TEMPERAMENTUL

LATURA EXPRESIVĂ ŞI DINAMCO-ENERGETICĂ A PERSONALITĂŢII

Temperamentul este înnascut , particularităţile sale ţin de structura somatică, de sistemul nervos, de reactivitate, resurse energetice.

El nu se manifestă în acelaşi mod pe tot parcursul vieţii, începând de la naştere; temperamentul evoluează astfel încât el se maturizează deplin la sfârşitul adoleşcenţei, se menţine relativ constant până spre bătrâneţe , cand cunoaşte un proces de aplatizare datorită pierderii vitalităţii, vigorii, vioiciunii; în schimb, unele trăsături devin mai accentuate, se rigidizează: - Iritabiliteata la un coleric

- Depresia la un melancolic- Închistarea la un flegmatic

Temperamentele nu sunt bune sau rele, de dorit sau indezirabile; cu aceste trăsături ne naştem şi ele se constituie în fundamentul personalităţii; pe ele se graveaza celelalte trăsături, cărora le imprima o anumita nuanţare, expresivitate, dinamism sau dinpotrivă, inhibiţie, retragere.

NU EXISTA TEMPERAMENTE PURE !

Din punct de vedere etimologic, “Temperament” – provine din limba latină – “tempera – temperare” = a amesteca.

În mod potenţial, tipurile temperamentale coexistă în fiecare persoană, dar se manifestă în mod pregnant unele sau altele. Prin urmare, temperamentul real al omului este o combinaţie originală, aparte, care îl individualizează.

Deşi tipurile temperamentale sunt numeroase, ele prezintă multe puncte comune. Acest lucru e normal pentru că specia umană este UNITARĂ ÎN DIVERSITATEA EI.

Oamenii de ştiinţă au elaborat variate tipologii temperamentale.

TIPOLOGII SI PORTRETE TEMPERAMENTALE

Trăsăturile temperamentale au atras atenţia savanţilor preocupaţi să înţeleagă manifestările puternice ale oamenilor. Dar şi oamenii obişnuiţi pot evalua manifestările temperamentale pentru că ele ies uşor în evidenţă având o expresivitate deosebita.

1 – Prima tipologie cunoscută este cea realizată de către medicii antichităţii Hipocrate (400 î.e.n) şi Galenus (150 î.e.n). Ei au pus la baza temperamentului combinarea a 4 umori sau substanţe primare ale corpului omenesc. Predominarea unei umori conduce la reliefarea unui tip temperamental. Pentru medicina şi psihologia modernă, aceasta clasificare este naivă.

Corespondenţa propusa este următoarea:

- Sânge – Sangvinic- Bila Galbenă - Coleric

- Limfă - Flegmatic

- Bilă Neagră - Melancolic

Mult mai târziu, pe la sfârşitul secolului al XIX – lea şi la inceputul secolului al XX – lea, s-a impus în psihologia vremii o orientare care pune în legatură aspectul sematic (constituţia corporala) şi unele manifestări temperamentale.

Psihiatrul german E. Kretschmer ajunge la concluzia că o anumita consituţie corporală se asociază cu anumite manifestări temperamentale ( în plan psihologic, afectiv si psihopatologic) .

1) PICNICUL- Este scund, îndesat, extrovert, vioi, dinamic- Este un ciclopid- Oscileaza între tristeţe si veselie

2) ASTENICUL- Este filiform, longilin, interiorizat- Este un schizotim- Oscileaza între instabilitate si calm

3) ATLETICUL- Are o alură sportivă, armonios dezvoltată- Este un tip direct, deschis în manifestări- Are mare nevoie de mişcare

4) DISPLASTICUL- Prezintă malformaţii corporale- Efecte variabile în plan temperamental

Istoria psihologiei a reţinut primele două tipuri temperamentale, care au fost descrise mai amplu de autor.

Pe aceeaşi linie a tipologiei constituţionale merge si psihologul american W. Sheldon. El pleacă de la cele 3 foiţe embrionare care stau la baza dezvoltării diferitelor structuri osmotice.

1) Porind de la ENDODERM, din care se vor dezvolta viscerele digestive , rezultă endomorful ca biotip şi VISCEROTONUL ca tip temperamental, care se caracterizează prin nevoia de odihnă şi relaxare, nevoia de confort, placerea

digestiei, dependenţa de aplanarea sociala a celorlalţi, consolarea de către semeni la necaz.

2) Cea de a doua foiţă germinativă embrionară MEZODERMA, din care se va dezvolta sistemul muscular, conduce la biotipul MEZOMORF, greoi, masiv, puternic şi la tipul temperamental SOMATOTON, activ, energic, direct în manifestări, tipul aventurierului şi al soldatului

3) Din foiţa embrionară ECTODERMA, din care se vor dezvolta sistemul osos, rezulta biotipul ECTOMORF, slab, cu muşchi nedezvoltaţi, osos, longilin, iar in plan temperamental tipul CEREBROTON, interiorizat, rezervat şi izolat, prefera singurătatea, este inhibat şi reţinut în manifestări.

