UNIVERSITATEA DIN ORADEA

Facultatea de Istorie, Relaţii Internaţionale,

Ştiinţe Politice şi Studii Europene

Departamentul de Istorie

Teză de doctorat

Rezumat

Conducător de doctorat

Prof. univ. dr. Ioan Godea Doctorand

Eleonora Chiriac

Oradea

2012

CUPRINS

INTRODUCERE ........................................................................................... 7

CAPITOLUL I. MASCA. FUNCŢIE ŞI SEMNIFICAŢIE ........................ 11

1.Masca şi fiinţa umană ............................................................................... 13

2. Masca şi funcţia de ritual ......................................................................... 15

2.1. Ritualuri de vânătoare ........................................................................... 16

2.2. Ritualuri agrare ..................................................................................... 18

2.3. Ritualuri de iniţiere ............................................................................... 19

2.4.Ritualuri de exorcizare, vrăjitorie şi şamanism ...................................... 21

3. Masca în societăţile umane preistorice .................................................... 22

CAPITOLUL II. MASCA ŞI MARILE CIVILIZAŢII ALE LUMII .......... 25

1. Consideraţii generale............................................................................... 25

2. Societate, credinţă, mască în Africa Neagră ............................................ 27

3. Societate, credinţă, mască la azteci .......................................................... 31

4. Societate, cultură, credinţă, mască în civilizaţia greacă ........................... 36

4.1. Zeii panteonului grecesc şi masca ......................................................... 37

4.2. Societate, viaţă casnică, mască ............................................................. 43

4.3. Cultul morţilor la greci. Masca mortuară .............................................. 44

5. Societate, credinţă, familie mască în civilizaţia Romei Antice ................ 46

6. Estetica măştiilor utilizate în marile civilizaţii ........................................ 49

6.1. Materii prime. Tehnici de confecţionare ............................................... 50

6.2. Estetică şi expresivitate ......................................................................... 52

CAPITOLUL III SOCIETATE, CREDINŢĂ, MASCĂ ÎN CIVILIZAŢIA

TRADIŢIONALĂ ROMÂNESCĂ.............................................................. 61

1. Lumea satului românesc şi obiceiurile tradiţionale .................................. 61

1.1. Obiceiuri de peste an ............................................................................. 66

1.2. Obiceiuri care marchează momente de referinţă din viaţa omului ....... 73

2. Studiu de caz: Bihorul. Obiceiurile tradiţionale şi prezenţa măştii .......... 79

2.1. Turca în Bihor ....................................................................................... 79

2.2. Alte obiceiuri populare bihorene şi prezenţa măştilor .......................... 83

2.2.1. Moşii sau Bituşerii ............................................................................. 83

2.2.2. Nunta .................................................................................................. 84

2.2.3. Jocurile de priveghi ............................................................................ 84

2.2.4. Obiceiuri tradiţionale şi imaginea teatrală. ........................................ 85

3. Societatea românească tradiţională şi masca ........................................... 86

4. Estetica măştilor ....................................................................................... 89

4.1. Materii prime. Tehnici de confecţionare ............................................... 90

4.2. Estetică şi expresivitate ......................................................................... 94

CAPITOLUL IV MASCA ÎN ISTORIA

TEATRULUI...............................................................................................96

1. Teatrul grec antic ..................................................................................... 96

2. Teatrul medieval .................................................................................... 101

3. Carnavalul .............................................................................................. 105

4. Commedia dell´Arte ............................................................................... 111

5. Teatrul chinez ......................................................................................... 120

6. Teatrul japonez ....................................................................................... 126

7. Destinul măştii ca piesă de recuzită din antichitate până în zorii epocii

moderne ...................................................................................................... 133

7.1. Spectacolul de teatru tradiţional şi funcţia simbolică a măştii ............ 135

7.2. Tipologia măştii în teatrul tradiţional.................................................. 136

CAPITOLUL V MASCA ÎN TEATRUL MODERN................................ 138

1. Masca de-a lungul secolului al XIX - lea ............................................... 139

1.1. Studiu de caz: Jarry şi masca patafizică .............................................. 140

1.1.1. Imaginar şi simbolic ......................................................................... 140

1.1.2. Masca şi lumina ............................................................................... 144

2. Teatrul secolului al XX-lea şi redescoperirea măştilor .......................... 150

2.1. Studiu de caz: Strehler ........................................................................ 153

2.2. Studiu de caz: Andrei Şerban .............................................................. 159

2.3. Sudiu de caz: Ion Sava ........................................................................ 166

CONCLUZII .............................................................................................. 173

BIBLIOGRAFIE ........................................................................................ 176

REZUMAT

Aşa cum precizează şi titlul tezei de doctorat, de-a lungul acesteia am

încercat analizăm, pe de o parte, funcţia măştii ca obiect înscris unui ritual

(investit cu puteri magice) într-o serie de civilizaţii importante pentru destinul

societăţii umane, iar, pe de altă parte, să prezentăm funcţia acesteia în

spectacolul de teatru, unde scoaterea din contextul în care s-a nascut şi a fost

utilizat a determinat transformarea măştii într-un obiect de recuzită, primind

noi conotaţii, în relaţie cu contextul în care există.

