Taranul Roman, nr.35, aprilie 2012

Hristos a Înviat ! Revistă a sindicatului agricultorilor Cultivatorii Direc Ńi din România

Sediul sindicatului Sat: Priponeşti de Jos, nr.3

comuna: Priponeşti, judeŃul: GalaŃi cod: 807254

telefon: 0724.38.98.37 mail: [email protected]

Doar noi vă putem ajuta!

łăranul Român - ... 2012

Doar noi vă putem ajuta!

CUPRINS: Ură … … pag. 3 Plecat in U. E.! … … pag. 4 Ioana Bârză … … pag. 5-9 A fost odată … … pag. 10-11 LegislaŃie românească … … pag. 12 Banca Comerciala Carpatica sprijină agricultura românească … … pag. 13 Heringul sărat … … pag. 14-15 Urieşii … … pag. 16 LUNA LUI PRIER, VIE VREMEA PRIELNICA PENTRU łĂRAN! … … pag. 17-22 Hai la iarbă verde! … … pag. 23

Realizatorii revistei: Manole Silviu – Redactor Şef; Hulea Mornea Elena-Lăcrămioara; OiŃă Simona; Felecan Valerica; Manole Benieamin; Felecan Sorina; Voevod Mihai; Angelica Monserrat – Mexic; Loredana Terec-Vlad; Anastasia Gherjavschi; Bisoceanu Georgeta; Massimiliano Frattale – Italia; Nicoleta Lazăr; Valentina Sen; Carmen Curelea;

Vino în echipa noastră formată din specialişti în cele mai variate domenii, dedicaŃi satului românesc.

Institutul NaŃional de AsistenŃă pentru CetăŃeni caută voluntari pentru realizarea revistei online łăranul

Român, pe următoarele domenii: Persoanele interesate sunt rugate să îşi trimită articolele şi un mini CV la adresa de mail [email protected]

Activitatea de jurnalism:

2.1 Jurnalism: redactarea de articole pentru revista łăranul Roman pe următoarele domenii:

2.1.1 editorial; 2.1.2 interviul lunii;

2.1.3 popularizarea activităŃii SCDR-INAC; a. Politică:

2.1.4 popularizarea agriculturii româneşti. b. Economie:

2.1.5 idei de afaceri; 2.1.6 informaŃii privind sprijinirea agricultorilor în

organizarea pe plan local; 2.1.7 legislaŃie românească;

2.1.8 legislaŃie europeană; 2.1.9 fiscalitate (taxe şi impozite);

2.1.10 consultanŃă juridică; 2.1.11 consultanŃă contabilă;

2.1.12 finanŃări europene; c. Agricultură:

2.1.13 ştiri cu caracter agricol; 2.1.14 sfaturi practice în activitatea agricolă pe

domenii: cereale, legume, fructe, creşterea animalelor, plante

energetice, medicină veterinară, floricultură, medicină naturistă,

2.1.15 agricultură ecologică; 2.1.16 articole privind alte domenii ale agriculturii;

d. Timp liber: 2.1.17 poveşti din satul românesc;

2.1.18 reŃete româneşti; 2.1.19 obiceiuri şi tradiŃii;

2.1.20 turism;

Coperta: Manole Silviu

łăranul Român - Aprilie 2012 Editorial Doar noi vă putem ajuta!

3

Ură

“A fost o lungă aşteptare, care durează încă în România, ca şi în restul lumii. Trebuie să trăieşti şi să lupŃi. Ca să trăieşti poŃi avea mai multe mijloace, dar ca să lupŃi nu-i decât unul singur: să loveşti adversarul. Şi adversarul meu a fost, rămâne şi va continua să fie adversarul clasei mele, cel care construieşte elevatoare pentru profitul său personal, înfometează clasa mea şi-o mitraliază atunci când ea strigă: “Dreptate!”

Panait Istrati, “Spovedanie pentru

Invinşi”, 1929

... Învinşi... Nu vă doare s-o tot auziŃi? Nu vă doare gândul s-o simŃiŃi ca pe-o povară-blestem a

naŃiei noastre? Nu vă ard fiinŃa rânjetele caustice ale celor care aud ca sunteŃi români? Au trecut veacuri peste noi - rele vremuri! - şi am tăcut smeriŃi, crezând că e vrerea Domnului. Am întors mereu şi celălalt obraz, proptindu-ne privirea în pământ, ruşinaŃi, căutându-ne sprijinul şi alinarea parcă în tăişul brazdei. Am crezut că e mai bine să tăcem şi să iertăm, cum creştineşte se cere. Şi am mai lăsat încă o dată, şi încă o dată, şi încă o dată să fim călcaŃi în picioare. Iar acum, iată, agonizăm! Agonizăm cu toŃii, fie că recunoaştem, fie că nu... Ne canibalizăm. Suntem derutaŃi, învârtindu-ne în cerc după coadă. Apoi, furioşi că n-am prins-o, ne năpustim asupra celorlalŃi, arătându-ne colŃii şi pumnii. Sărim la gâtul lor pentru că nu ne suportăm frustrările, neputinŃele. Voi nu vă simŃiŃi de parcă aŃi fi în Iad? Zâmbesc amar şi-mi spun: Ei, iată, şi Iadul poate fi aici, nu numai Raiul! Dar acum eu simt Iadul şi mă arde, mă arde rău! Şi mă chircesc, mă torsionez, sfârâi şi duhnesc a păcat. Păcatul de a URÂ. Urăsc cu încrâncenare pe cei ce au denaturat istoria noastră, făcându-ne să ne simŃim ca nişte venetici, chiar dacă ne odihnim capetele pe oasele strămoşilor noştri, aici dintotdeauna. Urăsc prea lungul timp până la eliberarea noastră de toate tarele. Urăsc neputinŃa de a fi Ńinut pasul cu cei ce ne-au luminat drumul de-a lungul timpului, nenumăraŃii eroi-martiri trimişi de divinitate pentru a ne spăla de ruşinea tăcerii. Îi

urăsc cu sete pe cei ce se erijează în salvatori ai naŃiei noastre, în realitate îngrijindu-se doar de bunăstarea lor. Iar Alexandru Macedonski spune mai clar ceea ce simt vizavi de aceştia, cu poezia “Ură”: “Dacă-aş fi trăsnet v-aş trăsni, V-aş îneca dacă-aş fi apă, Şi v-aş săpa mormântu-adânc Dac-aş fi sapă. Dacă-aş fi ştreang v-aş spânzura, Dacă-aş fi spadă v-aş străpunge, V-aş urmări dac-aş fi glonŃ, Şi v-aş ajunge. Dar eu, deşi rămân ce sunt, O voce-adâncă îmi murmură Că sunt mai mult decât orice, Căci eu sunt ură. “ Şi ştiŃi ceva? Chiar începe să-mi placă ce simt. E semn că ies din letargie. Voi?

Valentina Sen

łăranul Român - Aprilie 2012 Editorial Doar noi vă putem ajuta!

4

Plecat in U. E.!

Am citit un articol în Evenimentul Zilei - cotidianul naŃional care se vrea a fi ziarul tuturor românilor- care stătută la adresa roamânilor ca ,,cei care au plecat din Ńară, sunt cei care au avut curaj să meargă în căutarea unei

vieŃi decente..., cei care au ramas sunt lingăii şi devalizatorii Ńării..“ . Mi se pare a fi o exprimare nu prea academică, ca să fiu decentă, dar analizand faptele prezentului, prin oglinda trecututlui, vreau să cred ca nu exprimă adevarul. Da, au dreptate într-o privinŃă - sunt mulŃi români din cele mai variate medii sociale care au plecat în U.E.