Biotipologiile constituţionale sunt sugestive, dar nu se poate acorda credit deplin; există variate tipuri intermediare şi influenţe de ordin socio-cultural care pot modifica manifestările de mai sus.

La începutul secolului al XX – lea în Rusia, fiziologul I.P.Pavlov a făcut cercetări asupra activităţii nervoase superioare (AMS), urmărind 3 indicatori:

- FORŢA- ECHILIBRUL- MOBILITATEA

1) FORŢA- Desemnează amplitudinea modificărilor electro-clinice de la nivelul

neuronului- Se exprimă prin rezistenţa la oboseală nervoasă, rezistenţa la solicitări intense,

la factori majori de stres- În raport cu forţa, Pavlov stabileşte 2 tipuri : PUTERNIC şi SLAB2) MOBILITATEA proceselor nervoase fundamentale, excitaţia şi inhibiţia

exprimă dinamica raporturilor dintre acestea, uşurinţa cu care se trece dintr-o parte în alta, rapiditatea cu care se instaleaza unul sau altul dintre cele 2 procese.

- Mobilitatea se manifesta, mai ales, îm viteza trecerii de la o activitate la alta, rapiditatea si flexibilitatea adaptării la situaţii noi.

- In raport cu acest criteriu, Pavolv stabileşte 2 tipuri: MOBIL şi INERT3) ECHILIBRUL exprimă raporturile de forţa între excitaţie şi inhibiţie;- Dacă domina excitaţia, vorbim de impulsivitate- Dacă domina forţa inhibatorie, vorbim de inhibiţie- Daca forţa celor doua procese este egala, vorbim de echilibru- Pornind de la acest criteriu s-au stabilit 2 tipuri:

Echilibrat şi Neechilibrat

Proceselor nervoase fundamentale

Neechilibrat Excitabil Neechilibrat inhibat

Prin combinarea tipurilor care rezultă din manifestările de forţa, echilibru şi mobilitate, Pavlov stabileşte 4 tipuri de ANS, carora le-a ataşat denumirile din tipologia clasică.

Tipologia lui Pavlov a constituit un progres faţă de cele anterioare, dar i se poate reproşa excesul de fiziologizare, precum şi lipsa de nuanţare din punct de vedere psihologic.

Caracteristicile excitaţiei şi inhibiţiei

TEMPERAMENTE Forţa Echilibrul Mobilitatea

PUTERNIC

echilibrat Mobil Sangvinic

echilibrat Inert Flegmatic

Neechilibrat-excitabil - Coleric

SLAB - - Melancolic

În psihologia modernă, s-a impus contribuţia lui C. G. JUNG şi a lui H. J. EYSENCK care au introdus criterii psihologice în evaluarea şi descrierea temperamentelor. Savantul elveţian C. G. Jung, propune abordarea temperamentului în funcţie de orientarea subiectului spre lume şi spre propia persoană. Cele 2 tipuri majore sunt EXTRAVERTUL şi INTROVERTUL.

1) EXTROVERTUL- E orientat spre exterior, sociabil- Caută emoţiile puternice, îşi asumă riscuri- E impulsiv, îi place schimbarea- E optimist, îi plac distracţiile, mişcarea, acţiunea- E superficial în sentimentele sale2) INTROVERTUL- E liniştit, introspectiv, izolat, rezervat, distant, prudent- Preferă o viaţă organizată, îşi controlează sentimentele- E rareori agresiv, înclinat sre pesimism- Foarte stabil în sentimentele sale

Cele două tipuri generale se asociaza cu alte patru tipuri funcţionale prin raportare la:

1) Gândire - Funcţia raţiunii2) Sentiment - Funcţia simţământului3) Senzaţie - Funcţia realului4) Intuiţie - Funcţia înţelegerii spontane

Tipuri de ANS

Din combinarea tipurilor majore cu cele funcţionale rezulta 8 tipuri temperamentale:

EXTROVERT

TIPURI MAJORE

TIPURI FUNCŢIONALE

Gândire Sentiment Senzaţie Intuiţie

EXTRAVERT

E – gânditor

Adaptabil

Bun Organizator

E – Sentimental

Prietenos

Depinde de ceilalţi

E - senzitiv

Abil

Descurcăreţ

E – Intuitiv

Inovator

Explorator

INTROVERT

I – gânditor

Speculativ

metodic

I – sentimental

Pasiuni violente

Aparenţă liniştită

I – senzitiv

Centrat pe sine

Ezitant

I – Intuitiv

Vizionar

Idealist

INTROVERT

Pedagogul german H. J. EYSENCK şi-a dedicat întreaga viaţă investigării temperamentului. Pornind de la teoria lui Jung, Eysenck a adăugat la dimensiunea extraversiune-intraversiune, dimensiunea STABILITĂŢII-INSTABILITĂŢII neuropsihice, numită NERVOZISM.