Am urmărit, de asemenea, să aducem în prin plan mutaţiile pe care le-

a suferit masca de la obiect încărcat de spiritualitate la un element de recuzită

necesar unui spectacol cu un mesaj şi o desfăşurare scenică personalizată şi

care deseori a mizat pe valorizarea simbolisticii acesteia. Credem că evoluţia

măştii într-o durată lungă de timp este strâns legată de un joc ritualuic care la

început era parte a unui spectacol cu funcţie apotropaică. Masca în cadrul

jocurilor ritualice străvechi a avut mai întâi valenţe cu conotaţii magice de

invocare şi asumare a forţei prin care să poată supravieţui şi, apoi, asigura

derularea unor activităţi de viaţă cotidiană. Traseul parcurs, însă, de mască de

la obiect de ritual la obiect de teatru este rezultatul evoluţiei societăţii umane

care, treptat, şi-a însuşit masca şi a transferat-o ca parte a unui cermonial care

se supune altor reguli decât cele iniţiale, legate de atitudinile ancestrale. Nu

întâmplător, în multe limbi, interpretarea pe scenă coincide cu termenul “a

juca” (italiana: giocare, engleza: to play etc). Totuşi în contemporaneitate,

chiar dacă masca este percepută ca un accesoriu destinat fie carnavalelor, sau

spectacolului de teatru, aceasta totuşi îşi păstrează aura de mister, prin

conservarea unor trăsături datorită cărora se vizualizează şi semnele ce i-au

motivat existenţa la începuturile civilizaţiei omeneşti.

A. Chevalier şi J. Gheerbrant dau în Dicţionarul de simboluri o

definiţie foarte clară măştii: “chip fals realizat din materiale diverse (ţesătura,

carton, lemn etc) folosit pentru a disimula identitatea celui care o poartă sau

pentru a-i atribui o altă identitate, pentru a păstra identitatea persoanelor

disparate sau pentru a proteja chipul”1. Şi, totuşi, considerăm noi, această

definiţie pare să reducă drastic polivalenţa măştii care în istoria omenirii a

avut un rol complex atât în planul credinţelor, cât şi în cel social. Ca urmare,

vom contura obiectul mască în toată complexitatea lui, deoarece indiferent că

îl percepem ca pe o piesă cu valoare ritualică sau ca pe una utilă spectacolului

de teatru, masca are condiţia de obiect care prin prezenţa şi estetica ei, ce o

face vizibilă, îşi susţine prezenţa. O prezenţă care întotdeauna se revendică

din stări cu valenţe de profundă trăire ezoterică. Desigur, întotdeauna am

relaţionat funcţiile acesteia cu civilizaţiile umane unde au avut o utilizare

constantă peste timp şi în cadrele social-politice şi culturale care i-au dat sens

1 A. Chevalier, J. Gheerbrant, Dicţionarul de Simboluri, Bucuresti, 1995, p.273

şi viaţă.

În stabilirea structurii tezei de doctorat am ţinut cont şi de de evoluţia

sincronică şi diacronică a obiectului mască în timp, dar şi pe pe relevarea

aspectelor ce ţin de prezenţa ideii de ritual-spectacol. Am urmărit a respecta

factorul cronologic, fără ca acesta să ne împiedice în a face consideraţii care

să transceadă perspectiva pozitivistă de analiză a fenomenului măştii,

deoarece astfel s-au putut surprinde, în opinia noastră, acele trăsături care

sunt specifice măştii ca obiect ritualic şi ca obiect cu funcţie teatrală.

În primul capitol, Masca. Funcţie şi semnificaţie, am intenţionat să

stabilim cât mai clar importanţa şi rolul pe care masca a avut-o în culturile

primitive, caracterul acesteia de mediator între lumea reală, a oamenilor, şi

cea a forţelor cu puteri magice, imaginată de aceştia, pentru a înţelege mai

bine natura şi a asigura echilibrul existenţial.

În cel de-al doilea capitol, Masca şi marile civilizaţii ale lumii, am

urmărit evoluţia măştii în principalele civilizaţii din antichitate (africană,

aztecă, greacă şi romană), oprindu-ne în special asupra rostului acesteia în

cadrul credinţelor acestor popoare şi în relaţie cu viziunea lor asupra lumii,

iar, mai apoi, a modului în care divinităţile intervin în viaţa cotidiană şi felul

în care aceasta poate fi influenţată prin ritulurile cu măşti.

