TEMA 1. INIŢIERE ÎN

MACROECONOMIE

1.Obiectul şi scopurile macroeconomiei.

2.Metodologia macroeconomiei.

3.Agenţii economici agregaţi. Circuitul

economic în economia închisă și

deschisă.

4.Politicile macroeconomice şi clasificarea

lor.

UNITĂȚI DE CONȚINUT:

I. OBIECTUL ŞI

SCOPURILE

MACROECONOMIEI.

Macroeconomia, ca ramura a ştiinţei economice, s-a

cristalizat după Marea Criza de la sfârşitul deceniului trei şi

începutul deceniului al patrulea ale secolului al XX-lea. Atunci

problema majoră a economiştilor a fost de ce apar crizele și

în special cele de supraproducţie .

MACROECONOMIA

Se consideră că știința economică apare în 1776, anul

publicării Avuţiei Naţiunilor a lui Adam Smith, naşterea

macroeconomiei, ca ramura a economiei poate fi datată în

1936, anul apariţiei Teoriei generale a folosirii mâinii de

lucru, a dobânzii şi a banilor a lui J.M. Keynes.

Macroeconomia provine de la cuvîntul grecesc „macros” –

mare.

Însăşi termenul de macroeconomie a fost propus de Ragnar

Frisch în 1933, dar întemeietorul sau părintele acestui

domeniu a fost J.M.Keynes.

Obiectul de studiu al macroeconomiei îl constituie legitățile

funcționării economiei ca sistem integral, comportamentul

agregatelor ei, mecanismul interacțiunii subiecților prin

sistemul conexiunii piețelor.

MACROECONOMIA

Microeconomie Macroeconomie

DEFINIREA

studiază comportamentele

participanţilor individuali la activitatea

economică

studiază comportamentele agenţilor

economici agregaţi

Scopul

explicarea modului de formare a

preţurilor pe diverse pieţe,

determinarea cantităţii de echilibru a

bunurilor şi serviciilor

explicarea mărimilor globale, a

oscilaţiilor şi a interdependenţelor

dintre ele

studiază efectele reglementărilor

adoptate de puterea publică asupra

preţurilor şi cantităţilor de bunuri şi

serviciile individuale schimbate pe

diverse pieţe

studiază efectele acţiunilor de

reglementare ale puterii publice asupra

veniturilor totale şi asupra nivelului de

ocupare a forţei de muncă

se ocupă de studiul comportamentului

diferitor agenţi economici individuali,

avînd drept scop luarea deciziilor

individuale

examinează mecanismul funcţionării

economiei naţionale ca un tot întreg,

precum şi relaţiile economice cu restul

lumii

Un proces macroeconomic este compus dintr-un şir de procese microeconomice

Macroeconomia este un domeniu al ştiinţelor

economice, care lucrează cu mărimi agregate,

cercetează comportamentul economiei în general,

cum ar fi venitul total sau gradul de ocupare al forţei

de muncă, rata inflaţiei şi/sau oscilaţiile

conjuncturale.

Macroeconomia este acea parte a teorie economice

care studiază funcționarea economiei naționale în

ansamblu.

Economia națională reprezintă ansamblul activităților

economice și sociale, privite în unitatea și

interdependențele lor, care s-au constituit istoric la

nivelul unei țări.

DEFINIREA MACROECONOMIEI ȘI A

ECONOMIEI NAȚIONALE

Agregare macroeconomică – procesul prin care fenomenele şi procesele economice sunt combinate şi sintetizate într -o categorie macroeconomică

Agregatele macroeconomice - reprezintă o abstractizare, care se utilizează pentru descrierea unor aspecte concrete ale vieţii economice

1. cererea globală (agregată) - AD

2. oferta globală (agregată) - AS

3. nivelul general al preţurilor - P

4. venitul naţional - Y

5. şomajul -U

6. inflaţia -

7. deficitul bugetar - DB

8. soldul balanţei de plăţi externe SBP

AGREGATELE MACROECONOMICE

de cunoaştere – studierea, analiza şi explicarea

proceselor şi fenomenelor economice;

practică – elaborarea recomandărilor în domeniul

politicilor economice în baza analizei variantelor de

soluţionare a problemelor macroeconomice;

de prognozare – stabilirea şi aprecierea

perspectivelor dezvoltării economice şi conjuncturii

economice;

formativ -educativă – formarea unor cunoştinţe şi

viziuni privind diferite probleme macroeconomice.

