Tema 9 - Piata Bunurilor - Modelul is [Compatibility Mode]

Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir”Facultatea de Finanţe, Bănci şi Contabilitate

Braşov

Cursuri online

Generated by Foxit PDF Creator © Foxit Softwarehttp://www.foxitsoftware.com For evaluation only.

http://cbs.iskysoft.com/go.php?pid=1335&m=db

MACROECONOMIEANUL I ZI / FR

Prof.univ.dr. Ileana TACHE



TEMA 9

PIAŢA BUNURILOR

MODELUL IS



Obiective

n Studierea fluctuaţiilor economice prin analiza mai detaliată a cererii globale

n Identificarea variabilelor care deplasează curba cererii globale, cauzând fluctuaţii ale venitului naţional.

n Examinarea pârghiilor de politică economică ce pot fi utilizate pentru influenţarea cererii globale.



Conţinut

9.1 Prezentare generală

9.2 Piaţa bunurilor şi curba IS

9.3 Rata dobânzii, investiţiile şi curba IS

9.4 Deplasarea curbei IS prin politica fiscală

9.5 Interpretarea curbei IS prin prisma fondurilor de împrumut

9.6 Modelul algebric al curbei IS




n Cea mai puternică fluctuaţie din istoria economică poate fi considerată Marea Depresiune a anilor 1929-1933, când s-au experimentat venituri foarte scăzute şi un şomaj masiv.

n De exemplu, în anul cel mai critic, 1933, un sfert din forţa de muncă a S.U.A. se afla în şomaj, iar PNB real a fost cu 30% sub nivelul anului 1929.

n Teoria economică clasică => Marea Depresiune




n În anul 1936, economistul britanic John Maynard Keynes a revoluţionat ştiinţa economică cu lucrarea sa Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor.

n El a oferit o nouă viziune asupra economiei, pe care a prezentat-o ca alternativă la teoria clasică.

n Din concepţia sa asupra funcţionării economiei, s-a dezvoltat treptat un mod de înţelegere a fluctuaţiilor economice.

n Keynes a susţinut că cererea globală scăzută era cauza venitului mic şi a şomajului ridicat ce caracterizează recesiunile economice.




n El a criticat teoria clasică pentru afirmaţia că oferta globală singură - capitalul, munca şi tehnologia -determină venitul naţional.

n Economiştii de astăzi reconciliază aceste două puncte de vedere cu modelul cererii şi ofertei globale prezentat în tema precedentă.

n Pe termen lung, preţurile sunt flexibile şi oferta globală determină venitul.

n Pe termen scurt preţurile sunt rigide, aşa încât modificările cererii globale sunt cele care influenţează venitul.




n Modelul Keynes – MODELUL IS – LM

n Modelul IS-LM ia nivelul preţului ca variabilă exogenă şi arată apoi factorii determinanţi ai venitului naţional.

n Există două feluri de a privi modelul IS-LM:

¨Primul este de a-l considera ca arătând cauzele modificării venitului pe termen scurt la un nivel fix al preţului.

¨Al doilea mod tratează modelul ca arătând cauzele deplasării cererii globale.




n Aceste două interpretări sunt însă echivalente deoarece modificările venitului la un nivel fix al preţului sunt aceleaşi cu modificările curbei cererii globale.

n Aceasta înseamnă că, pe termen scurt, atunci când nivelul preţului este fix, deplasările curbei cererii globale determină modificări ale venitului.

Deplasări ale curbei cererii globale




n Modelul IS-LM consideră fix nivelul preţului şi arată cauzele modificării venitului. Astfel, modelul arată cauzele modificării cererii globale.

n Cele două componente ale modelului IS-LM sunt curba IS şi curba LM. IS înseamnă "investiţii" şi "economii".

n Curba IS reprezintă piaţa bunurilor şi serviciilor. LM înseamnă "lichiditate" şi "masă monetară" (bani).

n Curba LM reprezintă oferta şi cererea de bani. Având în vedere că rata dobânzii influenţează atât investiţiile cât şi cererea de bani, ea reprezintă variabila care leagă cele două componente ale modelului. Interacţiunile dintre aceste pieţe determină cererea globală.




n Curba IS este o reprezentare grafică a relaţiei dintre rata dobânzii şi nivelul venitului pe piaţa bunurilor şi serviciilor.

n Preambul : curba încrucişată a lui Keynes sau diagonala keynesiană

n Diagonala keynesiană este cea mai simplă interpretare a teoriei lui Keynes privind venitul naţional. Ea oferă o bază utilă pentru înţelegerea modelului IS-LM, care este mai complex şi mai realist.




