Teme elaborate pe parcurs şi postate on-line pentru analiză şi feed-back

Tema 1.1 Profesorul şi curriculumul centrat pe competenţeSubtema 1.1.8. Bunele practici europene în implementarea curriculumului centrat pe competenţe

Sarcina b.:

Realizaţi şi postaţi on-line eseul intitulat „A educa centrându-te pe elev”.

(Această temă se va include în portofoliul de evaluare finală)

A EDUCA CENTRANDU-TE PE ELEV

Asa cum prevede „Declaratia Universala a Drepturilor Omului”, „invtamantul trebuie sa urmareasca dezvoltarea deplina a personalitatii umane si intarirea respectului fata de drepturile omului si liberatile fundamentale.”(art.26.2}

Legea Invatamantului , promoveaza principiile invatamantului democratic si garanteaza dreptul fiecarui individ de a fi tratat in asa fel, incat sa-i asigure o dezvoltare armonioasa a personalitatii, in functie de dominantele sale de personalitate. Acest lucru se realizeaza prin invatare individualizata, in functie de particularitatile individuale ale fiecarui elev, concretizata prinindividualizarea obiectivelor, a mijloacelor si metodelor de predare-invatare-evaluare.

A educa centrandu-te pe elev, presupune preocuparea permanenta a profesorilor pentru o cunoastere cat mai buna a copilului, ca individualitate si adaptarea programului de formare la profilul individual al acestuia. Fiecare elev este unic si reprezinta o provocare pentru profesor de a gasi solutii de cunoastere si actiune.

Altfel spus, centrarea pe elev este o cale de abordare a procesului educational ce are ca finalitate valorificarea optima a acestuia ca subiect ala invatarii. Putem spune ca o activitate educationala este centrata pe elev daca:

valorifica corect acest potential; porneste de la nevoile si interesele copilului; vizeaza dezvoltarea de competente; implica copilul in planificare, realizarea si evaluarea activitatilor; permite transferul la alte situatii educationale; reprezinta o experienta de invatare pozitiva.Un rol important il au strategiile didactice , care se aleg in functie de profilul inteligentelor multiple, de caracteristicile fiecarui copil.

Folosirea metodelor interactive de grup, contribuie la cooperare, colaborare intre membrii grupului, valorificand potentialul fiecarui individ din grup.

Prof. Inv.presc. Carstean Maria

Programul de formare continuă: Curriculum centrat pe competenţeModulul I - Curriculumul centrat pe competenţe – repere generale

Programul de formare continuă: Curriculum centrat pe competenţeModulul I - Curriculumul centrat pe competenţe – repere generale

BUNELE PRACTICI EUROPENE ÎN IMPLEMENTAREA CURRICULUMULUI CENTRAT PE COMPETENŢE

Uniunea Europeană promovează didactica unui învăţământ centrat pe competenţe. O astfel de abordare este determinată de creşterea rapidă a volumului informaţiei, situaţie ce denotă o contradicţie între posibilităţile omului şi preluarea unui volum mare de informaţii: în prezent, volumul informaţiei de care dispune omenirea se dublează o dată la cinci ani, iar în 2020 se va dubla o dată la 72 de zile.

Există documente elaborate la nivel european şi mondial care au legătură cu modernizarea curriculumului. Dintre acestea cele mai importante sunt Recomandările Adunării Parlamentare cu privire la dimensiunea europeană a educaţiei.

Pedagogia oferă prin noile educaţii răspunsuri pertinente la problematica lumii contemporane generată de evoluţiile înregistrate în societatea modernă şi postmodernă. Lansarea noilor educaţii coincide, în opinia pedagogului Sorin Cristea, cu momentul afirmări la scară socială a uni noi paradigme, definitorii pentru pedagogie – paradigma curriculară. În viziunea acestei paradigme, la baza educaţiei sunt fixate finalităţile pedagogice constituite la nivelul unităţii dintre cerinţele psihologice ale celui educat – exprimate în termeni de competenţe - şi cerinţele societăţii - exprimate în termeni de conţinuturi, validate social.