FUNCŢIILE MACROECONOMIEI

creşterea economică neinflaţionistă – asigurarea

unui nivel înalt al producţiei totale în termeni reali;

asigurarea ocupării depline a factorilor de producţie

– ocuparea forţei de muncă în proporţie de cca. 93 –

95%; ocuparea capitalului în mărime de cca. 80 –

85%

menţinerea stabilităţii preţurilor – potrivit nivelului

salariului şi a preţurilor stabilit ca rezultat al

confruntării libere a cererii şi ofertei;

asigurarea echilibrului balanţei de plăţi – realizarea

egalităţii dintre întrările şi ieşirile unei ţări.

SCOPURILE MACROECONOMIEI

determinarea principalelor agregate economice;

studierea relaţiilor dintre principalele agregate

economice şi punerea în evidenţă a unor raporturi

stabile dintre ele;

analiza principalelor dezechilibre, evidenţierea

cauzelor acestora şi determinarea măsurilor pentru

atenuarea sau înlăturarea lor;

studierea modalităţilor de atingere a diferitor

obiective economice, care ţin de domeniul politicii

economice.

OBIECTIVELE MACROECONOMIEI

analiza ciclurilor economice ;

interdependenţa dintre inflaţie şi şomaj ;

asigurarea unei creşteri economice stabile ;

interacţiunea dintre sectorul real şi cel monetar ;

analiza balanţei comerciale a ţării ;

interdependenţa pieţelor naţionale cu diferite

sectoare ale economiei;

realizarea unei politici macroeconomice

eficiente.

PROBLEME MACROECONOMICE DE BAZĂ

II. METODOLOGIA

MACROECONOMIEI.

Metodele macroeconomiei

Metode generale Metode specifice

abstracţia ştiinţifică;

unitatea analiză -

sinteză;

unitatea metodă

logică - metodă

istorică;

analiza sistemică -

funcţională;

unitatea abordării

normative - pozitive

de balanţă

de agregare

de modelare

În macroeconomie sistemul piețelor se studiază cu ajutorul

modelelor economice.

Modelul economic descrierea formalizată a fenomenelor şi

proceselor economice în scopul determinării

interdependențelor funcţionale între ele, a legităţilor realităţii

economice.

Structura modelului economic

Variabile exogene → Modelul → Variabile endogene

Variabile exogene – cunoscute la momentul construirii

modelului: mărimea masei monetare, cheltuielile

guvernamentale, rata de impozitare ;

Variabile endogene – necesare de determinat în procesul

analizării modelului: volumul producţiei, nivelul ocupării şi

şomajului, nivelul inflaţiei, mărimea cheltuielilor planificate .

MODEL ECONOMIC

conceptuale – reflectă conţinutul sau structura proceselor şi fenomenelor studiate.

Ex: Y = C + I + G + Nx

comportamentale – arată preferinţele subiecţilor economici.

Ex: C = C(Y); S = S(Y); I = I(r)

tehnologice – caracterizează dependenţele tehnologice în economie, reflectă legăturile determinate de factorii de producţie, de progresul tehnico-ştiinţific .

Ex: Y = f (K, L, N)

instituţionale – exprimă dependenţele instituţionale, legătura dintre diferiţi indicatori economici şi instituţiile publice, ce reglează activitatea economică .

Ex: T = t٭Y

CONSTRUIREA MODELULUI - DEPENDENŢE

FUNCŢIONALE

după modul de prezentare : logice, grafice, economico-

matematice, de bilanţ;

după durata procesului analizat : pe termen scurt şi pe

termen lung;

în funcţie de numărul subiecţilor analizaţi : simple şi

complexe;

din punct de vedere a inderdependenţei elementelor:

liniare şi neliniare;

după gradul de extindere: pentru economia închisă şi

economia deschisă ;

în funcţie de factorul timp: statice şi dinamice.

Ex : Modelul de echilibru macroeconomic IS -LM, Crucea

lui Keynes, Harrod- Domar, Circuit economic etc.

TIPOLOGIA MODELELOR ECONOMICE

Deciziile subiecților economici depind de factorul

timp (opțiunea de astăzi sau cea de viitor). De aceea,

aşteptările agenţilor economici este un factor

important în macroeconomie. Iar în acest context se

conturează problema așteptărilor.

