Taras ªevcenko - scriitor de geniu - UUR 163... · 2015-12-06 · Geniu fãrã egal al culturii...

Serie nouå, nr. 163-164 /martie 2010

Se împlinesc 196 de ani de la naºterea unuipoet genial care, de-a lungul întregii sale vieþi chi-nuite, a crezut cu sfinþenie cã robia nu va deveniniciodatã o normã de existenþã umanã.

Geniu fãrã egal al culturii ucrainene, Tarasªevcenko, este cunoscut ca un luptãtor dârz pentruindependenþa de stat ºi politicã a þãrii, pentru eli -be rarea poporului ucrainean de asuprirea naþiona -lã ºi socialã. Prin opera sa, el a chemat cu hotãrârela rãsturnarea orânduirii feudale autocrate a Im pe -riului Rus, la eliberarea de opresiune a tuturorpopoarelor subjugate. Scrierile sale, pãtrunse deidei democratice, au cunoscut o imensã populari-tate.

Taras ªevcenko s-a nãscut la 9 martie 1814 însatul Morynþi, gubernia Kiev (astãzi regiuneaCerkasy) în familia iobagilor Hryhori Ivanovyci ºiKateryna Iakymivna ªevcenko.

Din cei 47 de ani de viaþã, 24 i-a trãit ca iobag.„El a avut mereu în faþa ochilor durerile iobagi lor“

- nota în memoriile sale unul dintre prietenii luiªevcenko, Lev Jemciujnykov. ªevcenko nu i-aurmat pe cei care descriau cu ipocrizie „raiul li -niºtit“ din familiile de þãrani, ci a arãtat adevãratarealitate iobagã.

Poetul a dezvãluit toate tarele orânduirii feu-dale: nedreptatea ºi asuprirea pe care o îndurauþãranii, negoþul fãrã scrupule cu „suflete“, actelede violenþã ºi lãcomia moºierilor. Viaþa mizerã ºisãracã a þãranului iobag este redatã ºi în pânzelesale, ºtiut fiind faptul cã, dupã eliberarea din io -bãgie, ªevcenko a studiat la Academia de Arte dinPetersburg.

Demascând abuzurile stãpânilor de iobagi ºidespotismul þarismului, T. ªevcenko îi chema peasupriþi la luptã împotriva asupritorilor. Un exempluelocvent în acest sens este cunoscuta poezie „Tes -tamentul“: „Spargeþi lanþurile! Smul geþi/Paloºuldreptãþii/Limpeziþi cu sânge dúº man/Fruntea liber -tãþii!“.

ªevcenko îi ura în egalã mãsurã pe toþi asupri-torii, indeferent de naþionalitate. Dar cea mai mareurã o nutrea faþã de feodalii ucraineni care încer-cau prin toate mijloacele sã-ºi ascundã ade vã ratafaþã. El îi condamna cu fermitate pe acei con-cetãþeni ai sãi care ºi-au uitat þara, afundându-se înmocirla birocraþiei autocratice. ªevcenko a încer-cat din rãsputeri sã trezeascã conºtiinþa naþionalã,la început în rândul intelectualitãþii, iar mai apoi ºiîn rândul maselor populare.

Ca democrat, el a urât þarismul rus care apãrainteresele pãturilor exploatatoare, a condamnatImperiul Rus „în care tac toþi, de la moldovean la

finlandez“ ºi ca patriot suferea pentru Ucraina.Poetul folosea trecutul istoric ca mij loc de propa-gare a ideilor sale de eliberare na þio nalã. Faptelede vitejie ale cazacilor erau descrise ca fiind înfãp-tuite în numele independenþei þãrii. În opera sa,ªevcenko îi aminteºte cu o vorbã bunã doar peaceia care, în opinia sa, nu au cedat în faþa politiciiimperiale.

El opineazã cã slãbirea independenþei Ucrai neieste legatã de trei evenimente de mare importanþã:Acordul de la Pereiaslav (1654), lup ta de laPoltava (1709) ºi desfiinþarea Sicei Zapo ro jene(1775).

Rãspândite în manuscris, operele lui T. ªev cen -ko cu caracter antifeudal, antiautocratic ºi de eli -be rare naþionalã, au fost învãþate pe de rost decãtre oameni din diverse pãturi sociale.

ªevcenko cãlãtorea mult prin Ucraina fie capictor liber, fie din dispoziþia Comisiei de Arheo -grafie. El folosea aceste cãlãtorii ºi pentru a propa-

ga ideile sale democratice de eliberare naþionalã.ªevcenko reuºea sã adune în jurul sãu mase largide oameni simpli.

Poetul participa la activitatea Frãþiei Chiril ºiMetodiu (1846-1847) - prima organizaþie politicãilegalã din Ucraina care avea ca scop eliberareanaþionalã ºi socialã a poporului ucrainean, creareastatului unitar, concomitent cu formarea unei con-federaþii a þãrilor slave vecine. În opinia marii ma -jo ritãþi a membrilor Frãþiei, principala modalitatede atingere a acestui deziderat era munca de con -ºtientizare, dar T. ªevcenko propunea recur ge reala acþiuni practice hotãrâte, mergând pânã la rãs-turnarea prin forþã a regimului feudal autocrat alImperiului Rus, aºa cum aratã operele sale „Vi -sul“, „Caucazul“, „ªi celor morþi, ºi celor vii“ etc.

ªevcenko propaga ideea unirii popoarelor slaveîn lupta lor de eliberare naþionalã. Con tac tele salecu tovarãºi de idei din alte þãri slave au reprezen-tat aplicarea în practicã a celor mai importante ideiprogramatice ale Frãþiei Chiril ºi Metodiu.

Dupã ceva mai bine de un an, Frãþia a fostlichidatã, iar membrii ei trimiºi, fãrã o judecatãprealabilã, în diverse locuri de de tenþie. ªevcenkoa fost trimis, ca soldat, la Oren burg, în stepa puþinpopulatã în acele vremuri, cu interdicþia fermã dea scrie ºi de a picta. Dar cei 10 ani de instrucþieîngrozitoare ºi batjo curã nu l-au fãcut pe ªev cen -ko sã renunþe la convingerile ºi la ideile sale delibertate.

Reîntors din deportare la Petersburg, deoarecei s-a interzis sã revinã în Ucraina, ªevcenko ºi-acontinuat activitatea de creaþie îndreptatã împotri-

va Imperiului Rus. În 1860, au vãzut lumina tipa -rului, la Petersburg, douã ediþii ale „Cob zarului“,una în ucraineanã ºi alta în rusã. În nemuritorul„Cobzar“ al lui ªevcenko, poporul ucrainean ºi-arecunoscut sufletul, istoria ºi a întrezãrit viitorul.Opinia publicã progresistã a fost profund impre-sionatã ºi de traducerea lui în limba rusã, publicatãun an mai târziu, în 1861, în revista „Contem po ra -nul“, care apãrea la Petersburg.

Dar 1861 era deja anul morþii lui Taras ªev cen -ko. Înmormântarea poetului în ziua de 10 martie,la Pe tersburg, s-a transformat într-o ma ni fes taþiepoliticã de amploare. Sicriul a fost ur mat de sutede oameni, lângã mormânt se rosteau discursuriînsufleþite în ucraineanã, rusã ºi po lo nã prin carese fãcea apel la continuarea luptei pentru idea -lurile social-politice promovate de Taras ªev -cenko.

În acest timp, autoritãþile þariste trimiteau întoa te colþurile þãrii dispoziþii secrete prin care se

ce rea retragerea din circulaþie a operelor lui ªev -cen ko pentru cã „propagarea lor în rânduloameni lor simpli sub formã de cântece populareºi le gende despre vremuri de demult care ilus-treazã gloria strã moºilor, ar fi extrem de pericu-loasã“. Totuºi, nici cele mai stricte interdicþii nuau mai putut opri rãspândirea operelor lui ªev -cen ko în întrega lume, dar mai ales în patria sa,Ucraina. ªi dupã moartea poetului ele au conti -nuat sã îmbogãþeascã spiritual generaþiile urmã-toare ºi au servit acelora care ºi-au dedicat viaþaluptei împotriva opresiunii so ciale ºi naþionale,pentru o Ucrainã liberã ºi independentã.

Mormântul lui Taras ªevcenko din Kaniv adevenit pentru fiecare ucrainean un loc sfânt.Aici este locul unde prietenii ºi admiratorii luiªev cen ko au mutat, în primãvara anului 1861, ºiau reînhumat, la 22 mai, rãmãºiþele pãmânteºtiale marelui fiu al poporului ucrainean. Tot aici, la9 martie a.c., cu prilejul ceremoniei de înmânarea Pre miilor Naþionale ªevcenko, preºedinteleUcrai nei, Viktor Ianukovyci, a dat o înaltã apre -ciere ta lentului artistic al lui T. ªevcenko, numin-du-l „un fenomen planetar unic“. El l-a numit, deasemenea, „cerul spiritual al Ucrainei ºi feno me -nul artistic planetar care nu are asemãnare în lite -ratura universalã“.

Taras ªevcenko a ridicat ºi limba ucraineanãliterarã la nivelul celor mai dezvoltate limbi dinlume ºi prin creaþia sa izvorâtã din popor a demo -cratizat literatura europeanã ºi universalã, a spuspeºedintele Ianukovyci.

Ion ROBCIUC

Taras ªevcenko - scriitor de geniu

Curierul UCRAINEAN 11

(Urmare din pagina 10)

În capitolul VII, întitulat „Ideea naþionalãucraineanã, rusã ºi polonezã: identitate sauopoziþie?” se susþine necesitatea elucidãrii atâta trãsãturilor comune, cât ºi a celor specifice aleideilor naþionale ucrainene, ruse ºi poloneze,atrãgându-se atenþia asupra consecinþelor graveale identificãrii sau opunerii lor.

Despre ideea rusã s-a scris ºi s-a vorbit mult.ªi ideea polonezã a fost analizatã, dupã câte îmidau seama, suficient de bine. Numai ideeanaþionalã ucraineanã a rãmas în afara atenþieipânã în prezent. Aceasta se explicã prin desti nulistoric al Ucrainei care, datoritã includerii ei înUniunea Sovieticã, nu ºi-a putut împlini aspi-raþiile de independenþã naþionalã ºi statalã decâtdupã destrãmarea imperiului sovietic în 1991.

Aºa cum am subliniat ºi mai sus, primii pro-motori ai ideii naþionale ucrainene au fostmem brii Frãþiei „Chiril ºi Metodiu”. Documen -tele programatice ale Frãþiei, elaborate de My -ko la Kostomarov, mai ales Cãrþile Fiinþei po po -rului ucrainean, au fost - apreciazã autorii„Istoriei gândirii filosofice din Ucraina” –„...primul mare strigãt al naºterii naþiunii”.3

Aºadar, documentele programatice ale Frã -þiei „Chiril ºi Metodiu” elaborate, în principal,de Mykola Kostomarov, pot ºi trebuie sã fieconsiderate, dupã pãrerea noastrã, drept punctulde plecare ºi prima etapã în elaborarea teoreticãa ideii naþionale ucrainene. Dacã, însã, luãm înconsiderare ºi faptul cã Frãþia a fost, totuºi, oorganizaþie politicã, atunci putem spune cã ºidin punct de vedere practic ea reprezintã înce -pu tul miºcãrii pentru fãurirea naþiunii ucrai -nene.

Este extrem de important de subliniat cãMykola Kostomarov face în lucrãrile sale, ºimai ales în Cãrþile Fiinþei poporului ucrainean,o analizã extrem de pertinentã a popoarelorpolonez, rus ºi ucrainean, a orânduirii lor poli -tice, a tradiþiilor istorice ºi chiar a celor maisem nificative mentalitãþi proprii acestor popoa -re. Nu în ultimul rând, el analizeazã relaþiileacestor popoare în decursul istoriei. Evident,tocmai pe aceste analize îºi întemeiazã M.Kostomarov viziunea sa asupra viitorului rela -þii lor dintre popoarele ºi þãrile citate.

Este suficient sã amintim fragmentele lu crã -rilor lui Kostomarov cuprinse în volumul Isto -ria filosofii Ukrainy, Crestomaþie, ca sã ne dãmseama de orientarea ºi pertinenþa analizelorsale. Aceste fragmente sunt urmãtoarele: Cãrþi -le Fiinþei poporului ucrainean, „Douã popoareruse (Ucraina, ucrainenii), „Religio zi tateaucraineanã, toleranþa naþionalã”, „Rusia, ruºii”,„Religia în Rusia”, „Obºtea ºi proprietatea laruºi ºi ucraineni”, „Viaþa cetãþeneascã la ruºi ºiucraineni”, poem-testament… „Filo so fia rusã”.Chiar ºi simpla enumerare a temelor abordatede M. Kostomarov, ne dez vãluie profunzimea ºioriginalitatea analizelor sale.

În lumina acestor consideraþii ne apare celpuþin stranie concepþia unor autori cum cã ideeanaþionalã ucraineanã ar fi numai o copie ºi opreluare a ideii poloneze, în particular a con-cepþiei lui A. Mickiewicz. Astfel, Oleksandrªmor hun, în cartea amintitã mai sus, aduce îndiscuþie pãrerea exprimatã de Oksana Zabuºkoîn monografia ei întitulatã Filosofia ideiiucrainene ºi contextul european. Perioada luiFranko. Iatã ce scrie O. ªmorhun: „Autoareaevidenþiazã câþiva factori esenþiali, pe care seîntemeiazã concepþia filosoficã ºi viziuneaasupra lumii a reprezentanþilor Frãþiei „Chiril ºiMetodiu”, precum ºi aceea a lui Ivan Franko.Aceºti factori sunt, în primul rând, ideea mesia -nis mului naþional polonez, clãditã pe ideea lup -tei de eliberare ºi pe procesul devenirii conºtiin -þei naþionale poloneze. De asemenea, pe tradiþiareligioasã, înainte de toate, ºi pe romantismulestetic european, în contextul prin excelenþã al

conºtiinþei naþionale, care, chi pu rile, au influ-enþat în mod cardinal dezvoltarea culturiiucrainene prin contactul cu spiritualitatea polo -nezã. Prin urmare, în concordanþã cu versiuneaei, concepþia lui Mykola Kostomarov, Tarasªevcenko ºi Ivan Franko s-a format cu pre -cãdere sub influenþa polonezã (a lui Mickie -wicz), iar ideea ucraineanã a „fra þilor” Frãþiei„Chiril ºi Metodiu” nu a fost altceva decât ideeapolonezã de eliberare naþionalã transpusã pesolul ucrainean. Bazându-se pe aceste conside -ra þii, autoarea monografiei trage concluzia con-form cãreia Ucraina întotdeauna s-a dezvoltat,practic, sub influenþele culturale europene...”4

În mod intenþionat am þinut sã subliniezoriginalitatea analizelor fãcute de M. Kosto -marov, pentru a elimina din start interpretãriasemenea celei realizate de Oksana Zabuºko.Pãrerea acesteia este simplistã, pentru simplulmotiv cã nu existã nici o culturã în lume care sãnu fi fost influenþatã de alte culturi. Aceasta înprimul rând. În al doilea rând, pentru cã este oiluzie sã crezi cã în culturã poate fi ceva „trans-plantat” mecanic. Indiferent ce domeniu al cul-turii am lua, în procesul de elaborare intervineun moment sau o dimensiune creativã. Deaceea, rãspunsul dat de O. ªmorhun lui Zabuº -ko este perfect lãmuritor, apelând în acest scopla o autoritate din domeniul culturii ucrai nene,ºi anume la Dmytro Cijevskyi. Referindu-se laaceastã chestiune Cijevskyi scria cã „viaþa spi -ri tualã a popoarelor slave s-a dezvoltat în de -cursul secolului al XIX-lea sub influenþa puter -nicã a Europei Apusene. Dar aceastã influenþãnu a fost un simplu împrumut de idei ºi stãri despirit. ªi ideile, ºi stãrile de spirit erau preluatede slavi din toatã gama foarte largã a orien-tãrilor spirituale europene, iar cele împrumutateerau transformate, ceea ce a fãcut ca sã fieaproape imposibilã identificarea aceloraºi feno -mene din Apus cu cele ale slavilor. Se poatespune cã aºa-zisele «influenþe apusene» provo-cau la slavi creaþia independentã proprie, careconstituia deseori nu numai un ecou, ci ºi unrãspuns dat Apusului”. În ce a constat rãspunsulla provo cãrile Apusului? „Un asemenearãspuns, continuã Cijevskyi, l-a constituit ide-ologia membrilor Frãþiei „Chiril ºi Metodiu”, încadrul cãreia se contopesc: momente ale tra di -þiei ro man tice, care în Apus în acea vreme eradeja în declin, iar la popoarele slave încã multãvreme a rãmas vie ºi actualã; radicalismulanilor 40 (sec. 19, I. S.), pentru care în Apuserau anumite condiþii sociale (începuturilemiºcãrii muncitoreºti), condiþii care lipseau cudesã vâr ºire la slavi, unde motivarea socialã aradicalismului a fost înlocuitã cu [motivarea]naþional-politicã; [ºi] în cele din urmã, elemen-tul religios, al ortodoxiei greceºti, ceea ce a im -primat altor elemente ale ideologiei un colo ritexcatologic, contribuind la trezirea încrede rii înpri vin þa posibilitãþii ºi necesitãþii reconstrucþieiîntregii societãþi omeneºti pe temeiurile credin -þei creºtine”.5

Avem aici, subliniazã O. ªmorhun, o carac-terizare laconicã dar plinã de conþinut a ideiiucrainene! Desigur, este vorba numai despreideea ucraineanã în viziunea lui M. Kostoma -rov, deoarece aceasta nu coincide, de pildã, cucea a lui I. Franko.

În ceea ce priveºte rolul jucat de Mickiewiczîn elaborarea ideii ucrainene, trebuie spus, aºacum am afirmat ºi mai sus, cã nu este exclusã,ba dimpotrivã, influenþa acestuia asupra lui M.Kostomarov. De altfel, ideile sale revoluþionareºi puternica sa personalitate i-au influenþat înanii 40-50 ai sec. al 19-lea ºi pe revoluþionariiro mâni, aºa cum rezultã din articolul consacratlui A. Mickiewicz de Ion C. Chiþimia, apãrut învo lu mul sãu Scrieri alese (2008).

Se ºtie cã A. Mickiewicz a publicat în 1832Ksiegi narodu polskiego i pielgrzymstwa pol-skiego (Cãrþile poporului polonez ºi pelegrinis-

mului polonez) în care ºi-a expus concepþiaistoriosoficã. Cu peste un deceniu mai târziu M.Kostomarov va scrie Cãrþile Fiinþei poporuluiucrainean ºi Statutul uniunii popoarelor slave,dezvoltând o concepþie apropiatã de cea a scri-itorului ºi revoluþionarului polonez, fãrã sãexis te vreun temei pentru a susþine afirmaþiaconform cãreia acesta l-ar fi copiat pe Mickie -wicz.

Dupã cum rezultã din articolul consacrat luiA. Mickiewicz în „Filosofskaia enþiklopedia”.6acesta încearcã sã explice starea de atunci aomenirii din perspectiva principiilor etico-reli-gioase, susþinând cã istoria omenirii constituieun proces de realizare a idealului moral, iar re -zultatele dezvoltãrii istorice se manifestã în lãr-girea treptatã a libertãþii umane. Dupã el, dez-voltarea socialã parcurge trei trepte: 1) a pãca -tu lui (îndepãrtarea de la principiile etice), 2) apedepsei (victoria nevolniciei ºi a antagonis-melor în relaþiile dintre oameni) ºi 3) rãs-cumpãrarea (renaºterea ºi ieºirea din nevolni-cie). Realizarea idealului moral al umanitãþiiconduce spre unitatea acesteia, spre solidari-tatea tuturor popoarelor care luptã pentru liber-tatea politicã ºi socialã.

Neavând posibilitatea sã analizãm pe larg,acum ºi aici, concepþia lui M. Kostomarov, vomscoate, însã, în evidenþã câteva momente esen -þiale care sã ne ajute la elucidarea temei puse îndiscuþie în prezentul articol.