Sigur, sunt şi mulŃi Ńărani români care au apucat drumul străinătăŃii. Oare cum este afectat Ńăranul şi mediul rural actual de aceasta migraŃie? Oare ce transformări suferă Ńăranul român? O primă transformare s-a vazut la nivel demografic. În urma recensământului de la sfarşitul anului 2011, România are doar doar cu puŃin peste 19 miloane de locuitori. Totodată, s-a stabilit că 53% dintre locuitori trăiesc în mediul urban, faŃă de 47% cât

reprezintă procentul celor care locuiesc la Ńară.

O altă transformare a societăŃii în general, şi a Ńăranului român în special, este cea care ar trebui să îngrijoreze. Este vorba despre schimbările pe care le suferă familia românească.

Familia patriarhală româneasca, mai exact, cu bărbatul care e capul casei, se schimbă fundamental, fiindcă de multe ori femeia este aceea care îşi găseşte de lucru şi aduce bani din Europa, iar bărbatul stă acasă şi are grijă de copii. Ceea ce înseamnă o cu totul altă relaŃie de familie, înseamnă valori răsturnate peste noapte, cateodată greu de digerat. łaranii vin apoi din Europa cu nişte modele care nu sunt ale satului mioritic, îşi fac alte case, care arată opulenŃa proprietarului, neavand nimic de a face cu satul tradiŃional românesc.

Sigur că în aceste case noi, cu acest gen de relaŃii de familie, cu acest gen de muncă, este inevitabil ca viaŃa să fie diferită.

Nu este nici mai rău, nici mai bine. Este doar schimbarea, modernizarea satului romanesc, aşa cum a vazut fiecare pe unde a lucrat. Lucrurile se schimbă, ceea ce e în firea lor, cu tot răul şi tot binele schimbării. Nu putem striga : "Au distrus satul românesc! Unde e casa acoperită cu şindril ă?". Dar nici nu putem accepta să se distrugă traditiile care Ńin de fiinŃa noastră şi de neamul nostru românesc. Să nu uităm ca pe masa de Paşte să punem nu tortilla sau ensaladilla, leberkase ori pizza şi paste, ci mâncăruri tradiŃionale româneşti, care să adune în jurul mesei cu veselie şi tinerii (întorşi de cele mai multe ori de la muncă din străinătate) şi vârstnicii, cei care Ńin uşa casei neferecată cu lanŃuri, cei care încă mai ştiu cum se prepară un delicios drob de miel, cum se încondeiază ouăle sau cum se face cozonacul cu nucă ori pasca. Să nu uităm să-i cinstim pe cei care Ńin casa deschisă, acolo unde cei încă cu putere de muncă au plecat să-şi caute un trai mai bun în Ńări străine! Este de ajuns un sincer ,,sărut mâna”, acea mână muncită în glia Ńării acesteia, în Ńarina românească cea plină de bogăŃii! Prin aceştia noi ca neam nu pierim!

Carmen Curelea

łăranul Român - Aprilie 2012

Interviul lunii Doar noi vă putem ajuta!

5

Ioana Bârză Am cunoscut-o pe doamna conf. univ. Ioana Bârză în 1999, pe vremea când eram secretara Catedrei de matematică din cadrul U.T.C.B. O remarcasem cu uşurinŃă tocmai pentru discreŃia şi modestia sa, atributele oamenilor care năzuiesc permanent spre frumos, spre nobil. ViaŃa, după legile ei aproape neînŃelese de majoritatea oamenilor, după ce ne-a trimis pe fiecare pe drumul său, ne-a adus iar faŃă-n faŃă, pentru mine surpriza regăsirii fiind, mai mult decât evident, un semn divin. Întrebare: Cine este Ioana Bârză? Răspuns: Este fata timidă care a venit în Bucureşti în 1957, deci acum 55 de ani, să dea la Facultatea de Matematică şi Fizică şi iată, după terminarea facultăŃii, am predat studenŃilor de la profilul ingineresc construcŃii până în 2011, când m-am pensionat. Î: Ştiu că aŃi scris multe căr Ńi destinate studenŃilor universit ăŃii şi nu numai. PuteŃi da câteva titluri? Cam câte sunt în total? R: Pe lângă colaborări şi coordonări de cărŃi am scris 15 cărŃi de matematică, cuprinzând cursuri şi culegeri de probleme rezolvate (am preferat cu precădere acest gen, gest preluat apoi şi de alŃii) pentru analiză matematică, algebră liniară, geometrie analitică, geometrie diferenŃială, matematici speciale pentru anul II sau masterat, în română şi franceză. Am avut marele privilegiu de a avea drept conducător de doctorat un mare matematician roman Octav Onicescu, şef de şcoală matematică în domeniul calculului probabilităŃilor. Aceasta mi-a marcat semnificativ activitatea ştiinŃifică ulterioară. Pe lângă lucrările ştiinŃifice publicate în Ńară, am publicat şi nouă lucrări într-o revistă a Academiei Bulgare şi o

monografie (în engleză) la Editura Heron a Academiei Bulgare. Sunt referent la Mathematical Review Ann Arbor S.U.A. Am prelucrat poeziile poetului Ńăran Ion Hanzu din Gura Râului, susŃinând totodată şi financiar publicarea lor la două edituri. Î: Locul dvs. natal este Gura Râului, Sibiu. Este locul de care amintiŃi foarte des, cu plăcere. DescrieŃi-l, vă rog, şi pentru cititorii revistei. R: Gura Râului reprezintă una dintre cele mai vechi şi mai pitoreşti aşezări din Mărginimea Sibiului. Este situată la poalele munŃilor Cindrel şi e una dintre puŃinele zone care au păstrat intacte obiceiurile specifice satului românesc, în care tradiŃionalismul se îmbină armonios cu modernismul. Turiştii pot lua contact direct cu tradiŃiile, portul popular, precum

şi cu vechile meşteşuguri reprezentate prin instalaŃiile hidraulice în stare de funcŃionare: piua de postav şi presa de ulei (pentru obŃinerea uleiului din seminŃe de dovleac). Se păstrează încă multe datini, deosebit de interesante prin ineditul lor: butea sau ceata junilor, obicei legat de sărbătorile de iarnă; chematul fetelor la juni, obicei ce are loc imediat după instalarea primăverii astronomice;



6

opăiŃatul, care premerge lăsatului secului din postul mare. De asemenea Rusaliile şi Ispasul au, la Gura Râului, particularităŃi specifice. Astfel, de Rusalii, naşii oferă finilor micuŃi cupe emailate sau din ceramică, pline cu bomboane ori biscuiŃi, pentru ca acestora să le meargă bine tot anul. De Ispas, bătrânii satului îşi confecŃionează brâie din leuştean, cu care se încing pentru a fi feriŃi de boli. La Gura Râului există însă şi o serie de obiective turistice extrem de interesante: lacurile glaciare “Iezeru Mic” şi “Iezeru Mare”, rezervaŃia omonimă, declarată monument al naturii în anul 1961. Mai e lacul de acumulare din comună, al cărui baraj, cu o înălŃime de 72 m, a fost construit în 1981 şi utilizat pentru alimentarea cu apă a municipiului Sibiu. Muzeul sătesc, înfiinŃat în 1969, în urma celor peste 1.100 de obiecte primite ca donaŃii, reuneşte piese de artă populară (textile, mobilier, pictură) amplasate într-un interior Ńărănesc specific. Localitatea reprezintă şi locul de obârşie al istoricului şi orientalistului Aurel Decei (1905-1976). În Gura Râului există şi trei biserici, două ortodoxe şi o alta de rit greco-catolic datând din 2006 (Biserica Mică). Biserica ortodoxă “Cuvioasa Parascheva” reprezintă un monument istoric care datează de la începutul secolului al XIII-lea (1202). Biserica cu hramul “Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil”, chiar dacă de dată mai recentă (1847) reprezintă o construcŃie monumentală, ctitorul acesteia fiind chiar mitropolitul Andrei

