Tehnici de dezvoltare a autocontrolului

2
Tehnici de dezvoltare a autocontrolului (1) Pentru că persoanele cu un autocontrol bun au un stil de viaţă mai sănătos, sunt mai fericite în cuplu şi au locuri de muncă mai bune, putem spune că autocontrolul este o cheie a succesului în viaţă . De aceea unul dintre cele mai valoroase lucruri pe care le poţi face tu ca părinte este să îţi ajuţi copilul să îşi dezvolte capacitatea de autocontrol. Iată câteva tehnici care funcţionează în dezvoltarea acestei abilităţi: Luarea în stăpânire a propriului corp Stăpânirea impulsurilor fizice este primul pas în dobândirea autocontrolului. La început copilul are o capacitate foarte limitată de a- şi stăpâni agitaţia, de a-şi controla mişcările şi de a se coordona. Mânat de dorinţa de a explora şi de a manipula obiecte, acesta va începe să îşi disciplineze mişcările ca să îşi atingă scopul (să apuce obiecte, să meargă într-un anumit loc, etc.). Treptat, copilul va putea să îşi controleze corpul chiar şi când este agitat. Iată ce poţi face ca să îl ajuţi să-şi ia corpul în stăpânire mai bine: Jocuri de tipul Start-Stop. Acestea presupun întreruperea activităţii la un anumit semnal (semnul stop, oprirea muzicii, etc). Cel mai cunoscut joc este “Un doi trei la perete stai ”, dar mai sunt şi alte variante: oprirea bruscă a dansului atunci când muzica se opreşte, jocul de-a statuile (în care “sculptorul” aşează copilul într-o poziţie și îl pune să stea nemişcat o perioadă), Semaforul (în care copilul se opreşte din activitate atunci când vede semnul Stop), jocul de-a Dirijorul (în care copilul trebuie să cânte încet când „bagheta” se mişcă încet şi repede când bagheta se mişcă mai repede). Exerciţii de dezvoltare a motricităţii fine. Activităţile migăloase cum sunt decupajul, colajele, cusutul, lipitul, pictura, croşetatul, îl ajută pe copil să îşi controleze mişcările de fineţe ale corpului. Cu cât el îşi va dori mai mult să realizeze corect aceste activităţi cu atât va face mişcări mai de precizie şi mai bine controlate. Formarea răbdării Răbdarea şi capacitatea de a amâna o activitate plăcută sunt părţi importante ale autocontrolului. Opusul răbdării este intoleranţa la frustrare, adică reacţia de furie nestăpânită atunci când copilul nu primeşte pe loc ce îşi doreşte. Intoleranţa la frustrare se diminuează odată cu vârsta şi se stinge în jurul vârstei de 5 ani. Iată ce poţi face ca să îţi ajuţi copilul să fie mai răbdător: Înainte de a-l pune în situaţia de a aştepta, explică-i de ce este important să aibă răbdare. Cu cât argumentul tău este mai convingător, cu atât şi lui îi va fi mai uşor să aştepte.

Transcript of Tehnici de dezvoltare a autocontrolului

Page 1: Tehnici de dezvoltare a autocontrolului

Tehnici de dezvoltare a autocontrolului (1)Pentru că persoanele cu un autocontrol bun au un stil de viaţă mai sănătos, sunt mai fericite în cuplu şi au locuri de muncă mai bune, putem spune că autocontrolul este o cheie a succesului în viaţă. De aceea unul dintre cele mai valoroase lucruri pe care le poţi face tu ca părinte este să îţi ajuţi copilul să îşi dezvolte capacitatea de autocontrol. Iată câteva tehnici care funcţionează în dezvoltarea acestei abilităţi:

Luarea în stăpânire a propriului corpStăpânirea impulsurilor fizice este primul pas în dobândirea autocontrolului. La început copilul are o capacitate foarte limitată de a-şi stăpâni agitaţia, de a-şi controla mişcările şi de a se coordona. Mânat de

dorinţa de a explora şi de a manipula obiecte, acesta va începe să îşi disciplineze mişcările ca să îşi atingă scopul (să apuce obiecte, să meargă într-un anumit loc, etc.). Treptat, copilul va putea să îşi controleze corpul chiar şi când este agitat. Iată ce poţi face ca să îl ajuţi să-şi ia corpul în stăpânire mai bine:

