TEMA NR. 13 - Titlurile comerciale de valoare.docx

TEMA NR. 13

TITLURILE COMERCIALE DE VALOARE

A. ORGANIZAREA TEMEI

I. Unităţi de parcurs:

(1) Noţiunea titlurilor comerciale de valoare;

(2) Cambia;

(3) Biletul la ordin;

(4) Cecul.

II. Obiectivele temei:

(1) Aprofundarea cunoştinţelor în materia titlurilor comerciale de valoare (acţiuni; obligaţiuni; cecuri; cambii; bilete la ordin);

(2) Determinarea conceptului de titlu de valoare;

(3) Analizarea fiecărui tip de titlu de valoare;

(4) Formarea abilitaţilor de a opera cu conceptele şi regulile în materia titlurilor de valoare.

III. Timpul alocat temei: 2 /4ore.

IV. Bibliografie recomandată:

(1) Găină, V., Drept comercial român, Ed. Universitaria, Craiova, 2003;

(2) Cărpenaru, St. D., Tratat de drept comercial român, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012;

(3) Niţă, M., Titlurile de credit ca instrumente de plată, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010;

(4) Pătraşcu, P.V., Drept comercial. Cambia şi biletul la ordin, Ed. All, Bucureşti, 1994;

(5) Schiau I, Drept comercial, Ed Hamangiu, București, 2009;

(6) Gheorghe C, Drept comercial român, Ed. C.H.Beck, București, 2013;

(7) Mihăilă S, Dumitrescu A-D, Drept comercial român, Ed. C.H.Beck, București, 2013;

(8) Piperea Gh, Drept comercial român, vol II, Ed. C.H.Beck, București, 2009.

B. TEORIA TEMEI

CAPITOLUL XVII.

1

Titlurile comerciale de valoare

Secțiunea 1. Noţiunea, caracterele și clasificarea titlului comercial de valoare

§1. Noțiunea titlului comercial de valoare

1. Reglementare juridică.

Cadrul de reglementare juridică privind titlurile comerciale de valoare este dat de prevederile următoarelor acte normative: Legea nr. 58/1934, asupra cambiei şi biletului la ordin; Legea nr. 59/1934 asupra cecului.

În Legea nr. 58/1934 există reglementări privind: emiterea şi formarea cambiei (art. 1); condițiile de validitate a cambiei (art. 2); transmiterea cambiei (art. 14 şi urm.); biletul la ordin şi emiterea acestuia (art. 105 - 106); circulația biletului la ordin (art. 106 - 107).

Legea nr. 59/1934 cuprinde dispoziții cu privire la: noțiunea şi cuprinsul cecului (art. 1 - 2); circulația cecurilor (art. 15 - 37); categoriile de cecuri (art. 38 - 41).

2. Definiție.

În literatura juridică există mai multe definiții ale titlului de valoare.

Titlul de credit "reprezintă o categorie de valori care constau în înscrisuri sau documente care încorporează dreptul patrimonial prevăzut în ele, astfel încât persoana care le deține este şi titulara dreptului"1.

Titlul comercial de valoare"este un document constitutiv şi constatator negociabil, precis determinat în cuprinsul său, care permite titularului (posesorului legitim), să-şi exercite la scadență, drepturile literale şi autonome, menționate în cuprinsul său, încorporate în titlu de unde şi denumirea de titlu de credit "2;

Titlul comercial de valoare" este un înscris denumit şi titlu, în temeiul căruia posesorul său legitim este îndrituit să exercite la o dată determinată, dreptul arătat în înscris "3.

Considerăm că prin titlul comercial de valoare se înțelege acel înscris constitutiv de drepturi, autonom şi literal care conferă titularului (posesorului legitim) posibilitatea de a exercita drepturile patrimoniale prevăzute în titlu la o dată scadentă determinată.

§2. Caracterele titlurilor comerciale de valoare

Titlurile comerciale de valoare au următoarele caractere : caracter constitutiv de drepturi în sensul că dreptul încorporat în înscris există şi poate fi exercitat numai în baza înscisului; caracter formal, adică valabilitatea înscrisului este condiționată de existența acestuia în forma prevăzută de lege; caracter literal, adică exercitarea dreptului conferit de titlu se poate face numai în limitele şi întinderea prevăzute în titlu; caracter autonom, adică dreptul conferit de titlu este independent de actul juridic din care a luat naştere şi de drepturile posesorilor anteriori, dobânditorul având un drept propriu, un

1 S Angheni, M Volonciu, C Stoica, MG Lostun, Drept comercial, Ed. Oscarprint, București, 2000, pag. 417.2 R.P.Vonica, Dreptul Contractelor comerciale, Ed. Holding Reporter, București, 1999, pag 498.3 S.D.Cărpenaru, Tratat de Drept Comercial Român, Ed. Universul Juridic, București, 2012, pag. 602

2

drept nou care nu derivă din dreptul transmițătorului.

§3. Rolul titlurilor comerciale de valoare

Rolul titlurilor comerciale de valoare constă în următoarele: sunt instrumente de credit deoarece posesorul lor în loc să dea creditorului o sumă de bani, remite acestuia un titlude credit, fără să mai aştepte scadența, creditorul putând să pună în circulație în continuare titlul; sunt instrumente de plată, deoarece beneficiarul titlului poate să obțină suma de bani menționată în titlu prin transmiterea acestuia unei alte persoane, unei bănci; sunt instrumente de garanție deoarece pot fi transmise creditorilor cu titlu de garanție reală mobiliară pentru asigurarea îndeplinirii unei obligații la scadență.

§4. Clasificarea titlurilor comerciale de valoare

1. Clasificarea după conținut sau natura prestației

În raport de anumite criterii de clasificare, titlurile comerciale de valoare se clasifică în mai multe categorii.

După criteriul conținutului lor sau natura prestației, titlurile comerciale de valoare se clasifică în efecte de comerț; titluri representative ale mărfurilor; titluri de participație sau valorile mobiliare.

Efecte de comerț sunt acele titluri care dau posesorilor legitimi dreptul la plata unei sume de bani (ex: cambia; biletul la ordin; cecul).

Cambia este înscrisul prin care o persoană dă dispoziție unei alte persoane să plătească o sumă de bani la scadență unei terțe personae.

Biletul la ordin este înscrisul prin care o persoană se obligă să plătească o sumă de bani unei alte persoane sau la ordinul acesteia, la scadență.

Cecul este înscrisul prin care o persoană dă ordin unei bănci să plăteacscă o sumă de bani unei persoane sau la ordinul acesteia.

Titlurile reprezentative ale mărfurilor sunt acele titluri care conferă un drept real sau de gaj asupra unor mărfuri aflate în depozite, docuri, antrepozite, magazii sau încărcate pe o navă (ex: conosamentul; recipisa de deposit; warantul).

Conosamentul este un document eliberat de comandantul sau armatorul unui vas în care se tranportă mărfurile şi prin care se atestă încărcarea acestor mărfuri pentru transport.

Recipisa de depozit este un înscris ce conferă titularului dreptul de proprietate asupra mărfurilor aflate în silozuri, magazii.

Warantul este înscrisul care conferă titularului său un drept de gaj asupra mărfurilor depozitate.

Titlurile de participație sau valorile mobiliare sunt acele titluri care conferă titularilor anumite drepturi complexe patrimoniale şi personal nepatrimoniale (ex: acțiunile; obligațiunile).

3

Acțiunile sunt titluri care reprezintă aportul adus de asociați la capitalul social şi le conferă acestora calitatea de actionar.

Obligațiunile sunt titluri ce încorporează îndatorirea societății de a rambursa sumele şi de a plăti dobânzile pentru creditul în bani luat de la posesorii acestora.

2. Clasificarea după modul de circulație

După criteriul modului de circulație, titlurile comerciale de valoare se clasifică în: titluri nominative; titlurile la purtător; titlurile la ordin.

Titlurile nominative sunt înscrisuri ce încorporează anumite drepturi şi care nominalizează pe beneficiarul lor (ex: acțiunile nominative; obligațiunile nominative; titlurile de stat nominative).

Titlurile la purtător sunt înscrisuri care încorporează anumite drepturi dar care nu îl nominalizează pe beneficiar, posesorul titlurilor fiind şi titularul drepturilor (ex: acțiunile la purtător; obligațiunule la purtător; cecul la purtător).

Titlurile la ordin sunt acele înscisuri, care cuprind drepturi care pot fi exercitate numai de către o anumită persoană la ordinul beneficiarului (ex: cambia; biletul la ordin; cecul).

3. Clasificarea după cauză

După criteriul cauzei, titlurile de credit se clasifică în: titluri cauzale; titluri abstracte.

Titlurile cauzale sunt înscrisuri care menționează cauza (ex: acțiunile societăților comercile; conosamentele).

Titlurile abstracte sunt înscrisuri care încorporează obligația şi dreptul corelativ fără a menționa cauza obligației (ex: cambia; biletul la ordin).

§5. Titlurile de legitimare

Există în activitatea comercială anumite înscrisuri care probează existența unor raporturi juridice şi care au regimul unor documente de legitimare care conferă posesorului posibilitatea de a primi prestația.

Asemenea titluri sunt: biletul de tren; biletul de avion; biletul de intrare la spectacol; biletul de loterie; etc.

Ele nu încorporează drepturi, fiind documente de legitimare.

SECȚIUNEA 2. Cambia

4

§ 1. Noțiunea de cambie


Cadrul de reglementare juridică privind cambia este dat de Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin.

În Legea nr. 58/1934 există dispoziții privind: emiterea şi formarea cambiei; girul asupra cambiei; acceptarea cambiei; avalizarea cambiei; plata cambiei; protestul privind cambia; prescripția în materie de acțiuni cambiale.

2. Definiție.

Legea nr. 58/1934, asupra cambiei şi biletului la ordin nu dă o definiție a cambiei.

În doctrină există mai multe definiții ale cambiei.

Cambia este înscrisul care cuprinde ordinul dat de o persoană numită trăgător, unei alte persoane numită tras, de a plăti unei terțe persoane numită beneficiar, la scadență sau la ordinul acesteia, o sumă de bani stabilită4.

Cambia este un înscris care cuprinde ordinul dat de o personă, trăgător unei alte persoane, tras, de a plăti sau de a face să se plătească unui beneficiar la scadență şi la locul stabilit o sumă de bani determinată5.

Cambia este înscrisul purtând această denumire prin care o persoană (trăgătorul) dă mandat sau ordonă altei persoane (trasul) să plătească unei a treia persoane (beneficiarul) sau la ordinul acesteia o sumă de bani determinată la o dată precisă şi în locul arătat6.

