TEORII ALE PERSONALITĂŢIIPSIHANALIZA

1. PSIHANALIZA FREUDIANĂ Termenul de psihanaliză

• o teorie a psihicului,

• o metodă de investigaţie a psihicului

• o metodă psihoterapeutică.

• Maniera în care Freud abordează persoana este una structural - dinamică.

O primă concepţie asupra aparatului psihic

• divizarea psihicului în conştient şi inconştient. Conştientul• este funcţia sistemului percepţie conştiinţă. Sistemul percepţie - conştiinţă este situat la periferia aparatului psihic, primind informaţii atât din lumea exterioară, cât şi din lumea interioară (senzaţii de plăcere – neplăcere şi reviviscenţele mnezice). • Din punct de vedere economic, el se caracterizează prin faptul că dispune de o energie care se mişcă liber şi care se poate suprainvesti într-un anumit element (mecanismul atenţiei).

Preconştientul• cuprinde acele conţinuturi inconştiente care rămân accesibile conştiinţei (cunoştinţe şi amintiri neactualizate).• El este separat de sistemul inconştient prin cenzură, care nu permite conţinuturilor şi proceselor inconştiente să treacă în preconştient fără să sufere transformări. La celălalt pol, el comandă accesul la conştiinţă şi la motricitate.• Conştientul şi preconştientul sunt guvernate de procesul secundar, adică de principiul realităţii Inconştientul

• cuprinde conţinuturile refulate cărora li s-a refuzat accesul la sistemul preconştient – conştient.

• Conţinuturile sale sunt reprezentanţi ai pulsiunilor, în special dorinţe din copilărie.

• Conţinuturile inconştiente sunt puternic investite cu energie pulsională şi încearcă să se întoarcă în conştiinţă. Însă ele nu pot avea acces la sistemul preconştient-conştient decât după ce au fost supuse deformării cenzurii.

• Caracteristicile sistemului inconştient sunt: lipsa contradicţiei, procesul primar (mobilitatea investiţiilor), atemporalitatea şi substituirea realităţii exterioare prin realitatea psihică.

• Procesele inconştiente pot fi cunoscute doar în condiţiile visului şi nevrozei.

• este guvernat de procesul primar, adică de principiul plăcerii

După 1920

• folosirea termenilor de conştient şi inconştient ca adjective

• Ego (Eu), Se (Sine) şi Superego (Supraeu).

1

Eul sau Ego-ul • reprezintă procesele psihice ale persoanei.• Eul apare suprapus Se-ului ca un strat superficial ce se dezvoltă prin sistemul percepţiei.• Eul este o parte a Se-ului, aceea care suferit modificări prin percepţie – conştiinţă sub influenţa directă a lumii exterioare ca o continuare a diferenţierii la suprafaţă.• adaptarea Se-ului la condiţiile actuale ale realităţii exterioare prin înlocuirea principiului plăcerii cu principiul realităţii.• apare ca raţiune, înţelepciune;• controlează motilitatea Se-ul

• Se-ul este cealaltă parte a psihicului în care Eul se prelungeşte şi care este în întregime inconştient.

• Se-ul este dominat de pasiuni Supraeul sau Idealul Eului • Deşi Supraeul este constituit ca urmare a succesului Eului de a domina complexul Oedip, el se subordonează totuşi Supraeului • Supraeul se manifestă în raport cu Eul sub forma sentimentului de vinovăţie sau de culpabilitate • Coincidenţa dintre Eu şi Idealul Eului produce întotdeauna o senzaţie de triumf, iar sentimentul de vinovăţie ca şi cel de inferioritate exprimă o tensiune între Eu şi Idealul Eului. Fazele dezvoltării psihosexuale

• oral

• sadic-anal

• perioada de latenţă

• genitalDinamica vieţii psihice • La baza activităţii psihice stau pulsiunile • Pulsiunea are un caracter general presant, care îndeamnă la acţiune.• Scopul unei pulsiuni este satisfacţia atinsă prin suprimarea excitaţiei.• Obiectul pulsiunii este acela prin care pulsiunea îşi atinge satisfacţia.• Pulsiunile au sursă somatică şi, ca atare, nu reprezintă obiect de studiu pentru psihologie.

• două tipuri de pulsiuni, pulsiuni de autoconservare sau conservare a Eului şi pulsiuni sexuale.

• pulsiuni sexuale sau Eros (cuprinzând şi pulsiunea de autoconservare) şi, pe de altă parte, pulsiuni de moarte, un reprezentant al acestora fiind sadismul.

2. PSIHOLOGIA ANALITICĂ Teoria jungiană

• Psihicul uman cuprinde: conştiinţa (sau ego-ul), inconştientul personal şi inconştientul colectiv.

• Inconştientul este separat în personal şi colectiv, pornind în primul rând de la originea sa.

• Inconştientul personal îşi are sursa în experienţa personală, fiind deci personal, în timp ce inconştientul colectiv este înnăscut, fiind universal.

2

Inconştientul colectiv

• are o natură suprapersonală, universală şi, deci, nivelul mai mare de obiectivitate.

