TAXELE VAMALE

ARGUMENT

Taxele vamale sunt cunoscute pe teritoriul României încă din antichitate. Taxele vamale

erau încasate pentru produse şi călători atât la trecerea frontierei provinciilor, cât şi la intrarea în

oraşe, trecerea peste poduri, pentru folosirea principalelor căi de comunicaţie.

Surse documentare atestă că taxele vamale s-au perceput într-o perioadă apropiată de

întemeierea statului, fiind legate şi de începuturile vieţii urbane.

Taxa vamală apare acum, sub forma unui instrument simplu de politică fiscală, ca un

impozit indirect, acele prelevări pecuniare obligatorii la bugetul public, percepute de către stat

asupra mărfurilor care trec graniţele ţării.

Taxa vamală trebuie definită în calitatea sa bifuncţională, pe de o parte, ca instrument

fiscal de formare a veniturilor statului; iar pe de altă parte, ca instrument de formare a preţurilor

produselor care fac obiectul tranzacţiilor internaţionale, în special a importurilor.

Aceste taxe fac parte ca şi impozitele, din sistemul veniturilor bugetare, fiind sinonime

conceptual cu acestea în sensul că:

· Sunt stabilite prin lege;

· Au caracter obligatoriu;

· Nu au contrapartidă directă pentru cei care le suportă,

· Nu au o destinaţie specială, constând în fluxuri fiscale, care finanţează bugetul de

stat.

Spre deosebire de impozite, care reprezintă o prelevare sau o contribuţie bănească

obligatorie, cu titlu nerambursabil (neamortizabilă, definitivă), datorată conform legii bugetului

de stat, de către persoane fizice şi persoane juridice, pentru venituri pe care acestea le obţin, sau

averea pe care ele o posedă, taxele, în general, inclusiv taxele vamale, reprezintă plăţi

neechivalente la bugetul de stat, efectuate de persoane fizice şi juridice pentru servicii prestate

acestora de organe sau instituţii de drept publice.

Altfel spus, taxele reprezintă plăţi neechivalente, pentru servicii sau lucrări efectuate de

diverse organe, sau instituţii publice, subiectele plătitoare ale acestora fiind precis determinate

din momentul în care persoana fizică sau juridică solicită organelor sau instituţiilor statului

1

efectuarea unor activităţi şi au rolul de a acoperi cheltuielile necesare efectuării serviciilor

solicitate.

Denumirea de taxe vamale ar trebui interpretată ca un arhaism lingvistic care datează din

perioada când aceste taxe erau utilizate în scopuri exclusiv fiscale, adică de procurare a

veniturilor pentru stat.

În prezent, taxele vamale îndeplinesc atât un rol fiscal, de procurare a veniturilor bugetare

necesare organizării şi funcţionării statului, cât şi rolul de principale instrumente tarifare de

politică comercială, fie de limitare a exporturilor unor mărfuri (de exemplu, limitarea

exporturilor de materii prime în scopul prelucrării lor în ţară), fie de protejare a pieţei interne, a

economiei naţionale, de o concurenţă străină, în scopul diversificării producţiei industriale,

creării unor noi ramuri de activitate, susţinerii ramurilor importante din punct de vedere

economic, strategic şi social, protejării forţei de muncă din anumite sectoare; de acţionare asupra

importurilor în sensul reducerii lor.

Prin nivelul lor, care depinde de felul mărfurilor care formează obiectul impunerii

(materii prime, semifabricate, produse finite, produse agro-alimentare sau industriale), precum şi

de natura relaţiilor comerciale existente între ţara importatoare şi ţara exportatoare, taxele vamale

pot influenţa ofertă şi cererea, atât pe piaţa internă cât şi pe cea internaţională.

Din punct de vedere juridic, taxele vamale sunt obligaţii financiar-bugetare, fiind

reglementate în virtutea necesităţii fondului bănesc al statului. Prin această obligaţie se înţelege

îndatorirea de a plăti în contul bugetului statului taxele vamale reglementate ca venituri ale

bugetului. Beneficiarul acestei obligaţii financiar-bugetare este în exclusivitate statul, reprezentat

prin organele financiare, cărora li s-a atribuit competenţa de a încasa taxele vamale.

Prin fixarea taxelor vamale, statul percepe un impozit care va produce modificări ale

preţurilor produselor ce fac obiectul tranzacţiilor comerciale. Din acest punct de vedere, taxele

vamale afectează în primul rând pe importator, care trebuie să verse autorităţilor fiscale o sumă

de bani, sumă care este corespunzătoare taxelor vamale evidenţiate în tariful vamal. Taxa vamală

este trecută de importator asupra preţului de vânzare al produsului, astfel încât ultimul care

suportă taxa vamală este consumatorul.

Capitol 1 Taxele vamale- definiţie, rol şi clasificări

2

Politica vamală contribuie la stimularea şi diversificarea producţiei interne şi externe, la

satisfacerea cerinţelor economiei naţionale cu materii prime şi mărfuri de import, la lărgirea

cooperării economice şi tehnico-ştiinţifice internaţionale.

