Teoria dezechilibrului economic

n economia contemporan, realitatea arat c agenii economici care sunt susceptibili de a economisi, n general, nu sunt aceeai cu cei care iau decizia de a investi, existnd posibilitatea dezechilibrului economic, dereglarea raportului dintre cererea i oferta global fa de nivelul de echilibru.Mrimile msurabile, care se compar i care evideniaz egalitatea sau inegalitatea dintre ele, sunt rezultatul aciunii conjugate a unor fore opuse. n cazul echilibrului, ele se anuleaz reciproc, n timp ce n situaia de dezechilibru, unele devin preponderente n raport cu altele.Dezechilibrul economic generalreflect acea situaie a unei economii, caracterizat prin dereglarea raportului dintre cererea global i oferta global, n cadrul sistemului de piee (piaa bunurilor, piaa monetar, piaa muncii etc.).n acest sens, se poate spune c cele mai semnificative dezechilibre dintr-o economie naional sunt: stagnarea sau contracia produciei; inflaia sau deflaia; subocuparea (omajul) sau, mai rar, supraocuparea etc.Dezechilibrul economic se poate interpreta fie ca o starenormala dezvoltrii economice, fie ca o stareanormal,rezultat din nclcarea regulilor fundamentale ele economiei de pia. Indiferent de caracteristica strii sale, dezechilibrul economic (ca i echilibrul dinamic) se manifest, n condiiile micrii reale a vieii economice, nu absolut, ci catendin.Dezechilibrele manifestate i percepute ca stri normale ale activitii economice sunt acelea care nsoesc dezvoltarea economic de ansamblu i sunt, n consecin, acceptate de societate (de exemplu, ntr-o activitate economic depirea cheltuielilor de ctre venituri reprezint o form a dezechilibrului normal; aceast situaie ntlnit n majoritatea activitilor agenilor economici st la baza nviorrii ofertei de bunuri economice i satisfacerii corespunztoare a cererii).Dezechilibrele cunoscute ca stri anormale ntr-o activitate economic sunt acele dezechilibre nedorite i neacceptate de societate, care pot provoca tensiuni sociale i politice i care sunt reflectate de regul n scderea economic (de exemplu, creterea cheltuielilor bugetare peste nivelul veniturilor bugetare creeaz un deficit bugetar, care trebuie finanat, iar de cele mai multe ori aceast finanare va genera fie o cretere a presiunii fiscale asupra populaiei i agenilor economici, fie o emisiune monetar fr acoperire, deci inflaie).n funcie de cele dou stri amintite,formele fundamentaleale dezechilibrului economic general, n cadrul unei economii de pia concureniale, sunt:presiuneaiabsorbia.Presiuneaeste considerat expresia unuidezechilibru normali se caracterizeaz prin existena uneioferte execedentare,ceea ce nseamn c vnztorii "alearg" dup cumprtori, adic vorbim de o pia a cumprtorilor (buyers market). Starea de presiune presupune o concuren acerb ntre vnztori, cumprtorii fcnd selecia bunurilor care se produc, pentru c au posibilitatea s aleag.Absorbiaeste reflectarea unuidezechilibru anormali se caracterizeaz printr-ocerere excedentar,ceea ce nseamn o penurie de ofert, adic este o pia a vnztorilor (sellers market). n acest situaie, cumprtorul este cel care "st la rnd", la nivelul acestuia manifestndu-se o aspiraie nesatisfcut. Starea de absorbie se traduce n realitate prin concurena puternic ntre cumprtori i formarea "cozilor" de ateptare n magazine.Cnd se creeaz o egalitate ntre nivelul aspiraiei vnztorului i cel al consumatorului, pe pia se manifest starea de echilibru.Dezechilibrele economice sunt expresia influenei unei sume de factori (modificrea limitelor resurselor i tehnologiilor, restriciile sau posibilitile consumatorilor privind cumprarea de bunuri i servicii, greeli de politic economic pe termen lung etc.), astfel c n acest sens, pe pia exist n orice moment surplusuri din partea cererii sau ofertei, economia fiind dominat de dezechilibre. De altfel, acestea surprind fiecare moment din dinamica vieii economice, ns aspectul important care-l intereseaz pe economist este trendul raportului (decalajului) dintre cererea i oferta global. Dac aceast marj are o tendin de cretere, economia se afl ntr-un proces de dezechilibru, i este nevoie de politici macroeconomice adecvate pentru stoparea acestui proces. Dac ns decalajul dintre cele dou mrimi tinde s se micoreze, economia se caracterizeaz printr-un echilibru dinamic, cele dou mrimi (cererea i oferta) sunt ntr-un proces de adaptare una la exigenele celeilalte, iar msurile de politic macroeconomic aplicate trebuie s continue.Aadar, cauzele fundamentale ale dezechilibrelor macroeconomice se refer, fie laexcesul de ofert,fie laexcesul de cerere.n funcie de aceste evoluii ale mrimilor implicate, principalele dezechilibre economice se manifest n urmtoarelecazuri:a) excesul de ofert pe piaa bunurilor economice, combinat cu excesul de ofert pe piaa muncii i b) excesul de cerere pe piaa bunurilor, combinat cu excesul de ofert pe piaa muncii.a)Excesele de ofert, att pe piaa bunurilor, ct i pe piaa munciise concretizeaz n imposibilitatea vnzrii unei pri a bunurilor produse i n neutilizarea unei pri din fora de munc disponibil, adic n creterea omajului (cu alte cuvinte, producie fr desfacere i oameni fr ocupaie). Excesul de ofert pe piaa bunurilor economice (presiunea) are mai multecauze,printre care enumerm: scderea puterii de cumprare a populaiei, care nu mai poate absorbi o parte din masa de bunuri de pe pia; incertitudinile pieei, care determin pe fiecare productor s-i formeze rezerve (stocuri) de produse, pentru a nu pierde potenialii cumprtori, rezerve care, la nivel naional, depesc cu mult cererea normal de bunuri; formarea unui surplus de capaciti de producie, ca urmare a creterii investiiilor, capaciti care nu-i gsesc pe deplin corespondena n planul cererii globale etc.b)Excesul de cerere pe piaa bunurilor i excesul de ofert pe piaa munciireprezint o combinaie mai grav prin implicaiile sale economico-sociale, ntruct conduce de regul la manifestarea simultan ntr-o economie a celor dou fenomene -inflaie i omaj. Printre cauzele care pot determina excesul de cerere (absorbia) pe piaa bunurilor se pot enumera: satisfacerea insuficient a aspiraiilor consumatorilor, care sunt nevoii s recurg la substituiri de bunuri forate, inclusiv la economii silite, ntreinnd astfel i mai mult cererea; disproporiile ntre ramurile de producie, care se reflect ntr-un volum mai mic al ofertei de bunuri n raport cu cererea de bunuri de producie i de consum din partea agenilor economici i populaiei; potenialul investiional sczut etc.

