TED ANDREWS

PSIHOMETRIACAPACITATE PARANORMALĂ

TRADUCERE DE ANCA PERL

Translated from HOW TO DEVELOP AND USE PSYCHIC TOUCH

Lui Jennifer şi Arlinda

1/96

MULŢUMIRI

Atât de des suntem atinşi de oameni şi evenimente, în modalităţi subtile, dar foarte hotărâtoare. Fiecare eveniment şi persoană care ne atinge viaţa are potenţialul de a o influenţa şi se adaugă „culorii" şi minunăţiei experienţelor noastre.

Doresc să mulţumesc tuturor celor de la Llewellyn pentru sprijinul acordat în strădaniile mele de a scrie, în mod special lui Cari şi Sandra Weschcke, împreună cu Nancy Mostad, care m-au făcut să mă simt o parte integrantă a familiei Llewellyn.

Doresc de asemenea să-i mulţumesc minunatului medium britanic, Bill Landis, ale cărui demonstraţii de „clarsenzitivitate florală" continuă să-mi inspire imaginaţia şi eforturile spre o dezvoltare şi mai importantă a abilităţilor mele.

Sunt totodată recunoscător doctorului Peter Moskow care, intrând în viaţa mea, mi-a deschis noi orizonturi ale prieteniei, respectului şi profesionalismului în comunitatea metafizică.

Aş dori totodată să-mi exprim gratitudinea pentru toţi cei cu care m-am întâlnit în acest domeniu şi al căror sprijin m-a îndrumat în direcţii pe care poate nu le-aş fi cunoscut în mod individual niciodată. Tuturor vă sunt foarte recunoscător şi vă păstrez în gândurile şi rugăciunile mele din fiecare zi.

CUPRINS

1. PERCEPŢIA EXTRASENSIBILĂ....................................................... 8CLARSENZITIVITATE ŞI PSIHOMETRIE.......................................10EXERCIŢII.........................................................................................17

2. CE ESTE PSIHOMETRIA..................................................................21DOUĂ TEORII ASUPRA PSIHOMETRIEI.......................................26EXERCIŢII ......................................................................................33

3. BAZELE PSIHOMETRIEI..................................................................42SFATURI PENTRU PRACTICAREA PSIHOMETRIEI.....................45EXEMPLU DE EXPERIENŢĂ PSIHOMETRICĂ.............................. 49CONCLUZII DEMNE DE REŢINUT.................................................51

4. CUM SĂ VĂ DEZVOLTAŢI CAPACITATEA DE PERCEPŢIE........59SFATURI PENTRU CEI CARE EXERSEAZĂ PSIHOMETRIA........60EXERCIŢII ......................................................................................61

5. CONTINUAREA DEZVOLTĂRII CAPACITĂŢII DE PERCEPŢIE..69CONCLUZII.......................................................................................74UN BUN PARAPSIHOLOG ESTE......................................................75EXERCIŢII ......................................................................................75

6. PUTEREA EMPATIEI.........................................................................84CUM SE PRODUCE EMPATIA........................................................88EXERCIŢII ......................................................................................92

7. TEHNICI UTILIZATE ÎN ANALIZELE PSIHOMETRICE.............106SFATURI UTILE ÎN CAZUL ÎN CARE RECURGEŢI

LA CONSILIERE PARAPSIHOLOGICĂ...................................111SFATURI UTILE ÎN ACTIVITATEA DE CONSILIERE .............115EXERCIŢII ...................................................................................122FLORILE ŞI SEMNIFICAŢIA LOR ASCUNSĂ ..........................128

8. MĂSURI DE PROTECŢIE..............................................................133MENŢINEREA ECHILIBRULUI ÎN PROCESUL DE EDUCAREA CAPACITĂŢILOR PSIHOMETRICE.....................................135

EXERCIŢII......................................................................................1379. AUTODEZVOLTAREA PERSONALĂ ....................................140

2/96

1. PERCEPŢIA EXTRASENSIBILĂ

Imaginaţi-vă faptul că aţi mers în vizită la un vechi prieten pe care nu l-aţi mai văzut de ani de zile. Sunteţi poftit înăuntru, iar gazda vă spune să vă faceţi comod, după care trece în altă cameră fie să-şi schimbe ţinuta, fie ca să pregătească nişte gustări.

Vă aşezaţi relaxat pe cel mai apropiat fotoliu. Vă daţi seama imediat că acesta este fotoliul preferat al prietenului dumneavoastră. Este într-adevăr puţin mai uzat decât restul mobilei, dar nu aspectul este cel care vă face să credeţi că este locul lui preferat. Mai este ceva - ceva greu de definit.

Vă afundaţi în fotoliu şi începeţi să vă daţi seama că s-au schimbat multe de când v-aţi văzut ultima oară. Deşi aţi stat împreună doar câteva clipe, aţi observat o mulţime de lucruri. Realizaţi că în legătură cu această vizită există o mare încărcătură emoţională. Simţiţi fizic încordarea prietenului, ca şi cum ea s-ar transmite corpului dumneavoastră direct prin fotoliu. Vă întrebaţi dacă e vorba de unele probleme financiare, dar abandonaţi această idee atunci când priviţi cum e mobilată casa. Nu e casa cuiva care se zbate să supravieţuiască.

Începeţi să vă simţiţi trist şi singur. Dintr-un motiv oarecare, vă vine în minte mama prietenului dumneavoastră. Vă întrebaţi ce mai face, dacă e sănătoasă. A trecut atât de mult timp de când nu mai ştiţi nimic despre ea şi speraţi că nu are necazuri. Vă daţi seama deodată că sunteţi cu atât mai emoţionat, cu cât vă concentraţi mai mult asupra ei. Deja nu vă mai este comod în fotoliu. Simţiţi o imperioasă nevoie să vă mişcaţi. Dintr-o dată sunteţi plin de o adevărată energie nervoasă şi nu ştiţi ce să faceţi cu ea. Vă ridicaţi, rupând legătura cu fotoliul, şi începeţi să vă simţiţi mai bine. Respiraţi mai adânc. Nu mai simţiţi propriu-zis acea încordare, dar amintirea ei persistă încă şi vă plimbaţi prin cameră pentru a vă abate gîndul. Faceţi acest lucru trecând în revistă titlurile cărţilor din bibliotecă sau privind mai de aproape un tablou. Vă ocupaţi mintea şi vă distrageţi atenţia de la ceea ce aţi simţit stând în fotoliu.

În timp ce vă relaxaţi, zâmbiţi în sinea dumneavoastră. Ce caraghios sunteţi! Faptul că v-aţi revăzut prietenul trebuie să vă fi emoţionat mai tare decât v-aţi dat seama. Puneţi situaţia pe seama propriei tensiuni nervoase. Tot ceea ce aţi crezut că simţiţi în legătură cu starea actuală a prietenului dumneavoastră nu s-a datorat decât faptului că i-aţi descifrat anumite nuanţe în voce şi în mişcările corpului, în fond, aţi fost cândva foarte apropiaţi. Când eraţi tineri, mergeaţi peste tot împreună. Nu glumeau adesea părinţii voştri spunând că parcă aţi împărţi acelaşi creier? Chicotiţi uşor, şi ultima urmă de încordare dispare în timp ce prietenul se întoarce şi vă salută încă o dată.

În continuare, vă puneţi la curent fiecare cu viaţa celuilalt. Descoperiţi că si prietenul dumneavoastră a fost emoţionat de vizită. La serviciu a fost mare agitaţie: multă muncă peste program şi puţin timp liber. Mama lui a fost bolnavă, iar cheltuielile pentru îngrijire au crescut până la punctul în care acoperirea lor a devenit o problemă.

Cu toate că s-a confirmat mult din ceea ce aţi simţit în timp ce stăteaţi în fotoliu, intensitatea acelei trăiri s-a diminuat, practic ea a dispărut. A rămas doar o senzaţie vagă de genul „ştiam eu că ceva nu e în regulă”. Acum însă nici măcar nu vă mai daţi seama când a apărut acel sentiment şi, cu atât mai puţin, cum a apărut.

Trăim frecvent asemenea experienţe dar, din picate, ne-am deprins să le negăm. Le camuflăm sau facem abstracţie de ele. în mare măsură, n-am fost educaţi să dăm atenţia cuvenită intuiţiilor şi reacţiilor mai subtile, în fond, mulţi consideră că domeniul parapsihologici reprezintă doar material pentru ficţiune sau pur şi simplu un produs al imaginaţiei, în cel mai bun caz, o astfel de experienţă constituie una dintre acele întâmplări neobişnuite şi inexplicabile pe care le facem cunoscute din când în când pentru a condimenta nişte discuţii - lipsite altfel de culoare - sau nişte anoste întâlniri mondene.

Toţi am trăit experienţe în care am simţit ceva sau „am ştiut” ceva, dar i-am găsit acestui

3/96

ceva o explicaţie logică, l-am neglijat sau chiar l-am reprimat cu totul. Am refuzat să-l recunoaştem, deoarece am fost învăţaţi că numai ceea ce trăim prin cele cinci simţuri este real. L-am pus pe seama unui detaliu din glasul persoanei, din limbajul corpului sau pe seama oricărui indiciu exterior care s-ar fi putut datora percepţiei prin unul dintre cele cinci simţuri.

Chiar şi astăzi, cu toate dovezile pe care le avem la dispoziţie, mulţi cred că orice ţine de domeniul parapsihologici nu este accesibil oricui, este rezervat doar „celor aleşi”, deşi aproape orice om obişnuit a trăit impresii asemănătoare celor din scenariul anterior.

Ce-ar fi dacă un fotoliu ar vorbi? Ce poveşti ar spune mobila dumneavoastră dacă ar fi capabilă să rostească? Ce-ar fi dacă aţi lua în mână stiloul unei persoane şi aţi putea spune cu exactitate cum şi-a petrecut acea persoană ziua? Ce înţelesuri noi ar căpăta evenimentele istorice dacă obiectele vechi ar putea vorbi? Ce-ar fi dacă, atingând pe cineva, aţi putea detecta zonele bolnave din trupul său sau zonele dureroase? Ce-ar fi dacă aţi ţine în mână o fotografie sau jucăria preferată a unui copil care a dispărut şi aţi fi în stare să vedeţi ce s-a întîmplat?

Fiinţa omenească are o sensibilitate ce depăşeşte cu mult ceea ce de regulă ni se înfăţişează şi ceea ce ne închipuim, în această carte, vom analiza realitatea oglindită în întrebările de mai sus. Cu ceva cunoştinţe şi puţin exerciţiu veţi învăţa să vă dezvoltaţi simţurile naturale, în sensul de a putea citi prin pipăit ceea ce s-a imprimat în obiecte, oameni şi locuri. Veţi descoperi că aveţi capacităţi parapsihologice în mod natural şi sunteţi sensibili la tot ceea ce atingeţi şi la tot ceea ce vă atinge.

CLARSENZITIVITATE ŞI PSIHOMETRIEOricine are capacităţi parapsihologice. Dacă aţi avut vreodată o trăire de natură

parapsihologică, o puteţi avea încă o dată şi încă o dată. Dacă aţi avut vreodată o intuiţie sau o informaţie despre o persoană pe care nu o cunoaşteţi, atunci aveţi capacităţi parapsihologice.

Impresiile parapsihologice apar într-o diversitate de forme. Poate fi pur şi simplu o bănuială, o senzaţie vagă în legătură cu un eveniment iminent, dar poate fi şi o intuiţie fulgerătoare. Poate apărea sub forma unui semnal auditiv, ca şi cum cineva v-ar vorbi, sau poate fi ca o voce interioară, ceva ce auziţi în capul dumneavoastră. Poate veni prin intermediul unei viziuni sau a unui vis. Puteţi surprinde o mireasmă ca din senin, care să vă aducă aminte de ceva important, sau poate fi un gând trecător.

Unele persoane simt chiar anumite gusturi ce le favorizează apariţia unei intuiţii cu ajutorul căreia pot soluţiona probleme şi evenimente ce urmează să aibă loc. Nu e neobişnuit pentru mine să am senzaţii gustative atunci când mă ocup cu vindecarea pacienţilor, acest lucru ajutându-mă să detectez zonele cu probleme. De exemplu, dacă încep să simt gust de cofeină în timp ce lucrez cu o persoană, este foarte probabil ca acest lucru să aibă semnificaţia existenţei unei cantităţi prea mari de cofeină în organismul acesteia. Aş putea recomanda reducerea cafelei, a ciocolatei sau a îngheţatei, pentru că acestea sunt cele trei mari surse de cofeină în societatea noastră. Ar mai putea să însemne că persoana respectivă are nevoie să consume mai multă apă. Apa ajută la diluarea şi descompunerea cofeinei din organism, astfel încât aceasta să poată fi eliminată mai uşor.

Cei mai mulţi oameni cred că avem doar cinci simţuri. Mie îmi place să consider fiinţa omenească având şapte: văzul, auzul, pipăitul, gustul, mirosul, bunul-simţ şi simţul intuitiv.

Al şaselea simţ, bunul-simţ, este responsabil de amplificarea şi integrarea a ceea ce percepem cu cele cinci simţuri tradiţionale. El implică înţelegerea şi folosirea acestora la întreaga lor capacitate. Atunci când suntem în stare să integrăm şi să înţelegem ceea ce ne spun ele, putem împinge cunoaşterea până dincolo de ceea ce ne pot spune concret simţurile fizice. Bunul-simţ ne ajută să vedem tiparele vieţii noastre ca fiind limitate de simţurile fizice, apoi, simţul intuitiv ne ajută să ne dăm seama spre ce conduc, probabil, aceste tipare.

Putem învăţa să ne folosim de simţurile fizice pentru a căpăta informaţii ce ne vor ajuta să

4/96

vedem efectele pe care le produc la orice nivel. De exemplu, un bun parapsiholog este acela capabil să vadă conexiuni. Dacă poţi estima ce .inume a condus o persoană în punctul în care se află la un moment dat, atunci este destul de uşor să determini încotro se va îndrepta în continuare. Acest lucru este valabil mai ales pentru că majoritatea oamenilor nu-şi schimbă niciodată tiparele, nici chiar atunci când recunosc existenţa lor. în momentul în care învăţăm să amplificăm şi să integrăm ceea ce percepem cu cele cinci simţuri, înseamnă că simţul intuitiv începe să se trezească.

Cheia utilizării simţului intuitiv este subconştientul. Toate impresiile parapsihologice, la fel ca majoritatea energiilor corpului, sunt mediate de subconştient. Acesta este la curent cu tot ceea ce noi întâlnim şi exprimăm la nivelurile cele mai subtile. Deoarece arareori lucrăm cu subconştientul şi, în general, nu credem că-l putem controla, ni se întâmplă adesea să ignorăm ceea ce el percepe.

Totuşi nu suntem condamnaţi să rămânem în întuneric. Există diverse modalităţi de a intra în legătură cu subconştientul, dar pentru ca acele impresii proprii lui să fie recunoscute, ele trebuie traduse conştientului. Meditaţia şi hipnoza sunt două dintre cele mai cunoscute modalităţi de a face acest lucru. Cu ajutorul lor învăţăm cum să deplasăm conştientul la niveluri mai profunde, mai apropiate de subconştient.

Indiferent de mijloacele prin care intrăm în legătură cu percepţiile subconştientului, ele vor fi cel mai adesea traduse prin cele cinci simţuri fizice. Aceasta pentru că majoritatea impresiilor parapsihologice sunt frecvent un fel de prelungire a celor cinci simţuri fizice. Nivelurile intuitive de trăire şi percepere a subconştientului sunt într-o strânsă legătură cu simţurile fizice:

• Clarviziunea este o extindere a văzului fizic.• Claraudiţia este o extindere a auzului fizic.• Clarsenzitivitatea este o extindere a simţului tactil.• Clarmirosul este o extindere a mirosului fizic.• Clargustul este o extindere a gustului fizic.

Fiecare dintre nivelurile intuitive ale celor cinci simţuri are propriile sale fenomene de ordin parapsihologic şi spiritual. Clarviziunea include viziunea de natură spirituală, visurile, imaginaţia, perceperea vizuală a aurei şi altele. Este totuşi un termen folosit frecvent pentru a grupa în mod generic toate fenomenele parapsihologice.

Claraudiţia presupune anumite fenomene cum ar fi perceperea unor voci aparţinând spiritelor sau a unor sunete muzicale *, telepatia şi pătrunderea legilor spiritului.

Clarsenzitivitatea include fenomene precum psihometria şi vindecarea cu ajutorul bioenergiei.

Clargustul şi clarmirosul cuprind fenomenele de idealizare, distincţie, discernământ spiritual şi imaginaţie superioară.

Există, evident, suprapuneri, pentru că simţurile noastre operează arareori izolat. Urmând exemplul spiritiştilor tradiţionali, putem folosi termenul de clargust atât pentru miros cât şi pentru gust, deoarece cele două simţuri sunt foarte strâns legate între ele. Este greu să putem spune că gustăm mâncarea fără s-o mirosim. Spre exemplu, ţineţi-vă de nas şi închideţi ochii în timp ce gustaţi dintr-o ceapă şi apoi dintr-un cartof. Nu veţi observa nici o diferenţă, poate doar cu excepţia consistenţei.

Fenomenele asociate cu fiecare dintre aceste simţuri intuitive sunt mult mai cuprinzătoare decât ceea ce a fost descris mai sus. Cei care vor să-şi dezvolte facultăţile parapsihologice şi intuitive trebuie să înceapă cu acel simţ fizic care este mai dezvoltat decât celelalte. Reacţionaţi mai puternic la mirosuri, sau poate la sunete, imagini, atingeri sau gusturi? Pe măsură ce vă dezvoltaţi simţul respectiv şi facultatea sa superioară, se vor manifesta si celelalte simţuri spirituale.

De obicei, descoperi că cei care văd nişte lucruri îşi doresc să poată auzi. Cei care aud îşi doresc adesea să poată vedea. Cei care simt îşi doresc să poată vedea sau auzi. Nu are mare

5/96

importanţă! Pe măsură ce vă dezvoltaţi un simţ, celelalte vor începe să iasă la iveală şi ele. Deşi poate că la început simţiţi doar vag nişte lucruri sau aveţi impresii neclare, pe măsură ce vă îmbunătăţiţi sensibilitatea, veţi descoperi că începeţi şi să vedeţi, să auziţi, să puteţi mirosi şi gusta tot mai bine.

Probabil că toţi am auzit povestindu-se despre indivizi care şi-au pierdut unul dintre simţuri şi, ca urmare, unul sau mai multe dintre cele rămase au devenit mai fine, ca pentru a compensa pierderea. Am absolvit liceul împreună cu un băiat orb. Era uluitor ce putea face cu ajutorul pipăitului. Aproape că putea să vadă cu mâinile la modul propriu. Dacă te apropiai de el fără să spui nimic, de obicei putea să ghicească cine eşti doar pipăindu-ţi braţul.___________________________________

* Este vorba, evident, de o altfel de muzică decât cea produsă în condiţii obişnuite, (n. red.)

Cu câţiva ani în urmă, am participat la o întâlnire a promoţiei noastre. Nu-l mai văzusem pe acel coleg de cel puţin 15 ani. Nu i-am spus nici un cuvânt, dar mi-am pus mâna pe umărul lui, pentru a-l saluta. Mi-a luat antebraţul şi l-a pipăit, i-au trebuit câteva clipe, după care mi-a pronunţat numele. Prin intermediul simţului tactil a pătruns în banca de date a memoriei şi a extras de acolo o veche informaţie.

Situaţiile de acest fel ar trebui să ne aducă aminte că tot ceea ce am trăit se află undeva în memorie. Şi ar trebui să ne mai înveţe că simţurile noastre au o subtilitate şi o capacitate care sunt mult mai mari decât credem noi. Tot ceea ce trăim, la orice nivel - fizic, emoţional, mental şi spiritual -, este mijlocit de subconştient. Dacă învăţăm să pătrundem în el, descoperim repede că în jurul nostru, la toate nivelurile, se întâmplă mult mai multe lucruri decât putem conştientiza.

Una dintre facultăţile intuitive cel mai uşor de dezvoltat este clarsenzitivitatea. Dacă privim corpul omenesc dintr-o perspectivă senzorială, nu este greu de înţeles de ce se întâmplă astfel. Pielea este cel mai mare dintre organele noastre de simţ, constituind învelişul extern al corpului, cu rol de protecţie şi, totodată, servind ca sistem senzorial. Pielea este, în acelaşi timp, un simbol al capacităţii noastre permanente de a ne dezvolta facultăţile superioare de-a lungul întregii vieţi, pentru că celulele pielii se regenerează permanent.

Corpul nostru emite şi absoarbe continuu energie, creând câmpuri energetice interactive, în metafizică, acest fenomen poartă numele de aura umană. Corpul omenesc este un mecanism extraordinar. El emite sunet, lumină, produce electricitate, magnetism, electromagnetism, dar şi alte forme de energie. Are, de asemenea, capacitatea de a reacţiona în prezenţa altor câmpuri energetice.

Subconştientul supraveghează şi mijloceşte ansamblul de interacţiuni. Dacă aţi avut vreodată un sentiment de tulburare inexplicabilă atunci când v-aţi aflat în anumite locuri sau dacă au existat persoane cu care aţi simţit instantaneu că vă potriviţi, atunci aţi perceput cum se petrec aceste schimburi de energie. Cum anume se aplică acest lucru în domeniul psihometriei vom arăta mai amănunţit în următorul capitol.

Una dintre formele specifice clarsenzitivităţii este psihometria. Aceasta este capacitatea de a sesiza anumite impresii datorate intrării în contact cu unele obiecte, persoane şi locuri sau de a recepta informaţii în legătură cu evenimente anterioare.

6/96

Fig.1 Aura corpului uman

Atingând un obiect sau o persoană ori aflându-vă într-un anumit loc, primiţi diverse informaţii, altfel decât prin intermediul simţului tactil. Totuşi, acest simţ devine o punte care uneşte percepţia senzorială obişnuită cu una mai intuitivă.

Există, în esenţă, două tipuri de amprente energetice care se castrează okecte sau în anumite locuri, în primul caz este vorba despre o amprentă personală, pe obiect fiind imprimate informaţii în legătură cu experienţele unui individ. Poate fi vorba de o singură experienţă sau de un şir de experienţe, în cel de-al doilea caz, este vorba despre o amprentă formată din amprente cumulative sau de grup, şi în această situaţie dumneavoastră recepţionaţi impresii despre toţi cei care au atins sau manipulat obiectul sau despre toţi cei care au trecut printr-un anumit loc, eventual au trăit acolo. Acest tip de amprentă este cel ce îngreunează „citirea” unui obiect vechi. Imaginile pot fi atât de numeroase şi diverse, încât nu se pot trage concluzii clare.

Există adesea o oarecare implicare emoţională. Majoritatea impresiilor parapsihologice sau intuitive sunt mai puternice atunci când li se asociază un impuls emoţional. Obiectul personal sau locul sunt încărcate cu emoţiile unei persoane, respectiv cu emoţiile datorate evenimentelor petrecute în acel loc. Emoţiile magnetizează - sau amprentează - obiectul sau locul cu informaţii legate de acele evenimente. Cum anume se petrece acest lucru vom studia în următorul capitol.

Intensitatea emoţiei în legătură cu un obiect sau cu un loc determină în mare parte cantitatea de informaţie ce se poate păstra pe acel obiect sau loc şi care poate fi percepută. Locurile despre care se spune, de regulă, că sunt bântuite sunt adesea cele în care au avut loc

7/96

evenimente care au produs stări intens emoţionale (mai ales emoţii negative). Tulburarea pe care oamenii o resimt în această situaţie se datorează emoţiilor negative pe care evenimentele le-au generat în vieţile oamenilor care au trăit acolo.

Din când în când, mi se cere să acord consultaţii în unele anchete penale, ca, de exemplu, în cazul copiilor dispăruţi, în asemenea situaţii, prefer să ştiu cât mai puţine detalii cu putinţă, pentru ca ele să nu-mi influenţeze propriile mele impresii. Cer, de asemenea, o fotografie a persoanei dispărute, un obiect de îmbrăcăminte sau jucăria preferată, cu condiţia ca acestea să nu fi fost curăţate sau spălate după producerea incidentului, astfel ele mai purtând încă amprenta energetică a individului. Acest lucru uşurează conectarea la orice fel de emoţie, pozitivă sau negativă, care are legătură cu întâmplări ce se petrec în acel moment în viaţa lui. Atingând obiectul, mă pot afla în apropierea persoanei fără a o fi atins propriu-zis.

Cea mai mare problemă pentru mine în astfel de situaţii este deconectarea de la ceea ce am perceput, deoarece emoţiile şi întâmplările sunt foarte intense. Parte din această carte vă va învăţa cum să vă controlaţi simţul parapsihologic al pipăitului. Veţi afla cum puteţi să-l activaţi sau să-l dezactivaţi după cum doriţi. Mai multe detalii despre acest proces şi alte aplicaţii vor fi analizate mai târziu.

Procesul de acordare cu un anume obiect sau loc şi cu energia asociată seamănă în mare măsură cu derularea înapoi şi recitirea unei benzi magnetice.

Fig. 2 Psihometrie

Psihometria este o formă de clarsenzitivitate. Este capacitatea de a detecta ceva anume în legătură cu o persoană sau cu un eveniment cu ajutorul simţului tactil Dacă aţi ţinut

vreodată în mână un obiect de îmbrăcăminte sau bijuteria unei persoane şi aţi simţit că ştiţi ceva despre caracterul ei, despre anumite circumstanţe în care se află sau despre

influenţele pe carele suportă, atunci aţi f acut, practic, psihometrie.

Adesea, reproducerea evenimentelor imprimate pe obiect poate fi foarte exactă şi fidelă. Informaţiile obţinute în acest fel pot fi de mare ajutor. Totuşi mesajele pot fi influenţate de personalitatea individului care le recepţionează şi pot conţine doar informaţii parţiale, în psihometrie, subconştientul traduce amprenta energetică de pe obiect şi recompune o copie a acesteia pentru conştient.

Dezvoltarea clarsenzitivităţii, şi mai ales a psihometriei, are mai multe avantaje:• Vă învaţă să trataţi cu atenţie şi respect ceea ce simţiţi.• începeţi să fiţi mai conştient de lucrurile mărunte din viaţa dumneavoastră.• Vă ajută să vă recunoaşteţi şi să vă supravegheaţi mai eficient reacţiile în raport cu

oamenii, cu viaţa, în general.• Nu vă poate aduce împlinire prin ea însăşi, dar vă poate ajuta s-o descoperiţi în

8/96

dumneavoastră, dezvăluindu-vă noi profunzimi. Vă facilitează contactul cu dumneavoastră înşivă la alte niveluri.

• Vă ajută să stăpâniţi arta concentrării.• Vă ajută să vă concentraţi asupra unor amănunte altfel uitate şi să vi le aduceţi aminte.

Mulţi pierd o mare parte din viaţă pentru că nu sunt atenţi la ceea ce văd sau trăiesc. Gândiţi-vă cât de des se întâmplă ca martorii unui accident să aibă versiuni diferite despre ceea ce s-a petrecut.

• Vă ajută să vă deconectaţi de la nivelul obişnuit al conştientului sau să-l depăşiţi pentru a vă deschide calea spre posibilităţi mai creative.

EXERCIŢII

I. Sunteţi clarsenzitiv?Clarsenzitivitatea este capacitatea de a culege „impresii” de la oameni, obiecte, locuri.

Dacă puteţi răspunde prin „da” la oricare dintre întrebările ce urmează, sunteţi clarsenzitiv. Cu cât răspundeţi de mai multe ori prin „da”, cu . atât facultatea este mai puternică. Indiferent cât este de puternică sau de slabă, orice capacitate poate fi dezvoltată şi perfecţionată în folosul practicării psihometriei.

1. Aţi simţit vreodată privirea cuiva îndreptată asupra dumneavoastră fără ca, de fapt, să vedeţi acest lucru sau într-un moment în care eraţi practic singur?

2.Aţi simţit vreodată prezenţa cuiva înainte de-al vedea cu adevărat?3. Aţi trăit vreodată o experienţă de tip „deja vu” sau „am mai fost aici”?

(vezi exerciţiul III)4. Există încăperi sau oameni care vă fac să vă simţiţi mai bine sau mai puţin bine?5. Aţi sesizat vreodată dispoziţia reală a soţului sau a unui prieten fără a •ivea o comunicare

verbală?6.Vă treziţi cu uşurinţă contaminat de dispoziţiile altora?7. Sunteţi în stare să spuneţi dacă vă place sau nu cineva, în momentul în care faceţi

cunoştinţă?8. Vi s-a întâmplat vreodată să intraţi într-o încăpere şi să simţiţi, fără ca cineva să vă

spună, că acolo s-a petrecut ceva (cum ar fi o ceartă sau o încăierare) înainte de sosirea dumneavoastră?

9. Vi se potriveşte expresia: „Ştie să se poarte cu un animal”?10. Când faceţi cunoştinţă cu cineva, puteţi spune ce fel de copilărie a avut?11. Sunteţi o persoană pentru care atingerea este importantă?12. Vă displace ca alţi oameni să vă atingă sau să se apropie prea mult de dumneavoastră?13. Consideraţi că primele impresii în legătură cu cineva vin nu din înfăţişarea sa, ci din

strângerea de mână?14. Calitatea somnului vă este influenţată de poziţia patului? Ca să dormiţi bine, este nevoie

să aveţi capul îndreptat spre nordul magnetic?15. Puteţi spune dacă ceva ce vă aparţine „nu este la locul lui” înainte de-al vedea sau de-al

descoperi?

II. Amuzaţi-vă cu ceea ce vi se comunicăUnul dintre cele mai uşoare moduri de a vă testa şi dezvolta capacitatea clarsenzitivă este

prin intermediul comunicărilor ce vă parvin în scris sau telefonic. E distractiv şi perfect inofensiv. Poate fi o modalitate nepericuloasă de a vă testa.

Data viitoare când veţi primi o scrisoare de la un prieten, înainte de a o deschide, respiraţi adânc de câteva ori şi relaxaţi-vă. Frecaţi-vă palmele energic pentru a le mări sensibilitatea. (Puteţi face chiar unul sau mai multe dintre exerciţiile descrise în capitolul 4.) închideţi ochii

9/96

şi ţineţi scrisoarea între palme sau lipită de frunte. Apoi puneţi-vă câteva întrebări esenţiale: Care este tonul sau dispoziţia generală a autorului scrisorii? Sunt veşti bune sau proaste? Ce emoţii trăiţi în timp ce ţineţi scrisoarea? Mai este ceva care vă vine în minte?

După mai multe exerciţii de acest fel, veţi vedea că deveniţi din ce în ce mai pricepuţi şi precişi în sesizarea şi perceperea tonului şi a conţinutului unor astfel de comunicări. Veţi începe să fiţi surprins de propria persoană.

Încercaţi acelaşi lucru atunci când sună telefonul. Respiraţi adânc şi relaxaţi-vă. Apoi aşezaţi-vă mâna pe telefon şi lăsaţi-l să mai sune o dată sau de două ori. Puneţi-vă în gând câteva întrebări despre persoana care sună: E bărbat sau femeie? E cineva cunoscut sau e un străin? In ce scop sună?

Nu complicaţi lucrurile. Veţi descoperi că, dacă aveţi încredere în primele impresii, începeţi să dobândiţi o acurateţe destul de mare. Dacă veţi căpăta încredere, veţi putea răspunde la telefon chiar folosind numele persoanei care sună, de exemplu „- Bună, Donna.”

Cel mai rău lucru care vi se poate întâmpla este să vă înşelaţi, iar dacă asta vă deranjează, puteţi găsi oricând o scuză de genul: „lartă-mă, am crezut că e Donna. Tocmai urma să mă sune.”

III. Am mai fost aiciSenzaţiile de tip „deja vu” sau „am mai fost aici” nu sunt neobişnuite. Există mulţi oameni

care le trăiesc la o intensitate mai mare sau mai mică. Uneori, sentimentele şi impresiile sunt atât de puternice, încât devin comparabile cu faptul de a fi transportat înapoi, într-un alt spaţiu şi timp, împreună cu decorul aferent. Alteori poate fi doar o senzaţie vagă, nedefinită, de familiaritate.

Senzaţiile din categoria „am mai fost aici” se produc adesea datorită faptului că ne acordăm întâmplător la un loc nou şi descoperim că senzaţiile coincid cu unele existente în memorie. Facem legătura între ceea ce percepem şi ceva deja cunoscut, aparţinând vieţii prezente. Astfel, ne putem aminti o imagine a ceva văzut pe timpul când eram elevi, sau într-un vis, sau în diverse alte locuri. Se poate dovedi dificil să ne dăm seama dacă este vorba de un „deja vu” autentic sau dacă facem o simplă conexiune cu ceva din viaţa prezentă.

Chiar dacă nu puteţi face deosebirea, cel mai important este să vă daţi seama că vă funcţionează clarsenzitivitatea proprie, naturală. Ceea ce „culegeţi” din mediul înconjurător este ceea ce declanşează senzaţiile de tipul „am mai fost aici”. Faptul că aceste senzaţii se referă la o viaţă anterioară sau la ceva trăit mai recent nu trebuie să vă preocupe la început. Concentraţi-vă asupra faptului că simţurile şi corpul dumneavoastră au cules impresii din mediul înconjurător.

Chiar şi simpla acceptare a acestui fapt poate constitui un instrument excelent. Pe măsujă ce începem să recunoaştem că acest lucru se întâmplă, îl putem folosi pentru a şti mai multe despre locurile prin care trecem. Dacă vă concentraţi atenţia asupra a ceea ce simţiţi, şi nu încercaţi să înţelegeţi totul dintr-o dată, veţi deveni şi mai sensibil la acele senzaţii care vă atrag atenţia venind dinspre mediul înconjurător.

Nu vă concentraţi asupra amănuntelor. La început, s-ar putea să aveţi doar impresii generale. S-ar putea doar să vă faceţi idee despre o anumită emoţie, problemă sau întâmplare, fără a putea preciza detalii. Practicând mai multe dintre exerciţiile acestei cărţi, senzaţiile vor deveni mai puternice.

Relaxaţi-vă şi trăiţi ceea ce simţiţi. Nu forţaţi lucrurile.Nu vă îngrijoraţi dacă apar imagini din prezent. Pur şi simplu ar putea fi - şi adesea

chiar sunt - imagini pe care subconştientul le foloseşte pentru a vă ajuta să înţelegeţi ceea ce trăiţi. Poate fi o cale de a vă ajuta să stabiliţi nişte repere sau termeni de comparaţie.

Puneţi-vă câteva întrebări simple şi aveţi încredere în prima impresie. Acordaţi atenţie modului în care vă simţiţi atunci când puneţi aceste întrebări: Cei care au trăit aici au fost fericiţi sau nefericiţi? Vă simţiţi sau nu în largul dumneavoastră? Vă e cald sau vă e frig?

10/96

Verificaţi prin toate simţurile şi evaluaţi-vă reacţia emoţională în raport cu locul în care vă aflaţi. Respiraţi adânc pe nas. Cum vă simţiţi când adulmecaţi locul? Vocea dumneavoastră sau a altora stimulează apariţia vreunei reacţii? Plasaţi-vă în diferite puncte şi treceţi cu privirea pe deasupra locului. Sunt privelişti care vă provoacă o mai puternică senzaţie de plăcere sau confort? Emoţiile se schimbă? Plasându-vă în diferite puncte, închideţi ochii şi întrebaţi-vă ce simţiţi: bucurie, tristeţe, căldură, frig?

Înregistraţi tot ceea ce simţiţi sau trăiţi - chiar dacă senzaţiile par lipsite de sens. Înregistrarea declanşează adesea capacitatea de a clarifica mai bine. Ajută la scoaterea informaţiilor din acea zonă vagă, eterică, în care se află, determinând cristalizarea lor în mintea dumneavoastră. Din când în când, aţi putea dori să înregistraţi motivul pentru care credeţi că aţi simţit ceea ce aţi simţit. Lăsaţi-vă liberă imaginaţia, chiar dacă pare a fi o eventualitate scandaloasă sau aveţi impresia că „inventaţi”. S-ar putea să descoperiţi că aveţi mai multă imaginaţie decât aţi fi crezut. Dacă ceea ce faceţi nu pare să dea nici un rezultat, are cel puţin meritul că dezvoltă flexibilitatea minţii şi trimite către subconştient mesajul că sunteţi pregătit pentru percepţii chiar mai importante.

La un moment dat, poate veţi dori să studiaţi chiar locul sau clădirea care vă interesează pentru a stabili autenticitatea impresiilor dumneavoastră. Vă poate fi de folos să întrebaţi locuitorii din zonă. Mersul la bibliotecă sau consultarea arhivei oraşului pot da rezultate. Nu vă descurajaţi dacă nu iese nimic din aceste cercetări. Asta nu înseamnă că n-aveţi dreptate, poate că, pur şi simplu, nu există dovezi.

11/96

2. CE ESTE PSIHOMETRIA

Sensul ad literam al cuvântului psihometrie este „măsurarea sufletului”, Este capacitatea de a afla parţial sau integral istoria unui obiect sau a acelor oameni care se presupune că l-au folosit. Deşi se referă cel mai adesea la trecut, ea poate reflecta de multe ori şi stările prezente.

Există o divergenţă de păreri între cei care practică psihometria în ceea ce priveşte posibilitatea ca ea să fie folosită pentru a afla viitorul. Obiectul nu conţine informaţii despre întâmplări viitoare, pentru că acestea nu au avut loc încă, dar, pe de altă parte, cineva în stare să vadă trecutul unei persoane prin intermediul unui obiect atins de acesta poate face, de regulă, predicţii valabile, bazându-se pe astfel de date, pentru că majoritatea oamenilor nu-şi schimbă niciodată tiparele.

Psihometria este de trei tipuri şi, în această carte, fiecare va fi analizat până la un anumit nivel. Adesea există suprapuneri, deoarece nu întotdeauna sunt graniţe bine definite. Cele trei tipuri sunt:

• psihometria obiectului• psihometria locului• psihometria persoanei.Psihometria obiectului este poate cea mai frecvent întâlnită şi este forma pe care o cunosc

cei mai mulţi oameni. Orice obiect are propria sa energie şi este „amprentat energetic” de către posesorul lui într-un mod unic. Cum se întâmplă acest lucru este o parte din ceea ce vom studia în acest capitol.

Prin această metodă, învăţaţi să stabiliţi un raport cu obiectul şi cu energiile ce formează amprente pe el. Cel mai adesea, contactul cu obiectul în scopul de a citi amprentele se face într-unul dintre modurile următoare:

• ţinându-l în mâini;• lipindu-l de frunte şi /sau de faţă;• lipindu-l de plexul solar.Există puncte pe corp în care, datorită activităţii chakrelor, impresiile senzoriale obţinute

prin psihometrie sunt mai puternice. Trebuie menţionat că chakrele sunt acele puncte din corp unde există un nivel mai ridicat al activităţii energetice. Ele controlează toată energia care intră sau iese din corp. Cele şapte chakre principale sunt zone în care activitatea electromagnetică în interiorul şi în jurul corpului este mai intensă. Două dintre acestea sunt chakra frunţii şi cea a plexului solar. Mâinile sunt şi ele puncte cu intensă activitate energetică.

Fig. 3 Exemple de contact parapsihologic

Ţinând obiectul în mâini sau lipit de frunte ori de faţă, primim impresii despre posesorul obiectului sau despre evenimente legate de istoria obiectului. „Aceasta se bazează pe teoria

12/96

conform căreia evenimentele emoţionale creează un înveliş subţire ce acoperă tot ce este în imediata vecinătate a locului unde se petrec, inclusiv oamenii. Această acoperire a obiectelor şi oamenilor este pemanentă. Un psihometrist care vine în contact cu asemenea obiecte sau persoane va putea „citi” substanţa de acoperire şi astfel va putea reconstitui evenimentul emoţional.” *

În domeniul metafizic, există un interes crescând pentru folosirea psihometriei în criminalistică. Obiectele sunt punţi de legătură cu posesorul sau posesorii lor, şi cu evenimentele la care au participat. Ele reprezintă şi o posibilitate de a face legătura cu evenimente şi situaţii asociate locurilor importante şi reprezentative pentru posesor sau posesori.

Există aplicaţii în mai multe domenii. Două dintre cele mai cunoscute sunt arheologia şi anchetele judiciare, în psihometria arheologică, putem spune că un individ „citeşte” sau se acordă cu un obiect sau un sit istoric şi este impresionat de istoria evenimentelor şi a oamenilor cu care intră în legătură. Acest lucru poate oferi mai multe informaţii despre trecut şi mai multă înţelegere.__________________________________* Hans Holzer, The Truth about ESP, Manor Books, Inc.; New York, 1975, pag. 46.

În anchetele judiciare, aplicaţiile sunt diverse: localizarea obiectelor pierdute sau furate, identificarea criminalilor şi găsirea persoanelor dispărute Mint doar câteva exemple. Experienţa mea personală include mai ales cazuri de copii dispăruţi sau maltrataţi, în general, este necesară o punte de legătură cu persoana în cauză. Pentru a stabili un raport, adică pentru a face o acordare cu individul sau cu unele evenimente critice din viaţa lui, se folosesc haine, fotografii, bijuterii, fire de păr etc. Unele metode concrete vor fi prezentate în capitolul 5.

Dificultatea în aplicarea psihometriei constă în a face o corectă diferenţiere. Informaţiile parapsihologice sunt doar atât - informaţii parapsihologice. Nu sunt totdeauna verificabile. Acuzaţiile şi declaraţiile trebuie făcute cu mare jţrijă, căci e uşor să distrugi viaţa unor nevinovaţi prin acuzaţii incorecte şi nefondate. Psihometria locului este strâns legată de senzaţiile de tip „deja vu” sau „am mai fost aici”, învăţând să se relaxeze, individul e capabil să se acordeze la energia mediului înconjurător şi să intre în contact cu ceea ce s-a imprimat pe acesta.

Există o oarecare legătură cu unele forme de divinaţie şi de radiestezie, cum ar fi cazul acordării la energia unui eşantion de minereu pentru a determina posibilităţile de exploatare a unei mine. Aceeaşi tehnică poate fi folosită şi la localizarea unor izvoare subterane sau zăcăminte. Cu toate că în unele zone ale ţării ea se mai numeşte încă „vrăjirea apei”, nu este decât o extindere a aplicaţiilor psihometriei şi în alte domenii.

Întâmplările, mai ales cele cu o puternică încărcătură emoţională, lasă urme. Ele amprentează locul unde se petrec. Aceste amprente pot fi „citite”. Multor oameni li s-a întâmplat să se simtă stânjeniţi atunci când s-au aflat într-o anumită încăpere sau casă. Aproape toţi am avut ocazia de a pătrunde într-o încăpere în care mai înainte avusese loc o ceartă oribilă şi am fost în stare să spunem că acolo se întâmplase ceva, chiar dacă nu ştiam amănunte. Dacă aţi observat vreodată vreo diferenţă în modul cum v-aţi simţit în dormitor după ce au dormit acolo copiii sau părinţii dumneavoastră, înseamnă că v-aţi dat seama că oamenii amprentează mediul cu energii proprii lor, unice.

Psihometria persoanei se bazează pe existenţa unei energii proprii individului. Aşa cum fiecare dintre noi are amprente digitale proprii şi unice, tot aşa avem şi un câmp energetic unic. Oricine foloseşte psihometria persoanei. Nu se întâmplă destul de des să ne dăm seama de dispoziţia cuiva fără a-i fi vorbit? Atunci când facem cunoştinţă cu cineva, nu simţim imediat atracţie sau repulsie? Poate că nu ştim de ce apar aceste impresii, dar adesea sunt destul de puternice.

Capacitatea de a te acorda la o persoană şi de a-ţi da seama ce se petrece cu ea reprezintă

13/96

numai o parte din ceea ce putem face în cadrul acestei forme de psihometrie. Ea poate fi folosită în activitatea de vindecare sub mai multe aspecte. Poate lua, de exemplu, forma unei clarviziuni radiologice sau se poate Concretiza în tehnici de vindecare empatică, dintre care unele vor fi analizate în capitolul 6. Mai poate fi folosită pentru a determina punctele vulnerabile sau punctele forte ale organismului şi câmpul energetic din jurul acestuia. (Nu uitaţi totuşi că numai un medic are dreptul legal de a diagnostica o boală.)

Fig. 4 Localizarea chakrelor pe corpul uman

Cele şapte chakre sunt puncte de pe corp în jurul cărora câmpul electromagnetic este mai puternic. Podul palmei este şi el o zonă cu activitate energetică importantă. Mâinile, fruntea

şi plexul solar sunt locuri cu o mai accentuată „senzitivitate la atingere”.

Amprentarea obiectelor şi a locurilor poate fi intenţionată sau accidentală. Un exemplu de amprentare intenţionată a obiectelor şi locurilor este fabricarea de talismane şi amulete, acestea fiind încărcate cu o anumită energie pentru a obţine un anumit efect precis. Se fac eforturi pentru a se crea o atmosferă de veneraţie şi calm în biserici, temple, locuri de meditaţie. Chiar şi numai intrând într-un asemenea loc, te simţi mai relaxat. Ele uşurează atingerea acelor stări pe care le numim stări alterate sau apariţia altor fenomene de acest fel.

Amprentările accidentale sunt mult mai frecvente. Un obiect aflat în posesia dumneavoastră perioade lungi de timp ajunge sa fie „magnetizat” şi amprentat cu energia dumneavoastră Acest lucru se întâmplă în mod automat. Multe aşezăminte religioase au fost amprentate de sfinţi şi de către oameni pioşi pur şi simplu întâmplător, şi nu conform unui plan. Ele s-au încărcat cu energia unei persoane doar prin faptul că au făcut parte din viaţa acesteia, tot aşa cum bijuteriile noastre preferate sunt amprentate mai puternic decât altele.

Încăperile în care am petrecut cel mai mult timp poartă cele mai puternice amprente.

14/96

Cineva care intră pentru prima dată în casa dumneavoastră ar trebui să poată stabili cu uşurinţă în care cameră sau camere vă petreceţi mai puţin timp.

Locurile şi obiectele legate de evenimente intens emoţionale sunt cel mai puternic amprentate. Multe dintre casele bântuite nu sunt de fapt bântuite de fantome, manifestările datorându-se urmelor lăsate de evenimentele petrecute în viaţa foştilor locatari. „Spiritul” care bântuie casa constă în amprentele foştilor locatari. De aceea unele case îţi dau un sentiment plăcut şi cald, iar altele nu.

Tot din acelaşi motiv trebuie să treacă un timp pentru a ne simţi în largul nostru atunci când ne mutăm într-o altă casă. Mobila şi prezenţa noastră trebuie să anuleze amprentele anterioare. Când spiritul nostru începe să umple locul, el începe să se simtă cu adevărat acasă. Amprentăm spaţiul şi obiectele din el cu propriile noastre energii emoţionale.