Politica de comerţ liber este formal apărată de către state, fiind evidenţiată prin

maximizarea producţiei mondiale, statele găsesc motivaţii suficiente pentru a introduce taxe

vamale, pentru a pune în funcţiune o politică tarifară proprie, manifestată şi prin funcţionarea

unui tarif vamal naţional. Printre aceste motivaţii se pot enumera:

· protecţia tarifară susţine ramuri importante din punct de vedere social, strategic şi

economic, nepermiţînd ca acestea să fie afectate în mod nefavorabil de concurenţa

străină ;

· se protejează forţa de muncă şi locurile de muncă în anumite ramuri, în faţa

concurenţei cu produse realizate în străinătate la costuri mai reduse ;

· conduce la reducerea importurilor, iar prin aceasta se stimulează producţia internă

şi se majorează utilizarea forţei de muncă şi veniturile producătorilor ;

· pot fi utilizate pentru diversificarea structurii industriale a unei ţări, dacă aceasta

doreşte să producă pe plan intern anumite produse cel puţin pentru o perioadă de

timp, o asemenea producţie trebuind apărată de concurenţa din străinătate ;

· este necesară în lumea contemporană pentru ca ţările să aibă posibilităţi de

negocieri comerciale reciproce, bilaterale şi multilaterale.

Un rol important îl deţin taxele vamale în domeniul concurenţei internaţionale, pe

pieţele de mărfuri Pentru ca taxele vamale să contribuie în mod eficient la creşterea veniturilor

bugetare ale statului, ele nu trebuie să aibă un caracter prohibitiv pentru importuri, ci să fie

scăzute, încurajatoare pentru importator.

Protecţia pe care o asigură taxa vamală pentru consumatorul de produse importate, se

poate calcula luându-se în considerare faptul că importatorul va trebui să verse la organele

fiscale suma produsului dintre nivelul nominal al taxelor vamale şi valoarea importurilor

vămuite. Pentru producătorul intern de produse similare nu este suficient nivelul nominal al

taxelor vamale, el trebuind să afle nivelul efectiv al protecţiei tarifare asupra valorii adăugate în

ţară.

Pentru calcularea ratei efective a protecţiei taxelor vamale, se ţine seama de taxele

vamale prelevate asupra materialelor importate, din produsul finit respectiv, stabilindu-se gradul

de protecţie al valorii adăugate în procesul de prelucrare.

Taxele vamale pot fi clasificate după mai multe criterii :

I. Din punct de vedere al scopului impunerii , taxele vamale pot fi clasificate în :

a) Taxe vamale fiscale care au ca obiectiv procurarea de venituri la bugetul statului ;

3

a) Taxe vamale protecţioniste care au ca principal scop protejare economiei

naţionale prin crearea unor bariere pentru mărfurile străine , în vederea eliminării concurenţei de

pe piaţa ţării respective şi înfăptuirea expansiunii pe pieţele externe ;

II. După obiectul impunerii vamale :

· Taxe vamale de import, sunt plătite de către importatori pentru mărfurile care fac

obiectul importului şi sunt incluse în preţurile de vânzare ale acestora , pe piaţa internă .

Importatorul, o dată cu depunerea documentelor prin care intră în posesia mărfii

importate, achită şi taxa vamală de import.

Taxele vamale de import se percep asupra valorii mărfurilor importate în momentul în

care trec frontiera ţării importatoare. Această taxă are rolul unui impozit de egalizare, deoarece

conduce la apropierea nivelului mărfii importate la nivelul preţului mărfii indigene – în unele

cazuri taxa vamală conduce la scumpirea mărfii importate în raport cu marfa indigenă, acţionând

restrictiv pentru importator.

Taxele vamale se determină pe baza Tarifului Vamal de Import al României, care este

aprobat prin lege, de către Parlament.

· Taxele vamale de export sunt instituite asupra mărfurilor autohtone la exportul

acestora , au o răspândire limitată , fiind percepute la un număr redus de mărfuri şi pe timp

limitat , în scopul obţinerii unor venituri bugetare suplimentare sau al limitării exportului unor

produse de bază , în vederea prelucrării lor la intern.

Taxele vamale de export au drept urmare creşterea preţului mondial la marfa respectivă ,

când aceasta deţine o cotă ridicată în aprovizionarea pieţei externe.

Taxele vamale de export se întâlnesc sporadic, deoarece statele sunt interesate în

încurajarea exportului de mărfuri , acestea constituind în majoritatea cazurilor mijlocul cel mai

important de realizare a resurselor valutare.

Atunci când se percep astfel de taxe , ele au fie un rol pur fiscal , fie unul economic.

Taxele vamale de tranzit sunt percepute asupra mărfurilor străine . care fac obiectul

comerţului exterior , cu ocazia trecerii acestora pe teritoriul unei terţe ţări.

În condiţiile actuale , taxele vamale de tranzit nu se practică decât cu titlu de excepţie ,

deoarece statele sunt interesate de încurajarea tranzitului de mărfuri , încasările pentru

transportul mărfii aflate în trecere pe teritoriul vamal fiind mai mari decât taxele vamale propriu-

zise şi se încasează în valută ( de exemplu : tarife pentru folosirea căilor ferate , taxe pentru

utilizarea drumurilor publice ).

