PȘ: NEW Curs Teoria ecopsihologică (Urie Bronfenbrenner)Personalitatea este, într-un fel, o descriere prescurtată a biografiei unui individ.

Pentru a o descrie complet, ar trebui să cunoaştem tot ceea ce priveşte dezvoltarea sa în cursul vieţii sale.

Succesele, eşecurile, bucuriile, necazurile, modul în care a reacţionatîn diferite momente de criză.

Faptele ar trebui reconstituite în ordine cronologică (…) Personalitatea se poate defini ca şi caracteristicile şi modurile de a se comporta

care determină felul original în care individul se adaptează mediului său înconjurător.

Ecologia dezvoltăriiCercetătorii contemporani în problematica dezvoltării umane pun accentul pe importanta studierii ecologiei dezvoltării – sau dezvoltarea în context. Prin „ecologie” înţelegem condiţiile de mediu în care o persoana trăieşte sau este afectată de acestea, direct sau indirect. Aceasta abordare se bazează pe cercetările psihologului american Urie Bronfenbrenner.Teoria ecopsihologică (Urie Bronfenbrenner)

Bazată pe teoria lui Lewin, Barker şi Wright, Bronfenbrenner a elaborat teoria ecopsihologică. Această teorie extinde spaţiul vital şi la aspecte care nu se găsesc în imediata vecinătate a copilului, dar care îi influenţează dezvoltarea în egală măsură. Astfel, el descrie patru astfel de spaţii de viaţă. Termenul său este împrumutat din biologie, unde “ecologie” desemnează relaţiile reciproce care există între o plantă sau un animal şi mediul său înconjurător, iar teoria sa porneşte de la observaţia că mediul ambiant poate afecta creşterea unei plante, la fel cum mediul spitalicesc modifică în mare măsură comportamentul celor internaţi (tatăl său era psihiatru). Restul vieţii, Bronfenbrenner şi l-a consacrat studierii diferenţelor interculturale în China, Rusia, Israel, Statele Unite, Europa de Est şi de Vest.Definiţia pe care o dă el “ecologiei dezvoltării umane” este următoarea:Studiul ştiinţific al adaptării reciproce şi progresive a subiectului uman în curs de dezvoltare considerat ca activ, cu mediile în continuă schimbare în care el îşi duce existenţa, ţinând cont că acest proces este afectat de relaţiile dintre aceste medii şi de contextul mai general cărora ele aparţin.Cele patru spaţii pe care Bronfenbrenner le ia în considerare sunt: microsistemul, mezosistemul, exosistemul, macrosistemul şi dimensiunea temporală - chronosistemul.Teoria ecologică propusă de Urie Bronfenbrener defineşte cinci tipuri de sisteme care conţin roluri, norme şi reguli care modelează comportamentul unei persoane. Prin descrierea acestor sisteme, Bronfenbrener a îndreptat atenţia cercetătorilor asupra analizării rolului familiei, sistemului economic şi politic asupra transformării copilului în adult. Autorul analizează sistemele din perspectiva calităţii acestora şi a contextului. Acesta afirmă că, pe măsură ce copilul se dezvoltă, interacţiunile dintre medii devin din ce în ce mai complexe.

Modelul ecologic propus încearcă să explice diferenţele existente între cunoştinţele, dezvoltarea şi competenţele unei persoane

prin susţinerea, îndrumarea şi organizarea societăţii în care aceasta trăieşte.1. MICROSISTEMUL Este echivalentul, la Barker, a situaţiei standard. El cuprinde domeniul la care persoana are acces direct, la care poate ajunge prin locomoţie, precum şi persoanele cu care el poate lua legătura direct. De exemplu pentru un copil aceasta poate fi clasa sau camera, sau locul de joacă, fiecare dintre ele cu persoanele mereu prezente (părinte, supraveghetor, educator, cadre didactice, profesor de sport etc.).În cadrul microsistemului se dezvoltă activităţi, relaţii şi roluri. Activităţile devin din ce în ce mai complexe şi de mai lungă durată. În cadrul relaţiei se disting trei forme: diade de observare, diade cu activitate asemănătoare şi diade primare.