DOUĂ TEORII ASUPRA PSIHOMETRIEI

Deşi există o diversitate de teorii în legătură cu psihometria, două dintre ele par mai acceptabile, mai ales conform concepţiilor ştiinţifice moderne:

• Teoria bazată pe aură• Teoria bazată pe hologramă.Teoria aurei are la bază ideea că orice formă materială are în jurul ei un câmp energetic.

Tot ceea ce conţine structură atomică are o aură. Fiecare atom al oricărei substanţe este compus din electroni şi protoni aflaţi în continuă mişcare. Aceşti electroni şi protoni produc vibraţii energetice de natură electrică şi magnetică. Atomii care compun materia vie sunt mai activi şi vibrează mai puternic decât cei care compun materia nevie.

Corpul omenesc este un mecanism uluitor. El emite şi reacţionează la o multitudine de forme energetice în care se includ lumina, sunetul, electricitatea, magnetismul, electromagnetismul şi căldura. Aura din jurul corpului este vibrantă şi puternică, iar la omul obişnuit ea are o grosime uniformă de 20-25 cm.

Există două caracteristici ale aurei care au legătură directă cu psihometria. Prima dintre ele se referă la faptul că aura noastră personală interacţionează în mod normal cu aurele altor persoane şi cu câmpurile energetice ale plantelor, animalelor şi mineralelor.

Datorită componentei electromagnetice puternice a aurei noastre, noi emitem energie electrică şi absorbim energie magnetică în mod constant. Tot ceea ce are o structură atomică poate fi amprentat. Propria noastră aură poate lăsa o amprentă asupra a tot ceea ce intră în interacţiune cu ea. Poate fi vorba de o altă persoană, o parte a mediului înconjurător sau chiar un obiect.

Datorită proprietăţilor electromagnetice se produce ceea ce am numit magnetizarea obiectelor şi locurilor. Oriunde mergem, lăsăm urme energetice a căror frecvenţă ne este proprie, ea fiind deci unică. Dacă, de exemplu, obişnuiţi să staţi într-un anumit fotoliu, îl magnetizaţi cu energia dumneavoastră. Gândiţi-vă la momentul când aţi luat loc pentru prima oară într-o bancă din clasă. Ulterior v-aţi aşezat de fiecare dată pe acelaşi loc. Acesta a devenit din ce în ce mai confortabil, pentru că v-aţi clădit energia în jurul acelui loc.

Dacă dintr-un motiv oarecare aţi revenit şi aţi găsit pe altcineva pe acel loc, în nici un alt loc nu v-aţi mai simţit confortabil. Asta pentru că aţi lăsat o amprentă pe acel loc, în acea zonă. De aceea în camera dumneavoastră vă simţiţi altfel decât în camerele celorlalte persoane din casă. Amprentăm spaţiul cu propria noastră energie.

Aura dumneavoastră introduce în mediul înconjurător un tipar energetic aflat în rezonanţă cu propria dumneavoastră vibraţie. Perioada de acomodare cu patul, cu îmbrăcămintea, cu o casă nouă nu este altceva decât timpul de care are nevoie aura dumneavoastră pentru a magnetiza mediul înconjurător sau obiectul, deci şi pentru a le armoniza cu propriile frecvenţe energetice.

15/96

Fig. 5 Vibraţiile energetice ale atomilor

Plăpumioara sau jucăria de pluş preferată a unui copil se amprentează şi se magnetizează cu energia unică a acestuia. Datorită structurii lor atomice, jucăria sau plăpumioara au capacitatea de a absorbi energia emisă de copil. Gestul de a ţine plăpumioara sau jucăria este pentru copil un mod de reîncărcare şi echilibrare. Ele joacă rolul unui rezervor energetic la care acesta recurge din când în când.

Unele obiecte absorb energiile mai uşor decât altele. Acordarea la ele este şi ea mai uşoară, dar şi ele îşi pot pierde amprentele mai repede. Bumbacul şi fibrele naturale sunt mai uşor de amprentat decât materialele sintetice. Şalurile de rugăciune şi covoraşele de meditaţie sunt exemple în acest sens. într-o activitate de investigare, articolele de îmbrăcăminte reprezintă instrumente puternice pentru intrarea în legătură cu posesorul lor, atâta timp cât nu au fost spălate. Apa este un foarte bun conducător de electricitate şi poate înlătura încărcătura energetică ce s-a acumulat într-un obiect. De aceea copiilor nu le place să li se spele plăpumioara sau jucăria de pluş preferată.

Metalele sunt şi ele foarte bune conducătoare de electricitate. Obiectele din metal sunt mai uşor de amprentat şi de aceea se folosesc adesea la confecţionarea de talismane şi amulete. Datorită capacităţii lor de a conduce electricitatea, energiile imprimate pe ele sunt uşor detectabile de către un psihometrist. Totuşi obiectele din metal pot să piardă tot atât de repede amprentele.

16/96

Fig. 6 Aura corpului uman

Există o diversitate de câmpuri ţi emanaţii energetice ce înconjoară corpul el fiind cel care le produce. Acestea cuprind o mare parte a câmpului aurei. Unul dintre cele mai puternice

aspecte ale aurei corpului uman este componenta sa electromagnetică.

Obiectele din lemn sunt mai greu de magnetizat, dar ele vor reţine amprenta mai mult timp. S-ar putea să fie nevoie de mai multă senzitivitate din partea psihometristului pentru a face acordarea la energiile amprentate pr obiectele din lemn.

La baza psihometriei stă interacţiunea dintre aura individuală si obiectele, locurile şi oamenii cu care se intră în contact. Cu cât o persoană a avut o Ir untură mai îndelungată cu un obiect sau cu un loc, cu atât acesta se încarcă ni-ii puternic cu un model energetic similar celui al persoanei în cauză. Astfel, un individ senzitiv care ţine în mână un astfel de obiect sau care pătrunde mi r-u n astfel de loc ajunge să recepţioneze nişte impresii ce reprezintă intuiţii fie în legătură cu persoana căreia îi aparţine obiectul, fie în legătură cu unele evenimente importante legate de obiectul sau locul respectiv.

Teoria psihometriei bazată pe hologramă se referă la noile modele şi studii privitoare la funcţiile creierului şi la legătura acestora cu experienţele n.mscendentale. Această teorie se bazează şi pe fizica cuantică.

Neurochirurgul Karl Pribram a făcut, la Universitatea Stanford, primele cercetări asupra modelelor de funcţionare a creierului. Aceste cercetări l-au condus la concluzia că modul de organizare a creierului seamănă în multe privinţe cu o hologramă. „Holograma este un tip special de sistem optic de stocare care poate fi cel mai bine explicat printr-un exemplu: dacă iei o fotografie holografică, a unui cal să spunem, şi tai o parte din ea, de pildă mpul calului, după care măreşti acea parte până la dimensiunea originală, vei obţine nu un cap mare, ci o imagine a întregului cal.

17/96

Cu alte cuvinte, orice parte a imaginii luată separat conţine întreaga imagine într-o formă condensată. Partea se află în întreg, iar întregul se află în fiecare dintre părţi - un fel de unitate-în-diversitate şi diversitate-în-unitate.” * Punctul cheie este pur şi simplu faptul că partea are acces la întreg. Astfel orice parte a hologramei va reconstitui întregul. Semnificaţia acestui lucru poate fi extinsă la studiul psihometriei. Teoretic, orice parte a vieţii noastre, sau orice atingem, va purta o amprentă ce poate fi folosită pentru conectarea directă cu noi, la un anumit nivel, în radionică şi psionică aceste mijloace de conectare se numesc „martori”.

Martorul poate fi definit drept ceva care te reprezintă sau este o parte din i ine sub aspect parapsihologic.,Acest lucru poate fi o fotografie, o semnătură, o mostră de sânge, un fragment de păr, de unghie, orice.” **

Elementele martor de care individul este mai strâns legat sau cele care s-au aflat în posesia lui perioade de timp mai lungi vor fi mai eficiente, iar acordarea se va face cu mai mare uşurinţă. (Tocmai această teorie a conexiunilor partea psihometristului pentru a face acordarea la energiile amprentate pr obiectele din lemn. holografice şi a martorilor contribuie la explicarea reuşitelor pe care le-au înregistrat unele forme de descântec.)_________________________________________* Wilber, Ken, Ed. The Holographic Paradigm. New Science Library; Boulder, Co. 1982, pag. 2

** Cosimano, Charles. Psionics 101. Llewellyn Publications, St. Paul, 1987, pag. 82

Fig. 7 Schimbul energetic prin aurăDatorită proprietăţilor sale electromagnetice, aura omenească se poate impregna, poate

magnetiza sau poate lăsa urme pe obiecte, locuri sau oameni.

Modelul holografic are legătură cu teoriile din fizica cuantică, în esenţă, această ştiinţă se bazează pe faptul că orice formă de materie este compusă din cantităţi infime de energie, numite cuante. Această energie formează atomii care intră în rezonanţă la o anumită frecvenţă. Fiecare atom are o altă frecvenţă. Astfel, oricine şi orice posedă propria sa

18/96

frecvenţă, tot aşa cum diferă între ele amprentele sau fulgii de zăpadă.Deoarece orice lucru sau individ este unic, va exista o empatie între întreg şi fiecare dintre

componentele sale. Există o afinitate şi o rezonanţă empatică a întregului cu structura care îl alcătuieşte. Astfel, chiar şi o parte din el poate fi un instrument de acordare la tot ceea ce a contribuit la formarea sa. Un obiect constituie deci o legătură cu oricare dintre cei care l-au posedat. Un loc face legătura cu orice eveniment care s-a petrecut în el sau cu participanţii la acel eveniment. Cercetările făcute de David Bohm în domeniul fizicii subatomice şi a potenţialului cuantic l-au condus pe acesta la concluzia că entităţile fizice care par să fie separate sunt, de fapt, legate în acest mod unic, profund *.

Aceste teorii privind hologramele şi fizica cuantică contribuie la explicarea experienţelor transcendentale, a ceea ce are legătură cu domeniul parapsihologic, inclusiv psihometria, şi chiar vieţile anterioare. Pentru a înţelege mai bine aceste lucruri, trebuie să analizăm cum funcţionează creierul.

Am analizat ideea tradiţională conform căreia creierul are două modalităţi de a vedea, fiecare bazându-se pe caracteristicile uneia dintre emisferele cerebrale. Fiecare emisferă culege aceleaşi informaţii, dar le prelucrează diferit. Una dintre ele, de obicei emisfera cerebrală stângă, este cea dominantă, are tendinţa de a conduce şi de a inhiba cealaltă jumătate. Emisfera stângă are funcţie analitică, măsoară timpul, exprimă ideile în cuvinte, determinând o abordare logică şi liniară a vieţii. Pe de altă parte, o a doua cale de a cunoaşte şi de a învăţa este posibilă prin intermediul emisferei drepte. Ea ne ajută să înţelegem, să ne imaginăm, să vedem conexiuni şi să avem intuiţii.

Superteoria holografică a funcţionării creierului spune: «Creierul nostru construieşte matematic realitatea „concretă” interpretând frecvenţele proprii unei dimensiuni care transcende timpul şi spaţiul. Creierul este o hologramă, interpretând un univers holografic... Fenomenele parapsihologice sunt doar produse secundare ale acestei matrici simultan-pretutindeni...» ** Se acreditează astfel ideea sincronizării emisferelor cerebrale, în timp ce emisfera stângă construieşte şi analizează realitatea obiectivă, cea dreaptă ar trebui s-o interpreteze._____________________________________ * Wilber, ibid. pag. 2** Ferguson, Marilyn, “Karl Pribram's Changing Reality.” in Ken Wilber, Ed. The Holographic Paradigm, pag.

22-23.

A treia cale de cunoaştere apare din această funcţionare echilibrată a celor două emisfere cerebrale, ea purtând numele de sincronizarea emisferelor. Când cele două emisfere cerebrale sunt în echilibru şi funcţionează împreună, asimilăm informaţia mai uşor. De asemenea, învăţăm mai repede şi păstrăm controlul conştient al percepţiilor superioare, inclusiv al celor de natură parapsihologică. Este foarte probabil ca echilibrarea emisferelor cerebrale să faciliteze funcţionarea holografică.

Teoria hologramei îmbogăţeşte şi lărgeşte ideile tradiţionale despre funcţionarea creierului. Ea oferă o explicaţie fenomenelor care, cândva, au fost luate în derâdere. Nu neagă ceea ce ştiam deja despre creier, ci detaliază modul în care cunoaştem şi, mai important, cum putem percepe şi cunoaşte chiar mai mult. Acest mod de operare a hologramei este cel care dă o explicaţie capacităţii omului de a avea revelaţii mistice şi de a experimenta fenomene paranormale. Totul este interconectat, iar o parte din noi ştie acest lucru - cel puţin în unele momente.

19/96

Fig. 8 Cele două emisfere cerebrale

Tradiţional, creierul a fost considerat ca având două posibilităţi de cunoaştere, fiecare bazată pe funcţiile uneia dintre cele două emisfere. Recent a f ost luată în consideraţie o a treia cale de cunoaştere, plecându-se de la premisa că este posibilă funcţionarea unitară a

emisferelor. Aceasta este o funcţionare de tip hologramă ce transcende căile tradiţionale ale „cunoaşterii”.

Când dobândim un grad mai înalt de conştientizare şi învăţăm să ne depăşim modul obişnuit de gândire, deci când ne folosim ambele emisfere cerebrale, dobândim o mai mare capacitate de a ajunge la percepţii holografice. Ne putem acorda la ceea ce este departe de noi, dar care are legătură cu noi. Putem ţine în mână un obiect şi putem conştientiza ceea ce cândva a avut o legătură cu el. Această funcţionare holografică a creierului este mai intuitivă şi se produce dincolo de perspectivele convenţionale asupra spaţiului şi timpului.

În lumea occidentală, oamenii au emisfera stângă dominantă, fapt dovedit prin aceea că adesea suntem excesiv de logici în modul de abordare a vieţii. Negăm sau minimizăm latura mai intuitivă sau mai creativă a sinelui nostru, controlată, în principal, prin activitatea emisferei drepte şi de aceea trebuie stabilit echilibrul între emisfere. Implicarea în meditaţie sau în activităţi creative stimulează funcţionarea emisferei drepte, ajutând la echilibrarea laturii logice din noi. Dacă facem acest lucru, percepţiile holografice se declanşează automat, începem să avem experienţe transcendentale, experienţe care sunt dincolo de cele cinci simţuri fizice. Se trezesc în noi percepţii parapsihologice naturale.

Şi iată încă un motiv pentru care este important să recunoaştem trăirea oricărei experienţe mistice sau parapsihologice. O astfel de experienţă dovedeşte existenţa celei de-a treia modalităţi de funcţionare a creierului, încurajând totodată o astfel de funcţionare. Este o modalitate de funcţionare pe care, cu cât o recunoaştem, o cunoştem şi o folosim mai mult, cu atât, pentru noi, ea devine mai puternică.

EXERCIŢII

IV. Modificarea nivelului conştiinţeiO persoană creativă este cea care poate prelucra informaţii şi percepţii şi altfel decât a fost

obişnuită. Pentru a face acest lucru, trebuie să învăţăm să ieşim din modul nostru obişnuit de gândire şi percepţie. Trebuie să stabilim o legătură mai directă cu subconştientul nostru, pentru că el este sursa tuturor percepţiilor noastre subtile.

20/96

Pentru majoritatea oamenilor din lumea occidentală, este dificilă trecerea de la activitatea obişnuită a emisferei stângi la percepţiile mai creative şi mai intuitive. De fapt, la majoritatea oamenilor, emisfera stângă este adesea suprastimulată. Dacă nu credeţi asta, câteva observaţii simple asupra propriilor procese de gândire vă vor dovedi.

Fiţi atent la modul în care gândiţi atunci când plecaţi de la locul de muncă. După o zi de lucru agitată, gândurile multor oameni sunt în dezordine. Ei se uită la un lucru dintr-un unghi, apoi din altul, îl pun jos, îl iau din nou în mână, îl privesc o dată şi încă o dată. Acesta este semnul unei activităţi excesive a emisferei stângi. Ea este suprastimulată.

Îndrumările din această secţiune şi celelalte exerciţii care vor urma în acest capitol sunt menite să ajute la stimularea activităţii emisferei drepte şi la echilibrarea ei cu cea stângă.

Dezvoltaţi-vă capacitatea de a vă relaxa. Relaxarea reprezintă cheia pentru modificarea nivelului conştiinţei. Ea include relaxarea fizică şi mentală. Pentru cei mai mulţi oameni, relaxarea fizică este, de regulă, mai uşor de realizat decât cea mentală sau emoţională, de aceea, începeţi cu ea. Majoritatea oamenilor resimt tensiunea emoţională şi mentală undeva în corpul fizic. Pe măsură ce învăţaţi să vă relaxaţi corpul fizic, se atenuează şi tensiunea emoţională, şi cea mentală.

Alegeţi-vă o poziţie în şezut sau culcat, astfel încât să vă fie confortabil, încercaţi să trimiteţi senzaţii de căldură şi linişte înspre fiecare parte a corpului, începeţi cu picioarele şi continuaţi urcând spre cap. Nu faceţi acest lucru în grabă. Pentru a ajuta procesul, încordaţi şi relaxaţi alternativ fiecare zonă înainte de a vă concentra asupra ei şi de a trimite spre ea senzaţiile de căldură şi linişte, în felul acesta se atenuează stresul şi tensiunea reţinută în fiecare parte a corpului.

Nu vă descurajaţi dacă la început durează mai mult. Dacă nu sunteţi obişnuiţi să vă relaxaţi, acest lucru trebuie învăţat ca orice altceva. Cu perseverenţă şi exerciţiu, veţi descoperi acele zone din corpul dumneavoastră în care se acumulează tensiunile şi, astfel, veţi şti unde să vă concentraţi eforturile, în cele din urmă, vă veţi da seama că relaxarea devine din ce în ce mai uşor şi mai rapid de realizat.

În cazul psihometriei, ca şi în cazul manifestării oricărei alte capacităţi parapsihologice, nu sunt necesare niveluri foarte profunde de relaxare. Pentru a obţine eficienţa stărilor alterate ale conştiinţei este nevoie doar de o uşoară relaxare şi de calm.

Exersaţi şi folosiţi respiraţia ritmică. Respiraţia este indispensabilă vieţii. Pentru relaxarea minţii şi a corpului, este necesar aerul curat şi o respiraţie corectă. Eficienţa creşte atunci când se combină cu o relaxare treptată. Atunci când suntem încordaţi, avem un mod de a respira mult diferit faţă de cel din timpul stării de relaxare.

Respiraţia trebuie făcută întotdeauna din diafragmă. Mulţi oameni au şi prostul obicei de a respira pe gură, nedându-şi seama că respiraţia pe nas este mai naturală, mai echilibrată şi mai sănătoasă. Nările conţin mici fire de păr care filtrează aerul, iar membranele mucoase au rolul de a îl încălzi, astfel, el devenind mai adecvat pentru acele organe delicate care sunt plămânii, ceea tv duce la relaxarea întregului organism.

Respiraţia alternativă pe o nară şi pe cealaltă este o metodă yoga de înviorare şi relaxare. Ea echilibrează emisferele cerebrale, revigorează şi echilibrează polarităţile corpului. Ne întăreşte capacitatea de a primi şi de a .iMinila informaţii. Practicarea acestei respiraţii înainte de meditaţie, de exerciţiile parapsihologice sau pur şi simplu înainte de a studia dă eficienţă acestor activităţi.

Respiraţia alternativă pe o nară şi pe cealaltă este preluată din tehnica yoga, ea având la bază ideea existenţei unor polarităţi ale corpului. De fapt, se «Misideră că întreaga energie din corp, minte şi spirit are polaritate. Acest lucru este exprimat cel mai bine de două vechi principii oculte:

• Principiul polarităţii. „Totul este dual; totul are polaritate; orice are perechea sa de contrarii; asemenea şi diferit sunt totuna; contrariile sunt identice ca natură, dar diferite ca grad; extremele se întâlnesc; toate adevărurile sunt doar jumătăţi de adevăr; toate

21/96

paradoxurile pot fi împăcate.” *• Principiul genului. „Genul este în orice: orice are principiul său masculin şi feminin;

genul se manifestă pe toate planurile.” **În yoga, luna, sau respiraţia feminină, se numeşte Ida, iar soarele, sau respiraţia masculină,

se numeşte Pingala. Echilibrul celor două se face prin Susumna. Energia noastră are polaritate - pozitiv şi negativ, electric şi magnetic, masculin şi feminin, soare şi lună. Chiar şi emisferele cerebrale pot li catalogate astfel, emisfera stângă fiind considerată masculină, iar cea dreaptă, feminină. Echilibrul respiraţiei alternative pe cele două nări creează un echilibru al celor două emisfere, fapt ce sporeşte intuiţia practică şi ne conduce la percepţia holografică, care permite experienţele transcendentale de orice fel.

Tehnica de bază presupune respiraţii alternative, adică inspiraţia pe o nară ,si expiraţia pe cealaltă. Atenţia conştientă îndreptată asupra vârfului nasului, mai ales în timpul inspiraţiei, sporeşte mult efectele acestui exerciţiu.

Alegeţi o poziţie în şezut şi acoperiţi-vă nasul cu degetele mâinii drepte, apoi expiraţi. Lipiţi-vă limba de cerul gurii, chiar în spatele dinţilor din faţă. Aceasta ajută ca, în corp, să SAe facă legătura între două principale canale, numite meridiane energetice, (în filozofia orientală, meridianele sunt nişte căi ce urmăresc, în general, traseele nervoase din corp. Cele mai importante două meridiane sunt Meridianul Guvernator şi Meridianul Conceptor şi se află de-a lungul coloanei vertebrale, de o parte şi de alta a liniei mediane a corpului. Aceste două căi energetice sunt esenţiale pentru menţinerea echilibrului polarităţilcr şi pentru activitatea emisferelor cerebrale.)_________________________________* Three Initiates, The Kybalion. Yogi Publication Society; Chicago, 1940, pag.32. ** Ibid.

Folosind degetul mare, acoperiţi-vă nara dreaptă şi inspiraţi pe nara stângă, numărând rar până la patru. Ţinând închisă nara dreaptă, apăsaţi-vă nara stângă cu degetele, astupându-vă astfel ambele nări. Ţineţi-vă respiraţia atât timp cât număraţi până la zece. Apoi îndepărtaţi degetul mare, eliberându-vă nara dreaptă, dar menţinând închisă cu restul degetelor nara stângă. Expiraţi pe nara dreaptă, numărând până la şase sau opt. Acum eliberaţi-vă ambele nări, iar cu degetul mare al mâinii stângi închideţi nara stângă. Inspiraţi pe nara dreaptă, numărând rar până la patru. Apoi vă închideţi cu celelalte degete şi nara dreaptă. Ţineţi-vă respiraţia numărând până la 10-l6, ca mai înainte. Apoi ridicaţi degetul mare şi expiraţi pe nara stângă, numărând până la şase sau opt, în timp ce ţineţi închisă nara dreaptă cu restul degetelor. Repetaţi de patru sau cinci ori, alternând mereu. Inspiraţi pe o nară, ţineţi-vă respiraţia, apoi expiraţi pe cealaltă. Inversaţi şi repetaţi operaţia.

22/96

Fig. 9 Cele două meridiane principale: Meridianul Guvernator ţi MeridianulConceptor

Aceste două meridiane sunt esenţiale pentru echilibrul polarităţii al corpului. Conducerea este masculină, iar concepţia este feminină. Atunci când sunt echilibrate prin tehnici cum ar fi respiraţia nazală alternativă, emisferele cerebrale se sincronizează, iar stările alterate ale

percepţiei sunt mai puternice şi mai uşor de controlat.

Dezvoltaţi-vă capacitatea de a medita. Meditaţia este un instrument puternic, excelent pentru a ajuta la modificarea nivelului conştiinţei. Meditaţia nu înseamnă că trebuie să stai cu spatele drept şi cu picioarele răsucite .adoptând poziţia lotus, înseamnă că trebuie să-ţi linişteşti corpul şi mintea pentru a putea să percepi la niveluri mai profunde, mai subtile.

Cheia pentru modificarea stării de conştiinţă, adică a modului în care percepi lumea, o reprezintă folosirea unei stări alterate a conştiinţei. Toţi am imit stări alterate ale conştiinţei. Visul este o astfel de stare. La fel şi visatul cu ochii deschişi. Adesea cititul te scoate din tine însuţi. Chiar şi alergarea, plimbările lungi cu maşina sau ascultarea muzicii pot produce treceri în alte stări ale conştiinţei. Prin meditaţie, învăţaţi să faceţi aceste treceri în mod controlat, învăţaţi să accesaţi în mod conştient subconştientul şi să direcţionaţi capacităţile de percepţie ale acestuia în sensul în care doriţi.

Majoritatea tehnicilor de meditaţie, indiferent de scopul lor, sunt, în fond, simple. Cu puţin exerciţiu şi ceva timp la dispoziţie, oricine îşi poate dezvolta această capacitate. Din păcate, cei mai mulţi oameni se descurajează uşor sau se aşteaptă la prea mult. Dacă nu pare să se întâmple nimic imediat sau dacă persoana nu trăieşte acele stări extatice pe care le descriu alţii, ea renunţă.

Una dintre cele mai mari probleme care apar poartă numele de rezistenţă. Rezistenţa apare ori de câte ori se accesează subconştientul. La majoritatea oamenilor, subconştientul funcţionează la întâmplare, se concentrează pe o mie şi unul de lucruri, beneficiind de foarte puţină îndrumare sau chiar deloc. Adesea el se poartă ca un copil răsfăţat care întotdeauna a fost lăsat să facă ce vrea şi când vrea, fără nici cea mai mică disciplină. Uneori aceast fapt se datorează credinţei greşite că nu putem controla subconştientul, când, de fapt, o putem face, dar într-o măsură sau alta. Se datorează şi faptului că suntem o „societate fast-food”. Vrem ca totul să se întâmple pe loc şi repede. Vrem să coborâm geamul de la maşină, să ne luăm pachetul şi să-i dăm drumul mai departe. Această atitudine o avem şi faţă de evoluţia noastră parapsihologică şi dacă lucrurile nu se petrec repede, oamenii se descurajează.

Totuşi cel mai frecvent se întâmplă ca oamenii să aibă probleme de focalizare şi

23/96

concentrare. Te relaxezi şi începi să focalizezi pe o idee sau o imagine, şi tot atunci mintea începe să hoinărească, începi să te gândeşti la ce ai făcut la serviciu, la ce ţi-a spus cineva, la comportarea prietenilor, la o mie şi una de probleme. Acesta este, de fapt, un semn bun. Rezistenţa apare doar atunci când ai accesat subconştientul. Este important să recunoaşteţi asta şi nu să vă întristaţi. Tot din acelaşi motiv este bine să învăţaţi să vă concentraţi pe o imagine sau o idee anume pentru a vă dezvolta capacitatea de a medita. Dacă mintea începe să hoinărească, pur şi simplu o aduceţi înapoi la obiectul concentrării.

La început, s-ar putea să descoperiţi că mintea vă pleacă de 80-90 de ori. Dar de fiecare dată când vă daji seama de asta şi o readuceţi cu calm, trimiteţi un mesaj către subconştient, îi spuneţi că de acum încolo nu mai trebuie să hoinărească pe unde îi place, îi spuneţi să rămână concentrat pe ceea ce aţi hotărât dumneavoastră. Pe măsură ce faceţi acest lucru, veţi descoperi că hoinăreşte din ce în ce mai puţin în timpul meditaţiilor dumneavoastră. Impuneţi disciplina şi controlul asupra celor mai importante aspecte ale minţii. Acest proces poate să dureze şi se poate dovedi anevoios, dar oricine poate obţine unele rezultate aproape pe loc.

În psihometrie, obţinerea controlului conduce la dezvoltarea a două capacităţi: vizualizarea şi concentrarea. Vizualizarea este capacitatea de a crea o imagine mentală şi de a o stabiliza în minte. Această capacitate poate să însemne şi păstrarea în minte a unei anumite idei şi a tuturor lucrurilor legate de ea, de exemplu, bucuria şi tot ceea ce înseamnă ea pentru dumneavoastră. Pe măsură ce, pe parcursul meditaţiilor, învăţaţi să vizualizaţi, vă veţi spori capacitatea de a percepe în psihometrie prin concentrare.

Concentrarea este arta de a păstra ferm o imagine sau o idee în minte, fără a schimba subiectul, în psihometrie, concentrarea este fundamentală pentru realizarea acordării şi, apoi, pentru menţinerea imaginilor şi impresiilor esenţiale despre obiectul, locul sau persoana supusă acestei acţiuni. Prin exerciţiu, toţi putem învăţa să ne menţinem atenţia asupra unui lucru, ignorând restul.

Încercaţi să număraţi rar până la zece. Vizualizaţi fiecare cifră în minte şi menţineţi imaginea excluzând orice alt gând, până ajungeţi la următoarea cifră. Am folosit des acest exerciţiu la cursurile mele de dezvoltare a capacităţilor parapsihologice, pentru a preda vizualizarea şi concentrarea... şi pentru a demonstra că nu este aşa de uşor pe cât pare. Mi se întâmplă rar să număr cu viteză constantă. Dacă în mijlocul vizualizării şi al concentrării apar alte gânduri, chiar şi de genul „Oh, nu e chiar aşa de greu!”, înseamnă că este nevoie de mai mult exerciţiu.

V. Iluziile opticeIluziile optice demonstrează adesea că a vedea nu înseamnă întotdeauna a fi convins. Mulţi

oameni consideră că doar experienţa tangibilă probează realitatea. Iluziile optice reflectă fenomenele iluzorii ale unei a patra dimensiuni a experienţelor.

Studiind iluziile optice, ochii sunt obligaţi să vadă toată informaţia conţinută în imagini. Ei primesc informaţiile, pe care apoi nervul optic le codifică şi le trimite creierului. Pe măsură ce informaţiile se transmit spre creier, codificările devin mai abstracte şi mai complexe. Cu cât imaginea este mai complexă, cu atât creierul trebuie să muncească mai mult pentru a înţelege ceea ce este perceput. Dacă informaţiile nu pot fi înţelese cu o parte a creierului, atunci o altă parte încearcă să traducă şi să explice imaginile.

Jocul cu iluziile optice ne ajută la modificarea stării conştiinţei. Ne ;idemenim creierul la alte niveluri ale percepţiei şi începem să observăm şi să contemplăm ceea ce nu există. Aceasta ne ajută să trecem de la percepţiile normale ale conştientului la unele mai subtile şi mai puţin tangibile. Acest lucru ne mai învaţă şi că, de fapt, se cunoaşte foarte puţin modul în care creierul prelucrează informaţiile primite de la ochi sau de la celelalte organe de simţ.

Tot ceea ce ajunge la ochi ajunge şi la creier. Acest lucru este valabil şi pentru celelalte simţuri. Ne putem folosi de iluziile optice ca să trecem mai repede de la răspunsuri primite din partea emisferei stângi, la cele primite din partea emisferei drepte. Acordarea câtorva minute

24/96

jocului cu iluziile optice va declanşa activitatea emisferei drepte şi chiar o va aduce în echilibru cu emisfera stângă, facilitându-se astfel stimularea percepţiei la nivel holografic a tuturor simţurilor, inclusiv cel tactil.

Acest lucru este valabil mai ales pentru figurile iraţionale, imaginile duale sau iluziile de tip „figură-fond”. O dată ce aţi perceput iluzia optică, veţi descoperi că mintea dumneavoastră poate trece de la o imagine la cealaltă. Această trecere într-un sens şi în celălalt demonstrează că ambele emisfere lucrează pentru a înţelege imaginea în totalitatea ei, dar fiecare emisferă percepe şi prelucrează informaţia în felul ei. în plus, trecerea despre care vorbeam determină sincronizarea emisferelor. Exemplele grafice din paginile următoare vă dau posibilitatea să faceţi această trecere.

Acordaţi-vă câteva minute şi studiaţi iluziile optice. Vă vor ajuta să treceţi de la starea normală a conştiinţei la una superioară. Vor facilita trezirea în dumneavoastră a propriilor percepţii parapsihologice şi activarea acelor părţi ale creierului şi subconştientului care au o capacitate de percepţie sporită stimulându-vă propria capacitate parapsihologică. Ele vă fac să vă daţi seama de posibilitatea dumneavoastră de a percepe la niveluri multiple dezvoltând observarea fără focalizare, care este un instrument necesar psihometriei.

Iluzia optică fundamentalăAcest desen care produce o iluzie optică a fost făcut în ultimul deceniu al secolului trecut.

Sunt posibile două percepţii diferite în cadrul aceluiaşi desen. O dată ce au fost percepute amândouă, creierul continuă să treacă de la una la alta în ambele sensuri, ceea ce echilibrează emisferele cerebrale. Ochii şi creierul dumneavoastră văd imaginea într-un fel, apoi în celălalt fel. Este greu să vezi gemenele cu căţeluşul în acelaşi timp cu craniul, (vezi pag. 40)

Figuri absurdeFigurile absurde există numai pe hârtie şi sunt imposibil de construit fizic. Datorită

absurdităţii lor, ele obligă creierul să depăşească modul lui normal, cotidian de funcţionare (abordarea raţională a vieţii) şi să încerce să perceapă şi să înţeleagă la alte niveluri, ceea ce presupune o abordare a informaţiei inclusiv din perspectiva emisferei drepte, chiar una superioară sau parapsihologică.

25/96

Iluzia „figură-fond”Vedeţi litera „E”? Această iluzie se produce atunci când ochii .lumneavoastră nu pot să

aleagă între pozitivul şi negativul unei imagini, acestea fiind de intensităţi egale. De aceea, ochiul trece în mod repetat de la o zonă la alta, ceea ce face ca prelucrarea informaţiei de către creier să penduleze între emisfera stângă şi cea dreaptă.

Modelul moaratAtunci când două sau mai multe modele geometrice, formate din elemente n'petate la

distanţe egale, se suprapun la anumite unghiuri, creierul şi ochii completează intersecţiile, producând o pulsaţie. Aceasta arată o funcţionare echilibrată a emisferelor cerebrale şi, prin simpla concentrare, timp de câteva momente asupra unor asemenea modele, creierul poate fi determinat să ajungă la nivelurile de percepţie parapsihologică. Acest exerciţiu poate servi drept „încălzire” pentru practicarea psihometriei.

26/96

3. BAZELE PSIHOMETRIEI

Pentru mulţi oameni, psihometria * este una dintre capacităţile parapsihologice cel mai uşor de dezvoltat. Oricine poate să şi-o dezvolte cu uşurinţă şi o poate folosi pentru a-şi şlefui şi rafina toate celelalte percepţii de natură parapsihologică. O bună practică a psihometriei presupune precizie. Prin simţul tactil, poţi deveni conştient de evenimentele legate de un obiect sau de persoanele care au mânuit ori au posedat obiectul.

Impresiile pot căpăta o diversitate de forme, dar toate apar în urma contactului fizic între psihometrist şi obiectul sau persoana la care acesta se acordează. Adesea, vor fi receptate mai întâi acele impresii care se datorează celor mai recente evenimente sau cele având cel mai puternic impact emoţional, dar lucrurile nu se petrec neapărat astfel. Să nu vă deprime sau să vă descurajeze acest lucru, ar putea însemna doar că energia şi acordarea dumneavoastră operează puţin altfel.

Cele mai obişnuite tipuri de impresii sunt următoarele:• impresiile fizice;• impresiile emoţionale;• impresiile auditive;• impresiile imaginare.Impresiile fizice care apar sunt de mai multe feluri. Puteţi simţi o furnicătură, o jenă, o

schimbare de temperatură în corpul dumneavoastră sau în obiect. Supravegheaţi-vă! în timp ce ţineţi obiectul, fiţi atenţi care dintre părţile corpului dumneavoastră se manifestă în acel moment printr-o senzaţie. Simţiţi undeva o mâncărime, o furnicătură? Adesea aceste impresii oferă indicii asupra unor probleme fizice ale posesorului obiectului.

Mulţi oameni vor simţi la început modificări de temperatură atunci când ating prima dată obiectul, acesta dând impresia că a devenit fierbinte sau rece, ceea ce oferă un punct de plecare. Este ca şi cum ai da mâna cu cineva pentru prima dată. Faptul că strângerea de mână este fără vlagă sau este puternică îţi oferă o primă impresie despre persoană, în psihometrie este la fel. Trebuie să fii atent la ceea ce simţi atunci când atingi pentru prima dată obiectul sau persoana.____________________________________* Accepţiunea generală a acestui cuvânt este de măsurare a fenomenelor psihice, în această carte el defineşte atât

o capacitate parapsihologică, cât şi o metodă de lucru cu această capacitate, (n. red.)

Mulţi dintre noi practică psihometria toată ziua fără să-şi dea seama. Se întâmplă mai ales datorită unor contacte şi atingeri accidentale şi se petrece aşa de repede, încât nu totdeauna o recunoaştem drept ceea ce este. Strângeri de mână întâmplătoare ne spun adesea „ce se întâmplă cu persoana”. V-aţi sinţit vreodată stânjenit atunci când aţi atins pe cineva, neştiind de fapt ce amume v-a „îmbăţoşat”? Sau s-a întâmplat ca cineva să vă atingă cu blândeţe când vă simţeaţi stresat şi acest lucru să vă calmeze? Această carte vă va învăţa printre altele şi cum să acordaţi mai multă atenţie acestui gen de lucruri.

Impresiile emoţionale se recepţionează şi ele cu uşurinţă atunci când ţinem sau atingem obiectul. Amintiţi-vă că întâmplările şi situaţiile care produc reacţii emoţionale se imprimă puternic pe obiecte şi în mediul ambiant. Vi s-a întâmplat vreodată să vă uitaţi la cineva sau să-i strângeţi mâna şi, în felul .acesta, să aflaţi dacă este fericit, trist, vesel sau deprimat? Oamenii sunt fiinţe puternic încărcate emoţional şi ne acordăm la ei mult mai des decât ne dăm scama.

Atunci când atingeţi un obiect, observaţi-vă propriile reacţii emoţionale, începeţi să vă simţiţi încordat, fericit, jenat, trist? Adesea, emoţiile pe care le resimţim sunt declanşate de alţii din jurul nostru. Ele nu sunt ale noastre. Pe măsură ce învăţaţi să vă observaţi propriile

27/96

reacţii emoţionale, învăţaţi să le şi controlaţi mai eficient. O parte din aceste lucruri vor fi discutate mai târziu, în capitolul 6.

Impresiile emoţionale pot fi alcătuite din viziuni, simboluri, scenarii, imagini izolate şi altele. Imaginile pot fi fragmentate, împrăştiate sau complete. Impresiile emoţionale pot consta doar într-un gând ori o idee despre un anumit scenariu sau eveniment, sau se pot derula ca un film prin mintea dumneavoastră. De exemplu, psihometristul poate să nu vadă efectiv culoarea roşie, dar se poate gândi că roşul este asociat cu ceea ce percepe. Respectaţi şi recunoaşteţi totuşi acest gen de impresii. S-ar putea ca subconştientul să se fi acordat prin acel obiect la roşu, numai că oamenii nu au neapărat capacitatea de vizualizare. Atunci imaginile se ridică la nivelul conştientului sub formă de idei sau impresii vagi ale unor imagini posibile, fără a putea fi văzute efectiv.

Cel care practică psihometria poate trăi şi o experienţă completă gen deja vu. în timp ce ţine obiectul, întreaga zonă din jurul lui şi al obiectului pare să se modifice. Evenimentele nu sunt văzute sau trăite în imaginaţie, ci concret, ca şi cum ar fi avut loc o transportare chiar în mijlocul evenimentelor, acestea fiind percepute direct, în timpul şi spaţiul în desfăşurare. Asemenea lucruri se mai întâmplă, deşi destul de rar şi pe neaşteptate.

Uneori cineva ne atinge din întâmplare, iar prin minte încep să ne treacă tot felul de gânduri şi imagini ciudate. De regulă, dăm la o parte asemenea lucruri, considerând că e o nebunie să credem sau să ne închipuim aşa ceva, în fond, înainte nu am simţit nici urmă din toate astea. Acele imagini pot fi concrete sau doar simbolice, dar oricum sunt foarte reale şi trebuie să le respectăm. Adevărul este că simţim ceva, chiar dacă nu înţelegem ce.

Adeseori, imaginile apar sub forma unor simboluri. Subconştientul este în stare să comunice cu conştientul doar prin imagini şi simboluri, acesta fiind unicul limbaj pe care îl cunoaşte. Imaginile pe care le sesizaţi sau le vedeţi când ţineţi obiectul pot fi mai degrabă simbolice decât concrete. Poate vă va fi greu să faceţi această diferenţă, dar prin exerciţiu va deveni mai uşor. Nu uitaţi că subconştientul vă va trimite imagini şi simboluri pe care ştie că le puteţi interpreta. Este sarcina dumneavoastră s-o faceţi. Nimic nu se dovedeşte a fi mai supărător şi mai stângaci decât cineva care, transmiţând o imagine sau un simbol, întreabă persoana beneficiară: „Poţi să faci vreo legătură cu asta?” sau „înţelegi asta?” De regulă, aceasta dovedeşte nesiguranţă sau lipsa exerciţiului şi a dezvoltării. La început, în primele stadii, acest gen de întrebări este necesar, dar pe măsură ce evoluaţi, va trebui să depăşiţi această fază. Aşa după cum vom vedea mai târziu, sfârşitul preluării informaţiilor este cel mai potrivit moment pentru a face conexiuni. Tot atunci ne vom ocupa şi de modalităţile de a prezenta corespunzător informaţiile parapsihologice.

Impresiile auditive îmbracă şi ele o mulţime de forme. Deşi nu prea frecvente, ele apar totuşi. Acest lucru depinde, adesea, de nivelul dezvoltării de tip paranormal a persoanei şi de înclinaţia ei naturală spre semnalele auditive.

Semnalele auditive pot lua forma unui târâit, bâzâit, a unor cuvinte, propoziţii sau chiar a unor întregi mesaje. Unele mediumuri se folosesc de spiritele lor călăuzitoare pentru a strânge informaţii despre obiect şi despre posesorii lui. Aceste comunicări cu spiritele pot lua forma unor percepţii auditive.

Percepţiile auditive pot fi efectiv auzite doar în minte, ca şi cum cineva ar vorbi în capul dumneavoastră, dar pot veni şi din afară, ca şi cum cineva v-ar vorbi în realitate. Uneori mesajul este limpede, alteori poate fi criptic. Dumneavoastră vă revine sarcina să-i daţi un înţeles pentru persoana care v-a solicitat.

Sunt şi alte moduri de prezentare a mesajelor provenind de la un obiect. Eu simt adesea mirosuri sau parfumuri. Mirosurile şi parfumurile oferă indicii aromatice în legătură cu persoana. De exemplu, în timp ce percep informaţiile de la un obiect, adică „citesc” obiectul, s-ar putea să simt miros de eucalipt. Pentru că ştiu deja că mirosul de eucalipt calmează emoţiile, de obicei consider că acest lucru ar putea indica mult stres sau agitaţie în jurul individului sau chiar faptul că în curând se va instala calmul.

28/96

Din când în când pot apărea şi gusturi. De pildă, un gust puternic de zaharină poate semnala diabetul.

Ca şi în cazul tuturor celorlalte practici de tip paranormal, exerciţiul şi controlul sunt esenţiale, permiţându-ne afirmarea tuturor capacităţilor noastre parapsihologice. Ne ajută să nu ne mai bazăm doar pe cele cinci simţuri, ci ne învaţă cum să ne folosim într-un mod mai concret şi mai eficient de stările alterate. Ne ajută să evaluăm mai eficient oamenii şi situaţiile antrenându-ne să vedem tipare mai complexe în viaţa noastră şi a celor cu care venim în contact. Reînvăţăm să privim viaţa şi oamenii de la toate nivelurile conştiinţei, nu doar prin prisma a ceea ce se vede cu ochiul liber.

SFATURI PENTRU PRACTICAREA PSIHOMETRIEI

Relaxaţi-vă şi bucuraţi-văÎntotdeauna abordaţi experienţa pe care o efectuaţi aflându-vă într-o stare relaxată.

Utilizarea psihometriei nu este o competiţie, nu vreţi s-o impuneţi şi nici să vă luptaţi cu ea. Experienţa făcută cu ajutorul psihometriei nu prezintă nici un pericol. Priviţi-o ca pe o aventură sau ca pe un joc plăcut. Dacă nu vă puteţi bucura de trăirea ei, atunci n-o faceţi.

Nu vă complicaţiAdesea oamenii au idei greşite despre tot ceea ce are legătură cu paranormalul, îl văd ca pe

o „lucrare diavolească” sau ca pe ceva învăluit în mister. Aceasta este atitudinea persoanelor care practică în încăperi slab luminate, cu miros pătrunzător de tămâie etc. Psihometria se poate dezvolta însă cu multă uşurinţă, nu este nevoie să stingeţi luminile sau să ardeţi tămâie - deşi aceste lucruri pot fi de folos unora -, dar, în schimb, va trebui să înlăturaţi sursele de distragere a atenţiei.

Fiţi receptivLa fiecare dintre noi cele mai mari blocaje în calea manifestării capacităţii parapsihologice

înnăscute se datorează temerilor şi îndoielii. Adesea, ne îndoim de legitimitatea acestei capacităţi sau ne este teamă că vom greşi, dacă vom încerca, iar greşind, vom apărea ca nişte caraghioşi. De aceea se poate dovedi benefic să lucrăm la dezvoltarea acestei capacităţi într-un grup de oameni cu care ne potrivim. Este bine să reţinem şi faptul că un procent de 20% reuşită este superior mediei probabilistice.

Lucraţi în cadrul unui grup de oameni compatibiliLucrul într-un grup format din oameni care urmăresc acelaşi scop va avea o influenţă

pozitivă. Veţi putea primi o confirmare, vă veţi ajuta reciproc în perfectarea şi dezvoltarea capacităţilor. Cel mai important lucru ce trebuie reţinut atunci când lucraţi în grup este necesitatea de a evita sentimentul concurenţei. Fiecare are capacităţile sale proprii. Fiecare trebuie să şi le dezvolte în ritmul şi în maniera care îi este cea mai potrivită.

Ţineţi un jurnalNotaţi date şi impresii pe care le recepţionaţi, împreună cu orice alte reacţii sau confirmări.

Poate că veţi dori să înregistraţi şi influenţele asupra personalităţii dumneavoastră, cum vă simţiţi înainte şi după experienţă. Propriul jurnal vă va dovedi că precizia sporeşte o dată cu exerciţiul, şi diferitele impresii vor fi mai bogate.