Cambia este un înscris prin care o persoană denumită trăgător sau emitent dă dispoziție unei alte persoane numită tras, să plătească la scadență o sumă de bani unei a treia persoane sau la ordinul acesteia7.

Din conținutul definițiilor menționate, se poate observa, că toate surprind aceleaşi elemente necesare pentru elaborarea unei definiții a cambiei, adică: a) participanții la raportul cambial (trăgătorul, trasul şi beneficiarul); b) obiectul cambiei, adică prestațiile la care se obligă părțile raportului cambial (plata unei sume de bani) ; c) calitatea de înscris care încorporează drepturi şi obligații.

Considerăm că prin cambie se înțelege acel înscris, denumit şi titlu, în temeiul căruia o persoană denumită trăgător sau emitent dispune către o altă persoană, denumită tras să plătească unei a treia persoane, denumită beneficiar, la termenul scadent sau la ordinul acesteia o sumă de bani determinată.

§2. Raportul juridic cambial

1. Subiectele raportului juridic cambial.

4 S Angheni, M Volonciu, C Stoica, MG Lostun, Drept comercial, Ed. Oscarprint, București, 2000, pag. 420;5 R.P.Vonica, Dreptul Contractelor comerciale, Ed. Holding Reporter, București, 1999, pag 503;6 I. Turcu, Teoria și practica dreptului commercial, vol I, Ed. Luminalex, București, 1998, pag. 937 S.D.Cărpenaru, Tratat de Drept Comercial Român, Ed. Universul Juridic, București, 2012, pag. 607.

5

Părțile raportului juridic cambial sunt:

- trăgătorul (creditorul), care este persoana emitentă care dă dispoziție trasului să facă plata şi care îşi asumă obligația de "a face" să se plătească suma de bani de către tras către beneficiar;

- trasul (debitorul), care este persoana căreia i se dă dispoziție, i se dă ordin sau mandat de a plăti o anumită sumă de bani către beneficiar;

- beneficiarul, care este persoana către care sau la ordinul căreia urmează să se facă plata de către tras.

2. Obiectul raportului juridic cambial.

Obiectul raportului juridic cambial constă în conduita părților, adică acțiunea la care este îndrituit subiectul activ şi cea la care este ținut subiectul pasiv.

Subiectul activ, trăgătorul, în mod direct sau prin mandatar, prin beneficiar poate cere subiectului pasiv, trasul, să facă plata sumei de bani.

Deci, obiectul raportului juridic cambial îl reprezintă acțiunea trăgătorului asupra trasului.

3. Conținutul raportului juridic cambial.

Conținutul raportului juridic cambial constă în totalitatea drepturilor subiective şi a obligațiilor pe care le au părțile acestuia.

Trăgătorul are dreptul de a solicita plata creanței sale pe care înțelege să o încaseze prin intermediul beneficiarului în contextul unei stingeri a unei alte obligații dintre aceştia doi prin compensație. Trasul are obligația de a face plata către beneficiar.

Beneficiarul are dreptul la încasarea sumei de bani de la tras.

4. Mecanismul juridic al cambiei.

Raportul juridic cambial este fondat pe un raport juridic fundamental dintre părți.

Pentru exemplificare poate fi luat un anumit caz.

Un comerciant x vinde către comerciantul y o cantitate de marfă în valoare de 100.000 lei cu termen de plată la 90 de zile de la primirea mărfii. În aceeaşi perioadă comerciantul x are o datorie către comerciantul z de 100.000lei dintr-un contract de prestări servicii. Pentru efectuarea plăților şi stingerea obligațiilor, comerciantul x care este trăgător va emite o cambie prin care dispune către comerciantul y care este tras să facă plata sumei de 100.000 lei direct către comerciantul z care este beneficiar.

Prin plata sumei la scadență se stinge atât obligația de plată pe care o are y către x cât şi obligația de plată pe care o are x către z.

Creanța trăgătorului față de tras se numeşte proviziune (acoperirea cambiei), iar creanța beneficiarului față de trăgător se numeşte valoare furnizată.

Beneficiarul cambiei poate să folosească şi să transmită cambia în continuare prin gir către

6

creditori de-ai săi care şi ei pot să o transmită mai departe pentru plata datoriilor.

Oricare dintre beneficiari poate, înainte de scadență să prezinte cambia la o bancă şi să primească o sumă de bani care reprezintă diferența dintre valoarea înscrisă în cambie şi dobânda pentru perioada până la scadență. Această operațiune se numeşte scontare.

§3. Caracterele juridice ale cambiei

1. Categorii de caractere.

Cambia are două categorii de caractere juridice: caracterele generale ale titlurilor comerciale de valoare ; caractere specifice.

2. Caracterele generale.

Caracterele generale ale cambiei sunt: caracterul constitutiv de drepturi; caracterul formal; caracterul literal; caracterul autonom.

Cambia este constitutivă de drepturi deoarece dreptul încorporat în titlu poate fi exercitat numai în baza înscrisului său.

Cambia trebuie să îmbrace forma determinate de lege și să cuprindă elementele care îi sunt proprii.

Cambia are determinate întinderea și natura drepturilor, precum și obligațiile corelative, prin mențiunile care sunt înscrise în cuprinsul său.

Cambia are caracter autonom deoarece dreptul și obligația corelativă născute prin ea sunt îndependente față de actul juridic din care provin.

3. Caracterele specifice.

Caracterele specifice ale cambiei sunt: este un titlu de credit; este un titlu complet; este un titlu de ordin; este un titlu care are ca obiect plata unei sume de bani; este un titlu abstract; este un titlu care crează obligații necondiționale; este un titlu care crează obligații solidare; un titlu care creează obligații autonome.

Cambia este un titlu de credit deoarece până la momentul scadenței executarea obligației de plată este amânată, operând astfel o creditare.

Cambia este un titlu complet, deoarece atât drepturile cât şi obligațiile în totalitatea lor sunt cuprinse în înscris şi rezultă din mențiunile făcute în acesta.

Cambia este un titlu la ordin deoarece se transmite de regulă printr-o procedură specială denumită gir (andosare), exceptând situația când cambia cuprinde mențiunea "nu la ordin", când se transmite pe calea dreptului comun.

Cambia este un titlu care are ca obiect plata unei sume de bani, la termenul şi în locul arătat, excluzându-se alte prestații, suma de bani rămânând aceeaşi.

Cambia este un titlu abstract deoarece drepturile rezultate din cambie există în mod valabil independent de raportul juridic fundamental care a stat la baza emiterii ei.

7

Cambia crează obligații necondiționale în sensul că obligațiile cambiale nu pot fi afectate de vreo condiție.

Cambia crează obligații solidare deoarece obligații cambiali sunt ținuți să răspundă, iar ultimul posesor al cambiei poate să ceară suma de bani înscrisă în cambie de la tras, iar în cazul în care acesta refuză, de la oricare dintre ceilalți semnatari ai cambiei.

Cambia creează obligații care au o existent juridical de sine stătătoare.

§4. Funcțiile cambiei

Cambia, ca titlu comercial de valoare, îndeplineşte următoarele funcții: de instrument de plată; de schimb valutar; de instrument de credit; de garantare a executării unor obligații.

Cambia are funcția de instrument de plată deoarece prin intermediul ei se sting datorii şi se evită plata cu numerar, putând fi utilizată în lanț între mai mulți creditori, debitori şi beneficiari;

Cambia are funcția de schimb valutar deoarece un creditor (trăgător) dintr-o anumită țară poate să dea ordin unui debitor (tras) din altă țară să plătească unui beneficiar din țara creditorului o sumă de bani, în țara sa a trasului, evitându-se astfel schimbul valutar cu numerar pe care beneficiarul ar fi trebuit să-l facă, dacă nu ar fi beneficiat de cambie.

Cambia are funcția de instrument de credit, deoarece prin intermediul cambiei debitorul beneficiază de credit până la scadeță.

Cambia are funcția de garantare a executării unor obligații deoarece cambia este un instrument care-l garantează pe creditor în privința executării obligației.

§5. Condițiile de validitate a cambiei

1. Elemente preliminare

Pentru a produce consecințe juridice valabile, cambia trebuie să îndeplinească anumite condiții de fond şi de formă impuse de lege.

Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin nu conține dispoziții speciale în privința condițiilor de fond şi de formă ale cambiei, aceasta fiind supusă regulilor generale din dreptul comun.

2. Condițiile de fond ale cambiei

2.1. Identificarea condițiilor de fond

Cambia, ca act juridic, trebuie să îndeplinească acele condiții de fond prevăzute de art. 1179 din Noul Cod civil pentru valabilitatea actelor juridice, şi anume: capacitatea de a contracta, consimţământul părţilor; obiectul; cauza.

2.2. Capacitatea de a contracta.

Pentru a putea să se oblige cambial, persoana respectivă trebuie să aibă capacitatea juridică de a face acte de dispoziție.

8

Capacitatea depină de exercițiu trebuie să existe în momentul semnării cambiei.

Nu pot încheia cambie minorii şi interzişii judecătoreşti.

2.3. Consimțământul părților.

Consimțământul persoanei care participă la un raport cambial trebuie să reprezinte o manifestare de voință valabilă fără a fi afectată de vicii. Manifestarea de voință trebuie să fie expresă.

2.4. Obiectul determinat și licit.

Obiectul cambiei constă în prestațiile la care se obligă participanții la raportul cambial.

În raport de natura obligației asumate, fiecare obligație are un obiect concret.

2.5. Cauza valabilă a obligațiilor părților.

Cauza sau scopul cambiei trebuie să existe, să fie licită și morală. Cauza este ilicită când este contrară legii și ordinii publice și este imorală, când este contrară bunelor moravuri.

3. Condițiile de formă ale cambiei

Cambia trebuie întocmită în scris (art. 1 din Legea nr. 58/1934, asupra cambiei şi biletului la ordin).

Înscrisul poate fi elaborat de mână, la maşina de scris, la calculator sau poate fi un formular tipizat pe care se completează spațiile libere.

Semnătura trebuie să fie scrisă de mână de către persona care semnează .

Orice semnătură cambială trebuie să cuprindă: în clar, numele şi prenumele persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă; semnătura olografă a persoanei fizice, respectiv a reprezentanţilor legali sau a împuterniciţilor persoanelor juridice care se obligă ori a reprezentanţilor sau a împuterniciţilor altor categorii de entităţi care utilizează astfel de instrumente (art.8 din. Legea nr.58/1934).