Înainte de toate, trebuie sã reliefãm premizade la care pleacã M. Kostomarov. Este vorbadespre convingerea sa cã, dacã, dupã crearealumii de cãtre Dumnezeu, cãruia oamenii ur -mau sã i se închine, pe care urmau sã-l res pecteºi sã-l iubeascã, lucrurile s-ar fi petrecut astfel,viaþa lor ar fi fost fericitã. S-a întâmplat însãaltceva: oamenii, unele popoare l-au uitat peDum nezeu, sãvârºind un mare pãcat princrearea idolilor proprii, cãrora li s-au închinat ºipe care i-au adorat. ªi au început oamenii,crede M. Kostomarov, sã se lupte între ei, sã-ºiverse sângele pentru ºi în numele idolilor lor,instalându-se în lume durerea, sãrãcia ºi neferi-cirea. Omenirea a fost pedepsitã de Dumnezeu,susþine Kostomarov, prin aceea cã cea mai mareparte al lumii civilizate a fost subjugatã deRoma anticã, în care împãratul s-a proclamat pesine drept dumnezeu. Dupã pãrerea sa, nicievreii ºi nici grecii antici nu s-au apropiat deidealul social de libertate. Primii pentru cã aurenunþat la poruncile lui Moise ºi ale judecãto-rilor aleºi, suferind, din cauza regilor, înfrân-gerea din partea popoarelor vecine, iar ultimiipentru cã erau pãgâni ºi nu credeau într-un sin-gur Dumnezeu. Din aceastã cauzã la greci s-arãspândit sclavia, regim unde fiecare proprietarde sclavi era un mic rege. Ca urmare a celorîntâmplate, concluzioneazã M. Kostomarov,popoarele alese ale lumii antice au trebuit sãcedeze locul noilor popoare europene, inclusivcelui mai tânãr popor, ºi anume poporului slav.

1 I. Denysiuk, „Recinyk naþionalnoi idei", "Li te ra -turna Ukraina", Kiev, 3 sept., 2006, p. 7.

2 I. Denysiuk, op. cit., p. 73 I. V. Ohorodnyk, V. V. Ohorodnyk, „Istoria filosof -

s koi dumky v Ukraini", Kurs lekþii, „Vyºcia ºkola",„Znannia", Kiev, 1999, p. 287.

4 Oleksandr ªmorhun, „Ukraina: ºleah vidrodjennia.Ekonomika, polityka, kultura" („Ucraina: calea renaº-terii. Economia, politica, cultura"), Kiev, 1994, p. 176.

5 ibidem, p. 177.6 „Filiosofskaia enþiklopedia", Izd. „Sov. enþiklope-

dia", Moskva, 1964, tom 3, p. 470.

(Continuare în numãrul urmãtor)

Ioan SEMENIUC

Strada Radu Popescu, nr. 15, sector 1, Bucureçti

Telefon: 021.222.0724,Tel./fax: 021.222.0737

E-mail:[email protected]

Redactor-çef:Ion Robciuc

Redactori:Çtefan Buciuta

Ion CovaciKolea KureliukTeodor Sopco

Tehnoredactare:Çtefania Ganciu

Tiparul executat laTipografia

„S.C. SMART oRGANIzATIoN SRl“

CURIERUl UCRAINEAN

2 Curierul UCRAINEAN

Asociaþia pentru Dezvoltare Localã IvanKrevan din comuna Repedea implementeazã, înperioada decembrie 2009 - aprilie 2010, proiectul„GAL Munþii Maramureºului”, finanþat deUniunea Euro peanã ºi Guvernul României prinProgramul Naþional de Dezvoltare Ruralã (PNDR)AXA 4 - Promovarea iniþiativelor locale de tipLeader, Mãsura: 431 - „Funcþionarea Grupurilorde Acþiune Localã, dobândirea de competenþe ºianimarea teritoriului“.

Scopul proiectului îl reprezintã dezvoltareadurabilã a comunitãþilor locale situate în ParculNatural Munþii Maramureºului ºi zona adiacentã.Acest deziderat va fi atins prin crearea unuiparteneriat public-privat între factorii interesaþi,care sã-ºi unifice efor turile ºi resursele pentru aatinge scopul comun - prosperitatea în zonã.

Proiectul se aflã la jumãtatea perioadei de im -ple mentare, moment în care se deruleazã con-sultãri intense.

Astfel, în perioada 24-25 august 2009, au avutloc primele consultãri cu consilierii locali ºireprezentanþii primãriilor din comuna Poienile desub Munte ºi oraºul Viºeu de Sus.

La aceste întâlniri s-a cerut participan þilor sã seimplice activ în elaborarea strategiei zonei, careurmeazã sã fie realizatã în urmãtoarele luni si carear putea fi finanþatã prin Programul Leader. Înacest fel, resursele locale vor putea fi mult mai

bine valorificate, iar numãrul locurilor de muncãîn zonã poate creºte simþitor.

De asemenea, s-a transmis mesajul cã prinacce sarea Programului Leader nu Bu cu reºtiul sauClujul vor face selecþia pro iectelor prevãzute înstrategia de dezvol tare localã, prin intermediulunui organism ce urmeazã a fi creat prin acest pro -iect (Grupul de Acþiune Localã).

Conform PNDR, pentru perioada 2007-2013,un Grup de Acþiune Localã va putea accesa, prinProgramul Leader, circa 3 000 000 euro pentru celpuþin 60 de proiecte cu impact în zona respectivãºi circa 3-4 proiecte de cooperare cu alte GAL-uridin þarã ºi strãinãtate.

Menþionãm cã Programul LEADER al UniuniiEuropene reprezintã o abordare care oferã noioportunitãþi de dezvoltare ruralã, punând bazeleidentificãrii nevoilor locale, întãririi capacitãþii dedezvoltare ºi implementãrii strategiilor locale învederea conservãrii patrimoniului rural ºi cultural,dezvoltãrii mediului economic ºi îmbunãtãþiriiabilitãþilor organizatorice ale comunitãþilor locale.

Mai multe informaþii despre proiectul „GALMunþii Maramureºului” pot fi obþinute la tel./fax0262366414, telefon mobil 0720815248, e-mail:[email protected].

Vasile POPOVICI,manager proiect

Strategie de dezvoltare localãîn Munþii Maramureºului

Cu prilejul celei de-a 196-a aniversãri a zileide naºtere a lui Taras ªevcenko, la bustul poetu-lui din Parcul Herãstrãu au fost depuse jerbe deflori din partea UUR, Am basadei Ucrainei înRomânia ºi a reprezentanþilor comunitãþii ucrai -ne nilor din Capitalã.

Dupã o scurtã alocuþiune a ambasadoruluiUcrainei în România Excelenþa Sa MarkianKulyk, a dnei Iaroslava Colotelo, consilier la Mi -nis terul Culturii, Cultelor ºi Patri mo niului Na -þional, dl ªtefan Bu ciuta, preºedintele UUR ºideputat în Parlamentul Rmâniei, a rostit un cu -vânt omagial pe care îl reproducem mai jos.

Partea a doua a sãrbãtoririi lui Taras ªev cen -ko, care a cuprins o ma sã rotundã ºi un concertsusþinut de An sam blul „Zorea“, s-a desfãºurat însa la de festivitãþi a vechiului sediu al UUR dinCalea Victoriei, 216.

Stimate domnule am - basador Markian Ku -lyk,

Stimaþi reprezentanþiai Am ba sadei Ucrai neila Bucureºti,

Dragi ucraineni,Doamnelor ºi dom -

ni lor,Urmare a unei tradiþii

mai vechi ne-am adunatastãzi, 10 martie 2010,aici, în Parcul Herãstrãu,la bustul marelui poet ºipictor, ge niul poporuluiucrainean Taras ªev cen -ko pentru a-i cinsti me -moria la cei 196 de anide la naºtere.

Nu mulþi scriitori dincei ce au dobândit re cu -noaºterea mondialã re -prezintã simboluri ale

popoa re lor lor, precumTaras ªev cenko, „unfiu de mujic ce a ajunsconducãtor în imperiulsufletului“, aºa cum l-adescris un alt titan alliteraturii ucrainene,scriitorul Ivan Franko.

Ideile ºi operele luiTaras ªev cenko au fosto for þã hotãrâtoare între zirea conºtiinþei na -þio nale a poporuluiucrai nean, idei carenici pânã în pre zent nuºi-au pierdut din actua -li tate. Dacã ne amintimdoar de cu vintele lui

„Uniþi-vã fraþii mei, vã rog ºi vã implor“, este ºiacum de înþeles cã numai prin unire, prin acceaºigândire a lui ªevcenko, numai prin iubire faþã deneam pu tem sã ne edificãm nu numai ca naþiune,ci sã perpetuãm ºi moºtenirea noastrã culturalã.

Sãrbãtorirea Zilelor Taras ªev cenko în întrea-ga lume ne demonstreazã cã este un fenomen cul-tural nu numai pentru ucraineni, dar ºi pentru ceicare iubesc cultura.

În România etnia ucraineanã cinsteºte memo-ria Marelui Cobzar prin adunãri festive, seri lite -ra re, concerte, recitãri de poezie în ºcoli, cãmineculturale, oraºe ºi sa te aºa cum de altfel pe 10martie 2010 l-am cinstit ºi noi la sediul filialeiUUR din Bucureºti.

Evenimentele culturale dedicate marelui poetucrainean Taras ªev cen ko continuã în luna mar-tie ºi apri lie în toate judeþele unde vie þu iescucrai neni. Dorim succes de plin organizatoriloracestor evenimente!

ªtefan BUCIUTA

Excelenþa Sa Markian Kulyk ºi dl ªtefan Buciuta,la bustul marelui poet

O parte a Ansamblului „Zorea“

SSããrrbbããttoorr ii rreeaa lluuii TTaarraass ªªeevvcceennkkoo îînn BBuuccuurreeºº tt ii

Curierul UCRAINEAN6

În anul 1999, la ConferinþaGeneralã UNESCO, s-a hotãrâtca, începând din anul 2000,anual, în luna februarie, sã sesãrbãtoreascã pe plan interna -þio nal Ziua Limbii Materne.

Scopul acestei sãrbãto riri este recunoaºterea ºicultivarea diferitelor limbi ma ter ne în lume,îndeosebi ale minoritãþilor naþio nale.

În spiritul acestei hotãrâri, din iniþiativaConsulatului General al Ucrainei la Suceava, îm -pre unã cu Uniunea Ucrainenilor din Romania -filiala Suceava ºi cu Inspectoratul ªcolar Jude þeanSuceava, la 19 februarie a.c., în incinta complexu -lui comercial Iulius Mall din Suceava, s-a organi-zat sãrbãtorirea Zilei Internaþionale LimbiiMaterne, cu care ocazie s-au desfãºurat diversemanifestãri.

La acþiune au fost prezenþi membri ai Con su -la tului Gene ral al Ucrainei la Suceava, reprezen-tanþi ai organelor puterii locale ºi judeþene,musa firi din oraºul Cernãuþi - Ucraina ºi un marenumãr de locuitori. ucraineni ºi români, din mu -n i cipiul ºi judeþul Suceava.

Deschizând festivitãþile, reprezentanþii orga -nelor puterii locale ºi judeþene, precum ºi con su -lul general Iuri Verbyþkyi de la Consula tul Gene -ral al Ucrainei la Suceava, au reliefat impor tan þaevenimentului. S-a evidenþiat faptul cã acesta sedesfã ºoarã la Suceava, oraº în care trã ieºte o în -sem natã comunitate de ucraineni, ca, de altfel, petot cuprinsul Bucovinei de Sud. S-a precizat ºifaptul cã et nia ucraineanã, ca numãr, este a treiaîn România.

În cuvântul sãu, domnul Viorel Seredenciuc,viceprimarul municipiului Suceava, a apreciat cã„limba maternã este un bun naþional“, iar doamnaLiudmila Moroºanu, care a luat cuvântul din parteaUniunii Ucrainenilor din Romania - filiala Su ceava,a spus cã „limba este comoa ra cea mai de preþ“.

Dupã aceste cuvântãri, aºteptatã cu multãnerãbdare de cãtre cei prezenþi, s-a desfãºurat par -tea a doua a programului. Pentru început, a avutloc o paradã a modei ucrainene, la care fete tine -re, frumoase ºi mlãdioase, au prezentat, ca niºteadevãrate profesioniste, o colec þie de rochii pen-tru sezonul de primãvarã-varã a anului 2010.Stilul modern, croiala inspiratã, combinaþiilereuºite ale modelelor ºi ale culorilor au vrãjit pu -bli cul, acesta în so þind fiecare apa riþie cu un ropot

de aplauze. Prezentarea, la care,în afarã de fru museþea mo de lelorºi a pre zen tatoarelor, a contribuitºi un fond muzical adec vat, acon sti tuit un mare su cces ºi s-abucurat de aprecierea spectato-rilor, care au regretat cã parada s-aterminat aºa repede.

Dar regretul cã parada s-atermi nat prea repede a fost ime-diat uitat, cãci a fost înlocuit cuplãcuta surprizã de a vedea ºiasculta duetul „Skrynea“ dinCer nãuþi, format din cântãreþiiMaria ºi Volodymyr Loburak -ar tiºti eme riþi ai Ucrainei. Aceº -tia au cucerit publicul chiar de laînce put cu cântecele lor, unul

mai frumos decât altul - lirice, sentimentale, darºi moderne. Unul a fost, însã, excepþional, impre-sionând în mod deosebit mai ales pe ascultãtoriicunoscãtori ai limbii ucrainene, care înþelegeautextul. Este vorba despre cântecul „Originari dinUcraina” - textul ºi muzica V. Loburak. Melodias-a imprimat puternic în sufletul ascultãtorilor, le-amers la inimã, deoa rece mesajul lui s-a re fe rit laucrainenii rãs pân diþi în toatã lumea, dar ale cãrorrãdãcini se trag din patria mamã - Ucraina. Aplau -zele care nu mai con te neaui-au rãsplãtit din plin pecân tãreþi. Cei pre zenþi armai fi vrut încã sã-i mai as -culte, dar timpul nu a per-mis, deoarece programulera abia la început ºi maierau multe de vãzut ºi deauzit.

Au urmat tinere talenteale formaþiilor artistice aleminoritãþii ucrainene dinlocalitãþile Bãlcãuþi, Cãli -neºti-Enache, ªerbãuþi, Pal -tinu, Vãºcãuþi din judeþulSu ceava, dar ºi ansamblulvo cal „Svekruchy“ adicã„Soa crele“, din Suceava ºi altele.

Echipat în frumoase costume naþionale ucrai -nene, ansamblul artis tic de dansuri „Kozaciok”din Bãlcãuþi a prezentat câteva dansuri ucrainene,fiind rãsplãtit de public, la scenã deschisã, cu pu -ter nice aplauze ºi exclamaþii de admiraþie. Deºitineri, unii chiar foarte tineri, dansatorii aces teiformaþii au dovedit cã sunt adevãraþi maeº tri aidansului ºi pot oricând concura cu dansatori maivârstnici ºi mai experimentaþi. A urmat un cor deelevi cu voci de clo poþel de la Cãlineºti-Enachecare, acompaniaþi la chitarã, au interpretat cânte -ce ucrainene.

O deosebitã impresie a produs asupra specta-torilor programul formaþiei artistice „Polonynka“din Paltinu - o localitate mai îndepãrtatã din zonamuntoasã a judeþului, unde locuieºte compact o

importantã co mu nitate de huþuli. For -maþia avea în componenþã repre -zentanþi din genera þii diferite - bãieþi,bãrbaþi, fete de diferite vârste, chiarcopii mici din clasa 1-a ºi de grãdiniþã.Îmbrãcaþi în costu me pito reºti speci-fice zonei de munte, aceºtia, sub în -dru marea com pe tentã a învãþãtoareiViorica Negurã, au prezentat un reuºitprogram de cân tece ºi recitãri în limbaucrai nea nã. Spectatorii au avut ocazias-o asculte pe solista Ioana Cot larciuc,interpretând cântecul „Hu þulca, hu -þulca”, din folclorul lo cal. De remar-cat cã solista a ºi pronunþat cuvinteleîn dialectul local huþul, ceea ce aimprimat o notã de au ten ticitate inter-

pretãrii, mã rind astfel im -pac tul artistic al cânte cului,lucru confirmat ºi rãsplãtitde aplau zele publicului, ca -re a do ve dit cã ºtie sã apre -cieze tot ce este valo ros.

Tot din grupul „Polo -nynka“ din Paltinu a vorbit cu însufleþire desprelimba maternã Alexandra Fer cal, iar MihaelaIase novschi a reci tat cu patos poezia „Ucrainamea”. Este imposibil sã nu o amin tim ºi pe ceamai tânãrã membrã a acestei formaþii, pe fetiþaAlexandra Sauciuc, de vârstã pre ºcolarã care,spre delectarea publicului, a re ci tat, tot în limbaucraineanã, o poezioarã rãs plã titã cu aplauze gen-eroase din partea spectatorilor.

Programe frumoase au prezentat ºi alte for-maþii. Meritã evidenþiatã atenþia acordatã grupu-lui de dansatori „Veselka” din Vãºcãuþi. Membriiacestei formaþii, îmbrãcaþi ºi ei în frumoase cos -tu me ucrainene, au executat cu mult talent câtevadansuri ce le-au adus din partea publicului bine-meritate aplauze, consti tuind pentru formaþie unînalt ºi valoros calificativ.

La cele arãtate mai sus, trebuie adãugatã pres -ta þia unor cântãreþi deosebit de înzestraþi, ca Lore -dana Mândriºteanu ºi Mihai Cobziuc care, cumult talent, au interpretat cântece ºi ro man þeucrainene. Vocile lor extraordinare, comparabilecu ale unor cântãreþi consacraþi, au captat în tota -li tate atenþia spectatorilor, care i-au rãsplãtit cuaplauze îndelun gate ºi ovaþii. Spre final ºi-a fãcutapariþia ºi binecunoscutul ansamblu vocal „Sve -kruc hy“ din Suceava, care, ºi de data aceasta, aîncântat publicul cu cântecele sale, dar ºi cu fru-

moasele costume împodobite cu motive naþionaleucrainene. Remarcãm cã aceastã formaþie are de -ja un palmares bogat, fiind cunoscutã ºi apre cia tãºi peste hotare, unde întotdeauna a reprezentat cucinste activitatea cultu ralã a minoritãþii ucrai nenedin România.

La centrul Iulius Mall din Suceava a fostdeschisã ºi o valoroasã expoziþie da artã, cuprin -zând lucrãri ale unor pictori vestiþi din Cernãuþi,renumiþi atât în regiune, cât ºi în toatã Ucraina ºichiar pe plan internaþional. Cu toate cã unii dintreei trãiesc ºi picteazã în Ucraina, la Cernãuþi ºi laKiev, iar alþii se aflã în SUA, Canada, Franþa,Ger mania ºi chiar în România (deja binecunoscu-ta nouã doamna Anna Ravliuk), pe toþi îi uneºteun factor comun - faptul cã sunt bucovineni deorigine. Despre expoziþie în general, des pre pic-tori ºi creaþiile lor a vorbit doamna Vale n ty naDea kovska - activistã emeritã pe tãrâmul cultu riidin Ucraina, preºedinta Departamentului Re -gional Cer nãuþi al fondului ucrainean de culturã.

Sãrbãtoarea prilejuitã de Ziua InternaþionalãLimbii Materne de la Suceava a fost o acþiunereuºitã, multitudinea manifestãrilor fãcând catimpul sã se scur gã foarte repede, spre regretulparticipanþilor. Toþi cei ce au fost prezenþi s-au în -tors acasã mulþumiþi sufleteºte, cãci cele vãzute ºiauzite le-au întãrit credinþa cã limba maternã nutrebuie uitatã niciodatã, cã dragostea pentru eatrebuie cultivatã atât în prezent, cât ºi în viitor.Acesta este ºi rãmâne crezul nostru ºi trebuie sãfacem tot ce ne stã în putinþã pentru îndeplinirealui.

Iarema ONEªCIUC

Ziua InternaZiua Internaþionalã a Limbii ionalã a Limbii Materne la SuceavaMaterne la Suceava

O parte dintre membrii Consulatului General al Ucraineila Suceava, prezenþi la sãrbãtoare

Formaþia „Polonynka“ din Paltinu

Formaþia de dansuri „Kozaciok“ din Bãlcãuþi

3Curierul UCRAINEAN

Cu o întârzierepricinuitã de cauzeobiective, pe data de27 februarie 2010, laLugoj, s-a desfãºuratºe dinþa festivã a orga -ni zaþiei locale a Uniu -nii Ucrainenilor dinmunicipiul Lugoj, pri -le juitã de împli ni rea a20 de ani de la constituirea, pe data de 28decembrie 1989, a organizaþiei ucrainenilor bã -nã þeni. La punerea pietrei de temelie, des -fãºuratã în casa familiei Gheorghe Semeniuc,pãrtaºi au mai fost Euhen Maschievici, RomanBacaliuc, Mihai Constantiniuc ºi soþia gazdei,Cecilia Semeniuc. Cu acest prilej, au fost schi -þate scopul ºi obiectivele organizaþiei. Pentru afi mai exacþi, se cuvine sã precizãm cã primelediscuþii privitoare la oportunitatea unei astfel deorganizaþii, desfãºurate la aceeaºi adresã ºi cuparticiparea aceloraºi persoane, au avut loc pedata de 25 decembrie, la doar câteva ore dupãexecutarea cuplului Nicolae ºi Ele na Ceauºescuºi, din acest motiv, poate fi apreciatã ca fiindprima organizaþie din þarã a minoritãþilor etnicedin România, chiar dacã, oficial, avea sã fieînregistratã ceva mai târziu, în conformitate cuprevederile Legii nr. 26 din 1924, privitoare laînfiinþarea organizaþiilor nonguvernamentale(printre puþinele legi neabrogate de regimul co -munist). De reþinut, de asemenea, cã, la început,s-a numit Organizaþia Ucrainenilor din ÞinutulBanatului

Întrunirea aniversarã s-a desfãºurat într-unadin sãlile puse la dispoziþie de PensiuneaCristal, din oraºul de pe malurile Timiºului.

