TENSIUNEA ARTERIALA SI PULSUL

Ce este de fapt tensiunea arteriala? 

Tensiunea arteriala este redata de presiunea sangelui pe peretii arterelor. Aceasta tensiune depinde de mai multi factori: - De starea de hidratare a organismului (deshidratatii sunt hipotensivi, adica au tensiunea mai mica decat normalul); - De forta de contractie a inimii; - De elasticitatea peretilor arteriali (in hipercolesterolemie de exemplu colesterolul se depune in peretii arterelor si acestea isi pierd elasticitatea, devin rigide si produc cresterea tensiunii arteriale). - De gradul de filtrare renala, spre exemplu in insuficienta renala se produce hipertensiune fiindca organismul nu reuseste sa elimine intr-un ritm optim apa din organism. - De echilibrul unor hormini care activeaza musculatura din peretii arterelor si le contracta, producand cresterea tensiunii etc. - De gradul de vascozitate a sangelui; acesta depinde atat de hidratare dar si de elementele figurate (celulele) sanguine, spre exemplu sunt boli ca leucemia care cresc vascozitatea sangelui, dar si alte patologii. Ce reprezinta cele doua valori masurate? Se considera ca tensiunea arteriala prezinta un maxim si un minim, masurate in milimetri coloana de mercur (mmHg). Maximul tensiunii arteriale coincide cu momentul incordarii inimii, cand aceasta expulzeaza sangele in artere in timpul sistolei ventriculare (tensiunea sistolica), iar minimul este reprezentat de relaxarea cardiaca, atunci cand sangele patrunde in inima in timpul diastolei (tensiunea diastolica). Care sunt valorile normale ale tensiunii arteriale? La modul general se considera tensiunea normala cea de 120/80 mmHg, insa tensiunea poate varia in functie de varsta, de greutate (persoanele slabe pot fi hipotensive fara a suferi de vreo afectiune), de varsta (tensiunea creste odata cu varsta), de efortul fizic (sportivii au la repaus tensiune mai mica, ca efect de protejare pentru momentele de intens efort fizic), de rasa (unele rase umane au tensiunea mai mica sau mai mare), de momentul zilei (dimineata tensiunea este mai mica) etc. Cum se ia tensiunea arteriala? Tensiunea arteriala se masoara cu un tensiometru, un aparat care se monteaza de obicei la nivelul antebratului, dar se poate masura tensiunea si in alte zone ale corpului. Tensiometrul poate fi clasic (cu manometru) sau electronic (tensiometru digital). Masurarea tensiunii cu tensiometrul clasic Pentru a masura tensiunea cu un tensiometru clasic (cel gen garou cu manseta) puteti avea nevoie sau nu de inca o persoana, depinde de abilitatile voastre practice. Va asezati pe scaun langa o masa, astfel incat sa va puneti antebratul pe masa si nivelul acestuia sa fie undeva in dreptul inimii. Intindeti bratul si va palpati cu degetele de la cealalta mana fata anterioara a cotului, jumatatea dinspre corp (mana se tine intinsa cu palma in sus) pana cand simtiti pulsul arterei brahiale. Este important sa cautati atera fiindca s-au intalnit persoane cu variante anatomice. Memorati vizual unde ati simtit pulsul, spoi aplicati manseta in jurul bratului, deasupra cotului cu 5 cm. Aveti nevoie si de un stetoscop. Se umfla cu pompa atasata mansonul tensiometrului pana cand barometrul indica 150 (170 pentru hipertensivi) mmHg, apoi aplicati ferm stetoscopul unde ati simtit pulsul arterial la cot. Dati apoi drumul incet la rotita care are ca scop eliberarea aerului din manseta, astfel incat acul barometrului sa se miste lent, nu bruscat. La un moment dat veti auzi un prim “bum” in stetoscop care coincide cu o variate brusca si scurta a acului barometrului. Urmeaza alte”bum”-uri, pana cand la un moment dat acestea nu se mai aud. Primul “bum” coincide cu presiunea sistolica, de exemplu acesta poate sa fie auzit cand acul barometrului indica 110mmHg. Ultimul “bum” cioncide cu 

tensiunea diastolica si poate fi de exemplu la 80mmHg. Astfel tensiunea masurata este de 110/80 mmHg. Masurarea tensiunii cu un tensiometru digital  Tensiometrele digitale sunt mai sensibile dar pot fi folosite de orice persoana fara a fi nevoie de prezenta unei persoane cu pregatire medicala. Folosirea acestui tensiometru se face strict dupa indicatiile de utilizare care insotesc aparatul. Se recomanda masurarea in fiecare dimineata si seara a tensiunii arteriale (TA), dar si in momentele in care va simtiti rau este obligatoriu ca pana ajungeti la medic sau  (mai grav chemati salvarea) sa incercati sa va masurati tensiunea arteriala si sa retineti valorile pentru a le spune ulterior medicului. 