§6. Cuprinsul cambiei

1. Categorii de mențiuni.

Cuprinsul cambiei conține două categorii de mențiuni: mențiuni obligatorii; mențiuni facultative.

2. Mențiunile obligatorii.

Potrivit art. 1, pct. 1-8 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, cambia trebuie să cuprindă următoarele mențiuni obligatorii:

- denumirea de cambie consemnată în însuşi textul cambiei în limba folosită pentru redactare (pct. 1);

9

- ordinul necondiționat de a plăti o sumă determinată, exprimat prin formule de genul "plătiți", "veți plăti" şi precizarea sumei şi moneda de plată arătată în cifre şi litere (pct. 2);

- numele aceluia care trebuie să plătească (adică al trasului) cu determinarea atributelor de identificare (nume, prenume, domiciliu, pentru persoana fizică ; denumire, sediu, pentru persoana juridică) (pct. 3);

- arătarea scadenței, adică indicarea datei scadente care trebuie:1) să fie certă (să arate data, (anul, luna, ziua) şi termenul maxim de plată) ; 2) să fie unică, nefiind admisă plata în rate ; 3) să fie posibilă ; 4) să rezulte dintr-un înscris (pct. 4);

- arătarea locului unde plata trebuie făcută, adică precizarea localității unde se va face plata, în absența unei asemenea precizări considerându-se că locul plății este locul de domiciliu al trasului (pct.5);

- numele aceluia căruia i se va face plata sau la ordinul căruia plata trebuie făcută, adică identificarea acestei persoane, cu excepția cambiilor în alb când beneficiarul se indică ulterior emiterii cambiei (pct.6);

- arătarea datei şi locului emiterii cambiei, adică precizarea acestor date (pct. 7);

- semnătura celui care emite cambia (trăgătorului), adică semnătura autografă sau autentică a persoanei trăgătorului ;

Sancțiunea nerespectării elementelor obligatorii este nulitatea cambiei.

3. Mențiunile facultative.

Cambia poate cuprinde, pe lângă mențiunile obligatorii, şi mențiuni facultative.

Mențiunile sau clauzele facultative sunt de mai multe categorii, şi anume: clauze explicative ; clauze complementare ; clauze suplimentare ; clauze derogatorii ; clauze interzise.

Clauzele explicative sunt cele care lămuresc obligațiile cambiale şi sunt exprimate în forma: "la ordin", "fără procură", "valoare dată în garanție", etc.

Clauzele complementare sunt cele care completează şi adaptează conținutul clauzelor cambiale (ex.: promisiunea de a plăti dobânzi; desemnarea unui terț la care se va face plata).

Clauzele suplimentare sunt cele care servesc de probă pentru raporturile conexe față de titlul de credit şi pot fi: clauza după aviz; clauza valorii în mărfuri, numerar, alimente).

Clauzele derogatorii sunt acele clauze care modifică şi influențează obligația cambială, cum sunt :

- clauza "nu la ordin" potrivit căreia este interzisă transmiterea cambiei prin gir, cambia fiind transmisibilă doar prin cesiune de creanță (art. 13 alin. (2) din Legea nr. 58/1934);

- clauza de negaranție pentru acceptare care exonerează de răspundere pe trăgător până la scadență (art. 11 din Legea nr. 58/1934);

10

- clauza "fără protest" sau "fără cheltuieli" care-l scuteşte pe beneficiarul cambiei de obligația de adresa protestul de neacceptare sau neplată care este cerut pentru exercitarea acțiunii în regres (art. 51 din Legea nr. 58/1934).

Clauzele interzise sunt acele clauze care schimbă fundamentul obligațiilor cambiale, și anume:

-clauze care atrag nulitatea cambiei (ex: condiționarea executării obligației cambiale; completarea elementelor cambiei prin alt înscris);

- clauze care contravin naturii cambiei(ex: descărcarea trăgătorului de obligația de plată; aducerea de atingere forței executorii a cambiei).

§7. Natura juridică a cambiei

1. Categorii de obligații care se nasc din cambie.

Obligațiile care iau naştere din cambie sunt: obligația fundamentală; obligația în regres; obligația de garanție.

Obligația fundamentală este obligația trăgătorului de a face să se plătească de către tras către beneficiar suma de bani determinată în cambie.

Obligația de regres este obligația trăgătorului şi a giranților de a plăti suma de bani determinată în cambie dacă trasul nu acceptă sau nu plăteşte suma de bani către beneficiar.

Obligația de garanție este obligația avalistului de garantare a trasului sau a girantului.

2. Teorii privind izvorul obligațiilor cambiale

În doctrina clasică juridică au fost exprimate mai multe teorii privind izvorul obligațiilor cambiale: teoria contractuală; teoria actelor unilaterale; teoria mixtă.

În teoria contractuală izvorul obligațiilor cambiale este contractul (cesiunea de creanță; delegația imperfect; stipulația pentru altul);

Potrivit teoriei actelor unilaterale izvorul obligațiilor cambiale este actul juridic unilateral.

Teoria mixtă consideră că obligația trăgătorului față de beneficiar se naşte dintr-un act juridic, iar față de posesorul ulterior de bună credință, izvorul acesteia este aparența raportului juridic creat prin semnarea titlului.

În doctrina modernă, cambia este considerată un act juridic complex, generator de efecte, care are un dublu izvor: manifestarea de voință a trăgătorului; legea.

Obligația trăgătorului are ca izvor manifestarea de voință a acestuia exprimată în cambie. Dreptul beneficiarului are ca izvor tot manifestarea de voință a trăgătorului.

Exercitarea dreptului împotriva celor care semnează ulterior cambia are ca izvor, legea.

Cambia este, ca natură juridică, un act juridic complex.

11

§8. Cambia în alb

Cambia în alb este o cambie care nu cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege.

Mențiunile lipsă sunt completate ulterior de către primitor sau de către un posesor succesiv.

Poate fi lăsată în alb orice mențiune cu excepția semnăturii trăgătorului.

Cambia în alb poate fi completată oricând în termenul de trei ani de la emitere.

După completare, cambia devine perfectă şi produce efectele unei cambii regulat emise.

§9. Acceptarea cambiei

1. Noțiunea de acceptare a cambiei.

Executarea obligației prevăzută în cambie depinde de acordul trasului.

Acceptarea cambiei este manifestarea de voință a trasului prin care acesta consimte să devină debitor şi se obligă să plătească la scadență suma de bani prevăzuă în cambie.

Obligația trasului (acceptantului) este autonomă, literală, abstractă şi independentă de orice alt raport juridic existent între tras şi trăgător.

2. Prezentare cambiei la acceptare.

Prezentarea cambiei la acceptare are caracter facultativ, posesorul cambiei putând să prezinte cambia direct pentru plată.

De la această regulă, există o excepție. Prezentarea cambiei la acceptare este obligatorie în următoarele situații: când scadența cambiei a fost stabilită la un termen de la vedere, cambia trebuind prezentată pentru acceptare în termen de un an de la emitere; când trăgătorul ori girantul au convenit şi consemnat în cambie clauza prezentării cambiei pentru acceptare, cambia trebuind să fie prezentată în termenul stabilit de către trăgător.

3. Condițiile acceptării cambiei.

Condițiile pentru acceptarea cambiei sunt: prezentarea cambiei la acceptare de către posesor; prezentarea cambiei la acceptare de către tras; prezentarea cambiei la acceptare până la scadență; prezentarea cambiei la acceptare în locul stabilit.

4. Forma şi conținutul acceptării cambiei.

Acceptarea cambiei reprezintă manifestarea de voință a trasului că va plăti la scadență suma de bani consemnată în titlu.

Acceptarea se face prin scrierea pe cambie a expresiei "voi plăti", "voi onora", "acceptat" sau prin simpla semnătură a trasului pe aceasta.

12

Acceptarea trebuie să fie datată pentru ca beneficiarul să-şi poată păstra dreptul de regres. Dacă acceptarea este nedatată, posesorul poate, pentru a-şi menține dreptul de regres, să ceară printr-un protest să se constate lipsa datării acceptării.

5. Efectele acceptării cambiei.

Acceptarea cambiei produce următoarele efecte: obligația trasului față de posesorul cambiei; obligația trasului față de trăgător.

Potrivit obligației trasului față de posesorul cambiei, trasul devine debitor şi obligat cambial pentru plata la scadență a sumei menționate în cambie.

Potrivit obligației trasului față de trăgător, trasul, prin acceptare, îşi asumă obligația față de trăgător, în cazul în care nu plăteşte beneficiarului la scadență, şi trăgătorul se află în posesia titlului.

6. Refuzul acceptării cambiei.

Dacă trasul refuză acceptarea cambiei, declarația de refuz trebuie constată printr-un act autentic înainte de expirarea termenului pentru prezentarea la acceptare (art. 66 - 69 din Legea nr. 58/1934).

Actul de constatare a refuzului se numeşte protest de neacceptare.

Posesorul poate, în caz de refuz de acceptare, să exercite dreptul de regres împotriva celorlalți obligați cambiali, chiar înainte de scadență.

7. Acceptarea extraordinară a cambiei.

În cazul în care trasul refuză acceptarea cambiei, legea a prevăzut posibilitatea ca acceptarea cambiei să se facă de către o altă persoană (art. 74 din Legea nr. 58/1934).

O asemenea acceptare se numeşte acceptare extraordinară.

Situațiile în care poate interveni acceptarea extraordinară sunt: indicatul la nevoie; intervenientul pentru onoare.

Indicatul la nevoie este persoana indicată în cambie de către trăgător, girant sau avalist.

Intervenientul pentru onoare este o persoană ce intervine din proprie inițiativă cu ocazia dresării protestului de neacceptare de către tras.

Acceptarea extraordinară are aceleşi efecte ca şi acceptarea de către tras, dar şi efecte speciale cu privire la acțiunea în regres.

Efectele speciale sunt: posesorul cambiei nu poate să exercite înainte de scadență dreptul de regres, decât în cazul în care indicatul la nevoie a făcut protest la prezentarea cambiei; posesorul cambiei poate refuza acceptarea în cazul intervenientului pentru onoare, pierzând dreptul de regres înainte de scadență.

8. Revocarea acceptării cambiei.

Trasul are dreptul de a revoca acceptarea (art. 32 din Legea nr. 58/1934).

13

Revocarea se poate face prin stingerea mențiunii de acceptare de pe cambie prin mențiunea "anulat" scrisă pe cambie şi semnată.

§10. Transmiterea cambiei prin gir

1. Elemente preliminare

Legea nr. 58/1934 a reglementat posibilitatea ca drepturile conferite de cambie să fie transmise.