Capitolul al treilea, Societate, credinţă, mască în civilizaţia

tradiţională românească, se axează pe studierea obiceiurilor româneşti unde

masca îşi face simţită prezenţa, precum şi legătura acestora cu organizarea

socială şi familială. Am căutat să înţelegem importanţa măştii pentru

societatea românească tradiţională, în mod concret pentru lumea satului,

precum şi motivul pentru care este atât de prezentă pe teritoriul ţării noastre.

Totodată am discutat cele mai importante obiceiuri cu măşti, respectiv

caracterul lor de a genera şi spectacol.

În capitolul patru – Masca în istoria teatrului - am surprins apariţia şi

evoluţia măştii în reprezentaţia teatrală, de la naşterea teatrului până în

contemporaneitate, să explicăm motivele demitizării măştii, precum şi

transformările pe care le suferă aceasta din momentul în care îşi pierde

funcţia de obiect ritualic, în favoarea celui de obiect pur artistic, să observăm

cât din caracteristicile iniţiale mai păstrează masca în momentul în care este

folosită în contextul unui joc cu valenţe spectaculare, cu prioritate.

Capitolul, Masca în teatrul modern, relevă nevoia teatrului

contemporan de a inova în planul scenografic şi a jocului de lumini, precum

şi căutările oamenilor moderni de teatru pentru noi moduri de exprimare,

uneori prin întoarcerea la originile teatrului şi implicit la mască. Ne-am oprit

la Alfred Jarrz, care la sfârşitul seciolului al XIX- lea a propus masca

patafizică, şi la trei regizori ai veacului al XX- lea: Giorgio Strehler, Andrei

Şerban şi Ion Sava, care prin spectacolele lor de teatru au căutat să aduca în

prin plan masca. Primul prin propunerea unei viziuni teatrale în care respectul

pentru mască şi pentru meseria de actor era foarte important, iar, cel de-al

doilea prin spectacole cu măşti care readuc în prim plan latura spirituală a

acesteia, scopul fiind recuperarea unor trăiri pe care omul modern le-a

pierdut. Iar, cel de-al treilea, printr-un spectacol de referinţa, Macbeth.

Fiind vorba de un subiect ce vizează o durată lungă de timp, precizăm

că în teza de doctorat am insistat asupra acelor perioade istorice, respectiv

acelor societăţi, care au mizat pe mască. Mai întâi, asupra preistoriei şi

antichităţii, apoi asupra evului mediu şi, în continuare, a epocii

contemporane, răstimpuri în care masca a avut fie funcţie ritualică, fie doar

una de recuzită. Desigur, cu precizarea că de fiecare dată am urmărit

încadrarea lor în contextele ce le-au folosit din varii perspective.

Urmărind, în capitolul Concluzii, evoluţia şi locul măştii în

societatea umană am ajuns la constatarea firească că de-a lungul mileniilor s-

au produs transformări vizând funcţia acesteia, transformări generate de

nivelul de dezvoltare atins de diversele comunităţi umane peste timp, cu

repercursiuni decisive asupra mentalităţilor. Masca este obiectul care a permis

de la începuturile civilizaţiei dedublarea omului, ajutându-l astfel să îşi

inoculeze ideea speranţei. Indiferent că ne referim la masca din societatea

primitivă sau la masca de carnaval din timpurile recente, aceasta şi-a păstrat

una din cele mai importante caracteristici şi anume aceea de a „proteja”

purtătorul ei.

Un alt aspect ce îl constată lucrare este legătura indistructibilă ce a

existat între mască şi spectacol. Indiferent că vorbim de ritual, de obicei sau

de teatru, aceasta trăieşte, capătă expresivitate şi valoare doar în momentul în

care e asociată cu spectacularul, ştiut fiind că masca capătă semnificaţii prin

felul în care este purtată sau jucată.

Referindu-ne la mască, la început aceasta a avut un caracter utilitar,

ajuta omul în procedeul de camuflare şi de deghizare, iar, mai apoi, a fost

investită cu puteri magice, devenind un mediator între acesta şi forţele

supranaturale. Ca recuzită de teatru masca devine un mediator între actor şi

spectator şi are menirea de a transmite ceea ce doreşte regizorul

spectacolului, pe când masca de carnaval are rolul de a ascunde identitatea

purtătorului. În acest caz pare a fi un obiect care îşi schimbă valenţele în

legătură cu funcţia cu care este investită.