• Echilibrul în diagonala keynesiană se află în punctul A, în care venitul egalează cheltuielile planificate.

• Cheltuielile planificate depind de venit deoarece un venit mai mare duce la un consum mai mare.

• Economia se află în echilibru atunci când cheltuielile efective sunt egale cu cele planificate. (venitul naţional = cheltuiala efectiva pe bunuri si servicii)

Diagonala keynesiană sau curba încrucişată a lui Keynes




n Cum ajunge economia la echilibru?

n Pentru multe firme, stocurile joacă un rol important in procesul de ajustare.

n Dacă firmele produc mai mult decât doresc cumpărătorii, ele adaugă bunurile adiţionale la stocurile lor. Invers, dacă firmele produc mai puţin decât doresc cumpărătorii, atunci ele utilizează o parte a stocurilor lor.

n Aceste modificări neprogramate ale stocurilor determină apoi firmele să-şi modifice nivelurileproducţiei.




• Dacă firmele produc la nivelul Y1, atunci cheltuielile planificate E1 scad sub nivelul producţiei, aşa încât se acumulează stocuri. Aceasta determină o reducere a producţiei. La fel, dacă producţia se află la nivelul Y2, atunci cheltuielile planificate exced producţia, astfel încât firmele îşi reduc stocurile. Această scădere a stocurilor determină o creştere a producţiei.

Atingerea echilibrului în diagrama diagonalei keynesiene




n În concluzie, diagonala keynesiană arată cum este determinat venitul Y pentru niveluri date ale investiţiilor planificate (I) şi ale politicii bugetaro-fiscale (G şi T).

n Astfel, diagonala keynesiană poate fi utilizată pentru:

¨a analiza impactul unei modificări a cheltuielilor guvernamentale asupra venitului de echilibru

¨analiza impactului unei modificări a taxelor asupra venitului de echilibru.




n Având în vedere că cheltuielile guvernamentale reprezintă una din componentele cheltuielii, o creştere a acestora înseamnă că, pentru orice nivel dat al venitului, cheltuielile planificate cresc. Dacă cheltuielile guvernamentale (G) cresc cu ∆G, atunci curba cheltuielilor planificate se deplasează în sus cu ∆G .

n Echilibrul economiei se mută din punctul A în punctul B. (a se observa figura următoare)




O creştere a cheltuielilor guvernamentale de ∆G ridică cheltuielile planificate cu suma respectivă pentru orice nivel dat al venitului. Echilibrul se deplasează din punctul A în punctul B, iar venitul creşte de la Y1 la Y2.A se observa că creşterea venitului (∆Y) excede creşterea cheltuielilor guvernamentale (∆G). Astfel, politica fiscală are un efect multiplicator asupra venitului.

Creşterea cheltuielilor guvernamentale în diagrama diagonalei keynesiene




n Concluzii:

n o creştere a cheltuielilor guvernamentale duce la o creştere şi mai mare a venitului. Aceasta înseamnă că ∆Y este mai mare decât ∆G. Raportul ∆Y/∆G este numit multiplicatorul cheltuielilor guvernamentale. Acesta arată cu cât creşte venitul ca urmare a creşterii cu o unitate monetară a cheltuielilor guvernamentale. O implicaţie a diagonalei keynesiene este că multiplicatorul cheltuielilor guvernamentale este mai mare decât 1.

n Deci politica fiscală are un efect de multiplicare asupra venitului. Motivul este că, potrivit funcţiei consumului, un venit mai mare duce la un consum mai ridicat. Întrucât o creştere a cheltuielilor guvernamentale ridică venitul, ea ridică de asemenea consumul, acesta ridicând venitul, care la rândul lui ridică consumul şi aşa mai departe. De aceea, în acest model, o creştere a cheltuielilor guvernamentale cauzează o creştere şi mai mare a venitului.




n Efectul total asupra venitului este:

Modificarea iniţială a cheltuielilor guvernamentale =∆G¨ Prima modificare a consumului = c' *∆G¨ A doua modificare a consumului = c'2 *∆G¨ Atreia modificare a consumului = c'3 *∆G

.........................................................................