Operațiunea juridică de transmitere a unor asemenea drepturi se numeşte gir (art. 13-23 din Legea nr. 58/1934).

2. Noțiunea girului

Girul este actul juridic prin care o persoană denumită girant, care este posesorul cambiei, transmite către o altă persoană denumită giratar, printr-o declarație scrisă şi semnată pe titlu şi prin predarea titlului, toate drepturile născute din respectivul titlu.

Părțile în actul juridic de gir sunt: girantul (titularul dreptului şi posesorul titlului); giratarul (orice persoană).

Girul trebuie să fie dat, înainte de ajungerea cambiei la scadență şi anterior protestului de neplată sau datei expirării termenului legal pentru dresarea protestului.

3. Condițiile de validitate ale girului

3.1. Elemente preliminare.

Pentru a fi valabil girul trebuie să îndeplinească anumite condiții.

Aceste condiții sunt condiții de fond şi condiții de formă.

3.2. Condițiile de fond ale girului.

Condițiile de fond ale girului sunt de două tipuri: condițiile de fond comune oricărui act juridic , prevăzute de art. 1179 din NouluCod civil (capacitatea de a contracta; consimțământul valabil al părților; un obiect determinat, posibil și licit; cauza valabilă a obligațiilor); condițiile de fond speciale prevăzute de art. 14 din Legea nr. 58/1934 (girul trebuie să fie necondiționat; girul trebuie să fie complet, neputându-se gira parțial).

3.3. Condițiile de formă ale girului.

În ceea ce priveşte condițiile de formă ale girului, Legea nr. 58/1934 (art. 15) prevede că girul trebuie scris pe cambie şi trebuie să fie semnat de girant.

Girul este valabil chiar dacă beneficiarul nu este menţionat sau girantul a pus numai semnătura (gir în alb). În acest din urmă caz, girul pentru a fi valabil, trebuie să fie scris pe

14

cambie.

§11. Categoriile de giruri

1. Elemente preliminare.

Girul poate fi clasificat, în funcție de anumite criterii în mai multe categorii.

După criteriul formei, sau indicării beneficiarului, girul are următoarele forme: girul plin sau complet în care se menționează numele beneficiarului; girul în alb care nu prevede numele giratarului; girul la purtător în care beneficiarul este desemnat prin posesia titlului.

2. Girul în alb

Conform art. 15 din Legea nr. 58/1934, girul alb este girul care nu arată numele giratarului.

Girul alb este un gir simplificat în ceea ce priveşte forma, fiind suficient ca pe verso-ul cambiei să fie semnătura girantului.

3. Girul la purtător

Conform art. 14 alin. (3) din Legea nr. 58/1934, girul la purtător este echivalent cu un gir în alb.

Diferența dintre cele două giruri constă în aceea că în cazul girului la purtător, giratarul este desemnat prin posesorul titlului în formula "la prezentare".

4. Girurile improprii

Girurile improprii sunt: girul cu clauza "nu la ordin”; girul cu clauza "pentru procură"; girul cu clauza "în garanție"; girul cu clauza "fără garanție".

În girul cu clauza "nu la ordin", giratarul nu poate transmite cambia mai departe (art. 13 alin. (2) din Legea nr. 58/1934);

În cazul girului cu clauza "pentru procură", giratarul este doar mandatar pentru exercitarea drepturilor cambiale neputând să transmită cambia prin gir (art. 20 din Legea nr. 58/1934) ;

În girul cu clauza "în garanție", cambia este o garanție reală mobiliară, giratarul putând să se despăgubească în mod preferențial din suma încasată (art. 21 din Legea nr. 58/1934);

Girul cu clauza "fără garanție", are numai efect de legitimare a posesiunii titlului şi nu angajează răspunderea girantului în caz de neplată de către tras.

§12. Efectele girului


15

Girul produce următoarele efecte: efectul translativ de drepturi; efectul constitutiv de garanție; efectul de legitimare.

2. Efectul translativ de drepturi al girului.

Prin gir se transmit drepturile născute din cambie (art. 16 din Legea nr. 58/1934).

Transmiterea se face atât în privința drepturilor generate de raportul cambial (dreptul la plata sumei de bani; dreptul de a prezenta cambia la acceptare şi la plată; dreptul de a exercita regresul; dreptul de a transmite cambia), cât şi în privința drepturilor accesorii dacă există (dreptul de ipotecă; dreptul de garanție reală mobiliară).

3. Efectul de garanție al girului

Prin gir, girantul îşi asumă obligația de a garanta acceptarea şi plata cambiei (art.17 din Legea nr. 58/1934).

În cazul în care trasul refuză acceptarea şi plata cambiei, girantul răspunde față de giratar şi față de posesorii ulteriori ai titlului.

4. Efectul de legitimare al girului.

Prin transmiterea cambiei prin gir, giratarul este considerat creditor şi legitimat să exercite drepturile prevăzute în cambie (art.18 din Legea nr. 58/1934).

§13. Avalul cambiei

1. Noțiunea de aval al cambiei.

Legea nr. 58/1934 cuprinde dispoziții cu privire la garantarea cambiei prin aval (art. 33).

În literatura juridică, avalul a fost definit în mai multe feluri.

Avalul este actul juridic prin care o persoană, numită avalist, se obligă să garanteze obligația asumată de unul dintre debitorii cambiali, numit avalizat8.

Avalul conține angajamentul unei terțe persoane, numită avalist, prin care se obligă să facă plata cambiei, garantând astfel executarea obligației de către cel ce trebuia să plătească, numit avalizat9.

Considerăm că avalul este actul juridic prin care o persoană numită avalist se obligă în solidar cu ceilalți semnatari ai cambiei, să garanteze obligația de plată a cambiei, asumată de către o altă persoană denumită avalizat, care are calitatea de debitor cambial.

2. Subiectele avalului cambiei

Părțile în actul juridic de aval sunt: avalistul; bavalizatul.

Avalistul poate să fie un semnatar al cambiei sau o terță persoană (art. 33 alin. (2) din

8 S.D.Cărpenaru, Tratat de Drept Comercial Român, Ed. Universul Juridic, București, 2012, pag. 632.9 S Angheni, M Volonciu, C Stoica, MG Lostun, Drept comercial, Ed. Oscarprint, București, 2000, pag. 426;

16

Legea nr. 58/1934).

Calitatea de avalizat o poate avea trăgătorul, trasul, acceptantul sau girantul.

3. Natura juridical a avalului cambiei

Avalul este o obligație autonomă şi abstractă supusă regimului juridic al cambiei.

El nu este o garanție de genul fidejusiunii, chiar dacă prin el se garantează o obligație.

Prin aval, posesorul cambiei are un nou debitor.

4. Condițiile de validitate ale avalului cambiei

4.1 Condițiile de fond.

Avalul, ca act juridic, trebuie să îndeplinească acele condiții de fond generale impuse de art. 1179 din NCC pentru validitatea oricărui act juridic, și anume: capacitatea de a contracta; consimțământul părților; un obiect determinat și licit; o cauză valabilă a obligațiilor.

Condițiile de fond speciale ale avalului sunt: avalul trebuie să fie necondiționat; avalul nu poate cuprinde clauze contrare naturii sale.

4.2. Condițiile de formă.

Avalul se încheie în formă scrisă. El trebuie consemnat pe cambie sau pe adaos, deoarece, dacă se dă pe un înscris separat are regimul unei fidejusiuni.

Exprimarea avalului se face prin cuvinte ca "pentru aval","pentru garanție", "pentru siguranță", sau prin simpla semnătură a avalistului pe cambie.

În mențiunea referitoare la aval trebuie să se indice persoana în favoarea căreia s-a făcut avalul, deoarece în lipsa indicațiilor se consideră că avalul s-a dat pentru trăgător (art. 34 alin. (4) din Legea nr. 58/1934).

5. Efectele avalului cambiei

5.1. Drepturile avalistului.

Drepturile avalistului, dacă plăteşte cambia, sunt drepturile născute din cambie, adică drepturile reale şi garanțiile.

În calitatea sa de debitor în regres, el se poate îndrepta după ce a plătit cambia, împotriva tuturor celor obligați sau numai a unora dintre ei.

5.2. Obligațiile avalistului.

Obligațiile avalistului sunt: obligațiile fidejusorului din dreptul comun, cu excepția celor care sunt incompatibile cu cambia; obligația față de posesorul cambiei şi față de debitorii de regres (obligația de a garanta plata şi acceptarea cambiei; obligația de a răspunde față de posesorul cambiei şi față de giratarii ulteriori).

17

§14. Plata cambiei


Plata cambiei se face la scadență. Prezentarea unei cambii la plată se poate face în original sau prin trunchiere. Efectuarea plății cambiei parcurge anumite secvențe şi se desfăşoară în anumite condiții şi după anumite reguli.

2. Prezentarea cambiei la plată

În art. 461 alin. 1 din Legea nr. 58/1934 sunt prevăzute două modalități de prezentare la plată a unei cambii: în original; prin trunchiere.

În primul caz, pentru plata sumei din cambie, trebuie prezentată cambia la plată. Prezentarea trebuie să fie reală şi efectivă şi făcută celui care are obligația de plată.

În cel de-al doilea caz, prezentarea la plată a unei cambii prin trunchiere este posibilă doar pentru cambiile acceptate.

Conform dispozițiilor art. 461 alin. 2 din Legea nr. 58/1934, trunchierea desemnează un procedeu informatic care constă în următoarele operaţiuni succesive: transpunerea în format electronic a informaţiilor relevante de pe cambia originală; reproducerea imaginii cambiei originale în format electronic; transmiterea informaţiei electronice obţinute prin operaţiunile anterior menționate către instituţia de credit plătitoare.

Transmiterea către instituţia de credit plătitoare a informaţiilor relevante şi a imaginii cambiei, prin trunchiere, trebuie realizată astfel încât să se asigure autenticitatea şi integritatea acestora, prin utilizarea oricăror procedee tehnice admise de lege.\

Momentul prezentării la plată este momentul recepţionării de către instituţia de credit plătitoare, respectiv de către un sistem de plăţi a informaţiilor relevante pentru trunchiere şi a imaginii electronice a respectivei cambii.

Prezentarea la plată a unei cambii prin trunchiere produce aceleaşi efecte juridice ca şi prezentarea la plată a cambiei originale, cu condiţia ca aceasta din urmă să fi fost emisă cu respectarea prevederilor legii.

Instituţiile de credit pot recurge la procedeul trunchierii, cu condiţia ca între ele să existe o convenţie prealabilã în contextul unui aranjament de plată sau o convenţie constând în aderarea lor la un sistem de plăţi.

