, Dej, Reghin, Tg.-MureşEv. reformate (maghiare) Tg.-Mureş,Turda. Luterane Bistriţa, Reghin.

Şcoli profesionale dela Cluj cu limbade predare ungurească.

Şcoli-superioare de comerţ: Cluj To-pliţa, Dej, Tg.-Mureş de fete şi băeţi.La „Marianum" de asemenea este oşcoală superioară de comerţ ungurească.- „Asupriţii* deci au atâtea şcoli, câteau şf „asupritorii" cu deosebirea, căşcolile lor sunt mai populate ca alnoastre.

culturei şi ale civilizaţiei de azi.De aceea susţinem că este ' o ne-

dreptate ce se face cu examenele debacalaureat, o nedreptate faţă 'de elevi.Dacă nu li s'a dat posibilitatea uneieducaţii îngrijite nu li se poate pre-tinde nici o prestaţie mai bună, ci nu-mai adequată cu nutremântul ştiinţificprimit pe băncile liceului.

Să se revizuiască deci sistemul deinstrucţie din licee, să se ameliorezeîn primul rând corpul profesoral, fieşi prin restrângerea liceelor, dar să nuse mai continue cu spectacolul exa-menelor de bacalaureat a căror rezul-tate sunt o ruşine pentru neamul întregnu — cum cred unii — numai pentruprocentul mare de elevi respinşi.

Dr. 7. V.

Răspândiţi„CHEMAREA"^tinerime! române apareîn 10.000 exemplare.

© BCUCluj

3. C H E M A R E A Nr. 12.

a erupt. Dobitocule, măgarule, scroafă,mama şi alţi sfinţi diverşi din calenda-rul ortodox şi catolic îşi luau sborulpenetrând spaţiile unor dinţi certaţi cubunul simţ igienic, isbindu-se vulgarde sonoritatea aerului atotrăbdător.

— Suntem în parlament, a îndrăznitsă riposteze preşedintele, şi toată tra-gedia vieţii noastre politice (jpndusă deo majoritate cu noime de băcan cu po-liţele protestate, a plutit deasupra in-tensei culturi de zarzavat ce se numeşte„parlamentul român" şi unde căpăţi-nele de varză — „aleşii" naţiunii —au sfânta misiune de a incassa celemai unsuroase diurne.

Cearta în aparenţă se reduce la micifricţiuni datorită majorităţii necuvântă-toare, scandaloasă până la exces prinzelul prea puţin educat al microscopi-celor fiinţe Ce nici nu îndrăzneau mă-car sâ viseze că cloţa politică dela in-terne, peste noapte spărgând găoacea•clocitei lor fiinţe, îi va scoate parla-mentari.

Descompunerea cadavrului ce se nu-meşte „partidul poporitlui" a începutînainte ca embrionul născut din orgiaunei detestabile împreunări să-fi luatforme omeneşti.

Cel mai încurcat este totuşi pensio-aiarul general care înlocuindu-şi sabiateu un baston într'o clipă de desorien-iare proptindu-şi ciocul în vârful cau-ciucat al băţului său de pribegie, tu-şind caustic, a tresărit anemic în faţasituaţiei nu tocmai clare.

Dl Tilică Burileanu, aspirantul Ia in-dustrie a fost omis din combinaţie.Dnii Negulescu şi Coandă preferă in-strucţia respective industria, al doilea înschimbul prezidenţei Camerei şi a Se-natului.

Finanţele sunt supuse fluctuaţiei ano-malului triumvirat Lapedatu—Garoflid—Manoilescu. Până când dl Lapedatu

i ă litiă f j i âpreconizează o politică, .fj^ciajâjyn.tilistâ mai moderată, subsecretarul de

Stat Manoilescu contractează împrumu-turi în Italia a căror soartă e binecu-noscută opiniei publice. Cheltuelile fă-cute cu ocazia alegerilor au depăşit cuun miliard bugetul prevăzut. Numaisuma automobilelor confecţionate pentrusimandicoasele excelenţe şi anturajul lorse ridică la 47 milioane. Dl Garoflid îşiiroseşte energia în lupta de a se de-barasa de tutela liberală fără vreunrezultat apreciabil. <

Nenorocita politică minoritară îşi dăroadele.