∆Y = (1 + c’ + c’2 + c’3 + ………..)*∆G

Astfel, multiplicatorul cheltuielilor guvernamentale este:

∆Y/∆G =1 + c' + c'2 + c'3 +.....

∆Y/∆G=1(1 - c')




n Exemplu:

n Dacă înclinaţia marginală către consum este 0,6, multiplicatorul este:

∆Y/∆G = 1 + 0,6 + 0,62 + 0,63 +...

= 1/(1 - 0,6) = 2,5

În acest caz. o creştere de o unitate monetară a cheltuielilor guvernamentale ridică venitul de echilibru cu 2,50 u.m




n Impactul unei modificări a taxelor asupra venitului de echilibru

n O scădere a taxelor de ∆T ridică imediat venitul disponibil Y - T cu ∆T şi deci consumul cu c‘*∆T. Pentru orice nivel dat al venitului Y, cheltuielile planificate sunt acum mai ridicate.

n Astfel, curba cheltuielilor planificate se deplasează în sus cu c‘*∆T. Echilibrul economiei se mută din punctul A în punctul B.




• O scădere a taxelor de ∆T ridică cheltuielile planificate cu c'∙∆T pentru orice nivel dat al venitului. Echilibrul se deplasează din punctul A în punctul B, iar venitul creşte de la Y1 la Y2. Din nou, politica fiscală are un efect multiplicator asupra venitului.

Scăderea taxelor în diagrama diagonalei keynesiene




n Exact aşa cum creşterea cheltuielilor guvernamentale are un efect de multiplicare asupra venitului, la fel va avea şi o scădere a taxelor. Ca şi înainte, modificarea iniţială a cheltuielilor este multiplicată cu 1/(1 - c').

n Efectul global al modificării taxelor asupra venitului este:

∆Y/∆T= - c'/(1- c').

n Această expresie reprezintă multiplicatorul taxelor, adică suma cu care se modifică venitul ca urmare a modificării cu o unitate monetară a taxelor.




n Exemplu

n Dacă înclinaţia marginală către consum este 0,6, atunci multiplicatorul taxelor este:

∆Y/∆T = - 0,6/(1 - 0,6)= - 1,5

n În acest exemplu, o reducere cu o unitate monetară a taxelor ridică venitul de echilibru cu 1,50 u.m.




n Diagonala keynesiană -un pas pe celea dezvoltării modelului IS-LM

n Diagonala keynesiană - utilă pentru că arată ce determină venitul economiei pentru orice nivel dat al investiţiilor planificate.

n Totuşi, este simplistă prin faptul că presupune fix nivelul investiţiilor planificate. În fapt, investiţiile planificate depind de rata dobânzii.




n Pentru a adăuga modelului această relaţie dintre rata dobânzii şi investiţii, exprimăm nivelul investiţiilor planificate ca:

I = I (r)

n Întrucât rata dobânzii este costul luării banilor cu împrumut pentru finanţarea proiectelor de investiţii, o creştere a ratei dobânzii reduce investiţiile planificate.




• Funcţia investiţiilor pe seama creşterii ratei dobânzii




n Putem utiliza funcţia investiţiilor şi diagonala keyensiană pentru a afla cum se modifică venitul când rata dobânzii creşte. Întrucât investiţiile sunt în relaţie inversă cu rata dobânzii, o creştere a ratei dobânzii de la r1 la r2 reduce volumul investiţiilor de la I(r1) la I(r2). Scăderea investiţiilor planificate va deplasa în jos funcţia cheltuielilor.

n Această deplasare a funcţiei cheltuielilor duce la un nivel mai scăzut al venitului. Astfel, o creştere a ratei dobânzii micşorează venitul




• Diagonala

keynesiană




n Curba IS sintetizează această relaţie dintre rata dobânzii şi nivelul venitului ce rezultă din funcţia investiţiilor şi diagonala keynesiană.

n Cu cât mai mare este rata dobânzii, cu atât mai scăzut este nivelul investiţiilor planificate şi deci cu atât mai scăzut nivelul venitului.