3. Beneficiarul plății cambiei

Beneficiarul plății cambiei este posesorul acesteia care poate fi cel indicat de trăgător sau giratarul.

4. Plătitorul cambiei

Plata cambiei poate fi făcută de către trasul acceptant sau de către altă persoană indicată în cambie, ori de către avalistul trasului.

18

5. Data plății cambiei

Data plății cambiei este cea determinată prin titlu sau data determinată ulterior.

Termenul de prezentare la plată este de un an de la emitere sau termenul fixat de trăgător sau girant (art. 37 din Legea nr. 58/1934).

6. Locul plății cambiei

Plata cambiei se face la locul şi adresa indicate în cambie.

Dacă nu s-a indicat locul, plata se face la domiciliul trasului, al persoanei indicate să plătească pentru el sau al intervenientului (art. 42 din Legea nr. 58/1934).

7. Valabilitatea plății cambiei

Pentru ca plata cambiei să fie valabilă, trebuie întrunite anumite condiții: plata să fie făcută la scadență; plătitorul să aibă capacitatea de a face plăți; plata să se fi făcut legal.

8. Efectele plății cambiei

Efectele plății cambiei sunt diferite.

Dacă plata s-a făcut de către trasul acceptant, plata stinge obligațiile tuturor obligațiilor cambiali (trăgător, tras, girant, etc.).

Dacă plata este făcută de către un debitor în regres, ea stinge numai obligațiile care figurează pe titlu după debitorul care a plătit (pentru giranții succesivi şi avaliştii lor).

9. Proba plății cambiei

Proba plății se face cu mențiunea "achitat" pe cambie şi cu remiterea chitanței .

§15. Consecințele neplății cambiei


În siuația în care cambia este refuzată la plată, posesorul acesteia poate să-şi valorifice drepturile în două modalități: prin mijloace cambiale ; prin mijloace extracambiale.

2. Mijloacele cambiale.

Mijloacele cambiale sunt proceduri speciale prin care se valorifică drepturile cambiale.

Acțiunile cambiale sunt de următoarele tipuri : acțiunile cambiale; executarea cambială.

Acțiunile cambiale sunt acțiuni directe (cereri de chemare în judecată îndreptate împotriva celor direct obligați la plată) sau acțiuni în regres (acțiuni contra oricăror alți obligați cambiali decât cei direct obligați).

Executarea cambială este procedura specială de valorificare a drepturilor cambiale.

19

3. Mijloacele extracambiale.

Mijloacele extracambiale sunt acțiuni reglementate de dreptul comun, prin care se valorifică drepturile rezultate din raporturi juridice civile şi comerciale (exemplu: acțiunea de îmbogățire fără justă cauză; acțiunea cauzală).

§ 16. Regresul


Potrivit art. 48, lit. a din Legea nr. 58/1934, dacă la scadență plata nu a avut loc, posesorul poate exercita dreptul de regres împotriva giranților, trăgătorului şi a celorlalți obligați.

Regresul poate fi exercitat chiar înainte de scadență în următoarele situații: dacă acceptarea a fost refuzată în total sau în parte; în caz de faliment al trasului; în caz de faliment al trăgătorului.

Posesorul cambiei îşi poate valorifica drepturile de regres pe cale judiciară sau extrajudiciară.

Deci, regresul este un mijloc de valorificare a drepturilor rezultate din cambie.

2. Condiții de exercitare.

Exercitarea regresului se poate face cu respectarea anumitor condiții: prezentarea cambiei la scadență pentru plată şi refuzarea plății de către tras; constatarea refuzului de plată prin dresarea protestului; avizarea debitorilor de regres.

Dresarea protestului, adică a înscrisului prin care se face refuzul se face de către executorul judecătoresc sau de către notarul public.

Protestul trebuie să cuprindă : data întocmirii; numele şi prenumele celui care a cerut întocmirea protestului; numele şi prenumele persoanelor împotriva cărora s-a întocmit; transcrierea cambiei; somația de plată; răspunsurile primite; semnătura persoanei care l-a întocmit.

Avizarea debitorilor în regres este operațiunea de încunoştiințare de către posesorul cambiei a girantului şi a trăgătorului despre neacceptarea sau neplata cambiei.

Fiecare girant trebuie să încunoştiințeze girantul său despre încunoştiințarea primită.

3. Obiectul regresului.

Obiectul regresului constă în: obiectul regresului exercitat de posesorul cambiei; obiectul regresului exercitat de către un debitor de regres.

Obiectul regresului exercitat de posesorul cambiei poate fi: suma de bani menționată în cambie neacceptată sau neplătită şi dobânda până la scadență; suma de bani reprezentând dobânda legală pentru capital de la scadență până la plată; cheltuielile pentru protest, avizarea, etc.

20

Obiectul regresului exercitat de către un debitor de regres poate fi: suma plătită; dobânda legală la suma plătită de la plată până la încasarea creanței; cheltuielile pentru recuperarea sumei.

4. Regresul la scadență.

Dreptul de regres se exercită la scadență dacă trasul refuză plata cambiei.

Dacă trasul refuză justificat plata cambiei, atunci dreptul la regres nu este deschis.

5. Regresul înainte de scadență

Există situații cănd posesorul cambiei poate să exercite dreptul de regres înainte de scadență.

Aceste situații sunt prevăzute în art. 48 din Legea nr. 58/1934 şi constau în: refuzul acceptării cambiei; dificultăți de plată ale trasului; falimentul trăgătorului.

§ 17. Executarea cambială

1. Noțiunea de titlu executoriu a cambiei.

Posesorul cambiei poate alege executarea silită în baza cambiei care este titlu executoriu.

Valoarea de titlu executoriu a cambiei este dată de lege (art. 53 - 54 şi art. 57 din Legea nr. 58/1934). Cambia nu trebuie investită cu formulă executorie.

2. Condițiile executării cambiale.

Condițiile executării cambiale sunt: dreptul la executare să aparțină posesorului cambiei; cambia să fie valabilă formal; să fie îndeplinite condițiile pentru exercitarea unei acțiuni cambiale şi pentru declararea regresului; drepturile cambiale să nu fie prescrise.

3. Formalități de executare.

3.1. Somația de plată.

Pentru executarea efectivă, creditorul trebuie să-l someze pe debitor, prin intermediul executorului judecătoresc, cu o somație de plată.

Celelalte formalități de executare sunt cele din dreptul comun.

3.2. Opoziția la executare

Debitorul poate face opoziție la executare în termen de 5 zile de la primirea somației.

Opoziția se introduce la judecătoria care a investit cambia.

Opoziția se judecă în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă.

21

3.3 Suspendarea executării.

Instanța poate suspenda executarea când debitorul nu recunoaşte semnătura de pe cambie sau procură.

Suspendarea operează dacă se înscrie în fals debitorul.

Creditorul poate solicita măsuri asiguratorii.

§ 18. Excepțiile cambiale.

Debitorul poate opune anumite excepții dacă posesorul a lucrat cu bună ştiință în paguba debitorului (art. 19 din Legea nr. 58/1934).

Aceste excepții sunt: excepții obiective; excepții subiective.

Excepțiile obiective care sunt de două tipuri: excepții obiective absolute care pot fi invocate împotriva oricui (ex.: nevalabilitatea cambiei, prescripția dreptului la acțiune, etc.); excepții obiective relative pe care anumiți debitori le pot opune oricăruia dintre posesori (ex.: nevalabilitatea obligației cambiale; falsificarea semnăturilor etc.);

Excepțiile subiective privesc persoana posesorului cambiei sau a raportului fundamental şi se clasifică în: excepții subiective absolute pe care orice debitor cambial le poate opune anumitor posesori ai cambiei (ex.: incapacitatea posesorului, falimentul posesorului); excepții subiective relative care privesc un anumit raport cambial (ex.: viciile de consimțământ; raportul juridic fundamental).

Excepțiile trebuie formulate la primul termen de înfățişare.

§ 19. Acțiunile extracambiale.

Posesorul cambiei poate să folosească pentru satisfacerea drepturilor sale şi acțiuni de drept comun denumite mijoace extracambiale.

Aceste acțiuni sunt: acțiunea cauzală; acțiunea de îmbogățire fără justă cauză.

Exercitarea acțiunii cauzale se face cu îndeplinirea următoarelor condiții: să se facă dovadă cu protestul că nu s-a acceptat sau făcut plată; posesorul să ofere debitorului restituirea cambiei prin depunerea acesteia la grefa instanței sesizate cu acțiunea cauzală.

Exercitarea acțiunii de îmbogățire fără justă cauză se face dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: posesorul cambiei nu are acțiune cauzală împotriva debitorilor cauzali;posesorul are un titlu valabil; posesorul a pierdut toate acțiunile cambiale prin decădere sau prescripție; există o îmbogățire pe nedrept a unor debitori; există un prejudiciu suferit de posesori.

Termenul de introducere a acțiunii de îmbogățire fără justă cauză este de un an de la data pierderii acțiunii cambiale (art. 94 din Legea nr. 58/1934).

22

SECȚIUNEA 3. Biletul la ordin

§1. Noțiunea de bilet la ordin


Cadrul de reglementare juridică privind biletul la ordin este dat de Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin.

În art. 107 - 140 din Legea nr. 58/1934 există dispoziții privind: elementele biletului la ordin; emiterea biletului la ordin; plata biletului la ordin.

2. Definiția biletului la ordin.

Legea nr. 58/1934 nu dă o definiție a biletului la ordin, dar în doctrină există mai multe definiții ale acestuia.

Biletul la ordin este un înscris prin care o persoană numită emitent sau subscriitor, se obligă să plătească la scadență o sumă de bani unei alte persoane numită beneficiar, sau la ordinul acesteia10.

Biletul la ordin este un înscris - titlu de credit, prin care o pesoană numită emitent se obligă să plătească o sumă de bani la scadență, altei persoane, numită beneficiar, sau la ordinul acesteia11.

Biletul la ordin este titlu de credit prin care emitentul se obligă să plătească beneficiarului sau la ordinul acestuia, o sumă de bani, la scadență, într-un anumit loc12.

Biletul la ordin este un înscris prin care o persoană, numită emitent sau subcriitor, se obligă să plătească o sumă de bani la scadență unei alte persoane numită beneficiar sau la ordinul acesteia13.

În toate definițiile prezentate se poate observa că sunt surprinse elementele necesare pentru calificarea noțiunii de bilet la ordin ca titlu comercial de valoare, respectiv: participanții la raportul juridic (emitentul, beneficiarul) ; obiectul biletului la ordin, adică prestațiile la care se obligă părțile (plata unei sume de bani); calitatea de înscris care încorporează drepturi şi obligații.