Şaguna. Î: Este evidentă dragostea dvs. pentru locul unde v-aŃi născut şi copilărit. Poate ne povestiŃi puŃin şi despre familia dvs. R: Tata, Ioan Bârză, s-a născut în 1894, 9 februarie, tot în Gura Râului din Mărginimea Sibiului, unde a făcut şi şcoala elementară. Zona aparŃinea Imperiului Austro-Ungar. Pe atunci erau obligatorii 6 (şase) clase elementare şi 3 (trei) ani de repetiŃie. În aceşti trei ani copiii mergeau la şcoală doar de trei ori pe săptămână şi învăŃau toate îndeletnicirile necesare unor buni gospodari, atât pentru fete, cât şi pentru băieŃi. Când tata avea 19 ani, Austro-Ungaria se pregătea să atace România. BăieŃii care nu aveau încă vârsta necesară pentru stagiul militar, erau folosiŃi la transportul cu carele cu boi a alimentelor necesare frontului. MulŃi tineri nu au acceptat ideea de a contribui la atacul împotriva românilor de dincolo de munŃi şi s-au decis să treacă clandestin graniŃa, refugiindu-se în România. Printre ei a fost şi tata, care a ajuns astfel în Bucureşti unde avea să stea vreo trei ani, practicând diverse meserii pentru a-şi câştiga existenŃa... Era un bărbat înalt, 1,90m, drept la stat şi la faptă. Când România a intrat şi ea în război, refugiaŃii ardeleni încercau să plece spre America. MulŃi nu au reuşit, aşa că unii, printre care şi tata, au plecat spre est, în Rusia. Împreună cu un prieten, avocat, aveau să petreacă nişte ani înaintând de-a lungul Transiberienei.



7

Avocatul cunoştea legile, iar tata avea o gândire profundă şi rapidă, găsind imediat soluŃii pentru orice situaŃie dificilă ce apărea. Au stat mai mult timp la Vladivostok, dar au colindat mult în China, Japonia, Singapore, Sumatra etc. Atunci când Uniunea Sovietică şi-a închis graniŃele, au reuşit, în ultimul moment, să se îmbarce pe un vapor cu care aveau să ajungă la Hamburg. Tata stăpânea engleza şi rusa şi avea şi câteva noŃiuni de chineză, germană, maghiară. Ajungând atât de aproape de casă, după 10 ani de peregrinări, s-a grăbit să-şi viziteze mama. A venit pentru o scurtă perioadă, lăsându-şi tot avutul pe vapor. Mama lui a început să plângă în ziua în care trebuia să plece şi l-a determinat să mai rămână puŃin. A rămas dar, între timp, regele României a închis graniŃele. A fost pentru el o suferinŃă de moarte. S-au împlinit vorbele unei clarvăzătoare care i-a spus la Bucureşti: “Te vei întoarce în sat, te vei însura cu o fată Maria şi vei avea mulŃi copii”. Maria – mama - era fiica unuia dintre morarii din sat, cu 12 ani mai mică. Locuind într-o zonă sub-montană, pământul pentru agricultură era puŃin. Tata a realizat o gospodărie închisă, aproape

toate cele necesare fiind produse în interior. El cunoştea pomicultura, apicultura, tâmplăria, cizmăria, argăsitul pieilor, croitoria pentru bărbaŃi. Mama cunoştea toate deprinderile necesare femeii. Deşi eram 10 copii, o duceam mai bine decât mulŃi din familii cu mai puŃini copii, datorită acestei organizări. Copiii erau antrenaŃi la muncă, fără a fi extenuaŃi. Fiecare era mândru să ştie a face cât mai multe lucruri. Aveam o grădină minunată, raiul nostru, plină de fructe de tot felul. Prin altoire, tata obŃinea noi soiuri de pomi, cu fructe de calitate deosebită. ÎnvăŃătorul din sat l-a numit pe tata “Miciurin al satului”. În Rusia fiind, tata a început să aibă idei comuniste, situaŃia de acolo, văzută de el, nefiind cea învăŃată de noi la şcoală. Sovhozurile erau bogate, oamenii darnici,

serviabili, mulŃumiŃi. Uneori, în cinstea oaspeŃilor, tăiau chiar câte un purcel. În Ńară, ideile comuniste au atras ostilitatea legionarilor care încercau să-l atace în tot felul. În scurt timp simpatia pentru comunişti a dispărut, atunci când a văzut cum erau aplicate legile la noi: Cei mai prăpădiŃi ajungeau la conducere, terorizându-i pe cei harnici. Tata era un om corect, harnic, înŃelept, găsind soluŃia imediat pentru orice situaŃie nouă, grea, impusă de comunişti. La un moment dat a fost învins... La moartea lui bruscă, în 1957, mama a rămas cu 7 copii în şcoală şi zero lei venit! Tata a lucrat mulŃi ani la construirea de cabane şi poteci de munte în zona Păltiniş. Când oamenii au trimis-o pe mama să se intereseze de pensia de urmaş, nu a găsit nici măcar o zi de lucru pe numele tatei. Toate zilele lucrate în acea perioadă au fost trecute pe numele fratelui şefului, şef pe care tata îl lansase în politică. Astfel, soŃia acestuia a luat pensia cuvenită mamei, până a decedat. Eram nespus de revoltată, dar mama mă liniştea: “Las-o, tu, că-i beteagă”! Într-adevăr, aceasta a stat la pat toată perioada ce a urmat. Un băiat al ei, ca în MioriŃa, avea nişte oi şi, în urma conflictului cu alŃi ciobani, a fost bătut rău şi azvârlit într-un pârâu. L–au găsit după două saptămâni de căutări, plin de viermi. Împreună cu sora mea Paraschiva i-am creat mamei o pensie decentă, crescând-o odată cu devalorizarea. La un moment dat a refuzat s-o mai primească, spunând că se descurcă cu ce câştigă Octavia, altă soră a mea, ele locuind împreună. M-a săgetat refuzul ei. Doar nu va muri anul acesta!? Aşa a fost. Era 1991. A murit frumos. Într-o zi i-a spus unei vecine: “Vai, vecină, sunt atât de fericită! Am tot ce-mi trebuie, nu mă mai doare nimic. Am copii buni”. A doua zi a intrat în comă, iar a treia zi a murit, nu înainte de a deschide ochii şi a o mai privi pe Maria, sora noastră cea mai mare, care tocmai intrase pe uşă.