Tipuri:

ex-post – estimarea experienţei acumulate, aprecieri

ale activităţii economice prezente şi precedente;

ex-ante – estimarea activităţii previzionate a

subiecţilor economici.

Teoria aşteptărilor statice – aşteptările agenţilor

economici derivă din experienţele precedente (nivelul

general al prețurilor, al ratei dobînzii).

Teoria aşteptărilor adaptive – agenţii economici îşi

corectează aşteptările reieşind din erorile anterioare

și de modificările noi apărute .

Teoria aşteptărilor raţionale – prognozele subiecţilor

economici derivă din prelucrarea informaţiei

disponibile, inclusiv informaţia privind politica

promovată de către stat; își modifică

comportamentul în funcție de schimbările ce pot

apărea.

TEORIILE AȘTEPTĂRILOR

III. AGENŢII ECONOMICI

AGREGAŢI. CIRCUITUL

ECONOMIC ÎN

ECONOMIA ÎNCHISĂ ȘI

DESCHISĂ.

Agenţii economici agregaţi

clase de agenţi economici elementari, care îndeplinesc funcţii similare

Menajele

C, Y, Tr, T, S, Yd

- Agent economic purtător al calităţii de consumator de bunuri şi servicii;

- Oferă factorii de producţie;

- Obţin venituri de la vînzarea factorilor de producţie;

- Repartizează veniturile pentru consum şi economii;

- Formează portofoliul activelor proprii (averea).

Firme

I, A, T, Subv

- Reprezintă orice unitate economică, activitatea căreia este orientată spre

obţinerea profitului;

- Întruneşte ansamblul firmelor din economie;

- Cumpără factorii de producţie;

- Oferă bunuri şi prestează servicii;

- Efectuează cheltuieli de investiţii.

Statul

G, T, Tr

- Totalitatea organizaţiilor de stat şi a instituţiilor;

- Scopul principal constă în producerea bunurilor publice;

- Nu are scopul de a obţine profit şi este orientat spre realizarea intereselor

naţionale;

- Percepe impozite şi achiziţionează bunuri şi servicii;

- Emite bani în circulaţie.

Străinătatea

Nx, Ex, Imp

- Totalitatea agenţilor economici, care îşi au reşedinţa în exteriorul ţării, inclusiv

instituţiile guvernamentale străine;

- Interacţiunea sectorului extern cu agenţii economici naţionali se realizează în

baza relaţiilor economice externe, prin schimbul reciproc al mărfurilor,

serviciilor, valutei, capitalurilor.

variabile de tip flux

– un parametru

economic, valoarea

căruia se măsoară

într-o unitate de

timp, de regulă un

an. Ex: economiile,

investiţiile, deficitul

bugetar, etc.

variabile de tip stoc

– un parametru

economic, mărimea

căruia se măsoară la

un anumit moment

dat. Ex: acumularea

de capital, datoria

publică, etc.

CIRCUITUL ECONOMIC ESTE UN MODEL, CARE DESCRIE FLUXURILE

DE BUNURI Ş I SERVICI I CE AU LOC ÎNTRE SUBIECŢI I ECONOMICI ,

ECHIL IBRATE PRIN FLUXURI DE MONEDĂ.

indicatorii ce reflectă starea conjuncturii economice. Ex:

rata dobînzii, nivelul preţurilor, rata inflaţiei, rata

şomajului, etc.

Fluxurile descriu tranzacţiile din economia

naţională, ce au loc între toate unităţile

economice, între piaţa produselor, piaţa

factorilor de producţie şi piaţa financiară.

fluxuri reale – fluxurile de factori de

producţie, de bunuri şi servicii;

fluxuri financiare – contrapartidele în bani a

fluxurilor reale, veniturile şi cheltuielile.