Pregătiţi-văFaceţi nişte exerciţii de relaxare. Puteţi opta şi pentru unul sau mai multe dintre exerciţiile

de antrenare a simţului tactil descrise în următorul capitol. Eliminaţi orice sursă de distragere a atenţiei. Scoateţi telefonul din priză, în timp şi prin exerciţiu, capacitatea dumneavoastră de focalizare şi concentrare a atenţiei va creşte, chiar şi în prezenţa surselor perturbatoare.

Dacă intenţionaţi să faceţi mai mult de o singură analiză psihometrică, ar fi foarte bine să aveţi la îndemână un şervet umezit. După încheierea fiecărei acordări, ştergeţi-vă mâinile cu şervetul. Acest lucru va elimina amprentele lăsate de obiect pe mâinile dumneavoastră, astfel,

29/96

nu vor exista confuzii atunci când treceţi la un alt obiect. Dacă aţi atins un obiect cu faţa sau cu fruntea, ştergeţi-le şi pe ele. Prin acest gest, efectuaţi la propriu şi simbolic ştergerea cu buretele a ceea ce a fost, pentru a primi impresii noi şi autentice de la un alt obiect.

Alegeţi-vă obiectulAltcineva poate alege obiectul în locul dumneavoastră sau, dacă sunteţi în stadiul de

învăţare, poate exista o masă pe care alţi membri ai grupului aşază la fiecare şedinţă obiectele ce urmează a fi studiate prin psihometrie.

E plăcut să înveţi în grup, pentru că în acest fel ai obiecte de la persoane cunoscute, putând să-ţi verifici precizia percepţiilor. La început, utilizaţi obiecte care au fost folosite sau posedate de o singură persoană, pentru a evita confuziile. Sunt bune bijuteriile sau accesoriile de prindere a părului. Şi fotografiile sunt bune, mai ales cele făcute cu un aparat polaroid, de asemenea, scrisorile pot fi analizate, începătorii ar trebui să evite obiectele vechi, pentru că acestea au fost încărcate de către mai multe persoane, iar multitudinea de impresii poate crea confuzii.

Din când în când, fac demonstraţii de psihometrie în faţa unor grupuri, într-o astfel de situaţie, cer ca unele persoane din public să pună pe masă un obiect personal înainte ca eu să încep demonstraţia. Ori de câte ori este posibil, încerc să nu fiu de faţă la această operaţie. Astfel, este mai puţin probabil ca

analiza să fie alterată de faptul că observ persoana. Prefer să ştiu foarte puţin sau nimic despre posesorul obiectului cu care lucrez.

La momentul stabilit, intru în sală. Am la mine un şervet umed pentru a-mi şterge mâinile după fiecare „citire”, astfel ca vibraţiile obiectului precedent să nu interfereze cu cele ale obiectului următor.

Aleg un obiect de pe masă, îl privesc, îl ating şi îl ţin în mâini, iar uneori îl lipesc de frunte. Uneori ţin ochii deschişi, alteori îi ţin închişi pe timpul citirii.

De multe ori sunt întrebat de unde ştiu cu ce obiect să încep. Răspunsul este simplu: nu contează. Alegeţi-l pe cel spre care vă simţiţi atras sau pe primul care vă cade sub ochi.

Acordaţi-vă la obiectÎncepeţi prin a vă manifesta în tăcere intenţia de a căpăta impresii, acesta fiind un mod de a

comunica subconştientului ceea ce vreţi exact de la el. Apoi alegeţi-vă obiectul, luaţi-l în mâini, pipăiţi-l şi studiaţi-l. Ţineţi-l cu ambele mâini. Lipiţi-l de obraz, de frunte sau de plexul solar. Pipăiţi-l şi mânuiţi-l aşa cum simţiţi instinctiv că trebuie s-o faceţi. Acordaţi atenţie modului în care alegeţi să mânuiţi obiectul. Dacă, de regulă, atingeţi obiectul doar cu mâinile, dar în acel moment vă daţi seama că vreţi să-l lipiţi de plexul solar, acest fapt reprezintă un indiciu pentru dumneavoastră, are o semnificaţie.

Atunci când lucrează cu un grup, un bun psihometrist începe prin a descrie obiectul pentru cei de faţă. Dacă lucrează cu o singură persoană, el va descrie totuşi obiectul cu glas tare şi va face comentarii în legătură cu el. Acest lucru este esenţial începeţi totdeauna prin a descrie obiectul ca atare. Aceasta vă ajută din mai multe puncte de vedere, în primul rând, vă ajută să vă schimbaţi direcţia gândurilor fiind un semnal auditiv destinat subconştientului însemnând că sunteţi gata de a recepţiona impresii, în al doilea rând, serveşte la atenuarea nervozităţii, unii oameni pricepându-se la recepţionarea impresiilor, dar având probleme cu exprimarea lor. în al treilea rând, simplul fapt de a descrie obiectul acţionează ca un declanşator care eliberează din subconştient fluxul impresiilor pe care deja le-aţi recepţionat ţinând în mâini obiectul.

În cazul meu, de obicei, impresiile încep să curgă imediat după ce descriu obiectul, iar eu încep să mă concentrez asupra a ceea ce recepţionez. Este un lucru obişnuit printre cei care practică psihometria.

Observaţi-vă mai întâi reacţiile corpului şi primele emoţii atunci când ţineţi obiectul şi îl descrieţi. Faptul că ţineţi obiectul vă face să vă simţiţi bine sau rău? Simţiţi pe undeva vreo furnicătură? Durere? Plăcere? Căldură? Răcoare? Fiţi atenţi şi la emoţiile cele mai puternice.

30/96

Chiar dacă nu „simţiţi” emoţia, întrebaţi-vă: „Care e cea mai puternică emoţie asociată acestui obiect?” Apoi aveţi încredere în ceea ce vă vine în minte, acel gând este probabil informaţia culeasă de subconştient datorită faptului că ţineţi obiectul.

Aceste prime impresii oferă adesea indicii despre personalitatea posesorului obiectului, împărtăşiţi-i aceste impresii. De exemplu: „Simt o slăbiciune în genunchiul drept şi, prin urmare, cred că persoana are probabil o problemă în această zonă. Dacă nu este vorba propriu-zis de o problemă fizică, atunci este un simbol pentru...” Ceea ce simţiţi are legătură cu posesorul obiectului - o legătură reală sau simbolică. Oricum, de regulă, este ceva semnificativ.

Comunicaţi-vă impresiileîncepeţi cu impresiile simple, chiar dacă ele sunt oarecum generale. Descrieţi ceea ce

simţiţi, oricât ar părea de evident. Ce iese pentru dumneavoastră cel mai tare în evidenţă? Fiţi concis şi echilibrat, începeţi cu generalităţi şi continuaţi prin a face descrieri mai nuanţate. Veţi descoperi că deveniţi în mod firesc mai precis şi mai minuţios.

Dacă sunteţi copleşit de impresii, păstraţi controlul şi încercaţi să nu reacţionaţi imediat sau să le primiţi pe toate deodată. Lipsa de reacţie, în asemenea cazuri, reprezintă un mesaj către subconştient care îi cere să se liniştească.

S-ar putea să resimţiţi puternic impresiile, ca şi cum sursa lor s-ar afla în propriul dumneavoastră corp. Acest lucru nu este de dorit. Dacă descoperiţi că emoţiile vă afectează până în punctul la care menţinerea controlului devine o problemă, pur şi simplu lăsaţi obiectul jos şi rupeţi legătura. Ştergeţi-vă mâna cu şervetul umed.

Fiecare psihometrist este puţin altfel, în cazul meu, intuiţiile, o dată declanşate, se succed rapid. Adesea, în asemenea situaţii, sunt acuzat că vorbesc foarte repede, dar eu transmit informaţiile în ritmul în care le recepţionez. Este vorba de o încercare de a stabili o fluenţă a gândurilor.

Uneori impresiile curg cu rapiditate. Alteori ele vin mai încet. Nu vă îngrijoraţi dacă nu apar imediat, de aceea este utilă descrierea obiectului. Vă ajută să risipiţi nervozitatea şi panica legate de faptul că nu aveţi impresii pe loc. Ele nu vin de fiecare dată imediat.

Eu transmit tot ceea ce mă impresionează, oricât de banal sau lipsit de sens ar putea părea. Acesta este punctul în care mulţi oameni au probleme. Ei încearcă să descifreze tot ceea ce-i impresionează, chiar în timp ce se petrece acest lucru, încearcă să-şi explice totul pe loc, stânjenind fluxul impresiilor. Acest fapt se întâmplă mai ales la început, aşa că sfatul meu este să transmiteţi ceea ce primiţi pe măsură ce recepţionaţi.

Va veni o vreme când recepţionarea şi descifrarea vor fi simultane, dar pentru un începător este important doar să stabilească fluxul impresiilor. Mai târziu, cu ajutorul posesorului obiectului, veţi putea filtra informaţiile. Concentrarea trebuie îndreptată spre ceea ce vă poate impresiona.

Pe măsură ce vă dezvoltaţi această capacitate, impresiile pe care le recepţionaţi de la obiect vor declanşa percepţii parapsihologice legate de diverse evenimente din viaţa posesorului. Avem în vedere aici şi posibile evenimente viitoare, uneori obiectul oferind şi intuiţii în legătură cu evenimente şi împrejurări aflate în perspectivă. Exprimaţi-le şi pe acestea, dar faceţi-o cu prudenţă. Nimic nu este dat o dată pentru totdeauna. Evenimentele şi situaţiile se pot schimba. Nu trebuie să sugeraţi persoanei interesate că întâmplările sunt nemodificabile, însuşiţi-vă unele modalităţi de a exprima acest punct de vedere care poate să ajute pe fiecare să vadă noi posibilităţi de derulare a evenimentelor. Unele dintre tehnicile analizate în capitolul 7 vă vor fi de folos în această privinţă.

Verificaţi-vă impresiileDupă studiere, eu ţin obiectul şi cer posesorului să se ridice întrebându-l cum m-am

descurcat. Pentru mine, reacţia lui este cea mai importantă. Verificarea generează încredere. Tot posesorul este cel care ajută la stabilirea unor parametri pentru înţelegerea propriilor impresii parapsihologice. Dacă aţi simţit ceva şi acest lucru s-a confirmat, s-a dovedit greşit

31/96

sau vi s-a clarificat într-un fel, atunci data viitoare când veţi simţi ceva asemănător veţi fi mai în măsură de a-l interpreta cu mai multă precizie.

Veţi fi surprinşi de modul cum precizia creşte o dată cu exerciţiul. Poate că la început nimeriţi doar două impresii din zece, iar unele dintre celelalte sunt pe-aproape. Este un lucru bun. De regulă se consideră că 20% reuşită este un procentaj superior mediei probabilistice.

EXEMPLU DE EXPERIENŢĂ PSIHOMETRICĂ

Următorul scenariu este extras din notiţele rezultate în urma unui studiu psihometric real, pe care l-am efectuat pentru cineva cam cu un an în urmă. Este vorba de o femeie necăsătorită care avea în jur de treizeci de ani. Nu avusesem cu ea decât o scurtă convorbire telefonică în vederea acordării unei consultaţii individuale. Deşi analiza s-a făcut doar în prezenţa ei, am transcris-o ca şi cum ar fi fost vorba de un grup. De regulă, încep asemenea şedinţe cu o discuţie scurtă în legătură cu ce reprezintă psihometria, după care trec la descrierea obiectului propriu-zis. Prima parte am eliminat-o din relatarea ce urmează:

«Ţin în mâini un elegant inel de aur. Are în montură două pietre - un smarald delicat alături de un mic diamant. Este foarte frumos şi totuşi pare foarte fragil. El ar putea reflecta persoana care-l posedă. Există la ea o frumuseţe tainică, subînţeleasă, discretă şi care probabil simte că este vulnerabilă atunci când este vorba de relaţii intime. Pentru că a fost dezamăgită atunci când era foarte tânără din cauza unei relaţii serioase, ezită să se expună din nou acceptând o astfel de relaţie. Poate că îşi simte inima vulnerabilă, dar ştie şi faptul că se dăruieşte cu totul atunci când o face.

Această persoană îşi caută „prinţul”. Nu simt că inelul ar fi sau ar fi fost un inel de logodnă, dar a atras-o pe vremea când era mai tânără - simt că e vorba de liceu sau de primul an de facultate - şi de atunci reprezintă pentru ea o podoabă importantă.

Smaraldul este probabil un simbol - poate că este piatra zodiei ei -, dar diamantul reprezintă „prinţul” pe care şi-l doreşte în viaţa ei. Inelul reprezintă visul sau dorinţa care vine din adâncul inimii ei.

În timp ce ţin inelul, simt o durere în genunchiul drept. Probabil că persoana simte acolo o jenă datorată unei căzături recente. S-a întâmplat pe o scară lungă - a alunecat pe covor. S-a lovit la genunchi atunci când a încercat să se oprească. Are încă o urmă de vânătaie pe coapsa stângă.

Această persoană are o mare dragoste pentru animale, aproape o reacţie empatică faţă de ele. Şi are o dragoste chiar mai mare pentru plante. De multe ori resimţea într-un mod neplăcut faptul că era nevoită să calce pe iarbă şi să o strivească. Aud cum este tachinată pentru acest lucru.

În paranteză fie spus, se zice că inorogul este atât de bun la suflet, încât calcă pe iarbă aşa de uşor, încât nu-i face nici un rău. Este exact genul de energie pe care-l simt la această persoană. Nu m-ar surprinde să aflu că îi plac inorogii.

În fundal mai aud şi un cântec vechi... „Du-te acasă, Cindy, Cindy...” O persoană cu numele de Cindy sau Cynthia este foarte importantă pentru posesoarea inelului... Este un cântec de pe vremea copilăriei, aşa că probabil o veche prietenă cu numele acesta fie a intrat de curând, fie va intra curând în viaţa ei.

Mai sesizez şi faptul că a avut loc o ceartă cu doi membri ai familiei. Este vorba de mama sa şi de cineva cu care a fost în rivalitate şi concurenţă tacită de-a lungul anilor.

Spre sfârşit, înainte de a trece la altcineva, aş vrea să mă întorc la ideea „prinţului” ei, aşa cum îl arată inelul. Când am luat prima dată inelul în mâini, diamantul a ieşit cel mai puternic în evidenţă, ceea ce mie îmi sugerează că un nou „prinţ” fie a apărut în viaţa ei, fie va apărea curând - în mai puţin de trei luni. Dacă el este adevăratul şi unicul prinţ, numai timpul o poate spune, dar nu are trăsături princiare.»

32/96

După aceea, am rugat-o să facă legăturile în sens invers pentru a verifica ceea ce am recepţionat cu ajutorul inelului, lucru pe care ea l-a acceptat cu bunăvoinţă. Inelul era un inel de logodnă, dar căsătoria n-a avut loc niciodată. I-a fost dăruit în vara în care a absolvit liceul. Smaraldul era piatra zodiei ei. Inima ei a fost atât de sfâşiată, încât de atunci a ezitat să se dăruiască cu totul intr-o relaţie. Crede că inima ei este prea vulnerabilă ca să mai suporte experienţe asemănătoare. Totuşi a păstrat inelul, nu ca pe un simbol al căsătoriei ratate, ci ca pe o amintire care să-i ţină trează speranţa perechii ideale.

Căzuse cam cu două săptămâni înainte de venirea la consultaţie, alunecând pe covorul din capul scărilor. Se lovise la genunchi nu când încercase să se oprească (aşa cum spusesem eu), ci când se oprise. Se izbise de perete. A spus, într-adevăr, că mai avea urme ale vânătăilor pe care şi le făcuse când s-a rostogolit pe scări.

Are obiceiul să ia acasă animale rătăcite şi casa ei arată ca o pădure în miniatură. A spus că nu-i place să vadă ceva distrus, iar în copilărie nu călca pe gândaci sau printre flori. La paranteza mea cu inorogii a râs: îi colecţiona şi avea acasă 25 sau 30.

Cât priveşte cântecul „Cindy, Cindy”, nu putea să-l localizeze în acel moment, înainte de a scrie această parte, am luat legătura cu ea, dar tot nu găsise vreo legătură cu el. A spus că exista o posibilitate, dacă ar fi fost interpretat puţin altfel, dar eu nu am fost de acord. (Când este vorba despre psihometrie, în general, despre informaţii de ordin parapsihologic, lucrurile ori se potrivesc, ori nu se potrivesc. Nu accept ideea „Hai să facem să se potrivească”.)

A avut o ceartă cu mama ei, dar nu şi cu un alt membru al familiei. A spus că avusese de curând o dispută cu cea mai bună prietenă, care-i era ca o soră. A sugerat că poate asta era ceea ce voiam eu să spun. Din nou, n-am fost de acord. Este prea uşor să forţezi legăturile şi văd mulţi parapsihologi făcând acest lucru nejustificat. Niciodată nu trebuie forţate legăturile.

Este important să ai încredere în ceea ce simţi prima dată şi să nu renunţi la acest lucru. Dacă trebuie să forţezi legăturile sau să transmiţi impresii vagi, susceptibile de interpretări multiple, nu ai găsit un mod potrivit de a-ţi perfecta capacităţile. Acest lucru se poate întâmpla la început, dar prin exerciţiu puteţi deveni foarte riguros. Evoluţia în această direcţie presupune şi să înveţi să ai încredere în acest lucru. La asta ajută, de fapt, psihometria.

CONCLUZII DEMNE DE REŢINUT

Experienţa psihometrică nu prezintă nici un pericol. Cheia constă în a te deprinde să menţii controlul.

Antrenamentul şi exerciţiul sunt esenţiale. Ele vă împiedică să fiţi lipsit de rigoare şi să utilizaţi în mod greşit această capacitate.

Propria dumneavoastră personalitate este cea prin care vă transmiteţi impresiile. Acordaţi atenţie propriilor reacţii şi răspunsuri atunci când pipăiţi şi ţineţi obiectul.

Nu uitaţi că nu sunteţi un oracol. Cu toate că psihometria vă poate permite accesul la alte niveluri şi intuiţia unor posibile întâmplări viitoare, cuvântul cheie esteposibiZ. Evenimentele şi împrejurările se pot modifica oricând. Aveţi răspunderea de a nu-i face pe oameni să creadă altceva.

Nu vă pierdeţi bucuria şi veselia când lucraţi la dezvoltarea acestei capacităţi. Este uşor să te descurajezi. Evitaţi să intraţi într-o competiţie, chiar şi cu calculele probabilistice. Unii cercetători elaborează calcule probabilistice complicate. Ele pot să vă intimideze şi pot să stabilească un standard care nu vi se aplică. Orice formă de competiţie - cu alte persoane care exersează, cu probabilităţile sau cu persoanele străine supuse analizei psihometrice - va îngreuna relaxarea. Aceasta va duce la blocarea, stânjenirea sau distorsionarea impresiilor dumneavoastră.

Nu permiteţi emoţiilor negative să dea buzna în mintea dumneavoastră în timp ce preluaţi informaţii. Teama, neliniştea şi îndoiala pot determina adeverirea presimţirilor prin simpla lor

33/96

existenţă. Dacă nu reuşiţi (şi pot fi momente de acest fel), nu vă autocompătimiţi. Continuaţi să exersaţi.

Amuzaţi-vă atunci când exersaţi psihometria. Păstraţi-vă mintea receptiv; şi n-o forţaţi. Relaxaţi-vă, manifestaţi un optimism prudent şi veţi reuşi.

VI. Descoperirea personalităţiiAm amintit deja cât de uşor este ca amprenta oamenilor şi a evenimentelor să magnetizeze

obiectele. Există obiecte care se pretează mai bine la un studiu psihometric, de exemplu, bijuteriile, scrisorile, fotografiile etc. în cazul obiectului cu un singur posesor, unul dintre lucrurile cel mai uşor de decelat este personalitatea individului. Modelul energetic al personalităţii este una dintre cele mai puternice amprente.

În spiritismul tradiţional, se foloseşte o formă de psihometrie pentru conectarea la o persoană, în vederea studierii parapsihologice şi a experienţelor mediumnice. Această formă de psihometrie poartă numele generic de „bilete”. Un bilet nu este altceva decât o foaie de hârtie care de regulă are pe ea numele şi data naşterii persoanei, acestea fiind cele mai puternice două semnături energetice ale ei. Ele reflectă în mare măsură modelul energiilor pe care am reuşit să le dezvoltăm şi să le manifestăm în această viaţă. Eu folosesc biletele mai ales în cazul consultaţiilor particulare. Atunci când o persoană se semnează, ea îşi plasează energia în hârtie. Prin urmare, eu folosesc hârtia pentru a face acordarea iniţială.

În acest exerciţiu, veţi folosi biletele. Cel mai bine este să lucraţi cu un grup de studiu sau cu nişte prieteni. Este foarte important să vă menţineţi o atitudine destinsă, bine dispusă.

1.Veţi avea nevoie de câte un mic petic de hârtie, el trebuind să aibă aceeaşi dimensiune cu biletele celorlalţi participanţi. Aceştia trebuie să-şi scrie numele şi data naşterii pe câte un asemenea petic de hârtie, pe care să-l împăturească cel puţin de două ori. Numele şi data naşterii nu trebuie să se vadă, iar fiecare participant trebuie să împăturească hârtia de acelaşi număr de ori, pentru a nu exista indicii despre cine ce hârtie a scris.

2. După completarea şi împăturirea hârtiei, fiecare trebuie să o ţină cu ambele mâini lipită de plexul solar, închideţi ochii şi începeţi să respiraţi ritmic, rar şi adânc. Inspiraţi numărând până la patru, ţineţi-vă respiraţia numărând până la opt, apoi expiraţi cât număraţi până la patru. Imaginaţi-vă şi simţiţi cum prin respiraţie vă trimiteţi energia spre hârtie. Faceţi acest lucru timp de câteva minute.

3. După aceea, adunaţi toate biletele într-o cupă sau într-o pălărie şi amestecaţi-le. Apoi, fiecare va trebui să tragă un bilet. Nu despăturiţi biletul şi nu vă uitaţi la numele de pe el.

4. Pe rând, fiecare trebuie să descrie câteva dintre trăsăturile care definesc personalitatea celui care a scris biletul. Nu uitaţi de atmosfera destinsă şi de buna dispoziţie. Nu este decât un exerciţiu de încălzire. Puneţi-vă câteva întrebări în minte şi rămâneţi la primul gând sau la prima impresie: Vă este cald sau frig? Este o persoană rezervată sau deschisă? Este o persoană prietenoasă sau sobră? Care era dispoziţia persoanei înainte de întâlnirea de azi? Ce emoţie predomină momentan în viaţa acestei persoane?

5. Nu puneţi întrebări complicate şi limitaţi numărul lor la patru-şase. Nu este nevoie să notaţi totul. Lucrurile trebuie să aibă un aspect informativ, înregistrarea reacţiilor poate face ca unii să se simtă obligaţi să se prefacă.

6. Nu vă îngrijoraţi dacă trageţi propriul bilet. Se presupune că nu-l puteţi citi şi nici nu puteţi ghici al cui este după felul cum arată. Pentru a vă asigura că biletele nu pot fi identificate, puteţi să cereţi unei singure persoane să le împăturească pe toate. Uneori poate fi extrem de revelator să nimereşti propriul bilet. De vreme ce-l consideri ca fiind al altcuiva, există tendinţa de a fi obiectiv şi uneori capeţi o nouă imagine despre tine însuţi şi despre ceea ce se petrece cu tine.

VII Exerciţiu efectuat cu ajutorul atingerii fiziceIată un alt exerciţiu distractiv, care trebuie tratat ca atare. Se poate face în cadrul unui grup

format din persoane cunoscute sau chiar, mai bine, din persoane necunoscute. Poate fi o foarte

34/96

bună pregătire pentru persoanele ce vor să practice psihometria.Este preferabil un grup alcătuit ad-hoc sau care nu are o experienţă de lucru anterioară.

Orice contacte sociale sau activităţi comune între participanţi vor „colora” rezultatele, aşa că ar fi bine să amânaţi aceste contacte pentru după exerciţiu.

1. Începeţi cu un scurt exerciţiu de relaxare,2. Apoi, faceţi pereche cu cineva mai puţin cunoscut. Aşezaţi-vă unul în faţa celuilalt.3. Ţineţi-vă de mâini cu partenerul, închideţi ochii şi încercaţi să-i simţiţi energia:Îi este frig sau cald? (în acest caz, nu mă refer la temperatura corpului, care poate să fi

fost influenţată de vreme.) Este relaxat? A avut o zi plăcută? Stresantă? Reuşită? Care este dispoziţia generală? îşi simte vreo parte a corpului mai rigidă sau mai tensionată? (Fiţi atent la ceea ce simţiţi în propriul dumneavoastră corp.)

4. Încredeţi-vă în tot ceea ce simţiţi. Chiar dacă nu simţiţi nimic, încredeţi-vă în orice gând vă trece prin minte în timp ce vă puneţi aceste întrebări. Astfel de gânduri reprezintă adesea impresii pe care subconştientul încearcă să vi le comunice, învăţând să le recunoaşteţi şi dovedind că le acordaţi atenţie prin faptul că le exprimaţi, le veţi determina să se amplifice în viitor.

5.Comunicaţi ceea ce recepţionaţi. Verificaţi-vă reciproc impresiile. Numai cu ajutorul conexiunilor inverse, verificând deci ceea ce simţiţi şi vă impresionează puteţi dobândi mai multă încredere şi limpezime în legătură cu percepţiile psihometrice.

VIII. Transferul de imagineÎncă o dată, este doar un exerciţiu distractiv. Deşi este un fel de joc, el vă poate ajuta să vă

dezvoltaţi şi să vă rafinaţi calităţile ce ţin de psihometrie. Se poate face şi numai cu o singură persoană.

1. Puneţi un prieten să ascundă un obiect important pentru dumneavoastră.2. După ce l-a ascuns, rugaţi-l să se aşeze în faţa dumneavoastră Luaţi-i mâinile în ale

dumneavoastră. Relaxaţi-vă. Poate doriţi chiar să respiraţi simultan. Sincronizaţi-vă respiraţia, ajută la crearea armoniei.

3. Apoi, persoana care a ascuns obiectul trebuie să creeze şi să menţină în minte o imagine a locului în care a ascuns obiectul.

4. În timp ce ţineţi mâinile persoanei, păstraţi o atitudine relaxată şi încercaţi să-i „prindeţi” gândurile. Nu faceţi asta într-un mod încordat şi forţat. Continuaţi să fiţi destins şi relaxat, îngăduiţi să se formeze în mintea dumneavoastră o imagine.

5. Observaţi tot ceea ce vă vine în minte. Chiar şi nişte culori care, deşi nu reprezintă un loc, pot indica ceva apropiat de locul respectiv. Menţionaţi tot ceea ce vă trece prin cap şi concentraţi-vă asupra gândurilor partenerului.

Nu vă descurajaţi dacă greşiţi. Nu renunţaţi la buna dispoziţie. Nu încercaţi mai mult de patru ori cu o persoană, pentru că se poate instala frustrarea, care la rândul ei va crea blocaje.

IX. Percepţiile simboliceUneori, impresiile pe care le căpătaţi pot fi vagi sau chiar simbolice. Subconştientul vă

înfăţişează senzaţii şi imagini ce nu trebuie luate la modul propriu. Acestea vor trebui interpretate şi comunicate celui interesat dintr-o perspectivă simbolică.

De exemplu, se poate întâmpla să ţineţi un obiect şi să simţiţi o durere în rinichi. Aceasta ar putea însemna că posesorul obiectului are cu adevărat o problemă cu rinichii, dar durerea sau furnicătura în acea zonă ar putea fi şi simbolică. Ştiut fiind că rinichii servesc la filtrarea sângelui, s-ar putea ca jena în acea regiune să fie un mod de a vă atrage atenţia că trebuie să faceţi o corelaţie cu faptul că posesorul trebuie să înceapă să analizeze şi să filtreze ceea ce se întâmplă în viaţa lui. Răspunsul dumneavoastră ar putea fi următorul:

„Când ţin acest inel, simt o durere uşoară în regiunea rinichilor. Aceasta ar putea indica o problemă cu rinichii, lucru ce ar trebui verificat la medic, dar ar putea fi şi o reprezentare

35/96

simbolică. (Nu este nici o greşeală să spunem că poate fi ceva simbolic.) De vreme ce rinichii servesc la filtrarea sângelui, se poate să simt durerea în rinichi deoarece posesorul acestui obiect trebuie să înceapă să se folosească ceva mai mult de puterea de disociere şi de discernământ. Filtraţi ceea ce se petrece în viaţa dumneavoastră. Nu sunteţi obligat să acceptaţi orice...”

Nu uitaţi să descrieţi ceea ce simţiţi şi să comunicaţi ceea ce bănuiţi că înseamnă, încredeţi-vă în instinctele proprii. De vreme ce recepţionaţi impresiile, este de datoria dumneavoastră să le traduceţi persoanei care v-a solicitat. Nu vă rezumaţi la a spune: „Simt o durere în rinichi, dar este mai degrabă ceva simbolic decât o problemă fizică propriu-zisă.” Corpul dumneavoastră este cel care face acordarea, aşa că traduceţi ceea ce simţiţi. Şi nu uitaţi că asemenea senzaţii pot însemna, în acelaşi timp, şi ceva concret, şi ceva simbolic.

Cum puteţi diferenţia o senzaţie concretă de una simbolică? Acest lucru presupune multe încercări şi multe greşeli. E o calitate care se dobândeşte o dată cu practica. Cu cât exersezi şi te verifici rnai mult, cu atât găseşti mai multe criterii pentru a stabili dacă o impresie este concretă sau simbolică. Dar, în plus, este necesar să înţelegem mai bine simbolurile şi subconştientul şi să lucrăm mai mult cu ele.

Simbolurile constituie limbajul subconştientului. Pentru că acesta mediază toate energiile care intră şi ies din corp, este bine să învăţăm despre el cât mai multe lucruri cu putinţă, în primul rând, nu uitaţi că subconştientul foloseşte doar imagini şi simboluri despre care ştie că le puteţi înţelege, dacă faceţi un efort.

Prin imaginea unui simbol, subconştientul este capabil să concretizeze percepţiile subtile şi eterice pe care le trăieşte. Simbolul serveşte drept punte pentru înţelegerea percepţiilor pe care le avem, dar de care nu suntem întotdeauna conştienţi.

A înţelege simbolurile înseamnă a ne înţelege pe noi înşine, într-o măsură sau alta, fiecare dintre noi are nevoie să afle mai multe despre simboluri şi despre modul în care să le folosească, atât cât îi permit capacităţile, în lucrul cu simbolurile, începeţi cu propriile percepţii şi intuiţii. Faceţi asociaţii libere. Puteţi lega aceste percepţii şi intuiţii de ceva din viaţa dumneavoastră?

Începeţi prin a vă pune câteva întrebări simple: Când văd această imagine, cu ce o asociez în mod normal? Ce mă face să simt de fiecare dată când o văd? Ce înseamnă pentru mine? Ce asociez acestui simbol sau acestei imagini? Simbolurile şi imaginile ating atât realităţile obiective, cât şi pe cele subiective. Sunt o cale prin care subconştientul înfăţişează informaţia conştientului, adică raţionalului.

Ca să vă familiarizaţi cu simbolurile, analizaţi-le pe acelea pe care le folosiţi în viaţa de zi cu zi. Acest lucru vă va ajuta să le înţelegeţi mai bine pe acelea care apar în cadrul percepţiilor psihometrice. Care este semnificaţia pe care o ascund simbolurile din biserică? Analizaţi ceea ce vă înconjoară, ornamentele, mobilierul. Ce vă spun ele sau ce simbolizează pentru dumneavoastră? Priviţi-vă hainele, accesoriile, bijuteriile etc. Ce spun ele despre dumneavoastră? Ce simbolizează ele în legătură cu dumneavoastră şi atitudinile dumneavoastră?

Simbolurile reprezintă limbajul sinelui superior. Interpretările vor fi la început strict personale şi se vor schimba pe măsură ce evoluaţi, învăţaţi şi vă dezvoltaţi, în cazul psihometriei, este importantă totuşi interpretarea spontană, dar nu uitaţi că acesta este doar începutul.

X. Aplicaţii ale psihometrieiPsihometria ca metodă are numeroase aplicaţii. Un obiect păstrat ca amintire de la cineva

drag care nu mai este în viaţă poate reprezenta un mod de a păstra legătura cu dragostea pe care aţi împărtăşit-o şi cu întâmplările pe care le-aţi trăit împreună. Folosirea psihometriei în cazul pietrelor, cristalelor sau mineralelor poate fi un mod de a ţine legătura cu natura. Şi tot în acest scop se pot folosi chiar plante şi flori. Mai târziu, va fi descrisă o tehnică bazată pe

36/96

clarsenzitivitatea ce se manifestă în legătură cu florile.Tablourile şi fotografiile sunt un mijloc puternic de conectare la cursul vieţii celor înfăţişaţi

în ele. Cât de des ni s-a întâmplat să luăm în mână o poză veche a unui prieten de departe şi apoi să fim cuprinşi de nenumărate emoţii? Şi ca să pună capac la toate, după câteva ore primim un telefon de la prietenul nostru. Fotografiile reprezintă legături cu cei pe care îi înfăţişează şi, cu ajutorul psihometriei, ne putem acorda la ei.

Deşi nu are legătură directă cu psihometria, este important să cunoşteţi şi dumneavoastră unul dintre primele lucruri pe care le predau la cursurile de autoapărare parapsihologică şi anume, că tot ceea ce posedăm, şi mai ales fotografiile, sunt căi de acces sau legături care duc spre noi înşine. Atunci când ia sfârşit o relaţie, ar trebui să încercaţi să vă recuperaţi toate fotografiile şi lucrurile personale. Omul obişnuit nu ştie să le folosească, dar ele pot constitui o cale directă de a rămâne în legătură, pentru că poartă amprentele dumneavoastră, cât despre cineva iniţiat, o astfel de persoană le poate folosi ca să se acordeze la dumneavoastră în mod regulat şi chiar ca să vă transmită mesaje şi senzaţii.

Atunci când începeţi să practicaţi psihometria, lucraţi pe mai multe tipuri de obiecte şi materiale. Veţi descoperi că unele dintre ele vă sunt mai la îndemână decât altele. Cineva lucrează mai bine cu hainele, în timp ce altcineva preferă bijuteriile. Fiecare dintre noi este un unicat şi trebuie să se dezvolte în direcţiile care i se potrivesc sau îi convin cel mai mult. Un avantaj al lucrului cu mai multe materiale este dobândirea unei mai mari flexibilităţi. Poate că nu totdeauna aveţi acces la ceva din pânză sau metal.

Practicaţi psihometria regulat, dar faceţi-o în momente diferite. Unele persoane descoperă că se manifestă mai bine, din punct de vedere parapsihologic, noaptea, în timp ce altele, ziua. Fiecare dintre noi are propriile sale cicluri. Adaptându-ne şi exersând în diferite momente, dobândim mai mult control asupra capacităţilor noastre de percepţie, învăţând să ne folosim de ele după cum dorim.

Nu sunteţi obligat să vă dezvoltaţi această capacitate în cadrul unui grup. Puteţi lucra şi singur. Există nişte dezavantaje în acest caz, cel mai evident fiind acela că nu vă puteţi verifica pe loc, ceea ce v-ar da încredere în capacităţile dumneavoastră, în schimb, lucrul individual elimină posibilitatea de a fi stânjenit de concurenţa cu alţii.

Dacă exersaţi singur, înregistraţi-vă impresiile, aşa cum aţi face în grup. înregistraţi-le pe bandă sau notaţi-le pe hârtie, în timp ce ţineţi şi pipăiţi obiectul. Mergeţi în magazinele de lucruri la mâna a doua sau în cele de amanet şi luaţi în mână diverse obiecte. Ce vă fac să simţiţi? Cumpăraţi nişte fleacuri, cărţi vechi sau chiar haine ieftine. Exersaţi pe ele. Ce fel de sentimente vă stârnesc în legătură cu foştii lor posesori şi cu vieţile lor? Din când în când, luaţi în mână un creion al unui coleg sau al unui prieten şi, prin intermediul lui, faceţi-vă o idee despre ce simte posesorul în acel moment. Apoi, în timpul unei discuţii obişnuite, puteţi să vă verificaţi.

Nu vă recomand să faceţi des acest lucru cu colegii sau prietenii fără să le cereţi permisiunea, pentru că există reguli etice care prevăd respectarea intimităţii, în fond, nu avem dreptul să pătrundem în viaţa particulară a altor oameni fără permisiunea lor. Practic se poate face, dar acest lucru presupune o etică. Cunosc mulţi parapsihologi care se acordează la oricine şi ori de câte ori li se cere, ceea ce mi se pare incorect.

Nu de puţine ori au existat persoane care mi-au cerut să mă acordez la rude şi prieteni de-ai lor. Au adus fotografii ale socrilor, cumnaţilor, nepoţilor, vecinilor etc. şi au vrut să ştie cine îşi bate joc de cine, cine înşeală pe cine şi o groază de alte lucruri triviale care nu aveau altă valoare pentru ei decât aceea de a constitui motiv de bârfă.

Eu le spun oamenilor în faţă că nu mă acordez la alte persoane fără permisiunea lor. Să faci acest lucru este ca şi cum le-ai deschid corespondenţa. Nu ne-ar plăcea ca cineva să ne umble la scrisori, aşa încât ni' noi n-ar trebui să citim corespondenţa cuiva. Pe de altă parte, fiecare dintre noi se acordează la alţii într-o anumită măsură: face parte din instinctul de conservare. Evaluăm oamenii şi situaţiile pentru a determina gradul de confort sau de disconfort pe care ni

37/96

l-ar putea provoca. A renunţa la acest lucru şi a nu ţine cont de acele percepţii poate fi o greşeală şi mulţi oameni o fac. Psihometria ne ajută să ne recăpătăm această capacitate de a discerne. Singurele excepţii pe care le fac sunt în cazul membrilor de familie care nu sunt adulţi şi care nu locuiesc independent. Accept să mă acordez fără să fi avut asentimentul persoanelor vizate şi în anumite situaţii care implică probleme de sănătate. Acestea sunt regulile mele etice. Sunt alegerea mea. Nu-mi place şi nu accept ca oamenii să-şi bage nasul în viaţa mea, aşa că respect acest principiu în legătură cu ceilalţi. Cu cât ai capacităţi mai mari, cu atât îţi creşte şi responsabilitatea.

38/96

4. CUM SĂ VĂ DEZVOLTAŢI CAPACITATEA DE PERCEPŢIE

De-a lungul zilei, ne expunem unei mari diversităţi de energii şi percepţii - sunete, priviri, energie electrică şi alte forme de câmpuri. Pe multe dintre ele, fie nu le observăm, fie nu le dăm atenţie. Una dintre cele mai impresionante calităţi ale subconştientului este capacitatea sa de a media şi de a prelucra toate aceste energii şi percepţii subtile. El este sensibil la toate informaţiile şi datele senzoriale cu care venim în contact şi cu care interacţionăm de-a lungul zilei.

Noi nu suntem întotdeauna conştienţi de aceşti stimuli senzoriali şi de interacţiunea lor cu propriul nostru corp. Mulţi dintre ei trec prin noi, ca o adiere printr-o fereastră deschisă. Subconştientul însă este „conştient” de toate acestea, chiar şi atunci când conştientul nu este. Subconştientul filtrează totul şi stabileşte ceea ce este important şi ceea ce nu este. El culege anumite semnale subtile şi subînţelesuri din vorbe şi atitudini. Aude semitonurile din voce. Poate detecta şi reflecta amprentele oamenilor, locurilor şi lucrurilor -trecute sau prezente.

Ideal ar fi ca noi, în orice moment, să putem „schimba viteza” şi să accesăm această bancă de informaţii şi percepţii pe care o numim subconştient. Ne putem antrena ca să facem acest lucru, adică să fim mai sensibili şi mai conştienţi de tot ceea ce trăim. Putem învăţa să avem chiar o conştiinţă selectivă a impresiilor subtile. E nevoie de concentrare şi exerciţiu pentru a ne folosi de stările alterate ale conştiinţei.

Există mai multe stări ale conştiinţei. Noi avem o conştiinţă a muncii, una a jocului, o conştiinţă romantică etc. De-a lungul zilei, ne cufundăm des într-una sau alta dintre aceste stări ale conştiinţei, în funcţie de nevoile noastre şi de împrejurări. Visarea cu ochii deschişi este o stare alterată, aşa cum este şi visul propriu-zis. Neatenţia reflectă şi ea o stare alterată a conştiinţei. Atunci când eraţi copii şi vă învârteaţi până când ameţeaţi, vă induceaţi o stare alterată a conştiinţei. Transa, hipnoza şi meditaţia reprezintă mijloace de alterare a conştiinţei, la fel sunt drogurile şi alcoolul, dar acestea din urmă trebuie evitate atunci când doriţi să vă dezvoltaţi sensibilităţile paranormale.

Conştientul Percepţia senzorială

Cu ajutorul psihometriei putem accesa amprentele energetice păstrate pe unobiect pe care îl ţinem în mână. Subconştientul preia informaţiile cuprinse în

39/96

aceste amprente, dar noi trebuie să fim capabili să facem legătura între

Ţinând cont de scopul nostru, vom defini starea alterată a conştiinţei ca fiind orice stare diferită de starea noastră mentală normală, obişnuită, raţională. Este o stare relaxată a minţii şi a corpului, alta decât cea în care ne aflăm atunci când ne ocupăm de treburile noastre zilnice.

Atunci când sunteţi absorbiţi de ceva, adesea, de fapt, vă cufundaţi într-o stare alterată. Vă simţiţi relaxat şi ignoraţi lucrurile care se petrec în afara dumneavoastră Artiştii şi, în general, persoanele creative învaţă să folosească în mod conştient stările alterate. Ei pot dobândi un grad înalt de focalizare şi concentrare. Practicarea conştiincioasă a exerciţiilor din această carte vă va ajuta să dobândiţi controlul stărilor alterate, mai ales în cazul aplicării lor în psihometrie.

SFATURI PENTRU CEI CARE EXERSEAZĂ PSIHOMETRIA

Este nevoie de mult exerciţiu pentru a antrena mintea şi trupul să lucreze împreună în mod conştient. Exerciţiile din acest capitol şi din toate celelalte) sunt menite să vă ajute să atingeţi acest scop. Nu înseamnă că ele vi se potrivesc în mod automat. Nu vă sfiiţi să le adaptaţi. Aceste exerciţii provin din mai multe surse, de la persoane care au dobândit un anumit succes în modificarea conştiinţei pentru a putea „citi” vibraţii şi amprente. Aceste exerciţii vă vor ajuta să vă întăriţi, în general, capacităţile perceptive şi intuitive, în mod particular, vă vor ajuta să vă îmbunătăţiţi capacitatea psihometrică.

Vor exista şi zile proaste. Uneori vă va fi greu să atingeţi o stare alterată a conştiinţei. Unele exerciţii vă vor reuşi mai bine decât altele. Vor fi şi exerciţii mai grele. Uneori reacţiile vor fi lente, aşa că fiţi atenţi să nu renunţaţi prea uşor. Perseverenţa este cheia reuşitei, încercaţi să respectaţi un program de exersare intensivă. Dacă în timpul săptămânii sau al zilei se ivesc şi alte prilejuri de a exersa, folosiţi-le pentru a vă perfecţiona. Prin exerciţiu, oricine va obţine anumite succese, chiar şi numai după câteva încercări. Este de ajuns pentru a vă încuraja să continuaţi dezvoltarea acestor capacităţi.

Nu exersaţi timp îndelungat, încercaţi un exerciţiu de câteva ori şi, dacă nu vă reuşeşte, treceţi la altul. S-ar putea întâmpla ca acel exerciţiu să nu fie cel mai nimerit pentru obţinerea de rezultate. Insistenţa exagerată asupra unui exerciţiu dă naştere la frustrare şi îndoială. Şi nu uitaţi că îndoielile sunt distructive. Dacă intraţi într-un blocaj, treceţi la un alt exerciţiu sau încercaţi-l în altă zi.

EXERCIŢII

XI. Etapa pregătitoareCel mai mult contează atitudinea. Aşteptaţi-vă să reuşiţi. Nu uitaţi că învăţaţi ceva nou.

Atunci când aţi început să citiţi, a trebuit să învăţaţi mai întâi alfabetul şi să vă dezvoltaţi vocabularul. Dezvoltarea calităţilor pentru practicarea psihometriei este, de asemenea, un proces laborios.

Faceţi-vă ordine în minte. Aruncaţi gunoiul din timpul zilei. Acordaţi-vă un timp de relaxare. Cu cât sunteţi mai relaxaţi, cu atât vă este mai uşor să accesaţi subconştientul.

Între ultima masă şi momentul când v-aţi programat să exersaţi trebuie să treacă cel puţin o oră - sau cel puţin şase ore, dacă este vorba de o masă copioasă. Cu cât vă simţiţi mai uşori, cu atât dispuneţi de mai multă energie pentru a vă acorda. Digestia necesită mai multă energie decât orice altă funcţie organică. Dacă nu aţi mâncat de curând, atunci subconştientul este perfect liber să se focalizeze pe ceea ce doriţi dumneavoastră.

40/96

Spălaţi-vă sau ştergeţi-vă mâinile înainte de a atinge obiectele ce urmează a fi studiate, pentru că astfel le curăţaţi de reziduurile provenite de la obiectele atinse anterior.

Unele persoane preferă să practice psihometria cu mâinile umede. E un obicei care aminteşte de ratoni. Despre ratoni se spune de multă vreme că îşi spală hrana înainte de a o mânca, însă în realitate, ei îşi udă labele ca să le sporească sensibilitatea şi să poată mânui mai bine hrana, încercaţi!

Apa ajută la stimularea sensibilităţii mâinilor şi a chakrelor lor, este un bun conducător de electricitate şi uşurează recepţionarea impresiilor datorate amprentelor de pe obiecte. Dacă nu vă udaţi mâinile, folosiţi cel puţin un şervet umed atunci când lucraţi.