III. După modul lor de percepere:

4

a. Taxe vamale ad-valorem , percepute asupra preţurilor mărfurilor importate, sub

forma unor procente aplicate asupra valorii vamale a mărfurilor importate. Aceste taxe prezintă

avantajul că nu necesită un tarif vamal detaliat.

b. Taxe vamale alternative , se calculează în funcţie de preţul mărfii pe piaţa internă.

c. Taxe vamale specifice, sunt percepute pe unitate de măsurare directă a mărfurilor

(lei/tonă, lei/bucată ) , ca sumă fixă. Aceste taxe sunt descrise detaliat în tariful

vamal.

d. Taxe vamale mixte (compuse) , sunt percepute ca adaos la taxele vamale ad-valorem şi

speciale , în sensul aplicării unei taxe ad-valorem peste o taxă specifică şi invers.

IV. În funcţie de plătitori , taxele vamale se clasifică astfel:

a. Taxe vamale percepute de la organele de stat ;

b. Taxe vamale percepute de la persoane fizice ;

c. Taxe vamale percepute de la persoane private .

d.

Capitol 2. POLITICA VAMALĂ PROMOVATĂ DE ROMÂNIA DUPĂ aderarea

României la Uniunea Europeană

Taxele vamale utilizate, în practica fiscală curentă de către o ţară sunt cuprinse în tariful

vamal, care reprezintă un catalog în care sunt înscrise toate produsele supuse impunerii vamale,

precum şi taxele vamale aferente fiecărui produs sau grupă de produs în parte.

În unele cazuri în tariful vamal sunt nominalizate şi produsele scutite de plata taxei

vamale la importul sau la exportul pe teritoriul vamal al ţării.

2.1. Regimul taxelor vamale 20151

 

1 http://www.customs.ro/ro/agenti_economici/taxe_vamale_si_masuri_de_politica_comerciala/prezentare_taric-ro.aspx5

2.1.1.Măsurile de politică comercială 

Măsurile de politică comercială  sunt stabilite prin acte normative la nivel comunitar şi

naţional şi se aplică la importul şi exportul anumitor categorii de mărfuri. Politica comercială

include şi restricţiile cantitative şi interdicţiile comerciale în probleme de politică externă

(embargouri şi sancţiuni). Unele dintre acestea acoperă toate aspectele relaţiilor comerciale,

altele vizează numai anumite produse sau grupe de produse.

        Ca excepţie de la regula generală de politică comercială a UE, conform căreia importul şi

exportul se desfăşoară liber, fără a fi supus unor limitări cantitative, Comunitatea Europeană a

stabilit:

· regimuri speciale de supraveghere prealabilă pentru importul de produse siderurgice

originare din toate ţările terţe;

· regimuri speciale de dublă supraveghere sau de control pentru anumite produse

siderurgice originare din unele ţări terţe;

· regimuri speciale de supraveghere sau de control la o serie de produse textile originare

din anumite ţări terţe.

        Administrarea acestor regimuri specifice de import sau de export se face prin documente de

autorizare emise de autorităţile naţionale competente din fiecare stat membru. În România,

autoritatea emitentă a documentelor de autorizare este Direcţia Generală Politici Comerciale din

cadrul MIMMCTPL.

        Măsurile de politică comercială au drept scop:

· apărarea sănătăţii animalelor, protecţia animalelor, prevenirea transmiterii de boli de la

animale la om, siguranţa alimentelor de origine animală şi non-animală destinate

consumului uman, salubritatea furajelor pentru animale şi protecţia mediului. Din aceste

considerente operaţiunile de import/export se efectuează în condiţiile prezentării unor

documente sau îndeplinirii unor formalităţi speciale;

· protecţia împotriva introducerii şi răspândirii organismelor de carantină dăunătoare

plantelor sau produselor vegetale, scop în care vegetalele şi produsele vegetale trebuie să

fie însoţite la import şi export de un certificat fitosanitar;

· controlul respectării măsurilor de protecţie a mediului; autorităţile competente pentru

protecţia mediului conduc procedura de reglementare şi emit, după caz, avize de mediu,

acorduri şi autorizaţii, in condiţiile legii, care se prezintă autorităţii vamale la depunerea

declaraţiei vamale de import sau export;

· restricţionarea sau interzicerea la utilizare a substanţelor şi preparatelor chimice

periculoase; în acest sens, importul/exportul se efectuează în conformitate cu prevederile

6

acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte, în baza unui

document specific eliberat de autorităţile competente;

· realizarea politicii statului în domeniul controlului calităţii medicamentelor şi a altor

produse de uz uman (de ex. dispozitive medicale); operaţiunile de import/export a

medicamentelor şi a dispozitivelor medicale se realizează pe baza unei autorizaţii emisă

de autorităţile din domeniul sănătăţii;

· reglementarea introducerii pe piaţă, a comercializării şi distribuirii gratuite a articolelor

de îmbrăcăminte purtată sau uzată şi a articolelor textile uzate sau purtate; în scopul

protejării vieţii şi sănătăţii populaţiei, se admite introducerea în ţară a acestor categorii de

produse numai dacă se face dovada că acestea au fost supuse operaţiunilor de curăţare,

dezinfecţie şi dezinsecţie. 