FLUXURILE REALE ȘI FINANCIARE

descrie tranzacţiile între doi agenţi economici agregaţi:

menajele şi firmele;

volumul de bunuri şi servicii oferit de către firme, corespunde

nivelului veniturilor menajelor;

fluxurile venituri – cheltuieli şi resurse – producţie au loc

concomitent în direcţii opuse şi se reînnoiesc permanent;

pentru a atinge echilibrul este necesar:

venitul naţional (Y) să fie egal cu cheltuielile efectuate pentru

consum şi investiţiile planificate: Y = C + I . În cazul în care

există investiţii neplanificate, sistemul economic se

dezechilibrează;

respectarea egalităţii dintre investiţii şi economii pe piaţa

financiară:

C + I = C + S => I = S ;

A. MODELUL FLUXULUI CIRCULAR ÎN

ECONOMIA SIMPLĂ

v

cheltuieli de

investiţii

bunuri şi servicii

cheltuieli de consum venituri

serviciile factorilor de producţie

cheltuielile pentru

utilizarea factorilor

serviciile factorilor de producţie

economii mijloace de

investiţii

Piaţa financiară

Piaţa factorilor de

producţie

Piaţa bunurilor şi

serviciilor

Firme Menaje

venitul factorilor

Statul participă la reglarea economică prin

următoarele modalităţi:

percepe impozite atît de la firme cît şi de la

menaje;

efectuează transferuri sociale către

categoriile vulnerabile (pensii, burse, ajutor de

șomaj, etc.);

apare în calitate de cumpărător pe piaţa

bunurilor şi serviciilor, unde se realizează

achiziţii guvernamentale.

B. MODELUL FLUXULUI CIRCULAR ÎN

ECONOMIA ÎNCHISĂ

Achiziţiile guvernamentale includ cheltuielile în domeniul

construcţiilor, întreţinerea drumurilor, armatei, sectorului

guvernamental, şcolilor, etc., precum şi cheltuielile de

salarizare ale angajaţilor în aceste domenii;

exercită o influenţă indirectă asupra economiei, reglînd

cantitatea de bani în circulaţie ;

dacă economiile statului au valoare negativă, atunci se

înregistrează deficit bugetar, pentru acoperirea căruia statul

recurge la împrumuturi publice.

Economiile statului reflectă diferenţa dintre impozitele nete şi

achiziţiile guvernamentale. Sstat=Imp_ind_nete- G;

Imp_ind_nete=Imp_ind-subv

B. MODELUL FLUXULUI CIRCULAR ÎN

ECONOMIA ÎNCHISĂ

serviciile factorilor de producţie serviciile factorilor de producţie

cheltuieli de investiţii bunuri şi servicii

transferuri sociale impozite şi taxe

cheltuieli pentru utilizarea

factorilor

impozite subvenţii

Piaţa financiară

Piaţa factorilor

de producţie

Piaţa bunurilor şi

serviciilor

Firme Menaje

veniturile factorilor

Statul

veniturile firmelor cheltuieli de consum

achi

ziţi

i

guve

rnam

enta

le

mijloace de investiţii

împr

umut

uri

publ

ice

economii

bunu

ri ş

i se

rvic

ii

Străinătatea (sectorul extern) interacţionează cu

sistemul economic prin:

importul de mărfuri şi servicii;

exportul de mărfuri şi servicii;

intermediul organizaţiilor financiare internaţionale;

Exportul net reprezintă diferenţa dintre export şi

import, care se direcţionează pe piaţa bunurilor şi

serviciilor.

Dacă exportul este mai mic decît importul, această

diferenţă se acoperă prin intrări de capital;

C. MODELUL FLUXULUI CIRCULAR ÎN

ECONOMIA DESCHISĂ

Intrări de capital – valoarea obţinută prin

împrumuturi de la intermediarii financiari

internaţionali sau prin vînzarea activelor

financiare sau reale cumpărătorilor străini;

Ieşiri de capital - valoarea netă a creditelor

oferită debitorilor străini şi mijloacele utilizate

pentru procurarea activelor financiare sau

reale de la vînzătorii străini.

C. MODELUL FLUXULUI CIRCULAR ÎN

ECONOMIA DESCHISĂ

cheltuieli de investiţii bunuri şi servicii

transferuri sociale impozite şi taxe

cheltuieli pentru utilizarea

factorilor

impozite subvenţii

Piaţa financiară

Piaţa factorilor

de producţie

Piaţa bunurilor şi

serviciilor

Firme Menaje

veniturile factorilor

Statul

veniturile firmelor cheltuieli de consum

achi

ziţi

i

guve

rnam

enta

le

mijloace de investiţii

împr

umut

uri

publ

ice

economii

bunu

ri ş

i ser

vici

i

Străinătatea

expo

rt

intrări nete de capital

import impo

rt

t

serviciile factorilor de producţie serviciile factorilor de producţie

Retrageri din fluxul circular = Injecţiile în fluxul circular

Retrageri din fluxul circular – venitul care nu este utilizat de

către menaje pentru procurarea bunurilor şi serviciilor din

interiorul ţării:

→economiile (S)

→impozite şi taxele (T)

→importurile (Im)

Injecţiile în fluxul circular – cheltuielile pentru finanţarea

producţiei naţionale:

→investiţii le (I);

→cheltuielile publice (G)

→exporturile (Ex)

ÎN ECONOMIA DESCHISĂ DIN FLUXUL CIRCULAR AL

VENITURILOR ŞI CHELTUIELILOR AU LOC CONCOMITENT

RETRAGERI ŞI INJECŢI I

Identităţi macroeconomice

Economia simplă Economia închisă

Economia deschisă

Economia fără

sector

guvernamental şi

fără comerţ exterior

Economia fără

comerţ exterior

Economia cu patru

sectoare

Firme

Menaje

Firme

Menaje

Statul

Firme

Menaje

Statul

Străinătatea

Y = C + I

Y = C + S

S = I

Y = C +I + G

Y = C +I + G + Nx

S – I = Nx

Modelul keynesist

analizează perioada scurtă de timp;

rolul statului în reglarea economiei

este considerabil;

reglarea economiei are loc prin

stimularea cererii agregate;

pe termen scurt nivelul potenţial al

producţiei nu poate fi realizat;

nivelul efectiv al producţiei (Y) se

modifică în dependenţă de

modificările cererii agregate;

economia funcţionează în condiţiile

ocupării incomplete ale factorilor de

producţie.

Modelul clasic

analizează perioada lungă de

timp;

intervenţia statului în economie

este limitată;

economia se autoreglează;

nivelul general al preţurilor (P)

este flexibil;

nivelul producţiei tinde spre cel

potenţial;

nivelul potenţial al producţiei

(Y*) se determină în condiţiile

ocupării complete a factorilor de

producţie;

modificarea cererii agregate nu

determină modificarea nivelului

potenţial al producţiei, dar

influenţează asupra nivelului

general al preţurilor.

Abordări macroeconomice

IV. POLITICILE

MACROECONOMICE ŞI

CLASIFICAREA LOR

scopuri pe termen scurt

extinderea cererii

agregate;

echilibrul balanţei de

plăţi;

reducerea deficitului

bugetar;

scopuri pe termen lung

asigurarea creşterii

economice stabile;

stabilitatea preţurilor;

reducerea şomajului pînă

la nivelul său natural;

POLITICI MACROECONOMICE UN ANSAMBLU DE DECIZI I LUATE

DE PUTERILE PUBLICE, MENITE SĂ ATINGĂ OBIECTIVE SIGURE

PRIVIND SITUAŢIA ECONOMICĂ, PRIN UTILIZAREA UNOR

INSTRUMENTE DIVERSE.

În funcţie de orizontul de timp:

politici conjuncturale – au drept scop menţinerea şi restabilirea echilibrului general pe termen scurt. Se utilizează în acest scop politici de reglare a cererii;

Politica monetară, politica de ocupare

politici structurale – au drept obiectiv ameliorarea structurii economiei. Politica în domeniul transporturilor, politica industrială, agrară, etc.

În funcţie de sfera de cuprindere

politici globale - se

aplică mai multor

aspecte ale activităţii

economice;

Politica financiară

politici specifice – se

referă la o anumită

latură a activităţii

economice.

Politica antișomaj

CLASIFICAREA POLITICILOR

MACROECONOMICE

În funcţie de obiectivele urmărite

politici de relansare – urmăresc stimularea cererii agregate, prin majorarea consumului gospodăriilor, investiţiilor întreprinderilor, achiziţiilor guvernamentale;

politici de stabilizare – au ca obiectiv diminuarea inflaţiei, prin controlul cererii interne şi restabilirea unor echilibre (bugetar, al balanţei comerciale).

În dependenţă de efectul macroeconomic

politici orientate către cerere:

Politica bugetar – fiscală;

Politica monetar – creditară;

politici orientate către ofertă:

politici de perfecţionare a sistemului de impozite şi taxe;

politici de perfecţionare a funcţionării eficiente a pieţelor;

politici de eliminare a efectelor negative ale externalităţilor.

CLASIFICAREA POLITICILOR

MACROECONOMICE