Inflatia

Inflatia este proces de cresterea nivelului general al preturilor de consum,mecanism care provoaca variatii multiple delunga durata, generalizeaza el insusi cauzelepermanentei sale si exprima prin majoritateacea mai mare parte a preturilor.

Termen larg folosit pretutindeni, inflatia continua sa ramana insuficient conturata. Procesul inflationist a aparut, este unanim acceptat acest punct de vedere, cu mult inainte ca stiinta economica. Fiind, anainte de toate un proces monetar, precizarea naturii inflatiei se poate face in corelatie cu formele istorice pe care le-au imbracat banii.

Initial s-a manifestat sub forma dezvoltarii mascate a monedelor din metale pretioase, acest proces fiind cunoscut in prezent sub denumirea de inflatie monetaro-baneasca .Elementele definitorii ale acestei inflatii sunt :separarea continutului nominal al monedelor metalice (mai mare )de continutul lor real (mai mic); transformarea existentei - aur a monedei in aparenta -aur; aglomerarea circulatiei cu monede ieftine fara valoare deplina; scaderea puterei de cumparare a monedelor falsificate.

Inflatia banilor de hartie convertibili in aur a fost cea de de-a 2-a forma de inflatie. In perioada formarii economiei de piata in Europa, tinerele state au fost preucupate de lichidarea haosului monetar specific epocii feudale tarzii, haos ce atins cote inalte in sec. XVI-lea. S-a actionat pentru sisteme banesti stabile si o circulatie monetara sanatoasa ( normala ) acestea bazandu-se pe etalonul aur.

Cand banii de hartie inlocuiau realmente aurul monetar, miscarea semnelor valorii oglindea legile circulatiei banilor - aur cu valoare deplina. De altfel, acestea puteau fi convertiti liber in aur. Corespunzator, cantitatea banilor de hartie se limitau la aurul pe care acesti bani il reprezentau in circaulatie. In aceasta situatie, inflatia nu putea sa apara, ea nu avea baza de desfasurare.