Fripturistul ministru Goldiş se plângecă nici n'a fost măcar iniţiat în miste-rele pactelor cu minoritarii a căror re-zultat este numărul considerabil al re-prezentanţilor minoritari, unguri, saşi,evrei, ruşi, bulgari, turci, găgăuţi şi ar-meni penetraţi în parlamentul ţării prinbunăvoinţa compătimibilei excelenţedela interne.

Se lucrează asiduu la realizarea unorproecte politice minoritare, ne asigurădl Goldiş, deocamdată asistăm la for-marea blocului minoritar, postulat dic-tat de Budapesta, realizat deja în Ceho-slovacia şi cunoscut prin conduita saobstrucţionistă. - -

Germenul destrămării roade fărămilă fiinţa compromisă prin po.ligarruea partidului avereşcan. ;

Nu facem pronosticuri, o teamă îmbu-curătoare totuşi ne frământă.

Porcul din politica românească, ne-afăcut un avertisment lipsit de cea maielementară seriozitate.

— După un an vom reveni, a gro rhait fosta excelenţă dela domenii, crerzând că combinaţia elucidată de cra-niul său cu vederi limitate, va fi mâitrainică.

Anul nu, însă lunile sunt numărateşi nu din cauza opresiunei partidelorde opoziţie, ci prin răsbunarea pro-priilor păcate.

Bucureşti, 14 Iulie 1926. _Romtilus P. Roşu.

Pentruce a fost reformat căpitanul loan?Individul G. C. loan, într'un număr

al „Biruinţei", răspunde în mod o-braznic şi laş, la o notiţă apărută în„Chemarea". Noi -adică am atras a-tenţia dlui general, D. Papp, că acestindivid, ofiţer reformat din armată,continuă să apară în faţa instanţelormilitare, deşi numai are acest drept. Pentruaceasta omul cu plete sure pare a sefi supărat foc şi în gazeta locală amin-tită debitează în mod perfid şi laş oserie de prostii, cu scopul evident dea induce opinia publică de bună cre-dinţă în eroare. „Chemarea" nu ştie —scrie scribul care şi-a bătut cel puţinde zece ori botul în pământ pentru a fi an-gajat la ziarul „Patria" — că numitulcăpitan a fost reformat fără pierdereagradului, şi că reforma căpitanuluiloan nu este nici pentru greşeli disci-plinare, nici pentru greşeli morale, cipentru o subtilă interpretare a doctrineimilitare etc...

Perfidia, laşitatea şi josnicia princari slugoiul fără credinţă, caută să seapere, îţi produc o profundă scârbă.

să ne numească)şi anume, că: pe-

pentrumilitar

„Anonimii* dela „Chemarea" (cumîi place individului loan zis şi Vla-dimir Nicoarăştiu un lucrudeapsa reformei se aplcăgrave abateri dela onoarea^deşi om, şi că dela mărimea culpei de-pinde pierderea sau menţinerea gra-dului ce l-ai avut în armată.

Odată reformat (indiferent" dacă îţimai păstrezi ori ba gradul) eşti ştersdin controalele armatei ca unul ce aipătat onoarea de ofiţer nefiind demnde a mai figura între ostaşii Regelui.

Individul G. C. loan a fost reformatdin armată. A pătat deci onoarea deofiţer, şi este un nedemn laş, care nurecunoaşte acest lucru.

După informaţiile noastre căpitanulG. C. loan, a fost reformat din armată,din motivul, că în calitate de apărătordin oficiu al unui soldat din companiasa a primit dela acesta un „onorar".

Individul loan, dacă poate să desmintăinformaţia de mai sus, să publice sen-tinţa de reformă.

Aşteptăm! Tudor Bălteanu.