La lucrãrile ei au participat membri ai orga-nizaþiei locale, dar ºi numeroºi invitaþi, ucrai -neni ori simpatizanþi din localitate, din Timiº ºijudeþele învecinate.

Lucrãrile au fost deschise de preºedinteleUUR Lugoj, Ivan Covaci, care a arãtat scopulºedinþei: evidenþierea modului în care dorinþeleiniþiatorilor organizaþiei s-au regãsit în activi -tãþile ºi acþiunile desfãºurate de-a lungul celor20 de ani de existenþã.

Protopopul Bisericii Ucrainene din Banat,Ilie Albiciuc, împreunã cu preotul paroh alBisericii din Cireºu, ªtefan Fedico (el însuºiunul dintre susþinãtorii, încã din primele zile, aiînfiinþãrii organizaþiei) au oficiat ceremonialulreligios, pe parcursul cãruia a fost pãstrat ºi unmoment de reculegere în memoria lui GheorgheSemeniuc, trecut în veºnicie în vara anului2006.

Prezenþi la ºedinþã au fost preºedintele UURTimiº ºi prim-vicepreºedintele UUR, GheorgheHleba, precum ºi prim-vicepreºedintele UURTimiº,Vasile Drozd, ºi secretarul UUR Timiº,ªtefan Buciuta.

În alocaþiunea sa, rostitã la începutul lu crã -rilor, Gheorghe Hleba a subliniat cã întrunireapoate fi socotitã ca marcând un moment dinistoria de peste un secol a prezenþei etnieiucrainene în spaþiul bãnãþean, care, de-a lungultimpului, prin migraþii succesive, a ajuns sã fie,astãzi, prin cele peste 7200 de persoanedeclarate drept ucraineni la recensãmântul din2002, cea de-a patra minoritate etnicã dinjudeþul Timiº.

Gheorghe Hleba a fãcut, de asemenea, unrezumat al realizãrilor organizaþiei de-a lungulcelor douã decenii, concretizate în înfiinþareade ºcoli sau clase în care se predã limba ucrai -neanã, construirea de biserici ºi înfiinþarea deparohii ortodoxe ucrainene, înfiinþarea unorfor maþii cultural-artistice inspirate din folclorulºi tradiþiile ucrainenilor, oraganizarea de festi -va luri ºi manifestãri menite sã reflecte contri -buþia acestei etnii la exprimarea conceptului demulticulturalitate etnicã, recunoscutã pe plannaþional ºi internaþional ca o particularitate dis-tinctã a spiritualitãþii din spaþiul bãnãþean.Momentul de vârf al realizãrilor s-a înregistratînaintea sãrbãtoririi Naºterii Mântuitorului,când a fost inauguratã, la Timiºoara, Casa deCulturã a Ucrainenilor din judeþul Timiº, oinvestiþie ºi o realizare mãreaþã.

Despre anii de început ai organizaþiei ºidespre rolul deosebit pe care l-a avut în consti-tuirea ei ºi mai apoi despre modul în care regre-tatul Gheorghe Semeniuc s-a implicat în atin-gerea obiectivelor pe care ºi le-a propus a vorbitIvan Liber. Deºi în momentul de faþã el estepreºedintele UUR Caraº-Severin, faptul cã, înprimii ani, a fost unul dintre cei mai activi par-ticipanþi în organizarea activitãþii Uniunii –

reamintim cã ea reprezenta întregulþinut al Banatului – evocãrile sale s-audovedit a fi deosebit de utile în contu-rarea drumului strãbãtut de-a lungulcelor 20 de ani de existenþã. În contextau fost amintite dãruirea ºi abnegaþiadove dite de principalul ei ctitor,Gheorghe Semeniuc, atât în ceea cepriveºte atragerea în organizaþie a câtmai mulþi membri ucrai neni din Lugojºi localitãþile învecinate (vizite dincasã în casã, de pildã), cât ºi înobþinerea de fonduri din diverse surse,inclusiv sponsorizãri, care aveau sã fiefolosite la realizarea obiectivelor sta-bilite, printre care la loc de cinste afost amintitã construcþia din temelii aBisericii Ortodoxe Ucrainene dinLugoj. El nu a uitat sã-i aminteascã pecei care i-au fost alãturi în demersurilesale, printre ei numãrându-se actualulpre ºedinte al ucrainenilor lugojeni,Ivan Covaci, Vasile Pauliº, BeliaPetru, soþia lui Iura – cum îi spuneau

cei ce i-au fost apropiaþi –, Cecilia ºi altenumeroase persoane dãruite ideii de afirmare,prin unitate, a ucrainenilor din Lu goj ºi sateleînvecinate. Un loc aparte în sus þi nerea eforturilordepuse, evidenþiat cu cãldurã de vorbitor, l-aocupat regretatul ªtefan Tca ciuc, primul preºed-inte al UUR ºi mai apoi dep u tat în ParlamentulRomâniei, la care s-au adãugat colegii ºi colabo-ratorii acestuia din Bucureºti, printre einumãrându-se ºi Ivan Covaci, bãnãþean de orig-ine. Vorbitorul nu a omis sã scoatã în evidenþãbuna colaborare ºi spri jinul primit de organizaþiedin partea auto ritãþilor locale.

O prezentare deta -lia tã a organizaþieilu go jene, privitã încon tex tul vieþii ºi ac -ti vi tã þii UUR, a fã -cut-o dl ªtefan Bu -ciu ta. Tr e când în re -vistã rea lizãrile, difi -cul tãþile inerente ori -cã rui în ce put de

drum, moda li tãþile practice de lucru în afir-marea valorilor spirituale ale etnicilor ucrai -neni din Lugoj ºi judeþul Timiº, vorbitorul s-areferit în repetate rânduri la Gheor gheSemeniuc, care, prin personalitatea sa, a izbu-tit sã coaguleze sentimentul apartenenþeiucrai nenilor bãnãþeni la cultura ºi spirituali-tatea ucraineanã, recunoscutã ºi apreciatã pre-tutindeni în lume.

În aceiaºi termeni de satisfacþie pentruprestaþiile sale în consolidarea imaginii organi-zaþiei lugojene, cu nuanþe specifice profesieilor, au vorbit protopopul Bisericii Ucrainenedin Banat, Ilie Albiciuc, ºi preotul ªtefan Fe -dico, acesta din urmã neuitând sã precizeze cãIura i-a fost prieten încã din copilãrie, amândoifiind nãscuþi în vecinãtatea Sighetului.

Cum este ºi firesc într-un astfel de momentjubiliar, din ºirul de evocãri fãcute nu a pututlipsi cea care i-a fost soþie – Cecilia Semeniuc.Fiindu-i alãturi pânã la trecerea sa în nefiinþã,ea a vorbit despre Iura ºi organizaþia pe care elºi prietenii sãi – Euhen Maschievici, RomanBacaliuc ºi Mihai Constantiniuc – au pus-o pepicioare, trecând amintirile prin cãldura sufle-tului, fãrã însã a se abate de la realitãþile fie -cãrui moment, atât de necesar în conservareaobiectivã a celor mai importante etape din tre-cutul organizaþiei: firea dârzã a soþului, nume -roasele renunþãri pe care a trebuit sã le facã,prioritare fiind interesele organizaþiei, prieteniiapropiaþi, abilitatea cu care a ºtiut sã des chidã– ori de câte ori acest lucru se im punea – uºilecelor care, prin funcþiile deþinute, puteau sã deao mânã de ajutor afirmãrii organizaþiei pe plancultural, social ºi uman.

Într-o limbã ucraineanã fãrã cusur s-aadresat celor prezenþi ºi fiul lui Iura ºi al Ceci -liei, Narcis Semeniuc.

Deºi la data înfiinþãrii organizaþiei abia cetrecuse de vârsta majoratului, prin cele spuse,el a demonstrat cã ceea ce a fost esenþial înistoria de 20 de ani a organizaþiei ucrainenilorlugojeni, dar ºi la nivel de judeþ ori þarã, i s-aufixat temeinic în memorie, dovedind astfel cãobiectivele ºi scopurile pentru care a fost crea -tã Uniunea, la stabilirea cãrora tatãl sãu adepus atâta trudã, nu-i sunt nici pe departestrãi ne, ele fiind, deopotrivã identice cu pro -prii le-i nã zuinþi. Prin detaliile oferite asistenþeireferitoa re la cele mai importante momente lacare a fost direct sau indirect pãrtaº, el nu afãcut decât sã-ºi demonstreze ataºamentul ºiconvingerea cã þelurile pentru care a fost creatãorganizaþia se cer a fi, în continuare, consoli-date, iar acest lucru este posibil printr-o maiconsistentã pre zenþã în viaþa organizaþiei ageneraþiei ti ne re, care, prin valorificarea expe-rienþei celor care au întemeiat-o, sã preia dinmers ºtafeta în aºa fel, încât limba ºi culturaucraineanã sã se regã seascã în creativitateaspe cificã spaþiului bãnãþean, alãturi de valorilespirituale româ neºti ºi ale celorlalte etnii. El aadresat mulþumiri organizatorilor pentru grijalor de a marca 20 de ani de la constituirea orga-nizaþiei, au rele vat cât de importantã poate fievocarea pe ri oadei parcurse ºi rolul pe care îlpot avea oa menii care, prin dãruirea lor, au iz -bu tit sã o impunã nu doar în conºtiinþa ucrai ne -nilor, ci ºi a întregii comunitãþi bãnãþene ºinaþionale.

(Continuare în pagina 5)

2200 ddee aannii ddee llaa ccoonnss tt ii ttuuiirreeaaUUnniiuunnii ii UUccrraa iinneennii ll oorr

ddiinn jjuuddeeþþuull TTiimmiiºº

Cuvântul dlui Gheorghe Hleba, prim-vicepreºedintelefilialei UUR Timiº


CÂNTUL 3Dintr-o astfel de sãmânþã: „Sã dea pãmântulverdeaþã, iarbã cu sãmânþã,...” (Genesa, 1-11),sau: „... ºi oasele voastre vor prinde putere caiarba”. (Isaia, 66-14)

Primãvara a sosit! Iarna rea a ºi fugit;Livezile – tot o floare, cântec de privighetoare .

Suferinþã, fugi de-aici ! Frumuseþea sã nu strici,De noroaie sã ai parte, fugi pe lumea cealaltã;

Sã te vãd în iad din nou ! Nu e raiul locul tãu.Sufletul mi-a înflorit, bucurii mi-a dãruit.

Fericit e acel ins ce pãcatul a învins,Sufletu-i castel etern, e grãdina din Eden.

Iar grãdina-i de flori plinã, în ram poame greuse-aninã,

E parfum de primãvarã, verde-n frunze nudispare.

Doamne, Doamne! Vis etern ! Doamne,Doamne! Rai-Eden !Ca o floare-mi este firea, rodul – pacea ºi

iubirea. Ca rãchita lângã apã, întru Tine se adapãSufletu-mi; din acest loc dã-mi noroc din ne-

noroc.

De nimic eu nu mã tem; la pãcate nu mã-ndemn;Sã ucizi pãcatu-n mine! Asta-i cheia înspre

bine!

CÂNTUL 4Naºterii lui Isus, din aceastã sãmânþã: „Cu noie Dumnezeu, pricepeþi, popoare...” adicã: „DarTu ai suflat cu suflarea Ta” (Exodul,15-10);„...Dumnezeu a trimis în lume pe singurul SãuFiu, ca noi sã trãim prin El” (Întâia epistolã alui Ioan, 4-9).

Îngeri coborâþi, pe pãmânt pogorâþiDomnul veacul ni l-a dat ºi în om s-a întrupat – Hai în cor, ca-ntr-un sobor,Sã ne bucurãm, Domnul e cu noi !

Cã se-apropie timpul! Sã-l primim pe Fiul!Veacu-i pe sfârºite, Domnul Fiul îºi trimite.ªi sorocu-i gata – naºte PreacurataSã ne bucurãm, Domnul e cu noi !

Ce prorocii-au prorocit, ºi pãrinþii au vestitDevenit-a evident. Iatã Noul Testament !Duh de libertate, ce pre noi în noi se naºte,Sã ne bucurãm, Domnul e cu noi !

ªi piatra prorocului! ªi flacãra pomului!Ne-au rãmas pe veci – Sfinte poteci! Daniil e piatra ! Focul ne e soarta !Sã ne bucurãm, Domnul e cu noi !

Creºte întru fericire, creºte întru izbãvire!Cãci a Ta venire – duh de primenire. Lumea e deºartã, chiar de e salvatã.Sã ne bucurãm, Domnul e cu noi !Þie, nou-nãscutului, pururi fericitului,Inima þi-o dãruim ºi în suflet Te primim.

Cântece Îþi ridicãm, cu toþii cântãm,Sã ne bucurãm, Domnul e cu noi !

CÂNTUL 5

Naºterii lui Isus Hristos. Din aceastãsãmânþã:„ªi a nãscut pe Fiul ei cel întâi nãscut, L-aîn fã ºat în scutece,ºi L-a culcat într-o iesle ...” (Luca, 2-7)

Un sãlaº în loc de cer!Tainã vie, preaslãvitã!Heruvimilor stãpânãLa înalt pristol invitã.ªi în iesle-au aºezatPe acela, care-n ceruriAre loc de împãrat.

Fericiþi sunt ochii-aceiaCe privesc acest misterªi urmând o stea în noapteVin la Domnul de pe cer.Îngerii privesc ºi-l plac,Dar cu ochi haini se uitãPãmântescul þar buiac.

ªi acea cereascã tainãCu cinstire o pãstrãm;Dar, ca cei lipsiþi de slovãFân de sub Isus mâncãm.La a vieþii împlinireFericire de vei vrea,Domnul se va arãta !

Traducere de Eusebie FRASENIUC

Hryhori Skovoroda

Poetul, proza-torul ºi publicistulMy kola Cor siuc,nãscut la 30 mar-tie 1950, în lo -calitatea Lunca laTisa, judeþul Ma ra -mureº, îm pli neºte60 de ani! Îi îm pli -

neº te frumos, cu un mãnunchi de volume depoezii ºi prozã care atrag cititorii.

Dupã debutul din 1972, cu volumul Naºyad-cisonwx „Urmaºii soarelui“, ritmul apariþii -lor editoriale semnate de M. Corsiuc este destulde intens. Menþionãm unele dintre creaþiilesale: Rozdorîjjx„Rãspântii“(1973) - distin-sã de Uniunea Scriitorilor din România cuPremiul de debut în prozã, Vorota „Porþile“(1975), S]jetdlxnoveli „Subiect pentru onuvelã“ (1977), Monologdereva„Monologulco pacului“ (1980), Quji<bîl"„Durerea al -to ra“ (1985), X<we-ra<we „Oul magic“(2005), Nîbog,nîl]di„Nici Dumnzezu, nicioameni“ (2008) - distinsã cu Premiul UniuniiScriitorilor din România º.a.

Aceste cãrþi îl vor impune definitiv printrescriitorii cei mai reprezentativi ai comunitãþiiucrainene din România. Opera literarã a lui M.Corsiuc, scrisã aproape exclusiv în limba ucrai -nea nã, se bucurã de apreciere ºi în afaragraniþelor þãrii, îndeosebi în Ucraina, care i-ade cernat, în 2008, Premiul Carpats"caCorona„Coroana Crapaticã“. Este membru al Uniu niiScriitorilor din România ºi al Uniunii Scriito -rilor din Ucraina.

M. Corsiuc a funcþionat ca redactor laEditura „Kriterion“ (1973-1989) ºi ca lectoruniversitar la Facultatea de Limbi ºi LiteraturiStrãine din Bucureºti (2000-2007). A fost

redactor-ºef al revistei Naº holos „Glasul nos-tru“ , iar în prezent ocupã aceeaºi funcþie la re -vista pentru copii Dzvonic„Clopoþelul“.

Alãturându-se celor care îl sãrbãto resc peMykola la 30 martie, colectivul redac þional al„Curierului ucrainean“ îi urea zã „La mulþiani!“, cu sãnãtate ºi noi îm pliniri creatoare.

Ion ROBCIUC

A mirareNimic întru risipã; doar ziua dupã zi Pãtrunde în fiinþã viind în adâncimeÎþi bate-n piept ºi focuri de tainã-ar înteþi Dezmãrginind un vuiet asurzitor în tine.

S-a aruncat în vrie pasãre-a unui visPoate, cândva, - dar unde? - cânta-va la

che mareAcum, nãscând o alta, duhurile-au ucisÎn tainã, pizmuind, mãiastra-nfãþiºare.

Rãsunã zvon de clopot la o fereastrã-n cerIar aurul din toamnã loveºte în privire.ªi nu ºtiu ce, deodatã, sugrumã cântul; pier Ecouri în tãcerea cuprinsã-n nesfârºire.

Atinsã de-ar fi numai de-al farmecelor colþDin aripã, ºi-n douã s-ar sfâºia-ncântarea. Lumina ar dispare, ceaþa-ar suna în golÞâºnind cu setea naltã a valului de mare.

Apoi, însã, fâºie, strãluminatã-n noapte,Cu tunet foc ar pune în ceruri; ºi hotarÎntre tine, pustiul, ºi dimprejuru-n ºoapte,Lege smulsã din sine-scânteie din amnar.

Sã-i judece? Nu-i pasã. Nu vrea nici un câºtig.Foc întrupat fiind se mistuie întrânsul.ªi e când ram în floare ai cãrui spini se-nfigIn inimã, când îngheþatã floare, apei bãtând

întinsul.

Þi-ntoarce ºi-l sugrumã duhul plecat spre lume.Înaripat, târcoale sfielii dã, rotit.ªi, în sfârºit, chiar viaþa smulgãndu-þi-o din

numeReface împãrþirea-n timp vitreg, timp sfinþit.

În vecheaîntocmire

S-au pus sã tundã pomii în livezi...ªi se aºtern a primãvarã dulce,Brocartele de fum, un nevãzut ce-l veziÎntins pe ramul tânãr sã se culce.

Iar de dintr-un desiº de frunze, ca o ranã,Se va ivi sub raza din tãriePaloarea izbucnitã în plinãtatea vanãA florii îngheþate în alb, sau purpurie.

Dupã aceea, floarea s-o scutura pustieªi va pluti ca fumul din crengi în depãrtareLãsând în urmã rodul înmiresmat sã-mbie

Cu nerãbdarea vieþii-n sãrbãtoare;ªi iar se va-nnoda întineritã fireCu veºnicia surã din vechea întocmire.

Traduceri de Silvia ZABARCENCO

Mykola CoRSIUC - 60

TestamentMie sã-mi duraþi mormântul Sus, pe o colinã De pe care sã se vazã Dulcea Ucrainã. Sã se vazã, sã se-auzãStepa fãrã zareNiprul cum rostogoleºteValuri de pierzarePânã când vrãjmaºul sângeScurs de mâna noastrãFi-va sã împurpurezeMarea cea albastrã!Doar atunci cerºi-þi-voi, DoamneSomnul cel mereuCãci, pânã atunci, eu, unulNu am Dumnezeu!Spargeþi lanþurile! SmulgeþiPaloºul dreptãþiiLimpeziþi cu sânge dúºmanFruntea libertãþii!ªi-adunaþi în casã nouãTeferi, laolaltãSã mã pomeniþi cu-o vorbãBunã, împãcatã.

În româneºte deIon COVACI


La iniþiativa Comitetului de conducere alUUR – filiala Satu Mare, s-a organizat o mani -fes tare dedicatã aniversãrii a 169 de ani de lanaºterea marelui poet ucrainean Taras ªev cen -ko. La acest eveniment, desfãºurat la bustulMarelui Cobzar, recent construit în parcul depe b-dul Dr. Vasile Lucaciu, au participatnumeroºi membri ai filialei judeþene a UUR, înfrunte cu întregul comitet de conducere. Aufost, de ase me nea, pre zenþi poetul George Vul -turescu, di rec torul Direcþiei de Culturã, Culteºi Pa tri mo niu Naþio nal, consilierul ViorelSolski, preºedin te le Comisiei de Învãþãmânt,Activitãþi ªtiinþifice, Culturã ºi Culte aConsiliului Local Satu Mare ºi alþii.