8

Tata a plecat dintre noi la 63 de ani, dar am avut tot timpul senzaŃia că de acolo unde s-a dus ne-a urmărit şi ajutat în toate momentele esenŃiale. Mama, împreună cu alte două femei din sat, au fost chemate la Sibiu pentru a li se înmâna diplomele şi insignele de “mame eroine”. Atât. Nu ajutoare băneşti sau alt gen de ajutor. Nimic. O diplomă! Toată viaŃa a dat “cote” dar ajutor de la stat nu a primit niciodată. Cu toate acestea nu am auzit-o plângându-se niciodată de acest lucru. Când aud mereu: “Nu ni se dă!” din gura atâtor români, trăiesc un puternic sentiment de silă şi durere. Am întâlnit mulŃi oameni pe care i-am respectat şi îi respect dar, deasupra tuturor, rămân părinŃii! Trei dintre fraŃii mai mari – Maria, Pavel, Petru – s-au căsătorit în sat. Deşi au învăŃat bine, nu au prins vremuri uşoare pentru continuarea studiilor. Dintre cei 7 rămaşi în scoală la moartea tatălui, 6 au urmat studii superioare în Bucureşti, onorându-şi apoi locurile de muncă: Paraschiva – cadru didactic la Fac. de Farmacie din I.M.F.Bucuresti; Ion – inginer, absolvent al Politehnicii Bucureşti, T.C.M.; Ioana (eu) – cadru didactic la Catedra de matematici a U.T.C.Bucureşti; Elena – inginer, absolventă a Fac. de InstalaŃii din U.T.C.Bucureşti; Ilie – cadru didactic la Catedra de analiză de la Fac. de Matematică a UniversităŃii Bucureşti, fost olimpic internaŃional la matematică, apoi rezident în Suedia; Raveca – profesoară de chimie la liceu, absolventă a Fac. de Chimie a UniversităŃii Bucureşti. ...Când venea mama în Bucureşti o aşteptam la gară toŃi 6!... Eram tineri şi frumoşi! Cadou de la Dumnezeu! EducaŃia primită în familie, bazată pe muncă şi respect, ne-a ajutat să trecem prin viaŃă depăşind toate necazurile, ostilităŃile. Ştiam că trebuie să muncim, că binele se răsplăteşte cu bine, că trebuie să-i ajuŃi şi să-i respecŃi pe ceilalŃi. La locul de muncă nu s-au potrivit deloc aceste principii. Ne-am izbit de un zid. Fiecare a avut de suferit lovituri, înfrângeri, dezamăgiri. Totuşi, în final, am căzut în picioare! “O conştiinŃă curată este o veşnică sărbătoare”! Privind în urmă, avem satisfacŃia că nu am făcut compromisuri. Din respect pentru tata şi pentru ideile sale politice, am refuzat, în majoritate, să fim pionieri, U.T.C.-işti, membri ai P.C. Acest fapt ne-a adus mari dezavantaje, dar ne-am păstrat echilibrul existenŃial. Privind în urmă, suntem fericiŃi. MulŃumim lui Dumnezeu pentru atâtea lucruri frumoase pe care ni le-a dat! Î: Mai există amprenta pusă personalităŃii dvs. de către locul natal, având în vedere că locuiŃi de 55 de ani în Bucureşti? În ce măsură satul românesc, respectiv Gura Râului, mai este prezent în viaŃa dvs.? R: Locul natal şi-a pus amprenta definitiv asupra personalităŃii noastre. Noi, Ńăranii din Ardeal, indiferent ce am ajuns în timp, suntem mândri de originea noastră. Locurile natale au fost de vis. Copilăria cuprindea libertatea de a colinda peste tot, de a ne bucura de toate frumuseŃile lăsate de Dumnezeu acolo, de a fi fraŃi cu toŃi vecinii. Am îndrăgit, în primul rând, muzica populară de acolo, apoi m-am apropiat de cea simfonică, clasică. Nimic nu mi s-a părut mai frumos, mai dureros, mai impresionant, decât o doină cântată departe pe un deal de un român care cosea fânul sau otava, îmbrăcat în haine ”româneşti”. Copilăria o avem în suflet. Satul românesc a fost şi va rămâne mereu prezent în sufletul nostru. “Gurenii” din Bucureşti au fost iniŃiatorii reînfiinŃării SocietăŃii “Reuniunea Mărginimii Sibiului” care avea şi un ziar al ei. Ne întâlnim acum mai rar, pentru câte o activitate culturală. Au avut loc manifestări culturale importante, frumoase, la Muzeul Satului, Sala Dalles etc.



9

Păcat că tineretul nu prea mai participă! O manifestare de suflet o constituie pentru noi şi Festivalul InternaŃional de folclor “Ion Macrea”, festival anual în memoria consăteanului de pe uliŃa noastră, Ion Macrea. Î: Ce mai face Ioana Bârză acum, după pensionare? Am văzut că sunteŃi într-o permanentă perfecŃionare: studiaŃi limbi str ăine, pictaŃi, călători Ńi etc.

R: O, totul e să-Ńi doreşti, să nu te plafonezi! După pensionare se pot face multe lucruri dorite dar de care nu aveam timp înainte! Desigur, dacă sănătatea permite. Eu m-am apucat de pictură, sunt mulŃumită de ce am realizat în acest an. Am deja un album şi am fost solicitată pentru o expoziŃie, bineînŃeles fără vânzare, picturile fiindu-mi un fel de copii de care mi-e greu să mă despart. În permanenŃă am urmat cursuri de tot felul: stenografie, croitorie, turism, limbi străine etc. În ultimii ani am urmat cursuri de limba maghiară, a 7-a studiată. Am reluat turismul montan care, până nu demult, a fost una din marile pasiuni. Î: A Ńi călătorit mult, având ocazia să faceŃi comparaŃii între Ńara noastră şi cele vizitate, din punct de vedere politic, economic, cultural. V-a trecut, fie şi pentru o clipă, prin gând să părăsiŃi Ńara definitiv? R: Nu, nu mi-a trecut prin cap aşa ceva! Am fost, am vizitat, mi-am bucurat ochii şi sufletul, dar atât! Cum să nu mă întorc ACASĂ? Î: Ca tot omul frumos, sunteŃi un om de caritate. SpuneŃi-ne, vă rog, câteva cuvinte despre copiii pe care-i ajutaŃi. R: În viaŃă mi-a plăcut mai mult să ajut decât să fiu ajutată. Am dat o mulŃime de meditaŃii gratis sau pe mai nimic. Am scris multe cărŃi pe banii mei şi le-am donat universităŃii pentru care nu mi-a mulŃumit

nimeni. Însă cei din Republica Moldova mi-au mulŃumit. AfirmaŃia: “CărŃile dânsei se procură pe sub mână şi se xeroxează în draci!” am luat-o ca pe un drag compliment. Am căutat să ajut cât am putut unele persoane în necaz, cu bani, haine, vorbe bune, unele servicii. Un prieten mărginean, inginerul Emil PârpăriŃă, ne-a spus cândva: “Să ne unim forŃele şi să facem fapte bune!”. Şi le-am unit! Avem prietene cu nepoŃi mai bogaŃi, îmbrăcaŃi cu lucruri “de firmă”. Cum copiii cresc şi părinŃii nu-s zgârciŃi, ei oferă aceste lucruri celor mai puŃin avantajaŃi. Aşa că, împreună cu Paraschiva, strângem aceste lucruri, Emil le duce în sat, iar Ileana le distribuie după necesităŃi. Ileana asigură pregătirea matematică gratuită pentru copiii din sat care au nevoie, de la clasa întâi până la a douăsprezecea. Fiecare din fraŃi se străduieşte să facă ceva ca să nu fie mai prejos. Ne simŃim bine în această postură. ...Ne-am despărŃit doar îmbrăŃişându-ne. Iată, o regăsisem pe aceeaşi Ioana Bârză cu acel caracter deosebit al omului educat după valorile spirituale dobândite “la Ńară”, omul care poate vorbi continuu despre locurile natale şi oamenii acelor locuri dar care nu-şi găseşte cuvintele când trebuie să se descrie. Mă simŃeam ca un copil care ascultase o poveste frumoasă, poveste pe care m-am grăbit să v-o împărtăşesc...