Invalidarea lui Szele Bela

Cum este minţit Regele şi poporulPenultimul aliniat din răspunsul Ca-

merei la mesajul Tronului se terminăcu următoarele cuvinte de o profundănecuviinţă faţă de Rege şi popor:

„Sire, strânşi uniţi în jurul Tronului,pătrunşi de simţul datoriei şi al râs-punderei ce încrederea Ţărei ne impune,urmând pilda celor din trecut, suntemhotărâţi să ne închinăm cu toţii înain-tea interesului obştesc şi nădăjduim săfim vrednici de aşteptările Coroanei şiale poporului Tău"..

Cuvintele în sine nu sunt necuviin-cioase. Sunt protocolare şi de rigoare.Sunt expresiunea cea mai elocventă afăţărniciei guvernului, şi a politicei decustoazie dinastică faţă de Rege şi maisunt o neruşinatăde Popor.

Nu căutăm să

bătaie de joc faţă

bagatelizăm totuldintr'un implacabil spirit de adversi-tate.

Dar a vorbi Regelui despre simţuldatoriei şi al răspunderei, despre inte-resul obştesc şi aşteptările Coroanei şi.ale Poporului, atunci, când parlamen-iarii guvernului se lasă delirului unei.porniri, arivistice netemperate, de ideiMenţionat greşite, şi de sentimenteîfaţă de Popor puţin nobile, este o ro-

şesc aceşti analfabeţi imuni în numelePoporului.

Entuziasmul şi dorul de îmbogăţires'a urcat la un diapazon atât de înalt,încât au pierdut cu desăvârşire res-pectul faţă de morală, confundând (şiintehţ onat) noţiunea binelui cu acea arăului.

Şi poporul rabdă. Priveşte cu pumniiîncleştaţi cum aceşti „reprezentanţi" ailui se sfâşie sângeros pentru urgentavotare a proectului pentru majorareadiurnelor şi a indemnizaţiilor, atunci,când ţara, aşteaptă ca inteligenţa fie-cărui contingent să contribue la anevo-ioasă lucrare, la ridicarea economică anaţiunii.

Dar „interesul obştesc" merge maideparte şi pretinde înfiinţarea de nouisubsecretariate la industrie, Ia comuni-caţii şi la prezidenţia Consiliului, pre-tinde aruncarea în vânt a tezauruluipublic, procurarea de. automobile pen-tru cocotele politice, pretinde premii şiajutoare pentru rude şi amici; iar po-porul rabdă, căci doar de aceia este popor.

Şi atunci cum să nu fie senilul dinfruntea guvernului pătruns de simţuldatoriei şi al răspunderi şi cum guver-nul să nu fie vrednic de aşteptările

Au trecut mai multe zile de supli-ciu pentm Szele, care nu voia săcreadă că cârdăşia din timpul alegeri-lor, acea dulce împărăchere a şovinis-mului maghiar şi a naţionalismuluiguvernului Averescu-Goga-Goldiş, săse sfârşească la poarta parlamentului.

Totuşi s'a întâmplat evenimentul ne-aşteptat pentru magyar part în general,Szele Bela în special. Până în ultimulmoment au sperat stăpânii noştri deeri că va intra prototipul antiromânis-rrîufui în Camera română. Chiar dupăcuvântarea de apărare*'a "-deputatuluimaghiar Wieler se părea — zice presalor -- că opinia majorităţii îl va a-graţia pe Szele. „Dar a venit ataculneaşteptat" — cum zice„Keleti Ujsâg"— a deputatului naţionalist Voicu Ni-ţescu, care cu o voce sonoră şi o o-biectivitate desăvârşită a expus activi-tatea ziaristică a lui Szele din 1916—1925.

Expunerei liniştite şi pătrunzătoarenu a putut rezista nici prietenul stea-gurilor ungureşti dr Buksân, care amiorlăit câteva cuvinte :„Nu am cunos-cut articolele lui Szele"

a se disculpa —va candida din

Cum nu le-a cunoscut ? Dar cebărbat politic pretinde a fi dacă ascăpat cu vederea campania pe caredus-o presa română şi mai ales „Cu-vântul" în contra acelei ploşniţe?

