Recenzie de carte: ’’Teculestii din neam in neam’’, Editura Angvstia, Sfantu Gheorghe,

2008, 360 pagini.

Motto: ’’Familia Teculestilor nu va ramane in istoria si cultura neamului romanesc

reprezentata doar prin activitatea Episcopului Justinian, caci autorii acestui volum ne

prezinta un numar important de peronalitati, care s-au ridicat din acesta binecuvantata de

Dumnezeu familie romaneasca, care a daruit neamului si culturii noastre carturari, slujitori

ai altarului, medici, eroi…’’

P.S. Ioan

Episcopul Covasnei si Harghitei

Luminita Cornea, nascuta la data de 29 august 1949 in localitatea Giurgiu, a absolvit

Facultatea de Filologie din Baia Mare (1970), Facultatea de Litere a Universitatii Bucuresti

(1974). Doctor in filologie al Universitatii ’’Babes-Bolyai’’ din Cluj Napoca (2006) cu

lucrarea Locutiuni verbale in romanul istoric sadovenian – o abordare gramaticala, stilistica si

poetica, tiparita la Casa Cartii de Stiinta, Cluj Napoca, 2008.

A publicat volumele (unele in colaborare): Scriitori – case si muzee memorial; 20 teste

pentru examenul de capacitate la limba si literature romana; teste de limba si literature

romana pentru liceu si bacalaureat; Limba romana – teste cu rezolvare si evaluare, fonetica,

lexic, morfologie, sintaxa, stilistica; Atlasul Literaturii Romane etc. A ingrijit si prefatat

volumele Poezii populare culese de Dimitrie Cioflec; Ideea de Eminescu; Cristale, antologie

de poezie; Romulus Cioflec, Moarte cu bocluc; Romulus Cioflec – un ardelean pe drumurile

lumii; Justinian Teculescu, pentru neam si pentru lege, cuvantari si predici; Preot Ioan

Graure, Cinstirea parintilor. Este preocupata de viata si activitatea personalitatilor locale, de

literature romana veche, in general, de litaratura, cultura, religie, realizand studii si articole, in

aceste domenii, publicate in volume si reviste de specialitate.

Constantin Catrina , nascut la data de 06 noiembrie 1933, in localitatea Tiu, judetul

Dolj. Absolvent al Conservatorului de Muzica ’’Gheorghe Dima’’ (1973), profesor de

muzica. Doctor in bizantologie al Universitatii Nationale de Muzica, Bucuresti (2000), cu

lucrarea Muzica si traditia bizantina. Scheii Brasovului, aparuta la Editura Arania, Brasov

2001. Membru al Uniunii Compozitorilor din Romania (din 1977) si al Asocoatiei de Stiinte

Etnografice (din 2005).

1

A publicat 32 titluri de carte (carti de autor, carti in colaborare, editii ingrijite, culegeri

de folclor si lucrari cu continut didactic): Portul popular romanesc de pe Tarnave (in

colaborare cu dr. Nicolae Dunare); Brasovul memorial ( in colaborare cu Stefan Petraru);

Ciprian Porumbescu; Studii si documente de muzica romaneasca, volumul I si II; Contributii

documentare privind invatamantul musical din Brasov; Folclor musical. Genuri si repertorii;

Ipostaze ale muzicii de traditie bizantina din Romania. A colaborat la Enciclopedia Muzicii

Romanesti de Viorel Cosma, vol I si II.

A semnat 673 studii, eseuri, articole, recenzii, cronici de concert etc., publicate in

volume si reviste de specialitate.

Ioan Lacatusu, nascut la data de 25 septembrie 1947 in localitatea Draguseni, judetul

Iasi, a absolvit Facultatea de Stiinte Politice, Bucuresti, 1976, Facultatea de Sociologie,

Psihologie si Pedagogie, Bucuresti, (1992). Doctor in sociologie al Universitatii ’’Babes-

Bolyai’’ din Cluj Napoca (2002), cu lucrarea Structuri entice si confesionale in judetele

Covasna si Harghita, aparuta la Editura Universitatii ’’Petru Maior’’, Targu – Mures, 2008.