S-au depus coroane de flori, iar grupul artis-tic ,,Miculeanca”, format din elevii ce frec ven -tea zã învãþãmântul ucrainean la ºcoala din co -

mu na Micula ºi condus de profesoaraNadia Corsiuc, a cântat melodii petexte compuse de Taras ªevcenko.

A fost evocatã opera ºi personalita -tea marelui poet, insistându-se asu praunor repere fundamentale:

- Taras ªevcenko este geniul poe -ziei ucrai nene, artist unic prin manie racreaþiei sale;

- a fost un apostol al adevãrului ºilibertãþii;

- în lucrãrile sale, a îmbinat naþio -na lul cu universalul;

- a devenit un gigant în împãrãþiaculturii umane;

- a ridicat literatura ucraineanã lanivel universal;

- este prorocul ce a arãtat poporului ucraineaniden ti ta tea sa na -þio na lã; prin ge niulsãu a consacratdrep tul la dãi nui rea limbii ucrainene;

- a fost, este ºiva rãmâne pe s teveacuri în te me - ietorul li te ra tu rii ºiar tei plas ti ce ucrai -nene mo der ne;

- a fost ºi varãmâne în istoriecel mai în ver ºu natmi l i tant pentru eli -be ra rea socialã ºinaþionalã a popo -rului ucrai nean;

- provine dintr-ofamilie de iobagi,

el însuºi a fost iobag pânã la vârsta de 24 ani, aavut o viaþã cruntã, dar, prin ceea ce a scris, alãsat ome nirii un tezaur uriaº;

- opera sa este tradusã în peste 100 de limbi,poeziile sale sunt trecute pe note ºi sunt cântatede milioane de ucraineni.

Mihai Macioca a mulþumit autoritãþilor ºituturor celor care ºi-au adus contribuþia la rea li -zarea bustului poetului, îndrãgit loc de întâlnirepentru ucraineni.

Evenimentul a fost mediatizat prin presalocalã scrisã cum ar fi Informatia Zilei ºi Gazetade Nord-Vest, iar tot programul a fost filmat ºiprezentat la ºtirea zilei de cãtre Nord-Vest TV ºiTV1 Samtel.

În cadrul programului artistic, poetul Dumi -tru Þimerman, redactorul-ºef al Nord-Vest TVSatu Mare, a recitat o poezie proprie dedicatãpoetului Taras ªevcenko cu ocazia aniversãriizilei sale de naºtere.

Mihai MACIOCA

Taras ªevcenko omagiat la Satu Mare

Dl Mihai Macioca alãturi de dl Dumitru Þimermanla monumentul poetului

Participanþii la ceremonia de omagiere a lui Taras ªevcenko

Taras ªevcenko De ziua poetului Tarasªevcenko

Te-ai nãscut din pãmântul udat cu sânge ºi lacrimiDin suferinþã þi-ai împletit coroane albe de poeziiBiciul vãtafului nu te-a atins niciodatã pe înãlþimiNu þi-ai plecat urechea demnã la ispititoare erezii

Patria Ucraina rãmas-a pãzitã de suliþele versurilorAruncate-n trupurile trãdãtorilor ºi hoþilor de þarãAi plâns ºi-ai râs cu poemele pe umerii ucrainenilorHãituiþi ºi uciºi pe altarul rugãciunilor de searã

Lanþurile robiei zdruncinat-au sufletul de copil orfanDoar în culorile pânzelor þi-ai ostoit durerea nerostitãDin cobza ta miraculoasã s-a zãmislit copilul diafanAl patriei neîntinatã în vremuri tulburi, greu huiduitã

Eºti una din torþele omenirii ce nu se va stinge nicio-datãEºti iubirea nemuritoare a spiritului ucrainean umani-tarMartir încoronat de laurii gloriei postume nezdrunci-natãDe vremuri topite-n Renaºterea Ucrainei de mãrgãri-tar.

Dumitru ÞIMERMAN

De ºtiai cã el,Taras…

De ºtiaþi cã el, Taras,Un fost iobag, mult a trudit, -Aflaþi cã-n „raiul cel sãrac“,Fusese cel mai fericit.

ªi de ºtiaþi c-a fost hulit (Pe þarul însuºi înfruntând),Iar în Siberii rãstignit, - Blagosloviþi-l ca pe-un sfânt:

ªi în icoane-l zugrãviþi, -Ca veºniciile durând – Neîncetat sã pomeniþi Cuvântul sãu cel bun ºi blând!

Paul ªOUCALIUC


La 6 martie 2010, ucrainenii dinSuceava ºi-au dat întâlnire lasuper marketul Iulius Mall pentru asãrbãtori limba maternã ºi pe cel cea înnobilat-o, redându-i locul firescîn rândul limbilor lumii - poetulTaras ªevcenko.

La manifestarea organizatã deIªJ Suceava ºi UUR - filiala Su -ceava, în colaborare cu Consu la tulGeneral al Ucrainei la Suceava, auparticipat elevi de la ºcolile dinBãl cãuþi, Negostina, Cãlineºti-Cu -pa rencu, Cãlineºti-Enache, Mi li -ºãuþi, Vãºcãuþi, ªerbãuþi, Pal tinu,Brodina ºi de la colegiile „Laþcu-Vodã" din Siret ºi „Mihai Emi nes -cu" din Suceava.

Cei prezenþi au fost rãsfãþaþi cucrâmpeie din frumuseþea limbii ºi aculturii ucrainene. Au rãsunat cân-tece populare, melodii scrise pever surile lui ªevcenko; au fost re -ci tate poezii dedicate limbii mater-ne, versuri din lirica ºevcenkianã;au fost dramatizate momente dinobiceiurile satului ucrainean. Nuau fost uitate nici dansurile tra di -þionale.

Din sipetul sufletului ucraineanau fost scoase la luminã comorile

limbii, într-un spectacol plin deemo þie.

Elevii-artiºti au fost recompen-saþi cu diplome ºi dulciuri din par -tea organizatorilor evenimentului.

Cu acelaºi prilej, a avut loc pre -mi erea olimpicilor la faza ju de þea -nã a olimpiadei de limba ºi litera -tura ucraineanã.

Consemnãm ºi evenimentul des - fãºurat vineri, 26 februarie 2010, laCasa Municipalã de Cul tu rã Rã -dãuþi. Este vorba despre cea de-adoua ediþie a spectacolului de di catZilei Internaþionale a Limbii Ma -terne, organizat de ªcoa la cu clase-le I-VIII nr. 4 „Regina Eli sabeta" -Rãdãuþi, cu sprijinul IªJ Suceava ºial Direcþiei pentru Cul turã, Culte ºiPatrimoniu Cultural Naþional Su -ceava.

Manifestarea, dedicatã multi-culturalismului ºi diversitãþii et ni -ce, s-a bucurat de participarea re -pre zentanþilor tuturor naþionali tã -þilor din zonã: români, ucrai neni,germani, polonezi, ruºi, li po veni,rromi.

Pe scenã au evoluat formaþii dedansatori de la ªcoala nr. 5 „Bog -dan Vodã" din Rãdãuþi, Co le giul

Naþional „Eudoxiu Hurmu za chi"din Rãdãuþi, Clubul Copiilor dinRãdãuþi, ªcoala nr. 4 „Regina Eli -sa beta" din Rãdãuþi, precum ºicolectivele artistice de la ºcoliledin Brodina, Climãuþi, Negostina,Soloneþu Nou, Straja ºi ªerbãuþi.

A fost un spectacol folcloricdivers, fiecare etnie prezentând pu bli -cului frânturi din tezaurul tra di þiilorlocale pãstrate încã, din fericire, înlada de zestre a fiecãrei comunitãþi.

De asemenea notãm partici-parea doamnelor Manuela David -in s pector de minoritãþi ºi LuciaMi hoc - inspector de limba mater-nã ucraineanã din cadrul IªJ Su -cea va, cu lucrarea „Limba ucrai -nea nã ca limbã maternã în re giu -nea Sucea va" la activitatea organi -za tã în data de 6 martie 2010 încadrul proiectului transfrontalierPHARE „Punte educaþionalã înBucovina", proiect derulat de Co -le giul Na þional „Petru Rareº" dinSuceava în par teneriat cu Gimna -ziul Orã ºenesc nr. 6 din Cernãuþi.

Au onorat cu prezenþa acesteveniment personalitãþi de seamã,cum ar fi prefectul judeþului Su cea -va, primarul municipiului Suceava,consulul României la Cer nãuþi ºi alUcrainei la Suceava, rectorulUniversitãþii „ªtefan cel Mare" dinSuceava, reprezentanþi ai CJSuceava ºi ai IªJ Suceava.

Amintim ºi alte lucrãri prezen-tate în cadrul reuniunii de la Cole -giul Naþional „Petru Rareº": „Bu -

co vina fãrã frontiere! Împreunãputem face lucruri frumoase" -con silier cabinet primar, doamnaRamona Hrecinic; „Punte educa -þio nalã în Bucovina" - proiecttransfrontalier Colegiul Naþional„Petru Rareº" Suceava - GimnaziulOrãºenesc nr. 6 Cernãuþi, managerde proiect profesor Laura Salciuc;„Peisaje culturale bucovinene-pre -zent ºi viitor" - profesor Mi haelaCiubotaru, C.N. Petru Rareº; „Dul -cea Bucovinã sau Apa care înflo-reºte - Olha Kobyleanska ºi MihaiEminescu"- profesor Anca Vieriu,C.N. Petru Rareº; „Bu covina -model de convieþuire interetnicã"-profesori Marius Ca zacu ºi DanielToderaº, C.N. Petru Rareº; „Cul -turã ºi tradiþie în Bucovina de Nord- profesor Iurie Levcic, Ucraina;„Bucovina între trecut ºi prezent“ -expoziþie de fo tografii, profesorEusebie Preda, C.N. Petru Rareº.

Participanþii la manifestareagãzduitã de colegiul sucevean auasistat ºi la o miniprezentare a ele-mentelor caracteristice ale suduluiºi nordului Bucovinei, în special aoraºelor Suceava ºi Cernãuþi, carese vor constitui într-un minighid alregiunii.

Reuniunea s-a încheiat cu unconcert de muzicã clasicã, prezen-tat de cvartetul “Lira".

Lãcrãmioara GRIGORICIUC

Î n t â l n i r e c uÎ n t â l n i r e c ul i m b a m a t e r n ãl i m b a m a t e r n ã

Grai maternGrai matern iubit ºi sfântEste cântecul viorii –Este nimb de biruinþe,Cântec de privighetoare, Este susur de fântânã,Este ºopotul de frunze,E ca fluviul care curge;E o mângâiere linã,De la soare-n zi seninã.Limba noastrã-i isteþimea Omenia din popor,Este dulcea armonie,E zefir rãcoritor,E ecoul luptei sfintePentru glia cea strãbunã,Este dragostea fierbintePentru patria-ne mumã;Graiul nostru strãmoºescDin adâncuri izvorãºteªi mereu, cum e firesc,Creºte ºi se-mbogãþeºte.

Olimpia IVANICIUC

Pentru limbamaternã

Eu din cauza limbii ucrainene multe-am îndurat Pentru cã sãmânþa verbului matern am semãnat, Pentru cã am ars cu ea în ochii lumii ºi în vis ªi cu literele ei poeziile mi-am scris.

ªi, totuºi, când vremurile grele gura mi-auînchis,Eu nu m-am lepãdat de ea - nici în ochii lumii,

nici în vis.Pentru mine limba ucraineanã cu verbu-i sfânt E pâinea cea de toate zilele ºi lumina pe

Pãmânt. Mihai VOLOªCIUC

În organizarea Consulatului General alUcrainei la Suceava, la supermarketul IuliusMall-Sucea va, s-au desfãºurat, la 19 februarie2010, festivitãþile prilejuite de Ziua Inter naþio na -lã a Limbii Materne.

Printre personalitãþile prezente i-am remarcatpe Excelenþa Sa Iuri Verbyþkyi - consulul gene ralal Ucrainei la Suceava, Vasile Ilie - vi ce preºe -dintele Consiliului Judeþean Suceava, ViorelSere denciuc - viceprimarul Municipiului Sucea -va, Liudmila Moroºanu - prim-vice preºedinteUUR, fi lia la Suceava, Ghervazen Lon gher - de -pu tatul et niei po lo neze, prof. As pazia Reguº,

inspec toa rea Lucia Mihoc, preoþii Mihai Ma -ghiar ºi Mihai Cobziuc, precum ºi alþii.

Iatã câteva crâmpeie din cuvântãrile rostite deoficiali tãþi:

Ilie Vasile - vicepreºedintele Consiliului Jude -þean Suceava: „Vã rog sã-mi permiteþi ca, în nu me - le Consiliului Judeþean Suceava, ºi al domnuluipreºedinte Gheorghe Flutur, sã felicit organiza-torul aces tui eveniment, Consulatul Ge neral alUcrainei la Suceava ºi pe domnul consul gene ralVer byþkyi. Promitem ca, de data viitoare, au to ri -tãþile administraþiei judeþene sã fie im plicate maimult în aceastã manifestare. Sincere felici tãri!Con taþi pe administraþia noastrã ºi pe viitor!"

Viorel Seredenciuc - viceprimarul Muni cipiuluiSuceava: "Lim ba maternã a fiecãrui popor este unbun naþional, indiferent dacã este vorbitã în þarã saula sute ºi chiar la mii de kilometri de pãrtare. ªi cucât distanþa este mai mare, cu atât satisfacþia de aauzi vorbitori de aceeaºi limbã cu tine este mai in -tensã. Eu, ca vorbitor de limbã ucraineanã, pot sã vãspun cã, dupã ultimul re censãmânt, în Româniatrãiesc peste 65 000 de etnici ucraineni. Este a treiami noritate, dupã maghiari ºi rromi, iar judeþul

Suceava ocupã, în pri vin þa numãrului de locuitoriucrai neni, locul doi, dupã Maramureº. Vreau ºi eusã felicit Consulatul pentru astfel de manifestãri desucces!"

Liudmila Moroºanu - vice pre ºedinta UUR,filiala Suceava: "Limba este comoara su fleteascãa unei naþii, este ceea ce trãieºte în inima noastrã.Limba este echivalentul intelectual al posibili -tãþilor noastre biologice. De fiecare datã cândpierdem o limbã, pierdem o privire unicã asupralumii.

La 21 februarie, se sãrbãtoreºte Ziua Inter -naþionalã a Lim bii Materne. Este o sãrbãtoare re -

centã. Ea a fost stabilitã la a 30-a Sesiune a Confe -rin þei Generale UNESCO în 1999 la Paris.Deoarece din cele apro ximativ 6000 de limbi cese vorbesc în lume, jumãtate sunt în pericol de adispãrea, UNESCO vrea sã le salveze. Vã urezsucces în viitor".

Dna Liudmyla Petrovska - Ucraina: "Ne esteplãcut sã participãm la manifestarea dvs. Vã vomprezenta o serie de costume populare ucrainenecu implementarea tradiþiilor moderne. În acestecostume au fost folosite diferite tehnici moderneºi din vechime. Diferite cusãturi ºi picturi pemodele, costume moderne pentru nunþi etc."

O serie de manechine au fãcut o prezentare amodei feminine. A urmat un frumos programartistic, susþinut de formaþiile artistice din Bãl -cãuþi, Vãºcãuþi, Cãlineºti-Enache, Suceava, Pal -tinu ºi Brodina.

În finalul festivitãþii, au cântat soliºtii Lore -dana Proþiuc din Mãriþei ºi Mihai Cobziuc dinDãrmãneºti. Artiºtii au fost rãsplãtiþi cu ropote deaplauze. Manifestarea s-a încheiat cu o masãrotundã.

Kolea KURELIUK

Ziua Internaþionalã Limbii Materne la Suceava


Pentru orice naþie, artele decorative popularesunt un tezaur pe care cultura îl pãstreazã ºi îlvegheazã cu o grijã deosebitã, constituind unadintre cele mai preþioase legitimãri ale haruriloracelui popor. Ucrainenii, indiferent unde trã -iesc, se remarcã prin costumele populare, cera -micã, sculpturile ºi crestãturile în lemn, ouãleîncondeiate etc. Sunt, din timpuri strãvechi, ele-mente de artã intim legate de viaþa omului, eletransformând casa þãranului (ea însãºi, prinarhitectura ei, o minunatã plãsmuire a frumosu-lui), într-un veritabil sanctuar de artã. Ree va -luate ºi înflorite azi la o dimensiune majorã,artele populare atrag atenþia unui public larg,precum ºi interesul cercetãtorilor de la noi ºi depeste hotare. Localitãþile mai izolate, cum esteUlma, unde m-am nãscut ºi încã muncesc, sunt,în ultima perioadã, asaltate de etnologi, folclo -riºti ºi alþi specialiºti, care apreciazã pricepereaoamenilor simpli de a crea multitudinea demotive decorative, dispuse în registre de o fan-tezie uimitoare ºi combinate cu un rar simþ alarmoniei, realizând o unitate stilisticã rar întâl-nitã chiar la popoare mari aleTerrei. Toþi cei ce au studiat în de -aproa pe arta huþulã au observat cummotivele decorative, întâlnite peºter gare huþule se regãsesc ºi în or -na mentarea ceramicii, ca ºi în in -crus tãrile pe lemn, pe cãmãºi ºichiar pe unele obiecte de uz casnicºi gospodãresc. Aceastã excepþionalã unitate îndiversitate se reflectã în forme particulare,specifice materialelor utilizate de artistul popu-lar; pe cãmaºã, pe unele piese ceramice, pe ºter-gare, ornamentaþia se realizeazã prin îmbinareamotivelor decorative în compoziþii dispuse pesuprafeþe relativ plane, în vreme ce pe ou orna-mentaþia trebuie sã se supunã altor legi compo -ziþionale, ea având de îmbrãcat volume. Dar ºiîn asemenea cazuri, nimic nu anuleazã unitateade sensibilitate, simþul proporþiilor ºi armoniei.

În vasta arie a miniaturisticii populare, unloc aparte îl ocupã decorarea ouãlor, atât prinfragilitatea materialului utilizat, cât ºi prin difi-cultãþile pe care spaþiul restrâns de desfãºurarea compoziþiei ornamentale le ridicã artistuluipopular.

Sub lucrarea artistului popular, gingaºul ous-a transformat dintotdeauna ºi se transformã,mai ales în zilele noastre, într-o piesã de o ne -asemuitã frumuseþe, avându-ºi locul lui ales ºitemeinic lângã ºtergar, cãmaºã, lângã stâlpulcrestat al pridvorului, lângã lada dezestre ºi alte elemente de artã popularãhuþulã.

Arta încondeierii ouãlor la huþuli estestrâns legatã de cea mai mare sãr bã toarea creºtinãtãþii – Învierea Dom nu lui(Sfintele Paºti). Aceastã sãrbãtoare erade neconceput fãrã ouã încondeiate,care se ofereau vecinilor, copii lor, mu -sa firilor ºi celor dragi timp de cinci sãp -tã mâni ºi jumãtate de la Învierea Dom -nului la Înãlþarea Domnului.

Arta încondeierii ouãlor la huþuli asuferit în ultimii ani mutaþii calitative, otendinþã tot mai accentuatã de transfor-mare în obiecte de podoa bã, menite sãsatisfacã setea de frumos.

Ca sâmbure al creaþiunii sau ca sim-bol al fecunditãþii, al zãmislirii vieþii,oul a inspirat, din timpurile cele maivechi, nume roase legende, basme, o întreagãmi tologie ºi o întreagã literaturã. Un maresculp tor de talie europeanã spunea cã oul e„mai ca formelor, a tuturor for melor“. PoetulIon Barbu prezintã simbolistica oului în urmã-toarele versuri:

„E dat acestui trist norodªi oul sterp ce-i de mâncare, Dar viul ou, la vârf cu plod,Fãcut e sã-l privim la Soare!

Cum lumea veche, în cleºtar,Înoatã, în subþire var,Nevinovatul, noul ou,Palat de nuntã ºi cavou.

Din trei atlazuri e culcuºul În care doarme nins albuºulAtât de galeº, de închis,Ca trupul drag, surpat în vis.Dar plodul?De foarte susDin polul plusDe unde glodulPãmânturilor n-a ajunsAcordã linªi masculin Albuºului în hialinSãrutul plin“.Aºadar, în viziunea poetului, oul e începutul

ºi sfârºitul („Nevinovatul, noul ou, Palat denuntã ºi cavou“).