Mai afirme subsecretarul — pentru

că „nu ştia cinepartea lui magyar

part şi că ulterior ,,1'a rugat pe Szelesă-şi retragă de bună voie candidatura".

Minciuni ipocrite!Guvernul ştia foarte bine şi cu zile

înainte — după cum a declarat Ugronşi alţi unguri — cine vor fi candidaţide magyar part, „şi ar fi avut atunciposibilitatea să respingă persoanelecari nu-i conveneau", dar nu le-a fă-cut ! Din ce motive ? din indolenţă şinepăsare f ambele ~Calităţi inerentemembrilor cari compun actualul gu-vern. * *

La loviturile zilnice ale presei naţio-nale, la interpelările şi expunerile cugreutate, au început să abandonezeminiştrii pe prietenul lor Szele Bela.„Partida era pierdută" îşi ziceau de-putaţii maghiari".

„Era bine să ne preveniţi din vremede activitatea acestui domn", bâlbâiazdrobit anemicul subsecretar. „De alt-fel eu n'am apărat pe Szele Bela. Ca-mera e liberă — în cazul acesta afost o excepţie — să valideze ori nupe cine crede de cuviinţă".

Şi Camera a dat 222 voturi contralui Szele şi 32 voturi ungureşti, să-seşti şi cine ştie ce găgăuţi, pentru el.

Szele Bela n'a păpat deputăţia înara terfelită şi urâtă de el.

Mihai Trotuş.

Concesiunile pentru teatru maghiarMinisterul cultelor a decis asupra I Măsura aceasta a provocat însă in-

'taiă lipsă de pudoare faţă de aceaCoroană sub scutul căreia se refugiazăde atâtea ori partidele a căror popula-iritate a evaporat de mult.

.Interesul obştesc! Ce minciună, ce«sinistră bătaie de joc faţă de obştea.anonimă.

In timpul de grea refacere econo-mică, într'o plină criză morală şi po-

. litică, interesul obştesc pretinde, caguvernul să mărească dezastrul ţării şisă plătească pentru mulţimea de pa-pagali din Parlament sute de milioanedrept primă de încurajare pentru atâ-tea afaceri incorecte, pe cari le săvâr-

Coroanei şi mai ales ale poporului?Nu, nu! Retractăm ceiace am spus

la început.Faptele guvernululi nu sunt o necu-

viinţă faţă de Rege şi nici o porcăriefaţă de popor.

Căci minci'una este una dintre pie-trele fundamentale pe cari este clădităpolitica fiecărei ţări, şi doar guvernulAverescu, n'a făcut altceva, decât a cău-tat să nu fie desminţit.

Şi greşeala faţă de popor o săvâr-şeşte nu guvernul ci acela care nualungă pe mincinoşi din jurul său.

T..B.

concesiunilor pentru teatrul maghiardin Ardeal. Concesiunile din acest anse deosebesc în mod esenţial de celede până acum, întrucât dreptul de repre-zentaţie. nU este fixat pentru un anu-mit oraş, ci directorii cari au primitacest drept, pot peregrina dintr'un locîn altul, *fărâ vre-o autorizaţie specială,decât din partea oraşului, în carevreau să dea reprezentaţia.

Condiţiunile între cari s'au dat anulacesta „dreptul de reprezentaţie" dea-semenea sunt cu totul necunoscute pânăacum. Măsurile luate sunt însă bune.Numai acel concurent a primit autori-zaţie, care a dat o garante pecuniarăde 100 mii lei. In ce priveşte dreptulde a juca pe scena vreunui TeatruMaghiar din ^rdeal, vreme de un ande zile s'a decis, ca acest drept să nufie acordat decât unui cetăţean românceilalţi actori pot să apară pe diferitelescene numai ca oaspeţi.

dignarea multor directori de Teatru cariastfel se văd stânjeniţi în activitatealor iredentistă, prin prohibiţia importu-ui de ofiţeri de ai lui Horthy travestiţi

în „artişti" de operetă, dansatori şicântăreţi.