Autor a 10 volume si a peste 70 studii aparute in reviste de specialitate, editor si

ingrijitor a peste 20 de lucrari si publicatii, redactor a 15 carti aparute la Editurile

Eurocarpatica, Grai Romanesc si Romania pur si simplu. A publicat volumele: Identitate si

cultura la romanii din secuime; Personalitati din Covasna si Harghita; Spiritualitate

romaneasca si convietuire interetnica in Covasna si Harghita; Romanii din Covasna si

Harghita. Istorie. Biserica. Scoala. Cultura (impreuna cu Vasile Lechitan si Violeta

Patrunjel); Tendinte de enclavizare a unui spatiu romanesc Covasna –Harghita; Romanii in

mass – media maghiara din Harghita si Covasna; Omagiu Horia Colan la 80 ani

(coordinator); Arhivele romanesti intre traditie si reforma; Dainuire romaneasca in Harghita

si Covasna; Un fals ’’referendum’’ pentru impunerea unei autonomii anacromice déjà

existente (impreuna cu Ioan Solomon); Argumente impotriva autonomiei pe criteria entice a

asa-zisului ’’Tinut secuiesc’’; Arhivele covasnene – 55 ani de existent institutional

coordinator impreuna cu Raluca Andronic.

Episcopul Justinian Teculescu (1856-1932) si-a inceput activitatea ca invatator si preot

la Rasnov. I s-a incredintat una dintre cele mai memorabile misiuni pe care poate sa o aiba un

fiu al unui neam, fiind Presedinte al Comitetului de organizare al Marii Adunari Populare de

la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia.

2

Lucrarea cuprinde date si infomatii edite si inedite, despre sase barbati din familia

Teculescu, distinsi intelectuali, carturari devotati Bisericii ortodoxe si Neamului romanesc.

Este preocupat de cercetarea interdisciplinara (din perspective istorica, sociologica si

demografica) a realitatii socioetnice si demografice a zonei Covasna – Harghita; redactarea de

lucrari monografice, studii, articole despre comunitati locale, institutii cultural si personalitati

laice si bisericesti s.a; publicate in volume si reviste de specialitate.

Ioan Teculescu, unul din cei zece copii ai familiai Teaca, si-a inceput scoala primara in

localitatea natala, sub indrumarea preotului N. Comsa si a invatatorului Ioan Iosif, titular in

perioada 1872-1876, la scoala confesionala din Covasna.

A fost remarcat de cei doi unchi, Arhimandritul Gherasim, care il va intretine in timpul

studiilor facute la Liceul ’’Andrei Saguna’’ din Brasov. Datorita educatiei primita in familie,

viitorul episcope J. Teculescu, a optat pentru vocatia de dascal si preot. Pentru atingerea

acestui obiectiv frecventeaza cu mult success cursurile Institutului Teologic-Pedagogic

’’Andreian’’ din Sibiu, intre anii 1885-1888. Inca din primii ani la Facultatea de Teologie s-a

remarcat prin dragostea sa de invatatura, prin zelul sau, prin inclinatia sa pentru cultura.

Ca student la teologie, scrie la Telegraful Roman, colaboreaza la mai multe ziare si

reviste, publicand frumoase predici si subiecte din domeniul teologiei, apoi versuri, dintre

care amintesc Imnul scris cu ocazia Centenarului seminarului ’’Andreian’’.

La 25 octombrie 1888 este numit capelan (preot ajutator) la Biserica Sf. Nicolae din

Rasnov si, in acelasi timp, invatator la Scoala confesionala din aceeasi localitate.