Citind poezia lui Ion Barbu, îmi explic de cehuþulii, acum 50 de ani, încondeiau numai ouã

fecundate. Acum, când lumea s-a mai debarasatde unele idei mistice, se încondeiazã ouãle petoa tã durata anului, iar pentru siguranþa mani -pu lãrii, în procesul decorãrii, ele se golesc decon þinut printr-un orificiu, cu ajutorul uneiseringi.

Am avut curiozitatea sã aflu câte ceva despreoriginea ouãlor colorate ºi decorate. Originealor se pierde în negura timpurilor. Marea ma jo -ri tate a cercetãtorilor le atribuie o vârstã pre - creº tinã. Lãsând la o parte legendele ºi cre din -þe le, se impun atenþiei, cu deosebire, mãrturiilede ordin material provenite din cercetãri arheo -lo gice ºi din documente conservate în timp.Unii spun cã ouãle colorate ar fi de origine pã -g â nã. Ele serveau ca simbol al încolþirii, al ger-menului de viaþã în stare latentã.

Cercetãtorul român Simion Florea Marian,în studiul etnografic „Sãrbãtorile la români“,argumenteazã strãvechimea ouãlor încondeiate:

„Din timpurile cele mai depãrtate, toatepopoarele lumii, ºi cu deosebire cele ale Asiei ºi

Europei, celebrau sãrbãtoarea Anului Nou înechinocþiul primãverii. ªi în aceastã zi, în loc sãdea cofeturi alese, zaharicale ºi alte lucruri, eleîºi trimiteau, ca simbol de fecunditate ºi afec -þiu ne reciprocã, ouã colorate în diferite culori.Mai târziu însã, mutându-se, prin progresul ci -v i lizaþiunii, sãrbãtoarea Anului Nou la solstiþiuliernii, epocã în care gãinile nu ouã sau ouã preapuþin, oamenii au nãscocit, ca semne de afecþiu -ne reciprocã, alte obiecte de oferit, rãmânândouãle a se distribui tot la vechea lor epocã, în

care astãzi perºii ºi alte popoare ale Asiei cele-breazã sãrbãtoarea Anului Nou la solstiþiulsolar, ºi între alte daruri îºi trimit ºi ouã multi-colore…“

La ucrainenii huþuli, meºteºugul încondeieriiouãlor are, la fel, o tradiþie ce coboarã sprevremi imemoriale. E practicat în toate locali -tãþile unde locuieºte acest grup etnic re pre -zentativ al ucrainenilor, ºi cu deosebire în loca -li tãþile Ulma, Izvoarele Sucevei, MoldovaSuliþa, Brodina, Breaza, Cârlibaba, Moldoviþa.A ajuns la perfecþiune arta fãrã pereche a crea -torului popular care, „din gând, fãrã niciunizvod“, adicã doar din imaginaþia ºi din ºtiinþasa, fãrã niciun model în faþã creeazã, printr-obogãþie de motive ºi prin culturi delicate, armo-nioase ºi calde, „exemplare într-adevãr unice,de o foarte mare valoare artisticã ºi sugerândarta vechilor miniaturiºti“.

Un capitol aparte în localitãþile huþule alejudeþului Suceava îl constituie situaþia ouãlor destruþ, ouã care, prin proporþiile, prin durabili-tatea (simbol al statorniciei) ºi prin perfecta lor

formã (forma soarelui, elementul pri-mordial al vieþii), ca ºi prin povesteatransformãrii lor în fiinþe vii, capãtãun interes deosebit pentru creatoriipopulari, ale cãror produse sunt solici -tate de cum pã rãtori, de iubitorii fru-mosului. ªi veniturile „producãto-rilor“ se rotunjesc. La ora actualã, oul

încondeiat de struþ se vinde cu 3 milioane de leivechi, faþã de oul de raþã care poate fi achizi -þionat cu 5-7 roni.

Cunoscând bine aceastã artã a încondeieriiouãlor, îndrãznesc sã spun cã, dintre toate artelepopulare, cea a decorãrii ouãlor e, într-un fel,cea mai „artã“, în sensul pur pe care-l atribuiacestui termen. Cãci dacã arta textilelor sau ceaa portului popular, bunãoarã, sunt intim legatede viaþa omului, de cerinþele ei, având un rostfuncþional ce transcende decorativul, meº te ºu -gul „împistririi“ ouãlor, cum se zice pe la noi, ecultivat doar pentru a cultiva frumosul „însine“, eliberat de orice alte obligaþii sau servi-tuþi. Însuºi faptul cã, în multe locuri, ouãle de -co rate sunt pãstrate în tot timpul anului, frumosaºezate într-un vas, realizând un accent coloris-tic de mare efect în compoziþia interioruluicamerei, este semnificativ pentru rostul decora-tiv, pur estetic, al acestor piese de artã.

De ce oare acest meºteºug a luat un avântatât de mare? Nu e niciun secret cã acest „pro-

dus“ al artei populare de rarã frumuseþe,e o artã în adevãratul sens al cuvântuluiºi se oferã ca delicat suvenir. Practic eun frumos cadou, oferit unui medic carete-a tratat cu multã atenþie, unui ºef„bine voitor“, care, ºi el, pe linie ierar hi -cã, transmite aceastã micã atenþie, ºi,cred cã nu greºesc, în ultimã instanþãpentru Sfintele Paºti, pentru cunoscuþi,musa firi ºi cei dragi.

În cromatica ouãlor huþule, cele maifrecvente culori aºternute pe ouã sunt:în micã mãsurã negrul (simbol al abso-lutului, al statorniciei, eternitãþii; toatãgama de roºu, de la cel mai închis la celmai deschis, dar niciodatã strident, sim-bol al sângelui, deci al vieþii, al fo cu luipurificator, al soarelui, al dra gos tei ºi albucuriei de viaþã; galbenul, adesea cunuanþa de ocru (culoare evo când lumi-

na, tinereþea, fericirea, recolta, ospitalitatea);ver dele (simbolul reînnoirii naturii, pros pe -þimii, al rodniciei ºi speranþei); albul (simbolulpuritãþii ºi al inocenþei); portocaliul (simbo -lizând forþa, rãbdarea, ambiþia), maro nul (sim -bolul pãmântului roditor). În ultima pe rioadã audispãrut albastrul ºi violetul care nu aveau cecãuta alãturi de verde, roºu, galben ºi portoca -liu.


Sfintele Paºti laSfintele Paºti laucrainenii huþuliucrainenii huþuli

Ulmenii la Festivalul îcondeierii ouãlor, judeþul Suceava


În vechile vremi pãgâne, când locuitorii actua -lelor þinuturi ucrainene încã nu erau creºtinaþi ºicredeau în zei, pe malul Niprului îºi avea palatulun cneaz bogat, pe nume Dabor. Dintre toþi zeii,el îl cinstea cel mai mult pe zeul belºugului, carese chema Dajd-boh. În fiecare lunã, cneazul îijertfea câte o sutã de snopi din cel mai bun grâu.

În fiecare zi, înainte de rãsãritul soarelui, cnea -zul ieºea din palatul sãu ºi, împreunã cu tot alaiulºi cu cei doi fii ºi fiica Iaroslava, urca pe o stâncãînaltã unde se afla un stâlp de fier, de care eraatârnat un triunghi de argint. Odatã ajunºi acolo,aºteptau primele raze ale soarelui. Deîn datã cemijeau prime le raze, mai-marele cavalerilor din suitacneazului lovea de trei oricu un ciocan de argint întri unghiul de argint, iarcnea zul cu copiii lui ºi cutoatã suita cãdeau în genunchi ºi se rugau luiDajd-boh.

Când venea ziua jertfei, cavalerii înãlþau unrug mare, aºezau pe el nouãzeci ºi nouã snopi degrâu, îl împodobeau cu cununi împletite din ier-buri aromate ºi bãteau de douã ori în triunghiulde argint. Cneazul trecea atunci pragul palatuluidin dumbravã ºi venea sã aprindã chiar cu mânalui grâul. Înaintea lui mergea prinþesa Iaroslava,care ducea torþa împãrãteascã cu mâner de aur, iarîn urma lui cei doi prinþi duceau cel de-al o su tã -lea snop de grâu, pe care însuºi cneazul îl aºezacu mâna lui pe altar.

Cneazul pãºea mândru între copiii sãi, iarinima îi creºtea în piept de bucurie când se uita lafiii lui chipeºi ºi la frumoasa lui fiicã Iaroslava.Trecea falnic printre cavalerii sãi, aºeza snopul pealtar, lua facla de la Iaroslava ºi aprindea grâul.

Într-o zi de jertfã s-a întâmplat însã cã a venitdin cer o ploaie mare ºi a stins focul. Ca sã nu semai întâmple ºi altãdatã, cneazul a dat poruncã sãse sape în stâncã un adãpost. La porunca lui supu -ºii sãi au fãurit o peºterã mare cu deschiderea sprerãsãrit, au împodobit-o cu pietre preþioase, au aºe -zat în mijloc un altar de marmurã, iar lângã el, peun soclu de argint, au aºezat un idol de aur - erazeul Dajd-boh.

Pe peretele din fundul peºterii au aninat un tal-ger rotund de aur. Deîndatã ce primele raze alesoarelui pãtrundeau în peºterã ºi se rãsfrângeau întalger, nestematele începeau sã strãluceascã iarcele patru feþe ale lui Dajd-boh erau ilumi nate deun zâmbet blând.

A venit ºi ziua jertfei. La porunca cneazului,fiii sãi au aºezat cei nouãzeci ºi nouã snopi pealtar. Dar când cneazul a vrut sã aºeze cu mâna luicel de-al o sutãlea snop cei doi prinþi s-au prãbuºitmorþi la picioarele tatãlui lor.

Cuprins de o jale de nespus, cneazul ºi-a aºe -zat fiii morþi pe altar, ºi-a rupt facla în douã ºi adat poruncã sã fie ziditã intrarea în peºterã, iarsnopul al sutãlea l-a aruncat de pe stâncã.

Când s-au întâmplat toate acestea, Iaroslava nuera cu tatãl sãu. Era în crâng cu prietenele sale.Ele împleteau cununi pentru a împodobi cu ele unidol ºi anume pe zeiþa Lada, cioplitã în alabastrualb, care se afla acolo pe un soclu de marmurã.

Snopul de grâu aruncat de cneaz cãzu de susprintre ele. „Ia te uitã, Iaroslava, a cãzut un snopdin cer! Hai sã facem din spicele lui o cununãpentru zeiþa Lada“, îi strigarã fetele. În scurt timpcapul zeiþei era împodobit cu spicele aurii, iar res -tul de boabe s-au risipit pe jos înnegrite.

Cneazul Dabor s-a mâniat tare pe zeul Dajd-boh ºi doar în zilele mohorâte, când nu era soarepe cer, deschidea ferestrele ºi ieºea din palat.

Gândindu-se cum s-o fereascã pe Iaroslava, canu cumva zeul Dajd-boh sã i-o ia ºi pe ea ºi s-oducã în raiul sãu, aºa cum îi luase fiii, cneazulporunci sã se facã o casã din fier în care s-o þinã

ascunsã. Aºadar, se fãcu o casã de fier fãrã uºi ºiferestre. Legãtura dintre acea casã ºi palat se fã -cea printr-o trecere subteranã. Casa de fier eraîmpãrþitã în douã încãperi: în una din ele locu iaIaroslava cu servitoarele ei, iar în cea de-a douafusese adus idolul din dumbravã - întruchi pareazeiþei Lada.

Sãrmana Iaroslava ºedea în casa de fier, nuvedea lumina zilei, ci doar lumina pâlpâitoare afaclelor ºi asculta cu tristeþe ce-i povesteau priete -nele despre lumea de afarã, despre soare, lunã,luminã.

Iar cneazul nici nu voia sã audã ca biata fatã sãiasã din temniþa ei de fier.

Dar iatã cã într-o noapte cu lunã zeul vântului,Stry-boh, trecând în zbor deasupra, se opri împinsde curiozitate când vãzu casa de fier. Îi dãdu roatã

în zbor de câteva ori, dar nu gãsi nici o deschizã-turã cât de micã ca sã poatã arunca o privireînãuntru. Mirat, coborî pe pãmânt ºi se apropie depalatul cneazului. Din întâmplare, zãri o fereastrãdeschisã. Intrã uºurel în zbor pe acea fereastrã ºidãdu un ocol prin toate odãile. Gãsi pânã la urmãtrecerea subteranã care dãdea spre temniþaIaroslavei.

Prinþesa stãtea în genunchi în faþa zeiþei Ladaºi plângea cu lacrimi amare. Stry-boh o atinseuºor pe umãr. Ea se întoarse ºi vãzu un tânãr cupãrul negru, înfãºurat într-o mantie argintie. Înpicioare avea sandale de argint, iar în pletele-icâr lionþate sclipea un cerc de argint.

„Vino cu mine, Iaroslava, zise el, în insulamea, unde vei vedea minunata pasãre a raiului,fluturi în multe culori ºi flori din cele mai parfu-mate. Vei trãi în castelul meu de argint ºi veiasculta muzica mea cereascã ce face sã freamãtetot ce e viu“.

Stry-boh o luã pe Iaroslava în braþe ºi porni cuea în zbor. Ei zburau peste oraºe ºi sate, vãi ºimunþi pânã au ajuns la castelul lui. Stry-boh ocoborî pe fatã în faþa treptelor de argint de laintrare. „Insula ºi castelul sunt ale tale !“ ziseStry-boh ºi o duse de mânã înãuntru. Castelulavea multe încãperi. Totul în ele era din argint -podeaua, tavanul ºi toate lucrurile care se aflauacolo.

Ieºirã apoi în grãdinã. Iaroslava nici nu maiºtia încotro sã-ºi îndrepte privirea spre cedrii mã -reþi, la pasãrea raiului, la culorile vii ale florilor ºifluturilor.

Deodatã apãrurã în faþa lui Stry-boh doibãieþei cu bucle aurii, îmbrãcaþi în cãmãºuþe

verzi. „Aceºtia sunt zefirul de dimi neaþã ºi zefirulde searã”, spuse Stry-boh. „Iatã, mai încolo, staucele patru vânturi ale mele: de rãsãrit, de miazãzi,de apus ºi de miazãnoapte, iar acolo, printre flori,se odihneºte...Furtuna!”

Vântul de rãsãrit era un tânãr alb la faþã ºi cuochii verzui. Veºmântul îi era portocaliu, încinscu un brâu roºu.

Vântul de miazãzi era un tânãr cu faþã smeadã,veselã, ochii albaºtri, îmbrãcat într-un veºmântauriu. În jurul lui zburau fluturi, iar pãsãrelele i seaºezau pe umeri.

Vântul de apus era un tânãr în veºmânt tran da -firiu, care avea o faþã rumenã, rotundã, ochii negriºi pãrul roºcat.

Vântul de miazãnoapte era un tânãr îmbrãcatîn veºmânt sur, avea ochi cenuºii cu o privire re -

ce, care te îngheþa, iar inmâ nã þinea o gãletuºã pli -nã cu grindinã.

Când Stry-boh o dusepe Iaroslava mai departeprin grãdinã, Furtuna îºi

dãdu deoparte vãlul negru de pe faþa-i plumburieºi, deîndatã ce Stry-boh o lãsã pe prinþesã ºi plecãîn zbor sã dea ocol lumii, Furtuna sãri de la loculei ºi începu sã arunce în Iaroslava cu nori cenuºiiplini de apã.

Vântul de miazãzi alungã însã norii iar cel demiazã noapte deºertã pe capul Furtunii toatã grin -dina din gãletuºa lui.

Înfuriatã, Furtuna se înãlþã pânã la cer, de undese aruncã pe Pãmânt ºi începu sã frângã crengilecopacilor, sã scoatã din rãdãcini stejarii bãtrâni ºisã ridice nori de praf.

În timpul acesta, zeiþa Morena alerga pe dru-muri cu coasa în mânã. Era zeiþa morþii, fiica luiCiorno-boh — zeul negru. În timpul molimelor,ea cosea oamenii cum coseºte cosaºul iarba.

Deodatã, Morena se opri vãzând Furtuna, careîºi desfãºura în vãzduh veºmântul negru. Vãlul îiscãpase de pe faþa de plumb ºi fâlfâia prin aer, iarmâinile-i lungi aruncau în toate pãrþile nori ce -nuºii.

„Vino-þi în fire, sorã Fur tunã! De ce te dez lãn -þui aºa? Mi-ai umplut ochii de praf!” strigã Mo -rena. Când zãri hârca hâdã a Morenei, Furtuna sedez me tici. Vãzduhul se liniºti, norii se împrãº tia -rã iar cerul se înseninã din nou.

„Iartã-mã, Morena, dar trebuia sã-mi ogoiescmânia. Ascultã ce am sã-þi spun. Stry-boh a rãpit-ope prinþesa Iaroslava, fiica cneazului Dabor, ºi aadus-o în sãlaºul nostru ceresc. Toate cele patruvânturi, chiar ºi prietenul tãu - vântul de apus nuse mai dezlipesc de lângã ea!”, îi povesti Furtuna.

Morena începu sã scrâºneascã din dinþii ei în -gãlbeniþi. „Acum ºtiu de ce nu mai mor oame nii,cãci acest vânt nu mai are timp sã aducã mo limede la fluviul Gange. Oare Iaroslava este mai fru-moasã decât mine, surioarã?! Ia aratã-mi-o!”

Ascunse dupã un noriºor, zburarã amândouãspre insulã, unde Stry-boh ºi flãcãii-vânturi oînconjurau cu drag pe Iaroslava.

***

Între timp, cneazul Dabor venise în casa defier la fiica sa dar n-o mai gãsise în nici una dinîncãperi. Când vãzu ºi vãzu cã fata nu este nicã -ieri, se aruncã în faþa statuii zeiþei Lada ºi strigãcu jale: „Lada, Lada! Unde mi-e fata? Doar þi-odãdusem þie în grijã!”

Dar ce sã vezi? Statuia a prins viaþã, a coborâtde pe soclu ºi a zburat drept la Dajd-boh. Lu mi -na soarelui se revãrsa din plin în palatul acestu-ia. Zeul ºedea pa un tron de aur, de la care ra zeluminoase duceau cãldura cãtre toate pãrþile lu -mii.


Traducere de Olga ANDRICI

LLeeggeennddee uuccrraa iinneenneess tt rrããvveecchhii

Iaroslava ºi zeiþa LadaIaroslava ºi zeiþa Lada

Curierul UCRAINEAN12

(Urmare din numãrul 159-160)

Apoi, dupã un anumit timp, datoritã neîn þe le -ge ri lor apãrute între cei doi, înfiinþeazã schitulsãu, ple când în satul vecin Teliþa. Îi proro ceº telui Paisie, la plecare, cã toate ale sale aveau sãfie lua te de foc. Peste vreo douã zile, schi tul,într-ade vãr, a ars. Impresionat de aceas tã minu -ne, Pai sie a revenit cu smerenie la Afanasie.

Încã pe timpul când se afla la schit, Afanasiea reuºit sã convingã douã-trei femei din Teliþasã devinã cãlugãriþe. Apoi s-a împãcat cu Paisieºi, împreunã cu cele trei femei – Elena, Paisia ºiApo linaria, s-au mutat din nou în schitul con-struit de ei, ce reprezenta o camerã împãrþitã îndouã ºi un mic paraclis (capelã). Încet, încets-au alãturat ºi alte femei, comunitatea deve -nind nume roa sã.

În acest timp, începe rãzboiul din Crimeea,apar spioni ruºi ºi se iscã neînþelegeri cu aceº -tia. Împreunã cu aproape toþi fraþii sãi, Afanasieplea cã la Ismail. În acest oraº, propagã viaþa înnoile comunitãþi religioase. Ascultând slujbeledum neze ieºti ºi propovãduirile sale, o întreagãmul þime de oameni, mai ales femei, îºi însuºeauideile, fiind gata sã le punã în aplicare.

Lisavenco înfiinþeazã ceva asemãnãtor uneiºcoli, în care îi învaþã carte nu numai pe copii,ci ºi pe vârstnici. Acþiunile lui produceau neîn -þele geri în familii, cu numeroase consecinþeîmpotriva lui. Preoþimea localã adopta o atitu-dine neco res punzãtoare legatã de propovãduiri -

le lui. În consecinþã, hotãrãºte sã se întoarcã înDobrogea. Pentru aceasta pleacã la Con stan -tinopol, ca sã-ºi dobândeascã permisiunea de ase reîntoarce. Se întoarce cu întreaga sa suitãdin nou la Celic, unde construieºte noua mãnãs -tire, ce dãinuie ºi astãzi.