XII. Îmbunătăţirea contactuluiUnele uleiuri şi arome sunt bune pentru stimularea chakrelor din palme şi degete, făcându-

le mai sensibile la ceea ce ating. Ele stimulează şi producerea stărilor alterate ale conştiinţei, facilitând accesarea subconştientului. Cele mai importante uleiuri sunt foarte puternice şi nu este nevoie decât de o picătură pusă fie într-un vas mic cu apă, fie chiar în palmă. Repet, faceţi o experienţă. Folosirea următoarelor uleiuri este benefică în psihometrie:

• Uleiul de eucalipt. Acest ulei cu puternice calităţi tămăduitoare are o acţiune uimitoare asupra capacităţilor psihometrice. Este penetrant şi calmează, făcând ca percepţiile să fie mai distincte şi mai clare. De asemenea, vă împiedică să vă conectaţi emoţional la impresiile pe care le recepţionaţi prin intermediul obiectului. Frecându-vă cu acest ulei în regiunea celui „de-al treilea ochi” (fruntea), vă va fi mai uşor să aveţi percepţii paranormale, pentru că el activează chakra frunţii. De regulă, folosirea uleiului provoacă o senzaţie de căldură, dacă ea este prea puternică, amestecaţi-l cu apă. Eficienţa creşte atunci când „citiţi” amprentele ţinând obiectul lipit de frunte. Dacă vă masaţi cu acest ulei podul palmei şi vârfurile degetelor, veţi activa şi centrele energetice aflate aici. Dacă aceste centre sunt stimulate, vă este mai uşor să simţiţi cu palmele şi cu degetele. Această metodă se poate folosi nu numai în psihometrie, ci şi în multe alte forme de vindecare prin atingere.

• Parfumul de gardenie. Este un ulei cu aromă, cu calităţi protectoare şi cu proprietatea de a stabiliza emoţiile. Acest ulei aromat îl recomand adesea celor care lucrează în domeniul sănătăţii mintale. El împiedică aceste persoane de a se lăsa influenţate de problemele şi emoţiile pacienţilor, ajutându-le să păstreze distanţa care le asigură obiectivitatea. Am descoperit că este folositor sub mai multe aspecte, pentru cei care încep să-şi dezvolte capacitatea psihometrică. Una dintre problemele care apar uneori atunci când se lucrează la dezvoltarea aptitudinilor este aceea că individul începe să se „conecteze” la tot ceea ce atinge. Acest lucru se întâmplă cel mai frecvent cu persoanele care au o înclinaţie înnăscută pentru reacţiile empatice. Problema va fi analizată mai amănunţit în capitolul 6. Poate fi util să înmuiaţi şervetul de şters mâinile în apa în care aţi pus ulei de gardenie, astfel nu veţi mai fi influenţat de „reziduurile emoţionale” de pe obiect. Mai există şi varianta de a avea un vas cu apă în care aţi pus ulei de gardenie. Cufundaţi-vă mâinile în el înainte de fiecare „citire” a unui obiect. Acest lucru vă ajută să citiţi obiectul fără a fi afectaţi emoţional de impresiile recepţionate.

• Uleiul de caprifoi. Această aromă este ceea ce se numea cândva „uleiul atracţiei”. El ascute intuiţia. Dacă vă ungeţi palmele cu el, vă sporeşte capacitatea de a-i „citi” pe cei cu care daţi mâna. Mai important este că, dacă vă frecaţi cu el sub ochi şi pe frunte, sensibilitatea feţei dumneavoastră va creşte. Este deosebit de eficient în cazul celor cărora le este mai uşor să culeagă impresii prin contact facial decât cu ajutorul mâinilor. Spălarea feţei cu ulei de caprifoi îi ajută pe cei care, în psihometrie, se folosesc mai ales de obraji şi frunte. Adăugaţi o picătură de ulei într-un vas cu apă şi amestecaţi. Cu mâinile curate, stropiţi-vă uşor faţa cu acest amestec. Puteţi lăsa faţa să se usuce sau vă puteţi şterge. Nu este nevoie să faceţi acest lucru înainte de fiecare „citire”. Efectele

41/96

spălării durează.• Uleiul de salvie. Este un ulei de uz general, cu multe proprietăţi deosebite. El curăţă,

protejează şi stimulează capacităţile senzitive superioare. Datorită lui, inspiraţiile şi percepţiile de natură spirituală sunt transmise mai limpede conştientului. Este benefic şi pentru a stimula găsirea celor mai potrivite modalităţi de exprimare a impresiilor, în psihometrie, este deosebit de util celor care obişnuiesc să perceapă obiectele cu ajutorul zonei plexului solar. Ungeţi pur şi simplu zona plexului solar cu o picătură sau două din acest ulei. Lipiţi obiectul de această zonă. (Nu este nevoie să-l lipiţi direct pe piele. Impresiile vor fi recepţionate şi prin haine.)

Nu uitaţi că majoritatea uleiurilor cu adevărat esenţiale au efect puternic şi pot irita pielea. Este mai bine să le diluaţi decât să le folosiţi direct pe suprafaţa pielii.

XIII. Creşterea gradului de receptivitate a mâinilorÎn capitolul 2 am amintit în trecere de sistemul de chakre al corpului uman. Aceste chakre

ar putea fi privite, într-un fel, ca nişte extensii ale subconştientului. Acesta are mai multe niveluri. Diferitele niveluri ale subconştientului controlează diferitele funcţii fiziologice şi anumite manifestări energetice ale corpului, minţii şi spiritului.

De exemplu, chakra din plexul solar este legată de acel nivel al subconştientului care controlează digestia, asimilarea elementelor nutritive şi chiar activitatea emisferei cerebrale stângi. Tot acest nivel al subconştientului mediază manifestarea reacţiilor empatice şi a capacităţilor extrasenzitive.

Deşi subconştientul înseamnă activitate mentală, el se manifestă preponderent în anumite puncte ale corpului. Aceste puncte sunt tocmai acelea cu cea mai mare intensitate a emisiilor electromagnetice. Masarea sau stimularea în diverse moduri a acestor puncte reprezintă mijloace de activare a unor anumite niveluri ale subconştientului.

În palme sau în vârful degetelor există ceea ce numim chakre, adică centre energetice. Meridianele şi căile energetice traversează întreg corpul. Cele mai multe dintre meridianele importante ale corpului se termină în vârful degetelor. De aceea, mâinile pot folosi la perceperea şi, eventual, la proiectarea energiei subtile.

Din când în când, atunci când fac analiza aurei unor persoane, întâlnesc indivizi cărora le ies din vârful degetelor uşoare spirale de energie. Uneori întreaga mână este învăluită în energie ce vibrează. Acest lucru îl întâlnesc cel mai des la cei care practică masajul, la terapeuţi, asistente medicale, artişti plastici şi, în general, la cei ce-şi folosesc în mod regulat mâinile într-o formă sau alta de activitate creativă sau pentru a vindeca.

Stimulând şi activând aceste chakre, devenim mai receptivi la impresiile ce pot fi culese de pe obiecte, deci ne este mai uşor să simţim amprentele energetice ale posesorului obiectului.

Cel mai simplu şi rapid mod de activare a acestor chakre din palme este, pur şi simplu, frecarea palmelor între ele. Frecaţi-vă energic palmele timp de 15-30 de secunde. Pentru a vă activa chakrele din vârful degetelor, uniţi-vă vârfurile degetelor de la fiecare mână şi frecaţi-le între ele. Puteţi face asta cam un minut, ceea ce stimulează toate căile energetice ale corpului, oferindu-i sănătate şi echilibru.

În plus, frecarea va spori sensibilitatea. Poate vă mai amintiţi acele filme vechi în care cei ce jefuiau bănci şi deschideau seifuri , înainte de a încerca o combinaţie, îşi frecau vârfurile degetelor cu podul palmei sau chiar cu glaspapir. Aceasta le stimula şi le ascuţea simţul tactil. Prin acest exerciţiu, vă sporiţi acuitatea pipăitului pentru a descifra amprentele de pe obiect.

Pentru a verifica dacă chakrele sunt activate, întindeţi mâinile în faţă după ce le-aţi frecat energic. Ţineţi-le cam la 30 cm depărtare una de alta. Apropiaţi-vă încet palmele, cât de mult puteţi fără să le atingeţi. Apoi îndepărtaţi-le cam la 15 cm şi repetaţi această mişcare de apropiere-depărtare. Mişcările trebuie să fie lente şi constante, în timpul acestui test, fiţi atenţi la ceea ce simţiţi. Puteţi avea o senzaţie de căldură sau de frig. Puteţi simţi cum se creează o presiune. Este ca şi cum aerul dintre mâini s-ar îngroşa. De fapt, v-a sporit capacitatea de a

42/96

simţi mediul.

Fig. 14 Chakrele mâinilor

Faceţi următorul exerciţiu de stimulare:1.Amestecaţi un pachet oarecare de cărţi de joc.2. Frecaţi-vă energic palmele între ele.3.Trageţi prima carte din pachet şi ţineţi-o între palme fără s-o priviţi.4. Inspiraţi adânc, relaxaţi-vă şi încercaţi să simţiţi dacă este o carte roşie sau neagră.

Rămâneţi la prima impresie.5. Dacă reuşiţi, puneţi cartea într-o cutie de pantofi. Ţineţi cutia în mână şi încercaţi să

stabiliţi culoarea.Această activare prin frecare energică trebuie făcută înaintea oricărei analize

psihometrice. Vă va spori sensibilitatea generală şi acuitatea simţului tactil. Vă va face să simţiţi cu mai multă claritate amprentele energetice ale obiectelor şi persoanelor.

XIV. Creşterea sensibilităţii tactileChiar cu chakrele mâinilor stimulate şi active, unora le poate fi greu să perceapă

amprentele de pe obiecte sau persoane. Există câteva lucruri simple pe care le puteţi face pentru a vă spori capacităţile psihometrice.

În general, percepţia extrasenzorială este mai puternică atunci când stimulii senzoriali obişnuiţi sunt blocaţi sau inactivi. Dacă un simţ dispare, celelalte se ascut. Am amintit mai înainte de capacităţile superioare de percepţie ale unui prieten orb. Nu este ceva neobişnuit. Cei lipsiţi de unul dintre simţuri, pot utiliza adesea într-un mod ieşit din comun celelalte simţuri. Un orb poate avea auzul mai bun. Cei lipsiţi de auz pot descoperi că le-au sporit senzaţiile tactile.

43/96

Fig. 15 Activarea chakrelor de la mâini

Mişcările de apropiere şi depărtare a mâinilor activează chakrele din palme, care devin mai sensibile, spaţiul dintre ele sau chiar obiectele ţinute între ele devenind mai uşor de

perceput.

Fig. 16 Activarea chakrelor de la mâini

O dată cu practica, dobândim o sensibilitate şi un control care pot elimina necesitatea de a ţine obiectul, sau chiar de a face gestul ţinerii mâinii deasupra lui, permiţându-vă să simţiţi.

Imitând acest lucru, putem păcăli corpul, determinându-l să aibă percepţii senzoriale superioare. Există mediumuri şi clarvăzători care „văd” o persoană sau un obiect cu ochii închişi. Şi eu fac acest lucru, în cazul meu, faptul că ţin ochii închişi intensifică reacţiile pe care le înregistrez la alte niveluri şi mă împiedică să folosesc reacţiile clienţilor drept indicii pentru tipul de informaţie parapsihologică şi pentru a afla ce înseamnă ea, pentru că scade probabilitatea de a le interpreta limbajul corporal sau expresia facială.

Faceţi experienţa cu citirea cărţii de joc ţinând ochii închişi sau legându-vă la ochi. Comparaţi rezultatele cu cele ale primului exerciţiu. Apoi repetaţi experienţa, astupându-vă urechile cu vată şi legându-vă la ochi. Comparaţi din nou rezultatele, iar după aceea treceţi la alte obiecte. Veţi descoperi că procedând în felul acesta, veţi obţine cel puţin eliminarea surselor de distragere a atenţiei şi creşterea capacităţii de concentrare.

XV. Metoda celor douăzeci de întrebăriFiecare va trăi percepţiile extrasenzoriale puţin diferit. Unii pot avea senzaţii vagi,

nedefinite, în timp ce alţii pot dezvolta în minte scenarii amănunţite. Modul dumneavoastră de a percepe nu este mai bun, şi nici mai rău decât al altcuiva, pur şi simplu vă aparţine.

Atunci când predau dezvoltarea psihometriei, întâlnesc adesea persoane care se descurajează pentru că ele nu „văd” imagini şi aşa mai departe. Ele presupun în mod greşit că nu au capacităţi superioare de percepţie doar pentru că nu pot „vedea”. Dacă faceţi parte din această categorie, nu fiţi descurajaţi.

Subconştientul înregistrează percepţii, numai că puntea dintre el şi conştient poate să nu fie complet constituită, în asemenea cazuri, folosiţi „metoda celor douăzeci de întrebări” care vă provoacă să daţi nişte răspunsuri.

1. Începeţi cu un exerciţiu de relaxare.2. Frecaţi-vă mâinile între ele pentru a activa chakrele.3. Luaţi în mâini obiectul pe care urmează să-l testaţi prin psihometrie.4. Examinaţi-l îndeaproape, apoi închideţi ochii.5. Învârtiţi obiectul în mâini. Plimbaţi-vă degetele peste el. Lipiţi-l de plexul solar sau de

frunte.6. Nu vă îngrijoraţi dacă nu vă apar în minte imagini sau impresii. Poate că apar mai lent

sau poate că se înregistrează sub alte forme. Aici intervin întrebările. Puneţi-vă în gând

44/96

întrebări simple în legătură cu obiectul şi posesorul lui. Ele nu trebuie să fie complicate. Este bine să le formulaţi astfel încât să puteţi răspunde prin da sau nu. încredeţi-vă în ceea ce vă trece prin minte. Iată câteva exemple de asemenea întrebări: Posesorul este bărbat sau femeie? Este de regulă o persoană optimistă sau pesimistă? Care este dispoziţia sa generală? Există vreo preocupare esenţială în viaţa acestei persoane? Este vorba de familie? Afaceri? O problemă personală? Există vreo culoare semnificativă pentru această persoană? (Nu uitaţi că este posibil să nu vedeţi culoarea, dar se poate să gândiţi sau să simţiţi ceva galben, de exemplu. Transmiteţi ceea ce simţiţi în acel moment.) Este ceva deosebit la acel obiect? Ceva unic? Semnificativ pentru posesorul lui? Există vreo persoană care, în acel moment, contează pentru posesorul obiectului? Dacă da, există vreun nume? Vreo iniţială?

7. Asemenea întrebări sunt esenţiale. Nu uitaţi că s-ar putea să nu vedeţi şi nici să nu auziţi răspunsul, ci doar să-l gândiţi. De exemplu, dacă persoana ar avea o culoare preferată, care credeţi că ar fi? Apoi transmiteţi ceea ce vă vine în minte, exprimându-vă primele impresii. Nu ezitaţi şi nu încercaţi să le explicaţi de la început. Pe măsură ce vă dezvoltaţi aptitudinile, veţi descoperi că sunteţi din ce în ce mai pregătiţi să faceţi acest lucru, dar, la început, este important doar să construiţi acea punte între subconştient şi conştient. Când începeţi să exprimaţi ceea ce gândiţi sau ceea ce vă impresionează, puntea de legătură se consolidează, răspunsurile devin mai clare.

8. Comunicaţi-vă răspunsurile şi impresiile cu încredere. Când folosiţi metoda de generare a intuiţiilor prin întrebări ajutătoare, formulaţi-vă fiecare răspuns în aşa fel încât să includă întrebarea. De exemplu, dacă vă întrebaţi în gând în legătură cu o culoare şi în minte vă vine albastrul, spuneţi simplu: „Văd (simt, sunt impresionat de) culoarea albastră. Pentru mine, asta ar însemna... în legătură cu această persoană şi/sau acest obiect.”

9. Nu uitaţi, uneori este de ajuns să exprimaţi cu voce tare ceea ce vă impresionează pentru ca „uşile” să se deschidă larg. Exprimându-vă impresiile, gândurile, descriind imaginile etc. legate de obiect, faceţi trecerea dinspre subconştient spre conştient. Extrageţi impresiile din acel domeniu mental eteric care este subconştientul şi le turnaţi într-o expresie fizică.

10. În legătură cu exprimarea impresiilor, se întâmplă adesea ca înţelesul acestora să se clarifice deodată. De multe ori, visele noastre nu capătă sens decât atunci când le povestim sau le înregistrăm. Atunci se aprind luminile, în psihometrie, descrierea obiectului sau a oricărei impresii foloseşte în acelaşi scop: stimulează înţelegerea şi clarificarea.

45/96

5. CONTINUAREA DEZVOLTĂRII CAPACITĂŢII DE PERCEPŢIE

Psihometria este una dintre capacităţile paranormale cel mai uşor de dezvoltat. Ca metodă, psihometria are multe aplicaţii. O putem folosi pentru a evalua oamenii şi compatibilitatea noastră cu ei, pentru a descoperi obiecte sau persoane dispărute, pentru detectarea şi explorarea unor dezechilibre energetice din corp, minte şi spirit. Câteva dintre aceste aplicaţii vor fi analizate în acest capitol, iar altele vor fi studiate pe parcursul cărţii.

Psihometria vă permite să vă confirmaţi impresiile mai uşor decât prin alte metode. Dezvoltarea acestei capacităţi vă învaţă să aveţi respect pentru eea ce simţiţi la toate nivelurile.

Ca şi în cazul oricărei alte capacităţi paranormale, există câteva lucruri care trebuie reţinute atunci când exersaţi. Dezvoltarea ei nu vă asigură calitatea de consilier parapsihologic profesionist, tot aşa cum carnetul de conducere nu face din dumneavoastră un şofer de curse. Acest capitol este destinat celor care vor să-şi perfecţioneze aptitudinile şi, eventual, să înceapă o analiză a posibilităţilor de a folosi aceste aptitudini pentru a-i ajuta pe alţii. La sfârşitul capitolului, veţi găsi exerciţii mai complexe cu scopul de a înainta şi mai mult pe calea trezirii capacităţilor. Următoarele sfaturi vă vor ajuta să vă dezvoltaţi sensibilităţile superioare, de altfel, ele vor fi reluate şi descrise mai amănunţit în capitolul 7.

Adoptaţi atitudinea corectă. Propria dumneavoastră atitudine faţă de realităţile energiei subtile şi ale conştiinţei superioare joacă un rol esenţial. Blocajele care inhibă deplina acceptare a acestor realităţi pot fi uneori subtile.

Capacitatea paranormală nu reprezintă un anumit dar rezervat de natură sau de Dumnezeu unor persoane deosebit de înzestrate. Este o capacitate naturală, înnăscută, a fiecărui om. Nimeni nu este mai înzestrat sau mai puţin înzestrat decât altcineva. Feriţi-vă de cei care susţin acest lucru. Este la fel ca dezvoltarea oricărei aptitudini. Presupune exerciţiu, practică şi perseverenţă.

„Nimic în lume nu poate înlocui perseverenţa. Talentul n-o poate înlocui -cel mai adesea oamenii talentaţi sunt cei care nu reuşesc, geniul n-o poate înlocui - geniile nerăsplătite sunt aproape un proverb, instrucţia n-o poate înlocui - lumea este plină de rataţi instruiţi. Perseverenţa şi hotărârea sunt atotputernice. “ *

De o importanţă crucială este atitudinea noastră. Pentru a-ţi dezvolta şi a-ţi manifesta în mod echilibrat capacităţile parapsihologice, este important să ştii cât mai mult despre mintea şi conştiinţa omenească. Şi chiar mai important este totuşi să crezi că-ţi poţi dezvolta aceste capacităţi. Devii ceea ce gândeşti. Dacă îţi schimbi reprezentările, poţi schimba lumea.

Orice parapsiholog calificat şi îndreptăţit la acest nume este o persoană care s-a ocupat îndelung cu dezvoltarea, afirmarea, stabilizarea şi păstrarea controlului asupra energiilor sale subtile. Aceasta necesită disciplină, necesită timp şi exerciţiu. Facultatea paranormală trebuie antrenată exact ca orice altă facultate mentală sau aptitudine fizică.

Nu acceptaţi vechile legende în legătură cu parapsihologia. Există multe legende despre dezvoltarea parapsihologică ce pot inhiba sau bloca afirmarea personală. Este important să le poţi recunoaşte ca atare şi să le poţi depăşi, în cele mai multe cazuri, nu este nevoie decât să le priveşti din perspectiva bunului simţ.

Una dintre cele mai subtile influenţe asupra capacităţii sau incapacităţii de a ne dezvolta potenţialul paranormal o constituie concepţia noastră religioasă sau spirituală. Pentru mulţi, orice este legat de parapsihologic poartă însemnele răului. Pe de altă parte, există mulţi care cred că doar o persoană cu adevărat religioasă îşi poate dezvolta cu adevărat acest potenţial.

46/96

Nici una dintre aceste păreri nu este adevărată. Facultăţile paranormale nu sunt supranaturale. Din păcate, mulţi oameni privesc dezvoltarea acestor facultăţi ca pe o reflectare a religiozităţii sau ca pe ceva supranatural. Acest gen de interpretare creează cultul eroilor şi ridică unora piedestale, iar dacă este vorba chiar de dumneavoastră, vă aşază pe un piedestal la înălţimea căruia nu veţi putea trăi.

Energia parapsihologică este neutră. Ea nu este nici bună, nici rea prin ea însăşi. Capacitatea este înnăscută în fiecare dintre noi. Doar modul în care folosim şi ne manifestăm această capacitate hotărăşte în ce măsură ea este bună sau rea. Moralitatea şi religiozitatea nu merg neapărat mână în mână cu capacitatea paranormală. O persoană puternică din punct de vedere fizic nu este în mod necesar bună sau rea. Dacă puterea ei se manifestă printr-o agresivitate terorizantă, atunci îi putem determina măsura „răutăţii”. La fel stau lucrurile şi cu manifestarea parapsihologică._______________________________________* Regardie, Israel. The Complete Golden Dawn System of Magic. Falcon Press; Phoenix, Arizona, 1984.

O altă legendă este aceea că trebuie să-ţi fi dezvoltat această capacitate într-o viaţă

anterioară pentru ca în această viaţă să te pricepi cu adevărat. Aud de multe ori persoane din acest domeniu care afirmă că sunt înzestraţi datorită vieţilor anterioare.

Acest gen de afirmaţii ar trebui să declanşeze serioase semnale de alarmă. Indiferent de gradul de dezvoltare atins într-o viaţă anterioară, calităţile şi capacităţile trebuie oricum trezite, dezvoltate şi afirmate din nou în această viaţă. Da, există exemple ieşite din comun, dar mulţi dintre noi nu prea avem de-a face cu ele şi chiar şi aceştia trebuie să reînveţe şi să controleze. Dacă am învăţat să citim într-o viaţă anterioară, tot trebuie să învăţăm din nou acest lucru în prezent. Acelaşi lucru este valabil şi pentru dezvoltarea parapsihologică.

De regulă, cei care pretind că talentele lor au legătură cu vieţile anterioare încearcă să facă din ei înşişi ceva unic şi deosebit de înzestrat. La fel stau lucrurile şi cu cei care dau crezare posibilităţii de a dobândi aceste capacităţi în urma unui accident fizic, aşa cum se povesteşte adesea în cărţi sau filme, încă o dată, astfel de relatări fac ca aceşti oameni să pară ieşiţi din comun doar în ochii noştri. Fac din capacităţile lor ceva neobişnuit, ceva inaccesibil unei persoane oarecare. Deşi asemenea situaţii sunt rare, trebuie să fim rezervaţi faţă de cei care pretind aşa ceva. Asemenea cazuri sunt aproape întotdeauna de natură atavică. De regulă, individul nu este capabil să-şi controleze nici intensitatea trăirii, nici momentul şi nici modul de manifestare a acesteia. Traumatismul care declanşează manifestarea spontană a energiilor parapsihologice va afecta persoana şi la alte niveluri ale fiinţei şi, deşi aceste influenţe pot să nu apară imediat, ele vor apărea de regulă în decurs de trei până la şapte ani. în tot cazul, nimic nu conferă persoanelor respective calitatea de sfătuitori şi nici nu-i califică drept autorităţi în materie.

Controlul capacităţilor este esenţial, în dezvoltarea psihometriei sau a altei capacităţi parapsihologice, trebuie să intervină întotdeauna controlul. Controlul vine o dată cu dezvoltarea atenţiei focalizate şi a concentrării. Ideal ar fi să ne putem activa şi dezactiva capacităţile paranormale după cum dorim. De asemenea, trebuie să tratăm cu atenţie şi să putem analiza impresiile pe care le recepţionăm. Un bun parapsiholog nu este niciodată un „marţian” visător, fără spirit practic. O bună concentrare este indispensabilă pentru a reuşi în orice domeniu al vieţii.

Informaţia de natură parapsihologică, cum ar fi cea datorată psihometriei, trebuie prelucrată rapid. Trebuie înregistrată la nivelul conştientului şi transmisă. Aceasta înseamnă că nivelul conştient trebuie să selecteze impresiile şi să discearnă asupra lor, ele trebuind să fie aşezate într-o ordine inteligibilă pentru individ.

Acum, cei mai mulţi dintre noi au unele pete negre, dar prin antrenarea observaţiei, multe din ele pot fi eliminate sau diminuate. Toate impresiile trebuie conştientizate, înregistrate şi traduse celui interesat. Dacă acest lucru nu se face repede - cel mai bine ar fi să se facă pe loc -, ele se amestecă cu alte informaţii din creier, care le distorsionează. (Iată un motiv în plus

47/96

pentru care trebuie să luăm în considerare primele impresii.) Capacitatea de a face toate acestea necesită mult control şi nu se dobândeşte decât prin exerciţiu.

Chiar dacă informaţia obţinută de dumneavoastră pe cale intuitivă este bună, prezentarea ei trebuie să fie fermă şi echilibrată. Un amestec de fragmente disparate, şi nu o serie coerentă de afirmaţii, nu va face decât să zăpăcească persoana pentru care facem „citirea”. Informaţia parapsihologică vine adesea în tranşe. Este posibil ca dumneavoastră să aveţi o înclinaţie psihică SPRE informaţiile ce vor „colora” prezentarea acesteia. O selectare şi o diferenţiere defectuoasă a informaţiei intuitive se datorează, de regulă, unei lipse a controlului mental şi intuitiv.

Respectaţi anumite principii comportamentale atunci când utilizaţi capacităţile paranormale. Existenţa acestor principii şi aplicarea lor în viaţa de zi cu zi, este o parte esenţială a controlului de care trebuie să daţi dovadă. Mulţi parapsihologi cred că nu este nici o problemă să te acordezi la alţii fără a le cere permisiunea. Din multe puncte de vedere, este ca şi cum ai deschide corespondenţa cuiva, fără a-i cere permisiunea. Este un abuz. Dovedeşte o lipsă de respect faţă de altă persoană.

Personal nu sunt de acord cu cei care procedează aşa, pentru că sunt un adept convins al respectării intimităţii. Mă irită cei care încearcă să pătrundă în viaţa mea personală, aşa că sunt foarte grijuliu să nu fac şi eu acelaşi lucru cu alţii. Chiar dacă îmi dau seama de anumite lucruri, de regulă, nu le dezvălui, în primul rând, pentru că aceasta îi poate enerva pe unii, şi pe urmă, pentru că trebuie să te asiguri care va fi reacţia persoanei înainte de a-i comunica vreo informaţie delicată.

Există şi excepţii, desigur, în problemele de sănătate şi siguranţă, trec peste aceste principii. Sunt foarte conştient de eventualele repercusiuni şi hotărârea de a proceda astfel este pe deplin asumată. Dacă iese bine, e minunat. Dacă nu sunt dispus să suport consecinţele faptelor mele.

În toate aceste situaţii, am grijă să prezint informaţiile astfel încât ele să nu pară ameninţătoare. Aceasta face parte din controlul despre care vorbeam. Informaţiile şi impresiile parapsihologice trebuie prezentate într-o formă pozitivă şi stimulativă. Chiar şi impresiile negative pot fi prezentate persoanei astfel încât să sugereze că există posibilităţi ascunse. Pentru a putea face însă acest lucru, aveţi nevoie de ceva iscusinţă şi de o instruire temeinică în domeniul tehnicilor de consiliere pe care să o căpătaţi într-o instituţie de învăţământ. Aceasta ar trebui să constituie o cerinţă minimă pentru cineva care se hotărăşte să devină consilier parapsihologic, pentru că este prea uşor să influenţezi greşit o persoană printr-o prezentare inadecvată. Dacă cineva vă cere o informaţie - obţinută fie prin psihometrie, fie prin alte mijloace paranormale -, trebuie să fiţi pregătiţi pentru orice eventualitate, în consultaţiile parapsihologice, şi chiar în situaţiile didactice obişnuite, solicitanţii se află în poziţie de receptor, poziţie adesea vulnerabilă. Din această cauză, ei sunt mai uşor influenţaţi de ceea ce spuneţi, aşa încât este necesară multă precauţie şi pregătire.

Instruiţi-vă în domeniul consilierii. Faceţi nişte cursuri de specialitate la facultate, oferiţi-vă voluntari pentru liniile telefonice destinate cazurilor de urgenţă * sau urmaţi nişte cursuri serale. Nu veţi deveni neapărat un psihoterapeut sau un consilier competent, dar veţi cunoaşte câteva tehnici de rezolvare a unor situaţii şi de comunicare eficientă cu diferite genuri de oameni. Câteva asemenea tehnici sunt prezentate în capitolul 7.

Mulţi dintre cei care se adresează parapsihologului se încadrează într-una dintre următoarele două situaţii: fie caută soluţii rapide care nu presupun efort din partea lor - printre care şi aceea de a-i permite parapsihologului să le spună cum să-şi trăiască cel mai bine viaţa -, fie caută anumite îndrumări intuitive şi creative şi nişte repere cu ajutorul cărora să-şi rezolve problemele de viaţă. Aceştia caută eventualele direcţii, în ambele cazuri însă, cunoaşterea unor noţiuni în legătură cu modul în care se face o consiliere este binevenită şi va face ca efortul dumneavoastră de a-i ajuta pe oameni să se ajute singuri să fie mai eficient.

Aproape toată activitatea parapsihologului se învârte în jurul a trei probleme: sănătate, bani

48/96

(slujbă) şi dragoste. Mulţi oameni vin la parapsiholog în căutarea unor răspunsuri şi soluţii facile, dar în viaţă lucrurile nu stau aşa. Adesea, oamenii au nevoie nu de informaţii parapsihologice, ci de un oarecare simţ al realităţii, de o nouă perspectivă sau înţelegere a lucrurilor, care să le dezvăluie posibilităţi mai creative. Nu este rolul consilierului parapsiholog să orienteze viaţa clienţilor lui. Nu este rolul parapsihologului să-i spună omului ce să facă. Rolul parapsihologului este de a ajuta o persoană să dobândească mai mult control asupra propriei vieţi.

Consilierul parapsiholog ar trebui să ajute o persoană să înţeleagă şi să-i ofere acesteia nişte opţiuni, ar trebui să-i arate ce s-ar putea întâmpla dacă se întreprind anumite acţiuni, în felul acesta, dându-i posibilitatea să fie în stare să ia singură o hotărâre. O astfel de persoană va fi pusă în situaţia de a-şi asuma răspunderea pentru propria viaţă, lucru care are, în ultimă instanţă, o acţiune curativă şi de întărire a încrederii în sine.___________________________________________* Linii telefonice non-stop la care cineva competent oferă sfaturi celor aflaţi în situaţii critice din punct de

vedere social sau psihologic, (n. red.)

Mulţi oameni vin cu probleme grave. Dacă în aceste cazuri le oferiţi informaţii

parapsihologice în loc să-i ajutaţi mai substanţial, le faceţi un deserviciu, pentru că, astfel, ei pot deveni dependenţi de parapsiholog.

Cu câţiva ani în urmă, am participat la o prezentare cu caracter metafizic, la care mă număram printre principalii vorbitori. Făceam şi mici „citiri” parapsihologice cu caracter promoţional. Primele două analize psihometrice din cea de-a doua zi au fost intense. Prima doamnă se afla în mijlocul unei mari crize a vieţii sale şi era în pragul sinuciderii. A doua era o femeie pe care o părăsise soţul de curând, după numai un an de la căsătorie, deoarece fosta lui soţie tocmai murise, iar pentru acest lucru el dădea vina pe sine şi pe actuala lui soţie.

Este evident că într-un sfert de oră nu poţi rezolva în nici un fel asemenea situaţii - şi nici nu este bine să încerci. Nu era momentul potrivit pentru informaţii parapsihologice. Ambele persoane aveau nevoie de psihoterapeuţi calificaţi. Mi-am concentrat eforturile în a le linişti şi a le îndruma către instituţii sau persoane care le-ar fi putut ajuta mai mult decât mine.

Asemenea situaţii nu sunt neobişnuite. Iată de ce este important pentru un parapsiholog profesionist să aibă cunoştinţele potrivite pentru a da sfaturi în situaţii de criză. Atunci când ajung într-o regiune necunoscută, adesea iau cartea de telefon şi copiez, pentru orice eventualitate, numerele agenţiilor pentru servicii sociale.

Impresia dumneavoastră intuitivă se poate contura cu claritate, dar trebuie să ştiţi şi cum să prezentaţi informaţiile, astfel încât solicitantul să le poată folosi. Nu uitaţi că majoritatea oamenilor vin la dumneavoastră din pricina unor probleme reale - şi nu neapărat de dragul impresiilor parapsihologice. Consilierea şi parapsihologia trebuie să meargă mână în mână.

CONCLUZII

Veţi fi mai eficient în anumite momente decât în altele. Analizaţi rezultatele atunci când faceţi exerciţiile din această carte. Depind ele de anumite faze ale lunii? De anumite momente ale zilei?

Asiguraţi-vă că vă simţiţi confortabil sub aspect fizic atunci când lucraţi. Dacă nu vă simţiţi confortabil, vă va fi mai greu să vă concentraţi.

Nu încercaţi să daţi pe loc un sens oricărui lucru, începeţi prin a vă descrie impresiile şi treceţi mai departe, înţelesul se va lămuri pe măsură ce vorbiţi.

Nu puneţi prea multe întrebări solicitantului. Acesta vine la dumneavoastră pentru răspunsuri. Prea multe întrebări nu numai că îl vor face să se îndoiască de capacităţile dumneavoastră, dar transmite şi subconştientului său mesajul că sunteţi nesigur.

49/96

Încheiaţi întotdeauna şedinţa într-un mod clar. Procedaţi astfel mai ales dacă nu vă simţiţi deloc confortabil sau dacă impresiile sunt prea intense.

Stabiliţi-vă propriul ritual, un gest care să semnifice terminarea procedurii, înapoiaţi obiectul posesorului său, apoi trimiteţi un mesaj mental către subconştientul dumneavoastră, cerându-i să încheie. Ştergeţi-vă mâinile cu şervetul şi implicaţi-vă într-o activitate fizică. Mâncaţi ceva uşor. Subconştientul şi energiile corpului se vor concentra asupra digestiei. Este foarte util.

UN BUN PARAPSIHOLOG ESTE...

• Un bun consilier parapsiholog este capabil să se acordeze la persoană şi/sau la situaţie.• Un bun consilier parapsiholog este cineva care, simultan cu acordarea, este capabil să

prevadă cum va reacţiona solicitantul la informaţiile primite. Aceste informaţii pot fi exprimate într-o formă neagresivă, eficientă şi mai sugestivă.

• Un bun consilier parapsiholog va prezenta întotdeauna informaţiile pe înţelesul persoanei care le solicită.

• Un bun consilier parapsiholog va ajuta persoana să înţeleagă, îi va oferi noi posibilităţi sau opţiuni şi direcţii de acţiune benefice în legătură cu situaţia dată.

• Un bun consilier parapsiholog va face toate acestea fără a acţiona asupra liberului arbitru al persoanei

EXERCIŢII

XVI. Creşterea gradului de concentrare si focalizarePentru foarte mulţi oameni, cel mai greu este să-şi îmbunătăţească puterea de concentrare

şi focalizare. Există atâtea surse de distragere a atenţiei în viaţa noastră agitată, încât mintea pare împrăştiată. Dezvoltându-vă atenţia focalizată, veţi avea reuşite în toate domeniile vieţii, şi nu doar în cel al parapsihologici.

Concentrarea este arta de a menţine imaginea pe care aţi creat-o sau căreia i-aţi dat voie să plutească în mintea dumneavoastră, fără ca mintea să oscileze sau să rătăceacă prin alte locuri. Trebuie să puteţi realiza o focalizare a atenţiei suficient de puternică, pentru a păstra o singură imagine, făcând abstracţie de toate celelalte.

Exerciţii de tipul celor care urmează se pot face regulat şi vă vor ajuta să vă dezvoltaţi şi să vă creşteţi această capacitate, începeţi printr-o relaxare progresivă. Cu cât sunteţi mai relaxat, cu atât vă este mai uşor să vă concentraţi.

1. Închideţi ochii şi compuneţi o imagine mentală. Ea trebuie să aibă limpezimea unei imagini concrete, încercaţi să-i daţi cât mai multă viaţă. Atribuiţi-i culoare, miros, consistenţă, în sfârşit, toate calităţile fizice pe care le-ar avea în realitate.

Un exerciţiu simplu este acela de a vizualiza o portocală. Priviţi-i cu ajutorul minţii forma, mărimea şi culoarea. Pipăiţi-i coaja. Ce simţiţi când vă înfigeţi degetul în ea şi începeţi s-o cojiţi? Observaţi aroma care se degajă, atunci când iese sucul din ea, apoi compuneţi şi noua imagine în minte, simţiţi-i şi gustul.

După aceea, încercaţi acelaşi lucru cu alte fructe şi cu nişte obiecte. Fiecare se asociază cu o trăire unică şi va obliga mintea să se concentreze. Asemenea exerciţii nu necesită decât câteva minute şi sunt foarte bune pentru stimularea subconştientului şi a capacităţii dumneavoastră de a vă focaliza asupra acestuia.

Impuneţi-vă să menţineţi imaginea stabilă în minte un timp rezonabil, începeţi prin a vă propune să faceţi asta timp de trei minute. Dacă vi se pare prea greu, reduceţi timpul. Dacă vi

50/96

se pare prea uşor, este normal să creşteţi durata.Pe măsură ce progresaţi, aţi putea încerca aceleaşi experienţe în altă ambianţă sau cu ochii

deschişi, începeţi cu un loc unde nu sunt surse de distragere a atenţiei. Apoi, încercaţi să focalizaţi imaginea atunci când sunt şi alţii de faţă, de exemplu, la cinematograf sau când aşteptaţi la o coadă, în timpul prânzului. Pe măsură ce exersaţi, veţi descoperi că puteţi focaliza o anumită imagine cu din ce în ce mai multă uşurinţă şi cu din ce în ce mai puţine momente de distragere a atenţiei, şi asta în aproape orice conjunctură.

2. Un alt exerciţiu simplu, dar cu o eficienţă deosebită în dezvoltarea capacităţii de concentrare, este numărătoarea. Este un exerciţiu pe care îl folosesc frecvent la cursurile mele. începeţi, ca de obicei, prin a vă relaxa şi a închide ochii. La început, poate doriţi ca altcineva să numere, dar puteţi s-o faceţi şi singuri.

Număraţi rar până la 10. Fiţi atent la fiecare cifră în parte şi numai la ea, până când se aude următoarea, încercaţi s-o vizualizaţi în minte. Faceţi-o să vă răsune în minte. Concentraţi-vă doar asupra cifrei.

Dacă faceţi parte dintr-un grup de meditaţie sau de studiu, schimbaţi persoanele care numără până la 10 sau 20. Când număraţi dumneavoastră -este valabil pentru fiecare -, variaţi ritmul. Numărătoarea trebuie să fie neritmică. Procedând astfel, evitaţi anticiparea comutării, iar concentrarea spcreşte.

Fiţi atenţi la propriile dumneavoastră procese de gândire în timpul nunărătorii. Vă alunecă mintea la altceva? Dacă vă vin gânduri de tipul „oh, nu-i chiar aşa de greu,” atunci mai trebuie să lucraţi asupra concentrării, în firul, trebuie să ajungeţi să număraţi până la 100, fără ca atenţia să vă fie disrasă deloc sau aproape deloc şi fără ca mintea să rătăcească.

XVII. Sporirea sensibilităţii mâinilorPalmele şi degetele sunt instrumentele cu care atingem, mângâiem şi exjerimentăm pe

parcursul vieţii noastre. Le folosim ca să dăm şi să luăm, ca să atragem şi să respingem, ca să apucăm sau să îndepărtăm. Le ridicăm în senn de binecuvântare sau de mânie, în simbolismul tradiţional, poziţia mânii era cea mai importantă. Fiecare deget avea semnificaţia lui, personală săi astrologică. Mâinile noastre sunt nişte instrumente extraordinare. Cu ajvtorul lor îi putem atinge pe alţii şi ne putem manifesta dragostea. Cu ajitorul lor putem comunica. Cu ajutorul lor învăţăm să ne eliberăm de ceea ceftim că nu ne mai este benefic.

Sunt multe modalităţi de a spori sensibilitatea generală a mâinilor, una dhtre cele mai practice şi mai uşoare fiind masajul şi reflexologia.

La mâini există nişte puncte care sunt conectate la diferite părţi ale copului. Din medicina orientală aflăm de existenţa meridianelor sau a căilor erergetice. Cele mai multe meridiane importante se termină în vârful dietelor. Astfel, numai masându-ne vârful degetelor sau lucrând cu ele, pitem stimula tiparele energetice principale ale corpului. Acest lucru poate ccitribui la îmbunătăţirea stării de sănătate şi la creşterea extrasenzitivităţilor.

Reflexologia reprezintă teoria conform căreia o anumită parte a corpului ese o reflectare sau o hartă a întregului corp. în medicina tradiţională chineză, miinile, picioarele şi urechile sunt considerate puncte reflexologice dinamice, acică au legături cu orice parte a corpului. Un loc dureros de la mână sau de lapicior va indica, de regulă, o problemă de sănătate într-o altă parte a cepului.

Reflexologia justifică folosirea acupuncturii sau a masajului anumitor zone al mâinilor cu scopul de a stimula alte părţi ale corpului. Acest tip de masaj ese un instrument dinamic pentru reducerea stresului şi pentru alinarea drerii. De exemplu, masând un loc sensibil de pe mână, putem ameliora sau clar vindeca o problemă a unui organ intern.

Această carte nu-şi propune să detalieze problemele complexe ale reflexologiei şi ale medicinei chinezeşti. Aveţi la dispoziţie foarte multe lucrări pe această temă.

Practicaţi în mod regulat simple masaje ale mâinilor. Aceste masaje vi le poate face altcineva sau vă puteţi masa singuri o mână cu cealaltă. Puteţi folosi chiar un ulei parfumat cu

51/96

arome care favorizează psihometria. Mai departe este descrisă o metodă simplă care vă va creşte sensibilitatea tactilă generală.

1. Masaţi-vă întreaga suprafaţă a palmei, folosind degetul mare, printr-o mişcare de alunecare sau, folosind două degete, ciupiţi uşor şi rulaţi. Lucraţi dinspre încheietură înspre degete. Nu apăsaţi prea tare. Se urmăreşte stimularea fără lezare.

2. Masaţi-vă fiecare deget în parte, folosind degetul mare şi arătătorul, pentru a face o mişcare de ciupire. Acordaţi o atenţie specială încheieturilor, vârfurilor degetelor şi regiunii din jurul unghiilor.

3. Masaţi-vă dosul palmelor. Masaţi sistematic, începând cu degetele şi terminând chiar sub încheietură. Urmăriţi scobiturile dintre oase.

XVIII. Simţiţi energia grupuluiAcest exerciţiu este nu numai distractiv, ci şi benefic, îşi dovedeşte cel mai bine eficienţa

atunci când se face în cadrul unui grup de persoane cu afinităţi între ele. El arată că mâinile sunt nu numai captatoare de energie, dar că ele pot direcţiona şi transmite această energie.

Există mai multe variante ale acestui exerciţiu, aşa că nu vă temeţi să faceţi experienţe. Cel mai uşor este să începeţi prin a încerca, pur şi simplu, să identificaţi obiectul încărcat cu energia grupului.

1. Alegeţi patru sau cinci obiecte, identice sau diferite. Dacă sunt identice, găsiţi o modalitate de a le deosebi între ele. Puteţi folosi, de pildă, patru sau cinci mingi de culori diferite.

2. Fiecare membru al grupului va practica pe rând exerciţiul. El trebuie separat de restul grupului care are sarcina să încarce obiectul din punct de vedere energetic.

3. Grupul alege unul dintre obiecte şi-l separă de celelalte. Scopul este încărcarea lui cu energie pură, pentru a putea fi simţit mai puternic decât celelalte obiecte.

4. Există mai multe moduri de a-l încărca. O posibilitate este ca fiecare persoană să ia obiectul ales şi să-l ţină în poală. Apoi închide ochii şi începe să respire ritmic. Inspiraţi, vă ţineţi respiraţia şi expiraţi, numărând de fiecare dată până la patru. La fiecare inspiraţie, vizualizaţi energia pură, cristalină cum vă pătrunde în cap scurgându-se ca printr-o pâlnie, iar când expiraţi, vizualizaţi-o cum vi se revarsă din mâini şi din corp pentru a pătrunde în obiect. Vedeţi şi simţiţi cum se încarcă obiectul cu energie dinamică.

Acest lucru se poate face şi în grup. Aşezaţi pur şi simplu obiectul în mijlocul grupului şi, la unison, pompaţi în el energie. Faceţi aceasta timp de câteva minute.

5.După ce aţi încărcat obiectul aşezaţi-l în mijlocul celorlalte obiecte.6.Membrul grupului care nu s-a aflat în încăpere este invitat să intre. Apoi el trebuie să

simtă care este obiectul încărcat. Poate face aceasta ţinând în mână, pe rând, fiecare obiect sau, pur şi simplu, ţinându-şi mâinile deasupra fiecăruia, pentru a simţi care dintre ele este încărcat cu mai multă energie.

Observaţi ceea ce simţiţi la fiecare obiect în parte. Fiţi atent la senzaţiile din corp, dar şi la cele din mâini. Puteţi chiar să vă lipiţi, pe rând, fiecare obiect de plexul solar sau de frunte pentru a putea spune care a fost încărcat.

7.După fiecare tură, aşezaţi toate obiectele sub un jet de apă sau într-un vas cu apă sărată, pentru ca energia să poată fi îndepărtată.

8.Se alege apoi un alt obiect, pentru ca o altă persoană să încerce prin psihometrie să stabilească încărcarea practicată de grup. Distraţi-vă cu acest exerciţiu.

XIX. Creaţi-vă încăperea sacrăMeditaţia reprezintă un excelent instrument pentru a vă accentua orice tip de senzitivitate.

Există mai multe forme şi metode de meditaţie, nici una nu este mai bună sau mai rea decât alta şi totuşi unele sunt mai adecvate unor anumite scopuri.

Cele mai eficiente tehnici de meditaţie sunt simple - chiar şi cele folosite la dezvoltarea

52/96

psihometriei. Ele se bazează pe capacităţile pe care oricine şi le poate dezvolta şi folosi, dacă este dispus să cheltuiască ceva timp şi efort. Oricine poate obţine unele rezultate aproape imediat.