In 1891, se casatoreste cu Eliza Comanescu, fiica preotului Iosif Comanescu din

Codlea, cu care va avea sapte copii – patru fete si trei baieti (Septimia, 1893-1918; Dorina,

1895-1928; Horia, 1897-1942; Ionel, 1899-1922; Bujor, 1902-1978; Draga Vera, 1905-1979;

Olga, 1908-1937).

In calitate de preot al bisericii Sfantu Nicolae din Rasnov, Ioan Teculescu a fost

’’lumina in sfesnic care a raspandit in jurul sau raze de spiritualitate si de cultura, prin

umanismul sau, dar si prin efortul lui intru cultivarea sentimentului national. Un moment

crucial al carierei sale, in perioada rasnoveana, l-a reprezentat vizita Inalt Prea Sfintitului

Mitropolit al Ardealului, Ion Metianu. Impresionat de realizarile material si spirituale ale

parintelui Teculescu, de capacitatile sale organizatorice, de harul si calitatile oratorice,

precum si de cuvintele intelepte si calde adresate, Inalt Prea Sfintia Sa, la scurt timp dupa

aceasta vizita, l-a numit protopop de Alba Iulia. Timp de 22 de ani, protopopul Teculecu ’’a

fost cel mai distins si mai active dintre toti protopopii Mitropoliei Ardealului’’.

3

In timpul istoricelor evenimente din toamna anului 1918, a fost ales presedinte al

Consiliului National (local) Alba care a avut importanta misiune de a pregati si primi

participantii la Marea Adunare Nationala de la 1 Decembrie. La 1 Decembrie 1918, apare

primul numar al ziarului ’’Alba Iulia’’, subintitulat ’’Organ al proclamarii unitatii

nationale’’, Din spusele unui participant la Marea Adunare Nationala de la 1 Decembrie,

Nicolae Jurebita din Covasna (nepot al protopopului Ioan Teculescu), aflam ca pe campul lui

Horia, la 1 Decembrie 1918, s-au aflat si doi fii ai protopopului Ioan Teculescu, respective

Horia si Bujor, cei doi participand la Consiliul National Roman Alba. Dupa Unire a fost ales

senator, din partea cercului Alba, in primul Parlament al Romaniei Mari. In toti acesti ani era

in fruntea tuturor miscarilor national-culturale ardelene.

O lunga perioada (1902-1923) protopopul Ioan Teculescu a fost si presedintele

Despartamantului Alba Iulia al ’’Astrei’’. In anul 1909, dupa aproape 20 ani de convietuire, se

stinge din viata sotia sa Eliza, ramanand Vaduz cu sapte copii, patru fete si trei baieti, cu

varste cuprinse intre 1 si 16 ani.

In anul 1931, episcopul Justinian Teculescu, publica lucrarea Pentru neam si pentru

lege – Cuvantari si predici, Tipografia Miron Neagu, Sighisoara, volum apreciat elogios de

presa vremii. Autorul cartii ete caracterizat ca ’’un poet, un scriitor care are in randurile sale

infatisari ale vietii, icoane vii, culegeri din mersul zilelor, facute cu mare simt de a vedea si cu

deosebita putere de a nu se inchide in desfasurari reci si abstracte….

Dupa o intense activitate pusa in slujba consolidarii bisericii neamului, Episcopul

Justinian Teculescu se imbolnaveste. Este examinat de unii din cei mai mari chirurgi ai

vremii, Doctorul Campeanu, care, cu tristete comunica fiului sau Bujor ca nu se mai poate

face nimic. Isi gaseste sfarsitul la un spital din Brasov, iar la 16 iulie 1932 a fost inmormantat,

dupa dorinta lui, in Covasna, langa biserica copilariei. Protopopul George Jurebita (fost coleg

de clasa in liceu cu Lucian Blaga), consateanul sau, fot professor la liceul din Sighisoara si

secretar al episcopului Justinian, in Ismail, a avut inspirata idee de a consemna viata,

activitatea si moartea episcopului Justianian Teculescu intr-un intreg numar al revistei lunare

’’ Buletinul Episcopiei Cetatii Albe – Ismail’’.