În momentul în care ne-am referit la estetica măştii s-a constatat că

diferă în funcţie de ritualul în care este folosit şi, implicit, de energiilece

trebuie să le transmită. Dacă vorbim de ritualuri de vânătoare, masca de cele

mai multe ori preia trăsăturile animalului vânat pentru a ajuta vânătorul în a

stăpânii spiritul vânatului. Măştile funerare sunt cele care au ca scop să

conserve imaginea defunctului nealterată (de exemplu la egipteni, la egeeni

etc) tocmai pentru a sugera ideea veşniciei acesteia, dar şi pentru a obliga

sufletul mortului să nu se întoarcă. Este interesant de remarcat şi că măştile

groteşti sunt printre cele mai răspândite şi acestea au diverse funcţii, fie de a

implementa frica, de a îngrozi oamenii şi a-i face să respecte diverse lucruri

ce ţin de ritualul în care este folosită masca, fie de a ţine departe spiritele rele

şi de a proteja purtătorul măştii şi aparţinătorii acestuia. Totodată măştile

groteşti reprezintă imaginea pe care omul şi-a făcut-o în legătură cu

divinităţile pe care acestea le reprezentau, dar şi pentru că majoritatea

credinţelor presupuneau îmbunarea zeilor prin diverse ritualuri, sacrificii etc.

Am ajuns, în final, la o concluzie importantă şi anume că nu putem

despărţi tranşant masca de spectacol. Prezenţa măştii în spectacolul-ritual sau

în spectacolul de teatru, în condiţiile în care ambele reprezentaţii au nevoie de

actanţi şi de spectatori, o putem percepe şi din perspectiva funcţiei de piesă

de recuzită, dincolo de mesajele pe care le conţine în sine. E interesant totuşi

că în chiar teatrul modern se acreditează ideea că masca nu mai trebuie să

aibă nici o valenţă ritualică, fapt ce demonstrează că mulţi dintre creatorii de

teatru tratează masca cu respectul cuvenit, pentru a nu se întoarce impotriva

lor.

A reieşit, nu o dată, , ca o controversă ce pare a deveni perenă, că

prezenţa măştii în spectacolul de teatru modern poate conduce la

neutralizarea personalităţii actorului, reducându-l pe acesta la un personaj-tip,

la o tipologie. Dacă unii regizori au îmbraţişat această idee, tocmai pentru că

servea spectacolul şi-l scotea de sub semnul realităţii, alţii au considerat că

masca poate sărăci actorul ca individ şi aportul pe care acesta îl poate aduce

personajului interpretat. Concluzia este însă că ea va continua să existe în

universul teatral şi în continuare.

Desigur, la finalul tezei de doctorat am putut afirma, fără să greşim, că

metamorfoza funcţiei măştilor peste timp nu a alungat umbra de mister

impusă la începuturi. Dincolo, însă, de această realitate, este limpede că

masca poate fi considerată o creaţie a omului care indiferent de funcţia

primită la un moment dat a servit şi serveşte accentuării laturii spectaculare a

ceremonialului sau spectacolului de teatru, întotdeauna în folosul umanităţii.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Albert L., Măşti şi sărbători de iarnă în Elveţia, în Secolul XX

***Arlecchino servitore di due padroni, <caiet-program>, Ed.

Piccolo Teatro di Milano, Milano, 2002

***Bestie. Santi. Divinita. Maschere animali dell' Europa

traditionale, Torino, 2003

Bonnard A., Civilizaţia greacă, vol. I, vol II, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti,

1967

Căpuşan-Vodă M., Dramatis Personae, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1980

Chevalier A., Gheerbrant J., Dicţionarul de simboluri, Ed. Artemis,

Bucureşti, 1995

Dăncuş M., Măşti şi jocuri cu măşti din Maramureş, Ed. Dacia, Cluj-

Napoca, 2008

Drimba O., Teatrul de la origini şi până azi, Ed. Albatros, Bucureşti,

1973

Elisseeff V., Elisseeff, D., Civilizaţia japoneză, Ed. Meridiane,

Bucureşti, 1996

Gernet J., Lumea chineză, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1985

Ghinoiu I., Obiceiuri populare de peste an, Ed. Fundaţiei Culturale

Române, Bucureşti, 1997

***Masquess. Chefs-d'oeuvre des collections du musee du quai

Branly, Paris, 2008

Mănuţiu M., Despre mască şi iluzie, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2007

Pandolfi V., Istoria teatrului universal, vol I-III, Ed. Meridiane,

Bucureşti, 1971

Pavel E., Jocuri cu măşti, Ed. Comitetului de cultură şi educaţie

socialistă al judeţului Iaşi, Iaşi, 1971

Sava I., Macbeth cu măşti, în Lumea, Bucureşti, an II, nr. 24,

1946

Simu O., Civilizaţia japoneză tradiţională, Ed. Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1984

Şerban A., O biografie, Ed Polirom, Bucureşti, 2006

Vaillant G.C., Civilizaţia aztecă, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1964

Vulcănescu R., Măştile populare, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1970