Repartizarea timpului de lucru in cazul contractului cu timp partial aduce mai multe probleme data fiind varietatea situatiilor care necesita astfel de modificari.

Vom vedea astfel in ce masura este corect sa intocmim un contract individual de munca pentru un salariat cu timp partial - program de 25 ore saptamana, iar la repartizare: program inegal in intervalul ....x....(cu precizare interval orar maxim de la deschiderea firmei pana la inchiderea ei), conform Regulamentului intern.

Vom stabili, totodata, daca este necesara mentionarea expresa a repartizarii pentru acest caz si daca e obligatoriu sa includem sporul de weekend in perioadele care corespund zilelor calendaristice ca zile de repaus.

Solutia consultantului:

Conform art. 136 alin. (1) din Codul muncii , un exemplu de repartizare inegala a timpului de munca este munca in schimburi. Astfel, munca in schimburi reprezinta orice mod de organizare a programului de lucru, potrivit caruia salariatii se succed unul pe altul la acelasi post de munca, potrivit unui anumit program, inclusiv program rotativ, si care poate fi de tip continuu sau discontinuu, implicand pentru salariat necesitatea realizarii unei activitati in intervale orare diferite in raport cu o perioada zilnica sau saptamanala, stabilita prin contractul individual de munca.

Totodata, art. 137 din Codul muncii prevede ca repausul saptamanal se acorda in doua zile consecutive, de regula sambata si duminica.

In cazul in care repausul in zilele de sambata si duminica ar prejudicia interesul public sau desfasurarea normala a activitatii, repausul saptamanal poate fi acordat si in alte zile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern. In situatia in care repausul saptamanl este acordat in alte zile decat sambata si duminica salariatii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de munca sau, dupa caz, prin contractul individual de munca.

Astfel, repartizarea inegala a timpului de lucru se face cu respectarea duratei timpului partial de munca stabilit pe saptamana (numarul total al orelor lucrate in intervalul unei saptamani (luni-duminica) sa nu depaseaca in cazul prezentat 25) si cu respectarea prevederilor privind repausul saptamanal (art 137 din Codul muncii ).

Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal in cadrul saptamanii de lucru va fi negociat prin contractul colectiv de munca la nivelul angajatorului sau, in absenta acestuia, va fi prevazut in regulamentul intern, potrivit dispozitiilor art. 116 alin. (1) din Codul muncii, republicat.

Asadar repartizarea programul inegal de lucru al salariatilor trebuie stipulat in CCM sau, in absenta acestuia, in regulamentul intern cu respectarea prevederilor legale privind timpul de lucru si timpul de odihna mai sus mentionate.

Atragem atentia ca in cazul in care repartizarea timpului de lucru inegal presupune prestarea muncii de catre un salariat in zilele de sarbatoare legala, aceasta se va face si cu respectarea prevederilor art. 140, art. 141 si art.142 din Codul muncii.

Intrebare: M-ar interesa in cazul unui salariat angajat cu contract individual de munca cu 2 ore/zi, cate ore pe zi are dreptul sa fie prezent pentru efectuarea si prezentarea fisei de instruire individuala pentru securitatea si sanatatea in munca?

Ma intereseaza daca are dreptul sa stea si 8 ore/zi, cu conditia sa nu depaseasca numarul total de ore lucratoare pe saptamana, si anume 10 ore/saptamana conform contractului de munca?

Raspuns:

Potrivit art. 105 alin. (1) din Codul muncii , contractul individual de munca cu timp partial cuprinde, in afara elementelor prevazute la art. 17 alin. (3), urmatoarele:a) durata muncii si repartizarea programului de lucru;b) conditiile in care se poate modifica programul de lucru;c) interdictia de a efectua ore suplimentare, cu exceptia cazurilor de forta majora sau pentru alte lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor acestora.

Astfel, unul dintre elementele contractului individual de munca cu timp partial este repartizarea programului de lucru, iar salariatii trebuie sa isi desfasoare activitatea in interiorul programului de lucru prevazut in contractul individual de munca.

Totodata, este interzisa munca suplimentara in cazul prestarii muncii in baza unui contract individual de munca cu timp partial, cu cele doua exceptii prevazute de lege in mod limitativ.In speta salariatul al carui program de lucru este de 2 ore/zi nu va putea desfasura in mod legal activitatea cu depasirea timpului de lucru zilnic, astfel incat nu va putea lucra intr-o zi 8 ore daca in contractul de munca repartizarea este de 2 ore zilnic.