Din darile de seama ale” Astrei”, se poate intelege ca profesorul Horia Teculescu,

Cavaler al Ordinului Steaua si Coroana Romaniei, a fost un talentat si pasionat conferentiar,

un orator dotat, cult, cu o tinuta academica si preocupat mereu in cautarea unui dialog viu si

sensibil. Toate conferintele profesorului sunt incarcate de sentimental dragostei pentru istorie,

pentru literature romana si varfurile ei scriitoicesti.

4

In anul scolar 1932-1933, Horia Teculescu a vorbit in cadrul liceului Principele

Nicolae, al “Astrei” sau in alte imprejurari despre: Munca in lumina stiintei de

azi;B.P.Hasdeu Avantul spre ideal; de la V. Conta la Radulescu- Motru; Indrumarea data

scolei romanesti de Spiru Haret;Andrei Murasanu; Cum s-a facut unirea Basarabiei?;

Preotul in literature noastra.

Avand ca exemplu monografiile satesti sprijinite si editate de “Astra” sau urmarea

demersurilor Scolii sociologice de la Bucuresti, in fruntea careia se afla profesorul si creatorul

institulul de Stiinte Sociale Dimitrie Gusti ( 1880-1995), Horia Teculesu si-a finalizat, in

primul rand, principalele sale studii intr-o maniera si privire monografica adecvata.

Avand ca reper pe dascalii vremii sale, Nicolae Iorga si Stanciu Stoian, de pilda Hoia

Teculescu se asociaza deliberat ideei ca “ A face cercetari de amanunte se inpune oricarui

profesor secudar, care se gaseste inconjurat de toate partile de comori populare ale

prezentului, ca si de marturii glorioase ale trecutului…Este nu numai o datorie pentru

professor, dar si o necessitate sa cunoasca mediul in care traieste, fiindca cinstirea reala a

trecutului printr-o admiratie active, trezeste clipe de reculegere si indemnuri nobile in sufletul

generatiei tinere ”.

Ca un conferentiar de elita, un orator exersat, H.Teculescu isi intareste demersul sau

pentru studiul localitatilor din tinutul Trnava mare cu cateva exemple negative, puternice, in

cimparatie cu ideile monografistilor din primele decenii ale secolelor XIX. Din alt punct de

vedere, cercetand anuarele liceului sighisorean se poate observa cu claritate cum Horia

Teculescu isi formase in acei ani o echipa multidisciplinara a acrei activitate cu specific

monographic se poate recunoaste prin studiile si articole semnate de profesorii liceului.

Faptul ca Horia Teculescu a fost un adept al studiilor monografice, al metodei de

monografiere al localitatilor rurale si urbane, il vom putea intelege, in timp, si din lista

lucrarilor personale ce urmau sa fie tiparite, dar care, epuizat de boala-i neiertatoare, au ramas

doar anuntate ca, ’’vor apare’’. Urmasii sai, semnatarii Monografiei judetului Tarnava Mare

ii vor recunoaste in mare parte meritele de inceput ’’insemnarile regretatului Horia

Teculescu…au servit pentru unele parti ale Monografiei, dare le fiind unilateral, au putut servi

numai va atare’’.

Abordand, vizionar, problemele localismului educative, Horia Teculescu isi incheie

astfel studiul de 148 pagini, cu privire la Oameni si locuri din Tarnava Mare.

Renumele ce-l va castiga in timp existent Liceului ’’Andrei Saguna’’ din Brasov va

influenta in mod hotarator asupra dezvoltarii generale a invatamantului romanesc din

5

Transilvania, cat si de peste Carpati. Desi Lucian Blaga a venit la Brasov din Lancram, de

langa Sebes, iat Teculescu din Rasnovul Tarii Barsei, in amintirile de mai tarziu ale lui Horia,

s-a dezlegat pe deplin felul in care au decurs legaturile de prietenie intre cei doi tineri studiosi.

