Ranghiuc (Gavril) Ana- Estera

Psihologie ID – anul I

Tema 1 Analizaţi situaţia de învăţare dată şi identificaţi teoriile învăţării care o fundamentează. Argumentaţi răspunsul.

În studiul acestui caz trebuie să luăm în calcul şi câteva elemente pe care nu le cunoaştem şi care sunt importante. Nu ni se specifică ce vârstă au copiii care este foarte importantă pentru a şti stadiul de dezvoltare a copiilor, în ce clasă sunt, ce cunoştinţe au învăţat şi asimilat până atunci, deducem doar că sunt în clasele I –IV. Plecând de la această presupunere copiii sunt în “stadiul operaţiilor concrete “dezvoltând capacitatea operaţiunilor mintale, fiind capabili să efectueze operaţii reversibile însă au dificultăţi în înţelegerea noţiunilor abstracte pe care, pentru ca să le înţeleagă au nevoie să le unească de lumea lor reală.1

În procesul învăţării din acest caz învăţarea este centrată pe elev (elevii fiind implicaţi în activităţile instructiv-educative) iar sub acest aspect paradigma centrării pe elev este superpozabilă cu teoria constructivistă.2 Din metodele utilizate în predarea constructivistă este şi Învăţarea prin descoperire (Bruner), metodă de învăţare în care elevii sunt lăsaţi să descopere singuri adevărul dobândind cunoştinţe noi prin activitate proprie, aplicând în mod deosebit principiul încercării şi erorii dar şi raţionamentul prin analogie.3 Presupunem că după ce primesc materialele necesare experimentului (cartonaşele), cerinţele de lucru, dar şi motivaţia, captarea atenţiei şi provocarea curiozităţii, elevii încep să lucreze. Mai întâi fac apel la cunoştinţele lor deja asimilate “cunoaşterea apărând din valorificarea experientelor anterioare”4; presupunem că elevii au învăţat anterior tabla adunării şi pot să rezolve cerinţele învăţătorului, învăţarea depinzând de calitatea experienţelor anterioare ale elevului şi de însuşirea acestora în sistemul lor de idei. Presupunem că după încercări, copiii aşează cartonaşele pe 4 rânduri, câte 9 cartonaşe pe fiecare rând şi află (utilizând tabla adunării necesar asimilate anterior) că lungimea celeilalte lături este de 90 de cm. Când trebuie să justifice raspusul elevii fac apel la cunoştinţele anterioare explicând cum au adunat fiecare latură a fiecărui cartonaş. Nu trebuie să uităm de rolul limbajului în comunicarea rezultatelor la care au ajuns elevii, limbaj care aşa cum spune Vagostki este esenţial pentru dezvoltarea cognitivă, oferind posibilitatea de exprimare pentru noi înţelesuri.5

În cea de – a doua parte a experimentului elevii descoperă noi combinaţii ale cartonaşelor făcând apel atât la cunoştinţele lor anterior asimilate cât şi la imaginaţia lor. Aşezând cartonaşele în diferite moduri oridecâte ori descoperă un nou dreptunghi elevii calculează lungimea celor două lături. Însă pentru a afla perimetrul unui dreptrunghi elevii

15 TEORIILE INVATARII’ <http://www.scribd.com/doc/10232898/5-TEORIILE-INVATARII> [accessed 26 November 2011].2 Codruta Mih, Metodica Predarii Psihologiei, 2009, p. 24.3 Elena Cocorada, Psihologia Educatiei - Curs, 2009, p. 73.4 ‘5 TEORIILE INVATARII’ <http://www.scribd.com/doc/10232898/5-TEORIILE-INVATARII> [accessed 26 November 2011].5Corina Cace, Psihologia Educatiei (Bucuresti- Editura ASE, 2007), p 48.

trebuie să fi învăţat anterior şi tabla înmulţirii. Presupunând că aceste cunoştinţe sunt însuşite de către elevi în etapele anterioare elevii învaţa că inmultimd lungimea celor două laturi se afla suprafaţa dreptunghiului.

Presupunând că unii elevi reuşesc să facă toate combinaţiile posibile şi să calculeze lungimea celor două lături iar alţii nu reuşesc să facă toate combinaţiile, în această etapă a învăţării intervine şi teoria istorico-culturală (Vagostky) care susţine că educaţia este centrată pe interacţiunea elev- ceilalţi, acţiunea elevului este importantă dar el trebuie să interacţioneze cu ceilalţi colegi mai experimentaţi şi cu adulţii. Deasemeni când se elucidează modul de calcul al suprafeţei unui dreptunghi cunoscând dimensiunea celor două lături rolul profesorului este decisiv în învăţare, învăţarea devine o modalitate de “co-constructie” a cunoştinţelor, realizată împreună cu învăţătorul.6

Astfel, susţinând aportul elevului în descoperirea şi mai apoi construirea realităţii cunoscute,7 elevi participă activ în procesul învăţării ei descoperind singuri pe baza materialelor (a cartonaşelor) şi cerinţelor propuse ceea ce urmează să înveţe, învăţarea fiind mai eficientă pentru că elevul construieşte în mod activ sensul informaţiei studiate.8 Rolul învăţătorului este acela de a dirija procesul învăţării prin planificarea şi organizarea activităţilor instructiv-educative, (alege metoda cartonaşelor) coordonarea, motivarea şi evaluarea activităţilor educative (ajută elevii în elucidarea răspunsului corect). Constructivismul cognitiv bazat pe teoria dezvoltării cognitive al lui J. Piaget susţine că individul trebuie să îşi “construiască” propria cunoaştere prin experienţa şi prin procesarea mentală activă a informaţiilor prin experienţele personale directe. Acţiunile mintale iau nastre prin interiorizarea acţiunilor reale.9 Astfel copiii îşi însuşesc mai uşor cunoştinţele mintale datorită acţiunilor personale cu cartonaşele.

Conform constructivismului învăţarea este o succesiune de echilibrări. Înainte de experimentul propus elevii se aflau într-un echilibru în cadrul căruia existau scheme cognitive învăţate până la momentul respectiv (cunoaşterea tablei adunării şi tablei înmulţirii). Acum apare o nouă situaţie iar pentru a fi înţeleasă se crează un dezechilibru în structura cognitivă a elevului. Prin noile cunoştinţe învăţate (aflarea perimetrului unui dreptunghi) se modifică vechea schemă şi se creaza un echilibru nou superior.10

Însuşindu-şi cunoştinţele elevul percepe şi memorează noi informaţii, analizează şi asimilează raţional materialul informaţional adunat şi formulează noi deduceri ce rezultă din analiza fenomenelor concentrându-le într-un sistem de idei. Învăţarea şi dezvoltarea se condiţionează şi se influenţează reciproc. Procesul învăţării face posibilă înaintarea procesului dezvoltării, iar dezvoltarea pregăteşte şi face posibilă învăţarea.

6 Elena Cocorada, Psihologia Educatie, 2009, p. 79.7 ‘E.Noveanu-Constructivismul.pdf’ <http://inovatie.numeris.com.ro/E.Noveanu-Constructivismul.pdf> [accessed 2 December 2011].8 Codruta Mih, Metodica Predarii Psihologiei, 2009, p. 18.9 Luminita Iacob A. Cosmovici, Psihologie Scolara (Polirom), p. 126.10 , Codruta Mih, Metodica Predarii Psihologiei, 2009, p. 17.