Unele meditaţii sunt pasive, iar altele sunt active, în meditaţiile pasive, învăţaţi cum să vă calmaţi mintea şi corpul şi cum să permiteţi imaginilor şi impresiilor să răsară pur şi simplu sub forma pe care o alege subconştientul. Dacă este vorba de o meditaţie mai activă, ne folosim imaginaţia creativă pentru a trimite subconştientului mesajul că dorim doar anumite imagini intuitive şi impresii, alese conform scopului nostru.

Toate imaginile, simbolurile şi ideile sunt legate de o energie arhetipală din univers. Subconştientul monitorizează şi mediază jocul tuturor forţelor arhetipale din viaţa noastră. La un anumit nivel de meditaţie, contactul cu energiile arhetipale stimulează crearea de viziuni, impresii, senzaţii şi înţelegeri intuitive. Dacă medităm asupra unor idei şi imagini vibrante, pline de vitalitate, forţele arhetipale se descarcă în viaţa noastră într-un mod mai dinamic. Pentru ca acest lucru să se petreacă la orice nivel, trebuie să ne folosim de imaginaţia creativă. Imaginile, simbolurile şi ideile pe care le creărn trimit către subconştient mesajul de a fi eliberate toate energiile şi impresiile asociate cu imaginea.

Iată cheia pentru accesarea şi utilizarea în mod activ a energiilor noastre mai intuitive. Noi creăm în minte imagini şi scene asociate scopului nostru. Aceste imagini create ar trebui să ia formă tridimensională. Adesea ele sunt asemenea unui vis cu ochii deschişi, dar foarte intens - sau chiar asemenea unui vis nocturn.

Folosind în meditaţie imaginaţia creativă, ne educăm facultăţile de percepţie ale creierului. Atunci când ne fixăm mintea, în mod sistematic, pe o idee sau pe o imagine, începem să semănăm cu acea idee sau imagine. Acesta este un aspect activ, creativ, al meditaţiei, începem să devenim obiectul reflecţiei noastre.

La început nu este necesar sau important să medităm asupra mai multor imagini, simboluri şi idei pentru a ne trezi şi a ne exersa capacităţile specifice psihometriei. Mai degrabă, este bine să ne concentrăm pe un singur simbol, imagine sau scenariu, căruia să-i dăm viaţă mai întâi în subconştient, şi apoi în suflet. La rândul său, această atitudine va declanşa o percepţie mai conştientă a tot ceea ce atingem.

O meditaţie creativă corectă practicată timp de circa 10 minute zilnic este suficientă pentru a trezi percepţii mai puternice. O dată ce aţi început-o, n-o întrerupeţi din lipsă de interes sau din comoditate. Dacă o practicaţi zilnic timp de trei luni, veţi obţine rezultate uluitoare. Apoi continuaţi cel puţin o dată pe săptămână timp de încă trei luni, ca să vă menţineţi nivelul.

Următoarea meditaţie este menită să vă crească senzitivitatea tactilă generală. Ea vă creează în minte şi la nivelul conştientului un spaţiu în care puteţi pătrunde în siguranţă şi în care vă puteţi deschide către o senzitivitate superioară. Este o încăpere sacră a minţii, unde puteţi avea acces la informaţii despre tot ceea ce atingeţi şi tot ceea ce vă atinge. Este un loc în care sunteţi totdeauna apărat şi în care deţineţi controlul asupra a ceea ce trăiţi la niveluri mai subtile. Pentru că este încăperea dumneavoastră sacră, puteţi să reglaţi la nivelul dorit intensitatea a ceea ce simţiţi. Această încăpere sacră este locul în care impresiile de natură extrasensibilă şi intuiţiile sunt traduse la nivelul conştientului. Este un loc al înţelegerii superioare a situaţiilor, a oamenilor şi a tuturor lucrurilor cu care veniţi în contact.

Această meditaţie este deschizătoare de uşi. După ce imaginile ei se imprimă în minte datorită practicării zilnice, puteţi pătrunde în încăperea despre care vorbeam pentru a avea un acces conştient şi mai dinamic la extrasensibilităţile dumneavoastră înainte de a lua în mână obiectul de la care doriţi să culegeţi impresii, pur şi simplu închideţi ochii şi închipuiţi-vă că sunteţi în această încăpere sacră. Această atitudine va deschide automat uşile către acel nivel al subconştientului care este sensibil la impresiile dobândite tactil.

încăperea sacră despre care vorbeam vă aparţine. Dumneavoastră o creaţi şi dumneavoastră o puteţi modifica. De fapt, veţi descoperi că ea se schimbă, adaptându-se în mod firesc la nevoile dumneavoastră, pe măsură ce vă dezvoltaţi capacităţile. Folosiţi meditaţia descrisă

53/96

mai jos doar ca model, dar nu vă limitaţi la ea. Ea este utilă şi ca un eficient exerciţiu de pregătire în vederea unei activităţi parapsihologice mai laborioase. Am descoperit că este deosebit de utilă înainte de orice demonstraţie de psihometrie.

1. Începeţi exerciţiul prin a vă asigura că nu veţi fi deranjat. Scoateţi telefonul din priză.2. Pregătiţi atmosfera. Puteţi folosi tămâie sau un ulei aromat dintre cele ce cresc

senzitivitatea tactilă, aşa cum am arătat mai înainte. Puteţi practica puţin reflexologia sau puteţi face un masaj care să sensibilizeze mâinile.

3. Închideţi ochii şi relaxaţi-vă. Efectuaţi o relaxare progresivă sau practicaţi o formă de respiraţie ritmică. Cu cât sunteţi mai relaxat, cu atât vă este mai uşor să accesaţi subconştientul.

4. Acum vizualizaţi următorul scenariu, folosindu-vă imaginaţia pentru a-l face cât mai real posibil.

Adunaţi toate energiile din interiorul şi din exteriorul dumneavoastră, simţiţi-vă ca şi cum cineva v-ar înfăşură umerii cu un pled călduros şi plăcut. Sunteţi relaxat şi liniştit.

În întunericul minţii, începe să se compună o scenă. Auziţi zgomotul slab al unei ape - un pârâiaş mic ce trebuie să fie pe-aproape. Se aude ciripit de păsări şi simţiţi mirosul gingaş al florilor de primăvară şi al ierbii proaspăt tunse.

Începeţi să simţiţi căldura soarelui. E plăcută şi liniştitoare. Vă încălzeşte capul şi pieptul şi simţiţi efectiv o rază care vă atinge în piept şi se răspândeşte prin tot corpul, în toate direcţiile. Căldura se împrăştie până jos în picioare şi până sus în creştetul capului. Vă umple de energie şi vă calmează în acelaşi timp. Simţiţi cum această energie vă atinge şi vă umple fiecare celulă a corpului.

Ţineţi ochii închişi şi vă ridicaţi faţa şi mâinile spre soare, începe să vă furnice uşor prin mâini şi pe faţă, ca şi cum aţi reveni la viaţă. Nu este o senzaţie neplăcută, ca atunci când vă amorţeşte mâna, ci seamănă cu trezirea, începeţi să simţiţi aerul din jurul dumneavoastră. Nu mai percepeţi un spaţiu gol, ci o substanţă care vă excită simţurile şi vă înfioară.

Deschideţi ochii şi vedeţi în faţa dumneavoastră o pajişte minunată. La marginea pajiştii este o cărare ce coboară de pe un munte aflat în zare. Cărarea are pe margine flori de toate culorile. De cealaltă parte a pajiştii, vedeţi cum cărarea continuă, iese de pe pajişte şi pătrunde într-o vale îndepărtată. Când priviţi în lungul cărării spre vale, vedeţi acolo casa în care locuiţi.

Începeţi să realizaţi că vă aflaţi pe un platou, o răscruce a timpului şi a spaţiului. Este o răscruce unde se întâlnesc finitul şi infinitul, un loc al materialului şi al spiritualului. Faptul că ştiţi asta vă eliberează simţurile. Vă scapă de stres şi de nelinişte. Este un loc sigur. Aici nu trebuie decât să existaţi şi să simţiţi.

În mijlocul pajiştii se află un cort mare. întreaga scenă seamănă cu un tablou care înfăţişează o oază. Simţiţi o adiere uşoară. Atunci când vă atinge faţa, vă apar fragmente de imagini ale unor locuri pe unde a trecut adierea înainte să vă atingă. Este ca şi cum chiar aţi simţi „amintirile” acestei adieri.

Observaţi că purtaţi haine uşoare, largi. Aveţi picioarele goale, iar iarba e moale şi plină de sevă. Simţiţi pe piele fiecare fir de iarbă, şi chiar pământul din care creşte.

Vă apropiaţi de cort şi daţi la o parte pânza mătăsoasă. E moale şi răcoroasă la pipăit, iar când o îndepărtaţi ca să priviţi înăuntru, mirosul tainic al unor parfumuri dulci vă umple nările. Vă face să vă simţiţi puţin ameţit şi copilăros, şi nu vă puteţi abţine să zâmbiţi. Mirosul îmbătător vă ademeneşte în cort.

Simţurile vă sunt treze. Este ca şi când acum v-aţi trezi pentru prima oară. Imaginea este limpede. Sunetele sunt blânde şi reale. Aromele sunt pure. Tot corpul dumneavoastră pare să fi prins viaţă.

În fundal se aude o muzică plăcută, dintr-o sursă necunoscută. Corpul reacţionează la fiecare sunet care pluteşte prin aer spre dumneavoastră. Muzica vă atinge, vă mângâie, vă încântă şi vă linişteşte trupul. Fiecare notă vă atinge asemenea unui strop de ploaie uşor, căzut

54/96

din paradis.Interiorul e plin de perne moi şi pufoase. Ajungeţi în mijloc şi vă treceţi uşor degetele peste

ţesătura lor mătăsoasă. E răcoroasă la pipăit. Şi fiecare pernă pare să aibă o viaţă şi o energie a ei. Unele parcă vă invită să şedeţi, unele să vă întindeţi, iar altele vă stimulează trăiri sexuale. Nu v-aţi simţit niciodată atât de senzual. Fiecare parte a corpului răspunde.

În mijlocul camerei e o masă pe care se află mai multe feluri de fructe şi pâine. Tot pe ea este un vas cu apă parfumată în care puteţi să vă spălaţi mâinile, îngenuncheaţi lângă masă şi vă cufundaţi mâinile în apă. Mâinile încep să vă furnice. Chiar dacă nu recunoaşteţi parfumurile după miros, mâinile par să-şi dea seama că în apă este caprifoi, salvie şi un strop de santal. Vă stropiţi faţa cu apă şi apoi vă ştergeţi uşor cu pânza împăturită de alături, în timpul acesta, mintea vi se umple cu imagini în legătură ce cei care au făurit pânza şi cu drumul pe care l-a parcurs ea ca să ajungă în acest cort - un cort făcut anume pentru dumneavoastră.

În acel moment, vă daţi seama că vă aflaţi într-o încăpere sacră. Este o încăpere în care puteţi simţi orice doriţi, cu intensitatea pe care o doriţi. Nu sunteţi sigur cum ştiţi asta, dar o ştiţi la fel de precis cum vă ştiţi numele.

Cu fiecare clipă pe care o petreceţi în această încăpere sacră, simţurile dumneavoastră devin mai puternice şi mai clare, închideţi ochii şi vedeţi firele care leagă totul în univers. Nimic nu este izolat. Orice este conectat. Ascuţindu-vă simţurile - învăţând să folosiţi această încăpere -, ajungeţi să vedeţi legăturile a tot ce există. Vă amintiţi de un vechi adevăr: „Precum sus, aşa şi jos. Precum jos, aşa şi sus.” Nimic nu este izolat, şi această încăpere este locul în care legăturile pot fi trăite cu adevărat.

Deschideţi ochii, uimiţi de această inspiraţie. Ca s-o verificaţi, luaţi de pe masă o portocală. Vă lăsaţi degetele să alunece pe coaja ei şi chiar o lipiţi de obraz, în timpul acesta, mintea vi se umple cu imagini de livezi. Vedeţi alături casele muncitorilor şi vedeţi cum pomii sunt atent îngrijiţi şi culeşi. Vedeţi cine anume a cules această portocală şi când. Şi ştiţi că doar cu puţin efort aţi putea să vă cuplaţi pe de-a-ntregul la orice şi la oricine a atins-o.

Puneţi portocala la loc şi priviţi înjur. Niciodată nu v-aţi simţit atât de unit cu toate. Niciodată nu v-aţi dat seama cu adevărat că simţiţi orice. De la cel mai firav gând purtat prin aer până la ultima emoţie dintr-o îmbrăţişare - fiinţa simte orice. Este doar o problemă de a te deschide spre orice. Dacă o faci în această încăpere sacră, înţelegerea vine o dată cu experienţa.

Ştiţi că acesta este un loc în care vă puteţi înţelege sentimentele şi le puteţi trăi cu claritate. Aici puteţi percepe şi înţelege tot ceea ce atingeţi şi tot ceea ce vă atinge, într-un fel sau altul, ştiţi că fiecare vizită aici vă dăruieşte o mai deplină capacitate. Şi vă place să simţiţi asta.

Vă acoperiţi faţa cu mâinile şi simţiţi o nouă energie pulsând în ele. Deşi v-aţi fi aşteptat ca un asemenea gest să vă lase în întuneric, lumina sporeşte. Vă vedeţi înconjurat şi pătruns de lumina care vă leagă de toate lucrurile din univers. Totul în jur pare să fie absorbit de această lumină.

Vă îndepărtaţi încet mâinile de pe faţă, iar intensitatea luminii scade, în acelaşi timp, realizaţi că a dispărut cortul, iar împreună cu el pajiştea şi tot ceea ce aţi trăit. Şi totuşi mâinile şi faţa vă sunt vii, pline de senzaţii. Şi vă daţi seama că încăperea sacră în care aţi trăit experienţa continuă să existe în propria dumneavoastră lumină.

Ca s-o aduceţi înapoi, nu trebuie decât să vă relaxaţi, să închideţi ochii, să vă acoperiţi faţa cu mâinile printr-o mişcare scurtă. Când vă îndepărtaţi mâinile, ea va ţâşni din dumneavoastră şi va forma în jur o încăpere sacră în care puteţi atinge orice aparţine vieţii, până la formele cele mai tainice ale ei.

55/96

6. PUTEREA EMPATIEI

Una dintre cele mai înalte forme de clarsenzitivitate, şi deci de psihometrie, este empatia. Empatia reprezintă o trăire infinit mai puternică decât cea prin intermediul psihometriei propriu-zise. Te afectează mai profund, iar efectele sale pot fi mai complicate, îţi dă posibilitatea să trăieşti prin alţii aşa cum sunt ei în spatele aparenţelor şi-ţi permite să te vezi pe tine prin ochii altora.

Cât de des ni s-a întâmplat să ne închipuim cum ar fi să fim o altă persoană şi cum ar fi să ne aflăm în situaţia ei? Toţi ne-am pus asemenea întrebări. De regulă, îi judecăm pe alţii după cum ne imaginăm că am reacţiona noi în locul lor, şi mai puţin după ce simte şi trăieşte altcineva în mod concret. Şi totuşi chiar şi atunci când facem doar acest lucru, ne manifestăm capacitatea elementară de a dezvolta şi exprima empatia. Este o reflectare a potenţialului nostru de a ne spori senzitivitatea şi de a vedea adevărul tuturor oamenilor şi al tuturor lucrurilor.

Empatia este considerată frecvent ca fiind cea mai veche artă de a vindeca. Legendele şi miturile sunt pline de persoane care au luat pe umerii lor durerile şi păcatele altora. Folclorul întregii lumi abundă în poveşti despre cei care erau în stare să vadă prin ochii altora (inclusiv prin cei ai animalelor). Mulţi oameni au auzit povestiri despre persoane care au vindecat pe cineva „atingându-i” durerea fizică sau sufletească. Se vorbeşte chiar despre indivizi care, atingând o altă persoană, sunt în stare să atragă boala în propriul lor corp şi să o transforme.

Toate acestea - vindecarea parapsihologică, transformarea fizică şi altele - sunt legate de empatie. Ea are mai multe forme de manifestare. Doar cele mai importante vor fi analizate, într-o oarecare măsură, în această carte. Cu toate acestea, este important să înţelegem empatia, mai ales aceia dintre noi care sunt implicaţi în fenomenele paranormale.

Oricine este empatie în mod natural, împrejurările şi experienţele vieţii pot spori această capacitate, o pot bloca sau chiar o pot face să iasă la iveală sub o formă nepotrivită. Aşa cum este cazul tuturor capacităţilor paranormale, şi calităţi empatice pot fi evidenţiate în anumite momente şi condiţii. Din păcate, dacă nu suntem conştienţi de capacitatea noastră, ea ne poate crea probleme.

Aţi făcut vreodată afirmaţii de genul: „Mă simt foarte ciudat azi şi pur şi simplu nu ştiu de ce” sau „M-am purtat ciudat toată săptămâna”? Ele ar putea să însemne că v-aţi conectat empatie cu alţii fără să vă daţi seama. Emoţiile, atitudinile şi sentimentele pot să nu vă aparţină. Ele pot reprezenta ceea ce aţi cules de la cei în preajma cărora v-aţi aflat.

Mituri, legende şi poveşti care demonstrează existenţa empatieiMitul grecesc al lui Prometeu care a furat zeilor focul.Povestea lui lisus.Povestirile orientale despre iluminarea lui Buda.Povestirile chinezeşti despre Kwan Yin.Povestea nigeriana a lui Nana Miriam.Povestea germană „Bătrânul şi nepoţii”.Povestea irlandeză intitulată „Jumătatea de pătură”.Poveştile africane despre Songi.Legenda greacă a lui Orfeu şi Euridice.Poveştile zeiţei maia numită Ix Chel.„Povestea lui Tontlawald” de origine scandinavă.Poveştile celtice despre Bridget.Poveştile pieilor roşii despre „Femeia care se transformă”.Povestea fraţilor Grimm „Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici”.Poveştile indiene despre Kali.

56/96

Povestea „Frumoasa şi Bestia”.Povestirile greceşti despre Dionysos.Povestea germană „Fata transformată în gâscă”.Povestea africană „Ki şi leopardul”.Poveştile celtice despre Morgan Le Fay.Ceea ce am enumerat constituie doar câteva exemple de mituri şi poveşti ce reflectă unele

aspecte şi forme ale empatiei.Este dificil de spus uneori dacă ceea ce simte o persoană îi aparţine cu adevărat sau

aparţine altcuiva. Chiar dacă sentimentele au fost preluate de la altcineva, un individ empatie le va resimţi ca şi cum ar fi ale sale. O persoană cu adevărat empatică este cea al cărei corp devine un barometru pentru tot ceea ce este trăit, astfel, senzaţii fizice, emoţii şi atitudini mentale se pot imprima şi pot produce anumite influenţe, persoana în cauză considerându-le ca fiind ale sale.

Cel mai bun exemplu pe care vi-l pot da în acest sens este cel al unor ipohondri care m-au consultat cândva. Mulţi dintre cei pe care i-am întâlnit sunt foarte empatiei. Durerile şi bolile pe care le simt în propriul corp reprezintă ceea ce au „cules”, de regulă, de la cei din preajma lor. Capacitatea lor clarsenzitivă este aşa de puternică, încât boala apare ca şi cum ar fi parte a structurii lor.

Copiii manifestă o mai mare senzitivitate naturală la nivelurile empatice decât adulţii. Cei mai mulţi oameni, pe măsură ce îmbătrânesc, se înconjoară cu ziduri care să izoleze şi să amortizeze, învăţăm să ne construim o atitudine defensivă, pentru că ni se spune adesea că o asemenea sensibilitate în lumea modernă ne poate face vulnerabili.

Cu câţiva ani în urmă, am stat să observ nişte puşti de şase-opt ani care jucau baseball. La vârsta aceasta, copiii nu lovesc de regulă foarte bine şi au trecut mai multe runde înainte ca cineva să reuşească o lovitură, în timp ce îi priveam cum joacă, un băieţel a aruncat mingea în afară. Toată echipa lui a sărit în sus, bucurându-se şi bătând din palme. Mai surprinzător este că echipa adversă a fost aşa de entuziasmată că cineva a lovit mingea, încât chiar şi aceşti mici jucători au sărit în sus şi s-au bucurat. Abia când mingea a trecut pe lângă unul dintre cei care trebuiau să o prindă, acesta s-a dezmeticit şi a început să alerge după ea. Toţi copiii au simţit bucuria acelei lovituri şi au reacţionat la ea. A fost o foarte bună demonstraţie de empatie, de transmitere a bucuriei.

Mulţi oameni au văzut la televizor sau în filme scene cu copii aflaţi într-un spital. De regulă, se arată cum un copil se întristează şi începe să plângă. Acest lucru declanşează o reacţie similară la ceilalţi copii. Este vorba de o reacţie empatică.

Când aveam vreo zece ani, s-a întâmplat o dată ca tata să-l certe pe fratele meu mai mare. Nici măcar nu-mi aduc aminte care era motivul, dar ceea ce îmi amintesc este că, în timp ce stăteam în cameră, simţeam tot ceea ce se vedea pe faţa tatălui meu şi tot ceea ce simţea fratele meu - furie, mâhnire, frustrare, toate grămadă una peste alta. Fratele meu plângea şi am început şi eu să plâng. Tata s-a întors spre mine cu un aer surprins, a râs şi mi-a spus: „Tu de ce naiba plângi?” Era o reacţie empatică.

Sunt multe exemple de reacţii empatice în societate şi în viaţa noastră personală. Unele sunt spontane, altele sunt forţate, iar altele sunt atavice. Când plângem la un film, aceasta este o reacţie empatică. Dacă tresărim atunci când altcineva este lovit, înseamnă că la un anumit nivel simţim acest lucru în noi înşine. Este vorba de empatie. Când ne supunem unor curente, unor orientări, reacţionăm empatie. Reclamele folosesc muzică şi imagini care să creeze reacţii empatice la cei care le urmăresc. Dacă nu suntem conştienţi de această manipulare, devenim victimele ei. Atunci când suntem capabili să simţim durerea unui prieten şi întindem mâinile ca să-l ajutăm şi să-l consolăm, ne manifestăm empatie.

Simţim cea mai mare empatie faţă de şi împreună cu aceia care ne sunt cei mai apropiaţi. Suntem legaţi de ei. Cât de des s-a întâmplat să auzim de soţi care au aceleaşi dureri ca şi soţiile lor în timpul sarcinii? Este vorba de empatie.

57/96

Pentru cei care se ocupă de domeniul paranormal şi pentru terapeuţi, este important să recunoască această trăsătură umană înnăscută. Este foarte uşor

să ne conectăm la problemele şi preocupările celor cu care lucrăm. Apoi le purtăm cu noi, ca şi cum ne-ar aparţine. Se poate dovedi dificil să ne deconectăm de cei cu care lucrăm.

Persoanele care încep să se deschidă spre percepţiile intuitive şi parapsihologice descoperă adesea că au capacităţile empatice active, capacităţi care, de altfel, sunt înnăscute şi latente. Indivizii care visează sau au viziuni despre mari catastrofe, cum ar fi prăbuşirea unui avion, sunt adesea, de fapt, martorii trezirii capacităţilor lor empatice. Ele reprezintă o parte firească a structurii noastre, iar din când în când ţin să ne dea de ştire că încă există.

La un parapsiholog aflat în evoluţie, apar manifestări de alt gen. De exemplu, el se concentrează asupra problemei unei persoane. Aprofundarea acestei probleme şi focalizarea asupra ei poate avea ca rezultat faptul că acest parapsiholog va începe să întâlnească un număr din ce în ce mai mare de oameni având aceeaşi problemă sau pot apărea străfulgerări intuitive neprovocate, chiar viziuni legate de problema respectivă. Am auzit parapsihologi care vorbeau despre momente în care, urmărind buletinele de ştiri, au avut viziuni ce conţineau mai multe amănunte despre un anumit eveniment decât erau prezentate la televizor. Aceasta este tot o reacţie empatică.

Chiar şi celor care nu lucrează în domeniul paranormalului le este uşor să culeagă şi să ducă acasă grijile colegilor. Cei care au dificultăţi în a separa serviciul de casă trebuie adesea să lucreze asupra controlului capacităţilor lor empatice.

Unele persoane, a căror muncă presupune legături apropiate cu oamenii, au probleme în a se deconecta după terminarea lucrului. Atunci când am început să lucrez în domeniul localizării copiilor pierduţi sau a altor persoane dispărute, am avut mari probleme de deconectare. Simţeam ceea ce i se întâmplase sau i se întâmpla persoanei respective, iar după aceea mă trezeam într-o stare de depresie mai mult sau mai puţin gravă: nu voiam să am de-a face cu alţi oameni, simţeam nevoia să mă izolez.

După un timp, am descoperit că nu puteam nici măcar să mă uit la o imagine de pe un ambalaj de lapte, sau un alt ambalaj, fără să aflu că cineva este în viaţă, a fost agresat şi aşa mai departe. Chiar şi astăzi încă mai trebuie să practic unele tehnici de izolare ca să nu mă branşez involuntar.

În ultimii patru sau cinci ani, am învăţat să-mi controlez mai eficient reacţiile. A fost nevoie de exerciţiu şi de efort, dar strădaniile mi-au fost răsplătite. Recent mi s-a cerut să examinez moartea unui copil pentru a vedea dacă există vreun motiv de continuare a investigaţiilor. Mi-a luat cam 48 de ore ca să revin la normal. Reacţia empatică era încă puternică, dar acum sunt capabil s-o recunosc drept ceea ce este şi să mă echilibrez mult mai repede şi mai uşor. în trecut, situaţii ca aceasta m-ar fi afectat în aparenţă cel puţin o săptămână sau zece zile, iar în cazuri mai deosebite m-ar fi urmărit chiar o perioadă mult mai lungă de timp.

Empatia conţine un uimitor aspect sincronic. Atunci când ne concentrăm energiile într-o anumită direcţie, declanşăm nişte oscilaţii în jurul nostru. Aceste oscilaţii creează curenţi care ne poartă în direcţii ce ne apropie de oameni importanţi pentru noi şi, în acelaşi timp, nişte curenţi asemănători îi apropie pe alţii de noi. Adesea este vorba de persoane cu care vom avea multe lucruri în comun. Există deci o rezonanţă naturală.

Empatia este un instrument uluitor care ne ajută să înţelegem oamenii şi anumite aspecte ale vieţii lor sau să îi putem diagnostica stabilind starea lor de sănătate. Deci este important s-o educăm, s-o dezvoltăm şi s-o controlăm. Reacţiile empatice, în absenţa controlului şi în imposibilitatea de a recunoaşte ceea ce se întâmplă de fapt, vor face astfel încât orice curent apărut în viaţa dumneavoastră să vă poată arunca dintr-o parte în alta. Dacă însă învăţăm să le recunoaştem şi să le folosim, putem observa curenţii şi-i putem face să lucreze în beneficiul nostru. Practicarea exerciţiilor din acest capitol vă va ajuta enorm în această privinţă.

58/96

CUM SE PRODUCE EMPATIA

Cauza reacţiilor empatice o constituie, în bună măsură, câmpul aurei despre care am vorbit într-un alt capitol. El are un puternic aspect electromagnetic şi un caracter dinamic. Noi emitem şi absorbim energie în permanenţă, şi ori de câte ori venim în contact cu o altă persoană, se face un asemenea schimb: ea ne dă nouă energie, noi îi dăm ei energie. Dacă nu suntem conştienţi de acest lucru, putem acumula foarte multe „resturi energetice”, ceea ce poate face să ne simţim ciudat din punct de vedere fizic şi chiar ne poate crea dezechilibre emoţionale. Adică s-ar putea să simţim că o luăm puţin razna. Energia persoanelor empatice are, de regulă, o caracteristică magnetică mai dinamică.

Culorile din aură şi limpezimea lor vor trăda adesea dacă e vorba de o persoană empatică. Prezenţa culorii roz este determinantă pentru a stabili existenţa reacţiilor empatice puternice. Acest lucru este valabil mai ales atunci când rozul pare că acoperă faţa, mâinile sau alte părţi ale corpului ca şi cum ar fi o a doua piele.

Nu uitaţi că pielea este organul nostru de simţ cel mai extins. Rozul se foloseşte adesea în terapia culorilor pentru a vindeca problemele de piele. Atunci când acesta apare în cadrul aurei ca acoperind pielea propriu-zisă, el are semnificaţia stimulării simţului tactil.

Şi roşul deschis al aurei poate însemna o senzitivitate crescută. De regulă, mai ales dacă e vorba de roşu aprins, semnificaţia este că toate reacţiile sunt acutizate, persoana putând fi hipersensibilă: lucrurile spuse mai tandru vor fi resimţite mai tandru, lucrurile spuse mai tăios vor tăia mai adânc. Dacă aveţi mult roşu în aură şi cineva vă priveşte chiorâş, poate să vi se oprească inima. Tot ce se petrece în jur are un impact puternic asupra dumneavoastră şi, de regulă, îl resimţiţi fizic.

Empatia se bazează pe rezonanţă. Rezonanţa este un termen pe care adesea îl găsim asociat cu muzica, în muzică, reprezintă capacitatea unei vibraţii de a ajunge să declanşeze o vibraţie similară într-un alt corp. Acest lucru se demonstrează cel mai uşor folosind un pian şi un diapazon. Dacă lovim diapazonul astfel încât să scoatem nota do şi apoi atingem uşor coardele pianului, vom simţi cum vibrează exact coarda corespunzătoare notei do, ca reacţie la diapazon.

Fiecare celulă din corpul nostru este un rezonator energetic şi are capacitatea de a reacţiona la orice vibraţie sau energie cu care venim în contact. Metafizica ne învaţă că noi suntem un microcosmos, o miniatură a universului. Aceasta înseamnă că, într-o oarecare măsură, avem în noi toate energiile. Toate energiile proprii universului sunt proprii şi câmpurilor noastre energetice, fizice şi subtile. Avem capacitatea de a rezona şi de a reacţiona la tot ceea ce întâlnim.

Rezonanţa, sau reacţia empatică, apare atunci când două sau mai multe corpuri au frecvenţe asemănătoare sau identice. Dacă un individ este supărat, iar supărarea lui vă stârneşte, înseamnă că trăiţi o rezonanţă empatică. Dacă excitarea sexuală a cuiva vă stimulează, aceasta este o reacţie empatică.

Reacţiile empatice apar de regulă sub una dintre următoarele trei forme:Reacţia empatică spontană. Apare la persoane între care există o mare compatibilitate pe

diferite niveluri. Cuplurile care au fost împreună timp îndelungat beneficiază de reacţii empatice spontane. Unul dintre parteneri simte şi trăieşte ceea ce simte şi trăieşte celălalt. Capacitatea de a rezona este înnăscută. Un factor important îl constituie disponibilitatea şi dorinţa persoanei de a reacţiona. Pentru cei interesaţi de domeniul metafizicii, aici se află explicaţia cunoscutei afirmaţii: „Când discipolul este pregătit, apare maestrul.”

Datorită rezonanţei empatice, se pot stabili relaţii de grup şi membrii acestuia sunt mai pregătiţi să reacţioneze la energiile persoanelor din cadrul lui. în cadrul grupurilor care se formează cu un anumit scop, acel scop determină instaurarea rezonanţei empatice printre participanţi.

Reacţia empatică forţată. Rezonanţa forţată se produce atunci când două sisteme

59/96

energetice au frecvenţe diferite, iar cel mai puternic se impune celuilalt prin forţă. Această situaţie reprezintă atât aspecte pozitive, cât şi negative, şi nu este neapărat necesar să fie vorba de o forţă fizică. O forţă mai puternică acţionează asupra unei forţe mai slabe; o forţă agresivă acţionează asupra unei forţe neagresive.

Persoanele carismatice sunt cele care au, de regulă, o capacitate naturală de a provoca altora rezonanţă empatică. Energia lor este atât de puternică şi de dinamică, încât ele stimulează reacţiile altora. Uneori, aceste reacţii sunt spontane, alteori sunt forţate.

Indivizii care asistă la conferinţe şi prelegeri se plasează, aşa cum am mai menţionat, într-o poziţie receptivă. Ei se expun potenţial unei influenţe empatice. Aceasta nu constituie o problemă dacă cel care le vorbeşte este îndreptăţit s-o facă, dar, din păcate, nu se întâmplă întotdeauna aşa. Pentru a evita acest lucru, este necesar ca măcar să fim conştienţi de această receptivitate.

Indivizii care reacţionează la presiunea semenilor - în sensul bun sau rău - suportă rezonanţa forţată. Puterea grupului o depăşeşte pe cea a individului. Forţa sau energia combinată a grupului copleşeşte energia unei singure persoane şi o obligă să intre în rezonanţă cu grupul. Această influenţă poate fi foarte subtilă.

Reacţia empatică atavică. Aceasta este o reacţie empatică necontrolată. Există indivizi extrem de empatici datorită circumstanţelor vieţii lor. Stresul, maltratarea sau alte forme de traumă pot slăbi câmpul aurei, îl pot străpunge sau scurtcircuita. De vreme ce acest câmp are, printre altele, şi funcţia de a ne apăra, atunci când este distrus, slăbit sau deteriorat, devenim mai sensibili în raport cu oricine şi orice. Veţi trăi orice influenţă - fizică sau de altă natură -mai intens şi, de regulă, veţi reacţiona într-un mod mai dezechilibrat.

Persoanele care au străfulgerări intuitive neprovocate trăiesc o reacţie empatică atavică. Un număr mare de oameni relatează că au avut vise sau viziuni ale unor dezastre naturale, a unor morţi sau prăbuşiri de avioane chiar înainte ca acestea să aibă loc. Acestea sunt reacţii atavice.

Reacţia atavică ne obligă să fim mai conştienţi de ceea ce simţim. Ne pune pe umeri o mai mare responsabilitate pentru reacţiile noastre faţă de viaţă. Sub mai multe aspecte, ne protejează, oferindu-ne sentimente şi impresii în legătură cu oameni, locuri şi situaţii noi. Din păcate, noi tratăm aceste reacţii atavice, fie găsindu-le o explicaţie raţională, fie ignqrându-le.

Persoanele empatice trebuie să acorde atenţie şi respect senzaţiilor lor. Acest lucru nu este totdeauna uşor de făcut. Nu am fost educaţi să ne respectăm laturile intuitive. Privind o persoană, totul poate să pară în regulă - ea are un aspect sănătos -, dar pentru un individ empatic, confirmarea vine doar după o atingere fizică efectivă. O strângere de mână sau o atingere uşoară vor declanşa reacţii intuitive. Până când nu atingeţi propriu-zis persoana, nu veţi şti cu adevărat de unde vine.

60/96

Fig. 17 Schimb de energie între aure

În multe cazuri, senzaţiile sunt ignorate, nu sunt băgate în seamă. Cineva vă atinge în treacăt şi tot felul de imagini şi impresii ciudate vă năpădesc. Reacţia tipică este una de negare; „în fond de ce aş gândi astfel despre această persoană?” Nu luăm în consideraţie ceea ce simţim şi acest lucru ne poate aduce adesea necazuri. De cele mai multe ori, aceste impresii sunt corecte şi, în cele din urmă, se verifică, chiar dacă la început nu le-am înţeles. Cu cât tratăm cu mai multă consideraţie şi recunoaştem ca atare acele sentimente -acea voce interioară declanşată prin atingere -, cu atât ele devin mai puternice de fiecare dată când se repetă.

EXERCIŢII

XX. Sunteţi empatic?Următorul set de întrebări, deşi asemănător celui din primul capitol, vă va ajuta să stabiliţi

mai precis dacă beneficiaţi de accentuate calităţi empatice înnăscute.1. Sunteţi uşor de convins sau de influenţat de către cei din jurul dumneavoastră?(Oamenii empatici sunt uşor de influenţat şi sunt mai susceptibili de a fi manipulaţi de

către ceilalţi. Ei simt şi trăiesc ceea ce alţii proiectează asupra lor, aşa încât daţi dovadă de mai multă precauţie atunci când aveţi de-a face cu vânzători sau alte persoane care v-ar putea manipula. Dacă ştiţi că sunteţi empatic, va fi mai bine pentru dumneavoastră dacă nu vă veţi grăbi şi nici nu veţi permite nimănui să vă zorească şi dacă vă veţi asigura propriul confort.)

3.Vi se modifică dispoziţia în funcţie de anturajul şi mediul în care vă aflaţi?(Persoanele empatice sunt atrase cu uşurinţă de dispoziţia anturajului. Aceasta se datorează

adesea manifestării unei rezonanţe forţate. Nu uitaţi că indivizii empatici au de regulă un câmp energetic cu o componentă magnetică mai puternică. Ei tind să absoarbă şi să preia

61/96

energia, atitudinile şi comportamentul ce caracterizează un grup mai mare, anumite persoane sau chiar energia mediului. Conştiinţa acestui fapt vă vă ajuta să fiţi mai puţin sensibil la acest gen de influenţă.)

3.Vi se întâmplă să vă simţiţi dispuşi să mergeţi la o întâlnire cu alte persoane sau la un eveniment monden, pentru ca imediat ce vă întoarceţi să vă simţiţi stors şi obosit?

(Persoanele empatice trebuie să fie puţin mai precaute când se află în colectivitate. Pentru că energia lor are o componentă magnetică mai puternică, ei pot intra într-un grup în care absorb energia oricărei persoane prezente. Adesea, acest tip de absorbţie energetică se produce prin plexul solar. Individul conştientizează toate energiile emoţionale şi mentale ale celor de faţă, lucru care începe imediat să-l copleşească.)

4.Vi se întâmplă frecvent să vă daţi seama cu greu de ceea ce simţiţi într-un anume moment?

(Deoarece mintea şi corpul unui individ empatic reprezintă un barometru viu a ceea ce simte, poate să fie greu pentru acesta să stabilească sentimentele care îi aparţin şi să le diferenţieze de cele preluate de la altcineva.

Se întâmplă frecvent ca majoritatea persoanelor empatice să simtă şi să trăiască efectiv ceea ce alţii proiectează asupra lor. Poate fi vorba de atitudinile, sexualitatea sau dorinţele altcuiva, este greu de spus, pentru că, de regulă, asemenea proiecţii sunt trăite de către individul empatic ca şi cum ar fi propriile sale sentimente, în aceste cazuri este esenţială o autosupraveghere frecventă şi serioasă. Pentru aceasta vor fi utile tehnicile de protecţie din exerciţiul următor.)

5. Vi se întâmplă adesea să aduceţi acasă obiceiurile de la serviciu sau să duceţi la serviciu problemele de acasă? Vă vine greu să faceţi distincţia dintre casă şi serviciu? Vă vine foarte greu să fiţi obiectivi şi să faceţi distincţie între problemele şi aspectele vieţii dumneavoastră?

(Dacă descoperiţi că în mod constant transferaţi acasă obiceiurile şi trăirile de la serviciu în aşa măsură încât vă afectează viaţa familială, atunci poate că energiile dumneavoastră empatice ar trebui echilibrate. Chiar dacă acest lucru se produce rar, el dovedeşte o nevoie de echilibrare a acestor energii. Nu uitaţi că energiile sunt ciclice şi chiar calităţile noastre empatice înnăscute au momente când sunt mai active sau mai adormite, dacă nu învăţăm să le controlăm şi să le direcţionăm.

Dacă sunteţi dintre cei cărora le este greu să privească oamenii şi situaţiile cu obiectivitate, aceasta poate să însemne o înclinaţie spre capacităţi empatice puternice. Toţi avem perioade când se întâmplă astfel - face parte din felul de a fi al omului. Pe de altă parte, dacă fiecare aspect al \ietii noastre difuzează în oricare altul, aceasta indică nevoia unui control mai riguros al energiilor.)

6. Consideraţi - sau alţii consideră - despre dumneavoastră că aveţi o emotivitate excesivă? Plângeţi uşor (indiferent dacă de bucurie sau de supărare)?

(Persoanele empatice au adesea o emotivitate excesivă sau sunt hipersensibile. Comparativ cu alţii, reacţionează mai repede şi mai puternic pe bază emoţională. Râd mai repede şi plâng mai uşor. Resimt din plin impactul cu tot ceea ce se manifestă în jurul lor.)

7. Sunteţi hipersensibili, luând totul mai în serios şi într-un sens mai personal decât alţii?(În timp ce oamenii obişnuiţi trec nepăsători pe lângă anumite lucruri, persoanele empatice

le observă şi le trăiesc din plin. Mare parte din motivaţia acestui fapt a fost menţionată anterior.)

8. Vă deranjează dacă cineva vă atinge?(Majoritatea indivizilor empatici pot fi incluşi într-una dintre următoarele două categorii,

dar cu precădere în. a doua. Prima categorie este a celor cărora le place să atingă şi să fie atinşi. De regulă, o parte din ei realizează şi faptul că prin atingere se pot conecta într-un mod mai autentic la cei pe care-i ating. A doua categorie este compusă din indivizi cărora nu le place să fie atinşi. Sunt atât de sensibili, încât se simt prost când cineva îi atinge, chiar şi când este vorba de o simplă strângere de mână.)

62/96

9. Sunteţi foarte timizi şi introvertiţi sau eraţi astfel înainte de vârsta adultă?(Majoritatea oamenilor timizi şi introvertiţi sunt empatici. Pentru foarte mulţi dintre ei,

acesta este un mijloc de autoprotecţie. La nivelul subconştientului, recunosc faptul că pot fi afectaţi cu uşurinţă de cei din jur. îşi dau seama că nişte oameni necunoscuţi pot avea o energie cu care nu sunt obişnuiţi şi pe care o vor resimţi puternic. Acest lucru este demonstrat de reţinerea pe care o manifestă în ce priveşte relaţiile cu ceilalţi şi este important să fie luat în considerare. Alţii nu ştiu întotdeauna ce este mai bine pentru ei. Dacă nu ţinem cont de aceste lucruri, nu vom învăţa niciodată să ne dezvoltăm simţul respectului de sine şi pe cel al intuiţiei.

Din păcate, trăim într-o societate care nu prea are înţelegere pentru o asemenea atitudine. Părinţii îşi pun adesea copiii în situaţii în care aceştia sunt obligaţi să aibă relaţii la un nivel oarecare. Timiditatea este chiar oarecum stigmatizată, în majoritatea cazurilor, dacă indivizii sunt lăsaţi în pace, ei îşi găsesc un mod propriu de a se simţi mai bine în societate.)

10. Aveţi tendinţa să preluaţi problemele, durerile, conflictele sau grijile altora, indiferent dacă vi se cere sau nu?

(Adesea persoanele empatice trebuie să fie atente să nu ajungă în situaţii în care alţii îşi descarcă mereu problemele asupra lor. Toţi am trecut prin asta până la un punct. Cât de des vi s-a întâmplat să vă simţiţi storşi după o discuţie cu cineva - chiar şi numai la telefon?

Dacă acest lucru se petrece frecvent, este bine să analizaţi de ce ajungeţi într-o asemenea situaţie. De regulă, este o dovadă a faptului că alţii se folosesc - în mod conştient sau nu - de capacităţile dumneavoastră empatice, pentru a ocoli propriile lor probleme. La sfârşitul unor asemenea discuţii, cealaltă persoană pleacă, de regulă, cu o parte din energiile dumneavoastră mai echilibrate şi vi le lasă pe ale lor. Astfel rămâneţi cu problemele şi grijile lor, încercând să le faceţi faţă.)

XXI. Controlul reacţiilor empatice şi protecţia personalăEmpatia este una dintre capacităţile cel mai greu de controlat. Problema provine din faptul

că individul este atât de uşor de influenţat de către alţii, încât poate deveni o problemă ca el să-şi recunoască propriile sentimente. Exerciţiul anterior ar fi trebuit să vă ajute să stabiliţi dacă sunteţi cu adevărat empatic. Nu uitaţi totuşi că există diferite niveluri ale empatiei, dar indiferent de nivelul sau de tipul acesteia, ea se poate controla prin efort şi perseverenţă.

Este important ca toţi cei care îşi educă vreuna dintre capacităţile paranormale să-şi „cureţe” în mod regulat aura şi energia. La un anumit moment, începeţi să înţelegeţi că sunteţi într-adevăr mai mult decât un corp fizic. Majoritatea oamenilor îşi concentrează atenţia doar asupra a ceea ce este vizibil şi tangibil, dar ştiinţa aduce permanent dovezi în legătură cu faptul că suntem afectaţi de multe lucruri care nu sunt vizibile pentru ochiul omenesc.

Dacă nu sunteţi conştient de felul în care vă afectează forţele exterioare, propriul dumneavoastră sistem energetic se poate şubrezi. Acest lucru este cu atât mai valabil dacă sunteţi cât de puţin empatic. Această şubrezire se poate manifesta sub forma unor boli fizice propriu-zise sau sub forma unor dezechilibre mentale ori emoţionale. Pentru a evita ca acest lucru să se întâmple, trebuie să ne întărim şi să ne protejăm câmpul aurei, în acest scop cele mai indicate sunt practicile generale care au ca scop menţinerea unei bune sănătăţi. Esenţiale sunt: dieta corectă, exerciţiile şi aerul curat. Pe de altă parte, lipsa exerciţiilor şi a aerului curat, dieta incorectă, abuzul de alcool, medicamente, tutun etc. vă uzează şi vă distrug energiile şi astfel creşte probabilitatea de a fi afectaţi de influenţe exterioare, în acest sens vă vor fi de folos următoarele sfaturi:

Lăsaţi natura să vă ajute. Aerul curat şi lumina soarelui au ca efect purificarea şi întărirea energiilor dumneavoastră. Un program de ieşit la aer curat vă aduce echilibru şi vindecare. Vă va ajuta să vă menţineţi stabilitatea şi să vă reduceţi sensibilitatea. Ori de câte ori vă simţiţi sensibili sau într-o stare de emotivitate excesivă, ieşiţi în natură, întotdeauna natura fortifică şi protejează. Adică vindecă.

63/96

Aşezaţi-vă sub un pin timp de 5-l0 minute. Pinii produc un efect de „curăţare” a aurei omeneşti, câmpul lor energetic servind la extragerea energiilor negative şi la echilibrarea stărilor puternic emoţionale. Sub mai multe aspecte, ei folosesc aceste resturi de energie negativă aproape ca pe un îngrăşământ, aşa încât schimbul care se produce este echitabil.

Folosiţi exerciţii şi tehnici de „curăţare”. De câte ori vă faceţi duşul sau baia zilnică, nu le priviţi doar ca pe o spălare fizică, ci şi ca pe o „curăţare” de legăturile pe care le-aţi stabilit în cursul zilei. Nu uitaţi: orice interacţiune cu un alt individ implică un schimb energetic. El vă dă energie, iar dumneavoastră îi daţi lui energie.

La persoanele empatice, o baie sau un duş la sfârşitul zilei va fi foarte important pentru sănătatea generală. Vă va ajuta să scăpaţi de toate resturile pe care le-aţi acumulat de-a lungul zilei. Vă va ajuta să recunoaşteţi care sentimente vă aparţin şi care nu.