Absolvirea liceului Andrei Saguna din Brasov a celor doi tineri: Lucian Blaga si Horia

Teculescu, va fi bine cunoscuta nu numai in mediul scolar respective, dar si in publicistica

locului. Lucian Blaga, de pilda va fi citit in 1914 in Gazeta Transilvaniei cu un manunchi de

insemnari asezate sub titlul din carnetul meu…’’Cea mai frumoasa opera noteaza Lucian

Blaga – si-a savarsit-o natura prin aceea, ca prin om, a ajuns sa vada in sine pe Dumnezeu, iar

Horia Teculescu, in acelasi an si aceeasi publicatie, apare cu sonetul premiat: Ca mane

ingropa-vom trandafirii…

Aceasta prietenie exemplara – Lucian Blaga si Horia Teculescu - continua, cu mult

mai imbogatita spiritual si in anii studiilor de la Sibiu (1914-1917).

Destinul lui Horia Teculescu, precum sic el al mamei sale, al altor finite din spita

aceluiasi neam, nu au putut, desigur invinge microbul tuberculozei ce voiaja in acei ani de

razboi, fara a se supune unui posibil tratament medicamentos. Cunoscandu-i-se de acum

optiunea pentu o activitate tumultoasa, reprezentantii Astrei, redactiile unor reviste si ziare,

alti colaboratori il solicitau mereu a se manifesta ca orator si om de carte exemplar. Alte

documente de familie cu character arhivistic, purtatoare si ele de o tristete profunda,

acumulata in ultimii ani de viata confirma, fara ocolis, drumul fara intoarcere al profesorului.

Prin vremuri si pete timpuri umbrite de tacere, de necunostere a caelora mai din urma, Horia

Teculescu a supravietuit impreuna cu amintirile fostilor sai elevi. Prin acetia, martori de

vrednica pomenire, s-a continuat legamantul de inchinare si meritele datorate profesorului

sighisorean Horia Teculescu.

Este déjà recunoscut ca in anii din urma s-au inmultit dovezile recunostintei. O strada

sighisoreana poarta numele carturarului, o librarie din apropierea Catedralei Ortodoxe la fel,

iar reuniunile stintifice locale intaresc amintirea magistrului Horia Teculescu.

Un moment de sarbatoare inchinat memoriei dascalului sighisorean l-a constituit , in

1997, acordarea diplomei de Cetatean de Onoare postmortem, din partea Consiliului Local al

Municipiului Sighisoara. Semnatura si parafa notabilitatilor, au marcat, in mod elogios,

implinirea a 100 ani de la nasterea lui Horia Teculescu.

Victoria Teculescu s-a nascut la Braila in ziua de 12 mai 1899. Cei doi tineri studiosi -

Horia si Victoria (Yuki) s-au cunoscut in Bucuresti pe timpul studiilor universitare. S-au

casatorit in anul 1919, stabilindu-e mai apoi, pentru cativa ani la Alba Iulia (1920-1925).

6

Intreaga-i viata, Victoria Teculescu i-a fost sotului ei Horia, un reazem de nadejde si

de profunda dragoste familiala. Un nobil gest al Victoriei, dupa trecerea la cele vesnice a

sotului ei Horia Teculescu, l-a onstituit donatia bibliotecii – una din cele mai bogate colectii

din Ardeal – Asezamantul ASTRA din Sibiu.

Victoria Teculescu a decedat la Bucuresti, in ziua de 19 iulie 1954.

Cel mai tanar dintre fiii episcopului Justinian Teculescu, Bujor, s-a nascut la 13 aprilie

1902 la Alba Iulia, ramanand orfan la sapte ani. Bunica din Covasna, Parschiva, a venit la

Alba Iulia, si s-a ocupat de cei mici, Bujor, Draga si Olga.