Considerăm că prin bilet la ordin se înțelege acel înscris, denumit şi titlu, prin care o persoană denumită emitent se obligă să plătească unei alte persoane denumită beneficiar, la termenul scadent sau la ordinul acesteia, o sumă de bani determinată.

§2. Caracterele juridice ale biletului la ordin

Biletul la ordin are două categorii de caractere: caracterele generale ale titlurilor de credit;

10 S Angheni, M Volonciu, C Stoica, MG Lostun, Drept comercial, Ed. Oscarprint, București, 2000, pag. 434;11 R.P.Vonica, Dreptul Contractelor comerciale, Ed. Holding Reporter, București, 1999, pag 526;12 I. Turcu, Teoria și practica dreptului commercial, vol I, Ed. Luminalex, București, 1998, pag. 128

13 S.D.Cărpenaru, Tratat de Drept Comercial Român, Ed. Universul Juridic, București, 2012, pag. 652.

23

caractere specifice.

Caracterele generale ale biletului la ordin sunt: caracterul constitutiv de drepturi; caracterul formal; caracterul literal; caracterul autonom.

Caracterele specifice ale biletului la ordin sunt: este un titlu de credit; este un titlu complet; este un titlu la ordin; este un titlu care are ca obiect plata unei sume de bani; este un titlu abstract; crează obligații necondiționale; crează obligații solidare.

§3. Funcțiile biletului la ordin

Biletul la ordin, ca titlu comercial de valoare, are următoarele funcții: funcția de instrument de plată; funcția de instrument de credit; funcția de garantare a executării unor obligații.

Biletul la ordin are funcția de instrument de plată deoarece prin intermediul ei se sting datorii şi se evită plata cu numerar, putând fi utilizată în lanț între mai mulți creditori, debitori şi beneficiari;

Biletul la ordin are funcția de instrument de credit, deoarece prin intermediul lui debitorul beneficiază de credit până la scadeță.

Biletul la ordin are funcția de garantare a executării unor obligații deoarece biletul la ordin este un instrument care-l garantează pe creditor în privința executării obligației.

§4. Condițiile de validitate ale biletului la ordin

1. Identificarea condițiilor de validitate.

Pentru a produce consecințe juridice valabile, biletul la ordin trebuie să îndeplinească anumite condiții de fond şi de formă impuse de lege.

În Legea nr. 58/1934 nu există dispoziții speciale care să impună condițiile de fond şi de formă ale biletului la ordin, fiind aplicabile în această materie regulile din dreptul comun.

2. Condițiile de fond ale biletului la ordin.

Biletul la ordin, ca act juridic trebuie să îndeplinească acele condiții de fond prevăzute în art. 1179 din NCC, pentru validitatea oricărui contract, și anume: capacitatea de a contracta; consimțământul părților; un obiect determinat și licit; o cauză valabilă a obligațiilor.

3. Condiții de formă ale biletului la ordin.

Biletul la ordin trebuie să fie elaborat în forma unui înscris.

§5. Cuprinsul biletului la ordin.

Biletul la ordin trebuie să cuprindă ca mențiuni obligatorii (art. 104 -105 din Legea nr. 58/1934): denumirea de bilet la ordin consemnată în însuşi textul acestuia; promisiunea necondiționată de a plăti o sumă de bani determinată; scadența plății cu precizarea datei;

locul unde trebuie făcută plata; numele celui căruia i se va plăti sau la ordinul căruia se va plăti; data şi locul emiterii biletului la ordin; semnătura emitentului.

Dacă nu s-a trecut data scadenței, biletul la ordin este plătibil la vedere.

24

În cazul în care lipseşte locul plății, atunci acesta este locul emisiunii biletului.

Dacă nu s-a înscris locul emiterii, se consideră că acesta este cel arătat lângă numele emitentului.

§6. Girul biletului la ordin

Girul biletului la ordin are acelaşi regim ca şi girul cambiei.

Girul biletului la ordin este actul juridic prin care posesorul biletului la ordin (girantul) transmite altei persoane (giratar) drepturile născute din titlu, făcând o declarație înscrisă pe titlu sub semnătură şi predând titlul.

§7. Avalul biletului la ordin

Avalul biletului la ordin are acelaşi regim ca şi avalul cambiei.

Avalul este un act juridic prin care o persoană (avalist) se obligă să garanteze obligația asumată de unul dintre debitorii biletului la ordin (avalizatul).

Avalul trebuie să precizez pentru cine s-a dat, deoarece în caz contrar se consideră că a fost dat emitentului.

§8. Plata biletului la ordin

Plata biletului la ordin are acelaşi regim ca şi plata cambiei.

Plata se face de către emitent la scadență.

Nu este necesară prezentarea biletului la ordin pentru acceptare.

Dacă biletul la ordin are scadența la un timp de la vedere, posesorul trebuie să prezinte biletul la ordin pentru viză în termen de un an de la emitere.

Refuzul emitentului de a pune viza se constată prin protest a cărui dată este punct de plecare pentru termenul la vedere (art. 197 din Legea nr. 58/1934).

Dacă nu se plăteşte la scadență suma de bani din biletul la ordin, posesorul are dreptul la acțiunile cambiale de valorificare a drepturilor sale.

Biletul la ordin care întruneşte condiţiile prevãzute în art. 104-105 din Legea nr. 58/1934 poate fi prezentat la plată prin trunchiere, în condiţiile stabilite pentru cambie, cu excepţia condiţiei referitoare la acceptare, producând toate efectele pe care legea le recunoaşte biletului la ordin original.

SECȚIUNEA 4. Cecul

25

§1.Noțiunea de cec


Cadrul de reglementare juridică privind cecul este dat de prevederile Legii nr. 59/1934 asupra cecului.

În art. 1- 89 din Legii nr. 59/1934 există dispoziții privind: elementele cecului; transmiterea cecului; avalizarea cecului; plata cecului; diferitele tipuri de cecuri.

2. Definiția cecului.

În Legea nr. 59/1934 nu se dă o definiție a cecului, dar doctrină există mai multe definiții ale cecului.

Cecul este un înscris care conține ordinul dat de emitentul cecului numit trăgător, unei bănci la care are disponibil bănesc numită tras, de a plăti o sumă de bani unui beneficiar la prezentarea titlului14.

Cecul este un înscris prin care o persoană numită trăgător dă ordin necondiționat unei bănci sau unei instituții de credit numită tras, să plătească la vedere o sumă de bani în folosul unei alte persoane, numită beneficiar15.

Cecul este înscrisul, purtând această denumire prin care trăgătorul dă ordin necondiționat unei bănci să plătească la vedere o sumă determinată16.

Cecul este un înscris prin care o persoană numită trăgător dă ordin unei bănci la care are un disponibil bănesc numită tras, să plătească la prezentarea titlului, o sumă de bani unei alte persoane numită beneficiar17.

În esență, toate definițiile surprind componentele cecului ca titlu comercial de valoare, respectiv: participanții la raportul juridic privind cecul (trăgător, tras, beneficiar); obiectul cecului (plata unei sume de bani); calitatea de înscris.

Considerăm că prin cec se înțelege acel înscris denumit şi titlu prin care o persoană denumită trăgător (emitent) dă un ordin necondiționat unei bănci denumită tras, la care are un disponibil bănesc, să plătească la vederea titlului, o sumă de bani unei alte persoane denumită beneficiar.

§2. Raportul juridic generat de cec

1. Subiectele raportului juridic generat de cec.

Părțile raportului juridic generat de cec sunt: trăgătorul (emitentul) care dă dispoziție băncii (trasului) să facă plata; trasul care primeşte ordinul de a plăti o sumă de bani determinată; beneficiarul, posesorul titlului sau terța persoană care încasează la scadență 14 S Angheni, M Volonciu, C Stoica, MG Lostun, Drept comercial, Ed. Oscarprint, București, 2000, pag. 435;15 R.P.Vonica, Dreptul Contractelor comerciale, Ed. Holding Reporter, București, 1999, pag 528;16 I. Turcu, Teoria și practica dreptului commercial, vol I, Ed. Luminalex, București, 1998, pag. 154;17 S.D.Cărpenaru, Tratat de Drept Comercial Român, Ed. Universul Juridic, București, 2012, pag. 656.

26

suma indicată.

2. Obiectul raportului juridic generat de cec.

Raportul juridic generat de cec are ca obiect conduita părților, adică acțiunea la care este îndrituit subiectul activ şi cea la care este ținut subiectul pasiv.

Obiectul raportului juridic menționat este acțiunea trăgătorului asupăra trasului.

3. Conținutul raportului juridic generat de cec.

Conținutul raportului juridic generat de cec constă în totalitatea drepturilor şi obligațiilor pe care le au părțile acestuia.

Trăgătorul are dreptul de a solicita trasului să plătească suma menționată în cec.

Trasul are obligația de a face plata către beneficiar.

Beneficiarul are dreptul la încasarea sumei de bani de la tras.

§3. Caracterele juridice ale cecului

Cecul are două categorii de caractere: caracterele generale ale titlurilor comerciale de valoare; caractere specifice.

Caracterele generale ale cecului sunt: caracterul constitutiv de drepturi; caracterul formal; caracterul literal; caracterul autonom.

Caracterele specifice ale cecului sunt : cecul este un titlu de credit ; cecul este un titlu la ordin ; cecul este un titlu care are ca obiect plata unei sume de bani ; cecul este un titlu abstract.

§4. Funcțiile cecului

Cecul este un titlu comercial de valoare care îndeplineşte următoarele funcții: funcția de instrument de plată; funcția de instrument de credit; funcția de instrument de retagere de fonduri din cont.

Cecul are funcția de instrument de plată deoarece prin intermediul ei se sting datorii şi se evită plata cu numerar, putând fi utilizată în lanț între mai mulți creditori, debitori şi beneficiari;

Cecul are funcția de instrument de credit, deoarece prin intermediul lui debitorul beneficiază de credit până la scadeță.

Cecul are funcția de garantare a executării unor obligații deoarece el este un instrument care-l garantează pe creditor în privința executării obligației.

§5. Premisele juridice ale emiterii cecului

Premisele juridice ale emiterii cecului sunt: existența disponibilului în bancă, adică

27

trăgătorul poate emite cecul numai dacă are la bancă un disponibil pentru efectuarea de plăți de către bancă iar acesta să fie prealabil emiterii şi să fie de valoarea cecului; existența unei convenții între trăgător (client) şi bancă pentru emiterea de cecuri.