Folosiţi în mod regulat exerciţiul de curăţare descris mai jos, numit „exerciţiul vârtejului”. Vă va ajuta să vă limpeziţi mintea pentru alte exerciţii pe care urmează să le faceţi. Vă ajută, de asemenea, să ştiţi care sunt sentimentele dumneavoastră şi care sunt cele pe care le-aţi luat de la alţii, în esenţă, el vă curăţă aura, purificându-vă mintea, corpul şi spiritul.

• Aşezaţi-vă pe ceva şi practicaţi o relaxare progresivă.• închideţi ochii şi vizualizaţi în minte un mic vârtej cristalin, ce se formează cam la trei

metri deasupra capului dumneavoastră Priviţi-l ca pe o tornadă de foc alb pur. Pe măsură ce ia forma unei pâlnii, vedeţi-l suficient de mare pentru a vă cuprinde tot corpul şi aura.

• Vizualizaţi cum această tornadă spirituală se deplasează constant în jos. Vârful ei trebuie văzut pătrunzând prin creştetul capului, apoi vârtejul coboară prin corp, învăluindu-l pe el şi întreaga aură care-l înconjoară.

• Acest vârtej de foc spiritual trebuie vizualizat cum se roteşte în sensul acelor de ceas. Atunci când atinge aura şi corpul, priviţi-l cum aspiră şi arde toate resturile de energie pe care le-aţi acumulat de la alţii în timpul zilei.

• Vedeţi, simţiţi şi imaginaţi-vă cum spală şi curăţă întreaga aură şi întregul corp. Pe măsură ce se deplasează, lăsaţi această învolburare energetică să vă iasă prin picioare şi să se ducă până în inima Pământului. Vedeţi-l cum duce toate resturile în tărâmurile din adânc, unde sunt utilizate pentru a fertiliza şi a fi de folos regatului din adâncul Pământului.

Învăţaţi să vă deconectaţi din punct de vedere energetic. Este foarte important pentru persoanele empatice să înveţe să se deconecteze de alţii. Ideal ar fi ca acest lucru să se facă imediat după părăsirea unei ambianţe sau după despărţirea de alţii.

Ştiu că am repetat de multe ori această idee, dar o consider esenţială: indivizii empatici trebuie să fie în stare să-şi separe propriile reacţii de ale celor din jurul lor. Este un lucru dificil, pentru că ei trăiesc adesea durerile sau senzaţiile altora ca şi cum ar fi ale lor. Fiţi atenţi la ceea ce simţiţi atunci când, de-a lungul zilei, atingeţi sau sunteţi atins de alţii.

La sfârşitul zilei, priviţi retrospectiv evenimentele cotidiene în ordine inversă. Această ordine inversată vă obligă să vă concentraţi asupra a ceea ce aţi simţit şi asupra celor cu care aţi intrat în contact în timpul zilei. Astfel, este mai puţin probabil să treceţi peste amănunte importante. Toţi cei cu care aţi venit în contact sunt persoane de care trebuie să vă deconectaţi, în cazul persoanelor empatice, sunt multe şanse de a se fi conectat la cei pe care i-au atins, chiar şi când este vorba de întâlniri scurte.

Sfaturile de mai jos vă vor ajuta în procesul de deconectare şi vor contribui la îmbunătăţirea stării dumneavoastră:

• Spălaţi-vă des pe mâini în timpul zilei. Este foarte important pentru cei care lucrează în comerţ ca vânzători, pentru terapeuţi sau pentru cei care au des ocazia să dea mâna cu alţii. Cei empatici se conectează puternic prin atingere. Spălatul ajută la ruperea legăturilor, astfel încât nu rămâneţi conectaţi întreaga zi cu cineva cu care aţi dat mâna dimineaţa.

• Imaginaţi-vă cum vă deconectaţi de cei cu care v-aţi întâlnit în timpul zilei. Puteţi aplica

64/96

această procedură la sfârşitul fiecărei întâlniri sau o puteţi face la sfârşitul zilei.Sunt mai multe moduri de a face acest lucru. Priviţi-i pe toţi cei pe care îi atingeţi ca fiind

legaţi de dumneavoastră prin linii subţiri de energie. De regulă, conexiunea se face prin plexul solar, dar puteţi vizualiza această linie de legătură aşa cum vă este mai la îndemână.

Unii recomandă să vedeţi conexiunea ca pe o frânghie pe care o scoateţi afară prin regiunea plexului solar. Continuaţi să trageţi de ea până când îi vedeţi capătul. Apoi daţi-i drumul, pentru a fi absorbită de celălalt individ. Puteţi însă să inversaţi, scoţând energia din persoana pe care aţi atins-o, trăgând de frânghie spre dumneavoastră, pentru a nu vă pierde propria energie.

Unii oameni văd liniile de legătură ca pe nişte fire ce trebuie tăiate. Vizualizaţi nişte foarfeci şi tăiaţi legătura. Este o modalitate rapidă, ce poate fi aplicată mental fiecărei persoane cu care aţi venit în contact datorită activităţilor de peste zi.

Experimentaţi. Adaptaţi. Găsiţi modalitatea care vă convine cel mai mult. Dacă nu găsiţi o cale de deconectare zilnică, vă va fi greu să stabiliţi dacă sentimentele sunt chiar ale dumneavoastră sau dacă le-aţi cules de la alţii din jur.

Această deconectare regulată ar trebui aplicată şi celor apropiaţi. Cu aceştia, conexiunile se stabilesc cu uşurinţă, aşa încât relaţia cu ei nu va suferi în nici un fel. în schimb, vă va ajuta să aveţi o perspectivă mai clară asupra relaţiei.

Folosiţi anumite postúri pentru a vă proteja. De-a lungul întregului corp există nişte curenţi energetici naturali. Pentru ca persoanele empatice să nu se dezechilibreze, să nu fie influenţate excesiv sau chiar secătuite de energie de către ceilalţi, există anumite modalităţi de adoptare a unor posturi fizice, deci a unor poziţii.

Toţi ne-am aflat în situaţia de fi lipsiţi de energie datorită altora. Vorbeşti cu cineva, personal sau la telefon şi, atunci când ai terminat, te simţi extenuat. Sau descoperi că i-ai preluat problema. Sau chiar că ai ajuns să vorbeşti despre nişte lucruri, fără să fi intenţionat s-o faci.

Acest gen de situaţii pot fi corectate cu uşurinţă prin posturi simple şi prin unele gesturi care au rolul de a vă face mai puţin susceptibil la influenţele exterioare. Aceasta ar trebui să facă parte din sistemul de autoapărare parapsihologică a oricui, fie că este empatic, fie că nu. în esenţă, este vorba de întreruperea circuitului de energie, astfel încât ea să circule doar în câmpul propriu şi să scadă probabilitatea unor influenţe exterioare.

• Picioarele şi mâinile - mai ales degetele - sunt zone în care îşi au capătul principalele meridiane ale corpului, încrucişaţi-vă gleznele. Astfel se vor întrerupe meridianele care merg la degetele de la picioare. Uniţi-vă mâinile în poziţie de rugăciune sau staţi cu ele împreunate în poală. Aceste poziţii întrerup fluxul energetic. Faceţi acest lucru când vă mai întâlniţi cu prietenul care totdeauna vă secătuieşte. Luaţi poziţia descrisă mai sus. Purtaţi-vă firesc şi prietenul nu va bănui nimic. (Puteţi încerca şi atunci când vorbiţi la telefon.) La numai câteva săptămâni după ce aţi început să adoptaţi această postură, veţi vedea rezultatele. S-ar putea să auziţi comentarii de genul: „Nu mai eşti la fel de amabil ca înainte”, sau „Nu mai eşti la fel de deschis cum erai cândva”. Este confirmarea că postura adoptată a funcţionat.

Îi veţi vorbi la fel de politicos ca totdeauna, dar nu vă veţi mai lăsa secătuit de energie sau influenţat excesiv de către el. Poate că nu va înţelege motivele schimbării, dar o va observa - aşa cum şi dumneavoastră veţi observa.

• Nu staţi faţă în faţă cu cei care au tendinţa să vă influenţeze.• Atunci când vă uitaţi la cineva sau îi vorbiţi, concentraţi-vă mai degrabă pe ochiul stâng

decât pe cel drept. Ochiul drept este cel care trimite energiile mentale şi emoţionale. Dacă vă concentraţi asupra lui, sunteţi mai susceptibil de a fi influenţat şi de a reacţiona empatic.

• Dacă vă aflaţi într-un grup sau împreună doar cu o singură persoană şi vă simţiţi

65/96

influenţat - sau chiar şi în situaţia în care deveniţi conştient de eventualitatea unor reacţii empatice - staţi jos sau în picioare cu braţele împreunate peste plexul solar. Vă fereşte de a fi influenţat excesiv de energiile din jur.

• Conştientizaţi faptul că aura dumneavoastră este ea însăşi un scut.

XXII. Recunoaşterea fluxurilor energeticeOamenii oferă indicii cu privire la obiceiurile lor şi la evenimente legate de viaţa lor.

Comportamentul, ţinuta, vocea, mirosul, felul cum se mişcă, cum arată - toate vă pot ajuta să recunoaşteţi curenţii parapsihologici ai unei persoane.

Fluxurile energetice reprezintă partea subtilă a vieţii. Ele oglindesc stările fizice, emoţionale, mentale şi spirituale ale individului. Dacă ne educăm şi controlăm empatia, ea devine un instrument puternic de recunoaştere şi descifrare corectă a acestor fluxuri.

Cheia înţelegerii acestor fluxuri o reprezintă acordarea la persoana respectivă. La fel cum, pentru a capta undele radio, potenţiometrul se acordează la lungimea de undă corespunzătoare acestora, tot aşa acţionează corpul şi mintea omenească.

Pentru acest exerciţiu, veţi avea nevoie de încă o persoană. Se poate practica şi într-un grup, pentru că fiecare membru poate lucra pe rând cu mai mulţi colegi.

1. Începeţi cu un exerciţiu de relaxare progresivă. Reţineţi că nu este vorba de un test. Nu vă comparaţi cu alţii, acest lucru vă va inhiba reacţiile naturale.

2. Aşezaţi-vă vizavi de partenerul dumneavoastră. La început, unul va avea un rol pasiv, iar celălalt va face acordarea. La sfârşitul exerciţiului, puteţi schimba rolurile.

3. Partenerul careA urmează să fie conectat s-ar putea să se simtă mai bine ţinând ochii închişi, (în cadrul următorului exerciţiu, pentru a stabili conexiuni empatice, va trebui să folosiţi contactul vizual).

4. Concentraţi-vă atenţia asupra partenerului. Nu-l sfredeliţi cu privirea; pur şi simplu menţineţi asupra lui o privire blândă şi focalizată. Pentru a-i explora starea, urmează să vă conectaţi la el un timp relativ scurt. Pentru aceasta, veţi vizualiza un flux luminos, ca nişte fire care leagă principalii dumneavoastră centri energetici (chakrele) de ai săi.

Prin acest exerciţiu, vă supravegheaţi nu numai partenerul, ci şi pe dumneavoastră înşivă. Aceasta pentru că sentimentele partenerului se pot transfera la dumneavoastră dându-vă senzaţia că v-ar aparţine. Puteţi chiar să ţineţi un carneţel la îndemână pentru a vă nota impresiile.

Începeţi prin a vizualiza un flux de lumină care vă iese printr-un punct de la baza coloanei vertebrale şi se conectează în acelaşi punct la partenerul dumneavoastră După ce aţi văzut şi aţi simţit cum v-aţi conectat, întrebaţi-vă în legătură cu starea fizică a partenerului. Are el vreun fel de probleme? în timp ce testaţi astfel, fiţi atent la tot ceea ce simţiţi sau trăiţi. Simţiţi furnicături? Schimbări de temperatură? Emoţii sau senzaţii? Fiţi atent mai ales la orice reacţie fizică şi la locul în care apare. Continuaţi să fiţi relaxat. Concentraţi-vă asupra acestui lucru unu-două minute.

Treceţi apoi mai sus, la regiunea abdomenului. Vizualizaţi un flux de lumină care porneşte din ombilicul dumneavoastră şi se prelungeşte până la cel al partenerului, unindu-vă la acest nivel. Ce simte partenerul sub aspect emoţional? Care este sentimentul care vă domină pe dumneavoastră în acest moment? Bucurie? Furie? Tristeţe? Uimire? Fiţi atent la tot ceea ce simţiţi, dar şi la tot ceea ce credeţi că simte partenerul dumneavoastră. Concentraţi-vă un minut sau două asupra acestei legături.

Treceţi mai sus, la zona plexului solar. Priviţi cum sunteţi legat cu partenerul la acest nivel. Fiţi atent la orice gând sau idee care vă este inspirată. Ce gândiţi în timp ce se stabileşte această legătură? Ce vă trece prin minte? Unde se concentrează în acest moment cele mai multe dintre gândurile şi activităţile mentale ale partenerului dumneavoastră?

Apoi mutaţi-vă atenţia la inimă. Stabiliţi cu partenerul acelaşi fel de conexiune, în acest timp, concentraţi-vă asupra celei mai puternice dorinţe momentane a celuilalt. Ce vis se

66/96

ascunde în adâncul inimii sale? Incredeţi-vă în ceea ce simţiţi.Atunci când vă conectaţi cu partenerul la nivelul gâtului, întrebaţi-vă ce anume simte el

nevoia să exprime. Ce manifestă din ceea ce n-ar trebui să manifeste şi ce nu manifestă din ceea ce ar trebui? Ce anume doriţi dumneavoastră cel mai mult să exprimaţi?

Apoi, vizualizaţi şi simţiţi conexiunea cu partenerul la nivelul frunţii, în timpul acesta, relaxaţi-vă şi lăsaţi-vă pătruns de impresii. Există anumite griji, temeri sau îndoieli care apar? Anumite visuri, idei sau impresii de ordin imaginativ?

Apoi, ca şi mai înainte, vizualizaţi o legătură sub formă de lumină la nivelul creştetului capului. Simţiţi nevoia să declaraţi ceea ce simţiţi? Persoana simte nevoia să se afirme în noi domenii ale vieţii? Dorinţa de afirmare este prea puternică? Care ar putea fi încununarea activităţii acestei persoane?

5. După ce v-aţi conectat, staţi pur şi simplu şi concentraţi-vă asupra partenerului într-o manieră contemplativă. Nu încercaţi să fiţi prea exact. Aşa cum staţi faţă în faţă cu el, veţi deveni conştient de o dispoziţie, de o stare sau de un gând. Nu urmăriţi informaţii precise. La început, încercaţi doar să obţineţi impresii şi sentimente de ordin general. Pur şi simplu lăsaţi-vă pătruns de starea celuilalt până în punctul în care simţiţi că vă aparţine. Puteţi trăi furia, bucuria, neîncrederea, îndoielile, certitudinile partenerului sau orice alte sentimente şi stări sufleteşti. Nu încercaţi să le interpretaţi. Le veţi putea discuta cu partenerul după ce terminaţi exerciţiul. Vi le veţi aduce aminte.

6. Împărtăşiţi starea partenerului dumneavoastră. Uneori este util să vă exprimaţi mental dorinţa de a-l ajuta să-şi manifeste şi să trăiască în mod creativ acea stare.

7. După circa cinci minute petrecute în această stare de contemplare, retrageţi legătura de flux luminos dintre dumneavoastră şi partener la nivelul creştetului capului. Absorbiţi-o la loc în corpul dumneavoastră, de unde a apărut. Faceţi acelaşi lucru, pe rând, cu fiecare dintre legăturile pe care le-aţi creat. După ce s-a produs ultima separare, simţiţi-vă echilibrat, stăpân pe dumneavoastră şi total despărţit de partener - nu mai există nimic altceva decât amintirea.

8. Acordaţi-vă apoi răgazul de a discuta şi schimba impresii cu partenerul dumneavoastră în legătură cu tot ceea ce aţi simţit şi trăit. Această verificare este de mare importanţă pentru a vă confirma impresiile.

XXIII. Folosiţi-vă de empatie pentru a crea intimitateUrmătorul exerciţiu este unul foarte dificil. Este necesar să aveţi un partener, în special

unul în care să aveţi multă încredere şi care, la rândul lui, să se încreadă în dumneavoastră Acest exerciţiu vă va ajuta să obţineţi intimitatea relaţiilor şi cu toate că poate părea uşor, este destul de greu pentru că presupune să-i permiteţi altcuiva să privească în sufletul dumneavoastră şi reciproc.

Este un exerciţiu pe care uneori îl numesc Calea tăcerii. Vă ajută să căpătaţi o privire „tăcută” şi empatică cu care se poate pătrunde în ceilalţi. Este o experienţă foarte intimă. Exersând, puteţi împărtăşi această trăire cu aproape oricine. Este greu să înveţi să-ţi dezvolţi şi să-ţi controlezi această privire tăcută a sufletului, dar are multe avantaje, cel mai evident fiind acela că îţi dă posibilitatea ca, într-adevăr, să vezi lumea prin ochii altcuiva.

În acest exerciţiu, veţi sta faţă în faţă cu persoana aleasă. Vă recomand din nou ca primele încercări să le faceţi cu cineva în care aveţi o încredere deplină. Veţi sta complet tăcuţi şi cu privirea fixată.

Este o experienţă foarte intimă, pentru că veţi sta şi veţi privi în ochii partenerului dumneavoastră câteva ore sau chiar mai mult. Pe măsură ce faceţi acest lucru, începeţi să vedeţi adevăratul suflet al celuilalt şi mare parte din ceea ce a trăit el.

Pentru mulţi, Calea tăcerii se poate dovedi un exerciţiu foarte dificil. Vă veţi simţi foarte expuşi şi veţi dori să vă abateţi privirea sau să faceţi un alt gest de eschivare. Dacă depăşiţi acest moment, va veni un altul în care veţi începe să vedeţi şi să simţiţi ceea ce vede şi simte sau ceea ce a văzut şi a simţit celălalt.

67/96

Pentru mulţi oameni, acest lucru poate fi imposibil de suportat, mai ales atunci când îşi dau seama că celălalt chiar vede şi simte ceea ce au trăit ei. Efectiv începeţi să vedeţi întreaga viaţă a unei persoane în şi prin ochii acesteia. Aceasta necesită absenţa totală a unor aprecieri şi judecăţi şi o atitudine de acceptare necondiţionată a reacţiilor. Dacă nu vă simţiţi în stare de aşa ceva, nici măcar nu încercaţi.

Pentru începători, acest exerciţiu ar fi preferabil să fie făcut în etape, încercaţi să-l practicaţi la început timp de 15 minute, apoi creşteţi treptat durata. Dacă vă schimbaţi partenerul, puteţi modifica din nou perioadele de exersare. Este esenţial să respectaţi câteva reguli:

1. Pe timpul exerciţiului, nu trebuie să existe nici o discuţie şi nici un comentariu. Comunicarea verbală vă va submina capacitatea de a simţi şi de a vedea cu adevărat prin ochii celuilalt.

2. Trebuie menţinut un anumit contact fizic pe toată durata exerciţiului. Este bine ca cei doi să stea unul vizavi de celălalt, atingându-şi genunchii. La fel de bine este să se ţină de mâini. Este important ca ambele persoane să se simtă comod, dar să se atingă.

3. Tot timpul trebuie menţinut contactul vizual. S-a spus că ochii sunt ferestrele sufletului. Exerciţiul va dovedi acest lucru. Nu trebuie să aveţi o privire crispată. Nu sunteţi la un concurs de privit intens. Pur şi simplu vă relaxaţi şi priviţi în ochii celuilalt cu blândeţe. Nu vă temeţi să clipiţi sau să vă mutaţi temporar privirea.

Dacă vă daţi seama că vreunul dintre dumneavoastră îşi abate privirea, este, de regulă, un semn că acela se simte vulnerabil şi că celălalt începe să pătrundă în zone intime ale vieţii sale, indiferent dacă o face în mod conştient sau nu.

Dacă privirea dumneavoastră devine mai liniştitoare, cu atât mai bine. Puteţi chiar să zâmbiţi uşor sau să strângeţi cu blândeţe mâna partenerului. Pentru a putea vedea cu adevărat prin ochii lui, trebuie să existe senzaţia de siguranţă şi confort.

Nu vorbiţi în tot acest timp pentru a nu tulbura intimitatea creată şi pentru a nu produce o separare. Veţi avea destul timp după aceea pentru discuţii, explicaţii şi asigurări verbale.

4. Fiecare individ trăieşte această „privire tăcută” în felul său. Unii doar simt câte ceva în propriul corp. Alţii văd viaţa partenerului cum li se derulează prin faţa ochilor ca un film, iar alţii simt doar influenţele cele mai importante care au modelat viaţa partenerului. Tot ceea ce simţiţi sau trăiţi este valabil.

Pe măsură ce trăiţi aceste impresii, faceţi doar observaţii mentale şi continuaţi să vă priviţi partenerul în ochi. încercaţi să nu vă manifestaţi vreo reacţie. Nu lăsaţi chipul să dezvăluie că aţi simţit ceva pentru că partenerul dumneavoastră s-ar nelinişti. El ar începe să se întrebe ce anume aţi văzut sau aţi simţit, iar starea lui ar putea crea bariere.

Nu încercaţi să vă forţaţi să vedeţi prin ochii partenerului. Nu trebuie nici măcar să vă imaginaţi pe dumneavoastră privind din spatele lui. Nu faceţi altceva decât să staţi, să vă uitaţi în ochii lui şi totul se va petrece în mod firesc. Suntem legaţi cu tot ceea ce aparţine vieţii, mai ales cu viaţa omenească, dar de-a lungul anilor am înălţat ziduri în jurul nostru pentru a ne apăra de propriile senzitivităţi. Acest exerciţiu vă va confirma cât de firesc ne putem acorda cu alţii.

5. La sfârşitul duratei stabilite, ridicaţi-vă în picioare şi întindeţi-vă. Fiecare dintre cei doi trebuie să-şi facă cunoscută, pe rând, experienţa, în timp ce unul o face, celălalt trebuie să rămână relativ tăcut, cu excepţia momentelor în care cere o lămurire de care are nevoie.

După ce unul dintre parteneri şi-a împărtăşit impresiile, celălalt trebuie să-i confirme şi să-i valideze trăirile. Aceasta se poate face uneori prin oferirea unor detalii asupra scenariilor prezentate, alteori prin confirmarea unor evenimente, senzaţii etc. Apoi se inversează rolurile.

Asiguraţi-vă ca schimbul de informaţii să se sfârşească într-o notă optimistă. Sunteţi în situaţia de a vedea cele mai intime daruri, visuri şi posibilităţi ale partenerului dumneavoastră, indiferent dacă acestea s-au manifestat sau nu în această viaţă. Ar trebui să le încurajaţi. Ambii parteneri trebuie să nu uite că nu suntem niciodată dăruiţi cu speranţe, dorinţe şi visuri,

68/96

fără a ni se dărui şi şansa de a le transforma în realitate. Iar singurul lucru care poate anihila această şansă este compromisul.

XXIV. Alice în Ţara MinunilorUn exerciţiu care contribuie la dezvoltarea capacităţii de a rezona cu o mai mare diversitate

de persoane este cel pe care obişnuiam înainte să-l numesc Empatia vârstei, dar căruia acum i-am dat numele de Alice în Ţara Minunilor. Vă ajută să vă dezvoltaţi capacitatea de a avea relaţii şi de a rezona, determinând în acelaşi timp o mai mare flexibilitate a propriilor energii.

Trăim într-o societate care are tendinţa de a neglija şi de a minimaliza două categorii importante - pe cei foarte tineri şi pe cei foarte bătrâni. Maltratarea copiilor este din ce în ce mai frecventă, la fel ca şi lipsa de grijă pentru cei în vârstă. Din mai multe puncte de vedere, accentuarea acestor aspecte în timpurile noastre reflectă o tendinţă inerentă de a ne paraliza singuri senzitivităţile naturale şi de a permite noi înşine să fim socializaţi făcându-se abstracţie de ele. Este un exerciţiu care va împiedica atrofierea senzitivităţilor dumneavoastră naturale.

În cadrul acestui exerciţiu, sau al oricăreia dintre variantele pe care le-am sugerat, este important să adaptăm aceste senzitivităţi la noi înşine şi la propria noastră viaţă, îmbunătăţindu-se astfel rezultatele generale obţinute.

În povestirea Alice în Ţara Minunilor a lui Lewis Carroll, Alice intră într-o încăpere plină de uşi încuiate, în spatele unei draperii, ea descoperă o uşiţă care dă spre un culoar, iar acesta duce spre o grădină minunată. Pe o masă din încăpere se află o poţiune pe care scrie „Bea-mă”. Ea bea şi se face atât de mică, încât poate trece prin acea uşiţă spre grădină. O parte din această aventură se leagă şi de faptul că ea dă peste o prăjiturică pe care scrie „Mănâncă-mă”, iar după ce o mănâncă, ea creşte foarte mult.

În acest exerciţiu, vă imaginaţi pe dumneavoastră înşivă, în anumite momente, fie pitici, fie uriaşi. Nu recomand să treceţi prin ambele ipostaze în cadrul aceleiaşi meditaţii, ci să alternaţi. O dată vă micşoraţi, altă dată vă măriţi. Puteţi medita şi folosind regresia sau progresia în vârstă, în loc să vă diminuaţi dimensiunile, vă vedeţi devenind mai tânăr, întorcându-vă la momentul când aveaţi cinci sau şase ani. Când mâncaţi prăjitura, vedeţi-vă cum îmbătrâniţi cu douăzeci, treizeci de ani, câţi vreţi dumneavoastră, oricum mulţi să fie.

Este important să încercaţi să vedeţi, să simţiţi şi să trăiţi totul din perspectiva dimensiunilor sau a vârstei la care ajungeţi în cadrul acestui exerciţiu. Acest lucru vă va permite să vedeţi şi să simţiţi anumite lucruri legate de viaţa reală din perspectiva altei persoane, sporindu-vă totodată capacităţile empatice naturale.

1. Asiguraţi-vă că nu veţi fi deranjaţi. Telefonul ar trebui decuplat şi n-ar trebui să apară întreruperi. Pentru a pregăti acest exerciţiu, ar fi bine să citiţi povestea lui Lewis Carroll, Alice în Ţara Minunilor.

2. Lăsaţi ochii să vi se închidă, respiraţi adânc. Efectuaţi o relaxare progresivă, trimiţând gânduri blânde, liniştitoare şi energie spre fiecare parte a corpului.

3. Vizualizaţi-vă în persoana lui Alice. Vedeţi-vă de înălţimea şi vârsta ei. Gândiţi aşa cum ar gândi ea. Vorbiţi aşa cum ar vorbi ea. Curiozitatea şi imaginaţia vă sunt la fel de vii ca ale ei.

4. în timp ce vă concentraţi astfel, un iepure mare şi alb trece ţopăind pe lângă dumneavoastră, îl urmaţi în vizuina lui, unde, la început este întuneric, dar apoi, pe măsură ce coborâţi se face din ce în ce mai multă lumină. Curând apare o cameră imensă.

Camera are în mijloc o masă. Pe masă se află o mulţime de sticluţe de farmacie şi prăjituri în miniatură. Pe latura îndepărtată a camerei sunt uşi de diferite mărimi şi forme. Una este foarte mică, iar dumneavoastră ştiţi că nu puteţi fi mai înalt de 25 cm ca să treceţi prin ea. Alta este aşa de mare, încât nici ca adult n-aţi reuşi să ajungeţi la clanţă. Una pare veche, în timp ce alta pare nouă. Fiecare uşă are propriul său specific, ce reflectă tipul de experienţă pe care l-aţi trăi trecându-i pragul.

69/96

Vă apropiaţi de masări observaţi că în mijlocul ei se află în acel moment singura sticluţă marcată, în faţa sticluţei este un cartonaş pe care scrie cu litere pline de înflorituri „Bea-mă”. într-un fel, ştiţi că nu prezintă nici un pericol, cu toate că sunteţi conştient şi de faptul că vă va deschide calea spre o experienţă nouă.

Scoateţi dopul sticluţei şi luaţi o mică înghiţitură din conţinutul ei. Vă gâdilă limba cu dulceaţa ei exotică, vă încălzeşte şi vă destinde gâtul în timp ce o înghiţiţi. Simţiţi o furnicătură uşoară şi plăcută care vă face să chicotiţi. Zâmbiţi, închideţi ochii şi beţi restul elixirului.

Când deschideţi ochii, descoperiţi că totul în jur a devenit uriaş. Aţi ajuns un pitic în raport cu masa. Cum staţi în picioare lângă unul dintre picioarele ei, vă simţiţi ca şi cum v-aţi afla la umbra unui stejar uriaş. Nu e chip să ajungeţi la blatul mesei. Acum vă daţi seama de faptul că v-aţi micşorat.

Vă îndreptaţi spre singura uşă minusculă din cameră. O deschideţi, îi treceţi pragul şi păşiţi pe o cărare. Cărarea vă poartă printre scene din copilărie, ca printr-un muzeu experimental, în timp ce urmaţi cărarea, vă vedeţi pe dumneavoastră înşivă în diferite întâmplări ale copilăriei şi vă reconectaţi la ceea ce aţi fost atunci.

Vă aduceţi aminte cum era să fii mai mic decât toţi ceilalţi. Vedeţi în jurul dumneavoastră adulţi care vi se par nişte uriaşi. Vă aduceţi aminte cât de ciudat şi de diferit de ceilalţi vă simţeaţi. Vă vedeţi în dormitor şi în fosta şcoală şi vă amintiţi cum era când intraţi într-un loc nou şi cât de mare vi se părea totul atunci.

Îngăduiţi-vă să simţiţi şi să trăiţi aceste momente, să vă amintiţi cum era când eraţi mic, când eraţi copil. Veţi vedea cu ochii unui copil şi veţi trăi totul din perspectiva fizică a unui copil, dar vă veţi păstra mintea de adult pentru a vă simţi în siguranţă, relaxat şi echilibrat.

Poate că doriţi să retrăiţi una sau două dintre experienţele copilăriei. Pe măsură ce începeţi să vă amintiţi şi să vă daţi seama de ceea ce înseamnă să fii mic, vă apropiaţi de capătul cărării. Acolo se află o uşă mare, cu o clanţă prea sus ca să ajungeţi la ea. Lângă uşă este o măsuţă chiar pe măsura dumneavoastră, în mijlocul mesei se află o prăjiturică cu un cartonaş pe care scrie „Mănâncă-mă”.

Luaţi o înghiţitură şi simţiţi cum se stârneşte un vânt în jurul dumneavoastră închideţi ochii şi terminaţi prăjitura. Corpul vă furnică în mod plăcut şi simţiţi cum vă întindeţi şi creşteţi. Deschideţi ochii şi vedeţi că aţi ajuns la dimensiunea normală.

Râdeţi în sinea dumneavoastră şi priviţi în urmă la cărarea pe care tocmai aţi părăsit-o. Acum totul pare atât de mic! Dormitorul şi şcoala nu erau de fapt aşa de mari. Totul a fost doar datorită percepţiei dumneavoastră din acel moment. Acum, adulţii vi se par mai mici şi mai puţin străini.

5. Respiraţi adânc, relaxându-vă, apoi deschideţi uşa şi treceţi pragul. Rămâneţi cu ochii închişi, în timp ce scenariul începe să se risipească şi să pălească încet. Vă simţiţi relaxat şi echilibrat, dar aveţi conştiinţa vie a ceea ce înseamnă să te simţi din nou un mic copil. Ştiţi că nu veţi uita asta niciodată şi că veţi fi în stare să-i faceţi pe cei care sunt într-o asemenea situaţie să se împace mai uşor cu ea.

70/96

7. TEHNICI UTILIZATE ÎN ANALIZELE PSIHOMETRICE

Dezvoltarea însuşirilor dumneavoastră în domeniul psihometriei nu vă autorizează să efectuaţi analize parapsihologice sau să acordaţi consultaţii profesionale. Există destule posibilităţi de a vă folosi capacitatea în scopuri personale, în viaţa cotidiană. Eu m-am implicat în mod serios în domeniul metafizic şi paranormal, timp de peste 25 de ani. în acea perioadă, am întâlnit consilieri parapsihologici minunaţi, dar am dat şi peste unii care erau nişte nulităţi absolute.

Cum îi deosebiţi? Nu este totdeauna un lucru uşor. Oricine poate începe să furnizeze informaţii de natură parapsihologică sau intuitivă. Aceasta nu-i conferă în nici un fel calitatea de consilier sau sfătuitor al altora. La fel de important, dacă nu chiar mai important, este modul de comunicare a mesajului. Este el în stare să insufle încredere şi poate fi de ajutor? Este amăgitor? Presupune absenţa liberului arbitru? Ajută la rezolvarea problemelor într-un mod constructiv?

Iată doar câteva dintre multele întrebări pe care trebuie să vi le puneţi atunci când vă implicaţi într-o şedinţă de consiliere parapsihologică - fie în calitate de solicitant, fie în cea de consilier, în acest capitol, veţi primi nişte îndrumări mai detaliate, pentru a vă testa pe dumneavoastră sau pe cei la care apejaţi.

În cursul ultimilor şapte sau opt ani, au pătruns în acest domeniu un număr impresionant de oameni. Destui dintre ei abia dacă au citit câteva cărţi sau au participat la câteva seminarii şi consideră că acest lucru le dă dreptul să-şi utilizeze capacităţile parapsihologice în mod public şi profesional. Din păcate, această atitudine este în detrimentul altor profesionişti mai calificaţi din domeniu.

Astăzi, cunoştinţele noastre despre cum lucrează natura şi mintea omenească sunt mult mai numeroase decât în orice alt moment al istoriei. Pătrundem în taine ale universului care înainte ne erau inaccesibile, înţelegem mai multe despre psiho-structura minţii omeneşti sub aspecte până acum niciodată cunoscute. Cunoştinţele noastre despre oricare dintre laturile naturii umane sunt mai bogate astăzi.

În timpurile mai vechi, cunoştinţele mistice şi metafizice erau ascunse celor mai mulţi oameni. Trezirea şi utilizarea unor niveluri superioare ale conştiinţei erau controlate de un maestru sau de un profesor. Astăzi, aceste cunoştinţe sunt mai accesibile, dar atingerea unui nivel mai ridicat implică şi mai multă responsabilitate. Datorită accesibilităţii acestor informaţii şi cunoştinţe, oamenii nu mai au nevoie de un profesor care să le deschidă uşa spre alte dimensiuni şi niveluri ale conştiinţei. Cel ce studiază domeniul spiritului trebuie însă să îndeplinească condiţiile necesare dezvoltării unei conştiinţe superioare. Acest lucru necesită mult timp, energie şi efort. Necesită o cercetare şi o utilizare personală a cunoştinţelor. Necesită o mai mare aprofundare a studiului tuturor ştiinţelor spirituale. Ar trebui să existe o testare completă şi independentă din partea individului. Aceasta presupune capacitatea de a face asocieri şi de a vedea legăturile existente. Mai presupune şi capacitatea de a deosebi adevărul de jumătăţile de adevăr şi iluziile de realitate. Presupune să fii în stare să preiei informaţiile parapsihologice şi să le aplici în mod constructiv şi creativ pentru tine şi pentru alţii. Cu cât eşti mai instruit, cu atât ai mai multă eficienţă în activitatea de consiliere, dacă aceasta este ceea ce ai ales să faci. Acest proces este mare consumator de timp, iar noi trăim într-o societate de tip „fast-food”. Puţini sunt cei dispuşi să-şi cheltuiască timpul şi energia pentru a face practica necesară în scopul de a deveni un bun consilier parapsihologic.

Din nefericire, mulţi „parapsihologi” cred că înscrierea pe un drum profesional îi va

71/96

împinge înainte pe calea spirituală a vieţii. Este o concepţie greşită, prezentă frecvent în rândul oamenilor cu preocupări metafizice. Este de la sine înţeles că, dacă nu lucrezi mult în domeniul metafizic, nu poţi obţine progresul spiritual, dar cele două nu merg mână în mână. De fapt, este mai probabil ca manifestarea publică prea timpurie să te tragă înapoi şi în cele din urmă să-ţi aplice nişte lecţii dure. Mulţi cred că, dacă nu-şi demonstrează public capacităţile paranormale, nu progresează. Rezultatul este că un număr din ce în ce mai mare de indivizi încearcă să predea sau să lucreze în domeniu, fără a avea nici experienţa şi nici cunoştinţele necesare. Aceasta le creează probleme atât lor, cât şi celor care vin să le ceară ajutorul.

Cele mai evidente probleme se ivesc în legătură cu sănătatea şi pe tărâm financiar. Sănătatea corpului, a minţii şi a spiritului va suferi o deteriorare. Apar şi apoi cresc dificultăţile financiare. Viaţa devine din ce în ce mai complicată şi mai greu de controlat. Stresul creşte, în timp ce capacitatea individului de a-l controla în mod eficient scade. Dacă eşti nepregătit, de regulă, problemele vor deveni manifeste în trei până la şapte ani. Am văzut mulţi indivizi care găseau acestor probleme explicaţii „spirituale”, considerându-le ca făcând parte din propria lor iniţiere superioară şi nu le luau drept ceea ce erau de fapt: o lipsă de pregătire.

Din nefericire, există totdeauna indivizi care nu se preocupă decât de aparenţe. Pentru mulţi dintre ei, este un mod de a-şi spune lor şi prietenilor: „Uitaţi-vă la mine. Sunt ieşit din comun.” Pentru alţii, este un mod de a da puţină strălucire unei vieţi pe care o consideră cenuşie şi neproductivă. Unii chiar folosesc această afirmare publică pentru a-şi arăta lumii propriul nivel spiritual.

Adesea, cei care au doar un dram de cunoştinţe, parapsihologii diletanţi, se simt tot timpul stăpâni pe ei înşişi, când în realitate nu sunt deloc. De regulă, nu-şi dau cu adevărat seama de asta decât atunci când este prea târziu. „Fantezie necontrolată” este un termen ce se aplică multora dintre cei care au păşit de curând în domeniul metafizicii, fără a avea pregătirea corespunzătoare, în acest domeniu se manifestă capacitatea de a deosebi iluzia de realitate.

Oricine trebuie să-şi urmeze visurile, dar a le urma nepregătit poate duce la catastrofă. Impresiile, viziunile, acordările şi intuiţiile paranormale pot să nu reprezinte nimic altceva decât fantezie necontrolată, o manifestare a închipuirilor cu scopul de a hrăni orgoliul.

A nu cerceta suficient de profund, a accepta orbeşte fără a verifica, a nu reuşi să fii îndeajuns de obiectiv în procesul de autoanaliză poate duce la fantezie necontrolată. Ceea ce pare o intuiţie spirituală poate fi de fapt doar ceva mai mult decât o încropeală fantezistă cu scopul de a verifica ceea ce deja ştii sau de a-ţi justifica propriile fapte sau gânduri.

Imaginaţia creatoare este importantă pentru afirmarea potenţialului nostru superior, dar ea trebuie controlată. Uneori, diferenţa dintre acest gen de imaginaţie şi fantezia necontrolată este greu de decelat, de aceea, sunt esenţiale autoanaliza permanentă şi pregătirea temeinică, amănunţită. Este prea uşor să distrugi viaţa altui om, nemaivorbind de propria ta viaţă.

Pentru calea spirituală, nu există metode rapide şi uşoare. Chiar şi calea visurilor noastre cere un efort susţinut, mult timp şi multă energie. Nu ne putem împlini visurile doar prin clarsenzitivitate sau prin demonstraţii de forţă parapsihologică. „Nu uitaţi că ceea ce e parapsihologic nu este totdeauna spiritual. Ceea ce e ocult sau metafizic nu e totdeauna înălţător, iar ceea ce e atrăgător nu e totdeauna folositor.” *

De-a lungul anilor, am văzut nenumăraţi oameni căzuţi pradă tocmai acestei manifestări a fanteziei necontrolate. Au impresia că lucrează în domeniu şi descoperă că eforturile lor sunt blocate, stânjenite şi frânate de piedici de ordin financiar şi spiritual. Asemenea eşecuri se datorează cel mai adesea faptului că indivizii în cauză au o proastă pregătire iniţială, vor să facă prea mult şi prea repede (aşteptându-se ca totul să le reuşească fără prea mult efort), sau pur şi simplu nu perseverează._________________________________* Andrews, Ted. Imagick. Llewellyn Publications, St. Paul, 1989

72/96

Multe dintre aceste persoane renunţă complet, uimiţi de modul cum s-au putut lăsa înşelaţi de viziunile lor. Viziunile şi visurile pot fi adevărate, dar pentru ca visurile să se adeverească este nevoie de educaţie, pregătire şi perseverenţă la toate nivelurile, în cazul lor, nu există fundamentul pe care să-şi construiască visul.

Deseori sunt întrebat cum de mie îmi reuşesc lucrurile atât de uşor. Adevărul este că nu se întâmplă astfel. Pare aşa doar pentru cel ce priveşte din afară. Eu am studiat şi am lucrat în mod serios timp de peste 25 de ani. înaintea vârstei de 15 ani, eram un amator în domeniul parapsihologici, dar apoi am început o cercetare intensivă. Mi-a luat mult timp şi efort, pentru că nu exista prea multă informaţie disponibilă atunci când am început. Mulţi ani am făcut mai mult experimente şi greşeli.

Beneficiez şi de o pregătire care include literatura veche şi lingvistica. Acest lucru mi-a dat posibilitatea să studiez şi să cercetez în timp ce vorbeam studenţilor despre alte timpuri şi locuri. Am lucrat ca profesor şi consilier cu normă întreagă timp de zece ani. Am dobândit o instruire serioasă. Cu cât instruirea este mai vastă şi şi se merge mai în profunzime la fiecare nivel, cu atât creşte probabilitatea de a fi o persoană inventivă sub aspect fizic, emoţional, mental, parapsihologic şi spiritual. Procesul de învăţare nu conteneşte niciodată. Antrenamentul şi educarea sunt permanente.

Pentru a fi un consilier parapsihologic într-adevăr inventiv, trebuie să prelucrezi şi să aplici informaţiile într-un mod inovator. Trebuie să ai intuiţia unor posibilităţi de a transforma datele şi experienţele obişnuite în creaţii noi. Trebuie să te ajuţi pe tine şi pe alţii în descoperirea potenţialului creator în diferite împrejurări ale vieţii, indiferent cât de dificile sunt acestea.

Este important să nu uitaţi niciodată că a-ţi manifesta capacităţile paranormale fără a şti exact cum să aplici pozitiv cunoştinţele pe care le posezi face ca aceste capacităţi să fie sterile. Chiar şi numai din acest motiv, instruirea în domeniul consilierii este totdeauna oportună pentru cei care lucrează cu publicul. Această instruire se poate face sub mai multe forme:

• Cursuri serale la nivel de facultate în domeniul psihologiei şi consilierii.• Dacă nu vă puteţi permite să participaţi la ore ca un student adevărat, audiaţi-le. Veţi căpăta cunoştinţe, dar nu veţi obţine un certificat de absolvire.• Urmaţi nişte cursuri care să vă ajute să vorbiţi în public, să luaţi interviuri etc. Învăţaţi cum să vă adresaţi oamenilor.• Oferiţi-vă voluntari la o linie telefonică de urgenţă în domeniul asistenţei sociale, pentru a furniza ajutor şi informaţii prin telefon. Aceasta vă va prilejui o experienţă excepţională, dându-vă posibilitatea să vă educaţi în sensul unei comunicări flexibile prin venirea în contact cu o mai mare diversitate de indivizi. Veţi fi nevoiţi să vă adaptaţi inclusiv stilul de vorbire.• • Dacă vă gândiţi serios la a profesa în domeniu, participaţi regulat la întruniri pe teme de parapsihologic sau alte manifestări de acest gen, făcând „minicitiri”. Aceasta vă va obliga să treceţi rapid de la o persoană la alta şi astfel vă veţi dezvolta capacitatea de a vă activa şi dezactiva intuiţia parapsihologică după cum veţi dori. Veţi fi în contact cu o mai mare diversitate de oameni, ceea ce vă va ajuta să adaptaţi modul în care abordaţi situaţiile. Vă va spori capacitatea de conectare şi deconectare voluntară şi vă va fortifica energia, astfel încât efortul de a percepe să devină mai puţin istovitor. Reuniunile la care se abordează subiecte de parapsihologic reprezintă un excelent loc de antrenament. Nu veţi câştiga prea mulţi bani participând la ele, dar vă pot deschide uşi şi vă pot oferi posibilităţi de dezvoltare.

De-a lungul anilor, am văzut mulţi aspiranţi la calitatea de parapsiholog care încercau „să fie” înainte „să devină”, ceea ce până la urmă se dovedeşte a fi o capcană care le cauzează dezechilibre lor şi, adesea, altora. Cunoştinţele parapsihologice nu au nici o valoare dacă nu le integraţi în viaţa dumneavoastră într-un mod echilibrat şi creator. De aceea procesul „devenirii” este atât de important pentru cei ce se pregătesc în domeniul spiritual, parapsihologic. El ne învaţă să integrăm toate nivelurile existenţei noastre.

73/96

„Devenirea” era una dintre sarcinile vechilor şcoli de ocultism. De aceea tăcerea era o condiţie importantă în primii ani de studiu intens. Se învăţa faptul că împlinirea obligaţiilor zilnice în mod creativ este ceea ce ne stimulează să parcurgem calea iniţierii. Nu demonstrarea capacităţii parapsihologice sau studiul unor cărţi ne pune în valoare potenţialul, dimpotrivă, pot chiar să ne stânjenească în primii ani. în loc să-şi concentreze şi să-şi focalizeze această nouă energie, unii şi-o risipesc, folosind-o pentru „a preda” sau „a fi medium” mai devreme decât trebuie. Nevoia sau dorinţa de a ieşi la rampă se pot pune în calea binelui nostru superior.

Doar prin experimente şi teste zilnice începem să ne dezvăluim potenţialul, calităţile adormite. Pentru mulţi, aceasta va însemna pur şi simplu să încălzească inimile celor cu care intră în contact zilnic, folosindu-se de un zâmbet, de un cuvânt bun sau, pur şi simplu, prin îndeplinirea obligaţiilor. Poate că nu veţi reuşi să vă demonstraţi altora cunoştinţele sau nu veţi beneficia de aceeaşi atenţie din partea oamenilor ca alţii, dar asta nu înseamnă că sunteţi mai puţin avansat. Ar putea să însemne că nu este cazul să învăţaţi cum să „ieşiţi la rampă”. Poate că sunt alte lecţii mai importante pentru evoluţia dumneavoastră spirituală.