Vagabonzilor din Budapesta, caripână aci se bucurau de o caldă pri-mire (în numele idei naţionale maghiare)din partea acestor directori, li s"a tăiatdrumul.

Afară de acestea fiecare director esteobligat să predea de 8 ori la lună,Teatrul pentru trupele româneşti.

Deşi nu suntem gazetă de informaţiiam înregistrat acest fapt, ca fiind foarteimportant, rezervându-ne dreptul de areveni asupra lui în numărul viitor,pentru a arăta mobilul protestului câ-torva directori de Teatru, contra ace-stor măsuri.

© BCUCluj

Pag. 4. C H E M A R E A Nf. 11

Situaţia politicăMaturul corp a depus — nu fără ezitări şi mici remuşcări — examenul

de maturitate: a validat alegerea „mâncătorului de valahi", Barabâs Bela, careşi-a exprimat stima ce o are pentru poporul nostru comparând ţăranca românăcu o scroafă; articol publicat chiar în timpul campaniei electorale.

Validarea senatorului Barabâs nu este o lipsă de conştiinţă naţională, estenumai efectul unui experiment fizic, cunoscut de toată lumea: căldurile maridin capitală au pus în fierbere apa din capetele senatorilor, aleşi cu voturileminoritare şi cărora totuşi se zice „majoritari", tulburând astfel •— tară vinalor — judecata limpede, într'o chestiune de demnitate naţională.

Parlamentul şi el îşi vede de treburi. Opoziţia, inclusive cuziştii, aduczilnic dovezi-despre ilegalităţile şi brutalităţile comise în alegeri de partidulzis al poporului, totuşi majoritarii (anonimi din cauza anatemei, tăcerei,aruncată asupra lor de presa stingherită şi insultată de ei) nu sunt mulţumiţicu dovezile primite. Ei cer să li se aducă, afară de 'dovezile scrise şi mărtu-ria oamenilor, cadavrele morţilor dela Ruşi. Ceeace noi credem de superflu,pentrucă majoritatea majoritarilor este compusă din cadavrele moralităţii şi po-liticei candide.

Chiar şi trinitatea — lipsită de aderenţi — a dlor Goldiş, Lupaş şi JLa-pedatu este solicitată să-şi îngroape partidul de utilitate electorală şi să seînscrie în partidul popoarelor minoritare. (Cine nu crede să citească celescrise de ortacul trinităţii în ziarul România Nouă din Chişineu). Generalul Ave-rescu a păţit-o odată, şi nu vrea să fie debarcat şi a doua oară prin oameni,cari, la ordinul liberalilor, ar eşi din guvern pentru a da regelui ocazia sătrimită pe general la pensia bine meritată.

Şi scadenţa acestei penzii nu este prea îndepărtată, pentrucă guvernul dăzilnic -dovadă de o incoherenţă uimitoare: nu ştie ce vrea, şi când ar şti cevrea, nu poate ce vrea.

Pe tărâm politic, administrativ şi financiar nu ştie care cale s'o apuce:Ar vrea fuziune, sau colaborare cu partidul ţărănesc, s'au naţional; dar

nu vreau partidele amintite să se îngroape de vii. Ar vrea să câştige încre-derea ţării; şi îşi îndepărtează tot mai mult poporul cu necontenitele şicaneemanate dela alegeri.

Ar vrea — poate — să facă o administraţie mai cinstită, dar funcţionariineacordându-i încredere îl sabotează, pentrucă nu înţeleg să fie la cheremultuturor capriciilor unui expoet, sau moşteacă zaharisit şi existenţa să nu le fiemăcar asigurată prin contravaloarea muncei prestate.

Guvernul ar vrea să-şi câştige în mod definitiv simpatia armatei, dar prinsporul lefurilor, aşa cum este proectat, a reuşit să mulţumească pe generalişi câţiva ofiţeri superiori, nu însă pe cei inferiori; dând astfel ocazie la ceamai anarhică şi periculoasă manifestare, care vreodată s'a auzit în armata ro-mână . . . la publicarea scrisoarei din Cuvântul, tratată de noi în altă parte.

consacră alegerilor un foarte lung,arti-col. Detaşăm următoarele:

„In Anglia nici un guvern ri*ar putea„face" alelegeri în favoarea lui. Poporu,(englez) n'ar tolera un singur momentla putere să uzeze de forţa fizică pen-tru a sili corpul electoral să adopte ve-deri pe cari, altfel, nu k-ar adopta1'.