La început, comunitatea numãra 200 de per-soane (în jur de 150 femei ºi fete ºi 50 bãrbaþi).Se ocupau cu curãþirea pãdurii, scoaterea cio-turilor ºi altele. Apoi a fost construit „ corpul”(cunoscut acum sub denumirea de cel vechi).Era alcãtuit dintr-o odaie foarte lungã. În maimult din jumãtatea ei locuiau femeile, în rest –bãrbaþii.

Între timp, din Basarabia veneau, treptat,colo niºti ºi astfel numãrul persoanelor din co mu -nitate ajunge la 350 de suflete. Toatã aceas tã masãde oameni trãia dupã reguli mânãsti reºti. Afanasieîi cãlugãrea pe cei mai în vârstã. Aceºtia se ocu-pau, în principal, cu tãiatul ºi cu rãþatul pãdurii, culu crã rile câmpului, plan tare de livezi, de vii ºiîntr e þinerea grãdinilor de zar zavat. De asemenea,au amenajat cursul râului Teliþa, neînsemnat varaºi producând inundaþii primãvara. I-au creat uncurs nou, printr-o albie artificialã ce a presupusmultã muncã. Pe cursul lui au construit mori deapã. Tre buie re cu noscut cã era un model. Toateacestea au fost fãcute aproa pe numai de femei,într-un timp foarte scurt.

În afara calitãþilor de conducãtor ºi organiza-tor, Lisavenco s-a evidenþiat prin talentul sãuteh nic, conducând personal toate lucrãrile. În

acelaºi timp, era un muncitor neobosit, mânu -ind alãturi de ceilalþi toporul sau hârleþul.

Pentru toþi copiii din comunitate, dar ºi pen-tru adulþi, a amenajat o ºcoalã în care, îndeo sebiiarna, duminicile ºi în timpul sãrbãtorilor, adu -na întreaga frãþie în tra pez ºi-i învãþa pe oa menisã citeascã, discutând cu ei diferite pro ble memo ral-reli gi oa se ºi filozo fice. Temele lui pre -fera te, în afara subiectelor pur dogmatice, lacare se refe rea destul de rar, erau legate de dra -gos tea frã þeas cã faþã de aproa pele, descoperireaprin proprie voinþã a concepþiei despre muncã,avere ºi altele.

Urmãrind tot ce se ºtie despre activitatea sa,pu tem concluziona cã a avut nu numai o capaci -ta te de influenþã moralã ca propovãduitor, a fostºi un om de mare inteligenþã. Biblioteca sa poa tefi o dovadã, pãstrând ºi astãzi, în afara li te ra tu riisocial-spirituale, ºi opere ºtiinþifice pre pon de rentcu conþinut istoric, printre care un mare volumdin istoria Malorusiei (Ucraina).

Subiectele propovãduirilor sale, se refereauade sea la viaþa emigranþilor, producând un ma -re entu ziasm ºi smulgând chiar lacrimi celorpre zenþi. ªi acum este pomenit de cãlugãriþelede la Celic. Întotdeauna înlocuia expresia „almeu”: lo vind într-un anumit fel cu cârja, repe-ta: nu spu ne „al meu”, spune „al nostru”.

Constant urmãrea sã nu foloseascã o altãlim bã, întotdeauna vorbind ºi cerând celorlalþisã vorbeascã numai limba ruseascã-ucraineanã.În acest demers, urmãrea motive naþionale, ce -le lalte limbi considerându-le ale stãpânilor”.Docu men tul prezentat confirmã calitatea primi -lor ctitori ai celor douã mânãstiri ce vã aºteaptãsã le vizitaþi. Este singura posibilitate de a apre-cia „pe viu” spu sele noastre despre farme culaparte ºi influenþa lor asupra psihicului ºi spiri-tului vizitatorilor.

Virgil RIÞCO

IInnccuurrss iiuunnee îînn ii ss ttoorr iiaa ccrreeºº tt iinn ii ssmmuulluuii ddoobbrrooggeeaann


Odinioarã, ouãle erau vopsite exclu-siv cu culori vegetale, ceea ce le confe -rea un plus de durabilitate, de trãinicie,de rezistenþã la eroziunea timpului. Înprezent, creatorii utilizeazã culori chimi -ce de calitate pe care le procurã dinstrãinãtate, culorile s-au diversificat ºiau devenit mai intense, cu tonuri mai vii,mai strãlucitoare. Stri den tul, însã ºi încazul acesta, lipseºte, ar tistul vãdind oºtiinþã subtilã în temperarea efectelorcromatice prea puternice.

Ne-ar trebui mult spaþiu sã scriemdespre materiale ºi instrumente, desprepregãtirea materialului sau tehnicile de -corãrii, dar se cuvine sã amintim cãouãle încondeiate la huþuli au motivegeo metri ce în diferite forme, rareoriîmbinate, ici-acolo, cu motive florale.Acest geo me trism este un mod de expre-sie artisticã.

Aºa cum am mai pomenit, încon-deierea ouãlor la huþuli a devenit o ade-vãratã industrie. Artiºtii populari par-ticipã la diferite târguri din þarã ºi strãi -nãtate, au contracte, primesc comenzi pebaza unor cataloage ºi expediazã mode -le le comandate. Spre exemplu, consã -teanca mea Ileana Hotopilã din satulLupcina a participat la demonstraþiipractice, târguri ºi expoziþii la Paris, So -fia, New York, Ham burg, Berlin, Buda -pes ta unde a valorificat foarte bine lu -crã rile sale ºi onoreazã astãzi comenzilesolicitate.

Cine are gusturi rafinate ºi mânã bunãpoate câºtiga, prin încondeierea ouãlor,bani buni.

Gheorghe CEGA

A fost înfiinþatã în anul 2001, la 10 decembrie,con form deciziei nr. 371/2001, la dorinþa credin -cio ºilor ortodocºi ucraineni din municipiul Timi -ºoa ra ºi la iniþiativa UUR, filiala Timiº. Pânã înva ra lui 2005, parohia ºi-a desfãºurat activitateareligios-moralã în subsolul Catedralei Mitro po li -tane, cu binecuvântarea ÎPS Nicolae, mitro politulBana tului.

În anul 2004, 24 februarie, parohia noastrã a

primit teren din partea Primãriei Timiºoara în vede -rea construcþiei bisericii ºi a casei parohiale. În2005, vara, am construit o micã bisericã din lemnpentru ca sã ne desfãºurãm activitatea religios-mo -ra lã „la noi acasã“, nãdãjduind ca, în curând, sãconstruim biserica mare, din cãrãmidã. Proiectulbisericii din cãrãmidã este foarte frumos ºi potri vitpentru comunitatea noastrã ucraineanã, având arhi-tecturã slavã.

Dorim sã construim o bisericã nouã, dincãrãmidã, care sã ne reprezin te ºi sã fie locul sfântunde sã ne pãstrãm credinþa strãmoºeascã, sã neformãm spiritual, fiind pre gã tiþi de Bisericã pentrua intra în Împãrãþia Ce rurilor. Tot biserica ne vaînvãþa sã ne pãstrãm identitatea ucraineanã, limbaºi tradiþia creºti neascã.

De aceea apelãm la ajutorul tuturor creºtinilor,rugându-i sã ne sprijine financiar pentru ca sã pu -tem construi mai uºor locaºul sfânt. Desigur cã bi -s e rica nu-i va uita pe toþi ctitorii ºi binefãcãtorii ºiîi va pomeni de-a pururi în rugãciune la sfinteleslujbe.

Nãdãjduind în sprijinul tuturor creºtinilor bine-fãcãtori, mulþumim ºi binecuvântãm strãdania tutu -ror fraþilor creºtini.

Încheiem cu aceste frumoase cuvinte ale Mân -tui torului Isus Hristos „Fericiþi cei milostivi cãaceia se vor milui“, (Matei, 5,7).

Paroh Cristian POPOVICI

Donaþiile se pot depune în urmãtoarele conturiale Parohiei Ortodoxe Ucrainene din Timiºoara:

LEI: RO 34RNCB 0255008321270001USD: RO 93RNCB 0255008321270006EURO: RO 66RNCB 025500321270007

P a r o h i a O r t o d o x ã P a r o h i a O r t o d o x ã U c r a i n e a n ã d i n T i m i º o a r aU c r a i n e a n ã d i n T i m i º o a r a

Macheta Bisericii Ucrainene din Timiºoara

Bãrbatul sta jos. Dan ºtia cã alþii ar fi pututspune despre el lucruri mult mai deºtepte, darlui aºa-i rãmãsese-n minte, stând jos ºi dor-mitând, cu pãlãria trasã peste ochi, în timp cegloanþele îi smulgeau pãmântul de sub picioare.Dan era gras, dar deprinsese repede mersul agil,puþin sãltat al bãrbatului aceluia din Far West ºi,de când vãzuse filmul, îl imita cu o voluptateprosteascã. Aºa trecea ºi acum, cu pas agil ºipuþin sãltat, pe cheiul apei murdare. „E ocutiuþã în care pãstrãm neghiobia, se gândi. Euam deschis-o".

De când îl imita pe westman-ul acela, aveacontinuu senzaþia cã înlãuntrul lui doarme cevaimportant, ceva care trebuie lãsat în pace.„Astãzi, dacã e sã fim drepþi, reflectã el maideparte, nu doarme în mine nimic. Sunt gol cao scorburã".

Mergea la Pavel. Întotdeauna îi plãcea la ei,pentru cã puteai sã intri ºi sã-þi tragi un glonte-n tâmplã fãrã ca asta sã-i tulbure prea mult.Intrã. Nu-l înregistrã nimeni, pentru cã eraaproape întuneric, ardea numai o lampã de carteminusculã pe mãsuþa de nuc. Cineva rãsfoia pemãsuþa aceea hârtii ºi Dan ºtiu ce urmeazã. Seaºezã pe covor, într-un colþ, cu paharul alãturi,îºi trase pãlãria pe ochi ºi începu sã dormiteze.

Pavel citea versuri. "Am sã ascult puþin", sehotãrî Dan ºi-ºi aminti, cine ºtie de ce, cuvin-tele acelea ale lui Ioan Botezãtorul, pe care el,Dan, i le spusese lui Pavel când acesta venisepentru întâia oarã, în liceu, sã-i citeascã versuri.„Doamne, eu am trebuinþã de tine, nu tu demine". "Are limba lui, se gândi Dan. Strãinã,dar a lui".

Pavel citea crispat, nedreptãþit parcã, ºi Dan

nu mai ascultã, bãu încet, fãrã gânduri. Auzeanumai foºnetul paginilor, mãrunt, întrerupt depauze inegale. Îl ºtia cum citeºte - rãsfoindînainte de fiecare poezie toate hârtiile, de parcãºi-ar fi uitat undeva între ele glasul. Dan stãtuaºa multã vreme, îmbãtat de nemiºcare, deparcã ar fi pescuit.

- Stinge, auzi deodatã ºi-ºi dãdu seama cãcineva aprinsese lumina.

Nu reacþionã nimeni. Lumina rãmase aprin-sã.

„Era mai bine pe întuneric", se gândi Dan.- Gipsulicã, îþi place lumina? urmã vocea lui

Pavel.- Era destul?, spuse cineva, moale.Lumina rãmase aprinsã. Pavel nu mai zise

nimic, începu din nou sã citeascã ºi Dan seneliniºti. „În casa asta se întâmplã ceva, gândiel. Trebuie sã mã uit". Se desprinse de perete ºi-ºi ridicã borul pãlãriei, lent, cu degetul arãtãtor,ca bãrbatul acela. Deschise ochii. Lumina put-ernicã i-i închise la loc, dar el avusese timp sãvadã cã, pe canapea, era lungitã o fatã strãinã.Aºteptã puþin ºi deschise iar ochii. „Nu, nu s-abatjocorit lutul", decise el numaidecât. Asta tre-buie sã fie culoarea zibelinei". Privi mai de par -te, cu atenþie, ochii albaºtri ai femeii, nu preamari. „Parcã ar fi lichizi , remarc? el, parcãînoatã tot timpul în lacrimi". Nu era blondã,deºi avea pãrul deschis la culoare, strâns într-uncoc neglijent, care-l lãsa sã cadã liber, fãcând-osã semene cu o salcie. Femeia avea un piciorprins în gips, pânã mai sus de genunchi, eraîntinsã lejer pe canapea ºi asculta cu un zâmbetdistrat ºi stoic.

- Nu mai citi, Pavel, am obosit, rãsunã ovoce. Vocea aceea i se pãru schimbatã lui Dan,el îºi ridicã privirea de pe trupul femeii ºi seîntoarse spre cea care vorbise. O privi mult,încordat, cu un fel de disperare, în timp cePavel citea mai departe, în limba aceea strãinã.„Doamne Dumnezeule, tresãri el, dar femeiaasta e urâtã!" O analizã încet, cu uimirecrescândã. „Ar trebui sã-mi fie ruºine, dar eurâtã, domnule, se înfurie el, cum naiba n-amvãzut asta pânã acum?" Îºi întoarse privireaspre Pavel. „E urâtã!", fu gata sã-i spunã, darvãzu cã Pavel se îmbãtase. Acum nu mai citea,recita în neºtire, extatic sau strangulat ºi stins,cu ochii la femeia aceea. Dan îºi cãutã cu nelin-iºte un loc pentru privire, ochii lui întâlnirã dinnou capul mic ºi încruntat al Margãi, buzele eitremurânde, capotul cunoscut, de nevastã. Eaîºi dãdu seama cã e privitã, îl privi la rândul eiºi buzele îi tremurarã mai tare. Trecu pe lângãDan, reuºi chiar sã-i zâmbeascã, ºi ieºi dinîncãpere.

Pavel se ridicã de la mãsuþã.- Gata, Gipsulicã, zise el ºi se apropie de

femeia culcatã. Îºi trecu apoi, lung, palma pesteghipsul acela de pe piciorul femeii, cu un zâm-bet luminat, parcã în somn.

- Gata...Dan ºi-o închipui deodatã pe cealaltã femeie

întinsã sub gestul acela al mângâierii ºi simþi cãtrebuie sã plece de acolo imediat, altfel nu vaputea uita asta niciodatã. Se ridicã repede,printr-o miºcare, fãrã sã se sprijine de nimic, cabãrbatul acela, ºi ieºi.

În antreu o gãsi pe Marga. Era chircitã pe untaburet, cu mâinile pe genunchi, ºi plângea.Plân gea încet, ca un avion. Dan vru sã-i spunãceva, dar se vãzu deodatã în oglindã, gras ºi ri -di col, cu micul pistol-brichetã în mânã, în zum -zetul acela de avion. Ieºi încet, al doilea.

Rubricã de Ion COVACI

AACCEE DDEE PPIINN

15Curierul UCRAINEAN

Cântec înCântec încãderecãdere

Mari pãduri de flãcãri migratoarefrunzele ne trec prin inimi iaro sfârºealã îmbucurãtoareca un vin molatic ºi amar.

E ciudat ºi-i tragic pentru luptãrâsul nostru dosnic ºi discretcã-n aceastã ardere abruptãN-am cãzut doar noi pe parapet…

FerigaFerigaÎndrãzneºte.Cristalizeazã.Priveºte feriga:Fiecare frunzã e un brad.

GenezãGenezãNatura ºi-a dorit niºte bãrbaþicare sã poarte cerul pe frunteºi pãsãri de pradã pe umãrcare sã ºtie susura duiosºi vui neiertãtor în cascadecare sã aibã luminiºuri irizateºi profunde mari întunecimiºi magmã de lavã ºi aur.

Atunci a fãcut munþiiapoi bãrbaþiiadevãraþi, dupã chipul ºi asemãnarea lor.

BraziiBraziiNoi am þâºnit din Pãmânt odatã cu pãsãrilecând era cerul singurºi-a coborât ca o sete albastrãsã se umple de aripi:suntem populaþia cerului.Cândva, Pãmântul va trebui sã pãtrundã-n

vãzduhca un vultur rotundbãtând serafic din aripile noastre.Nu credeþi în nemiºcare!Crengile noastre nu se miºcã de vânt,ci învaþã de la pãsãri fel de fel de zboruriPentru clipa aceea totalã.

Aºa m-aº vreaAºa m-aº vreaAºa m-aº vrea - izvor de munteduioºie secretã a stâncilorpentru setea celor ce urcã. Atât de limpedesã mã revãrs în lumeatât de rece sã fiuºi de pur. În unda mea sã se repetetransfiguraþicei bântuiþi de sete ºi sã le fie nu cãuº, ci scoicãpumnul drept lângã ce-l stângca sã-mi audã marea din adânc.

GloriaGloriaPoate cã adevãrata glorie a copacilore secretã.Poate cã nu puieþii care li se-agaþã primã

va ra de rochieºi nici maternitatea banalãrisipitã în fructele veriinu sunt adevãrata lor glorie.O, cu seva tremurând de grijã în crengiºi rãdãcinile încordatecopacii îºi cresc îndelungfrunzelepânã se-aprindºi lumineazã pãmântul.

Al doilea

Descoperireamunþilor


Un interviu cu MIHAI MACIOCA

- Dle Mihai Macioca, când a luatfiinþã filiala sãtmãreanã a ucraine-nilor ºi care au fost primele obiectivestabilite de conducerea filialei?

- Filiala Uniunii Ucrainenilor din SatuMare a luat fiinþã la 9 aprilie 2000, un deceniudupã înfiinþarea Uniunii Ucrainenilor din Ro -mânia, decalaj care a însemnat foarte multpentru ucrai nenii din judeþul nostru. Personal,regret aceas tã în târziere; în acest rãstimp, ime-diat dupã revoluþie, dacã eram organizaþi înuniune, am fi putut face mult mai multe pentruetnia noastrã în judeþ. Din momentul înfiinþãriifilia lei Satu Mare, mi-am asumat ºi res pon -sabi li ta te a funcþiei de preºedinte, am stabilitprin ci p a lele obiective, care au fost ºi sunt încon cor dan þã cu statutul Uniunii Ucrainenilordin Ro mâ nia. Scopul fundamental al Uniunii afost, este ºi va rãmâne pãstrarea, exprimarea ºipro mo varea identitãþii etnice, lingvistice, cul-turale ºi religioase de cãtre cetãþenii care apar -þin mi no ritãþii ucrainene. De asemenea, ammilitat ºi voi milita pentru consolidarea relaþi-ilor de cola bo rare româno-ucrainene.

- Care au fost primele demersuri iniþiate dedv. în vederea respectãrii obiectivului funda-mental al Uniunii Ucrainenilor din România?

- Primele demersuri pe care le-am fãcut îm -preunã cu colegii din comitet au fost legate decrearea condiþiilor necesare exercitãrii dreptu-lui la învãþãturã ºi instruire în limba maternã -ucraineana. Am reuºit introducerea învãþãriilimbii materne în clasele I-VIII, înfiinþarea uneigrãdiniþe de copii ºi a grupului artistic, „Mi cu -leanca" în comuna Micula, localitate cu cea mainumeroasã populaþie ucraineanã, unde copiii,pânã la acea datã, nu învãþaserã la ºcoalã limbamaternã. Bineînþeles, totul s-a fãcut cu impli-carea organizaþiei locale a Uniunii Ucrai nenilordin România, cu ajutorul conducerii ºco lii, alConsiliului Local ºi al Inspec to ratului ªcolarJudeþean. Urmãtoarea mare acþiune am consa-crat-o înfiinþãrii organizaþiilor locale în locali -tãþile unde trãiesc ucraineni. De asemenea, amcolaborat foarte bine cu oficialitãþile locale ºijudeþene în vederea încheierii unor acorduri decolaborare, de înfrãþire ºi parti cipãrii la uneleacþiuni transfrontaliere. De ase menea, am ac -þionat pentru afirmarea culturii ucrainene, prinorganizarea unor acþiuni culturale, cum ar ficomemorarea în fiecare an a zilei poetului na -þional ucrainean Taras ªevcenko. Altã acþiuneculturalã importantã pe care am desfãºurat-o laSatu Mare a fost cea legatã de amplasarea ºidezvelirea unei plãci comemorative dedicate re -gretatului nostru preºedinte, scriitorul, poetul ºitraducãtorul ªtefan Tcaciuc. Am dezvelit ºi oplacã comemorativã dedicatã scriitorului de

limbã ucraineanã Ivan Fedco, am plasatã peclãdirea Corpului didactic din Sa tu Mare, unde,de altfel, domnia sa ºi-a des fã ºurat întreagaactivitate.

- Unul dintre evenimentele importante dinviaþa filialei sãtmãrene a ucrainenilor a fostdez ve lirea, la Satu Mare, a bustului lui Tarasªev cenko. Ce v-a determinat sã luptaþi atât demult pentru realizarea acestui obiectiv?