Fotografii din arhiva personală. Interviu realizat de Valentina Sen


Agricultur ă românească Doar noi vă putem ajuta!

10

A fost odată un grup de 5 prieteni care au avut iniŃiativa de a duce alimente donate unor semeni de-ai lor, izolaŃi din cauza zăpezii în comuna Bisoca, judeŃul Buzău.

După o săptămână au repetat gestul, însumând 60 de suflete de data asta.

Aceste poze sunt dovada unuia dintre cadourile primite de participanŃi.


Agricultur ă românească Doar noi vă putem ajuta!

11

Sunt peisaje minunate, pe care nu le poŃi uita cu una cu două, din fericire.

Pe acele meleaguri buzoiene am întâlnit oameni bucuroşi că cineva s-a gândit şi la ei, că cineva le-a bătut în poartă, că cineva le-a oferit ceva şi le-a ascultat oful.

Expresivitatea, sinceritatea şi naturaleŃea lor uimitoare au fost un dar neaşteptat dar bine primit.

Participând la acesta acŃiune am oferit puŃin din timpul şi energia mea, primind la schimb mult mai mult de atât, primind ceva ce-

mi va hrăni sufletul mult timp de acum încolo. Sen Radu Ştefan


LegislaŃie românească Doar noi vă putem ajuta!

12

O. nr.46/05-03-2012 (M.A.D.R.) ORDIN al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale privind aprobarea Procedurii de emitere a certificatului de origine pentru biomasa provenită din agricultură şi industriile conexe, utilizată drept combustibil sau materie primă pentru producŃia de energie electrică O. nr.21/07-03-2012 (A.N.S.V.S.A.) ORDIN al preşedintelui AutorităŃii NaŃionale Sanitare Veterinare şi pentru SiguranŃa Alimentelor privind modificarea anexei nr. 3 la Norma sanitară veterinară care stabileşte modelul de paşaport pentru mişcarea intracomunitară a animalelor de companie: câini, pisici şi dihori domestici, precum şi procedurile cu privire la tipărirea, completarea şi legalizarea acestuia, aprobată prin Ordinul preşedintelui AutorităŃii NaŃionale Sanitare Veterinare şi pentru SiguranŃa Alimentelor nr. 8/2007 O. nr.23/12-03-2012 (A.N.S.V.S.A.) ORDIN al preşedintelui AutorităŃii NaŃionale Sanitare Veterinare şi pentru SiguranŃa Alimentelor pentru modificarea şi completarea Normei sanitare veterinare privind implementarea de către autorităŃile sanitare veterinare de la posturile de inspecŃie la frontieră a măsurilor ce trebuie aplicateîn cazul activităŃilor de import şi tranzit de mărfuri supuse controlului sanitar-veterinar, găsite necorespunzătoare, aprobată prin Ordinul preşedintelui AutorităŃii NaŃionale Sanitare Veterinare şi pentru SiguranŃa Alimentelor nr. 35/2005 O. nr.53/12-03-2012 (M.A.D.R.) ORDIN al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale pentru aprobarea Listei gradatorilor autorizaŃi O. nr.54/13-03-2012 (M.A.D.R.) ORDIN al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale pentru modificarea Schemei de ajutor de minimis "Sprijinirea activităŃilor economice în vederea diversificarii economiei rurale şi a creşterii calităŃii vieŃii în spaŃiul rural", aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 567/2008 O. nr.10/1016/27-02,14-03-2012 (M.A.D.R., M.M.P.) ORDIN al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale şi al ministrului mediului şi pădurilor privind prohibiŃia pescuitului în anul 2012 O. nr.57/15-03-2012 (M.A.D.R.) ORDIN al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale privind completarea Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 96/2011 pentru aprobarea componenŃei, organizării şi funcŃionării Comitetului consultativ pentru sectorul pescăresc L. nr.54/19-03-2012 LEGE privind desfăşurarea activităŃilor de picnic O. nr.60/22-03-2012 (M.A.D.R.) ORDIN al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale privind recunoaşterea Acordului interprofesional pentru sfecla de zahăr - recolta anului de comercializare 2012/2013 O. nr.296/23-03-2012 (M.D.R.T.) ORDIN al ministrului dezvoltării regionale şi turismului pentru modificarea şi completarea Procedurii privind evaluarea laboratoarelor de analiză şi încercări în activitatea de construcŃii în vederea autorizării, aprobată prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi turismului nr. 1.497/2011 O. nr.61/26-03-2012 (M.A.D.R.) ORDIN al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale privind autorizarea şi controlul cultivatorilor de plante modificate genetic şi măsuri pentru asigurarea coexistenŃei plantelor modificate genetic cu cele convenŃionale şi ecologice

łăranul Român – Aprilie 2012

FinanŃarea agriculturii Doar noi vă putem ajuta!