în România, însă e altfel. Revistareproduce articolele din constituţiearomână în cari e vorba de suveranita-tea naţiunei, de libertăţile „garantate"ect. şi spune :

„Toate acestea mi l'au împedecat pegeneralul Averescu să transforme pecei 5 sau 6 partizani pe cari i-a avutîn fosta Cameră în 280".

Autorul articolului se ocupă apoi maiales de partidul naţional şi de situaţiace s'a creat în Transilvania prin elimi-narea acestui partid dela putere.

Din „New Statesman" (dela 12 Iunie)„Din surse autorizate ni s'a sa spus

că algerile acestea au fost mai scanda-loase decât acelea de acum o jumătatede veac. Toate obstacolele posibile s'aufăcut opoziţiei".

Gr6f Bânffy Mikloscetăţean român

Fostul ministru de externe al „Un-gariei ciuntite" şi cunoscutul om deitiinţă a depus jurământul de fidelitate

pentru România întregită, în urma în-cetăţenirei acordate lui de guvernulminorităţilor! Averescano Goga Goldiş.

Nu ne interesează motivele cari l'audeterminat pe „marele maghiar" să vieîn ţara valahă; fie acelea de ordin po-itic (pentru a putea fi un scut şi în-

drumător mai mult luisau interese economice

Ar vrea guvernul să înceapă o politică economico-financiară mai salutară j ? u ' o r şale).

magyar part),(salvarea mo-

pentru Ţară: inflaţie, pe urmă stabilizare, export intesiv, producţie mărită etc ,..dar, nu-1 lasă dl Vintilă Lepădatu, cu toată simpatia dulce şi lipicioasă, cares'a dovedit a exista între creatorul guvernului actual, Alecu Constantinescu —zis şi altfel — şi generalul salvat de o moarte irevocabilă.

Este deci natural că acest guvern al încercărilor nehotărâte şi nenorocoase,să riu poată câştiga încrederea internă şi, mai puţin, externă. Cu metode: „unpas înainte, doi înapoi" se poate conduce o şcoală de dans pentru adulţi,dar nu o ţară întreagă, cu probleme atât de dificile ca a noastră.

Poetul „pătimirei electorale" şi ministru de interne, pare că a găsit o nouăidee salvatoare pentru rezolvarea temeinică a tuturor problemelor universitare:militarizarea şcolilor superioare.

Văzând că atitudinele sale puţin statornice faţă de marşul ideii naţionaleau făcut Să dispară admiraţia acordată lui de tineretul naţional şi idealist, aşacum evaporează alcoolul unui chef plăcut din capul plimbat în aer curat, în-cearcă acuma să recâştige dragostea pierdută cu forţa. Credem, însă că şi înacest fel de dragoste silnicia va produce tocmai efectul contrar, şi tineretul uni-versitar, militarizat odată, va şti să înceapă adevăratul marş triumfător al ideiinaţionale, lipsindu-se de comandaţii farisei, şi gata de pactări cu inamicii.

Aelit.

Nu-i reproşem nici activitatea sadefăimată ca bun patriot maghiar şi cuoareşcare succese, îndată după Alba-Iulia (1918) în principatele centre dinstrăinătate, dar mai ales în Anglia şiîndreptate contra unirei Ardealului cuţara mamă, cu toate că a depus toatăstăruinţa posibilă, a utilizat toate căileşi legăturile ca să împiedece ciuntireaUngariei milenare.

Toleranţa noastră merge aşa de de-parte, încât înţelegem — din punctul

stienţei naţionale" pe care guvernul ş!il'a făcut în inima ţării.

Senatul a fost spurcat din momen-tul când aleşii „vanei de bou" au pă-şit pragul lui, aducând pe călăii româ-nilor aproape în marş triumfal în ma-turul corp.