- Municipiul Satu Mare este un oraº multi-cultural. În perimetrul lui existã foarte multestatui ale unor personalitãþi istorice, culturale ºireligioase de alte etnii. M-am gândit cã ar fibine ºi normal ca la Satu Mare sã existe o sta-tuie reprezentativã a unui om de culturã ucrai -nean, având în vedere cã pe aceste meleaguri autrãit ºi trãiesc ucraineni de peste patru secole,fapt dovedit istoric. Un alt motiv a fost acelalegat de faptul cã ne învecinãm cu Ucraina, iarschimburile culturale cu aceasta au fost nota-bile în anii de dupã Revoluþia din 1989. Pânã laurmã, am hotãrât ca la Satu Mare sã fie am -plasat bustul poetului naþional ucrainean Tarasªevcenko.

- A fost greu, a fost uºor pânã când aþi obþi -nut locaþia, fondurile ºi aprobãrile necesarerealizãrii acestui deziderat?

- Aceastã problemã m-a frãmântat timpîndelungat, pânã am gãsit modalitãþile cele maibune pentru a realiza bustul, dar mai ales pentrua gãsi un loc demn pentru amplasarea acestuiaºi posibilitãþi de finanþare. Iniþial am avut pro -mi siuni din partea autoritãþilor ucrainene pri -vind asigurarea finanþãrii, dar datoritã tãrã gã -nãrii acþiunilor privind asigurarea locaþiei deamplasare, aceastã finanþare s-a pierdut. În lunadecembrie 2007, am depus primul document lainstituþia sãtmãreanã de profil, în vederea acor -dãrii unei asigurãrii spaþiului necesar pentruamplasarea bustului lui Taras ªevcenko. Aveamde gând ºi speram ca inaugurarea sã o facem înluna martie 2008. Din nefericire, nu s-a întâm-plat acest lucru, datoritã faptului cã am pierdutfinanþarea promisã.

- ªtiu cã, la un moment dat, eraþi dezamãgitºi dezorientat. Cum aþi reuºit sã gãsiþi soluþiapentru ca proiectul dv. sã prindã viaþã?

- Dupã primul eºec pe care l-am avut, num-am descurajat, am continuat demersurile ºiîn final am gãsit înþelegere ºi sprijin din partea

Consiliului Judeþean ºi LocalSa tu Mare. Ulterior, am fãcuttoate demersurile în vederea ob -þinerii locaþiei ºi finanþãrii, amdepus documentaþia în confor-mitate cu legislaþia României,iar în final am obþinut autorizaþia

de construire ºi amplasare a bustului lui Tarasªevcenko în Piaþa dr. Vasile Luca ciu. Trebuie sãmãrturisesc cã acest succes m-a bucurat foartemult la vremea respectivã. Vreau sã subliniezfaptul cã acest proiect a putut fi realizat ºi da to -ri tã sprijinului financiar acordat de Uniu neaUcrainenilor din România, de mer su rilor per-sonale ale deputatului ªtefan Buciuta, efor tu -rilor comitetului filialei noastre, ale unor spon -s ori, precum ºi ale multor persoane de bine,care sunt prietenii noºtri. Tuturor le aduc mulþu-mirile mele cele mai sincere.

- În concluzie, visul dv. a devenit realitate,având în vedere cã, la 1 iulie 2009, bustul luiTaras ªevcenko a fost sfinþit ºi inaugurat înPiaþa dr. Vasile Lucaciu. Totuºi, ce v-a impre-sionat în mod deosebit din toatã aceastã aven-turã, dacã putem sã-i spunem aºa, care s-afinalizat în mod fericit, prin realizarea acestuiproiect deosebit.

- Aº dori sã subliniez faptul cã m-a impre-sionat participarea la acest eveniment a unuinumãr mare de personalitãþi, ºefi de instituþii,parlamentari, oameni de culturã ºi a unei masede cetãþeni ai oraºului nostru, iar în mod deo se -bit aprecierile lui Iuliu Ilyeº - primarul muni ci -piului Satu Mare, care, în alocuþiunea rostitã ladezvelirea bustului lui Taras ªevcenko, ºi-aexprimat satisfacþia cã noi, ucrainenii am insis-tat ºi am reuºit în final sã dezvelim acest bust,perseverenþã pentru care ne-a mulþumit. Înacest fel, spunea domnia sa, oraºul Satu Mare s-a îm bo gã þit cu un monument, care se înscrie înistoria multiculturalã a acestor meleaguri. Dele -gaþiile care vor veni la Satu Mare din Ucraina,din filialele ucrainenilor din România, sau depretutindeni, cu diverse ocazii culturale, voravea posibilitatea sã depunã un buchet de florila statuia poetului naþional ucrainean.

Consider cã a fost de datoria noastrã, a celorcare ne aflãm la conducerea filialei sãtmãrene aUniunii Ucrainenilor din România, de a lãsa ce -va în urma noastrã pentru generaþiile viitoare.Acest bust al lui Taras ªevcenko va rãmâne pes -te vreme ca un exemplu viu pentru toþi cei cevor conduce în viitor filiala de la Satu Mare, darºi ca un imbold pentru organizarea unor acþiuniculturale ºi realizarea unor proiecte viabile pen-tru minoritatea ucrainenilor din Satu Mare.

Este bine de reþinut cã fãrã muncã ºi pers e -ve renþã nu se poate realiza nimic.

A consemnatDumitru ÞIMERMAN

La Muzeul Naþional de Istorie aRomâniei s-a deschis, în ziua de 3martie a.c., cea de-a XV-a ediþie aSalonului de Carte, Presã ºi Mu -zicã cu o duratã de 5 zile.

Anul acesta, la târg au fostprezente edituri româneºti, pre-cum: Curtea Veche, All, Corint,Humanitas, Adevãrul Holding,Nemira, Editura Didacticã ºi Pe -dagogicã ºi altele. Organizatoriii-au aºteptat pe vizitatori cubeletristicã, enciclopedii, carte ºti-inþificã, universitarã ºi criticã. La

stan durile sa lo nului au mai fostprezente cãrþi pentru copii, CD-uri,au fost lan sãri de carte ºi muzicã,mese rotunde. Acest evenimentcultural a adunat nu meroºi iu bi toriai cãrþii.

Ca în fiecare an, a fost pre zen tãîn cadrul ex poziþiei ºi UniuneaUcrai ne nilor din Ro mânia. Lastandul nostru au putut fi consul ta -te ºi achizi þionate volu mele editatesub egida UUR ºi cunoscutele jur-nale care apar lunar.

La des chi de rea oficialã a Sa lo -

nu lui deCarte, Pre -sã ºi Mu -zicã, a sus -þinut o con-

ferinþã de presã dl Marko Attila,secretar de stat la Depar ta mentulpentru Relaþii Interetnice al Gu -vernului României, în cadrul cã reias-a lansat programul "O carte pen-tru Biblioteca ªcolii".

Evenimentul a fost organizat deAmplus Internaþional Ltd. în par -teneriat cu DRI ºi a reunit, înperioada 3-7 martie 2010, aproxi-mativ 100 de firme participante,prin tre care edituri de prestigiu,distribuitori de carte, institute cul-

turale, instituþii de învãþãmântsuperior.

ªtefania GANCIU

Salonul de Carte, Presã ºi Muzicã

Argintul viu al filialeiucrainene sãtmãrene


– Aþi definit drept esenþiale problemele dis -ci plinei executive precare ºi ale corupþiei înor ganele puterii executive. Acestea, fireºte,tre buie combãtute. Chestiunea de cãpãtâi este– cum?

– ªtiu ce am de fãcut. Cum – iarãºi ºtiu. ªi fac.Cred cã deja se poate schiþa un mic bilanþ. Astãzi,la o sãptãmânã dupã învestiturã. Marþi s-a destrã-mat coaliþia, ieri a fost demis guvernul. În primazi, ºtiþi prea bine ce þintã au avut decretele mele –reformele economice ºi lupta împotriva corupþiei.Am început sã-mi îndeplinesc promisiunile fãcuteîn timpul campaniei electorale.

În prezent, mã ocup de configurarea unui sis-tem eficient al puterii. Fãrã crearea unui meca -nism de realizare a programelor – am în vedereadoptarea unor legi ºi alcãtuirea unui guvern pro-fesionist – nu se poate face nimic. E ºi motivulpentru care le acord atâta atenþie.

Sunt convins cã, în curând, vom izbuti ºi sãalcãtuim un guvern profesionist, ºi sã organizãmefi cient activitatea preºedintelui, a parlamentuluiºi guvernului. Tot ce trebuie fãcut pentru asta voiface ºi voi rezolva problema.

– Sã zicem cã s-a creat coaliþia. Pentru dvs.e o chestiune de principiu ca premierul sã fiemembru al Partidului Regiunilor?

Pentru mine e foarte important ca primul mi -nis tru sã fie un camarad de idei, sã-ºi asume, alã-turi de mine, responsabilitatea; împreunã cumajo ritatea parlamentarã, va trebui sã purtãmrãspunderea pentru programul pe care îl vomadopta. Iar la baza acestui program va sta propriulmeu program, susþinut de majoritatea poporuluiucrai nean. E logic.

De îndatã ce vom forma guvernul, primul nos-tru obiectiv va fi adoptarea bugetului, iar al doilea– pe baza acestui buget sã instituþionalizãm pro-gramul. Desigur, mai corect era sã fi fãcut invers:întâi programul, apoi bugetul. Dar, din pãcate, ºtiþicum e: «copcile – dupã mundir».

Vom avea o „gaurã” în buget, adicã un deficitenorm, deja îl avem – ei bine, cum astupãm aceagaurã, cum compensãm? Va trebui sã gãsim cre -dite în condiþii avantajoase. Fireºte, vom cãutamo dalitãþi de a le obþine în acest an.

E foarte important ca, tot în acest an, sã solu -þio nãm în proporþie maximã problema feno me ne -lor de crizã din economie, pentru a echilibra buge-tul; încã de anul viitor, trebuie sã avem un deficitmaxim de 2-3%.

Fireºte, trebuie sã ne preocupe intens diminua -rea deficitului fondului de pensii. Dar, pentru aface acest lucru, trebuie sã creºtem substanþialpre le vãrile din salarii. Iar asta ce înseamnã? În -seam nã creºterea salariilor ºi crearea unor noi lo -curi de muncã. Iatã un obiectiv cu caracter global.Nu va fi uºor, dar, în mod cert, trebuie sã mergempe calea reformelor.

Reforma justiþiei. Þara nu poate trãi fãrã unsistem judiciar. El existã, dar noi toþi, fiecare din-tre noi, poate deveni victima acestui sistem - ºi su -biecþii economici ºi, pur ºi simplu, omul de pestradã. Trebuie sã creãm un sistem în cadrul cãruiafiecare cetãþean sã se simtã protejat nu în vorbe, ciîn fapte.

Mai departe. Trebuie sã creãm condiþii pentrudezvoltarea economiei – un întreg complex. Înprimul rând, trebuie sã elaborãm Codul fiscal,ceea ce constituie în sine o reformã, trebuie sãscoa tem taxa pe valoarea adãugatã din condiþia de

schemã corupþionistã de spãlare ºi greblare a bani -lor, sã administrãm aceastã taxã în aºa fel încâtnici un funcþionar sã nu aibã acces la ea: acestimpozit trebuie sã funcþioneze în regim automat.ºi am sã fac acest lucru. E o chestiune de onoarepentru întreaga þarã, cãci nici un investitor nu vaveni la noi pânã când nu vom avea o justiþie nor-malã ºi un sistem normal de impozitare ºi admi -nistrare a TVA.

Exportatorii noºtri sunt într-o situaþie îngrozi-toare. De ce treneazã creºterea economicã? Pentrucã ºtim noi cât „sârg” se depune pentru „fentarea”acestei taxe. În ce þarã mai creºte atât de catastro-fal datoria pentru TVA? De ce avem peste 20 demiliarde de hrivne datorie la TVA? Când am luatîn primire funcþia de prim-ministru, era de 11 mi -liarde. Am început s-o scãdem, am adus-o la 6 mi -liarde, ºi totuºi ni se reproºa: „De ce se reduce atâtde lent?” Iar acum datoria a „þâºnit spre cer” ºi„to tul e normal”? Or, corupþii ºi corupãtorii îºiburduºesc buzunarele pe banii contribuabililor!

– Dacã vorbim de acoperirea deficituluibugetar, în afarã de credite ºi creºterea în ca sã -rilor se mai pune ºi problema reducerii cheltu -ie lilor…

– Desigur. Eu numesc asta optimizare. Redu -cere înseamnã optimizarea obligatorie a tu tu rorcheltuielilor statului. Uitaþi-vã câte maºini de ser-viciu s-au prãsit. Orice conþopist merge pe ca - napeaua automobilului dotat cu ºofer, ºi con þopºtiisunt tot mai mulþi ºi mai mulþi…

Sau aruncaþi o privire pe statele de platã aleministerelor – de unde pânã unde atâþia adjuncþi?Chestia asta o s-o rezolvãm scurt ºi radical. Vomîmpãrþi ministerele pe categorii – în categoriilesuperioare va exista un aparat, în cele inferioare –altul. Vom pune neapãrat regulã în aceastã pri vinþã.

– Lucraþi de multã vreme în posturi de con -du cere. Dupã ce criterii vã alegeþi oamenii, cecalitãþi sunt esenþiale pentru dvs.?

– Principalul este capacitatea omului de areali za obiectivele pe care ºi le propune. Asta în -su meazã totul – ºi profesionalism, ºi experienþã, ºipriceperea de a-i mobiliza pe oameni pentru atin-gerea þelului propus, ºi ºtiinþa de a-þi selecþionacadrele.

Când vãd cã omul merge la þintã, cã e capabilsã-ºi asume rãspunderea ºi poate ajunge la þel,unul cu diplomaþie, altul mai pieziº, altul prin temiri ce mijloace, dar îºi atinge scopul, unul vor -beºte mai tare, altul mai încet, dar nu e mai puþinascultat, uneori dimpotrivã – iatã politica mea deselecþie. Principalul e rezultatul.

Avem multe organe colective, fãrã personali -tãþi, fãrã lideri. Ce credeþi, e în ordine sau nu? Nue în ordine. Cineva trebuie sã-ºi asume rãspun-derea, cineva trebuie sã înainteze în primul rând ºisã-i tragã pe ceilalþi dupã sine. Pentru asta îi tre-buie forþã, tenacitate, rãbdare. Forþa înseamnã, înprimul rând o uriaºã rãbdare, o uriaºã dorinþã,voinþa de a-þi atinge þelul.

– Vizita dvs. la Bruxelles… Vã e clar, înmomentul de faþã, cum va evolua integrareaeu ro peanã a Ucrainei, care sunt problemele eimajore?

– Nu eram pentru întâia oarã la Bruxelles…

– Ca preºedinte, eraþi acolo pentru întâiaoarã…

– Îmi sunt clare problemele pe care le-a avutUcraina în relaþiile cu numeroase þãri, inclusiv cuacest enorm conglomerat care este Uniunea Euro -peanã. De ce n-am avut succes? Pentru cã Ucrainanu ºi-a îndeplinit obligaþiile asumate. A urmatdezamãgirea, apoi ºi ignorarea Ucrainei ca parte -ner în multe þãri ale lumii.

Am ºopotit cu ei în mare tainã – ce îi neli -niºteºte, de ce existã o anumitã atmosferã tensio -na tã? Oare din pricina supoziþiei cã «Ianukovyci eprorus, proKremlin?»

ªi am obþinut un rãspuns: «Principala pro -blemã nu sunteþi dvs. Dimpotrivã, ne inspiraþimari speranþe. Dar ne-au speriat „portocaliii” – ºiIuº cenko, ºi Tymoºenko». I-au speriat prin faptulcã promiteau, perorau, dar nu fãceau nimic, îºiluau angajamente ºi nu le îndeplineau. A fost prin-cipala pricinã a insucceselor noastre; aceastã ati -tu dine dãdea naºtere la neîncredere, ºi acum ei setem cã lucrurile vor continua la fel.

Dar a apãrut ºi speranþa. Fireºte, în Europa seaºteaptã sã nu mai existe o discrepanþã între vorbeºi fapte: «Zis ºi fãcut».

De multe ori am fost întrebat de ce m-am dusîntâi la Bruxelles. Pentru cã la Bruxelles am fostinvitat pe 1 martie, iar în Rusia – pe 5 martie.Dacã ar fi fost invers, m-aº fi dus întâi în Rusia.

Pentru mine e extrem de important sã constru-im relaþii de încredere cu partenerii noºtri. ªi nuvreau sã creãm din capul locului o atmosferã deintrigi. M-am dus la Bruxelles pe 1 martie. M-ainvitat Barosso, m-a invitat preºedintele Parla -men tului European, m-a invitat preºedintele UE.Ce sã fi fãcut? Sã le fi spus «Scuze, am sã mergîntâi, pe 5 martie, în Rusia, iar la dvs. altãdatã,când am sã socot oportun».

În primul rând, aºa ceva nu e genul meu, nu eun comportament de partener: nu mã reprezint pemine, reprezint 46 de milioane de ucraineni, re -prezint o þarã!

ªtiþi, am visat dintotdeauna, ca imaginea þãriinoastre (ºi ea e întruchipatã de cel ce o reprezin-tã) sã fie una demnã, ºi prin urmare, sã fie repre -zen tate demn interesele fiecãrui cetãþean alUcrainei.

E un lucru foarte important. Suntem, cu toþii,oameni ambiþioºi ºi nu vrem sã fim consideraþi decineva un popor de calitate inferioarã. Trebuie sãne apãrãm cu hotãrâre interesele în lume, sã pro-movãm decis o politicã de promovare a intereselornaþionale, pe care o aºteaptã 46 de milioane deucraineni.

Îmi dau seama cã asta nu e tocmai simplu,existã ºi interesele altor state. Dar trebuie sã aiabilitatea de a folosi posibilitãþile de care dispui,sã ºtii foarte bine ce ai, ce stãpâneºti ºi cât de efi-cient poþi folosi toate acestea în politicã.

Eficienþa – iatã principala problemã. Se poatespune cã e legitim sã-þi doreºti maximum din ce sepoate obþine, dar e important ºi sã þii minte întot-deauna cã principalul e sã nu pierzi. Trebuie sãmanifestãm necontenit grijã pentru ceea ce avem,pentru ceea ce aparþine întregii þãri.

– Ce aºteptaþi de la prima vizitã, în calitatede preºedinte, la Moscova?

– Am sã vã rãspund scurt: va fi o adevãratãcotiturã spre schimbarea raporturilor dintre þãrilenoastre în mai bine. În toate domeniile. ªi o sãvedeþi cã aºa va fi.

UUCCRRAAIINNAA -- mmaaii aapprrooaappee

«ªt iu ce am de fãcut .«ªt iu ce am de fãcut .Cum – iarãº i º t iu . ªi fac».Cum – iarãº i º t iu . ªi fac».

Paginã realizatã de Ion COVACI

Un interviu al pre ºe din telui Ucrainei,

Vik tor Ianu kovyci, pentru Interfaks -Ucraina. Extrase.



Deºi la data înfiinþãrii organizaþieiabia ce trecuse de vârsta majoratului,prin cele spuse, el a demonstrat cã ceeace a fost esenþial în istoria de 20 de ania organizaþiei ucrainenilor lugojeni, darºi la nivel de judeþ ori þarã, i s-au fixattemeinic în memorie, dovedind astfelcã obiectivele ºi scopurile pentru care afost creatã Uniu nea, la stabilirea cãroratatãl sãu a depus atâta trudã, nu-i suntnici pe departe strãine, ele fiind, deo -potrivã identice cu propriile-i nãzuinþi.Prin detaliile oferite asistenþei referi-toare la cele mai importante momentela care a fost direct sau indirect pãrtaº,el nu a fãcut decât sã-ºi demonstrezeata ºamentul ºi convingerea cã þelurilepentru care a fost creatã organizaþia secer a fi, în continuare, consolidate, iaracest lucru este posibil printr-o mai consistentãprezenþã în viaþa organizaþiei, a generaþiei tinere,care, prin valorificarea ex perienþei celor care auîntemeiat-o, sã preia din mers ºtafeta, în aºa fel,încât limba ºi cultura ucrai nea nã sã se regãseascãîn creativitatea specificã spaþiului bãnãþean, alã-turi de valorile spirituale ro mâneºti ºi ale celor-lalte etnii. El a adresat mulþumiri organizatorilorpentru grija lor de a marca 20 de ani de la con-

stituirea organizaþiei, a relevat cât de importantãpoate fi evocarea perioadei parcurse ºi rolul pecare îl pot avea oamenii care, prin dãrui rea lor,au izbutit sã o impunã nu doar în conºtiinþaucrainenilor, ci ºi a întregii comunitãþi bãnãþeneºi naþionale.