Mulţi îşi vor atinge împlinirea în viaţă lucrând şi predând în domeniul metafizicii şi spiritualităţii. Alţii se vor împlini trăindu-şi pur şi simplu viaţa obişnuită într-un mod constructiv, îşi vor folosi potenţialul interior, cum ar fi psihometria, pentru a influenţa pozitiv viaţa celor pe care îi ating.

Unul dintre scopurile dezvoltării parapsihologice este dezvăluirea unor noi percepţii, depăşirea limitelor fizice. Această dezvoltare vă ajută să descoperiţi noi capacităţi creatoare existente în interiorul acestor limitări şi pe care puteţi în acest fel să le trasncendeţi. Ea vă ajută să reinstauraţi minunea, smerenia şi puterea Divinităţii şi a vieţii, în loc să căutaţi puţină lumină care să coboare peste dumneavoastră, vă daţi seama că ea poate radia chiar din dumneavoastră

SFATURI UTILE ÎN CAZUL ÎN CARE RECURGEŢI LA CONSILIERE PARAPSIHOLOGICĂ

Mulţi dintre cei care se ocupă cu consilierea parapsihologică au beneficiat ei înşişi de consiliere. Au avut şi rezultate bune şi proaste. Oricine se adresează unui consilier parapsiholog sau unui medium trebuie să reţină câteva lucruri esenţiale, care trebuie rememorate înainte de a merge la o astfel de persoană, dar de care trebuie ţinut cont şi ulterior, pentru a evalua cât mai obiectiv experienţa.

1. Alegeţi-vă parapsihologul cu atenţie. Cereţi recomandări de la prieteni şi colegi, dar nu uitaţi că nivelul relaţiei cu un parapsiholog poate diferi de la o persoană la alta. La început, sau chiar pe parcurs, dacă simţiţi nevoia unei confirmări suplimentare, consultaţi mai multe persoane şi faceţi comparaţie.

2. Consfătuirile pe teme de parapsihologic pot constitui un prilej excelent de a descoperi indivizi cu care puteţi lucra sub aspect parapsihologic. Nu sunt costisitoare şi vă pot oferi un eşantion reprezentativ al celor care se ocupă de astfel de lucruri şi metodele pe care le utilizează. Aceste consfătuiri sunt concepute să fie plăcute şi antrenante, ele oferind adesea condiţii de antrenament pentru cei începători în domeniul parapsihologici. Nu reprezintă locuri în care se rezolvă probleme majore ale vieţii, în schimb, aici poţi culege referinţe.

3. La început, evitaţi serviciile telefonice care oferă asistenţă parapsihologică. Sunt preferabile consultaţiile personale. Aşa veţi putea evalua mai corect capacităţile persoanei şi recomandările pe care le aveţi despre ea. De vreme ce majoritatea acestor servicii telefonice taxează durata convorbirilor, nu este cel mai potrivit mod de a obţine referinţele necesare.

4. Informaţi-vă dinainte asupra metodei sau metodelor folosite de parapsihologul respectiv. Poate aţi dori să cunoaşteţi mai multe metode înainte de a alege.

74/96

5. Cereţi întotdeauna referinţe. Nu ezitaţi să întrebaţi de când practică persoana respectivă. Dacă parapsihologul se simte jignit sau vă face să vă simţiţi prost pentru că aţi întrebat, este un indiciu important că poate ceva nu este în regulă, întrebaţi în ce este specializat, la ce vă puteţi aştepta şi cât de precisă poate fi analiza parapsihologică. Cereţi informaţii şi asupra nivelului de instruire. Cu cât aveţi mai multe informaţii, cu atât vă va fi mai uşor să judecaţi competenţa persoanei.

6. Informaţi-vă totdeauna dinainte asupra onorariilor. Un onorariu mai mare nu înseamnă neapărat un parapsiholog mai bun. Asiguraţi-vă că la sfârşit veţi fi mulţumiţi de ceea ce aţi obţinut în schimbul banilor. Feriţi-vă de cei care cer onorarii exorbitante. Este foarte bine ca preţul să fie echitabil, dar nu reprezintă în nici un fel un indiciu în legătură cu capacitatea persoanei.

Profesioniştii care poartă prea multe discuţii amabile în timpul consultaţiei încearcă să profite de dumneavoastră. Dacă plătiţi pentru o jumătate de oră, atunci trebuie să primiţi o jumătate de oră de efort.

7. Fiţi prudenţi cu parapsihologii care vă impresionează vorbindu-vă de vieţi anterioare fantastice, care vă oferă promisiuni şi preziceri exotice. Dacă vi se prezice moartea sau ceva de acest gen, ridicaţi-vă şi plecaţi imediat. Singurul care ştie cu adevărat când îşi va părăsi un suflet viaţa lui fizică este doar sufletul însuşi. Până în acel moment acţionează liberul arbitru. Un parapsiholog care vorbeşte despre acest lucru poate să arunce cu uşurinţă o sămânţă a cărei energie ar putea să se manifeste.

Este adevărat, pe măsură ce o persoană se apropie de acel moment de tranziţie care se cheamă moarte, apar anumite semnale care o anunţă. Un bun consilier parapsiholog va prezenta informaţia într-o formă care să nu sperie, ci care să pregătească persoana pentru orice eventualitate. Dacă persoana la care aţi apelat nu poate face acest lucru, nu are ce căuta în domeniul consilierii.

8. Fiţi prudenţi cu cei care pretind că vă scapă de problemele dumneavoastră sau vi le rezolvă, că vă alină depresiile sau că alungă „spiritele rele”, cu ajutorul unor tehnici paranormale sau oculte. Singurul lucru de care vă va scăpa vor fi banii din portofel sau din geantă.

9. Nu consultaţi prea des un parapsiholog. Feriţi-vă de cei care sunt în stare de orice ca să vă determine să reveniţi. Mie mi se întâmplă rareori să văd pe cineva mai des de o dată la 10-l2 luni. De regulă, nu se acumulează destule elemente care să garanteze o analiză completă înainte de acest interval. Le spun clienţilor mei că, dacă se iveşte ceva important, mă voi ocupa de acel subiect la telefon (gratuit).

Consultarea prea frecventă a unui parapsiholog este o modalitate de a evita asumarea răspunderii, îi permiteţi acestuia să vă dirijeze viaţa, în loc s-o trăiţi dumneavoastră. Nu există nici un motiv pentru care să consultaţi un parapsiholog săptămânal sau lunar sau ori de câte ori se iveşte ceva.

10.Fiţi sceptici în privinţa celor care nu fac altceva decât să dea la o parte informaţiile negative sau care vă pun tot timpul întrebări, în loc să transmită informaţiile. Unii irosesc o bună parte din timpul clienţilor, povestindu-le despre succesele de ordin parapsihologic pe care le-au obţinut cu alţi clienţi. Alţii au tendinţa de a da puţine informaţii. Nu uitaţi că le plătiţi serviciile, deci asiguraţi-vă că îşi merită banii.

La analizele parapsihologice pe care le fac, pun arareori întrebări. Nu caut confirmarea valorii mele şi nici nu încerc să mă justific în faţa clientului prin intermediul informaţiilor. Din păcate, unii fac acest lucru pentru a fi siguri că şi-au impresionat cu adevărat clienţii.

11. Informaţi-vă despre sănătatea şi vitalitatea parapsihologului. Dacă acesta are probleme de sănătate, ele vor influenţa informaţiile pe care vi le oferă. Unii parapsihologi arată de parcă s-ar fi uitat prea mult timp într-un glob de cristal.

12. Este foarte important să nu uitaţi că vă situaţi într-o poziţie de receptor, în astfel de situaţii, sunteţi mai influenţabili. Probabil nu vreţi să fiţi sceptici şi să testaţi parapsihologul

75/96

tot timpul, dar nici nu acceptaţi totul aşa cum vă este prezentat. Nu uitaţi că, până la urmă, nimeni nu vă cunoaşte mai bine decât vă cunoaşteţi dumneavoastră, indiferent de recomandările sau reputaţia parapsihologului.

13. Nu vă temeţi să puneţi întrebări. Cu cât întrebarea este mai precisă, cu atât mai precis trebuie să fie răspunsul. Dacă ceva nu pare să aibă sens, încercaţi să lămuriţi. Nu trebuie să vă arătaţi tot timpul sceptic sau potrivnic, dar este bine să vă păstraţi un optimism precaut.

14. Analizaţi-vă nevoia de a consulta un parapsiholog şi motivaţia ei. Căutaţi o rezolvare rapidă a lucrurilor sau pe cineva care să vă spună ce să faceţi cu viaţa dumneavoastră? Vreţi să găsiţi o modalitate de a scăpa de răspundere? Speraţi să discreditaţi parapsihologul? Doriţi un gen de loterie care să vă refacă pe loc sănătatea? Căutaţi o rezolvare de ordin parapsihologic, când de fapt aveţi nevoie de ajutorul şi îndrumarea unui psihoterapeut? Căutaţi să înţelegeţi lucrurile, pentru a putea adopta cele mai potrivite decizii pentru dumneavoastră?

15. Nu forţaţi pentru a potrivi impresiile parapsihologului cu întâmplările din viaţa dumneavoastră De cele mai multe ori, această potrivire ori există, ori nu există. Dacă oferiţi parapsihologului o posibilă explicaţie pentru impresia lui şi constataţi că impresiile se modifică permanent ca să se potrivească cu spusele dumneavoastră, aceasta ar trebui să constituie un semnal de alarmă.

În mod sigur vor apărea informaţii care par să nu aibă nici o legătură cu vreun aspect al vieţii dumneavoastră Nu le acceptaţi orbeşte şi nici nu le negaţi pe loc. Puneţi-le deoparte pentru moment. Cu timpul, ele se vor verifica sau nu. Un parapsiholog respectabil vă va interpreta aceste informaţii şi nu va aştepta s-o faceţi dumneavoastră

Nimic nu mă irită mai tare decât un parapsiholog care spune cuiva ceva de genul: „Văd un splendid nor argintiu ce se formează în jurul dumneavoastră Ştiţi cumva care ar putea fi legătura?” Apoi, când sugeraţi o posibilă legătură, începe s-o exploateze. Un parapsiholog respectabil are nevoie arareori de ajutorul dumneavoastră, pentru a interpreta simbolurile şi impresiile pe care le recepţionează.

În cazul unei consultaţii sau al unei consilieri parapsihologice, bunul simţ este esenţial. Cereţi ajutorul unui parapsiholog într-un moment în care sunteţi relaxaţi şi calmi. Dacă sunteţi agitaţi şi nu puteţi amâna, încercaţi să vă limpeziţi mintea. Cu cât sunteţi mai relaxaţi, cu atât este mai uşor pentru parapsiholog să se acordeze la dumneavoastră.

Îngăduiţi consilierului parapsihologic să procedeze cum doreşte. Nu vă aşteptaţi ca cea mai arzătoare problemă a dumneavoastră să fie discutată şi rezolvată dintr-o dată. Fiecare parapsiholog are propriul său mod de a proceda, în timpul unei consultaţii, evitaţi să faceţi comparaţii între parapsihologi şi nu comunicaţi unuia ceea ce v-a spus un altul. De asemenea, nu încercaţi să provocaţi confuzie. Rareori un parapsiholog respectabil va cere sau va avea nevoie de ajutor, dar întotdeauna este bine să-i comunicaţi, atunci când are dreptate. O atitudine sceptică sau arţăgoasă va duce la eşec.

Nu vă grăbiţi să negaţi ceva ce vi se comunică. Este posibil ca pe moment să nu înţelegeţi, dar, dacă aveţi răbdare, parapsihologul s-ar putea să vă lămurească.

Un consilier cu experienţă s-ar putea să facă unele preziceri, dar dumneavoastră veţi avea întotdeauna de ales. Unele dintre acţiunile dumneavoastră, sau lipsa acestora, vor genera apariţia anumitor situaţii. Un bun consilier vă va ajuta să vedeţi ce posibilităţi aveţi şi ce hotărâri trebuie să luaţi. Cheia o reprezintă îndrumarea, consultarea unui parapsiholog nu este echivalentă cu ghicitul.

Dacă aţi apelat la un parapsiholog de valoare, informaţiile prezentate vor face conexiuni cu ceea ce se petrece dincolo de limitele fireşti ale vieţii. Vi se vor aduce la cunoştinţă informaţii sau întâmplări, iar dumneavoastră veţi putea face anumite asociaţii. Vi se potrivesc informaţiile? Sunt în contradicţie cu alte informaţii menţionate de parapsiholog sau sunt doar diferite? Vi se vorbeşte doar în termeni generali sau vi se dau amănunte?

De regulă, eu încep cu generalităţile, şi apoi trec la informaţii foarte precise, dar trebuie să

76/96

menţionez că şi cele de ordin general se potrivesc în proporţie de 90-95 %, cât despre detalii, acestea sunt exacte într-un procent şi mai mare. Nu uitaţi însă că fiecare parapsiholog procedează în felul său. Uneori se pot ivi contradicţii. Nu cunosc nici un parapsiholog care să pretindă că obţine o imagine completă. Rezultatele colaborării pe termen lung au mai multă semnificaţie decât o contradicţie de moment în raport cu alt parapsiholog. Nu uitaţi că un consilier bun vă va ajuta să vedeţi mai limpede problemele majore din viaţa dumneavoastră şi să înţelegeţi repercusiunile şi implicaţiile diferitelor direcţii de acţiune care vi se deschid.

Trebuie luat în considerare şi faptul că mulţi parapsihologi au zile în care poate că nu sunt atât de „pe fază” ca de obicei, ceea ce constituie adesea un motiv de subiectivitate, în cadrul studiului pe care îl fac, eu dau o previziune anuală şi o perspectivă pe fiecare lună. în cadrul previziunii lunare menţionez, de regulă, date precise şi semnificaţia lor pentru persoana respectivă. Au fost momente în care credeam că datele nu vor corespunde câtuşi de puţin, dar niciodată nu am schimbat nimic din previziunile pe care le-am făcut şi nici nu am căutat să dau explicaţii, atunci când nu s-au adeverit. Nu sunt foarte rare cazurile în care am senzaţia că nu nimeresc, iar mai târziu clientul să îmi spună că procentajul de reuşită este de aproape 100%.

Nu uitaţi că şi cei la care apelaţi sunt tot oameni. Stresul zilnic, emoţiile, regimul alimentar, boala, alcoolul, medicamentele, toate acestea afectează capacitatea de a evolua la cele mai înalte standarde. Oricine poate avea zile proaste, iar parapsihologii nu fac excepţie.

După o şedinţă cu un bun parapsiholog trebuie să vă simţiţi întotdeauna plini de energie. Să aveţi o atitudine pozitivă şi să dobândiţi autocontrol. Indiferent ce probleme aveţi, trebuie să vă simţiţi mai pregătiţi să le faceţi faţă. O şedinţă cu un bun consilier trebuie să aibă efecte vindecătoare.

SFATURI UTILE ÎN ACTIVITATEA DE CONSILIERE

Lectura acestor rânduri nu va face din dumneavoastră un consilier autorizat, dar poate conferi mai multă eficienţă consultaţiilor parapsihologice pe care le daţi. Sunt sfaturi care vă vor facilita contactul cu oamenii în munca de consiliere. Insist asupra recomandării ca, în cazul în care daţi consultaţii parapsihologice în calitate de profesionist - chiar dacă o faceţi de ani de zile -, să urmaţi o formă de instruire în domeniul comunicării interumane şi al consilierii. Toţi ne putem perfecţiona tehnicile de acordare a asistenţei celor care ne consultă.

Atunci când am început să predau, am avut norocul să particip la un program nou care se adresa studenţilor suspendaţi sau exmatriculaţi din facultăţi. Aceştia aveau nenumărate probleme, în special de ordin social şi financiar, iar sarcina noastră era să-i ajutăm să se reintegreze în facultăţi printr-o instruire adecvată sau să le oferim o pregătire în scopul descoperirii vocaţiei, pentru ca cel puţin să devină apţi de angajare. Inutil să spun că au existat foarte multe probleme de disciplină.

Cei care se ocupau de instruirea pentru găsirea vocaţiei nu prea cunoşteau tehnici educaţionale. Erau persoane care lucraseră în diferite domenii de activitate, dar nu aveau o pregătire corespunzătoare în ce priveşte formele de predare sau disciplina şcolară. Pentru a-i ajuta, am pus la punct un mic manual şi un set de seminarii, al căror subiect era reinstaurarea disciplinei şcolare. Tehnicile descrise presupuneau o comunicare simplă şi eficientă şi, oricine putea să le aplice cu succes, dacă dădea dovadă de răbdare şi făcea puţin efort.

Tehnicile predate ar trebui să fie deprinse şi aplicate de oricine intenţionează să fie consilier într-un domeniu oarecare. In cele ce urmează, este prezentată printre altele structura de bază a acelor tehnici pe care le-am predat instructorilor din centrul de recuperare şi sunt la fel de eficiente acum ca şi atunci, având aplicabilitate în orice domeniu în care este necesară comunicarea interumană.

Sfaturile oferite în continuare îşi dovedesc eficienţa mai ales atunci când sunt aplicate

77/96

conjugat. Nu trebuie să atingem perfecţiunea în aplicarea fiecăruia dintre ele pentru că nimeni nu reuşeşte asta, totuşi ne putem fixa ca scop o aplicare perfectibilă, fiind indicat ca cel puţin din când în când să le revedem şi să ne întrebăm cât de bine le aplicăm.

Expuneţi-vă clar intenţiile. Explicaţi clienţilor dumneavoastră ce trebuie să aştepte de la consultaţia pe care le-o acordaţi. Prezentaţi-le scrisorile de recomandare şi fiţi pregătiţi să le oferiţi referinţe. Ezitarea în a vă dezvălui pregătirea profesională le va slăbi încrederea în dumneavoastră

Informaţi-i asupra costurilor şi a timpului necesar pentru consultaţii. Fiţi consecvent în ceea ce priveşte onorariile. Dacă taxaţi o persoană cu un preţ şi o altă persoană cu alt preţ, se va afla. Dacă aplicaţi un onorariu normal, acordaţi un serviciu corespunzător. Practicaţi onorarii rezonabile. Onorariile exorbitante nu numai că sunt o insultă, dar nici nu constituie nici un fel de garanţie a calităţii consultaţiei pe care o veţi oferi.

Anunţaţi-vă dinainte clienţii dacă au permisiunea să înregistreze în timpul consultaţiei. Comunicaţi-le tot ceea ce este necesar pentru ca ei să beneficieze de o consiliere parapsihologică plăcută şi utilă. Asiguraţi-vă că ştiu ce fel de consultaţie le veţi acorda.

Un aspect îl constituie ambianţa. Mulţi parapsihologi folosesc încă enorm de multă recuzită: camere întunecate, un glob de cristal pentru spectacol, tămâie care te sufocă, costume ciudate şi ridicole şi alte asemenea mijloace. Adesea, folosirea unei ambianţe teatrale va incomoda şi nu va ajuta cu nimic la creşterea reputaţiei, singurul efect fiind, de regulă, disconfortul clienţilor.

Faceţi astfel ca ambianţa în care oferiţi consultaţii să inducă o stare de confort. Procedând astfel veţi dovedi profesionalism şi grijă faţă de solicitanţi, iar dumneavoastră vă va crea condiţii pentru o mai bună intuiţie.

Fiţi consecvent. Trataţi pe toată lumea cu acelaşi respect şi consideraţie. Nu există doi oameni identici, dar dumneavoastră trebuie să aveţi acelaşi comportament faţă de toţi, pentru că este şi în beneficiul dumneavoastră propriu.

Această consecvenţă trebuie să existe mai ales în legătură cu durata şedinţei şi energia investită în ea. Dacă analiza parapsihologică trebuie să dureze o jumătate de oră, atunci respectaţi acest interval de timp. încercaţi totdeauna să vă încadraţi cât mai precis în durata stabilită. Dacă mai sunt şi alţi clienţi la rând, este nedrept ca ei să aştepte pentru că dumneavoastră prelungiţi exagerat o consultaţie. Este adevărat, se poate întâmpla uneori, dar faceţi o programare judicioasă pentru a evita pe cât posibil asemenea situaţii. Eu las întotdeauna o pauză de 15 minute între orele de programare ale şedinţelor. Este o rezervă de timp destinată rezolvării unor situaţii neaşteptate ce pot apărea în timpul unei consultaţii sau o folosesc în cazul unor eventuale întârzieri.

Este bine ca şi clienţii să ştie că ţineţi la respectarea cât mai strictă a programărilor. Dacă cineva întârzie, nu este cinstit să amâni clientul următor, iar dacă ei sunt informaţi asupra acestui aspect, se va întâmpla foarte rar să întârzie.

Uneori s-ar putea să aveţi de-a face cu oameni în suferinţă, care necesită mai mult timp şi mai multă energie. Nu-i zoriţi numai pentru că ştiţi că urmează altcineva la rând. Fiţi pregătit ca asemenea probleme să se ivească din când în când, căci veţi întâlni destui oameni trişti şi disperaţi care vor avea nevoie de mai multă atenţie.

Respectaţi personalitatea clientului dumneavoastră. Staţi de vorbă cu cei care apelează la dumneavoastră, nu le ţineţi discursuri. Nu-i puneţi în situaţii jenante şi nu-i moralizaţi, îndrumaţi-i, daţi-le sfaturi şi sugestii, lăsaţi-i să vă pună întrebări. Nu uitaţi că trebuie să-şi trăiască propria viaţă, iar dumneavoastră nu puteţi face acest lucru în locul lor. în ultimă instanţă, răspunderea pentru faptele şi purtările lor - bune, rele sau mediocre - le revine în totalitate. Ajutaţi-i să înţeleagă acest lucru.

Dacă lucraţi în calitate de consultant parapsiholog profesionist, vă aflaţi într-o poziţie cu mare răspundere. Vă pierdeţi chiar unele dintre drepturile pe care le aveţi: evident că nu puteţi întârzia la întâlniri, nu aveţi voie să fiţi niciodată grosolan, nerăbdător sau dezaprobator,

78/96

indiferent cine este clientul. Veţi întâlni tot felul de indivizi, pe unii îi veţi agrea, pe alţii nu.Educaţi-vă astfel ca să vă puteţi detaşa. Nu emiteţi păreri şi judecăţi personale, în contactul

cu unele persoane, nu este uşor să uiţi de tine, dar dacă sunteţi într-adevăr interesat să fiţi un bun profesionist şi să dobândiţi un înalt grad de precizie, trebuie să aveţi tot timpul o atitudine detaşată faţă de cei care beneficiază de serviciile dumneavoastră

Nu există situaţie fără ieşire, întotdeauna există variante şi întotdeauna există posibilitatea de a alege. Ceea ce recepţionaţi pe cale intuitivă nu este săpat în stâncă, nu reprezintă o predestinare. Cei mai mulţi dintre clienţi au pur şi simplu nevoie să vadă şi să înţeleagă ce posibilităţi au pentru a putea lua nişte decizii corecte. O parte din sarcina dumneavoastră este să intuiţi aceste posibilităţi şi să le prezentaţi.

Orice împrejurare din viaţă presupune opţiuni. Prin alegerea pe care o face, clientul determină apariţia anumitor situaţii - bune sau rele - sau le facilitează. Ajutaţi clientul să vadă ce opţiuni are la dispoziţie şi ce consecinţe vor avea deciziile pe care le ia.

Clientul trebuie să încheie şedinţa cu o atitudine mai optimistă, să fie mai încrezător în sine, mai plin de energie decât la început, să fie mai pregătit să facă faţă vieţii şi împrejurărilor ei. Nu uitaţi că este de datoria dumneavoastră să-i oferiţi o previziune cât mai exactă şi cât mai inteligibilă posibil. Nu sunteţi acolo ca să vă exprimaţi păreri personale.

Dacă un client insistă, amintiţi-i că nu sunteţi psihoterapeut şi, în consecinţă, părerea dumneavoastră nu contează mai mult decât a oricui altcuiva. Reţineţi că, în calitate de parapsiholog, tot ceea ce spuneţi cuiva, indiferent de subiect, va căpăta o mult mai mare importanţă în ochii celuilalt - fie că este un lucru de substanţă, fie că nu.

Fiţi încurajator şi sugestiv. Nu este rolul dumneavoastră să dirijaţi viaţa clientului sau să luaţi hotărâri în locul lui. Prezentarea informaţiilor în mod încurajator şi sugestiv oferă clientului mai multă încredere în sine. Până la urmă, responsabilitatea pentru propria viaţă cade doar în seama lui. Tot ce puteţi face este să daţi îndrumări şi sugestii.

Nu stânjeniţi liberul arbitru al persoanei care vă solicită. Alegerile şi faptele sunt numai ale sale. Rezistaţi tentaţiei de a-i spune ce să facă. Faceţi sugestii, oferiţi indicii, îndrumări, înfăţişaţi diversele repercusiuni şi prezentaţi-i direcţiile de acţiune, dar lăsaţi decizia finală în seama sa. Acest lucru inspiră încredere şi demonstrează respectul pentru capacitatea celuilalt de a face faţă propriei vieţi.

Întotdeauna există mai multe căi de a îndeplini o sarcină sau de a rezolva o situaţie. Unele pot fi mai uşoare, altele mai grele. Comunicaţi clienţilor opţiunile pe care le au, oferiţi sugestii în legătură cu anumite hotărâri şi comunicaţi-le şi motivaţia acelor sugestii, dar lăsaţi alegerea pe seama lor. Daţi-le clienţilor posibilitatea de a alege, chiar dacă acest lucru presupune comiterea unor greşeli. Uneori, oamenii descoperă şi urmează doar calea anevoioasă. Experienţa poate fi un profesor bun.

Cultivaţi un umor sănătos. Mulţi clienţi vin la dumneavoastră şi vă expun situaţii tragice. Este uşor să preluaţi aceste probleme sau să vă asumaţi responsabilitatea lor. Un simţ al umorului sănătos vă va ajuta să evitaţi ca acest lucru să se întâmple.

Nu vă temeţi să râdeţi împreună cu clientul. Consultaţiile private sunt serioase, dar sesizarea comicului şi a ironiei din unele situaţii poate să vindece. Un râs sănătos (nu pe socoteala clientului) face bine şi corpului şi minţii.

Umorul dumneavoastră nu trebuie însă să însemne luarea în derâdere a ceva ce este sfânt pentru client sau a unor defecte şi slăbiciuni ale acestuia. Dacă glumiţi cu clientul, asiguraţi-vă că acesta ştie că este vorba de o glumă. Nu lăsaţi ca gluma să apară ca o critică la adresa comportamentului său.

Folosiţi tehnica „sandvişului”, începeţi cu aspectele pozitive ale vieţii celui care a apelat la dumneavoastră Procedând astfel, va fi mai uşor pentru el să accepte şi acele informaţii care nu sunt tocmai pozitive. Acest lucru întăreşte respectul de sine, iar clientul se simte mai destins în relaţia cu dumneavoastră

Faceţi apoi referire la aspectele mai stânjenitoare sau la cele care ar necesita o schimbare.

79/96

Nu renunţaţi la tonul de discuţie. Prezentaţi ceea ce vedeţi sau simţiţi, dar nu ţineţi predici, nu insistaţi asupra acelor aspecte şi nu povestiţi ce aţi face dumneavoastră, dacă aţi fi într-o situaţie similară, pentru că nu sunteţi. Prezentaţi opţiuni, variante şi posibile consecinţe ale unor eventuale alegeri. Lăsaţi clientul să aibă propria sa reacţie.

Totdeauna încheiaţi într-o notă optimistă. Indiferent cât de dificilă este situaţia, persoana trebuie să ştie că există diverse posibilităţi şi variante pozitive. In calitate de consilier parapsiholog, vă revine sarcina să-i fiţi de folos în acest sens. Folosind această tehnică, maximizaţi partea bună şi o minimizaţi pe cea rea. Când clientul simte că vedeţi unele aspecte pozitive în situaţia lui şi în urmările acesteia, el va începe să se bizuie pe acest lucru şi să acţioneze cu încredere. Aceasta nu înseamnă că partea negativă trebuie evitată sau ignorată, dar dacă începeţi prin a recunoaşte trăsăturile pozitive şi calităţile unice ale persoanei, iar apoi faceţi sugestii pe care clientul le înţelege şi care i se potrivesc, atunci îl ajutaţi, în loc să-l faceţi să-şi piardă speranţele.

Acţionaţi cu tact. Uneori este greu să te porţi cu tact, cu diplomaţie şi cu farmec. Această atitudine vine o dată cu experienţa. Cu cât întâlniţi mai mulţi oameni şi lucraţi cu ei, cu atât va fi mai uşor să găsiţi un stil adecvat cu care să abordaţi situaţiile şi problemele dificile din viaţa unei persoane.

Faceţi uz de tact atunci când prezentaţi informaţii negative care vă impresionează. Nu uitaţi că există întotdeauna posibilitatea să vă fi înşelat sau să fi interpretat greşit impresiile. Nu este greu să influenţezi pe cineva în sens negativ, chiar fără să-ţi dai seama. Purtaţi-vă cu blândeţe.

Nici o „citire” nu este perfectă. Unii aproape că reuşesc o astfel de performanţă, dar întotdeauna există loc de mai bine. Din nefericire, nu de fiecare dată primiţi o confirmare. Uneori, nu puteţi afla cât de exact aţi fost decât dacă persoana revine pentru o altă consultaţie sau dacă prieteni ai acesteia solicită şi ei programări.

Puneţi-vă tot timpul întrebări. Cum v-aţi putea ameliora „citirile”? Ce aţi putea face pentru a îmbunătăţi calitatea consultaţiilor şi eficienţa lor pentru client? Ce puteţi face, astfel încât clientul să se simtă mai încrezător în sine?

De regulă, nu este bine să vă revedeţi analizele parapsihologice. Acest lucru tinde să creeze o legătură stabilă între dumneavoastră şi persoana respectivă sau să vă facă să-i preluaţi problemele. Pe de altă parte, este bine ca din când în când să vă rememoraţi una sau două consultaţii. Există lucruri care ar fi putut fi exprimate mai bine? Aţi fi putut face sau spune ceva mai potrivit în cadrul consultaţiei?

Calitatea şedinţelor dumneavoastră va fluctua. Uneori, vă poate fi foarte uşor să „citiţi” un client, alteori, foarte greu. Puteţi avea zile bune şi zile proaste, în zilele proaste, nu forţaţi lucrurile, întotdeauna este mai bine să nu faci deloc un studiu parapsihologic, decât să faci unul prost sau chiar unul mediocru. Chiar dacă nu primiţi vreo confirmare în legătură cu şedinţele la care aţi avut rezultate pozitive, despre cele cu rezultate proaste veţi afla sigur. Dacă simţiţi că nu puteţi face un lucru mulţumitor, atunci este mai bine să vorbiţi deschis. Daţi explicaţii clientului, pentru ca acesta să nu creadă că el este cauza problemelor. Sinceritatea este întotdeauna de preferat, chiar dacă e vorba de o zi proastă.

Nu faceţi niciodată supoziţii. Nimic nu este mai frustrant pentru un client decât faptul că nu înţelege. Nu presupuneţi nici un moment că persoana interesată va înţelege simbolurile şi imaginile care vă creează impresii. Şi nici nu aşteptaţi ca ea să interpreteze simbolul în locul dumneavoastră, încă mi se mai întâmplă să aud parapsihologi care spun clienţilor lucruri de genul: „Văd cum se clădeşte acest imens castel alb. Ştiţi cumva ce înseamnă asta?” Aduceţi-vă aminte: subconştientul dumneavoastră este cel care vă oferă imagini despre client. Sunteţi singurul care le poate interpreta în mod corect.

Indiferent cât de evident vi se pare un lucru, clientul nu este obligat să-l înţeleagă. Puneţi-i întrebări, iar dacă ezită sau vă sugerează într-un fel sau altul că nu înţelege, reluaţi explicaţia. Uneori, va trebui să spuneţi acelaşi lucru în trei sau patru moduri diferite ca să transmiteţi mesajul şi să vă faceţi înţeles.

80/96

Explicaţiile trebuie să fie simple şi concise. Detaliaţi-le şi extrageţi esenţialul din ele cât mai mult posibil. Daţi exemple care să-l ajute pe client să facă legăturile.

Fiţi bine informat pentru a putea oferi referinţe corecte. Dacă vă faceţi datoria cu profesionalism, veţi recunoaşte că uneori apar persoane aflate în căutarea unor soluţii simple pentru nişte situaţii ce nu pot fi rezolvate repede şi uşor. Ele caută informaţii parapsihologice, în vreme ce, în realitate, este utimul lucru de care au nevoie. Ca profesionist responsabil, este de datoria dumneavoastră să vă daţi seama cum stau lucrurile. S-ar putea să aveţi păreri clare în legătură cu ceea ce ar trebui făcut într-o situaţie în care cineva este maltratat, să spunem, dar dacă nu aveţi instruirea şi calificarea unui consilier specializat pe astfel de probleme sau a unui psihoterapeut, nu trebuie să vă amestecaţi. Indivizii care vin la dumneavoastră cu asemenea probleme personale grave nu au nevoie de informaţii parapsihologice. Au nevoie de psihoterapie şi de sfaturile unui specialist. Ceea ce puteţi face este să-i îndrumaţi spre cei care sunt mult mai în măsură să le ofere asistenţă. Folosiţi-vă capacităţile intuitive pentru a găsi cel mai bun mod de a-i îndruma spre cele mai indicate instituţii sau persoane calificate din domeniul sănătăţii. Ţineţi la îndemână o listă cu adresele şi numerele de telefon ale principalelor asociaţii, instituţii sau ale psihoterapeuţilor autorizaţi, pentru a putea oferi o informaţie corectă.

Când clientul insistă asupra unei consultaţii parapsihologice, folosiţi-vă calităţile pentru a prezenta acele opţiuni care îl vor încuraja să aleagă cea mai potrivită terapie. Dacă îl conduceţi spre luarea unei hotărâri ce se bazează pe expunerea unor direcţii de acţiune corecte, acest lucru va favoriza vindecarea traumei în cel mai eficient mod.

Adoptaţi o atitudine de implicare obiectivă. Această condiţie poate fi cel mai greu de îndeplinit, în calitate de consilier parapsihologic, nu este suficient să oferiţi doar informaţii parapsihologice. Acestea trebuie comunicate într-o formă benefică şi într-un mod responsabil. Şi, independent de voinţa dumneavoastră, vă veţi implica.

Implicarea, în sensul folosit de mine, reprezintă capacitatea de a-ţi comunica empatia cu clientul, grija şi interesul pentru el, indiferent de problemă şi situaţie. Aceasta înseamnă a-ţi accepta clientul şi a-l judeca minimum posibil.

Implicarea mai înseamnă să asculţi, să recunoşti şi să utilizezi nu numai intuiţiile şi impresiile legate de client, ci şi tot ceea ce-ţi comunică acesta. Fiţi atent la expresiile feţei, la mişcările corpului, la inflexiunile vocii şi la celelalte forme ale limbajului fără cuvinte. Şi nu uitaţi că, uneori, clienţii pur şi simplu trebuie ajutaţi să-şi poată exprima sentimentele. Chiar simpla exprimare a unor sentimente îi ajută să-şi definească mai clar propriile probleme şi constituie semnalul pentru începerea recuperării.

Implicarea presupune responsabilitate. Dumneavoastră sunteţi persoana din afară care priveşte în viaţa cuiva, dar sunteţi totodată acea persoană din afară care poate influenţa - în bine sau în rău - viaţa cuiva. Faceţi-vă agreabil şi lăsaţi-l pe client să simtă că sunteţi acolo ca să colaboraţi cu el şi să-l ajutaţi. Nu adoptaţi atitudinea unui maestru distant. Fiţi obiectiv şi cald, iar consultaţia parapsihologică va deveni mai uşoară şi mai constructivă atât pentru dumneavoastră, cât şi pentru client.

EXERCIŢII

XXV. Mâinile care scanează *Aşa cum am mai spus mâinile noastre sunt nişte excelente instrumente cu ajutorul cărora

simţim, în palme se află chakrele secundare. Datorită lor mâinile simt energia subtilă, putând chiar s-o proiecteze. Atunci când sunt folosite pentru a detecta energia din corp şi pentru a proiecta energie în scop terapeutic, înseamnă că se aplică un procedeu care este denumit în mai multe feluri: atingerea regelui, vindecare eterică, atingere terapeutică etc.

Este uşor de învăţat cum să vă sporiţi sensibilitatea mâinilor. Chiar şi numai folosirea

81/96

metodelor descrise anterior în această lucrare vă va ajuta să faceţi acest lucru. Pe măsură ce mâinile dumneavoastră devin mai sensibile, le puteţi folosi tot mai mult în activitatea de vindecare. Prin intermediul lor sunt evaluate energiile corpului şi se trimite energie acolo unde este nevoie, în lucrarea de faţă, ne propunem să analizăm doar procesul de evaluare.

Evaluarea din punct de vedere energetic a unei persoane, sau scanarea, nu este un lucru dificil. Nu uitaţi totuşi că numai medicii pot pune diagnostice. Nu trebuie să etichetaţi orice dezechilibru pe care îl simţiţi ca fiind o anumită boală, chiar dacă sunteţi sigur că ştiţi care este problema. Folosiţi-vă mâinile pentru a detecta variaţiile de energie subtilă din corp şi apoi descrieţi aceste variaţii. Dacă ele au semnificaţia unei anumite boli, atunci lăsaţi persoana în cauză să stabilească. De exemplu, puteţi simţi o răcoare în regiunea pieptului. Aceasta v-ar putea duce cu gândul la o congestie, dar nu este de competenţa dumneavoastră să stabiliţi. Descrieţi persoanei ceea ce simţiţi, iar dacă este vorba de o congestie sau de o răceală, de regulă, persoana se oferă să vă confirme pe loc._______________________________* a scana = a cerceta, a explora în amănunt şi în totalitate, a baleia

Folosirea mâinilor pentru a scana corpul unei persoane se asociază cel mai adesea cu forme spirituale de vindecare. Din nefericire, atunci când afirmaţi că practicaţi vindecarea spirituală, mulţi cred că este vorba de o vindecare legată strict de credinţă.

Utilizarea mâinilor pentru a scana corpul unei persoane reprezintă un mod simplu de a stabili cum se simte sau ce simte în general persoana respectivă. Acest lucru poate avea deopotrivă conotaţii fizice, emoţionale, mentale şi spirituale. Pentru a avea cu adevărat eficienţă, va trebui ca atât dumneavoastră, cât şi persoana în cauză să fiţi relaxaţi.

Asiguraţi-vă, de asemenea, că înţelegeţi procesul. Practicând pe un grup obişnuit de persoane, aveţi un prilej excelent de a vă spori capacităţile şi de a vă verifica imediat, aşa încât să vă puteţi defini mai uşor impresiile. Niciodată să nu practicaţi acest procedeu, sau orice alt procedeu de natură parapsihologică, atunci când sunteţi obosit sau bolnav.

Scanarea vă va ajuta să simţiţi şi să sesizaţi unde sunt dezechilibre în câmpul energetic al individului. Aceste dezechilibre pot indica o problemă de sănătate propriu-zisă sau pot fi expresia unor stări emoţionale şi mentale. De pildă, puteţi sesiza ceva deosebit în regiunea rinichilor, dar acest lucru s-ar putea să nu indice o disfuncţie propriu-zisă a lor. Deoarece rinichii servesc la filtrarea sângelui, ceea ce sesizaţi cu ajutorul mâinilor ar putea fi exprimarea simbolică a lipsei de discernământ sau a incapacităţii persoanei de a face anumite diferenţieri.

Impresiile pe care le culegeţi prin intermediul mâinilor pot îmbrăca orice formă. Puteţi detecta o schimbare de temperatură (cald sau rece), o diferenţă de consistenţă (densitate cunoscută sau lipsă de substanţă). Fiţi atent la orice fel de schimbări pe care le detectaţi şi la tot ceea ce simţiţi în propriul corp în timp ce treceţi cu mâinile peste corpul persoanei pe care o evaluaţi prin tehnica scanării. Orice modificare, orice diferenţă are importanţă.

1. Totdeauna începeţi cu propria echilibrare, prin relaxare progresivă sau meditaţie.2. Frecaţi-vă energic mâinile timp de 15-20 de secunde, pentru a activa chakrele. Puteţi

chiar să vă frecaţi palmele cu ulei de santal, sau cu oricare dintre celelalte uleiuri descrise anterior, pentru a le face mai sensibile.

3. Cereţi persoanei să stea în şezut, în picioare sau culcată. Alegeţi acea poziţie care este cea mai confortabilă pentru dumneavoastră şi pentru ea.

4. Începeţi cu partea din faţă a corpului. Ţineţi mâinile la circa 7-l5 cm deasupra capului persoanei pe care o studiaţi. De fapt, nu contează de unde începeţi, deşi poate părea mai firesc să începeţi din creştetul capului, coborând spre picioare. Mişcaţi-vă mâinile încet în josul corpului. Nu vă grăbiţi. Deplasaţi-vă încet deasupra fiecărei zone. Rămâneţi cel puţin 15-20 de secunde în dreptul fiecărei părţi a corpului.

5. Fiţi atent la tot ceea ce simţiţi sau numai vă închipuiţi că simţiţi. Observaţi, dar nu comentaţi pe moment, înregistraţi mental şi continuaţi evaluarea de-a lungul corpului. Lăsaţi-

82/96

vă mâinile să cerceteze în întregime partea anterioară a corpului, iar apoi repetaţi procedeul în partea posterioară. Din nou înregistraţi mental orice impresie sau diferenţă de percepţie de la o zonă a corpului la următoarea.

6. Când aţi terminat de scanat întregul corp, întoarceţi-vă şi verificaţi din nou fiecare zonă de care nu sunteţi sigur sau fiecare regiune în legătură cu care aţi făcut o observaţie mentală.

7. După ce aţi terminat, rezervaţi-vă câteva minute pentru a discuta cu cealaltă persoană în legătură cu ceea ce aţi simţit şi indicaţi locurile unde aţi simţit ceva ieşit din comun, începeţi prin a descrie pur şi simplu ceea ce aţi perceput. Nu vă temeţi să cereţi o confirmare sau informaţii despre posibilele probleme legate de anumite zone. Analizaţi atât posibilitatea de a fi o afecţiune fizică, cât şi aceea de a fi o exprimare simbolică.

Este important să obţineţi o astfel de confirmare. Ea vă va ajuta să vă definiţi impresiile cu mai multă acurateţe, să dobândiţi repere pentru propria dumneavoastră capacitate parapsihologică şi să vă sporiţi încrederea în ceea ce simţiţi. Cu cât veţi face mai multă practică şi veţi discuta mai mult în legătură cu ea, cu atât mai mult vă veţi perfecţiona.

8.Iată câteva sfaturi pentru a găsi o interpretare posibilă a ceea ce aţi simţit:Senzaţii de cald sau fierbinte. Astfel de impresii pot indica zone fie inflamate,

fie hiperactive, probleme cronice sau de dată mai recentă, dar pot indica şi o regiune în care se manifestă o problemă fizică datorată unui stres emoţional sau mental.

Anumite organe sau regiuni din corp pot oferi indicii cu privire la semnificaţia simbolică şi la eventualele probleme majore din viaţa persoanei. Când impresia este de căldură, aceste probleme sunt de regulă mai supărătoare, iar atunci când simţim rece, ele sunt de natură congestivă. Iată câteva părţi ale corpului şi problemele pe care le pot indica în mod simbolic:

• anus - nevoia de eliberare, de linişte• braţe - nevoia de a se îndrepta spre ceva, nevoia de îmbrăţişare• coapse - probleme de echilibru, sprijin, sexualitate• creier - reflectă procesul gândirii• ficat - atitudine critică, emoţii negative• gât - probleme de manifestare şi de voinţă• glezne - probleme de mişcare sau lipsă de mişcare în viaţă• inimă - manifestarea dragostei şi a emoţiilor• intestine - asimilarea sau eliminarea experienţelor de viaţă• mâini - nevoia de a da şi de a lua• nas - dificultăţi în a avea discernământ şi a face diferenţiere• oase - nevoia de sprijin sau lipsa sprijinului• ochi - probleme cu vederea sau refuzul de a vedea• organe sexuale - probleme cu sexualitatea, creativitatea• pancreas - nevoia de blândeţe sau lipsa ei în viaţă• picioare - nevoie de sprijin sau lipsă de sprijin• plămâni - probleme de exteriorizare, înăbuşirea manifestărilor• rinichi - probleme cu discernământul şi cu capacitatea de a face diferenţe• sâni - probleme de creştere şi alimentaţie• stomac - probleme cu asumarea experienţelor de viaţă• urechi - necesitatea unui echilibru, nevoia de ascultare• vezica biliară - tendinţa de a se agăţa de trecut• vezica urinară - sentimente de mânie, teamă, dorinţă de eliminareSenzaţia de rezistenţă sau greutate la apăsare. Senzaţia de rezistenţă la apăsare pe

parcursul scanării corpului poate însemna o congestionare a zonei sau un blocaj în funcţionarea normală a unui anumit organ. Poate însemna şi faptul că persoana nu se prea luptă cu problema pe care o simbolizează acea parte a corpului. Poate indica şi o regiune de mai mare sensibilitate, în sensul că o zonă a aurei este umplută cu mai multă energie pentru a o proteja.

83/96

Senzaţii de răcoare sau rece. Locurile reci detectate în timpul scanării pot să indice cu uşurinţă un blocaj în fluxul energetic sau în funcţionarea fie a organelor importante din acea regiune, fie a sistemului corespunzător. Poate indica slaba manifestare într-un anumit domeniu al vieţii persoanei. Repet, analizând simbolistica, puteţi descoperi semnificaţia congestiei.

XXVI. Clarsenzitivitatea floralăClarsenzitivitatea florală este un caz deosebit de psihometrie. Florile sunt atât de sensibile,

încât absorb şi se impregnează cu energiile persoanei care le posedă sau le atinge, în cadrul acestei forme de psihometrie, cel care face „citirea” se acordează cu amprentele energetice lăsate pe floare. Pentru debutanţi, testarea clarsenzitivităţii florale poate fi un bun început.

Există mai multe moduri de a practica această formă de psihometrie. Forma ideală este aceea în care psihometristul nu ştie cui îi aparţine floarea pe care o studiază decât după încheierea şedinţei. Atunci când se lucrează în grup, florile sunt marcate, iar numai după comunicarea impresiilor este identificat posesorul, şi atunci informaţiile sunt confirmate sau infirmate. Acest lucru previne situaţia în care psihometristul s-ar acorda în mod inconştient la persoană şi nu la floare. Astfel, se poate demonstra şi mai clar cum obiectele, şi mai ales florile, absorb energia posesorului.

Una dintre cele mai talentate persoane în practicarea clarsenzitivităţii florale este reverendul Bill Landis, un medium din Anglia. El utilizează adesea clarsenzitivitatea florală pentru a demonstra realităţile paranormale, inclusiv posibilitatea de acordare la anumite spirite. Informaţiile pe care le prezintă sunt adesea foarte detaliate, pline de nume şi evenimente cheie din viaţa posesorului florii. Şedinţele lui sunt totdeauna surprinzătoare şi plăcute.