Astăzi, când autorul moral al măce-lului din Arad din Decembrie 191Şr.(imediat după Unirea tuturor Românilor),,a fost validat în contra venerabilului!luptător naţional Şt Cicio Pop, şi cândsenatori români (guvernamentali) au.avut obrazul să-1 felicite (probabil şidl. Goldiş s'a pus cununa inconştienţei;naţionale.

Ruşine naţională! vă strigăm, împre-ună cu eroii cari s'au sacrificat dea-lungul veacurilor pentru înfăptuirea ide-alului naţional, vouă d-lor Goga, Gol-diş, Lupaş şi Lepădatu, cari toţi v'aţilepădat de neam lege, ruşine naţională,ruşine . . . Şi atunci să nu ne dispre-ţuiască lumea ? !

In faţa a atâta Inconştienţă rămâi,,încremenit.

Să îmbrăcăm dar cu toţii doliul na-ţional, căci conştiinţa naţională a mu--«rit. Ave Goga, asasinule. Mi.

FRIPTURIG. M. Ivanov la frontieră

Aflăm că publicistul G. M. Iva-nov, redactor la „Biruinţa" va fiînsărcinat din ,, partea guvernului cuchetarea incidentelor sângeroase ro-mâno-bulgare dela frontiera Patriei sale.

In calitate de fost funcţionar al bi-roului presei sovietice din Moscova^şi ca adânc cunoscător al problemelor„intercontinentale" sperăm, că dl Iva-nov, va aduce reale servicii Patriei saleadoptive, României tolerante. Felicitărilenoastre!

Să ne plimbăm, spre

Presa engleză despre alegeriledin RomâniaNici o voce favorabilă

său de vedere aceatoare şi periculoasănoastră naţională.

Ţinem însă să facem

atitudine dăună-pentru unitatea

o constatare:

Publicăm deocamdată după Adeverucele ce urmează.

„Manchester Guardian" (19 Mai) în-tr'un articol intitulat: „Alegeri româ-neşti. O opoziţie strangulată", scrie

„Intr'atât, încât reprezintă expresiliberă a voinţei poporului, alegerile par-lamentare cari o să aibă loc în Româ-nia dela 25 la 28 Mai vor fi o farssau, poate, o tragedie. Consilii comu-nale, numite de noul 'regim Averescu,au refuzat în multe [locuri, să acceptelistele de candidaţi ale partidului ţără-nesc şi naţional: singurele grupuri cariau oarecare perspective de succes şicari fac în mod serios opoziţie regimu-lui actual Averescu-Brătianu. Aceastaînsemnează că în acele localităţi o săînvingă aşa zisul partid al poporuluisau-prin înţelegere comună, liberaliibrătienişti. In alte locuri, candidaţii opo-ziţiei n'au fost lăsaţi să între în circum-scripţia lor. Deasemenea s'au interzismanifestele si tipăriturile opoziţiei, „..0cenzură rigidă a fost stabilită in con-tra telegramelor destinate presei externe.

Corespondenţii străini nu pot să-şi tri-meată depeşile decât cu cea mai maregreutate,

„Partidul generalului Averescu o săcâştige alegerile, dar noul parlament n'osă reprezinte voinţa poporului român".

„Westminster Gazette" care, caşi„Menchester Guardian" este z/ar liberalsi se bucură şi dânsa de o mare auto-ritate, intitulează telegrama pe care co-respundentul ei din Viena a trimis-o la28 Mai: „alegeriteroriste".In telegramăse spune că „teroarea guvernamentală"a întrecut chiar ceeace se făcuse pânăatunci în România.

„The Economist" aminteşte că parti-dul poporului n'a avut de cât şeasedeputaţi în Camera precedentă. El scrie:

dregătorii' ţării româneşti au îmbrăţişatcu duioşie şi suflet iertător pe un maremaghiar, care în vremuri critice încer-case să înfige cuţitul, mânuit cu pri-cepere, în inima unirei noastre naţio-nale.