Dar, relativ repede, canalele circulatiei banesti au inceput sa se aglomereze . Intr-o anumita perioada, acestea s-a datorat insuficientei cantitatii de marfuri aflate in circulatie. Daca banii de hartie intreceau propria lor masura (daca ei depaseau cantitatea monedelor de aur cu aceeasi denumire ce ar fi trebui sa circule), acesestia se discreditau in fata agentilor economici . Scaderea puterii de cumparare a banilor aflati in circulatie antrena crestera preturilor.Inflatia de acest gen aparea atunci cand cantitatea banilor de hartie aflata in circulatie o depasea sensibil pe care rezulta din raportul dintre masa de aur monetar si etalonul aur (o cantitate de aur ce era asezata la baza unei unitati banesti).Prabusirea etalonului aur a creat premisele unei noi forme de inflatie -inflatia banilor de hartie neconvenabil in aur. Acum, existenta functionala a banilor de hartie o absoarbe pe cea materiala.Ca urmare, in conditiile cand singurile elemente de stabilitate si normalitate monetara decurg din cursul fortat al banilor si din increderea populatiei in buna lor functionare, inflatia poate sa apara ca un proces ce iese din cadrul normalului monetar, ce pune in evidenta un excedent de bani.O asemenea inflatie face obiectul acestui capitol. Aceasta delimitare istorica nu inseamna nicidecum ca sarcina noastra se simplifica foarte mult. Formele pe care le-a cunoscut inflatia banilor neconvertibili in aur si a celor neconvertibili in general au fost si sunt destul de diferite in timp si spatiu. Ele s-au diversificat si mai mult pe seama realitatilor din tarile foste socialiste. Ca urmare, problema naturii inflatiei ramane actuala si complexa.

Punctele de vedere cu privire la natura inflatiei.

In literatura de specialitate se utilizeaza diferite criterii de delimitare a formelor inflatiei.Din punct de vedere al intensitatii intalnim:

-inflatia moderata caracterizata printr-o crestere medie anuala a preturilor si serviciilor de 3%-4% care duce la deprecierea lenta si progresiva a banilor , fara zguduiri economic-inflatia deschisa in care cresterea anuala a preturilor este intre 5% si 10% si este insotita de cresteri economice mai reduse sau chiar stagnari

-inflatia declarata , in care preturile cresc anual cu 10%-15%

-inflatia galopanta , in care preturile si tarifele cresc annual cu mai mult de 15% , provocand mari dezechilibre economice si sociale

-hiperinflatia, forma cea mai periculoasa si excesiva a inflatiei la care preturile cresc la intervale scurte de timp , antrenand dezechilibre generale in economia nationala-dezinflatia se manifesta prin incetinirea durabila si autointretinuta a ritmului de crestere a nivelului general al preturilor-cresterea economica neinflationista este o inflatie moderata insotita de o crestere economica mai mare decat inflatia-cresterea economica inflationista releva un ritm pozitiv de crestere a productiei nationale, insotit de o rata a inflatiei mai inalta decat cea a dinamicii economice-stagflatia desemneaza acea situatie din economia in care coexista inflatia cu lipsa de crestere economica-slumpflatia sintetizeaza coexistenta inflatiei galopante cu recesiunea economicaFiind un fenomen deosebit de complex, inflatia se poate masura si ilustra prin utilizarea simultana a mai multor inidici si indicatori, fiecare din acestia evidentiind o anumita fateta a inflatiei.Cei mai importanti sunt:-diferenta dintre cererea solvabila si oferta reala de marfuri ,bunuri si servicii-indicele general al preturilor-indicele preturilor de consum-indicele costului vietii-scaderea de cumparare a banilor pe piata interna si cea externa-depasirea de catre masa monetara in circulatie a produsului nationalExprimarea absoluta a inflatiei se determina ca diferenta dintre cererea absoluta nominala si cantitatea reala de bunuri si servicii pe care le pot oferi spre vanzare agentii economici.Indiferent de cauza declansarii inflatiei, desfasurarea ei, perpetuarea si agravarea inflatiei are determinari multifactoriale.