Bujor era foarte apropiat de tatal sau , mergea la biserica, si stia Sfanta Liturghie pe

dinafara. Liceul l-a facut in limba maghiara, cu o solida insusire a limbii latine care ii va fi de

folos mai tarziu.

In periada Marii Uniri a activat ca membru al Garzii Nationtale, sub comanda

capitanului Florian Medrea. Dupa doi ani, isi noteaza emotionat amintirile legate de Alba

Iulia, orasul adolescentei sale pastrand in suflet o mare multumire si mandrie de a fi participat

la aceste zile marete cand s-a plamadit o noua tara romaneasca.

In calitate de membru al Garzii Nationale, a participat la inmormantarea unui martir-

Arion, iar despre acest martir, Bujor Teculescu a scris o emotinanta amintire, cu cateva luni

inainte de a trece la cele vesnice, in febroarie 1978, “ pentru a-l scoate din anonimat si

unitare”.

Dupa studiile liceale la Alba Iulia a urmat studii de Drept la Cluj, studii doctorale de

Drept penal la Paris, efectuandu-si stagiul in unul dintre cele mai prestigioase birouri de

avocatura din Bucurestiul interbelic, cel al cunoscutului avocet J.Th. Florescu. Ca tanar

avocat, a ales sa se instaleze la Brasov, orasul in care facuse liceul tatal sau. Asfel era aproape

de zona de origine a mamei, Ghimbav/Codlea, si de Covasna de care il legau multe aduceri

aminte personale sau ale familiei.

Primele sale procese au fost de aparare ale covasnenilor ale caror oi facusera pagube in

cursul transhumantei. Fiind deosebit de apreciat ca avocat, conducerea Academiei

Comerciale, refugiata de la Cluj (1940), l-a soloicitat sa predea notiuni de drept commercial.

In ani care au urmat, a fost si consilierul juridic al Bancii Nationale Brasov.

In anul 1932 si-a pierdut tatal, Episcopul Justinian de Cetatea Alba- Ismail, rapus in

cateva luni de o boala necrutatoare la numai 67 de ani.

In anul 1933 s-a casatorit cu Viorica Fica Melaniei si a notarului Nicolae Boieriu din

Brasov. Din casatorie s-au nascut 2 baieti: Dan (1936) si Serban (1942).

7

Dupa disparitia surorii sale Olga in anul 1937 si a fratelui Horia in anul 1942, Bujor si

Draga au ramas singurii din cei 7 frati din generatia lor. In anul 1952, fiind bolnav de

tuberculza a murit fiul lui Horia Teculescu – Radu, care la numai 29 de ani venise cunoscut

prin activitatea sa de poet, journalist si traducator. Telul vieti lui Bujor a fost de a trai ca “un

om de omenie”, fiind un exemplu de corectitudine si de bunatate, impregnate de credinta.

Este semnificativ, in aceasta privinta, un articol publicat de Bujor Teculescu in ziarul

Adevarul din 3 ianuarie 1937, intitulat A trai inseamna a indeplini o misiune, sugerand o

profesiune de credina.

Nu a dorit sa intre in viata politica desi prietenii apropiati ( Victor Jinga- fost ministru,

Alexandru Herlea- deputat in fruntea aripii tinere a PNT) doreau sa-l antreneze. Si tocmai ca

apolitic a fost numit adjunct al Primarului Brasovului in 1938. Era, printe altele, responsabil

cu eliberarea permiselor de constructii; in acea perioada sa ridicat hotelul “Aro” si tot atunci

s-a realizat proiectul drumului catre Poiana Brasov, peste Warte. Si-a depus demisia imediat

in momentul loviturii de stat legionare.

