Teroarea iacobină

1
Teroarea iacobină (5 septembrie 1793 28 iulie 1974), [1] , cunoscută de asemenea doar ca Teroarea (conform originalului franceză la Terreur), este perioada revoluței franceze care a culminat cu dictatura lui Robespierre, care își eliminase foștii camarazi de luptă, și cu instituirea Comitetului Salvării Publice. S-a terminat odată cu încetarea puterii Directoratului după executarea lui Robespierre, marcând sfârșitul Revoluției franceze. Perioada, cea mai violentă din timpul Revoluției franceze, a fost pornită de conflictul mereu mocnit dintre girondini și iacobini, fiind marcată de executarea în masă a "dușmanilor revoluției." Deși numere exacte nu sunt cunoscute, numărul celor executați fusese de ordinul a zeci de mii la nivelul întregii țări, dintre care 16.594 per total (și 2.639 doar în Paris) au fost ghilotinați, [2] și un alt număr de circa 25.000 au fost uciși înexecuții sumare de-a lungul Franței. [3] Gilotina (cunoscută și sub numele de "Briciul național") devenise simbolul cauzei revoluției, datorată unui șir se execuții publice, regele Louis al XVI-lea, Marie Antoinette, Girondinii, Philippe Égalité (de fapt, Louis Philippe II, Duce de Orléans) și Madame Roland, precum și mulți alții, printre care se poate număra și chimistul și savantul Antoine Lavoisier. În timpul anului 1794, Franța revoluționară s-a confruntat cu o multitudine de inamici interni și externi. În interior, întrega nobilime franceză a devenit un inamic imediat al Revoluției, întrucât își pierduse toate privilegiile, plus pericolul de a fi fost decapitați prin judecăți sumare. Biserica Romano-Catolică a fost, la rândul său un inamic al Revoluției și al revoluționarilor întrucâ aceștia reduseseră clerul la simplii angajați ai statului, cerându-le tuturor clericilor să ia un jurământ de credință față de națiunea franceză (prin așa numita Constituția civilă a clerului ). În exteriorul Franței, prima Prima Republică Franceză fusese angranată într-un șir de războaie externe cu națiune vecine, care nu doreau sub nici o formă extinderea revoluției în țările lor.

description

cdsdfgerfsdggerhg

Transcript of Teroarea iacobină

Teroarea iacobin(5 septembrie179328 iulie1974),[1], cunoscut de asemenea doar caTeroarea(conform originaluluifrancezla Terreur), este perioadarevoluei francezecarea culminat cu dictatura luiRobespierre, care i eliminase fotii camarazi de lupt, i cu instituirea Comitetului Salvrii Publice. S-a terminat odat cu ncetarea puteriiDirectoratuluidup executarea luiRobespierre, marcnd sfritulRevoluiei franceze.Perioada, cea mai violent din timpul Revoluiei franceze, a fost pornit de conflictul mereu mocnit dintregirondiniiiacobini, fiind marcat de executarea n mas a "dumanilor revoluiei." Dei numere exacte nu sunt cunoscute, numrul celor executai fusese de ordinul a zeci de mii la nivelul ntregii ri, dintre care 16.594 per total (i 2.639 doar n Paris) au fostghilotinai,[2]i un alt numr de circa 25.000 au fost ucii nexecuii sumarede-a lungulFranei.[3]Gilotina (cunoscut i sub numele de "Briciul naional") devenise simbolul cauzei revoluiei, datorat unui ir se execuii publice, regeleLouis al XVI-lea,Marie Antoinette,Girondinii,Philippe galit(de fapt,Louis Philippe II, Duce de Orlans) iMadame Roland, precum i muli alii, printre care se poate numra i chimistul i savantulAntoine Lavoisier.n timpul anului1794, Frana revoluionar s-a confruntat cu o multitudine de inamici interni i externi. n interior, ntrega nobilime francez a devenit un inamic imediat al Revoluiei, ntruct i pierduse toate privilegiile, plus pericolul de a fi fost decapitai prin judeci sumare.Biserica Romano-Catolica fost, la rndul su un inamic al Revoluiei i al revoluionarilor ntruc acetia reduseser clerul la simplii angajai ai statului, cerndu-le tuturor clericilor s ia un jurmnt de credin fa de naiunea francez (prin aa numitaConstituia civil a clerului). n exteriorul Franei, primaPrima Republic Francezfusese angranat ntr-un ir de rzboaie externe cu naiune vecine, care nu doreau sub nici o form extinderea revoluiei n rile lor.