In conditiile economiei actuale, inflatia are la baza factori de ordin economic , monetar socio-politic, de natura interna si externa care actioneaza simultan si se influienteaza reciproc.Inflatia monetaraSe datoreaza introducerii si mentinerii in circulatie a unei mase monetare excedentare raportata la cantitatea de bunuri si servicii de pe piata.Excedentul de masa monetara poate fi determinat de:-emisiunea de moneda-crearea de moneda scripturala-controlul insuficient al puterii asupra emisiunii de moneda-cresterea vitezei de circulatie a banilor-scaderea increderii in moneda nationalaInflatia prin cerere este un fenomen de crestere a pretului provocata de o situatie de dezechilibru intre o cerere agregata solvabila prea mare in raport cu oferta agregata la un anumit pret.In conditii normale , excesul de cerere stimuleaza marirea productiei.Daca insa cresterea volumului cererii nu determina o crestere corespunzatoare a productiei , a ofertei ,preturile cresc si se manifesta fenomenul inflational.Excesul cererii de consum a populatiei poate constitui , uneori , factorul principal al inflatiei.Cresterea cererii de consum a populatiei pote sa provina dintr-o utilizare excesiva a economiilor banesti.Ea pote avea ca sursa si cresterea excesiva a salariilor , fara o crestere corespunzatoare a productiei sau a productivitatii muncii.O alta cauza a inflatiei prin cerere este excesul cererii guvernamentale peste posibilitatile bugetare curente.Inflatia prin oferta

Dezechilibrul inflationist dintre cerere si oferta este explicat adeseori prin insuficienta ofertei , prin penuria de bunuri materiale si servicii pe piata.Inflatia prin costuri

Inflatia prin costuri exprima acea crestere inflationista a preturilor datorata cresterii elementelor ce intra in preturi(materii prime , salarii , beneficii).Consecintele inflatiei sunt examinate prin prisma deprecierii monetare.-consecintele inflatiei sunt receptionate in primul rand de agentii economici cumparatori-sub incidenta inflatiei cad economiile agentilor economici diminuandulise resursele datorita scaderii puterii de cumparare a banilor.-inflatia ii dezavantajeaza pe creditori-in timpul inflatiei productia scade-inflatia elimina o parte din resursele acumulate-inflatia pune deacord capacitatile de productie cu cerintele sociale reale-inflatia constituie un factor dezorganizator al oricarei economii nationale-descurajeaza investitiile productive , de lunga durata-genereaza si extinde somajul-afecteaza caderea societatii civile-accentuiaza deprecierea monedei nationalePentru combaterea inflatiei factorii de decizie trebuie sa aiba in atentie franarea cresterii masei monetare si a preturilor , atragerea economiilor banesti si transformarea lor in capitaluri active , revalorizarea banilor , reducerea cererii agregate , reducerea incertitudinilor e.t.c.Succesul presupune inglogarea unor astfel de masuri in pachete care sa se completeze cat mai bine pe termen mediu si lung.

Cauzele inflatiei:

Inflatia contemporana reprezinta un dezichilibru structurat monetaro-real, care exprima existenta in circulatie a unei mase monetare ce depaseste nevoile economiei, fapt ce antreneaza deprecierea banilor neconvertibili in aur si a celor neconvertibili in general, ca si cresterea durabila si generalizata a preturilor.

In manuale si tratate, cauzele inflatiei sunt analizate pe rand (dupa principiul caeteris parsibus), fiecare dintre acestea generand o forma specifica de inflatie. In momentul dat al analizei.

Adesea inflatia este explicata doar prin emisiunea excesiva de semne banesti (inflatia prin moneda). Economistul american M.Friedman afirma ca inflatia este legata mai ales de oferta de moneda, suplimentarea acesteea decurgand din deciziile agentilor economici specializati in sensul sporirii activelor lor de (bani de credit).

Un loc aprte ocupa acele conceptii care considera drept cauza principala (unica) a inflatiei insuficienta productiei (inflatia prin oferta ). Sporirea veniturilor, indeosebi a salariatilor, nu-I compensata printr-o crestere corespunzatoare a productivitatii. Apare, astfel o penurie de bunuri materiale si de servicii. Specialistii numesc un asemenea dezichilibru inflatie reala.

Cresterea substantiala a creditului duce relativ repede la dezichilibrul inflationist, la excesul de crestere nominala pentru bunurile de consum (inflatie pe credit). In anumite conditii, profiturile cresc mai incet decat masa economiilor disponibile ale inreprindelor. Ca urmare, guvernele cauta sa promoveze programe proprii de investitii, pe seama bugetului.