Pulsul arterial este o manifestare periferică a activităţii mecanice a inimii, constând într-oundă expansivă periodică, sincronă cu ejecţia ventriculară, percepută la palparea unei arterepe ţesutul dur subiacent.EXAMINAREA PULSULUI ARTERIAL► Se realizează prin palparea diferitelor artere accesibile: carotidă, brahială, radială,femurală, poplitee, tibială posterioară, pedioasă. În practica medicală se apreciază deregulă (cel mai frecvent) pulsul radial.► Palparea pulsului radial trebuie făcută în acelaşi timp la ambele artere radiale,urmărind dacă unda de pus are în cele două puncte aceeaşi amplitudine şi survinesimultan; în acest sens se vorbeşte de simetria şi sincronismul undei de puls.ÎNREGISTRAREA GRAFICĂ A PULSULUI ARTERIAL► Se realizează cu dispozitive mecanice (Marey) sau prin pletismografiefotoelectrică; traseul obţinut poartă numele de sfigmogramă. Înregistrarea se poateface la nivelul unei artere apropiate de inimă (sfigmograma centrală), sau la nivelulunei artere periferice (sfigmograma periferică).Aspectele morfologice ale sfigmogramei centrale sunt descrise la capitolul referitor laexplorările mecanocardiografice cardiovasculare.CALITĂŢILE PULSULUI ARTERIALSe apreciază în mod subiectiv prin palpare, sau în mod obiectiv prin analiza sfigmogramei.Semiologia pulsului distinge cinci calităţi fundamentale:► Frecvenţa se apreciază numărând pulsaţiile timp de un minut; cu rare excepţiieste egală cu frecvenţa contracţiilor cardiace, fiind cuprinsă între 60-90/min.Creşterea frecvenţei se numeşte tahicardie (puls frequentus), iar scăderea,bradicardie (puls rarus).► Ritmul se referă la intervalul dintre două pulsaţii succesive; un interval constantcaracterizează un puls regulat (puls regularis) sau ritmic, iar modificarea intervaluluicaracterizează un puls neregulat (puls iregularis) sau aritmic. Aritmia poate fiintermitentă când pe un fond de ritm regulat intervin unele neregularităţi izolate(exemplu extrasistole), sau absolută (exemplu fibrilaţia atrială).► Viteza indică rapiditatea cu care apare şi dispare unda pulsatilă arterială. Pulsulceler este considerat atunci când unda pulsatilă apare şi dispare cu rapiditate. Pulsultardus este un puls care se palpează un timp mai îndelungat, deoarece distensiaarterei se face cu întârziere.► Amplitudinea se referă la mărimea undei de puls. Se distinge astfel un puls amplu(puls magnus), care izbeşte cu forţă degetul şi un puls mic (puls parvus), slabperceptibil.► Tensiunea se apreciază după forţa necesară pentru a comprima artera şi a obţinedispariţia pulsului. Din acest punct de vedere se distinge un puls dur (puls durus),greu comprimabil şi un puls moale (puls mollis), uşor depresibil.

Frecventa pulsului la copii: - nou-nascuti  - 130-140 batai/minut- copii intre 1 si 5 ani - intre 100 si 120 batai/minut

- copii intre 5 si 10 ani - intre 90 si 100 batai/minut -la adult -intre 60 si 80 batai/minut -la varstnic –peste 80 -90 batai/minut

ASPECTE PATOLOGICE ALE PULSULUI ARTERIAL

-tahicardie =cresterea frecventei pulsului -bradicardie =scaderea frecventei pulsului -puls filiform =cu volum foarte redus abea perceptibil -puls asimetric =volum diferit al pulsului la artere simetrice -puls aritmic =pause inegale intre pulsatii -puls dicrot =se percep doua pulsatii,una putermica si alta slaba,urmata de pauza