Intr-o prima etapa la Brasov, au fost exclusi cativa membrii ai baroului cu activitate

Politica bine cunoscuta, Bujor Teculescu fiind acceptat. A fost arestat la 15 ianuarie 1952, si a

stat inchis 1 an, mai intai patru luni in subsolul Securitatii, singur, far alumina, anchetat zi si

noapte; nu I s-a gasit nici u motiv de a fi judecat. Apoi a fost transferat la inchisoarea

improvizata in Cetatuie, unde in acea vreme se gaseau 77 persoane si numai 4 priciuri; aici s-a

imbolnavit de erizipel, umbland zvonuri ca murise. La data de 3 mai 1952, intreaga familie a

fost izgonita din Brasov si s-au instalat la Covasna.

In ultimii ani ai vietii, Bujor Teculescu a scris mai multe pagini de Amintiri din

inchisoare.

Acestea au fost pastrate cu sfintenie de sotia sa, ducandu-le cu ea in Franta.

Reintegrat ca avocat, dupa anul 1954, Bujor Teculescu si-a terminat cariera in calitate

de consilier juridic la 2 intreprinderi brasovene. S-a stins din viata cu o deosebita demnitate,

pe 5 decembrie 1978, la Brasov, unde ete si inmormantat. Familia pastreaza manuscrisul

cuvantarii tinuta la inmormantare de catre prietenul sau, professor Victor Jinga.

Cei doi fii ai lui Bujor Teculescu au ajuns in strainatate, insa trebuie precizat faptul ca

acesta nu i-a indemnat sa se expatrieze. Dupa doi ani, intelegand agonia comunismului, a

acceptat dorinta fiilor de a trai o viata curate pe alte meleaguri si s-a bucurat sa-si vada

nepotii.

8

Spre sfarsitul vieti, in brasov, Bujot Teculesc a momorat momente din viata sa legate

de cei pe care i-a iubit. A scris pagini memorialistice despre Marea Unire de la Alba Iulia,

sfanta cetate de slava a neamului romanesc, unde a trait moment de inaltare sufleteasca in

umbra tatalui sau.

Bujor Teculescu a fost credincios in mod profund si nu ostentativ; a aratat ca a fost

asemeni omului care “zidindu-si casa, a sapat, a adancit si a pus temelie pe piatra, si venind

apele mari si puhoiul izbind in casa aceea nu a putut sa o clinteasca, fiindca era temeinic

cladita pe piatra.”

Perioada cuprinsa intre anii 1938-1953 este cu adevarat o perioada agitate a poeziei

romanesti, in general a literaturii romane, care coincide cu inceputul perioadei contemporane

a liricii romanesti.

Incepand cu anul 1948, pan ape la inceputul anulor 1960, literature romana, implicit

poezia, a cazut sub incidenta proletcultismului. Un alt personaj care a trait in acesta perioada,

tot din familia Teculestilor, poet de talent, a fost Radu Teculescu, preocupat de temele

universal ale poeziei. Radu Teculescu a facut parte dintr-un grup literar, scria, publica, recita

versuri proprii la diverse festivaluri de poezie. A fost fiul lui Horia Teculescu si al Victoriei.

S-a nascut la data de 2 iulie 1924, la Alba Iulia, iar familia s-a mutat la Sighisoara, unde

poetul a urmat cursurile Liceului “Principele Nicolae”, al carui director a fost tatal sau, Horia

Teculescu, cel ce a sadit un sufletul fiului sau cultul pentru litera scrisa. Dupa ce a absolvit

liceul, Radu Teculescu a plecat la Bucuresti, unde s-a inscris la Facultatea de Drept, incercand

sa-si desavarseasca pregatirea universitara in conditii grele, datorita starii material precare, in

urma decesului tatalui sau. La data de 22 iulie 1942, a scris poezia Ruga pentru viata tatii, iar

de la acesta data firul vietii tatalui sau era pe sfarsite, urmand a se stinge din viata in august

1942.