SomajulNotiunrea de somaj provine de la cuvantul chomage din limba franceza, la randul sau preluat din limba greaca cauma care insemna caldura mare din cauza careia se intrerupea orice activitate. La origine notiunea de somaj reprezenta intreruperea lucrului din cauza temperaturilor ridicate. Somajul se poate caracteriza ca o stare negativa a economiei care afecteaza o parte din populatia activa disponibila prin neasigurarea locurilor de munca. Someri sunt toti acei apti de munca, dar care nu gasesc de lucru si care pot fi angajati, partial sau in intrgime, numai in anumite momente ale dezvoltarii economice. Ei reprezinta, un surplus de forta de munca, in raport cu numarul, celor angajati,in conditii de rentabilitate impuse de economia de piata.Somajul a devenit o problema, odata cu dezvoltarea industriala, incepand cu a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, in perioadele de recesiune, cand intreprinderile industriale isi micsorau productia si, ca urmare, eliberau un numar important de muncitori, care deveneau someri. Cel mai adesea, somajul contemporan este abordat si analizat ca un dezechilibru al pietei muncii la nivel national, ca un loc de intalnire, si de confruntare intre cererea globala si oferta globala de munca.Somajul apare ca rezultat exclusiv al ofertei de munca sau de forta de munca, cererea nefiind luata in considerare. Numai in corelarea cererii cu oferta de locuri de munca permite aprecierea mai corecta asupra situatiei de pe piata muncii, daca exista sau nu somaj. O crestere a ofertei concomitenta cu scaderea cererii determina o deteriorare a situatiei ocuparii fortei de munca. Somajul, daca nu a existat pana la acest moment, apare, iar daca exista, creste. Dimpotriva, cresterea cererii si scaderea ofertei de munca se traduc printr-o diminuare a somajului.Piata munciinu functioneaza, ca opiata obisnuita atat din cauza restrictionarilor legislative (patronat, sindicate) si a raportului de forte dintre acestia. Piata contemporana a muncii se poate afla fie in situatia de echilibru, adica de subocupare sau supraocupare. Prin politicile sociale promovate de guvernele tuturor tarilor, se tind spre realizarea unui grad de ocpare (deplina) a populatiei active cat mai apropiat de ocuparea deplina. Potrivit opiniilor diferitilor economisti romani si straini, realizarea unui grad de ocupare deplina este considerata aproape imposibila, declarand ca este satisfacator un grad de ocupare 97-98%, respectiv de neocupare de 2-3%.Conform Biroului International al Muncii este somer orice persoana care are mai mult de 15 ani si indeplineste concomitent urmatoarele conditii:-este apt de munca;-nu are loc de munca;-esta disponibil pentru o munca salariata;-cauta un loc de munca.In Romania, Legea nr 1/1991 republicta cu modificari in Legea 86/1992, precizeaza ca sunt considerati someri persoanele apte de munca, ce nu pot fi incadrate din lipsa de locuri disponibile corespunzatoare pregatirii lor, desi nu se fac precizari in lege reiese ca,varsta este de peste 16 ani.Somajul afecta, in martie1994 tinerii in varsta de mai putin de 24 de ani, femeile,absolventii de invatamant profesional, tehnic de maestri si liceal, locuitorii din mediul urban (cu exceptia municipiului Bucuresti) si pe cei care nu au lucrat niciodata sau care au fost concediati dintr-o intreprindere a industriei prelucratoare (textile, constructii de masini etc).O persoana care, fara sa se tina seama de efectele structurale, cumuleaza aceste caracteristici este denumita in genere somer-tip.In ce priveste structura pe sectoare, dupa toate aparentele, populatia ocupata este pupraestimata in mediul rural prin indrumarea acestor ajutori familiari. Dimpotriva, industria, localizata in zonele urbane, a concediat 10% din angajati, in conditiile cresterii productiei cu 1,3%. Aceste concedieri corespund mai mult surplusului de forta de munca decat unor reale transformari structurale. La ora actuala se remarca ca o rata de activitate feminina ridicata in comparatie cu multe tari vestice 57,2% fata de 71,2%, pentru barbati. Totusi, femeile si barbatii nu au comportamente similare pe piata fortei de munca, femeile au statutul de ajutori familiali in proportie de 24% fata de 7,4% la barbati. Somerii, in proportie de 52% iau contact cu prietenii, rudele, colegii, sindicatele pentru a gasi o slujba sau iau direct legatura cu patronii (45%). Abordarea directa este deci preferata de catre solicitantii de locuri de munca, lasand la urma oficiile de forta de munca sau anunturile la ziare. Bucurestenii sunt mult mai inclinati (in raport cu provincia) sa inceapa o astfel de activitate (pe cont propiu, urmare a institutionalizarii proprietatii private) 9,3% dintre ei se gandesc sa se aseze pe propiile picioare. Mai mult, este nevoie de un capital pentru a putea incepe o afacere, si, se pare ca bucurestenii au mai des acest capital.