n Din acest motiv, curba IS are pantă negativă




n Curba IS arată nivelul venitului pentru orice rată a dobânzii. Aşa cum ştim de la diagonala keynesiană, nivelul venitului depinde de asemenea de politica fiscală. Curba IS este trasată pentru o politică fiscală dată, deci consideră fixe pe G şi T. Când politica fiscală se modifică, curba IS se deplasează.

n Diagonala keynesiană arată că această modificare de politică fiscală ridică nivelul cheltuielilor planificate şi creşte astfel venitul de echilibru de la Y1 la Y2. De aceea, o creştere a cheltuielilor guvernamentale deplasează curba IS către exterior.




n Modelul IS arată că o creştere a cheltuielilor guvernamentale ridică cheltuielile planificate: Pentru orice rată dată a dobânzii, modificarea în sus a cheltuielilor planificate (∆G) duce la o creştere a venitului de ∆G/(1 - c').

n Motiv pentru care curba IS se deplasează către dreapta cu această cantitate.



9.4 Deplasarea curbei IS prin politica fiscalăn Putem utiliza diagonala keynesiană pentru a

vedea cum este deplasată curba IS de alte modificări ale politicii fiscale.

n Întrucât o scădere a impozitelor măreşte de asemenea cheltuielile şi venitul, ca deplasează şi curba IS către exterior.

n O scădere a cheltuielilor guvernamentale sau o creştere a impozitelor reduce venitul.

n De aceea, o asemenea modificare a politicii fiscale deplasează curba IS către interior.




§ În concluzie, curba IS arată relaţia dintre rata dobânzii şi nivelul venitului de pe piaţa bunurilor şi serviciilor. § Curba IS este trasată pentru o politică fiscală dată. § Modificările politicii fiscale care ridică cererea de

bunuri şi servicii deplasează curba IS către dreapta. § Modificările de politică fiscală care reduc cererea

de bunuri şi servicii deplasează curba IS către stânga.



9.5 Curba IS şi fondurile de împrumut

n Egalitatea sistemului conturilor naţionale poate fi scrisă ca:

Y-C-G=I

S=I

n Partea stângă a acestei ecuaţii este economisirea naţională S, suma economiilor private Y - T - C şi a economiilor publice T - G, iar partea dreaptă sunt investiţiile I.

n Economisirea naţională constituie oferta de fonduri de împrumut, iar investiţiile reprezintă cererea pentru aceste fonduri.




n Pentru a vedea în ce mod piaţa fondurilor de împrumut produce curba IS, să înlocuim pe C cu funcţia consumului şi pe I cu funcţia investiţiilor:

Y-C(Y- T)-G=I(r)

n Partea stângă a acestei ecuaţii ne spune că oferta de fonduri de împrumut depinde de venit şi de politica fiscală. Partea dreaptă arată că cererea de fonduri de împrumut depinde de rata dobânzii. Rata dobânzii se ajustează pentru a echilibra oferta şi cererea de împrumuturi.




n Curba IS si fonduri de împrumut

O creştere a venitului de la Y1 la Y2 ridică nivelul economiilor şi deci coboară rata dobânzii care echilibrează oferta şi cererea de fonduri de împrumut. Curba IS din Fig. B exprimă această relaţie negativă dintre venit şi rata dobânzii.



9.6 Prezentare algebrică a curbei IS

n Curba IS descrie combinaţiile de venit Y şi rata dobânzii r care satisfac o ecuaţie deja cunoscută:

Y = C (Y - T) + I(r) + G

n Această ecuaţie combină egalitatea sistemului conturilor naţionale, funcţia consumului şi funcţia investiţiilor. Potrivit acesteia, cantitatea bunurilor produse, Y, trebuie să egaleze cantitatea bunurilor cerute,C + I + G.

n Putem afla mai multe despre curba IS analizând cazul special în care funcţia consumului şi funcţia investiţiilor sunt liniare. Începem cu egalitatea sistemului conturilor naţionale:

Y = C + I + G

n Să presupunem că funcţia consumului este:

C = a + b (Y- T), unde a şi b sunt numere pozitive, iar funcţia investiţiiloreste: I = c- dr, unde c şi d sunt de asemenea numere pozitive.