In Bucuresti, a inceput o activitate literara, si a inceput a publica poezii in Revista

tineretului, in Universul literar, colaborand intens la publicatia Fapta, “ziar de lupta si

dreptate”, care a aparut la Bucuresti intre anii 1943 si 1948.

La randul sau, Radu Teculescu s-a casatorit cu Sidonia Drapaca, fiind translator de

limba rusa, cu care a avut un fiu, pe Tudor-Roger, insa casnicia lor nu a durat prea mult.

Constrans de imprejurari, se adapteaza noilor conditii social-politice. A lucrat ca redactor la

ziarul local Drum nou, a militat in functia de secretar al Filialei Brasov a Uniunii Scriitorilor,

pentru o viata cultural-artistica vie a orasului. A infiintat primul cerc literar muncitoresc, in

august 1949, la Uzina de tractoare din Brasov.

9

Pe toata perioada cat a trait in Brasov, Radu Teculescu a avut o situatie materiala

foarte modesta, a fost sarac si bolnav.

In octombrie 1947, intr-o cronica teatrala, a elogiat prezenta artistica a actritei Ely

Iovan, de care s-a indragostit, urmand ca apoi sa se casatoreasca. In ziua de 27 ianuarie 1953

s-a stins din viata in urma unei grele suferinte la plamani, fiind inmormantat la cimitirul

Groaveri din Brasov.

Unul din cei sase frati ai episcopului Justinian Teculescu a fost si Alexe Teculescu,

nascut la data de 12 mai 1884, in Voinesti-Covasna, care a absolvit Scoala Comerciala din

Brasov, devenind in scurt timp, un intreprinzator si prosper comerciant. Dupa participarea sa

la Adunarea Nationala de la 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia, ca reprezentant al romanilor

covasneni, comerciantul Alexe Teculescu s-a implicat in activitatea administrativa, fiind timp

de 14 ani primarul Covasnei. Familia Alexe si Ana Teculescu a fost binecuvantata cu patru

copii: cel de-al treilea dintre acestia, Nicolae, s-a nascut in Covasna, urmand cursurile scolii

primare din Voinesti, apoi cursurile Liceului ’’Andrei Saguna’’din Brasov pe care le-a

terminat in anul 1940, ce sef de promotie. Dorinta sa a fost aceea de a se consacra nobilei

profesii de medic militar, absolvind cursurile Institutului de Medicina Militara din Bucuresti.

Un tragic accident, avand ca urmari amputarea unui picior l-a determinat pe

mediculNicolae Titulescu sa se orienteze spre balneologie. Medicul si-a propus sa continue

traditia cercetarilor romanesti referitoare la statiunea balneara Covasna.Inainte a incepe

cariera de medic balnear in Covasna, a trebuit sa suporte privatiunile si umilintele inchisorilor

comuniste, fiind inchis timp de trei ani in penitenciarele de la Aiud si Jilava. In urmatoarea

peioada, a urmat cursuri de specializare la Institutul de Balneologie si Fizioterapie din

Bucureti, urmand a se angaja ca medic specialist in balneologie si fizioterapie la spitalul din

Covasna.

Ca amintire a episcopului Justinian Teculecu s-a inaltat bustul in bronz al episcopului,

opera realizata de sculptorul Teodor Zamfirescu, monument ce este amplasat in Piata Eroilor,

a carui dezvelire a avut loc in ziua de 16 iunie 2002, odata cu sfintirea bisericii cu hramul

“Inaltarea Domnului”. O alta amintire in cinstea episcopului a fost atribuirea numelui de

Justinian Teculescu fostei strazi Vilelor din Covasna, proiect aprobat de Consiliul Local.

La data de 1 decembrie 2007, a fost amenjata si vernisata expozitia documentara

‘’Episcopul Teculescu si urmasii sai’’, actiune de cinstire a familiei Teculescu, care s-a

continuat cu editarea prezentului volum ‘’Teculestii din neam in neam’’.

10

11