        .

        2.1.2.Valoarea în vamă

        Valoarea în vamă a mărfurilor importate este, conform Acordul privind punerea în aplicare

a articolului VII al Acordului general pentru tarife vamale şi comerţ (GATT)1994, valoarea de

tranzacţie, respectiv preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri atunci când sunt vândute

pentru export pe teritoriul vamal al Comunităţii. Valoarea de tranzacţie poate fi ajustată atunci

când anumite elemente specifice care sunt considerate ca făcând parte din valoarea în vamă sunt

în sarcina cumpărătorului, dar nu sunt incluse în preţul efectiv plătit sau de plătit pentru

mărfurile importate (de exemplu, cheltuielile de transport şi costul asigurării mărfurilor

importate, precum şi cheltuielile de încărcare şi manipulare legate de transportul mărfurilor

importate până la punctul de introducere a mărfurilor pe teritoriul vamal al Comunităţii,

redevenţe şi drepturi de licenţă, etc.). În valoarea de tranzacţie se includ şi anumite prestaţii

făcute de cumpărător în favoarea vânzătorului sub formă de mărfuri sau de servicii determinate,

altele decât sub formă de bani. Sunt prevăzute şi elemente care nu se includ în valoarea în vamă

a mărfurilor, cu condiţia să fie evidenţiate separat de preţul efectiv plătit sau de plătit ( de

exemplu, cheltuielile de transport pentru mărfuri după sosirea lor la locul de intrare pe teritoriul

Comunităţii, comisioane de cumpărare, etc.). 

        Atunci când valoarea în vamă nu poate fi determinată pe baza preţului de tranzacţie, ea se

7

determină prin parcurgerea succesivă a următoarelor regulilor de evaluare până la prima în

conformitate cu care această valoare poate fi stabilită:

(a) valoarea de tranzacţie a mărfurilor identice vândute pentru export în Comunitate şi exportate

în acelaşi sau aproximativ acelaşi moment cu mărfurile care se evaluează;

(b) valoarea de tranzacţie a mărfurilor similare vândute pentru export în Comunitate şi exportate

în acelaşi sau aproximativ acelaşi moment cu mărfurile care se evaluează;

(c) valoarea bazată pe preţul unitar care corespunde vânzărilor în Comunitate de mărfuri

importate sau de mărfuri identice sau similare importate totalizând cantitatea cea mai mare, către

persoane care nu au legătură cu vânzătorii;

(d) valoarea calculată egală cu suma:

· costului sau valorii materialelor şi fabricării sau altor transformări în procesul de

fabricare a mărfurilor importate;

· valorii profitului şi cheltuielilor generale egale cu cele care se reflectă în mod obişnuit în

vânzările de mărfuri de aceeaşi natură sau tip cu mărfurile evaluate care sunt fabricate de

producători în ţara exportatoare pentru a fi exportate în Comunitate;

· cheltuielilor de transport şi costul asigurării mărfurilor importate, precum şi cheltuielile

de încărcare şi manipulare legate de transportul mărfurilor importate până la punctul de

introducere a mărfurilor pe teritoriul vamal al Comunităţii.

        Determinarea valorii în vamă nu trebuie să se bazeze pe anumite elemente, cum ar fi: preţul

de vânzare în Comunitate pentru mărfuri produse în Comunitate, preţul mărfurilor de pe piaţa

internă a ţării exportatoare, valori în vamă minime, arbitrare sau fictive, etc.

        

Tariful Integrat al Comunităţii Europene – TARIC -  a fost stabilit în baza Articolului 2 al

Regulamentului Consiliului nr. 2658/87/CEE de la 2 iulie 1987 privind nomenclatura tarifară şi

statistică şi Tariful Vamal Comun.

TARIC este o baza de date destinata sa indice dispozitiile legale comunitare aplicabile (masuri

tarifare şi netarifare) pentru un anumit produs, atunci când acesta este importat pe teritoriul

vamal al UE sau, dupa caz, când acesta este exportat către ţări terţe;

TARIC se bazează pe Nomenclatura Combinată (NC - codificare la 8 cifre) care constituie

nomenclatura de bază pentru Tariful Vamal Comun, utilizată în procesul de vămuire a mărfurilor

precum şi pentru întocmirea statisticilor de comerţ al Comunităţii cu ţări terţe (EXTRASTAT) si

a statisticilor de comerţ între Statele Membre (INTRASTAT); 

Baza de date TARIC este utilizată de administraţiile vamale din Statele Membre pentru

8

procesarea declaraţiilor vamale de import / export din / către ţări terţe; totodată, el este un

instrument util de informare pentru operatorii economici;

TARIC cuprinde dispoziţiile referitoare la domeniul vamal, conţinute în legislaţia

comunitară specifică privitoare la: Sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor

(S.A.), Nomenclatura combinată (N.C.), taxe vamale aplicabile; suspendări de taxe vamale;

contingente tarifare; regimul tarifar preferenţial (inclusiv pe bază de contingente tarifare

preferenţiale); sistemul generalizat de preferinţe tarifare (SGP) aplicabil ţărilor în curs de

dezvoltare; taxe antidumping sau de compensaţie (antisubvenţie); prohibiţii la import şi la

export; restricţii la import şi la export; coduri adiţionale; restituţii la export; referiri cu privire la

reglementarile comunitare care au introdus o masură tarifară sau netarifară; alte măsuri tarifare şi

netarifare aplicabile în procesul de vămuire a mărfurilor.