Conform art. 77 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006, aprobate prin HG 1425/2006 , cu modificarile si completarile ulterioare, instruirea lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca cuprinde 3 faze:a) instruirea introductiv-generala;b) instruirea la locul de munca;c) instruirea periodica.

Art. 87 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, prevede ca angajatorul stabileste prin instructiuni proprii durata instruirii introductiv-generale; aceasta nu va fi mai mica de 8 ore.

Conform art. 92 alin. (2) din aceleasi norme, durata instruirii la locul de munca nu va fi mai mica de 8 ore si se stabileste prin instructiuni proprii de catre conducatorul locului de munca respectiv, impreuna cu:

a) angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii in munca; saub) lucratorul desemnat; sauc) un lucrator al serviciului intern de prevenire si protectie; saud) serviciul extern de prevenire si protectie.

Totodata, art. 99 din acelasi act normativ prevede ca durata instruirii periodice prevazute la art. 98 nu va fi mai mica de 8 ore si se stabileste in instructiuni proprii de catre conducatorul locului de munca respectiv, impreuna cu:

a)angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii in munca; saub)lucratorul desemnat; sau

c)un lucrator al serviciului intern de protectie si prevenire; saud)serviciul extern de protectie si prevenire.

Prin urmare, fiecare dintre duratele de instruire (introductiv generala, la locul de munca si periodica) nu poate fi mai mica de 8 ore.

Instruirea lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca la nivelul intreprinderii si/sau al unitatii se efectueaza in timpul programului de lucru, iar perioada in care se desfasoara instruirea este considerata timp de munca, astfel cum prevede art. 76 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006, cu modificarile si completarile ulterioare.

In acest sens sunt si dispozitiile art. 21 alin. (2) din Legea 319/2006 , cu modificarile si completarile ulterioare.

Nu este prevazuta de catre legiuitor vreo exceptie de la regula instruirii in domeniul securitatii si sanatatii in munca pe o durata ce nu poate fi mai mica de 8 ore in ceea ce priveste salariatii angajati cu contract individual de munca (CIM) cu timp partial, asa incat angajatorul are obligatia de a respecta durata minima prevazuta de lege si in ceea ce priveste salariatii angajati cu CIM partial, iar instruirea acestora in domeniul securitatii si sanatatii in munca trebuie sa se efectueze in timpul programului de lucru.

In aceste conditii apreciem ca si in privinta salariatilor cu CIM cu timp partial angajatorul are obligatia asigurarii instruirii in timpul programului de lucru pe o durata ce nu poate fi mai mica de 8 ore, asa incat in privinta acestora instructajul in domeniul securitatii si sanatatii in munca se va realiza timp de 8 ore din timpul de lucru al acestora.

In lipsa posibilitatii legale a instituirii unei durate de intruire in domeniul SSM mai mici, singura solutie pe care o aveti la dispozitie in calitate de angajator este sa respectati durata minima prevazuta de lege si sa se consemneze in fisa de protectie a muncii a salariatului aceasta durata in care efectiv i s-a efectuat instructajul.

Avand in vedere ca fiecare faza de instruire (instruirea introductiv-generala, instruirea la locul de munca, instruirea periodica) nu poate sa dureze mai putin de 8 ore din timpul de lucru al salariatului, in cazul unui CIM cu timp partial s-ar ajunge ca o mare parte din executarea CIM sa se deruleze numai pentru instruirea in domeniul SSM al salariatului, de aceea apreciem ca solutie pentru a depasi acest neajuns incheierea cu salariatul respectiv a unui CIM cu timp partial de minim 16 ore pe luna cu repartizare in doua zile, timp in care i se va face salariatului respectiv instructajul pe primele doua faze de instruire, urmand ca ulterior sa incheiati cu acesta un act aditional la CIM prin care modificati durata muncii la cea convenita de partile raportului de munca.

In concluzie, in lipsa unor dispozitii contrare, apreciem ca si in privinta salariatului angajat in baza unui contract individual de munca cu timp partial angajatorul are obligatia asigurarii instruirii in timpul programului de lucru, iar  fiecare dintre duratele de instruire (introductiv generala, la locul de munca si periodica) nu poate fi mai mica de 8 ore.