Există şi alte variante ale acestui procedeu, el fiind uşor de adaptat de la caz la caz. Eu obişnuiesc să folosesc clarsenzitivitatea florală cu prilejul unor conferinţe şi seminarii organizate în preajma Zilei îndrăgostiţilor sau a altor sărbători romantice. Mă acordez la floarea unei persoane oarecare şi o „citesc”, pentru a transmite informaţii legate de viaţa amoroasă, de principalele probleme în legătură cu relaţia de cuplu, informaţii legate de unele probleme din trecut şi chiar previziuni legate de iubiri şi idile. Este distractiv pentru toţi cei implicaţi şi se dovedeşte benefic.

Mulţi oameni consideră clarsenzitivitatea florală ca pe un procedeu de un nivel spiritual superior altor forme de psihometrie. Aceasta pentru că florile sunt privite ca nişte daruri ale Divinităţii.

Rezonăm mai mult cu unele flori şi mai puţin cu altele, în unele momente din viaţă, ne simţim atraşi de anumite flori, de culorile lor sau de alte calităţi ale lor. Indiferent dacă Q persoană îşi dă seama sau nu, floarea aleasă are o puternică semnificaţie simbolică. Această semnificaţie îşi lasă amprenta asupra florii, iar cel care practică psihometria trebuie să fie în stare s-o evidenţieze.

Florile reprezintă de multă vreme o sursă importantă de energie şi inspiraţie. Fiecare aspect al florii a fost folosit de către vindecători, mediumuri sau metafizicieni. Mirosurile, calităţile curative, culorile şi întreaga imagistică a florilor servesc drept legătură cu anumite forţe arhetipale din natură şi drept reflectare a acestora. Vom fi atraşi de acele flori care reflectă forţele arhetipale ce se maifestă în viaţa noastră s u o influenţează la un moment dat.

Florile, sub orice formă, constituie sursa unor vibraţii energetice puternice. Ele influenţează tot ce le înconjoară într-o formă subtilă şi autentică, reflectând unele calităţi sau trăsături specifice şi active ale oamenilor care sunt atraşi de ele. Se poate face legătura cu un vechi principiu spiritual ce ar putea fi exprimat prin proverbul: „Cine se aseamănă se adună.” Ne simţim atraşi de ceea ce are aceeaşi vibraţie, la un anumit nivel.

Din acest motiv, are semnificaţie orice caracteristică a florii care a fost aleasă de o persoană şi este supusă analizei parapsihologice.

84/96

Toate plantele care înfloresc indică o înţelepciune ascunsă. Florile pe care le alegem sunt cele care reflectă cel mai bine aspectele ascunse ale vieţii noastre la un moment dat, mai ales aspectele cele mai importante pentru noi.

Caracteristicile florilor vă oferă posibilitatea de acordare la evenimentele şi problemele din viaţa unei persoane şi de interpretare a acestora. Spre

exemplu, aşa cum am mai spus, eu practic clarsenzitivitatea florală cel mai adesea în legătură cu iubirea, cu idila sau cu relaţia unui cuplu. Orice aspect al florii pe care cineva a adus-o pentru a fi „citită” împreună cu alte impresii pe care le culeg de la ea, are legătură cu problemele şi situaţiile ivite în viaţa de cuplu. Aceste reflectări ar putea fi ale unor relaţii din trecut, conexiuni ale unei vieţi anterioare cu relaţii din prezent şi chiar lecţii importante pe care le-a primit persoana în această viaţă în legătură cu relaţiile de cuplu şi cu iubirea, în general.

Cei mai mulţi oameni ştiu câte ceva despre calităţile curative ale florilor şi plantelor. Există şi multe flori al căror miros se foloseşte pentru a influenţa anumite stări psihologice. Multe flori au fost asociate cu zei şi zeiţe şi ele pot oferi chiar mai multe informaţii despre unele aspecte din viaţa persoanei.

Dacă intenţionaţi să practicaţi în mod regulat clarsenzitivitatea florală, este bine să studiaţi simbolurile culorilor, influenţele diferitelor mirosuri şi chiar miturile şi tradiţiile legate de unele flori.

Pentru majoritatea celor care doresc să-şi educe şi să-şi utilizeze capacităţile parapsihologice cel mai greu este la început. Au nevoie de ceva care să-i ajute să se conecteze cât mai deplin la o altă persoană. Dacă începeţi cu interpretările simbolice ale florilor în general, veţi beneficia de o punte care vă va facilita manifestarea altor intuiţii mai subtile. Vă va fi mai uşor să vă interpretaţi mai bine impresiile şi să stabiliţi importanţa lor în viaţa posesorului florii. „Citirea” florii poate măcar să declanşeze fluxul informaţiilor semnificative, ea aşternând o punte între conştient şi subconştient şi făcând ca impresiile psihometrice să iasă mai uşor la suprafaţă.

Un bun exemplu îl constituie crinul/Mirosul lui este uşor şi diafan şi a fost asociat de multă vreme cu relevarea aspectelor divine într-o persoană. Tulpina sa lungă semnifică înălţarea spiritului. Frunzele care atârnă pot reflecta smerenia, iar albul acestei flori înseamnă puritate.

Dacă o persoană vine la mine pentru citirea unei flori şi aduce un crin, voi deduce probabil imediat că acea persoană caută o iubire şi o relaţie mai aproape de perfecţiune decât ceea ce a trăit anterior. Ar putea însemna că genul de om pe care-l caută trebuie să fie deosebit de evoluat din punct de vedere spiritual sau ar mai putea să însemne chiar dorinţa de a trăi o dragoste pură, neîntinată, în funcţie şi de alte informaţii pe care le-aş mai putea culege, aş putea deduce că-şi doreşte un om care n-a mai fost căsătorit sau că posesorul florii este în stare de o dragoste pură, adevărată.

FLORILE ŞI SEMNIFICAŢIA LOR ASCUNSĂ

Anemona - glasul superior al adevărului Angelica - lumină interioară şi inspiraţie Begonia - echilibru integral Caprifoiul - încredere tinerească Crinul - renaştere, puritate Crizantema - alchimie, vitalitate sporită Floarea-soarelui - descoperirea soarelui interior Gardenia - protejarea stării de bine interioare Garoafa - iubire pentru sine şi pentru viaţă, pasiune carnală

85/96

Gălbenelele - longevitate şi fidelitate Gipsăriţa - modestie, frumuseţe blândă Gura-leului - apărare împotriva influenţelor nedorite Iasomia - respect de sine, transformare Laleaua - încredere şi reuşităMargareta - creativitate şi forţă interioară dată de natură Muşcata - renaşterea bucuriei în viaţă Narcisa - înţelegerea frumuseţii interioare şi a spiritului superior Nu-mă-uita - amintirea vieţilor anterioare împreună cu lecţiile lor şi talentele moşteniteOrhideea - sexualitatePiciorul-cocoşului - vindecare, înţelegere, direcţii noiStânjenelul - pace, speranţa într-o renaştereTrandafirul - frumuseţe, iubire, vindecarea inimiiVioleta - simplitate şi modestieZambila - blândeţe şi manifestarea feminităţii

Etapele esenţiale în practicarea clarsenzitivităţii florale sunt următoarele:1. Cereţi persoanei să aducă o floare. Sfătuiţi-o să nu lase pe nimeni să o atingă după ce a

ales-o, asigurându-vă, astfel, că pe ea se află doar amprentele posesorului.2. Faceţi exerciţiul de relaxare şi stimulaţi chakrele mâinilor.3. Luaţi floarea din mâna persoanei. Treceţi uşor cu palmele peste ea. Puteţi s-o lipiţi de

obraz pentru a simţi moliciunea petalelor. Mirosiţi-o. Observaţi-i culorile. Nu vă grăbiţi atunci când faceţi această analiză iniţială.

4. Fiţi atent la tot ceea ce simţiţi sau trăiţi în primul moment. Puneţi-vă tot timpul întrebări. Cum simţiţi floarea? Moale? Puternică? Rigidă? Masculină? Feminină?

5. Observaţi caracteristicile florii. Are un miros puternic sau abia perceptibil? Ce vă spune asta în legătură cu persoana? Ce semnificaţie are culoarea? Floarea are imperfecţiuni? Crestături?

Calitatea şi starea florii, frunzele şi tulpina pot oferi indicii despre sănătatea celui care a adus-o sau despre un alt aspect din viaţa sa.

Observaţi ce anume se poate număra la această floare: frunze, boboci, spini etc. Numerele asociate cu floarea vor reprezenta totdeauna ceva din viaţa persoanei, dar propria dumneavoastră capacitate psihometrică trebuie să indice domeniul vieţii la care se aplică. De exemplu, numărul de frunze sau de boboci poate indica numărul profesiilor, al membrilor familiei sau alte asemenea informaţii. Numărul spinilor unui trandafir poate fi asociat cu numărul de probleme din prezent sau din trecut. Dacă persoana a rupt spinii, acest lucru poate să reflecte eforturile ei de a elimina sau de a rezolva vechi probleme dificile.

5. Nu ezitaţi să vă încredeţi în impresiile dumneavoastră Ţineţi minte, de asemenea, să nu căutaţi o confirmare pe parcurs. Transmiteţi informaţiile, şi pe măsură ce o faceţi, acestea se vor detalia şi se vor limpezi. Momentul în care vă veţi evalua acurateţea informaţiilor va veni la sfârşit. Nu acceptaţi drept confirmare ceva care corespunde doar aproximativ. Poate că persoana va fi mulţumită cu acea explicaţie, dar dumneavoastră vreţi să vă sporiţi tot mai mult acurareţea şi precizia.

XXVII. Localizarea obiectelor pierdutePsihometria poate fi folosită şi pentru a face o acordare la persoane dispărute sau la obiecte

pierdute, şi chiar dacă nu întotdeauna se dovedeşte precisă, subconştientul primeşte totuşi mesajul de a scoate la iveală informaţii - de regulă, atunci când ne aşteptăm mai puţin.

Cei care folosesc psihometria pentru a se acorda la persoane dispărute cer de obicei un obiect personal al acesteia. Eu prefer ceva din pânză sau un articol de îmbrăcăminte propriu-

86/96

zis. Acesta este util doar dacă nu a fost spălat recent sau nu a fost manipulat de mulţi alţi oameni. Dacă a fost purtat de persoana respectivă chiar înainte de dispariţie, este cu atât mai bine.

Unii psihometrişti lucrează pe fotografii ale persoanei dispărute. Şi această metodă poate da rezultate, cu atât mai mult dacă este vorba de un aparat polaroid. Fotografiile polaroid captează de la un individ atât câmpurile de ioni negativi, cât şi pe cele de ioni pozitivi ale individului, în timp ce o fotografie obţinută după un negativ este în situaţia de a fi captat doar jumătate din câmpul energetic al acestuia.

Obiectul sau fotografia conţin vibraţiile persoanei dispărute. Localizarea unor oameni dispăruţi sau rătăciţi este o activitate cu multe subtilităţi şi particularităţi, dar nu doresc să dau prea multe amănunte în legătură cu ea, în ciuda avantajelor potenţiale pe care le oferă, pentru că se abuzează adesea în scopuri de reclamă personală, obţinere de avantaje materiale sau din alte motive. Indiferent de intenţie se pot crea speranţe false, oamenii pot fi induşi în eroare sau se poate complica situaţia într-un mod nedorit.

Ne vom îndrepta atenţia asupra unei alte activităţi care ne este multora mai la îndemână - obiectele pierdute. Tuturor ni se întâmplă din când în când să pierdem sau să rătăcim un obiect. Uneori l-am pierdut de tot, alteori, el a fost pus în alt loc decât trebuia, iar în unele cazuri ne-a fost furat.

Indiferent care obiect lipseşte, se poate folosi următoarea formă de psihometrie pentru a-l localiza:

1. Aveţi nevoie de o fotografie bună a obiectului, de preferinţă una realizată cu un obiectiv polaroid. Dacă obiectul care lipseşte face parte dintr-un set, cum poate fi cazul unei bijuterii, este bine să folosiţi alte piese ale acestuia pentru a vă putea acorda. Aţi mai putea avea nevoie de un obiect sau de o fotografie a posesorului, dacă el nu a apelat în mod direct la dumneavoastră în plus, dacă persoana care solicită localizarea obiectului nu este şi posesoarea acestuia, este important să-i cereţi să vă spună motivul pentru care face acest gest. Unele solicitări pe care le-am primit de-a lungul anilor m-au surprins. Unii vor să ştie dacă anumite bijuterii au fost îngropate împreună cu posesorul decedat al acestora, alţii vor să ştie dacă un alt membru al familiei a furat obiectul care lipseşte. Este adevărat, există şi persoane care vor doar să-şi ajute un prieten. Pretindeţi multă sinceritate. Chiar dacă mulţi au motive întemeiate, fiţi sigur că alţii nu au.

2. După ce v-aţi relaxat şi v-aţi făcut pregătirea, studiaţi fotografia obiectului. Trebuie să-l puteţi vizualiza în minte, în timp ce, cu ochii închişi, ţineţi în mâini fotografia. Creaţi o imagine cât mai clară şi cât mai fermă posibil.

Închipuiţi-vă obiectul şi simţiţi-l. Percepeţi consistenţa, forma, mărimea, daţi-i viaţă cu ajutorul minţii, în timpul acesta, începeţi să-l descrieţi în cuvinte şi să explicaţi cum îl simţiţi. Chiar dacă posesorul cunoaşte toate detaliile, descrierea verbală pe care o faceţi aruncă o punte între conştient şi subconştient şi vă ajută să stabiliţi o legătură cu acesta din urmă.

În timp ce descrieţi obiectul, veţi descoperi că încep să apară şi alte impresii. Comunicaţi4e cât mai repede posibil. Nu încercaţi să le daţi un sens, este important să extrageţi informaţiile, descifrarea lor va veni mai târziu.

Cu cât veţi insista, cu atât mai clare vor fi impresiile. Pronunţarea cuvintelor seamănă în mare măsură cu încercarea de acordare la un post de radio, astfel încât să prindeţi sonorul fără paraziţi.

3. Puneţi-vă întrebări în timp ce lucraţi cu fotografia, întrebările trebuie formulate în gând, dar răspunsurile trebuie date cu voce tare şi exprimate în aşa fel încât să conţină întrebarea. De exemplu, vă întrebaţi în gând: „Obiectul se află în posesia altei persoane?” Dacă sunteţi impresionat de un răspuns pozitiv, atunci spuneţi cu voce tare: „Simt că obiectul se află la altă persoană.”

Principalul motiv pentru care trebuie să procedaţi aşa este acela că astfel comunicaţi subconştientului dorinţa dumneavoastră de a obţine informaţii şi impresii complete. Nu daţi

87/96

răspunsuri vagi cu cuvinte prescurtate pentru că nu sunt potrivite. Exprimarea prin propoziţii complete determină apariţia ideilor şi le cristalizează, consolidând totodată puntea dintre conştient şi subconştient, în vederea obţinerii unor informaţii mai importante.

Începeţi cu întrebări de ordin general şi continuaţi cu altele mai amănunţite. Apoi, pe măsură ce formulaţi întrebări în minte, impresiile vor deveni mai nuanţate. Iată câteva exemple de întrebări cu caracter general: Obiectul este pierdut sau furat? Se află într-un loc pe care persoana îl frecventează des? Se află acasă? La serviciu? într-un loc de petrecere a timpului liber? în ce fel de mediu se află? Există ceva semnificativ în legătură cu locul respectiv? Are altcineva vreun indiciu? Există vreo culoare, vreo imagine sau altceva, care să conteze la identificarea locului? După ce v-aţi pus întrebările generale şi v-aţi comunicat impresiile legate de ele, nu ezitaţi să treceţi la solicitarea unor informaţii mai precise. Adesea, pot apărea imagini şi impresii mai nuanţate tocmai atunci când puneţi întrebări generale. Nu uitaţi să descrieţi ceea ce recepţionaţi pe măsură ce primiţi. Uneori procesul este lent, alteori este rapid, aveţi răbdare cu dumneavoastră înşivă.

4. Există şi alte lucruri care ajută la stimularea intuiţiei prin psihometrie atunci când vrem să localizăm obiecte pierdute.

Meditând asupra obiectului, vă poate fi mai uşor să vă daţi seama unde poate fi găsit. De cele mai multe ori, obiectele nu sunt pierdute, ci doar li s-a schimbat locul în mod inconştient. Este utilă meditaţia în faţa unei lumânări din ceară maro, stimulându-se astfel acel nivel al subconştientului care poate localiza obiectul. Amintim că maroul este culoarea Sfântului Anton, patronul obiectelor pierdute.

O mai bună acordare cu vibraţiile obiectului se poate face atingând mâinile posesorului pentru că acesta are o puternică legătură fizică şi emoţională cu ceea ce caută. Solicitaţi-i să se concentreze asupra obiectului, închipuindu-şi-l în posesia sa sau în ultimul loc unde îşi aminteşte că s-ar fi aflat, închideţi ochii şi luaţi mâinile posesorului într-ale dumneavoastră, respiraţi adânc şi simţiţi energia lui. începeţi să vă puneţi acelaşi şir de întrebări ca mai sus şi comunicaţi-vă impresiile.

5. Nu faceţi acuzaţii necugetate. Dacă practicaţi acest mod de căutare prin psihometrie a unor obiecte pierdute, protejaţi-vă. Se pot ivi chemări în instanţă şi cunosc mai multe persoane aflate în proces datorită acuzaţiilor false pe care le-au făcut.

Concluziile necugetate şi acuzaţiile nefondate sunt foarte dăunătoare pentru toţi cei implicaţi. Nu uitaţi că impresiile dumneavoastră sunt doar nişte impresii, ele nu pot constitui o dovadă palpabilă. Descrieţi-vă sentimentele şi impresiile, dar lăsaţi doar clientul să tragă concluziile, nu amestecaţi aici părerile personale. Nu faceţi decât să oferiţi un serviciu; dacă veţi da dovadă de cât mai multă obiectivitate, veţi avea puţine probleme sau chiar deloc.

Există unele activităţi cu aspect metafizic pe care le practic gratuit. Şedinţele de vindecare fac parte din această categorie, la fel şi situaţiile în care se presupune că s-a comis o crimă. Mai sunt şi alte domenii. Pentru aceste servicii, nu accept nici onorarii, nici donaţii şi nici altceva. In cazul în care clientul simte nevoia să mă recompenseze, îi sugerez să facă o donaţie unei organizaţii de caritate sau să facă pentru sine însuşi ceva ce altfel n-ar fi făcut. Acesta este modul în care mă revanşez faţă de univers pentru că îmi câştig banii din alte activităţi ce au legătură cu metafizicul.

88/96

8. MĂSURI DE PROTECŢIE

Pentru toţi cei ce se implică într-o activitate din domeniul parapsihologici, esenţiale sunt practica şi instruirea. Fără ele, nu veţi dobândi un control satisfăcător. Cu cât vă dezvoltaţi capacităţile, cu atât este mai puţin probabil să ajungeţi să abuzaţi sau să fiţi dominat de ele. La început, orice energie parapsihologică acţionează ca şi energia unui artist, ea putând fi foarte puternică şi generatoare de dezechilibre până când învăţaţi s-o activaţi şi s-o dezactivaţi după cum doriţi.

Pot exista multe blocaje în calea dezvoltării complete a capacităţilor şi multe dintre ele sunt subtile. Dacă abordaţi acest proces cu convingerea că, de fapt, nu există nici un motiv logic pentru a crede în el sau fără a-i acorda respectul cuvenit, atunci capacităţile dumneavoastră naturale nu vor înflori. Multă lume face abstracţie de ceea ce nu este conform cu sistemul tradiţional de gândire şi cu concepţiile general acceptate şi se poate să descoperiţi în dumneavoastră nevoia de a abandona ideile preconcepute, înainte ca dezvoltarea acestor capacităţi să se dovedească deplină. Desigur, există şi alte impedimente care poartă numele de temeri, îndoieli, tensiune şi pripeală.

Teama şi neliniştea reprezintă obstacole importante în calea dezvoltării oricărei capacităţi parapsihologice şi trebuie să vă apăraţi împotriva lor. Nu lăsaţi emoţiile negative să vă răscolească mintea, priviţi desfăşurarea acestui proces cu un optimism prudent. Dacă la început eforturile dumneavoastră nu dau rezultate, evitaţi autocompătimirea şi autoacuzaţiile. Este adevărat că eşecul este frustrant, dar este şi temporar. Exerciţiul şi perseverenţa vă vor aduce satisfacţii.

Dezvoltarea capacităţilor parapsihologice în condiţiile oferite de exersarea în cadrul unui grup are atât avantaje, cât şi dezavantaje. Este bine să vă amintiţi acest lucru înainte de a lua hotărârea să practicaţi astfel. Grupurile vă oferă un climat de siguranţă, de protecţie şi - este de sperat - de încurajare. La început pot reprezenta un excelent sprijin, dar nu uitaţi că ar putea veni o vreme când veţi dori să depăşiţi etapa de lucru în grup, pentru că el poate limita evoluţia unui individ. Trebuie să învăţaţi să vă folosiţi capacităţile şi în afara atmosferei create de grup, pentru că dacă nu faceţi acest lucru, veţi descoperi că, în afara grupului, capacităţile dumneavoastră se manifestă mai puţin consecvent şi vă puteţi bizui mai puţin pe ele.

Uneori este mai bine să nu comunicaţi altora preocupările dumneavoastră. Unii vă vor încuraja, alţii nu, iar o parte vor fi sceptici şi vă vor cere să faceţi dovada capacităţilor dumneavoastră. Nimic nu le dă o mai mare satisfacţie decât să vă supună la teste pe care nu le puteţi trece cu deplin succes şi, de cele mai multe ori, eşecul în astfel de situaţii este rezultatul dorinţei de a reuşi în faţa lor. Asemenea situaţii nu fac altceva decât să vă macine încrederea în dumneavoastră.

Nu trebuie să uitaţi că pentru fiecare dintre noi capacitatea psihometrică este o însuşire firească. Este mai uşor de educat decât alte capacităţi parapsihologice, dar, ca şi ele, trebuie încurajată şi disciplinată.

Nu fiţi nerăbdător să vă demonstraţi capacitatea în public. Atât timp cât ea nu este dezvoltată complet, ajungeţi uşor să vă extenuaţi, iar dorinţa de a demonstra reflectă şi faptul că aveţi probleme de personalitate pe care trebuie să le rezolvaţi. Aveţi mare grijă să nu ajungeţi să umblaţi de colo-colo, încercând tot timpul să vă acordaţi la ceva. Aceasta este o problemă pentru multe persoane care sunt mediumuri şi pentru mulţi parapsihologi de modă veche. Ei se acordă la oricine şi la orice le iese în cale, de frică să nu se dezactiveze. Adesea, le este teamă că nu se vor mai putea reactiva. Aceasta este o aberaţie şi este extrem de nesănătoasă, noi putând învăţa să ne activăm şi să ne dezactivăm capacitatea după cum dorim şi în măsura în care alegem s-o facem.

Poate că aţi întâlnit mediumuri sau parapsihologi care arată de parcă ar fi fost scoşi din

89/96

maşina de spălat. Par obosiţi şi bolnavi, sănătatea lor este adesea şubredă. Ar trebui să puneţi sub semnul întrebării capacităţile acestor persoane pentru că informaţia paranormală trebuie tradusă prin intermediul corpului, iar dacă acesta este dezechilibrat, este foarte probabil ca şi informaţiile să fie la fel.

Cei care învaţă să-şi dezvolte şi să-şi controleze cu adevărat facultăţile sunt puternici şi plini de energie. Indiferent de vârsta pe care o au, ei posedă o vitalitate permanentă. Aceste persoane au dobândit un bun control asupra facultăţilor lor, rieîngăduindu-le acestora să funcţioneze fără permisiunea lor conştientă (în afara unor cazuri excepţionale) şi se pot folosi de ele într-o măsură sau alta, în orice situaţie şi împrejurare. Aceştia sunt parapsihologii care nu-şi folosesc niciodată capacităţile fără a ţine cont de limitele impuse de timp, de obligaţiile morale şi de propria rezistenţă fizică.

Oricine îşi educă şi-şi utilizează capacităţile paranormale îşi asumă o mare responsabilitate, în special de ordin profesional şi social. Trebuie să vă controlaţi reacţiile emoţionale în raport cu ceea ce recepţionaţi. Dacă impresiile sunt negative, trebuie să vă dezvoltaţi capacitatea de a le transmite cu tact, în aşa fel încât persoana interesată să poată vedea posibilităţile şi alternativele ce i se oferă.

Se va pune de fiecare dată problema relaţiei dintre predestinare şi liberul arbitru. Numai faptul că aţi recepţionat o impresie negativă nu înseamnă că evenimentele legate de ea nu pot fi schimbate. Schimbarea aceasta s-ar putea să nu fie uşoară şi este posibil ca cel implicat să aibă nevoie de ajutor pentru a-şi schimba perspectiva asupra evenimentelor care urmează să se petreacă. Individul trebuie să ştie că, practic, nu există nimic care să nu poată fi modificat într-o măsură sau alta. Totdeauna există mai multe posibilităţi. Totdeauna există opţiuni.

Discreţia este de cea mai mare importanţă. Mi se întâmplă încă frecvent să aud parapsihologi discutând între ei despre clienţi. Un individ care vine la un parapsiholog, indiferent de motivul care l-a adus, se aşteaptă la respectarea confidenţialităţii. Nu discutaţi niciodată cu alţii despre informaţiile parapsihologice referitoare la un client. Am cunoscut parapsihologi care-şi foloseau capacităţile pentru a-şi hrăni nevoia de bârfă. Este un gest nepoliticos, lipsit de etică şi chiar crud.

Oricine îşi poate educa şi folosi capacitatea psihometrică. Pentru aceasta nu este nevoie de un nivel moral mai ridicat decât în cazul în care îţi dezvolţi forţa fizică, în acelaşi timp, nici nivelul spiritual pe care îl presupune deţinerea acestei capacităţi nu este mai ridicat decât în cazul în care ai dobândit mai multă forţă.

MENŢINEREA ECHILIBRULUI ÎN PROCESUL DE EDUCARE A CAPACITĂŢILOR PSIHOMETRICE

Factorii cheie care vă ajută să fiţi echilibrat şi protejat pe parcursul procesului de educare a capacităţilor dumneavoastră sunt simpli şi constau într-o dietă corectă, exerciţiu fizic şi aer curat. Nu trebuie să deveniţi vegetarieni sau să duceţi o viaţă de ascet. Este suficient să fiţi cumpătaţi în toate. Ţineţi minte totuşi că medicamentele, alcoolul, tutunul, stresul şi traumele vă influenţează aceste capacităţi.

Pentru a vă menţine echilibrul în timp ce vă deschideţi spre aceste facultăţi trebuie să aveţi în vedere următoarele:

Sporiţi aportul de apă în organism. Cei mai mulţi oameni oricum nu beau suficientă apă, dar acest lucru este cu atât mai grav în cazul celor care-şi dezvoltă capacităţile parapsihologice. Atunci când începem să lucrăm cu energiile superioare, trebuie să consumăm mai multă apă. Apa este un foarte bun conducător de energie, ea facilitând acordarea la anumite vibraţii şi ajutând la evitarea scurtcircuitării care ar putea apărea datorită intensităţii ridicate a procesului. Ori de câte ori practic o activitate parapsihologică importantă, ţin conferinţe sau predau, fac în aşa fel încât să beau o cantitate de apă care multora li s-ar părea

90/96

exagerată, dar care, pe mine mă ajută, în general, să fac o bună acordare.Postiţi cu regularitate. Postul permite corpului să se odihnească. Cheltuim mai multă

energie cu digestia decât cu oricare altă funcţie organică. Atunci când corpul face pauze periodice de digestie, el reuşeşte mai uşor să stimuleze şi să focalizeze energiile dându-le altă formă de expresie, în plus, acest fapt ne ajută să fim mai conştienţi de facultăţile noastre intuitive.

Postul ajută şi la eliminarea din organism a toxinelor care pot inhiba percepţiile noastre superioare şi de o mai mare subtilitate. Ne este mai uşor să diferenţiem, să discernem între impresiile noastre parapsihologice, folosindu-ne de ele mai eficient.

Meditaţi..În mod tradiţional, există două metode principale cu ajutorul cărora se pune în evidenţă puterea: cea meditativă şi cea rituală. Noi ne vom concentra asupra meditaţiei. Tehnicile de meditaţie sunt mai simple şi variate. Ele includ simbolizarea, vizualizarea, imaginaţia creativă, psalmodierea şi mantrele, yantrele etc. Pentru ca un tip de meditaţie să aibă un rezultat optim, trebuie să ne concentrăm asupra procesului de dezvoltare a capacităţilor noastre şi asupra dezvăluirii spirituale care rezultă din el. Astfel, rămânem ancoraţi la esenţă, ne sporim nivelul de cunoaştere a universului conectându-ne mai trainic la el şi la tot ceea ce există în el.

S-a scris mult despre meditaţie şi despre modalităţile de a o practica, în fond, există tot atâtea metode de meditaţie, câţi oameni există. Cât despre metoda sau combinaţia de metode care vi se potriveşte cel mai bine, dumneavoastră sunteţi singurul care o poate stabili cu adevărat. Lucraţi cu mai multe metode, experimentaţi şi veţi găsi ceea ce vă avantajează cel mai mult.

Atunci când închidem ochii şi ne retragem simţurile din lumea exterioară nouă, ne cufundăm într-un cu totul alt tărâm al vieţii, mai efemer şi mai fluid decât lumea noastră fizică şi care funcţionează conform unor legi ce ne pot părea ciudate. Oricât de diferit ar putea să pară, este la fel de real ca şi lumea fizică înconjurătoare şi are puterea să reflecte viaţa noastră şi să o afecteze sub o formă pe care abia acum începem să o înţelegem. Este o lume în care putem visa, ne putem aprecia viitorul, ne putem redescoperi trecutul şi putem scoate la iveală mistere şi probleme care ne privesc.

Cu ajutorul meditaţiei, începem să ne trezim şi să utilizăm potenţialul lăuntric. Activăm energiile interioare, animăm facultăţile intuitive şi reunim corpul, mintea şi spiritul pentru a evolua. Prin meditaţie, dobândim o nouă perspectivă asupra întâmplărilor din viaţa noastră şi putem începe să influenţăm cu mai multă ştiinţă evenimentele prezente şi viitoare care ne privesc.

Tot prin meditaţie, dobândim controlul asupra vieţii noastre şi începem să înţelegem cum acţionează energia în interiorul, prin intermediul şi în jurul nostru. Prin meditaţie, atingem acea parte a Divinului care sălăşluieşte în fiecare dintre noi- acel izvor tainic de lumină, protecţie, creativitate şi intuiţie.

EXERCIŢII

XXVIII. Pregătirea pentru meditaţieMeditaţia determină apariţia unor forme superioare de inspiraţie şi intuiţie. Datorită ei este

relevat microcosmosul lăuntric şi ea ne ajută să înţelegem situaţiile din viaţa noastră şi legile spirituale care le guvernează.

Mulţi dintre metafizicieni şi ocultişti cred că adevăratele noastre puteri paranormale şi spirituale se află în straturile lăuntrice şi ne sunt semnalate prin vise. Diferite tipuri de meditaţie fac posibilă aducerea la nivelul conştientului şi manifestarea conştientă a bogăţiei resurselor noastre interioare.

Învăţăm să ne luăm în stăpânire viaţa cu ajutorul meditaţiei prin stabilirea acelor condiţii care să permită un salt mental spre un nou mod de prelucrare a informaţiei, de fapt o stare

91/96

alterată a conştiinţei. Prin meditaţie, învăţăm să pătrundem în zone ale minţii prea adesea eclipsate de şirul infinit al amănuntelor vieţii cotidiene, începem să vedem tipare subterane şi ne educăm puterea de a ne conecta mai deplin la un potenţial superior, căruia începem să-i facem loc în conştiinţa noastră ce se trezeşte tot mai mult.

Pentru a obţine aceste rezultate, trebuie să trecem la alt nivel al stării de conştiinţă şi să-l menţinem atât timp cât avem nevoie pentru scopul propus. Meditaţia controlată este ceva ce se învaţă. Ca toate celelalte aptitudini educate, şi capacitatea de a medita trebuie exersată şi sporită tot mai mult. Primele etape sunt cele mai importante. Dacă sunt respectate etapele pregătitoare, nu mai contează ce formă a meditaţiei alegeţi ulterior pentru că oricare dintre ele va fi eficientă. Cheia este relaxarea!

1. Căutaţi un loc confortabil. Puteţi sta aşezat sau culcat. Poziţia aşezat este mai bună, deoarece culcat, puteţi adormi.

2. Asiguraţi-vă că nu veţi fi deranjat. Este un timp sacru pentru dumneavoastră, este momentul explorării personale. Scoateţi telefonul din priză ji eliminaţi orice posibilă sursă sonoră care v-ar putea distrage atenţia.

3. Începeţi să respiraţi adânc şi, simultan, număraţi. Inspiraţi până la patru, ţineţi-vă respiraţia până la opt sau zece, apoi expiraţi până la patru. Respiraţia trebuie să fie lentă şi regulată.

4. Acum, efectuaţi o relaxare progresivă în ritm lent. Acordaţi-vă timp suficient. Nu vă grăbiţi. Cu cât va dura mai mult, cu atât veţi ajunge să fiţi mai relaxat. Cu cât sunteţi mai relaxat, cu atât vă este mai uşor să vă manifestaţi potenţialul lăuntric.

5. La un anumit moment al relaxării, veţi percepe o rezistenţă. Mintea va începe să rătăcească. Veţi începe să vă gândiţi la cele petrecute peste zi etc. Să nu vă deranjeze acest lucru. Este un semn buni înseamnă că aţi ajuns la nivelul subconştientului, adică acolo unde vreţi să fiţi. Rezistenţa denotă că subconştientul se opune voinţei dumneavoastră Dacă nu aţi meditat niciodată, subconştientul nu este obişnuit să fie controlat şi îndrumat, el nu este deci educat şi încearcă să fugă încotro doreşte - de regulă, acolo unde dumneavoastră nu vreţi să se ducă.

Când se întâmplă acest lucru, pur şi simplu concentraţi-vă din nou asupra relaxării progresive. Poate va trebui să faceţi aceasta de mai multe ori, dar, astfel, vă antrenaţi subconştientul să respecte ordinele dumneavoastră conştiente, şi nu să facă ce vrea. îl învăţaţi să facă ceea ce vreţi dumneavoastră.

6. După ce v-aţi relaxat, concentraţi-vă asupra unei imagini sau idei. în cazul nostru, vă puteţi concentra pe imaginea mâinilor dumneavoastră care sunt mai sensibile sub aspect parapsihologic. Vizualizaţi cât mai multe lucruri posibil în legătură cu aceasta. Lăsaţi să vă umble prin minte imagini şi scenarii, în care vă vedeţi atingând oameni, ţinând în mână obiecte şi încercând să faceţi „citiri” cât mai precise. Vizualizaţi tot ceea ce sunteţi în stare să faceţi cu această capacitate, închipuiţi-vă ca şi cum ea ar fi activă şi puternică în dumneavoastră Nu există viitor, nu există trecut, pentru subconştient nu există decât un etern moment al prezentului. Vizualizaţi, închipuiţi-vă, gustaţi, atingeţi, mirosiţi şi auziţi, faceţi tot ceea ce sunteţi în stare să faceţi cu această capacitate. Daţi-i o formă mentală cât mai concretă posibil. Nu uitaţi că singurul limbaj pe care-l cunoaşte subconştientul este cel simbolic, în felul acesta, cu cât imaginile sunt mai ferme, cu atât mai ferm vă transmiteţi pretenţiile către subconştient, astfel încât capacităţile dumneavoastră lăuntrice se animă şi se manifestă.

7. Bucuraţi-vă de reverie, în timp ce meditaţi, lăsaţi să vi se perinde prin minte imagini şi gânduri care au legătură cu obiectul concentrării. Remarcaţi-le şi lăsaţi-le să curgă pur şi simplu. Vor fi reţinute şi înregistrate, dar nu încercaţi să le analizaţi. Lăsaţi-vă mintea să se bucure de reverie.

8. Îngăduiţi-vă să vă întoarceţi încet la starea obişnuită de conştiinţă. Fiţi conştienţi de faptul că, pe măsură ce faceţi acest lucru, capacităţile cu care vă întoarceţi sunt şi ele mai puternice şi mai vibrante ca niciodată, sporind cu fiecare minut.

92/96

9. Respiraţi adânc şi simţiţi-vă bine ancorat, cu mintea şi corpul echilibrate. Puteţi face un gest de încheiere, ca un semnal care să vă ajute să reveniţi după

această stare alterată. Dacă mâncaţi ceva uşor (biscuiţi, de exemplu), vă va fi mai uşor să rămâneţi ancorat în realitatea curentă.

10. La început, meditaţiile dumneavoastră vor dura mai mult, dar, pe măsură ce vă educaţi capacitatea de a vă relaxa şi de a vă schimba starea de conştiinţă, ele se vor scurta. Meditaţiile nu trebuie să depăşească decât arareori 30-45 de minute. Dacă durata lor este mai mare de atât, înseamnă că le folosiţi drept o formă de evadare. Ceea ce va dura mai mult la început va fi relaxarea. După ce o stăpâniţi, meditaţiile creative pot fi încheiate cu uşurinţă în 10 minute sau mai puţin.

În timpul meditaţiei, al stării alterate a conştiinţei, veţi trăi unele dintre fenomenele de mai jos sau chiar pe toate:

• senzaţia de distorsiune a timpului cu străfulgerări de lumină;• mişcări ale corpului cu senzaţia de creştere sau scădere a greutăţii;• fleşuri colorate cu senzaţia de alunecare în somn;• perceperea unor sunete cu senzaţia de amplificare şi diminuare;• perceperea unor imagini şi senzaţii de deformare.

93/96

9. AUTODEZVOLTAREA PERSONALĂ

Parapsihologia aplicată în sens pozitiv presupune controlul simţurilor şi al facultăţilor, presupune capacitatea de a le activa şi de a le dezactiva după cum dorim. Trebuie să fie totdeauna utilă şi benefică pentru individ şi trebuie folosită numai în mod conştient, la momentul potrivit, sub forma potrivită şi atât cât îi este necesar. Câtă vreme nu sunteţi sigur de capacităţile pe care le aveţi, nu trebuie să le demonstraţi. Nu putem fi perfecţi în acest domeniu, dar trebuie să ne străduim să atingem un grad din ce în ce mai înalt de abilitate.

Dezvoltarea corectă a oricăreia dintre facultăţile intuitive are mai multe efecte benefice:• o stare de sănătate mai bună;• mai puţin stres;• existenţa unui sprijin în luarea deciziilor;• un control mai bun asupra propriei vieţi;• creşterea creativităţii;• trezirea unor potente şi mai mari;• apariţia unui plus de energie simultan cu relaxarea;• o perspectivă mai largă asupra vieţii şi asupra tuturor evenimentelor ei;• obţinerea unor informaţii despre vieţile anterioare;• dezvoltare spirituală;• mai mult echilibru;• mai mult control al tuturor energiilor întâlnite în viaţă;• mai mult discernământ şi o mai mare capacitate de a distinge;• posibilitatea de a acorda asistenţă altora;• o mai mare recunoaştere şi înţelegere a forţelor superioare care acţionează în viaţa

noastră.Dacă începeţi să profesaţi prea devreme, nu vă veţi dezvolta şi nu veţi experimenta

adevăratele calităţi parapsihologice şi nu veţi beneficia de numeroasele avantaje pe care acestea vi le-ar aduce. La început, energia stimulată prin dezvoltarea capacităţilor va servi la schimbarea frecvenţei vibraţiei proprii, astfel încât veţi putea face faţă unor situaţii tot mai complexe.

Dacă vă veţi grăbi să daţi consultaţii, veţi risipi energia care altfel v-ar fi dat posibilitatea de a vă transforma energiile proprii într-o vibraţie spirituală mai înaltă, mai dinamică.

În calitate de profesionist în domeniul psihometriei, sunteţi mediator şi interpret pentru clientul dumneavoastră. Aveţi răspunderea de a acţiona conştient în favoarea lui. Trebuie să ştiţi întotdeauna care este natura mesajului parapsihologic şi cum să-l transmiteţi, astfel încât să nu influenţaţi excesiv liberul arbitru al individului şi să nu-l stingheriţi.

De asemenea, aveţi şi libertatea de a refuza orice simţiţi că nu este corect. Dacă vă deranjează o persoană sau o situaţie, nu acceptaţi să vă implicaţi. Simplul fapt că v-aţi dezvoltat capacităţile şi aţi profesat lucrând cu diverse persoane nu înseamnă că sunteţi obligat să serviţi pe oricine şi pe toată lumea. Aveţi dreptul să faceţi uz de libertatea şi discernământul dumneavoastră. Nu vă transformaţi într-un martir pentru că vă faceţi un mare deserviciu şi dumneavoastră, şi clientului.

Mesajele şi impresiile dumneavoastră trebuie să fie cele dictate de inspiraţie şi să servească solicitantului. Având în vedere capacităţile pe care le posedaţi, ar fi dezonorant pentru dumneavoastră dacă v-aţi folosi de ele ca să dezvăluiţi bârfe sau alte lucruri de felul acesta. Dacă vă veţi comporta corect veţi fi întotdeauna plin de energie, ca de altfel şi cei cu care veţi

94/96

veni în contact. Vă vor spori vitalitatea, creativitatea şi bucuria, în consecinţă, veţi descoperi că aveţi o personalitate din ce în ce mai magnetică şi atrageţi tot mai mulţi oameni. La un anumit moment al dezvoltării capacităţilor, veţi fi în stare să înţelegeţi tot ceea ce recepţionaţi în mod intuitiv, chiar în timp ce recepţionaţi. Informaţiile vor veni sub o formă completă şi vor fi în interesul persoanei cu care lucraţi. Veţi deveni un fel de „centrală” producătoare de energie parapsihologică, fiind în stare să oferiţi altora încurajare, vindecare, îndrumare şi protecţie.

Veţi vedea că domeniul serviciilor pe care le puteţi face se va extinde treptat, dar continuu. Veţi avea din ce în ce mai mult control asupra impulsurilor şi capacităţii dumneavoastră de a le da o formă superioară de expresie. Veţi lucra din ce în ce mai mult cu legile referitoare la dreptul la intimitate şi cu cele privitoare la responsabilitate.

Pe măsură ce vă dezvoltaţi facultăţile superioare, deprinzând tehnici cum este psihometria, veţi descoperi că ştiţi din ce în ce mai mult despre cei din jur. Veţi vedea că vă va creşte puterea de discernământ, astfel încât nu veţi dezvălui ceea ce poate fi greşit folosit sau greşit înţeles. Veţi vedea cum vă creşte şi puterea de a-i influenţa pe oameni în bine sau în rău, dar veţi constata că utilizarea acestei puteri necesită mai mult discernământ.

Veţi învăţa să vedeţi, dar să nu dezvăluiţi tot ceea ce vedeţi, în timp ce vă aflaţi cu alte persoane, le veţi atinge cu energii vindecătoare fără a trebui să lucraţi conştient în acest scop. Ceilalţi vor fi atât de stimulaţi de lumina şi energia dumneavoastră, încât vor fi în stare să vadă şi să înţeleagă ceea ce înainte nu văzuseră şi nu înţeleseseră, fără ca dumneavoastră să le oferiţi în mod direct revelaţii.

Pe măsură ce vă veţi dezvolta capacităţile înnăscute, îi veţi lumina, vindeca şi elibera pe cei pe care îi atingeţi. Ii veţi stimula să ajungă la alte niveluri ale conştiinţei. Datorită capacităţii dumneavoastră crescânde de a recunoaşte şi de a cunoaşte karma, de a respecta şi de a conlucra cu legile universului, veţi avea cu ceilalţi acel gen de contacte care vor da mai mult sens vieţii lor şi vieţii dumneavoastră.

Întotdeauna a existat foarte mult mister în jurul esenţei umane şi poate că niciodată nu vom şti de ce este cu adevărat în stare. Totuşi au existat din cele mai vechi timpuri metode pentru a explora multiplele noastre posibilităţi. Toate aceste metode presupun ca noi să fim dispuşi să sacrificăm timp, energie şi răbdare pentru a le descoperi. Pentru mulţi oameni, aşa-numitul tărâm paranormal are încă un caracter supranatural, dar, de fapt, calităţile esenţiale cu ajutorul cărora ne putem accelera propria evoluţie sunt înnăscute în fiecare dintre noi. Potenţialul de a ne trezi şi de a ne pune în evidenţă trăsăturile divine se află la îndemâna fiecăruia dintre noi, fără excepţie.

Dar cei mai aprigi duşmani care se opun dezvăluirii acestui potenţial suntem, cel mai adesea, chiar noi înşine, pentru că fie că nu vrem, fie că nu putem să ne fructificăm în mod optim posibilităţile. Nu suntem dispuşi să cheltuim timpul şi energia necesare pentru dezvoltarea capacităţilor noastre, suntem prea nerăbdători să primim recompensele aşteptate. Recurgem chiar la metode rapide, care, în ultimă instanţă, ne aşază în cale dificultăţi enorme. De multe ori renunţăm, pentru că procesul este prea amplu sau necesită prea mult efort. Cărări uşoare însă nu există.

Pe măsură ce ne dezvoltăm oricare dintre capacităţi, ne este din ce în ce mai uşor să le dezvoltăm pe toate. Pentru a ne făuri un destin superior, trebuie să facem un mai mare efort de cunoaştere, în timp ce ne străduim să ne îndeplinim obligaţiile vieţii. Trebuie să înfăptuim o uniune perfect conştientă cu planurile creative, supersensibile şi acest lucru nu se face prin demonstraţii care pun în valoare capacităţile paranormale. Puterea parapsihologică în sine nu face altceva decât să sugereze existenţa unor domenii şi a unor posibilităţi care sunt chiar mai extraordinare decât ne-am închipuit vreodată.

Pe măsură ce ne dezvoltăm oricare dintre capacităţile înnăscute, îi conferim vieţii şi sufletului nostru puteri sporite, în loc să ne vedem drumul ca pe unul ce duce spre o lumină orbitoare în care dispar toate necazurile noastre, începem să conştientizăm că izvorul de

95/96

adevăr şi lumină sălăşluieşte în adâncul nostru. Pe măsură ce ne oferim puteri sporite, încetăm să ne mai uităm în sus după o lumină călăuzitoare şi începem să căutăm lumina care izvorăşte din noi înşine!

* * *

96/96