§6. Condițiile de validitate ale cecului

1. Condițiile de fond ale cecului.

Cecul, ca act juridic, trebuie să respecte acele condiții de fond prevăzute în art. 1179 din NCC, pentru validitatea oricărui contract, și anume: capacitatea de a contracta; consimțământul părților; un obiect determinat și licit; o cauză valabilă a obligațiilor.

2. Condițiile de formă ale cecului.

Cecul trebuie să fie elaborat în formă scrisă şi să cuprindă mențiunile obligatorii prevăzute de lege.

§7. Cuprinsul cecului

Mențiunile obligatorii ale cecului sunt, conform art. 1 din Legii nr. 59/1934, următoarele: denumirea de cec consemnată pe textul cecului, exprimată în limba folosită pentru redactarea acestui titlu (pct. 1); ordinul necondiționat de a plăti o anumită sumă de bani(pct. 2); numele celui care trebuie să plătească, adică al trasului (banca) (pct. 3); arătarea locului unde trebuie făcută plata, precizarea localității, în absența precizării, locul fiind cel menționat lângă denumire sau locul centrului principal de actvitate dacă lipseşte şi cel de-al doilea loc (pct.4); arătarea datei şi a locului emiterii (anul, luna, ziua şi localitatea) (pct. 5); semnătura celui care emite cecul (trăgătorul) cu nume, prenume sau firmă scrisă în întregime sau prescurtată (pct.6); numele trăgătorului, respectiv numele şi prenumele, în clar, ale persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligã. În cazul în care numele trăgătorului depăşeşte spaţiul alocat pe titlu, se vor înscrie pe cec primele caractere din numele şi prenumele, respectiv din denumirea trăgătorului, în limita spaţiului special alocat, fără ca prin aceasta să se atragã nulitatea cecului (pct.7); codul trăgătorului, respectiv un număr unic de identificare, preluat din documentele de identificare sau de înregistrare ale trãgãtorului (pct.8)

Absența uneia dintre mențiunile prevăvute de lege conduce la inexistența cecului, exceptând situațiile când legea dispune altfel.

§8. Transmiterea cecului

1. Identificarea modalităților de transmitere a cecului

Cecul, ca titlu comercial de valoare poate fi transmis de către beneficiar.

Modalitățile de transmitere sunt diferite după cum cecul este la ordin, la purtător sau nominativ.

2. Transmiterea cecului la ordin.

Cecul la ordin poate fi transmis prin gir (art. 15 din Legea nr. 59/1934).

28

Girarea cecului poate fi făcută în folosul trăgătorului sau al oricărui alt obligat (art. 15 din Legea nr. 59/1934).

Girul trebuie scris pe cec şi trebuie să fie semnat de girant. Girul este valabil chiar dacă beneficiarul nu este menţionat sau girantul a pus numai semnătura (gir în alb). În acest din urmă caz, girul, pentru a fi valabil, trebuie să fie scris pe cec. (art. 17 din Legea nr. 59/1934).

Girul transmite toate drepturile rezultând din cec (art. 18 din Legea nr. 59/1934).

3. Transmiterea cecului la purtător.

Cecul este la purtător când este stipulat plătibil la purtător şi când nu arată beneficiarul (art. 5 din Legea nr. 59/1934).

Cecul la purtător se transmite prin simpla tradițiune a titlului.

4. Transmitere cec nominativ.

Cecul este nominativ când cuprinde numele beneficiarului sau mențiunea "nu la ordin" sau o expresie echivalentă.

Cecul nominativ se transmite prin cesiune de creanță.

§9. Avalul cecului

1. Noțiunea de aval al cecului. Plata cecului poate fi garantată prin aval (art. 26 alin. (1) din Legea nr. 59/1934). Această garanție poate fi dată pentru toată suma sau parțial.

Avalul poate fi făcut de către o terță persoană sau de către un semnatar al cecului (art. 26 alin. (2) din Legea nr. 59/1934). Trasul nu poate avaliza cecul.

2. Condițiile avalului cecului. Potrivit art. 27 din Legea nr. 59/1934, avalul se dă pe cec. El se exprimă prin cuvintele: «pentru aval» sau orice formă echivalentă şi este semnat de avalist.

Avalul trebuie să arate pentru cine este dat. În lipsa acestei arătări el se socoteste dat pentru tragator.

3. Efecte avalului cecului. Avalistul are aceleaşi obligații ca şi persoana pentru care a dat avalul (art. 28 din Legea nr. 59/1934).

Dacă avalistul a plătit cecul, el dobândeşte drepturile născute din cec împotriva persoanei pentru care a garantat, cât şi împotriva celor care sunt ținuti față de acesta în temeiul cecului (art. 28 alin. 3 din Legea nr. 59/1934).

§10. Plata cecului

1. Prezentarea la plată.

29

Cecul este plătibil la vedere. Plata cecului se face la prezentarea de către posesor a cecului la bancă (tras) pentru plată.

2. Termenele de prezentare la plată.

Termenele de prezentare la plată a cecului sunt potrivit, art. 30 din Legea nr. 59/1934, următoarele: 15 zile, dacă este emis şi plătibil în România; 30 de zile, dacă este emis într-o țară străină din Europa şi este plătibil în România; 70 de zile, dacă este emis într-o țară străină din afara Europei.

Termenele se socotesc din ziua de emitere arătată în cec.

Neprezentarea cecului pentru plată în termenele menționate are ca efect pierderea dreptului de regres împotriva giranților dacă trasul nu a făcut plata (art. 30 alin. 1 din Legea nr. 59/1934).

§11. Neplata cecului.

Neplata cecului atrage drept conscință deschiderea pentru posesor a căilor acțiunii în regres împotriva giranților, trăgătorului şi a celorlalți obligați de regres (art. 43 din Legea nr. 59/1934).

Refuzul de plată se poate constata prin protest (act autentic) sau printr-o declarație echivalentă a trasului datată şi scrisă sau printr-o declarație datată a unui oficiu de compensație.

Protestul sau constatarea echivalentă trebuie făcute înainte de expirarea termenului de prezentare (art. 43 din Legea nr. 59/1934).

Posesorul cecului poate urmări pe oricare dintre cei obligați.

Pe calea acțiunii în regres, posesorul poate cere: suma neplătită şi arătată în cec; dobânda legală calculată de la prezentare; cheltuielile făcute cu urmărirea.

Obligatul în regres care a făcut plata cecului, poate cere de la giranții săi: suma plătită; dobânda legală din ziua în care a plătit suma; cheltuielile făcute.

Cecul este titlu executoriu şi conferă posesorului posibilitatea executării silite a cecului.

Posesorul poate uza şi de acțiunea cauzală sau acțiunea de îmbogățire fără justă cauză.

§11. Tipuri de cecuri

1. Identificarea tipurilor de cecuri.

În art. 38 - 42 din Legea nr. 59/1934 sunt reglementate diferite tipuri de cecuri, respectiv: cecul barat; cecul plătibil în cont; cecul netransmisibil; cecul de călătorie.

2. Cecul barat.

30

Cecul barat este un înscris care cuprinde pe fața sa două linii paralele executate de către posesor sau de către trăgător.

Bararea este generală, dacă între cele două linii nu se face nici o arătare sau se face mențiunea bancher sau un termen echivalent sau specială, dacă numele unui bancher se înscrie între cele două linii.

Cecul cu barare generală nu poate fi plătit de către tras decât unui bancher sau unui client al trasului.

Cecul cu barare specială nu poate fi plătit de către tras decât bancherului înscris pe cec sau dacă acesta este trasul unui client de-al său.

3. Cecul plătibil în cont.

Cecul plătibil în cont este un înscris care cuprinde transversal pe fața cecului mențiunea "plătibil în cont" sau "numai prin virament" sau o expresie echivalentă.

Trăgătorul interzice plata cu numerar, trasul trebuind să efectuaze o operațiune de scripte echivalentă cu plata (art. 40 din Legea nr. 59/1934).

4. Cecul netransmisibil.

Cecul netransmisibil nu poate fi plătit decât primitorului său sau la cererea acestuia să fie creditat în contul său curent (art. 40 din Legea nr. 59/1934).

Primitorul nu poate gira cecul decât unui bancher pentru încasare, fără ca acesta să-l poată gira mai departe.

Clauza netransmisibilității trebuie pusă de către bancher puitând fi pusă şi de un girant (art. 41 alin. 5 şi 6 din Legea nr. 59/1934).

5. Cecul de călătorie.

Cecul de călătorie are caracteristic faptul că trăgătorul poate subordona plata cecului de existența pe titlu în momentul prezentării a unei a doua semnături la fel cu cea a primitorului (art. 42 din Legea nr. 59/1934).

El este alcătuit din două părți: talonul; cecul propriu-zis.

Emitentul (trăgătorul) eliberează (vinde) aceste cecuri care au valori fixe stabilite în cifre rotunde.

La vânzare, cumpărătorul, depune o semnătură pe cec, iar atunci când îl utilizează, posesorul depune a doua semnătură pe cec.

Primitorul cecului compară cele două semnături care trebuie să fie la fel.

Asemenea cecuri sunt acceptate la hoteluri, restaurante, benzinării, magazine, bănci, etc., primitorii prezentându-le la emitent pentru a li se credita conturile cu sumele înscrise pe cecuri .

31

6. Cecul circular.

Cecul circular este un titlu de credit la ordin emis de o bancă sau o altă instituție de credit, anume autorizată, pentru sume ce le are la dispoziție de la primitorii cecurilor, plătibil la vedere în oricare din locurile arătate de emitent (art. 79 alin. 1 din Legea nr. 59/1934).

Societatea bancară sau instituția de credit autorizate să emită cecuri circulare trebuie să depună la BNR o cauțiune de 40% din valoarea cecurilor circulare emise zilnic (art. 79 alin. 2 din Legea nr. 59/1934).

Posesorii cecurilor au asupra cauțiunii un privilegiu special.

Cecul circular trebuie să cuprindă următoarele mențiuni: denumirea de cec circular în cuprinsul titlului (art. 80 pct. 1 din Legea nr. 59/1934); promisiunea necondiționată de a plăti la vedere o anumită sumă de bani (art. 80 pct. 2 din Legea nr. 59/1934); numele şi prenumele primitorului (art. 80 pct.3 din Legea nr. 59/1934); arătarea datei şi locului în care cecul circular a fost emis (art. 80 pct.4 din Legea nr. 59/1934); semnătura emitentului (art. 80 pct.5 din Legea nr. 59/1934).