13

Banca Comerciala Carpatica sprijină agricultura românească Banca Comercială Carpatica vine în sprijinul agriculturii oferind produse de creditare adaptate nevoilor de finanŃare ale producătorilor agricoli. Astfel, banca are în portofoliu credite APIA (pentru bunăstarea păsărilor şi porcinelor, APIA SAPS şi APIA AXA II), creditul Agricol şi creditul Rădăcini. Creditele APIA sunt cuprinse în programul de finanŃare derulat în baza unei convenŃii încheiate între Banca Comercială Carpatica şi AgenŃia de PlăŃi şi IntervenŃie pentru Agricultură (APIA). Creditul APIA pentru bunăstarea păsărilor şi porcinelor se adresează clienŃilor care deŃin, cresc sau exploatează păsări/porcine, individual sau în forme juridice, conform legislaŃiei în vigoare, în scopul obŃinerii producŃiei agricole eligibili pt. ajutoarele de stat APIA, în timp ce creditul APIA AXA II vine să sprijine activităŃile agricole care se desfăşoară în zone defavorizate, conform PNDR. Creditul APIA SAPS funcŃionează pe baza unei scheme de plata unică pe suprafaŃă (SAPS) şi consta în acordarea unei sume uniforme pe hectar, plătibilă o data pe an, decuplata total de producŃie, respectiv de 91 EUR/ha, denominaŃi în lei la cursul leu/euro comunicat de Banca Centrala Europeana la 30 septembrie 2011. Valoarea creditului acordat de banca este de maxim 80% din suma cuvenita din SAPS. Perioada de creditare se derulează până la încasarea subvenŃiilor SAPS virate de APIA în conturile beneficiarilor deschise la Banca Comerciala Carpatica SA, dar nu mai târziu de 30.06.2012 inclusiv. Dobânda se dife-renŃiază în funcŃie de ratingul BNR al clienŃilor – A, B, sau C aferent ultimelor situaŃii financiare declarate la RECOM. „Unul dintre obiectivele noastre strategice este susŃinerea agriculturii ce a înregistrat în 2011 un an excelent, fiind consi-derat unul dintre motoarele de creştere economica. Astfel, prin lansarea creditului APIA SAPS, sprijinim în mod direct exploată-rile agricole, fiind un instrument de susŃinere a capitalului de lucru pentru desfăşurarea activităŃilor curente de către beneficiarii schemei de plata unică pe suprafaŃă. CondiŃiile de creditare sunt accesibile, costurile sunt avantajoase, iar soluŃionarea cererii de credit este rapidă, banca oferind consultanŃă gratuită pe toată perioada pregătirii documentaŃiei de accesare a creditului”, declara George Ciobănaşu, Director General Adjunct al Băncii Comerciale Carpatica. Creditul Agricol are ca obiectiv sprijinirea sectorului agricol, prin punerea la dispoziŃia producătorilor agricoli a fonduri-lor necesare susŃinerii activităŃii curente proprii desfăşurate. Creditul se adresează persoanelor juridice şi asimilate acestora, care exploatează terenuri agricole sau efective de animale, în scopul obŃinerii producŃiei agricole destinate comercializării şi/sau de-rulează activităŃi legate de piscicultură, acvacultură sau apicultură. Perioada de creditare este de maxim 12 luni, costurile credi-tului pot fi personalizate şi se pot utiliza mai multe tipuri de garanŃii. Creditul “Rădăcini” este un produs destinat achiziŃionării de terenuri agricole, precum şi reabilitării acestora în vederea exploatării agricole. Beneficiarii creditului „Rădăcini” pot fi producătorii agricoli persoane juridice şi cei asimilaŃi acestora, care sunt organizaŃi conform legii şi desfăşoară activităŃi legale potrivit actului constitutiv. Perioada de creditare este extinsă, de ma-xim 10 ani, un avantaj major al acestui produs fiind perioada de graŃie de maxim 2 ani pentru plata principalului şi maxim 6 luni pentru plata dobânzii. Banca Comerciala Carpatica nu solicită aport propriu în cazul în care beneficiarul creditului are în propri-etate un teren în suprafaŃă cel puŃin egală cu cea a terenului/terenurilor care se doreşte a fi achiziŃionat(e) prin creditul oferit, iar pentru celelalte situaŃii cuantumul aportului propriu este de minim 10% din valoarea fără TVA a terenului/terenurilor ce urmea-ză să fie achiziŃionat(e). Prin intermediul creditului “Rădăcini”, Banca va putea finanŃa şi societăŃile start-up pentru achiziŃia terenurilor în suprafaŃă cel puŃin egala cu cea a terenurilor aflate în proprietatea lor. Rambursarea creditului se poate face în tranşe, conform unui grafic de rambursare ce poate fi structurat în funcŃie de nevoile firmei. „Oferim creditul “Rădăcini” – cu un nume cat se poate de sugestiv, pentru a ne adresa cât mai specific necesităŃilor fer-mierilor, având în vedere că în momentul de faŃă există un număr foarte mare de terenuri cu potenŃial în zone agricole, dar care sunt nelucrate. Este un credit căruia i-am ataşat multiple avantaje, tocmai pentru a fi cât mai uşor de accesat şi de rambursat, Ńinând cont de sezonalităŃile specifice agriculturii. Astfel, unul dintre principalele beneficii este perioada de graŃie de maxim 2 ani pentru plata principalului şi maxim 6 luni la plata dobânzii, în funcŃie de termenul estimat pentru recoltarea şi comercializa-rea producŃiei obŃinute din exploatarea suprafeŃelor achiziŃionate din credit.”, declara George Ciobănaşu, Director General Ad-junct al Băncii Comerciale Carpatica. Creditul “Rădăcini” a fost desemnat produsul anului 2011, premiul fiind oferit de revista PiaŃa Financiară.

George Ciobănaşu Director General Adjunct

Banca Comercială Carpatica


Bucătărie românească Doar noi vă putem ajuta!

14

Una din cele mai populare gustări este heringul sărat.

Felii grăsuŃe de hering stropite cu ulei şi servite cu

solzişori de ceapă, sunt nelipsite de pe mesele

noastre de sărbători. Cu toate acestea, le servim cu mare savoare la o cină cu cartofiori fierŃi. Doar, să curăŃi şi să tai bucăŃi un hering, este unul din cele mai simple moduri de a

prepara rapid o cină. Dar, cât de mare poate fi

dezamăgirea, dacă peştele cumpărat este prea sărat!

Desigur peştele se poate

înmuia în apă, dar gustul va fi departe de cel dorit :( Pe vremea calda a anului, se mai adaugă riscul să cumpăram un peste, cu

miros neplăcut. Anume din acest motiv, multe gospodine se gândesc, oare de ce n-ar săra acasă peştele. Heringul condimentat sărat cu propriile mâini, este mult mai gustos decât cel pe care-l găsiŃi pe rafturile magazinelor. Plus, plăcerea de a mânca peştele, sărat acasă este avantajat şi de diferenŃa de preŃ. Prin urmare, peştele sărat acasă este delicios şi rentabil economic. Eu am folosit Hering din Marea Baltica-Clupea harengus membras, puteŃi folosi orice peşte din familia Clupeidae ( gingerică, hering, scrumbie ş.a.) Hai să încep cu reŃeta, că am băgat cam multă teorie :)) ce nu mă caracterizează pe mine deloc ☺ Ingrediente: 1 kg de peşte 1 linguriŃă de seminŃe de muştar alb 1 lingură de boia dulce 2~3 frunze de dafin rupte bucăŃele 1 lingură de ienibahar 1/2 linguriŃă de coriandru 1 linguriŃă boabe de piper negru


Bucătărie românească Doar noi vă putem ajuta!

15

2 linguri cu vârf de sare 1 lingura cu vârf de zahăr 0,5 litri de ulei rafinat de floarea soarelui Mod de preparare:

1. AmestecaŃi toate

ingredientele într-un vas care

se închide cu capac, adăugaŃi

peştele curăŃat de capuri şi

lăsaŃi să se săreze 24 de ore.

2. Acest peşte se

serveşte cu cartofi fierŃi,

piure de cartofi, se foloseşte la tartine cu pâine neagră unsă cu unt, se poate servi şi ca o salată cu solzişori de ceapa

cu puŃin oŃet sau suc de lămâie şi cu mazăre verde din conservă, e minunat de bun! Personal, cumpăr peste sărat gata

foarte rar, prefer să-l fac acasă pentru că e mult mai gustos şi nu risc să mănânc saramură împuŃita ☺ !

Pofta buna ! http://anastassiacafe.blogspot.com/

Anastasia Gherjavschi


Obiceiuri şi tradi Ńii Doar noi vă putem ajuta!