Nervozismul prezintă:

Gânditor

Sentimental

Senzitiv

Intuitiv

Gânditor

Sentimental

Senzitiv

Intuitiv

- La un pol, note riscante de stabilitate emoţională, rezistenţă la şocuri şi lovituri morale, calm, echilibru, bună rezistenţă la stres.

- La celalalt pol, vorbim de labilitate emoţională, sensibilitate excesivă, rezistenţă scăzută la şocuri emoţionale şi la stres.

Autorul ne atrage atenţia ca cele două dimensiuni trebuie privite ca un continuum, cu trepte intermediare propii ambivertului şi stabilităţii relative. Pornind de la cele 2 axe, Eysenck a elaborat o clasificare categorială a temperamentelor: coleric, sangvinic, flegmatic, melancolic.

Paul-Popescu Neveanu indică o serie de criterii în funcţie de care vor fi prezentate cele 4 portrete temperamentale:

- Rezistenţa la oboseală şi uşurinţa recuperării dupa efort;- Rezistenţa la încercări majore ale vieţii: accidente, lovituri, pericole;- Viteza de reacţie şi capacitatea de a reacţiona simultan la mai mulţi stimuli- Răbdarea, rezistenţa la monotonie- Autocontrolul; echilibrul emoţional- Tempoul, ritmul mişcărilor şi al vorbirii- Viteza de adaptare la împrejurări noi- Viteza de concentrare de la o activitate la alta

1 – COLERICUL

- E predominant extravert, instabil, excitabil, reactiv, impulsiv şi foarte activ- Consumă o mare cantitate de energie nervoasă, se implică în activitate cu mult

entuziasm- Acest consum nervos excesiv îl conduce la epuizare, caderi nervoase sau chiar

depresii- Nu suportă activităţile şi ocupaţiile monotone, statice- Tinde sa ia iniţiativa, e orientat spre schimbare- E dornic să conducă şi să impună

2 - SANGVINICUL

- E predominant extravert, stabil, dinamic, sociabil şi prietenos, dependent de grup, are nevoie de recunoaştera grupului şi de aprecierea celor din jur

- Ştie să se facă plăcut, e preocupat să lase o impresie bună- Leaga uşor prietenii- Tinde sa fie superficial şi inconstant în sentimente

3 - FLEGMATICUL

- E predominant introvert, stabil, constant, calm, echilibrat, ponderat şi prudent- E mai rezervat, leagă mai greu prietenii- E constant în sentimente- Răbdător, perseverent, rareori izbucneşte, dar cand o face are manifestări

explozive

4 – MELANCOLICUL

- Predominant introvert, instabil, inclinat spre autoanaliză excesivă, neîncrezător în sine şi în ceilalţi, temător, nesigur, înclinat spre visare, cu un slab spirit practic

TEMPERAMENTUL ŞI RAPORTURILE LUI CU CELELALTE LATURI ALE PERSONALITĂŢII

Temperamentul ca latură dinamico-energetică şi expresivă a personalităţii interacţionează cu aptitudinile şi caracterul, influenţând şi fiind influenţată la rândul lui.

Fiind înnăscut, temperamentul precede celelalte laturi ale personalităţii care se vor dezvolta pe acest fundament. Prin urmare, temperamentul îşi va pune amprenta specifică

asupra aptitudinilor şi caracterului dar fără a determina în conţinutul lor, ci în forma şi expresivitatea lor.

De exemplu, aptitudinile simple vor suporta o infulenţă din partea temperamentului (aptitudinile fizice ca timp de reacţie, promptitudine, coordonare, precizie, fineţea mişcărilor)

În acelaşi timp, acele aptitudini simple şi speciale care solicită activitatea nervoasă, tind sa accentueze unele trăsături temperamentale, fără a le putea modifica.

Aptitudinile complexe, generalem cum ar fi inteligenţa nu suporta influenţe din partea tipului temperamental.

Caracterul nu suportă influenţe din partea temperamentului, se poate vorbi cel mult de o “nuanţare”, o “pată de culoare”.

Deşi temperamentul nu este încărcat valoric, nu sunt temperamente bune sau rele, totuşi oamenii tind să aprecieze în relaţiile interpersonale temperamentele communicative, deschise, sociabile, oamenii veseli, destinşi, decât oamenii întristaţi, trişti, rezervaţi, prea exigenţi.

Cunoaşterea temperamentului este importantă pentru că, prin intermediul trăsăturilor moral-volitive de character, putem încerca sa influenţăm manifestarea unor însuşiri temperamentale.

Temperamentul nu poate fi modificat, dar conştientizând anumite trăsături şi implicarea lor in activitate, omul poate încerca să exercite un anumit autocontrol al unor manifestări prea explosive sau să activeze, să mobilizeze unele manifestări prea passive. În anumite limite, temperamentul poate şi trebuie să fie luat în stăpânire. Nimeni nu ne va ierta dacă ne manifestăm agresiv, vioent şi apoi ne vom scuza, spunând ca avem un temperament volcanic.