Cecul circular este supus dispozițiilor cambiale privind plata, girul, protestul şi regresul, exceptând situațiile când legea dispune altfel (art. 83 din Legea nr. 59/1934).

C. AUTOEVALUAREA CUNOŞTINŢELOR PRIN TESTE, GRILE ŞI APLICAŢII

I. Teste de autoevaluare:

1. Ce este titlul comercial de valoare?

Răspuns: Prin titlul comercial de valoare se înțelege acel înscris constitutiv de drepturi, autonom și literal care conferă titularului (posesorului legitim) posibilitatea de a exercita drepturile patrimoniale prevăzute de titlu la o dată scadentă determinată.

2. Care sunt caracterele titlurilor comerciale de valoare?3. Cum se clasifică titlurile de valoare, după conținut sau natura prestației?4. Ce sunt titlurile de legitimare?5. Ce este cambia?6. Care sunt părțile raportului juridic cambial?7. Care sunt caracterele juridice ale cambiei?8. Care sunt funcțiile cambiei?9. Care sunt condițiile de fond și de formă ale cambiei?10.Care sunt mențiunile din cuprinsul cambiei?11.Ce este cambia în alb?12.Care sunt efectele acceptării cambiei?13.Ce este girul cambiei?14.Ce este avalul cambiei?15.Care este data plății cambiei?16.Care este locul plății cambiei?17.Care sunt consecințele neplății cambiei?18.Ce este regresul cambial?

32

19.Care sunt condițiile executării cambiei?20.Ce este biletul la ordin?21.Care sunt caracterele specifice ale biletului la ordin?22.Care sunt părțile raportului juridic generat de biletul la ordin?23.Care sunt condițiile de fond și de formă ale biletului la ordin?24.Ce trebuie să cuprindă biletul la ordin?25.Ce este cecul?26.Care sunt subiectele raportului juridic generat de cec?27.Care sunt caracterele specific ale cecului?28.Care sunt funcțiile cecului?29.Care sunt condițiile de fond și de formă ale cecului?30.Care este cuprinsul cecului?31.Care sunt modalitățile de transmitere a cecului?32.Care sunt condițiile avalizării cecului?33.Care sunt termenele de plată a cecului?34.Care sunt tipurile de cecuri?

II. Teste grilă:

Exemplu rezolvat:

1. Care dintre următoarele persoane sunt subiectele raportului juridic cambial principal?

a) trăgătorul, beneficiarul şi trasulb) avalistul şi avalizatulc) girantul şi giratarul

Rezolvare: a).

De rezolvat:

2. Care dintre următoarele caractere este specific cambiei?

a) crează obligații divizibileb) este un titlu completc) crează obligații condiționale.

3. Care este forma în care trebuie elaborată cambia?

a) înscrisul sub semnătură privată;b) înscrisul autentic;c) înscrisul electronic.

4. Clauza la ordin cuprinsă în cambie este:

a) o clauză obligatorie complementară;

b) o clauză explicativă facultativă;

c) o clauză obligatorie derogatorie.

33

5. Acceptarea cambiei la plată se face prin:

a) confirmarea telefonică sau prin fax a acceptării;

b) prin scrierea pe cambie a expresiei “voi plăti” și prin semnătura trasului;

c) prin consemnarea datei acceptării pe cambie.

6. Girul asupra cambiei este:

a) o modalitate de garantare a executării obligației înscrise în cambie;

b) o modalitate de transmitere a drepturilor născute din cambiei;

c) o modalitate de acceptare a cambiei la plată.

7. Avalul cambiei este:

a) o modalitate de garantare a executării obligației înscrise în cambie;

b) o modalitate de plată a cambiei;

c) o modalitate de autentificare a cambiei.

8. Care dintre următoarele variante pot fi considerate funcţii ale biletului la ordin?

a) funcția de garantare a executării unor obligații de plată;

b) funcția de mijloc de măsurare a valorii prestaţiilor;

c) funcția de instrument de schimb.

9. Care dintre următoarele menţiuni este obligatorie pentru cuprinsul biletului la ordin?

a) promisiunea necondiţionată de a plăti o sumă de bani nedeterminată;

b) data şi locul emiterii biletului la ordin;

c) numele reprezentantului beneficiarului care va prezenta biletul la ordin la plată.

10. Prin ce se deosebește biletul la ordin de cambie?

a) funcția de instrument de credit;

b) numărul subiectelor raportului juridic generat de emiterea acestuia;

c) funcția de instrument de plată.

11. Care dintre următoarele variante constituie premisa de emitere a cecului?

a) existența unei convenții între trăgător și bancă;

b) existența unei convenții între trăgător și beneficiar;

34

c) existent unei convenții între bancă și beneficiar.

12. Prin ce se deosebește cecul de cambie?

a) prin numărul subiectelor raportului juridic generat de emiterea cecului;

b) prin calitatea specială a trasului;

c) prin calitatea specială a trăgătorului.

13. Care dintre următoarele variante constituie modalitate de transmitere a cecului nominativ?

a) transmiterea prin cesiune de creanță;

b) transmiterea prin simpla tradițiune a titlului;

c) transmiterea prin gir.

14. Termenul de prezentare la plată a cecului este:

a) 15 zile dacă este emis în România și plătibil în altă localitate decât cea în care a fost emis;

b) 15 zile dacă este emis în România și plătibil în chiar localitate în care a fost emis;

c) 15 zile dacă este emis într-o țată stăină din Europa și este plătibil în România;

15. Ce particularitate are cecul de călătorie?

a) cuprinde pe fața sa două linii paralele;

b) cuprinde pe fața sa mențiunea “numai prin virament”;

c) cuprinde pe fața sa o valoare fixă stabilită în cifre rotunde.

III. Aplicaţii practice:

Exemplu rezolvat:

1. Comerciantul “M” vinde către comerciantul “N” o cantitate de marfă în valoare de 100.000 lei cu termen de plată la 90 de zile de la primirea mărfii. În acceaşi perioadă comerciantul “M” a beneficiat din partea comerciantului “O” de prestări de servicii în valoare de 100.000 lei, având faţă de acesta datoria de a plăti această suma. Pentru efectuarea plăţilor şi stingerea obligaţiilor dintre aceşti comercianţi, comerciantul “M”, în calitate de trăgător a emis o cambia prin care a dispus către comercintul “M”, în calitate de tras, să facă plata sumei de 100.000 lei direct către comerciantul “O”, care devine beneficiar al acestei plăţi. Cambia a fost prezentată la plată la data scadenţei, dar trasul a refuzat acceptarea şi plata cambiei.

35

Întrebări şi teme:

(1) Care sunt formalităţile prin care se constată refuzul de acceptare a cambiei?(2) Ce drepturi are posesorul cambiei în caz de refuz de acceptare?

Rezolvare:

(1) Dacă trasul refuză acceptarea, declaraţia de refuz trebuie consemnată într-un protest de neacceptare.

(2) Posesorul cambiei, în cazul refuzului de acceptare poate să exercite dreptul de regres împotriva celorlalţi obligaţi cambiali.

De rezolvat:

2. Comerciantul “A”, în calitate de trăgător a emis o cambie prin care a dispus comerciantului “B”, în calitate de tras să plătească direct către comerciantul “C”, în calitate de beneficiar, suma de 150.000 lei. Beneficiarul cambiei “C” a transmis, ca girant prin gir toate drepturile conferite prin cambia către o altă persoană “D” numită giratar. Transmiterea s-a făcut înainte de scadenţă plăţii şi anterior protestului de neplată. Cambia a fost prezentată la plată, dar trasul a refuzat plata.


(1) Care sunt drepturile care au fost transmise prin gir?(2) Cine răspunde faţă de giratar în cazul refuzului de acceptare şi plată a cambiei din

partea trasului?

3. Societatea comercială “P” a emis un bilet la ordin prin care s-a obligat să plătească la termenul scadent o sumă de bani determinată către o altă societate “R”, faţă de care avea o obligaţie născută dintr-o operaţiune comercială. Biletul la ordin a fost avalizat de către o a treia persoană juridică “S”, în calitate de avalist, care s-a obligat în solidar cu societatea comercială “P”, în calitate de avalizat, să garanteze obligaţia de plată a biletului la ordin. Beneficiarul biletului la ordin a încasat plata de la avalist, deoarece debitorul său a refuzat să facă o asemenea plată, din lipsă de disponibil.


(1) Care sunt drepturile de care beneficiază ca debitor în regres avalistul?(2)Împotriva cui se poate îndrepta avalistul, după ce el a plătit biletul la ordin?

4. Societatea comercială “D” a emis către societatea comercială “E” un bilet la ordin pentru plata sumei de 150.000 lei cu titlu de preţ pentru mărfuri achiziţionate de la această societate. Biletul la ordin emis de societatea comercială “D” nu cuprinde locul unde trebuie făcută plata şi nici semnătura emitentului, fiind refuzat la plată de către bancă.

36


(1) Care este motivul pentru care banca a refuzat plata biletului la ordin?(2) Dacă biletul la ordin are lipsă locul de plată, care este sancţiunea acestei omisiuni?

5. Societatea comercială “G”, în calitate de trăgător, a emis un cec prin care a dat ordin Băncii “F”, în calitate de tras, la care are disponibil bănesc, să plătească la predarea cecului suma de 120.000 lei către o altă societate comercială “H”, cu titlu de preţ pentru servicii prestate. Cecul nu cuprinde data şi locul emiterii şi nici locul unde trebuie să se facă plata. Societatea comercială “H” a prezentat cecul la plată, dar banca a refuzat să facă plata.


(1) Care sunt motivele refuzului de plată a cecului?(2) Care este consecinţa neprecizării locului unde trebuie făcută plata cecului?

6. Grupul de interes economic “J” a emis un cec prin care a dat ordin Băncii “T” să plătească la predarea titlului către regia autonomă “W” suma de 50.000 lei cu titlu de redevenţă pentru concesionarea unui perimetru petrolier. Cecul a fost girat de către regia autonomă “W”, în calitate de girant, către societatea comercială “K”, în calitate de giratar, care, introducând cecul la plată, la scadenţă, a constatat că plata a fost refuzată din lipsă de disponibil.


(1) Care sunt mijloacele juridice pe care le poate utilize giratarul pentru valorificarea drepturilor sale?

(2) Precizaţi dacă este posibilă executarea silită fără ca giratarul să promoveze o acţiune în judecată pentru obţinerea unui titlu de creanţă.

37

TEMA NR. 13 - Titlurile comerciale de valoare.docx

Documents

Transcript of TEMA NR. 13 - Titlurile comerciale de valoare.docx