Baza de date TARIC-RO conţine, în plus faţă de baza de date TARIC, măsurile

naţionale referitoare la restricţiile impuse prin diverse acte normative naţionale cu implicaţii în

activitatea vamală.

Pentru fiecare măsură (tarifară şi netarifară) este prezentat actul normativ comunitar sau

naţional care instituie măsura respectivă, eventualele documente cerute, note de subsol

explicative.

PARTICIPAREA TAXELOR VAMALE LA FORMAREA VENITURILOR

BUGETARE

Taxa vamală reprezintă impozitul indirect perceput de către stat asupra mărfurilor , atunci

când acestea trec graniţele vamale ale unei ţări.

Taxa vamală trebuie definită în calitatea sa bifuncţională, pe de o parte , ca instrument de

formare a preţurilor produselor, care fac obiectul tranzacţiilor internaţionale , în special a

importurilor, dar mai ales ca instrument fiscal , de formare a veniturilor statului.

Marea majoritate a statelor lumii percep taxe vamale la import şi numai în cazuri de

excepţie , pentru produsele deosebite , şi la export . Tranzitul , supus altă dată taxelor vamale ,

este scutit în zilele noastre de taxele vamale , decontându-se numai prestaţiile de servicii pentru

transportul mărfurilor în tranzit , sau pentru depozitarea lor temporară pe teritoriul de tranzit.

Nivelul taxelor vamale depinde de nevoia de protecţie , taxa fiind cu atât mai ridicată , cu

cât condiţiile de producţie pe piaţa internă , sunt mai defavorabile faţă de cele ale exportatorilor

9

străini. La stabilirea nivelului taxelor vamale , se au în vedere , ca elemente de bază , diferenţele

între preţurile externe şi cele interne.

IV. STUDIU DE CAZ

S.C. a importat în luna iulie 2014 mărfuri în valoare de 344.410 lei,.

Pentru sistematizarea ciclului de operaPentru sistematizarea ciclului de operţiuni care au

avut loc cu ocazia derulării acţiunii de import este necesară explicarea următoarelor operaţiuni

specifice :

Valoarea în vamă ( Pv ), care este formată din :

preţul de import ;

cheltuieli de transport pe parcurs extern;

cheltuieli de asigurarea mărfurilor importate, pe parcurs extern.

2. Taxele vamale şi suprataxele ( tv. )

Taxele vamale reprezinta impozite indirecte percepute de către stat asupra mărfurilor, în

momentul în care acestea trec graniimpozite indirecte percepute de către stat asupra mărfurilor,

în momentul în care acestea trec graniţele vamale ale ţării, în acest fel majorând preţul de import

şi de vânzare pe piaţa internă şi de a le face mai puţin competitive sau necompetitive cu

produsele şi marfurile naţionale.

Uneori, pentru considerente de raţiuni economioce şi politice, statul poate să constituie

pentru o categorie sau mai multe categorii de mărfuri suprataxe de import.

3. Comisionul vamal cuvenit importatorului.

4. Accizele ( az ) impozite ce se include în preţul anumitor mărfuri importate, se aplică

asupra preţului în vamă , la care se adaugă taxe vamale şio accize.

5. Taxa pe valoarea adăugată deductibilă, se stabileşte prin aplicarea cotei legale de 24 %,

asupra preţului cu ridicata, al importatorului.

10

Valoarea ( preţul ) mărfii în vamă ( Pv. ) = 344.410 lei

Valoarea taxelor vamale şi a suprataxelor :

( 15 + 2 )% x 344.410 lei = 5.854.970 lei

Comisionul vamal :

344.410 x 0.5 % = 1722.050 lei

Baza de calcul pentru accize : valoarea în vamă + comisionul vamal + taxele vamale şi

suprataxe.

344.410 + 1.722.050 + 5.854.970 = 7921430 lei

Accize 3% :

3 % x 404.681.750 = 12.140.452 lei

Baza de calcul pentru taxa pe valoarea adăugată în vamă = preţ în vamă + comision

vamal + taxe vamale + accize

404.681.750 + 12.140.452 = 416.822.202 lei

Taxa pe valoarea adăugată în vamă :

416.822.202 x 19 % = 79.196.218 lei

Ulterior agentul economic vinde detailiştilor mărfuri în valoare de 350.000.000 lei,

practicând un adaos comercial de 20 %.

Adaos comercial 20%

11

350.000.000 x 20 % =70.000.000 lei

Valoarea vânzării = preţul de vânzare + adaosul comercial

350.000.000 + 70.000.000 = 420.000.000 lei

La sfârşitul lunii se efectuează regularizarea taxei pe valoarea adăugată.

Taxa pe valoarea adăugată colectată se stabileşte aplicând cota de 24% asupra valorii

mărfurilor vândute la intern.