Această ertare este biblică, dar înpolitică se numeşte: lipsă de simţulelementar de conservare naţională!

Eljen, Goga Oktâvian şi NicolaeBanffi! Pic,

„In ce priveşte, opiniaalegerile au fost o farsă.

reală a ţării,Voturile ob-

ţinute de partidul ţărănist sunt surprin-zător numeroase, dacă ne gândima lâcondiţiile în cari au avut loc alegerie.Voturile acestea arată ce s'ar fi întâm-plat decă alegerile ar fi fost libere".

„The Near East And India" (3 Iunlie)

Inconştienţă naţionalăCu prilejul validării lui BarabâşDacă până eri mai existau naivi, cari

să creadă în penele de cocoş ale ideeinaţionale, îmbrăcate la zile de sărbă-tori de căire Goga-Cameleonul, şi maiales în zile de restrişte politică şi in-grată uitare a marelui unificator cufurca, azi după validarea mâncătorulude valahi, Barabâs Bela, sperăm că lis'au spulberat orice nedumerire şi ultimafrântură de admiraţie.

lntr'adevăr nici odată nu s'a reliefatmai bine „cameleonismul" călăului Ar-dealului, O. Ooga, ca în chestiunea cepreocupă toate forţele naţionale integre,în pactul cu minorităţile.

Dacă până eri mai exista vre'un tar-div credul atribuia guvernului o canti-tate neglijabilă de simţ de pudoare, dedemnitate naţională şi patriotism ele-mentar, azi nu mai poate exista dea-lungul şi dealatul ţării nici un „valah"nefalsificat, care să nu privească cudesgust şi revoltă spre cuibul „incon-

Mulţi cititori desigur,- nu vor şti dece treburile ţării merg prost. Cauzelevor fi multe de bună seamă. Fiecaredintre noi, cunoaşte vr'o câteva. Cau-zele apar şi dispar. Cele mai graveînsă apar de o vreme încoace,. în cal-pul unui traducător din gazetele ungu-reşti, angajat Ia „Prăbuşirea" moralădin Cluj. Acest „genial" gazetar scrieacum nu de mult în ^Ţara noastră"următoarele adevăruri puternice şi in-alterabile, ca o stâncă de granit. „Mo,~numenţele şi clădirile trecutului nu co-boară jale în sufletele lor". (In sufleteleacelora cari joacă biliard Ia cafenea, înloc să se plimbe N. R.) „Pentru ei Lu-poaica nu are nici o însemnătate. Nuse plimbă ca mine în fiecare zi în ju-rul Catedralei ce se clădeşte, pentru aînregistra cea mai mică schimbare împlus"... Bravo, genial, adorabil. Româniisă vă plimbaţi în fiecare zi în jurul!Catedralei şi puteţi durrhi liniştit de*grijile ţării. Noi credem, că dacă dlOctavian Goga ar părăsi portofoliul de.interne şi s'ar plimba şi dsa numai îmjurul Catedralei, ţara, biata ţară, ar ră-sufla mult mai uşor. Propunerea e sin-ceră şi reclarnăminare.

o mai deaproape exat-

In gulgaria;..,Suntem informaţi din suisă guverna-

mentală, că bulgarul G. M. Ivanov re-dactor actualmente la „Biruinţa" a fostpus.de către un ministru în faţa ur-mătoarei alternative: ori optează pen-tru cetăţenia română şi atunci primeştepostul de moralist şi antreprenor alopiniei publice din Bulgaria, ori rămânecetăţean bulgar şi atunci va da şi pen-tru mai departe directive politice şilecţii de patriotism românilor, cari aulaşitatea de a tolera pe pământul- lor,acrobaţiile gazetăreţi a tuturor veneti-cilor. Suntem curioşi şi noi, dacă bul-garul numit îşi va desbrăca cămaşaneagră de fascist şi va pregăti bagajele i'de plecare, ori ne va „ferici" ţara şipe mai departe cu directive de politică„externă".

Tipografia Naţională S. A. Cluj Redactor responsabilPAVEL PAVEL © BCUCluj