Jocuri de tipul Start-Stop. Acestea presupun întreruperea activităţii la un anumit semnal (semnul stop, oprirea muzicii, etc). Cel mai cunoscut joc este “Un doi trei la perete stai”, dar mai sunt şi alte variante: oprirea bruscă a dansului atunci când muzica se opreşte, jocul de-a statuile (în care “sculptorul” aşează copilul într-o poziţie i îl pune să stea nemişcat o perioadă), Semaforul (în careș copilul se opreşte din activitate atunci când vede semnul Stop), jocul de-a Dirijorul (în care copilul trebuie să cânte încet când „bagheta” se mişcă încet şi repede când bagheta se mişcă mai repede).

Exerciţii de dezvoltare a motricităţii fine. Activităţile migăloase cum sunt decupajul, colajele, cusutul, lipitul, pictura, croşetatul, îl ajută pe copil să îşi controleze mişcările de fineţe ale corpului. Cu cât el îşi va dori mai mult să realizeze corect aceste activităţi cu atât va face mişcări mai de precizie şi mai bine controlate.

Formarea răbdăriiRăbdarea şi capacitatea de a amâna o activitate plăcută sunt părţi importante ale autocontrolului. Opusul răbdării este intoleranţa la frustrare, adică reacţia de furie nestăpânită atunci când copilul nu primeşte pe loc ce îşi doreşte. Intoleranţa la frustrare se diminuează odată cu vârsta şi se stinge în jurul vârstei de 5 ani. Iată ce poţi face ca să îţi ajuţi copilul să fie mai răbdător:

Înainte de a-l pune în situaţia de a aştepta, explică-i de ce este important să aibă răbdare. Cu cât argumentul tău este mai convingător, cu atât şi lui îi va fi mai uşor să aştepte.

Când îşi pierde răbdarea foloseşte încurajări de tipul: Încă puţin, mai durează puţin. La început încurajează-l tu când are nevoie şi apoi învaţă-l să îşi spună singur să mai aibă puţină răbdare.

Măreşte treptat durata de aşteptare. Un minut de aşteptare poate fi mult pentru un copil de 3 ani, însă treptat acesta este capabil să aştepte tot mai mult. De fiecare dată când copilul tău dă dovadă de răbdare (într-o sarcină în care îi este greu să aibă răbdare!) laudă-i efortul şi încurajează-l să continue.

Creşterea rezistenţei în faţa tentaţiilorAutocontrolul este pus la încercare în momentele dificile, în care copilul trebuie să facă faţă anumitor ispite sau în care nu trebuie să încalce anumite reguli. Iată ce îl poate ajuta să spună nu tentaţiilor.

Îndepărtează obiectul interzis din aria lui vizuală. Dacă ispita nu se mai află în faţa ochilor, copilului îi este mult mai simplu să reziste (aşadar atenţie unde puneţi dulciurile şi obiectele de care nu are voie să se atingă). De asemenea, plecarea de la locul tentant are un efect benefic pentru copil.

Dacă copilul îşi distrage atenţia de la ispită făcând altceva, şi riscul de a ceda tentaţiilor scade. Cu cât noua activitate este mai captivantă cu atât copilul va reuşi mai bine să reziste ispitei.

Autocontrolul este o abilitate care se află în aceeaşi zonă a creierului unde sunt şi alte funcţii complexe (adică în lobul prefrontal). Dezvoltarea oricărei abilităţi din aria prefrontală a creierului duce automat la îmbunătăţirea tuturor func iilor din această zonă. Aşa că data viitoare vom vedea de ce număratul înț ordine inversă în gând ne ajută să ne dezvoltăm autocontrolul şi vom afla şi alte tehnici ingenioase de dezvoltare a acestuia.