Termeni geografici:

Pentru câmpie

molisol- clasă de sol format în zonele de stepă și silvostepă din câmpie (tipuri:cernoziom,sol bălan,soluri cenușii).Este specific pentru Câmpia Bărăganului,Câmpia de Vest,Podișul Dobrogei,Câmpia Moldovei.

peneplenă- arie geomorfologică reprezentând un relief foarte slab accidentat, caracterizat prin suprafețe ondulate (denivelări ușoare străbătute de cursuri de apă cu pantă mică.Peneplena a rezultat în urma unui proces de eroziune și modelare foarte îndelungat. Un exemplu: Dobrogea centrală. 

dolină – microdepresiune carstică închisă,cu aspect de pâlnie,formată prin procese de dizolvare și/sau de prăbușire în masa unor roci,cum ar fi calcarul,sarea,gipsul.Dolina are fundul legat de un aven sau horn,sau umplut cu depozite coluviale argiloase ;Prin unirea dolinelor se formează uvalasuri,polii,văi de dolină,pot forma și câmpuri de dolină ;clasificare după formă (evazată,crov,de tip găleată,pâlnie,alungită,asimetrică) ;unele rezultă din prăbușirea tavanelor de peșteri.

iaz- lac artificial format prin stăvilirea cu baraj de pământ sau prin abaterea unui curs de apă și destinat creșterii peștilor sau folosit pentru irigații,morărit.

plai-1. Culme sau suprafață montană,sau de deal, prelungă și domoală,obitnuit cu pășune și cu drum;fața unui munte sau deal înalt,cu pante usor de urcat;culmi muntoase nivelate de eroziune și înclinate ușor într-o singură direcție,specifice mai ales suprafețelor medii carpatice.

2.Drum pe coasta unui munte.

3.Câmpie.

baric- distribuția în spațiu a presiunii atmosferice la un moment dat;aceasta se reprezintă pe hărțile sinoptice de sol prin izobare,iar pe cele de la înălțime,prin izohipse;sectorul de joasă presiune se numește ciclon,iar cel de înaltă presiune anticiclon.

Pentru deal

obcină- culme,coamă prelungită de deal sau de munte care unește două piscuri,versant comun care formează hotarul dintre două proprități.

măgură- dealuri înalte cu aspect de trunchi de con,ce domină cu câteva sute de metri spațiul geografic înconjurător.

colină- deal în formă alungită și îngustă cu versanți în general puternic înclinați,culmea fiind slab ondulată și înclinată în sensul de curgere a râurilor.

1

gârnițet-pădure termofilă și xerotermofilă în care predomină gârnița (specifică în regiunile de câmpie,deal și podiș).

muscele- culmi prelungi,ce se desprind perpendicular de sub munte,formând dealuri înalte,ușor aplecate spre exterior (specifice subcarpaților).

Pentru podiș

heleșteu- bazin cu apă sau iaz special amenajat pentru creșterea și reproducerea peștilor. 

piemont- relief situat la marginea unei zone mai înalte,format prin acumularea unor sedimente(pietrișuri,nisipuri) slab înclinate.

culoar- sector de vale fluvială largă și adâncă – având aspect de depresiune alungită.

avanfosă- depresiune tectonică de dimensiuni importante ce apare în ultimele stadii ale evoluției unui orogen,între un edificiu montan și un podiș;aceasta va fi umplută de sedimente care,ulterior,pot fi cutate,rezultând dealuri sau înălțate inegal (podișuri).

copârșeu- termen regional (Transilvania) pentru trepte de alunecare mari,la alunecările de tip glimee;au înfățișarea unor sicrie.

cornet- martori de eroziune de formă conică;se află deasupra unei suprafețe de eroziune netedă;termen folosit în Podișul Mehedinți,reprezentând martorii calcaroși care se impun în peisaj.

Pentru munte

orogeneza- ansamblu de procese tectonice care se produc în zonele mobile ale scoarței terestre și care au drept rezultat formarea unui lanț muntos cutat-orogenie.

defileu- vale adâncă și îngustă sau porțiune de vale care traversează un munte,un lanț muntos,sculptată în roci dure de o apă curgătoare.

graben- teritoriu lăsat al scoarței terestre situat între două masive mai ridicate.

iezer- lac adânc de munte (Iezerul,lac glaciar în M-ții Rodnei,pe versantul nordic al vf. Pietrosul Mare, la 1.825 m.

pune- șesuri întinse,situate între două creste de munți,la altitudini ridicate și constituie una din comorile peisajului andin.

bâtcă- vârf rotunjit pe culmi montane secundare (în Munții Bistriței).

cordilieră- termen folosit pentru desemnarea lanțurilor muntoase,ridicate în urma unor faze de orogeneză cu lungimi foarte mari.

2