16

Urieşii Înaintea noastră au trăit, cum or fi trăit, urieşii. Multe nu ştim despre dânşii. Şi mai ales, nu ştim bine, multe lucruri despre dânşii. De vorbit, vorbeşte lumea care încotro, fel şi chipuri, despre viaŃa lor, dar tot pe achipuite. Că ei s-au dus demult de tot de pe faŃa pământului acestuia, pe care ni l-au lăsat noua moştenire. De unde şi cum s-au dus, nu ştim şi n-avem de unde şti. Poate li s-a făcut şi lor lehamite, bieŃii, de atâta chin şi atâta necaz şi, înciudându-se pe viaŃă, or fi blestemat pământul şi în urma blestemului vor fi murit. Aşa zic unii. Şi, la dreptul vorbind, cum n-aveau să se înciude şi cum n-aveau sa moara blestemând, când pământul care-i crescuse şi-i hrănise nu-i mai putea hrăni acum? Nu vedeŃi? Pe noi, care suntem te miri ce şi mai nimica, mai-mai că nu ne mai Ńine sărmanul pământ, d-apoi pe urieşi! De aceea, Dumnezeu s-a arătat foarte înŃelept. Când a văzut că nu mai este nici un chip cu urieşii aceştia, când a văzut, cu ochii înŃelepciunii lui, că urieşii îşi trăiseră traiul, a poruncit grabnic să mai guste ei de-acolea înainte şi moartea, măcar că îşi închipuiau că au să poată stăpâni pământul lui Dumnezeu în vecii vecilor. Dar până să guste moartea, şi-au gustat multă vreme viaŃa. De mari erau mari straşnic, că doar de ce li se zicea uriesi. N-aveŃi decât să va uitaŃi şi să judecaŃi singuri după mormântul fetei de urieşi, care se află în fata satului Sârbi, Ńinutul Dorohoiului. Şi băgaŃi bine seama! Acolo-i îngropată o fată de

şapte ani, iar mormântu-i lung, cât vezi cu ochii, ca o spinare de deal, cât Ńine zarea spre asfinŃitul soarelui. Tot aşa, când s-au găsit ciolanele de urieşi la SuliŃa, Ńinutul Botoşanilor, se minuna lumea!… Şi aşa, ca toate lucrurile şi ca toate făpturile îşi au şi urieşii povestea lor. Aşa, nu mai departe, când era trimesă fata ceea de uriaş s-aducă sita din Cordun, de la vreun megieş, ea se întinde spre partea locului, păşea de trei ori şi venea înapoi. Oriunde ar fi vrut să meargă, singură-şi tăia calea, ca toŃi urieşii. Şi umblând fata ceea de uriaş pe câmp, într-o vale, găseşte nişte oameni de-ai noştri, arând. Şi n-are de lucru? Îi ia binişor cu plug, cu boi, cu totului tot şi punându-i în palma, îi aduce acasă. Zice: - Iacă, mamă, ce fel de furnici am găsit eu! - Dă-le pace, draga mamei. Nu-i omori căci, după moartea noastră, neamul lor are să stăpânească pământul lui Dumnezeu!… Atunci s-a întunecat fata, a cuprins-o mare jale şi, de părere de rău, a prins a plânge. - Doamne, mamă, Doamne! Nişte bicisnici ca dânşii au să vie după noi? Ei au să se laude cu acoperămintele mormintelor noastre?… Şi plângând aşa fata, i-a căzut o lacrimă-n palmă. Lacrima, fără zăbava, a înecat oameni şi boi şi totului tot. Că era lacrima de uriaş… Urieşi-urieşi, dar şi vremea urieşilor acum se-mplinise. Şi ei,

ca-n ceasul morŃii îşi făceau de cap. Se jucau cât nu Ńi-i vremea, cu Luna şi cu Soarele, de nu se stăveau nici pic de răul lor. Ba, se cumpeneau a se împotrivi şi lui Dumnezeu sfântul, care le dădea mereu de grija să se astâmpere şi să nu se zghihuiască, c-au să deie de boală. Urieşii nu şedeau binişor, ci se jucau cu Luna şi cu Soarele, vrând, într-o bună dimineaŃă, să facă ei aşa un chip, încât să înfingă cuŃitul în podelele cerului şi astfel, din cer, sa curgă pâraie de lapte dulce, daca v-au mai auzit urechile o bâzdâganie ca asta! Şi-a slobozit Dumnezeu atunci izvoarele cerului şi-a dat drumul potopului celui dintâi şi socotiŃi că a fript cu asta pielea urieşilor? Dar ei nici gând n-aveau să se-nece, obraznicii. Era mare apa, nici vorbă. Dar ce-Ńi era bun? Ca urieşii rămâneau cu capetele afara, sus, la Dumnezeu. Ce sa facă atunci şi Dumnezeu? A pornit alt rând de potop, mai grozav. Păsările cerului s-au năpustit asupra lor, le-au mâncat capetele şi cu asta le-a venit de hac Dumnezeu. S-au dus, s-au stins demult urieşii. Dar ei n-au uitat să ne lase drept moştenire mormintele lor, care se ivesc ici colo pe faŃa pământului. Şi aşa nici noi nu vom uita să lăsăm mormintele noastre moştenire urmaşilor noştri, care au să fie nici mai mari, nici mai mititei, decât cum se aude: doisprezece au să-ncapă-n voia cea mai buna într-un cuptor. Şi-apoi azi nu vezi, cum este? Acum eşti mic, acum eşti mare, acum nu eşti deloc!

(D. Furtuna, Izvodiri din bătrâni, Firicele de iarba, Buc., Edit,. Minerva, 1973) Pagină realizată de Valentina Sen



17

LUNA LUI PRIER VIE VREMEA PRIELNICA PENTRU łĂRAN!

Aprilie sau prier (adică timp prielnic pentru recolte şi animale) este cea de-a doua lună de primăvară. Singura sărbătoare cu dată fixă a acestei luni este Sfântul Gheorghe, prăznuit pe data de 23 aprilie, dar sunt numeroase sărbătorile cu dată schimbătoare, deoarece luna aprilie este luna Sfintelor Sărbători de Paşte în acest an: Sâmbăta lui Lazăr, Floriile, Joimari, Săptămâna Luminată sau Duminica Tomii. Luna aprilie debutează într-o zi de duminică, când se prăznuieşte Maria Egipteanca, dar este şi ziua declarată a păcălelilor - 1 aprilie. Datina populară spune că cine nu Ńine sărbătoarea religioasa va avea de suferit tot anul lovituri, atât el cât şi animalele sau păsările lui. Totodată, cine nu păcăleşte în aceasta zi, va fi păcălit tot anul, dar trebuie Ńinut cont că păcălelile trebuie făcute până la ora 12, după nu mai au nici un efect. Sâmbăta lui Lazăr – 7 aprilie Învierea lui Lazăr este sărbătorită în Biserica Ortodoxă cu o zi înainte de Duminica Intrării lui Hristos în Ierusalim. Cele două zile alcătuiesc împreună hotarul şi puntea de legătura între Postul Paştelor şi Săptămâna Patimilor: sunt două zile de prăznuire, o anticipare a bucuriei pe care o va aduce, peste o săptămână, Învierea lui Hristos - biruinŃa asupra morŃii. Floriile – 8 aprilie Sărbătoarea Intrării lui Hristos în Ierusalim este cunoscută în popor sub denumirea de Florii. După modelul mulŃimii din cetatea Ierusalimului, care l-a întâmpinat pe Mântuitorul cu ramuri de finic, Biserica Ortodoxa a rânduit ca în această zi să împartă credincioşilor ramuri de salcie binecuvântate. Ramurile de salcie simbolizează biruinŃa vieŃii asupra morŃii. În duminica Floriilor, Biserica a rânduit să fie dezlegare la peşte. În seara acestei duminici, încep deniile din săptămâna Sfintelor Patimi. În popor exista credinŃa că cei care nu pot ajunge la biserică, în special din motive de sănătate, trebuie să fie loviŃi cu aceste ramuri de salcie binecuvântate, strigându-se în mod repetat: "Ieşi, boală, întoarce-te sănătate!" Cel care lovea trebuia să rostească următoarele:

"Nu sunt eu cel ce te loveşte Ramura de salcie te loveşte

Nu tu eşti în suferinŃă Ramura este cea care suferă

În curând va fi Paştele". Se dau câteva ramuri de salcie la vite ca să mănânce, iar livezile şi viile sunt împodobite ca să dea roade bogate.