420.000.000 x 24 % = 100.800.000 lei

Taxa pe valoarea adăugată deductibilă = 100.800.000 lei

Datorită faptului că taxa pe valoarea adăugată colectată este mai mare decâ taxa pe

valoarea adăugată deductibilă, razultă taxă pe valoarea adăugată de plată.

Taxa pe valoarea adăugată de plată = taxa pe valoarea adăugată colectată – taxa pe

valoarea adăugată deductibilă

CONCLUZII

Sistemul de impozitare din România nu este bine conceput pentru a-i lărgi baza de

impozitare, a-i determina pe agenţii economici să respecte de bunăvoie normele fiscale sau să

faciliteze controlul şi verificarea eficientă şi corectă de către autorităţile statului. Rezultatele se

văd în raportul relativ redus dintre colectarea impozitelor şi dimensiunile economiei. Aşa de

exemplu, baza pentru taxa pe valoarea adăugată reprezintă doar 62% din media realizată de ţările

Uniunii Europene şi doar 77% din media ţărilor în tranziţie din Europa Centrală şi de Răsărit.

Deci, un important element de strategie este de a face sistemul mai uşor de urmărit făcându-l mai

simplu şi aducându-l mai aproape de normele internaţionale, şi cu rate de impozitare mai

moderate în cazul în care considerentele de natură fiscală permit acest lucru.

12

Agenţii economici consumă foarte mult timp cu întocmirea şi depunerea declaraţiilor

fiscale. O altă parte a timpului este consumată pentru cunoaşterea şi însuşirea diverselor

reglementări legale, multe dintre ele contradictorii sau evazive, în condiţiile în care unii

specialişti în drept nu mai înţeleg ierarhia textelor juridice.

Legislaţia în domeniul impozitelor ţi taxelor este edificatoare : este obligatorie, se

adresează majorităţii agenţilor economici, este primitivă, este confuză, este greu accesibilă

pentru nespecialişti, este arborescentă, în sensul că legile de bază sunt susţinute prin hotărâri de

Guvern, norme, metodologii, dispoziţii de aplicare, multe dintre acestea sunt publicate cu

întârziere, sunt contradictorii, se anulează reciproc.

A devenit o problemă dificilă pentru orice agent economic să ştie ce obligaţii are faţă de

autorităţile de diferite grade. A devenit o dificultate să articuleze eficace informaţia; a devenit un

calvar să actualizeze informaţia economică.

Informaţia de conformitate poate fi înţeleasă ca fiind ansamblul informaţiilor privind

informaţiile pe care le are un agent economic pentru a funcţiona în legalitate. În perioada actuală

volumul informaţional este atât de diversificat încât actualizarea la zi presupune muncă de

echipă, de la care să nu lipsească sprijinul imens acordat de tehnica de calcul electronică.

Operaţiile întreprinderii pot fi analizate din două puncte de vedere, pe de o parte sunt

operaţii comerciale de vânzare, de cumpărare şi prestări servicii, care dau naştere la o impozitare

a cifrei de afaceri sub forma de taxă pe valoarea adăugată, pe de altă parte, agenţii economici

practică şi operaţii juridice altele decât cele de vânzare – cumpărare sau prestările de servicii,

cum ar fi modificările în structura juridică şi operaţiile imobiliare. Asemenea modificări juridice

dau dreptul administraţiilor fiscale la perceperea de drepturi de înregistrare şi taxe de timbru.

Legat de acestea, baza de impozitare este în legătură directă cu valoarea mutaţiei produse la

nivelul întreprinderii iar taxa variază după natura bunurilor supuse înregistrării.

Întreprinderea, indiferent de forma acesteia, generează un cost fiscal, din momentul

creării sale, pe perioada vieţii cu ocazia operaţiunilor pe care le realizează, a dezvoltării şi

transformărilor pe care le cunoaşte. De asemenea, conform reglementărilor în vigoare, ea este

taxată şi în momentul dispoziţiei sale pe calea fuziunii, sciziunii sau lichidării.

Pentru a putea fi competitiv, agentul economic, supus impozitării indirecte, trebuie să-şi

optimizeze sarcina fiscală. În acest scop este necesar ca gestionarii entităţilor economice să

dispună de instrumente accesibile pentru a se afla în permanenţă în conformitate cu legislaţia

fiscală. Aceste situaţii nu se verifică încă în practică, ceea ce generează un anumit tip de opoziţie

între administraţia fiscală şi contabilitate.

Forme foarte vechi de impozitare, accizele constituie o sursă apreciabilă de venituri uşor

de obţinut şi la un cost relativ redus. Cele mai mari cote de accize afectează, în general băuturile,

13

ţigările, automobilele, carburanţii şi lubrefianţii şi furnizează majoritatea veniturilor procurate

prin intermediul acestor taxe speciale asupra consumurilor.

Accizele se deosebesc de impozitele generale asupra consumului pentru faptul că intră în

formarea preţului în amonte de taxa pe valoarea adăugată, fiind considerate, de unii autori, a nu

fi impozite ad-valorem. Faptul că se aplică asupra valorii în vamă majorată cu taxele vamale, în

cazul produselor importate, sau în sumă fixă asupra cantităţilor livrate la petrol, gaze naturale,

sub forma impozitului pe circulaţie, determină în condiţii de inflaţie, o diminuare a valorii reale

veniturilor bugetare, pe care ele le generează. Astfel, apare necesară o modificare periodică a

nivelului acestor taxe pentru a compensa efectele inflaţiei.

