40. Tehnici biometrice

In prezent, tehnicile de identificare s-au diversificat, apelându-se la metode ştiinţifice care să permită identificarea rapidă şi sigură a persoanelor. Dezvoltarea unor astfel de metode a fost impusă de necesitatea combaterii mai eficiente a actelor de terorism din ce în ce mai numeroase în ultimii ani. Astfel, dintre tehnicile moderne folosite sau experimentate în prezent menţionăm:

1. Identificarea pe baza fotografiei semnalmentelorCunoscută ca o reprezentare grafică a unei fizionomii sau a unor trăsături specifice,

realizată la un moment dat, în condiţii de iluminare specifice, fotografia este deocamdată cea mai utilizată metodă biometrică.

Ţinând cont de faptul că o serie de detalii ale feţei se modifică, câteodată destul de rapid, unele echipamente folosesc pentru identificare o serie de date antropometrice, măsurabile pe o imagine bidimensională. Parametrii măsuraţi trebuie să fie cât mai constanţi în timp. De exemplu, se recomandă măsurarea distanţei dintre orbite, a grosimii nasului, a formei pomeţilor, a grosimii buzelor etcv

In vederea comparării cu o serie de fotografii realizate din mai multe unghiuri, unele sisteme de identificare fizionomică construiesc un model tridimensional al feţei persoanei. Compararea automată a imaginii fizionomiei cu informaţiile memorate face necesară folosirea tehnicilor digitale pentru stocarea şi folosirea imaginilor. Tehnologia informatică este folosită pentru realizarea unor prelucrări primare ale imaginii, necesare pentru potrivirea aproximativă între imaginea achiziţionată în momentul verificării şi cea memorată. Toate aceste operaţiuni durează mai puţin de o secundă.

O metodă de identificare mai sigură, dar mai dificil de aplicat, este folosirea unei holograme. Aceasta este o altfel de fotografie care prezintă marele avantaj că nu memorează doar intensitatea luminoasă ci şi faza semnalului. Memorarea fazei are ca efect obţinerea unei imagini tridimensionale a obiectului, însă este mai greu de comparat.

2. Tehnici antropometriceAntropometria presupune măsurarea unor părţi ale corpului uman în vederea

reconstituirii dimensiunilor acestuia pornind de la cele câteva fragmente de schelet descoperite.După fotografia judiciară, aceasta este cea mai veche metodă biometrică folosită în

cercetarea criminalistică. In domeniul identificării pe baza amprentei papilare, tehnica informatică este folosită cu succes de câţiva ani, deţinând cea mai sigură aplicaţie, folosindu-se de la verificarea zonelor de început şi de bifurcare a zonelor papilare, denumită AFIŞ (Automatic Finger - Prinţ Identification) şi menţionată deja în Capitolul V al primei părţi a tratatului.

O altă tehnică antropometrică apelează la dispozitive electronice care permit măsurarea parametrilor antropologici ai mâinilor, respectiv a geometriei mâinii. De asemenea, se poate evalua tridimensional geometria indexului.

3. Recunoaşterea retineiAcest procedeu de identificare constă în determinarea aspectului şi a mărimii vaselor

de sânge care provin de la nervul optic şi sunt dispersate în retină.Investigaţia reprezintă o sursă de informaţii biometrice datorită celor trei proprietăţi

importante ale retinei: anatomia, unicitatea şi topografia dispunerii vaselor sanguine.

Cercetările în materie au condus la realizarea primului prototip de dispozitiv pentru a determina modelul vaselor de sânge ale retinei. Lumina infraroşie a fost iniţial folosită pentru recunoaşterea retinei, deoarece modelul vaselor de sânge din retină poate absorbi lumina infraroşie la un nivel mai mare şi mai rapid decât restul ţesutului din ochi.

In momentul de faţă, ultimul dispozitiv de scanat retina este produs de EyeDentify Inc şi se numeşte IC AM 2001. Acesta poate stoca până la 3000 de şabloane cu o capacitate de până la 33.000 de proceduri de identificare. Tehnologia amintită se distinge prin precizie superioară, fiind cea mai înaltă dintre tehnologiile biometrice, de o rapiditate remarcabilă. Prezintă, de asemenea, importanţă şi uşurinţa cu care este folosită metoda.

Menţionăm însă şi faptul că tehnologia de recunoaştere a retinei este încă percepută de public ca o „ameninţare" asupra sănătăţii, deoarece investigaţia se face fără ochelari, ceea ce ar afecta ochiul. Toate aceste motive nu permit încă generalizarea acestei proceduri la nivelul dorit de autorităţi.

4. Recunoaşterea irisuluiDescoperită în 1987 de doi oftalmologi, Leonard Flom şi Aron Safir, această metodă

bazată în special pe tehnici fotografice permite prelucrarea corectă a imaginii irisului, chiar dacă persoana respectivă poartă ochelari sau lentile de contact.

Procedura de verificare constă în achiziţionarea imaginii irisului, măsurarea şi digitalizarea parametrilor folosiţi pentru identificarea şi calculul corelaţiei între datele achiziţionate şi infrmaţiile stocate într-o bază de date.

Recunoaşterea irisului este extrem de eficientă, fiind considerată mai performantă decât recunoaşterea bazată pe amprente şi mult mai exactă decât amprenta ADN.

5. Termogramă facialăTermogramă facială este o fotografie a temperaturii feţei unei persoane. O termogramă

facială este obţinută prin explorarea feţei cu un detector sensibil la radiaţii infraroşii. Termogramă capturează o imagine a emisiilor faciale în infraroşu, obţinută numai prin metode pasive, fără a fi emise nici un fel de radiaţii dăunătoare.

Pentru realizarea termogramei sunt folosite camere de termoviziune instalate la cea. 45 cm de persoana care trebuie recunoscută, fiind posibilă şi scanarea termică a persoanelor fără ca acestea să ştie că sunt verificate.

Alături de tehnicile prezentate mai sus, în domeniul identificării persoanelor sunt utilizate la scară largă şi recunoaşterea vocală, identificarea semnăturii şi amprenta ADN despre care s-au făcut referiri ample în prima parte a tratatului de faţă.