În paradigma postmodernităţii, o caracteristică importantă a curriculumului este deschiderea sa spre educaţie permanentă, fapt care implică integrarea în structura sa a tuturor conţinuturilor şi formelor generale ale educaţiei sau instruirii, pe tot parcursul vieţii şi în fiecare moment al acesteia. În concret, din perspectiva curriculumului, cunoştinţele sunt importante, dar mai important este efortul propriu al elevului de a înţelege, de a aplica, de a-şi construi treptat formarea. Aşadar, modernizarea curriculumului are drept scop eficientizarea procesului de învăţămînt în perspectiva valorificării particularităţilor individuale ale elevilor şi formării unor personalităţi active, capabile să se integreze într-o societate ce se află în continuă schimbare, cu atât mai mult cu cât schimbările sociale şi economice impun încontinuu revizuirea curriculumului şcolar.

Libertatea profesorului se manifestă în corelarea unităţilor de conţinut, ordinea abordării temelor şi regimul orar, în alegerea şi organizarea activităţii de învăţare adecvate condiţiilor. „Profesorul posedă şansa unică de a-şi putea grefa perfecţionarea intelectuală direct pe activitatea profesională, evitând astfel orice dihotomie între muncă şi timpul liber, între sarcinile obligatorii şi aspiraţiile spontane. Deci, profesorul cultivat trebuie să fie, pur şi simplu, un intelectual veritabil, adică cineva care îşi organizează adaptarea la mediu şi cucerirea ambianţei după o schemă raţională pe care şi-a construit-o personal.”(M. Minder, Didactica funcţională)

Racordarea unui sistem de învăţământ la contextul social şi politic contemporan necesită unele schimbări de accente în procesul de predare-învăţare-evaluare. Aceste transformări se caracterizează, în special, printr-o tranziţie de la „Ce au învăţat elevii?” spre „Ce pot face elevii cu ceea ce au învăţat?”.

Revederea finalităţilor de instruire se impune într-un astfel de context, cu scopul de a genera integrarea socială mai eficientă a viitorilor absolvenţi.

În cadrul unui asemenea învăţământ, conţinutul învăţării este revizuit astfel încât să ofere o pregătire necesară şi suficientă pentru adaptarea la condiţiile mereu în schimbare ale vieţii. Drept urmare, şcoala trebuie să îl înveţe pe copil nu ce trebuie să facă, dar cum trebuie să facă ceva („savoir ếtre”).

Programul de formare continuă: Curriculum centrat pe competenţeModulul I - Curriculumul centrat pe competenţe – repere generale

Demers pentru schimbare – studiu de caz: sistemul de învăţământ din Republica Moldova

Ministerul Educaţiei din Republica Moldova a acumulat de la profesori şi experţi informaţia cu privire la calitatea, funcţionalitatea curriculumului în vigoare. A realizat, pe această bază, acţiuni de decongestionare a programelor de studiu, dar în realitate nu s-au creat premisele instituţionale, conceptuale şi metodologice în vederea dezvoltării Curriculumului Naţional. Astfel, abordarea tututror componentelor curriculare şi a factorilor implementării eficiente a necesitat o nouă concepţie de modernizare a Curriculumului Naţional.

Lansarea de către Ministerul Educaţiei în comun cu IŞE a proiectului „Evaluarea curriculumului şcolar în învăţământul secundar general şi modernizarea standardelor educaţionale pentru învăţământul general” finanţat de UNICEF îşi avea scopul de a realiza o analiză comprehensivă, din punct de vedere conceptual, funcţional, structural a curriculumului pe discipline.

Axarea curriculumului pe competenţe a implicat tranziţia de la curriculumul axat pe obiective. Demersul nu a reprezentat o schimbare radicală deoarece în varianta anterioară a curriculumului (2006) s-a trecut la o nouă taxonomie a obiectivelor. În conformitate cu aceasta, obiectivele educaţionale au fost clasificate în: obiective de cunoaştere şi înţelegere, obiective de aplicare, obiective de integrare. Realizarea obiectivelor de integrare a servit drept un prim pas în orientarea învăţământului spre formarea de competenţe.

În legătură cu aceasta, apare întrebarea: „De ce nu s-a făcut direct tranziţia de la un curriculum axat pe conţinuturi la un curriculum axat pe competenţe?”. Evident că această tranziţie ar fi fors una radicală. Astfel de schimbări nu se recomandă în domeniul ănvăţământului. Însă axarea pe obiective nu înseamnă refuzul de la conţinuturi. Acestea rămân subordonate obiectivelor, aşa cum axarea pe competenţe nu presupune înlăturarea obiectivelor.