Cuprinde domeniul la care individul are acces direct, precum şi persoanele cu care el poate lua legătura în mod direct. Se referă, de obicei la locul în care persoana locuieşte, familia, grupul de prieteni, clasa (colegii de clasă) etc. În cadrul microsistemului se dezvoltă activităţi, relaţii şi roluriActivităţile devin din ce în ce mai complexe şi de mai lungă durată. Relaţiile au un dublu impact: de la copil către ceilalţi sau de la ceilalţi către copil. Spre exemplu, părinţii unui copil pot influenţa opiniile şi comportamentul acestuia, dar, în acelaşi timp, copilul poate şi el să influenţeze comportamentul şi opiniile părinţilor. Bronfenbrener numeşte acestea influenţe bi-direcţionale.Ele se produc nu doar în interiorul microsistemului ci şi între celelalte sisteme însă, la nivel de microsistem influenţele bi-direcţionale sunt cele mai puternice şi au cel mai mare impact asupra copilului.

1. MEZOSISTEMUL (de ex., microsistemul de acasă , de la şcoală, din activităţile sociale )Cuprinde relaţiile de schimb între domeniile vieţii la care participă persoana care se dezvoltă. Cu alte cuvinte, reprezintă relaţiile existente între microsisteme. Legăturile ce se stabilesc între aceste microsisteme se pot realiza:

de către persoana însăşi; de către alte persoane (persoane de legătură) care, la rândul lor, alcătuiesc, de fapt, un alt microsistem; prin comunicarea membrilor din microsisteme; cunoştinţele unei persoane dintr-un microsistem despre alte microsisteme.

Spre exemplu: relaţiile dintre dirigintele copilului şi părinţi, dintre şcoala sa şi clubul sportiv în care este înscris, dintre şcoală şi biserică etc.Pentru psihologia dezvoltării sunt importante modificările pe care le suferă aceste mezosisteme (de ex., intrarea la şcoală, intrarea în casa de copii, schimbarea şcolii etc.).3. EXOSISTEMUL (de ex., politica guvernamentală privind forţa de muncă)Cuprinde unul sau mai multe domenii vitale la care persoana care se dezvoltă nu participă direct, însă în care au loc evenimente ce influenţează această persoană. Spre exemplu: locul de muncă al unui părinte afectează viaţa familiei şi, implicit, viaţa copilului (deplasările, stresul, salariul etc.).4. MACROSISTEMUL (de ex., politica guvernamentală privind activităţile sociale)Este cel care cuprinde toate sistemele enumerate mai sus şi le încheagă într-un tot unitar. Acesta, de fapt, reprezintă mediul socio-cultural al persoanei. În el se regăsesc normele, valorile specifice perioadei şi zonei înc are individul se dezvoltă şi care îşi pun amprenta asupra mentalităţilor şi comportamentelor acestuia (religia, etnia, democraţia etc.). Normele şi valorile microsistemului au un efect în cascadă asupra interacţiunilor care se produc în cadrul celorlalte sisteme. Spre exemplu,dacă se consideră că familia trebuie să fie singura responsabilă pentru creşterea copilului, atunci este puţin probabil ca societatea să ofere alternative pentru a-i ajuta pe părinţi. Acest fapt va afecta modul în care părinţii vor funcţiona din punct de vedere social şi profesional dar şi modul în care aceştia îşi vor îndeplini sau nu responsabilităţile faţă de copil, în contextul microsistemului.5. CRONOSISTEMULA fost adăugat mai târziu de către Bronfenbrenner, prin acesta el încercând să introducă şi dimensiunea timp, având în vedere rolul important pe care aceasta îl are la rândul său. În calcul, într-un cronosistem intră evenimentele critice ale vieţii, precum şi experienţele anterioare cu impact asupra dezvoltării individuale.Include evenimentele critice ale vieţii, experienţele anterioare cu impact asupra dezvoltării individuale. Elementele din cadrul acestui sistem pot fi externe (schimbări social-istorice contemporane persoanei, divorţul părinţilor, moartea unui părinte etc.) sau interne (schimbările de natură fiziologică datorate creşterii, reuşite / eşecuri etc.). Pe măsură ce înaintează în vârstă, individul va reacţiona diferit la schimbările din mediu şi va fi capabil să determine cum şi în ce măsură aceste schimbări îl vor influenţa.