• Echivalat cu transconştientul, aşa cum este el prezent în religiile orientale.

• Acelaşi la toţi indivizii şi prezent la fiecare, inconştientul colectiv constituie baza psihică de natură suprapersonală.

• Conţinuturile inconştientului colectiv sunt arhetipurile.

Arhetipurile. • Arhetipurile sunt ereditare şi ţin de instincte.• Conţinuturile inconştientului colectiv nu au fost niciodată conştiente, nu sunt dobândite individual.• Ele sunt conştientizate numai mijlocit, manifestându-se în vise, mituri, basme, fenomenul religios sau în extrema reprezentată de nevroză şi psihoză. • Modele fundamentale ale comportamentului uman • Sunt în acelaşi timp imagine şi emoţie.

• Apar în vise şi fantasme sub forma unor persoane care întreprind acţiuni,

• Arhetipuri ale transformării: se manifestă sub formă de situaţii, mijloace, locuri.

• Ele constituie simboluri care nu pot fi interpretate, deoarece au o multitudine de sensuri inepuizabile.

• sunt bipolare

• Principalele arhetipuri care pot apare ca persoane sunt: Trickster, anima, animus, bătrânul înţelept, marea mamă, copilul divin, Sinele.

Sinele• este psihismul în ipostază de totalitate funcţională, arhetip care conferă ordine acestuia.• Corelat cu acesta constituie baza pentru eul individual. • Cuprinde conştientul şi inconştientul.• Expresia sa este cel mai adesea mandala, figură alcătuită dintr-un cerc într-un pătrat, sau invers, un pătrat înscris în cerc.• Imaginea lui Dumnezeu este considerată un simbol al Sinelui.

Trickster

• este arhetipul situat între om şi animal, fiind de natură divin animală.

• Este fiinţa originară, cosmică.

• Trickster-ul este figura colectivă a umbrei din inconştientul personal, o însumare a tuturor caracteristicilor individuale inferioare. Cum umbra individuală este o parte a personalităţii prezentă la orice individ, se va regăsi mereu şi figura colectivă.

Anima• se referă la feminitatea bărbatului. Corespondentul acesteia în psihicul feminin este animus.

3

• Existenţa animei este explicată prin prezenţa la bărbat a unei minorităţi de gene feminine care nu au fost suficiente pentru a determina sexul feminin al individului, dar care reunite constituie baza pentru un caracter feminin..

• Jung consideră că acesta îşi relevă importanţa în cazul emoţiilor şi afectelor. • În vise apare sub forma unei femei cu însuşiri mitice.• Proiecţiile semnificative la nivel cultural sunt Afrodita, Elena din Troia, Maria, Beatrice. Modul în care acestea au fost enumerate indică şi evoluţia arhetipului feminităţii la bărbatanimus• Jung îi dedică mai puţin spaţiu în lucrările sale. La fel ca anima, are origine biologică, în genele minoritare masculine existente la femeie.• De animus ţin opiniile femeii, convingerile ei, tendinţele ei la autoritate.• În vis apare sub forma unui grup de bărbaţi. Identificarea cu acest arhetip duce la paralizia sentimentelor. Gândirea specifică animusului este rigidă, lipsită de capacitatea de a nuanţa, apelând mai degrabă la opiniile comune.

Bătrânul înţelept

• arhetipul sensului. Asemeni tuturor arhetipurilor are un aspect negativ şi unul pozitiv. Marea mamă• Arhetipul mamei stă la baza experienţei de a avea o mamă, fie că ea este cea naturală, fie alte figuri substitut ale acesteia.• câteva forme mai tipice sub care apare sunt: mama şi bunica proprii, mama vitregă şi soacra, orice femeie cu care există vreo relaţie, doica, străbuna şi femeia albă, în sens mai înalt, figurat zeiţa, în special mama lui Dumnezeu, Fecioara; ţelul dorinţei de mântuire (paradis, imperiu divin, Ierusalimul ceresc);

• în sens extins Biserica, Universitatea, oraşul, ţara, cerul, pământul, pădurea, marea şi apele stătătoare; materia, lumea de dedesubt şi luna, în sens restrâns ca loc al naşterii şi concepţiei ogorul, grădina, stânca, prăpastia, copacul, izvorul, fântâna adâncă, cristelniţa, floarea ca vas (trandafir şi lotus); ca cerc magic (mandala ca padma); • în sensul cel mai restrâns uterul, orice formă tubulară (de exemplu filetul); cuptorul, vasul de gătit; ca animale, vaca, iepurele şi orice animal care ajută.

Copilul.

• Motivul infans reprezintă aspectul preconştient al copilăriei, al sufletului colectiv, un copil diferit de copilul real, copil divin, născut în circumstanţe excepţionale.

• Este un sistem funcţional prezent care compensează exagerările conştiinţei, ameninţată de dezrădăcinare.

• Apare ca Dumnezeu, uriaş, pitic, rotund, cerc sau bilă, sau cuaternitate. Dinamica psihicului

• Principiul părţilor opuse

• Principiul echivalenţei

• Dinamica complexelor. Individuaţie sau individuare

4

• Procesul realizării propriei personalităţi

5