Structura curriculumului a suferit, de asemenea, modificări în sensul că au fost incluse activităţile de învăţare şi de evaluare recomandate profesorilor. În actuala variantă a curriculumului au fost introduse competenţele cheie/transversale şi competenţele transdisciplinare pentru treapta liceală de învăţământ din care, la rândul lor, au fost deduse competenţele specifice disciplinei de învăţământ şi subcompetenţele. În locul obiectivelor generale ale disciplinei au apărut competenţele specifice disciplinei, iar în locul obiectivelor de referinţă au apărut subcompetenţele, care reprezintă etape ale competenţelor specifice pentru un an de studiu.

O altă schimbare este optimizarea conţinuturilor. Aceasta nu se referă, însă, la principalele transformări, în pofida faptului că uneori se discută doar pe marginea conţinuturilor. Astfel, în linii generale acestea au rămas aceleaşi, doar cu unele transferuri, completări şi redactări. Aceste schimbări alcătuiesc 10-15% din voliumul iniţial. În această variantă s-a reuşit o distribuţie mai uniformă a conţinuturilor pe clase.

Funcţiile pe care le realizează curriculumul modernizat:1. Funcţia normativă determină integralitatea şi obligativitatea implementării

curriculumului modernizat, reprezentând baza metodologică pentru eventualele resurse didactico-metodice ale disciplinei cum ar fi: manuale şcolare, ghiduri metodologice, culegeri de documente, atlase etc.

2. Funcţia axiologică promovează formarea la elevi a valorilor general-umane şi naţionale ca parte definitorie a competenţelor;

Programul de formare continuă: Curriculum centrat pe competenţeModulul I - Curriculumul centrat pe competenţe – repere generale

3. Funcţia ştiinţifică constă în prezentarea structurată şi logică a conţinuturilor de bază ale disciplinei; impune în linii mari volumul şi nivelul de cunoştinţe necesare elevului pentru succes educaţional şi pentru relevanţă la evaluările sumative finale;

4. Funcţia procesuală reprezintă procesul complex şi multidimensional de creare a condiţiilor adecvate pentru elev; de achiziţionare releativ autonomă a cunoştinţelor, abilităţilor de formare a valorilor şi competenţelor;

5. Funcţia metodologică constă în corelarea corectă a tuturor componentelor cadrului educaţional: competenţe specifice ale disciplinei – subcompetenţe – conţinuturi – activităţi de învăţare – activităţi de evaluare;

6. Funcţia evaluativă reprezintă procesul de creare a condiţiilor sistemice de evaluare a competenţelor specifice ale disciplinei, prin crearea de instrumente şi mijloace pentru evaluare autentică la diverse nivele.

Principiile care întemeiază curriculumul modernizat:1. Principiul abordării modulare a disciplinei – structurarea conţinuturilor într-o viziune

modulară, urmărindu-se dezvoltarea competenţelor de investigaţie complexă a unui anume domeniu/ domeniilor cunoaşterii;

2. Principiul centrării activităţii/demersului didactic pe elev – adaptarea unui demers de învăţare activă, prin propunerea unor activităţi individuale sau în grup, în care elevii să-şi dezvolte independenţa de acţiune, originalitatea şi creativitatea, realizând/desfăşurând activităţi în ritm propriu fiecăruia.

3. Principiul perspectivei inegrării profesionale presupune saturarea activităţilor educaţionale cu situaţii problemă, care contribuie la ghidarea elevilor în proiectarea carierei.

4. Principiul funcţionalităţii sociale ale procesului didactic presupune elaborarea unor situaţii problemă, rezolvarea acestora contribuind la autoactualizate.

5. Principiul lateralizării echilibrate a informaţiei presupune oferirea unui set de sarcini didactice pentru dezvoltarea echilibrată a emisferei cerebrale (stânga şi dreapta).

6. Principiul corelaţiei interdisciplinare presupune abordarea unui demers didactic interdisciplinar care motivează şi condiţionează caracterul sistemic al învăţării.

Programul de formare continuă: Curriculum centrat pe competenţeModulul I - Curriculumul centrat pe competenţe – repere generale