Partea accizelor în totalul, prelevărilor obligatorii variază de la o ţară la alta : este

moderată în Belgia, Franţa, Germania, Danamarca, Olanda şi foarte ridicată în Portugalia,

Grecia, Irlanda. Structura lor diferă în egală măsură : ţările nordice impozitează puternic

băuturile alcoolice, ţările din sud le taxează foarte puţin, iar Franţa, Germania şi Belgia aplică

taxe medii.

Interesul economic al accizelor rezidă în justificările de ordin teoretic care s-au adus în

scopul justificării utilităţii lor. Constituind o masă importantă a veniturilor bugetare, uşor de

procurat, , prin ele se urmăresc obiective bugetare dar şi eficienţa administrativă.

Regula de eficienţă are următorul raţionament: taxarea unui bun trebuie să fie invers

proporţională cu elasticitatea cererii, în raport cu preţul. Ori, produsele precum băuturile, ţigările,

carburanţii, ţiţeiul, gazele naturale, nu reclamă substituiri masive, fapt pentru care cererea le este

considerată în general , inelastică în raport cu preţul. Bunurile şi serviciile complementare pot fi

de asemenea taxate. Astfel, este cazul chibriturilor, brichetelor, cărţilor de joc. În realitate,

inelasticitatea cererii în raport cu preţul nu este , întotdeauna verificat. Populaţia este foarte

sensibilă la costul carburantului, lucru demonstrat de fiecare dată când au loc modificări de

preţuri ale acestor produse, chiar în condiţiile în care aceste modificări nu sunt semnificative.

Transporturile cu autoturismul personal pot fi înlocuite cu transporturile în comun , deci o

modificare a costului carburantului provoacă substituiri între cele două modalităţi de transport.

Anumite băuturi, de calitate superioară, au o puternică elasticitate, în sensul că impozitul specific

asupra lor generează substituiri între categorii de calitate diferită.

Asemenea influenţe implică o absenţă a neutralităţii impozitelor speciale asupra

consumului, condiţie a eficienţei şi nu o sursă de distorsiune. O puternică rezistenţă s manifestă l

a întreprinderile din ţările comunitare la proiectul de „ecotaxă” asupra energiei, pe motiv de

influenţare a competitivităţii lor , ceea ce demonstrează, încă o dată, că aceste taxe sunt

caracterizate prin absenţa neutralităţii.

14

Accizele în România reprezintă o importantă sursă a veniturilor bugetului de stat care au

cunoscut creşteri semnificative de la o perioadă la alta , chiar în condiţiile reducerii permanente a

Produsului Intern Brut, aşa cum reiese şi din Figura nr.5.

Până în momentul de faţă, taxa pe valoarea adăugată, a fost adoptată în peste 50 ţări,

cuprinzând majoritatea ţărilor din Estul Europei, dintre care şi România.

Contrar impozitelor cumulative, taxa pe valoarea adăugată, este un impozit care taxează

numai valoarea pe care întreprinderea a adăugat-o unui produs. Ea nu reprezintă o taxă asupra

valorii adăugate în sensul contabilităţii naţionale, şi nici o taxă asupra profitului al cărui element

este. Taxa pe valoarea adăugată, achitată asupra mijloacelor de producţie este recuperată,

mărfurilor exportate li se aplică o rată zero de impozitare, iar taxa percepută la produsele

importate afectează o valoare adăugată localizată în străinătate. Prin urmare, taxa pe valoarea

adăugată este echivalentul unei taxe asupra consumului, dotată cu o tehnică de acoperire

ştiinţifică.

Taxa pe valoarea adăugată asigură neutralitatea externă, în sensul că aceeaşi taxă se

impune atât produselor importate, cât şi produselor interne similare. Printre altele, taxa pe

valoarea adăugată reduce riscul de fraudă, prin posibilitatea de a proceda la confruntări între

declaraţiile vânzătorilor şi cumpărătorilor, aceştia din urmă exercitând un control asupra

primilor.

Nivelurile şi structura cotelor taxei pe valoarea adăugată diferă puternic de la o ţară la

alta. Aceleaşi produse nu sunt supuse aceloraşi taxe, deci consumul final este impozitat diferit, în

funcţie de ţară. Cotele aplicate în cadrul ţărilor din Comunitatea Europeană au suportat, în ultimii

ani modificări esenţiale legate de reforma fiscală adoptată de către fiecare în parte.

Toate ţările practică cel puţin două cote, uneori trei : o cotă redusă, una normală şi una

majorată.