Cuvântul de încheiere a lucrãrilor ºedinþei l-aavut preºedintele UUR Timiº, Gheorghe Hleba.Dupã ce le-a mulþumit gazdelor pentru modul

ireproºabil de organizare a manifestãrii, el afãcut o succintã prezentare a realizãrilorUniunii atât la nivel de þarã, cât ºi pe planlocal. Au fost amintite, astfel, amenajãriledestinate gãzduirii activitãþilor acesteia,materializate în imobile, lãcaºuri de cul tu rãºi cult, existenþa unui calendar, devenit tra di -þio nal, al manifestãrilor culturale, dez-voltarea de re laþii cu organizaþii si mi lare dinUcraina ºi din alte þãri în care ucraineniireprezintã o minoritate compactã. El aprezentat, de asemenea, programul ºi inten -þii le Uniunii pentru perioada urmãtoare.

În final, în calitatea sa de preºedinte alUUR Timiº ºi prim-vicepreºedinte al UURla nivel na þio nal, Gheorghe Hleba a înmânato Diplomã jubi lia rã tuturor celor care s-audistins de-a lungul ce lor 20 de ani în activi-tatea Uniunii, le-a transmis mesajul dlui ªte-fan Buciuta, preºedintele Uniunii Ucrai ne -nilor din România, deputat în Parla men tul

României.Tuturor domniºoarelor ºi doamnelor li s-au

ofe rit câte un mãrþiºor ºi flori, apoi s-a ciocnit ocupã de ºampanie ºi întrunirea a continuat cu uncocteil, ceea ce a prelungit momentul festiv dedi -cat celor 20 de ani trecuþi de la înfiinþareaOrganizaþiei Ucrainenilor din Banat.

Gheorghe HLEBAIoan DANCEA

Aspect din timpul ceremoniei

Înainte de 7 martie 2010, împre-unã cu douã doamne inimoase,Trãeniþa Hanceriuc ºi Elena Scu -telnicu, am pregãtit un program pen-tru a-l sãrbãtori pe marele Tarasªevcenko.

Duminicã, 7 martie, mai multefemei din Cândeºti Unu ºi câteva din

Rogojeºti am fost prezente într-osalã frumos împodobitã din clãdireavechii ªcoli din Cândeºti Unu pen-tru celebrarea acestui eveniment ceare loc permanent în inima ºi însufletul fiecãrui ucrainean.

Cântecul „RevetastogneDnîprººkirociº<", autor Taras H. ªev cen -ko, a constituit începutul aniversãrii.Dupã ce le-am urat fe meilor o pri -mã varã cu sãnãtate, dra goste ºibucurii, am expus cele mai impor-tante evenimente din viaþa poetului,cum sunt: anii când era copil ºi, maitârziu, bãieþandru - 1814-1829; aniitinereþii, când era în slujba boierului

- 1829-1838; ªev cen ko în libertate,pictor ºi poet - 1838-1847; ªev cen -ko de por tat - 1847-1857; ªevcenkoîntre anii 1857-1961.

Femeile au pus diferite întrebãriîn legãturã cu viaþa ºi lupta pentrudreptate ºi libertate a poetului. Amobservat cã nu uitaserã ce au învãþat

la ºcoalã despre Tarasªevcenko. ªtiau versuripe de rost. S-au recitat ºis-au citit poe zii ale Ma -relui Cob zar.

În cadrul acestei ac - þi uni, am amintit ce alteactivitãþi mai avem derea lizat din programulOr ganizaþiei femeilordin cadrul filialei UURdin Rogojeºti, CândeºtiUnu ºi Sinãuþi.

De asemenea, am pre -zentat romanul confesival Oksanei Zabuºko „Stu - dii în teren despre sexulucrainean" - tradu ce redin limba ucrai neanã deOvidiu-Lau renþiu Han -ceriuc, nãscut în Cân -deºti Unu, cu stu dii supe-

rioare la Universitatea din Cernãuþi.Spre sfârºit, am prezentat auto-

portrete ale lui T. H. ªevcenko,reproduceri dupã picturile sale:„Caterina" , „Ra&ms"ca forteººwx"ºi alte imagini. Pentru aniversare, pelângã cele douã doamne amintitemai sus, m-au mai ajutat consi lie relemele de la Rogojeºti, Simona Scals -chi ºi Jenica Bohaiciuc.

Am încheiat comemorarea cuintonarea cântecului „Zapovît“ peversurile lui Taras ªevcenko.

Olimpia IVANICIUC

Cu ªevcenko ºi femeiledin Cândeºti Unu

Aspect de la comemorarea marelui poet ucrainean Taras ªevcenko

Recent, la Suceava s-adesfãºurat prima ediþie aFestivalului de Teatrudin Bucovina, organizatde Consiliul JudeþeanSu ceava, Centrul Cul tu -ral „Bucovina“, cu spri-jinul Casei de CulturãSu ceava ºi Iulius MallSu ceava.

Au evoluat urmã-toarele formaþii teatrale:Colegiul Naþional „PetruRareº“ cu „ConcessionsIntimes“ de Eric Beauvillain, Casa de Culturã „Platon Pardãu“ din VatraDornei, cu „Însemnãrile unui nebun“ de Gogol, Centrul „Împreunã“, cufragmente din I. L. Caragiale ºi Teatrul Studenþesc „Ludic“ din Iaºi, cu„Despre sexul femeii câmp de luptã în rãzboiul din Bosnia“ de MateiViºniec, elevii de la Colegiul Silvic din Câmpulung cu „Articolul 214“dupã I.L. Caragiale, Colegiul Naþional „Nicu Gane“ din Fãlticeni cu„Delir în doi“ de Eugen Ionescu, trupa de la Colegiul „AndronicMetrescu“ din Rãdãuþi, cu „Pantomima“. Au urcat pe scenã în continuare:Teatrul Studenþesc „Ludic“ din Iaºi cu spectacolul „Poem irlandez pentruvioarã ºi suflet“, adaptare dramaticã dupã „Când vântul este rece“ de JohnKendrik, iar actorii Teatrului Naþional „Mihai Eminescu“ din Chiºinãus-au prezentat în festival cu spectacolul „Doctor fãrã voie“ de Moliere.

Intenþionat am lãsat trupa de teatru ºcolar de la ªcoala de Arte ºiMeserii (SAM) din Mãriþei, comuna Dãrmãneºti, judeþul Suceava (clasaa VIII-a). Micii actori de la SAM Mãriþei, sub îndrumarea drei înv. AlinaChidoveþ, au evoluat cu „Soacra cu trei nurori“. Joc magistral, recu zi tãfoarte bunã. În pregãtirea piesei s-au implicat foarte mult ºi pãrinþii LiaRebenciuc, Carmen Moscaliuc, Romicã Romaniuc.

Dar iatã ºi distribuþia: Bianca Cebureac - soacrã, Raluca Moscaliuc -povestitorul, Adrian Vasileniuc, Alexandru Maruneac ºi Mihai Mos caliuc- cei trei feciori, Cosmina Romaniuc, Andreea N. Robciuc ºi DariaRebenciuc - cele trei nurori. Cu toate cã elevii-actori au fost cei mai tineridin cadrul festivalului, ei au fost aplaudaþi la scenã deschisã.

Carmen Veronica Steiciuc, directoarea Fes tivalului – Centrul Cultural„Bucovina“, a spus cã „era necesar ca Centrul Cultural „Bucovina“ sã sealãture eforturilor Consiliului Local, ale Primãriei Suceava, ale Fundaþiei„Ana“ ºi ale Asociaþiei „Juventus“ de a reînvia acest proces educativ careeste teatrul“.

Dl Vasile Ursachi, directorul Centrului Cultural „Bucovina“:„Festivalul de Teatru din Bucovina poate fi considerat un ghiocel. La câtmai mulþi ghiocei!

Kolea KURELIUK

Teatru la Mãriþei


Începând cu anul 1921,România, alãturi de Polonia ºiCehoslovacia, a devenit þara deconcentrare a unui grup des tulde numeros de re pre zen tanþi aiemigraþiei politice ºi militareucrainene - partizanii Ucraineiindependente, care, pierzând lupta de eliberarenaþionalã ucraineanã în perioada anilor 1917-1920 ºi neacceptând instalarea puterii sovietice,au luat calea exilului. Nucleul emigraþiei politiceucrainene în România în perioada respectivã afost consti tuit din o parte a colaboratorilor ser-viciilor diplomatice ale Ucrainei la Bucureºti, înanii 1918-1922, ºi anume ai Misiunii Extra -ordinare a Republicii Populare Ucrainene, Comi -sariatului General al statului ucrainean dinperioada hatmanatului, Consulatului General,cãrora li s-a alãturat ºi Ataºatul militar de pelângã misiune, care nu au considerat oportun sãrevinã în Ucraina dupã instalarea regimuluibolºevic. Prin tre ei figurau însuºi ªeful MisiuniiExtra ordinare a Republicii Populare Ucrainene,C. Maþievyci, ataºatului militar de pe lângã mi -siune, generalul S. Del vig, primul reprezentant alMinisterului pentru Probleme Militare al statuluiucrainean în zona dintre Prut ºi Nistru, locote-nent-colonelul P. Mamciur, ataºatul de presã alMisiunii, D. Maier-Mihalisckyi, medi cul O. Mi -ha liska care, împreunã cu familiile lor, au rãmasîn România pe toatã perioada interbelicã.

La începutul decadei a doua a secolului trecut,la acest grup au aderat ºi o parte dintre emi-granþii politici refugiaþi din Ucraina, forþaþi sãpãrãseascã þara sub presiunea noii puteri. Ei eraureprezentaþi de profesorii M. Galin ºi V. Trepke,publicistul D. Ivaºyn, cunoscut ºi sub pseudoni -mul Herodot, V. Usenko ºi alþii, la care s-au ali -pit ucraineni originari din Bucovina de Nord ºiBasarabia, precum deputaþii în Par lamentulRomâniei I. H. Havry liuk ºi M. ªerbaniuk.

Baza emigraþiei militare ucrainene a fost con-stituitã, odatã cu sosirea în România, la 1octombrie 1921, a uneia dintre unitãþile Ar mateide Eliberare a lui Symon Petliura – li de rul Ucrai -nei independente în anii 1919-1920, ºi a ucraine-nilor din exil în perioada urmãtoare. Coman -dantul regimentului respectiv era co lo nelul Hnat

Porochivskyi, nãscut în anul 1888 în satul Dobrede lângã Kiev, absolvent al Aca demiei Militaredin Vladivostok, promoþia 1911. În anii 1917-1920, în armata lui S. Pet liura acesta a fost co -man dant al Regimen telor Patru ºi Opt cãzã ceºti,al Regimentului din Iziaslav, ºef al sta tu lui majoral forþelor de eli be rare naþionalã din Volynsk,ataman cu împu ter niciri speciale pe lângã co -man damentul Frontului de Sud-Vest etc. În anul1920, Bri gada a doua de infanterie de re zer vã,condusã de el, a fost nevoitã sã se retragã în Po -lonia.

Despre colonelul H. Porochivskyi se vor beºtedetaliat în amintirile fiicei sale, Olha Poro chivs -ka-Andrici, publicate în anul 2008.

În studiul nostru o sã menþionãm doar cã,dupã un an de ºedere a militarilor ucraineni înlagãrele poloneze ºi apariþia unui real pericolpentru viaþa lor, cauzat de epidemia de tifos, H.Porochivskyi a reuºit sã obþinã aprobarea ca uni-tatea sa, care numãra aproximativ trei mii de per-soane, sã se deplaseze în România. Imediat dupãsosirea ºi internarea unitãþii în lagãrul de lângãBraºov, cu sprijinul ºefului Misiunii Extr a -ordinare a Republicii Populare Ucrainene în Ro -mâ nia, C. Maþievyci, colonelul H. Poro chivskyi aobþinut o au dien þã la regele Româ niei Fer dinandI, punând problema ameliorãrii condiþiilor deviaþã ale emigranþilor militari ucrai neni. Unrezultat concret al spri jinului acor dat de partearo mânã a fost redislocarea lor în oraºele Fãgãraººi Oradea Ma re, unde existau condiþii mai bune.

În vederea coordonãrii activitãþii principalelorgrupãri ale emigraþiei ucrainene în România, sta-bilirii contactelor cu compatrioþii din alte þãri,gãsirii rudelor ºi cunoºtinþelor dispãrute în urmaoperaþiunilor militare precedente de pe teritoriulUcrainei ºi a nume roa selor transferuri forþate,pre cum ºi în scopul organizãrii vieþii de toate zi -le le, în special a trecerii pe fãgaºul paºnic,studierii limbii române, acordãrii de ajutor mate-

rial celor ce sufereau mai mult, organizãrii vieþiiculturale etc., în anul 1922 a fost creat Comitetulucrai nean de întrajutorare a emigran þilor din Ro -mâ nia care purta numele lui Symon Petliura.Primul preºedinte al acestuia a fost desemnat D.Iva ºyn-Herodot, iar dupã desfiin þarea MisiuniiExtraordinare a Repu bli cii Populare Ucraineneîn România, în anul 1923, ºeful ei, C. Ma þievyci,care ºi-a pãstrat aceastã funcþie pânã la al DoileaRãzboi Mon dial. În etapa iniþialã a existenþeisale, Co mi tetul funcþiona în splendida incintã aMisiu nii Extra ordinare a Republicii PopulareUcrai ne ne în România din Calea Do ro banþilor72. Mai târ ziu, Comitetul s-a transferat în unuldin car ti e rele mai îndepãrtate ale Capitalei.

În scurt timp, Comitetul de întrajutorare adevenit centrul tuturor emigranþilor ucrainenidin România. De exemplu, în anul 1929 în evi-denþa sa figurau peste trei mii de emigranþi. Caurmare a rãspândirii lor în toatã þara, Comitetulîºi crea noi filiale. În deceniul al treilea al seco -lului trecut, ele existau la Braºov, Piteºti, Ba cãu,Giurgiu, Vatra Dornei, Piatra Neamþ etc.

Atât partea politicã, cât ºi cea militarã a emi-graþiei ucrainene în România, menþineau legã-turi strâse cu conducerea din exil, ºi anume cuGuvernul Republicii Populare Ucrainene ºiDirecþiunea Asociaþiei Militare Ucrainene dinParis. La rândul lor, oamenii de ºtiinþã emigranþi- cu Academia Ucraineanã de Studii Eco no micedin Praga, iar cei din învãþãmânt - cu Aosciaþia„Prosvita“ din Lvov. Participarea re prezen -tanþilor emigraþiei ucrainene din Ro mâ nia ladiferite conferinþe ºi simpozioane inter naþionaleera un lucru obiºnuit.


Teofil RENDIUK,doctor în istorie

Emigraþia ucraineanã în Româniaîn perioada interbelicã: date inedite

Pentru poporul ucrai -nean, ca de altfel pentruoricare alt popor, ideea delibertate na þio nalã ºi sta -talã constituie idealul fun-damental al existenþei ºidevenirii sale istorice. Aceastã idee a cãlãuzit viaþaºi lupta poporului ucrainean cu mult timp înainte desecolul al XIX-lea. În fruntea luptei s-au aflat gen-eraþii întregi de inte lectuali, începând cu prima gru-pare organizatã, de la jumãtatea secolului al XIX-lea, în frunte cu Ta ras ªevcenko, Mykola Kos to -marov ºi Pante lei mon Kuliº.

În revista „Literaturna Ucraina”, numerele din3 ºi 10 august 2006, a apãrut articolul întitulat Re -cinyk naþionalnoi idei („Promotor al ideii na -þionale”) consacrat celei de-a 150-a aniversãri azilei de naºtere a lui Ivan Franko, semnat de IvanDenysiuk. Autorul îºi începe articolul informândcititorii cã acum câþiva ani a fost publicatã pentruprima datã scrisoarea lui Panteleimon Kuliºadresatã Hannei Barvinok ºi datatã din 5 martie1864. Dupã cum afirmã Denysiuk, în aceastã scri -soare gãsim o informaþie preþioasã cu privire la„fermentaþia” ideii naþionale ucrainene care avealoc în mediile intelectualitãþii din vremea aceea.Aceste frãmântãri erau legate de ideea viitoareiidentitãþi a Ucrainei. Erau frãmântãri ale oame-nilor care îºi imaginau cã Rusia, chipurile, se aflãîn pragul prãbuºirii sale ºi cã Ucraina este gata sãpãºeascã pe arena politicã.

Care sunt gândurile lui Panteleimon Kuliº cuprivire la acest subiect? - se întreabã autorulartico lului. Formulând rãspunsul la întrebarea

pusã, I. Denysiuk scrie: „El (adicã Kuliº) pre-supune (mai precis proroceºte) cã, peste o sutã deani, un stat (el are în vedere Rusia) se va destrãmadin cauza politicii sale greºite ºi, cu o luciditaterece, îºi imagineazã situaþia Ucrainei într-unasemenea moment de rãscruce, în cazul în care eanu-ºi va forma naþiunea sa proprie ca o forþãpoliticã constructivã. Însã, deocamdatã, nu vedenicãieri o asemenea naþiune „de la Petrograd pânãla Ode sa”. În continuare, I. Denysiuk reproduceun fragment din scrisoarea lui Kuliº: „Noi consti-tuim o naþiune în sens etnografic, dar în nici uncaz în sens politic. În ceea ce priveºte Ucraina,admiþând chiar destrãmarea Rusiei, eu nu vãd pen-tru ea un alt destin decât sã devinã o scenã deteatru pentru ceea ce se petrece cu naþiunile ve -cine. Ar fi cu totul altceva dacã am acþiona ca osingurã voce ºi o singurã inimã în favoarea treziriiconºtiinþei naþionale în Ucraina...”1

Terminând citatul din P. Kuliº, I. Denysiukexclamã: „Ce minunat schimb de idei peste ojumãtate de secol al scriitorilor Panteleimon Kuliººi Ivan Franko, iar, pe undeva, ºi al lui Dra ho -manov, al Lesiei Ukrainka ºi Hrincenko, care erauîngrijoraþi pentru viitorul naþiunii ucrainene ºisuveranitatea ei statalã !”2 I. Denysiuk conside rãcã, dintre scriitorii amintiþi, I. Franko a exprimatcel mai rãspicat ºi mai consecvent postulatelefãuririi naþiunii ºi statalitãþii ucrainene în scrierile

sale de publicisticã ºi înimnurile sale poetice,pre cum ºi în poemul„Moi se”, poem-testa-ment, cu un conþinutprofetic.

Dupã pãrerea lui De ny siuk, concepþia naþion-alã a lui I. Franko s-a format sub influenþa istorieiUcrainei ºi sub cea a creaþiei lui Taras ªevcenko,pe care îl considera a fi „recinyk naþionalinoiidei”. Aºadar, dupã I. Franko, primul „recinyk“ alideii naþionale ucrai ne ne a fost Taras ªevcenko,alãturi de ceilalþi doi fruntaºi ai Frãþiei „Chiril ºiMetodiu”, Mykola Kostomarov ºi PanteleimonKuliº. Rezultã chiar ºi numai din cele câteva ob -servaþii de pânã acum cã, în esenþã, ideea naþiona -lã ucraineanã cuprinde ideea formãrii naþiuniiucrainene ºi a statului ucrainean independent ºisuveran. Ceea ce în seam nã cã titlul lucrãrii de faþãpoate fi exprimat scurt ºi simplu: „Cu privire laideea naþionalã ucraineanã”.

Privitã din aceastã perspectivã, problema pecare o propunem spre analizã ne obligã sã þinemcont de un context istoric ºi geografic, pentru cãideea naþionalã ucraineanã a luat naºtere ºi urmasã fie rezolvatã în contextul relaþiilor cu Rusia,Polonia ºi chiar cu Austro-Ungaria. Aceastã tezãeste foarte clar exprimatã de Oleksandr ªmorhunîn lucrarea sa Ucraina: Calea renaºterii. Econo -mia, politica, cultura, apãrutã la Kiev în 1994 cusprijinul Fundaþiei „Oljyci”.


Ioan SEMENIUC

Ideea naþionalã ucraineanã

Curierul UCRAINEAN4

Curierul UCRAINEAN6

Taras ªevcenko - scriitor de geniu - UUR 163... · 2015-12-06 · Geniu fãrã egal al culturii...

Documents

Transcript of Taras ªevcenko - scriitor de geniu - UUR 163... · 2015-12-06 · Geniu fãrã egal al culturii...