n Y = C (Y - T) + I(r) + G

n Această ecuaţie combină egalitatea sistemului conturilor naţionale, funcţia consumului şi funcţia investiţiilor. Potrivit acesteia, cantitatea bunurilor produse, Y, trebuie să egaleze cantitatea bunurilor cerute,C + I + G.

n Putem afla mai multe despre curba IS analizând cazul special în care funcţia consumului şi funcţia investiţiilor sunt liniare. Începem cu egalitatea sistemului conturilor naţionale:

Y = C + I + G

n Să presupunem că funcţia consumului este:

C = a + b (Y- T), unde a şi b sunt numere pozitive, iar funcţia investiţiiloreste: I = c- dr, unde c şi d sunt de asemenea numere pozitive.




n Parametrul b este înclinaţia marginală către consum, deci este cuprins în intervalul (0,1).

n Parametrul d stabileşte gradul de reacţie al investiţiilor la rata dobânzii. Având în vedere că investiţiile cresc când rata dobânzii scade, avem semnul minus în faţa lui d.

n Din aceste trei ecuaţii, putem deriva o exprimare algebrică pentru curba IS, observând în acelaşi timp ce anume influenţează poziţia curbei IS şi panta sa. Dacă înlocuim funcţiile consumului şi investiţiilor în egalitatea sistemului conturilor naţionale, obţinem:

Y = [a +b (Y - T)] + (c - dr) + G.

n Putem simplifica această ecuaţie aducând toţi termenii Y în partea stângă şi rearanjând termenii în partea dreaptă:

Y - bY = (a + c) + (G - bT)- dr




n Rezolvăm pentru Y şi obţinem:

n Această ecuaţie exprimă algebric curba IS. Ea indică nivelul venitului pentru orice rată dată a dobânzii şi politică fiscală G şi T.

n Curba IS reprezintă grafic această ecuaţie pentru diferitele valori ale lui Y şi r şi pentru valori fixe ale lui G şi T.

n Mai întâi, coeficientul ratei dobânzii fiind negativ, curba IS are pantă negativă: rate ale dobânzii mai mari duc la venit mai scăzut.

n În al doilea rând, coeficientul cheltuielilor guvernamentale fiind pozitiv, o creştere a cheltuielilor guvernamentale deplasează curba IS spre exterior.




n În al treilea rând, coeficientul impozitelor fiind negativ, o creştere a impozitelor deplasează curba IS spre interior.

n Coeficientul ratei dobânzii, -d/(l - b), indică factorii ce determină panta curbei IS.

n Coeficientul lui G, 1/(1-b), reprezintă multiplicatorul cheltuielilor guvernamentale în diagonala keynesiană.

n La fel, coeficientul lui T, -b/(1-b), reprezintă multiplicatorul taxelor în diagonala keynesiană.

n Curba IS nu determină însă nici venitul Y si nici rata dobanzii r. Ea furnizează doar o relaţie între Y şi r ce apare pe piaţa bunurilor şi serviciilor.

n Pentru a determina echilibrul economiei, avem nevoie de o altă relaţie între aceste două variabile, de care ne vom ocupa în continuare.



Expresii şi concepte cheie

n modelul IS-LM

n curba IS

n curba LM

n diagonala keynesiană

n multiplicatorul cheltuielilor guvernamentale



Teste

n Utilizaţi diagonala keynesiană pentru a explica de ce politica fiscală are un efect multiplicat asupra venitului naţional.

n De ce are curba IS o pantă negativă?



Bibliografie

n HARDWICK, PH., LANGMEAD, J., KAHN, B. (2002), Introducere în economia politică modernă, Editura Polirom.

n IONESCU, V.R., GAVRILĂ, E. (1999), Elemente de macroeconomie, Editura Economică.

n BUCUR, I. (1999) Bazele macroeconomiei, Editura Economică.

n STIGLITZ, J.E., WALSH, C.E. (2005), Economie, Editura Economică.

n SAMUELSON, P.A, NORDHAUS, W.D. (2001), Economie, Editura Teora, Bucureşti.



Tema 9 - Piata Bunurilor - Modelul is [Compatibility Mode]

Documents

Transcript of Tema 9 - Piata Bunurilor - Modelul is [Compatibility Mode]