Adoptarea taxei pe valoarea adăugată în sistemul fiscal românesc poate fi considerată o

premisă pentru stimularea exporturilor şi concomitent diminuarea importurilor, pentru

accelerarea ciclului de exploatare din întreprindere, pentru sporirea investiţiilor şi creşterea

productivităţii muncii. Toate acestea se bazează pe faptul că, pentru recuperarea rapidă a

cheltuielilor cu taxa pe valoarea adăugată, cumpărătorii de bunuri şi servicii, trebuie să-şi

realizeze şi valorifice rezultatul producţiei, într-un timp cât mai scurt. Aceasta presupune

aprovizionarea numai cu cantităţile absolut necesare de utilaje, materii şi materiale consumabile,

o mai bună organizare a activităţii de producţie astfel încât produsele respective să ajungă, în

termenele contractate, la beneficiari, să penetreze pe noi pieţe de desfacere, iar încasarea

contravalorii mărfii livrate sau serviciilor prestate să nu întâmpine dificultăţi.

15

În ianuarie 1992, când, în ţara noastră, introducerea pentru prima dată a taxei pe valoarea

adăugată, eliminându-se impozitul pe circulaţia mărfurilor din preţul de livrare al produselor, s-

au făcut anumite demonstraţii cu privire la faptul că această taxă nu acţionează ca un impozit

care intră în costul produsului ( tarifului serviciului ) , cum era impozitul pe circulaţia mărfurilor

şi că, din acest motiv, ea nu ar avea un efect direct asupra preţului de livrare şi cu amănuntul pe

care îl plăteşte comerciantul sau consumatorul, după caz, ca ultima verigă beneficiară.

Totodată, s-a afirmat că introducerea taxei pe valoarea adăugată va avea un efect benefic

asupra preţului final al produsului, întrucât va reduce numărul verigilor intermediare prin care se

va „ plimba ” produsul, fiecare verigă intermediară fiind obligată să plătească taxa pe valoarea

adăugată, dar se omitea precizarea că în final se recuperează de la client.

Aceste două teorii susţinute iniţial, care, după 7 ani, s-au dovedit a fi neadevărate, ca

urmare a faptului că introducerea taxei pe valoarea adăugată nu conduce la reducerea preţului de

livrare la comerciant sau cu amănuntul la consumator şi nici nu determină pe cei care „plimbă ”

produsul să renunţe la această practică. Din contră, acest procedeu s-a amplificat , iar consecinţa

a fost majorarea preţului la consumatorul final, fiecare intermediar adăugând o cotă de cheltuieli

în plus şi calculând taxa pe valoarea adăugată, de multe ori nu numai asupra cheltuielilor

adăugate, ci şi asupra taxei pe valoarea adăugată cu care a venit în el produsul – taxa pe valoarea

adăugată care trebuia scăzută sau amplificând cota maximă la preţul cu amănuntul, în loc de cea

determinată ( 22 : 122 = 18, 0378% ) , practicată până la 31 decembrie 1999, la produsele şi

serviciile de care beneficiază în principal populaţia.

Ţinând seamă de caracteristicile şi avantajele arătate mai sus precum şi de

inconvenientele impozitului pe circulaţia mărfurilor, introducerea taxei pe valoarea adăugată în

România a fost avută în vedere în cadrul măsurilor de reformă economică şi financiară.

În cazul taxelor vamale, evoluţia modernă a acestora a fost şi este influenţată de

interesele economice, susţinută de concepţii evoluate de politică vamală şi de reglementări

juridice, atât naţionale cât şi internaţionale, cu dispoziţii privind operaţiunile vamale, taxele şi

condiţiile de plată a lor, coerciţiunile aplicabile în cazuri de încălcări ale acestor dispoziţii, toate

acestea alcătuind un adevărat „ Drept Vamal”.

16

Din ansamblul concepţiilor şi dispoziţiilor de drept vamal sunt de reţinut mai întâi

noţiunile privind taxele vamale de import, export şi tranzit, precum şi tariful vamal, apoi

conceptele internaţionale şi comunitare privind aplicarea taxelor vamale şi regimul juridic al

statului nostru.

În dezvoltarea comerţului internaţional de mărfuri, taxele vamale s-au dovedit a fi , în

general un obstacol, denumit deseori „ bariera taxelor vamale”.

Conceptele moderne despre taxele vamale pornesc de la considerarea acestor taxe ca

bariere comerciale şi urmăresc aplicarea cu preponderenţă a unor tarife vamale convenţionale şi

chiar înlăturarea taxelor vamale între unele state asociate şi uniuni vamale sau în organizaţii

economice internaţionale.

În urma primirii României ca membru asociat al Comunităţii Economice Europene, avem

obligaţia să aplicăm concepte comunitare referitoare la comerţul internaţional şi la tariful vamal.

Astfel suntem obligaţi să urmărim libera circulaţie a mărfurilor, prin diminuarea treptată a

obstacolelor tarifare şi netarifare, contribuind în acest fel la crearea zonelor europene de comerţ

liber comunitar.

Analiza evoluţiei taxelor vamale în perioada de tranziţie, este relativ dificilă, întrucât, ca

şi celelalte impozite au suferit numeroase transformări fundamentale, prin introducerea unui nou

Cod Vamal şi un nou Regulament de aplicare a Codului Vamal. Aceste modificări legislative au

schimbat radical regimul taxelor vamale, iar inflaţia puternică, precum şi creşterile neîncetate ale

cursului de schimb valutar sun încă doi factori care au dus la creşterea – nu întotdeauna reală – a

taxelor vamale cu consecinţe dramatice asupra întreprinderilor mai ales în domeniul

retehnologizării.

17