De Florii , una dintre marile sărbători ortodoxe, elementele creştine şi precreştine se îmbină în mod fericit, rezultând tradiŃii şi obiceiuri extrem de pitoreşti. Cel care se împărtăşeşte de Florii are mari şanse să i se împlinească orice dorinŃă îşi va pune când se apropie de preot.



18

Cu ocazia Sărbătorii de Florii, femeile coc plăcintele pe care le dau de pomana săracilor ca să nu moară de dorul lor, aşa cum a păŃit mama lui Lazăr. Acum se aerisesc hainele şi zestrea. Înaintea marii sărbători, fetele mari din Banat şi Transilvania obişnuiesc să pună o oglindă şi o cămaşă curată sub un par altoit. După răsăritul soarelui sunt luate şi le folosesc în farmecele de dragoste şi sănătate. În acelaşi timp, daca cineva îndrăzneşte să se spele pe cap chiar în ziua de Florii, fără apă descântată şi sfinŃită, riscă să albească. TradiŃia mai spune că aşa cum va fi vremea de Florii, aşa va fi şi în prima zi de Paşti. Zile cu Denie – 9-13 aprilie Deniile sunt slujbe de seara, care se Ńin după orele 18, iar în limba slavonă cuvântul denii înseamnă zilnic. Deniile sunt unele dintre cele mai profunde, frumoase şi înălŃătoare slujbe creştine, fiind Ńinute în Postul Mare al Paştilor, mai frecventate de lume fiind Deniile din Săptămâna Mare care atrag o mulŃime de credincioşi. Şirul emoŃional al Deniilor din Săptămâna Mare începe în seara din Duminica Floriilor. Apoi, de luni până vineri, în ziua cumplită a răstignirii, preoŃii rostesc rugăciuni ritualice, cântări, citesc fragmente liturgice din Vechiul Testament. Pana la începerea Deniilor, în săptămâna a cincea din Postul Paştilor, satele trebuie curăŃate şi primenite, începând cu casele şi ogrăzile. Toata lumea munceşte, inclusiv copiii. După ce văruiesc pomii din livezi şi grădini, se îmbracă în haine de sărbătoare şi se duc la biserică. Magia Deniilor îi tulbura şi îi farmecă, la fel ca pe mamele, bunicile şi surorile lor, care în Săptămâna cea Mare întra în biserică cu capul acoperit de o năframă neagră. Mai ales în trecut, pentru Săptămâna Patimilor erau caracteristice următoarele tradiŃii(păgâne şi creştine): - respectarea stricta a postului; - păstrarea liniştii şi a tristeŃii generale; - împărtăşirea la biserica, iertarea reciproca între oameni; - focuri rituale;- îngrijirea locuinŃelor; - curăŃenia prin curŃi;- întreruperea provizorie a lucrărilor principale pe câmp; - interdicŃia unor importante lucrări casnice; - confecŃionarea sau achiziŃionarea unor haine noi pentru sărbătoare; - tăierea vitelor şi păsărilor pentru sărbători; - tocmirea lăutarilor pentru hora satului. Luni Luni este pomenit Iosif cel prea frumos, care a fost vandut de fratii sai pe 30 de arginti unor negutatori ismailteni, dupa cum a vandut Mantuitorul de catre Iuda, tot pe 30 de arginti, evreilor. Este pomenit si smochinul cel neroditor, la care Mantuitorul venind flamand si negasind roade, l-a blestemat, iar smochinul s-a uscat pe loc. Marti Marti este pomenita pilda celor 10 fecioare. Cinci dintre ele, fiind intelepte, au avut untdelemn de ajuns pentru candelele lor (adica, fapte de milostenie) cu care au iesit intru intampinarea mirelui, iar cinci, fiind nebune, n-au avut untdelemn si s-au stins candelele lor, iar Domnul nu le-a mai primit. In calendarul crestin ortodox in aceasta zi, 11 aprilie se mai sarbatoreste si Sfantul Mucenic Antipa- cel care in credinta populara este sfantul dintilor, iar cine nu-l cinsteste va avea dureri de dinti tot anul. Miercuri Miercuri se face pomenirea femeii pacatoase, care afland ca Mantuitorul se afla in casa lui Simon Leprosul, a luat un vas cu mir inmiresmat, al carui pret era 300 de dinari, ca sa-i toarne pe capul Lui si cu parul capului ei stergea lacrimile ce-i picau din ochi pe picioarele Domnului. Pentru aceasta fapta a fost dojenita de Iuda Iscarioteanul, spunandu-i ca “mai bine s-ar fi vandut si banii dobanditi s-ar fi impartit saracilor”, iar Mantuitorul i-a raspuns, zicand “Las-o pre dansa ca spre ingroparea mea a facut aceasta! Pre saraci pururea ii aveti cu voi, iar pre mine, nu ma aveti pururea.” Joi In Joia Mare praznuim patru lucruri: - Spalarea picioarelor ucenicilor de catre Mantuitorul, dandu-le prin aceasta lor si noua pilda de smerenie; - Cina cea de Taina, adica asezarea Sfintei Cuminecaturi; - Rugaciunea cea mai presus de fire, in gradina Ghetsimani;



19

- Vinderea Domnului de catre Iuda pentru 30 de arginti. Pentru Joia Mare credinta populara spune ca cine doarmne in aceasta zi, ava fi lenes tot anul (in special femeile).Se spune totodata ca mortii vin in aceasta zi la vechile locuinte, unde stau pana in sambata dinaintea Rusaliilor. In Joia Mare se vopsesc ouale, rosii –ca sangele Mantuitorului – in mod traditional, dar si de alte culori sau incondeiate. Tot in aceasta sfanta zi se coace si Pasca, prajitura pascala, in forma rotunda deoarece se spune ca scutecele Mantuitorului au fost rotunde. Exista zone in care traditia coacerii pascai este pentru ziua de sambata mare.

Tot pentru aceasta zi, exista practice necrestinea cum ar fi cea a focurilor ritualice de incalzire a mortilor. Acestea se fac, de obicei, chiar in mijlocul gospodariei. Dupa aceasta zi batranii spun ca nu mai este bine de mancat urzici, deoarece in Joia Mare are loc ,,nunta urzicilor”,

cand infloresc si nu mai sunt bune de mancat. Vineri Vinerea Mare (Prohodul) se mai numeste si Vinerea Pastilor, Vinerea Patimilor sau Vinerea Seaca. Conotatiile legate de aceste denumiri sunt date de ceea ce se intampla in aceasta zi: - se numeste Vinerea Pastilor pentru ca este ultima vineri dinaintea Pastelui; - se numeste Vinerea Patimilor deoarece in aceasta zi a patimit si a fost rastignit Iisus;

- se numeste Vinerea Seaca pentru ca cei mai multi romani au obiceiul de a tine post negru (nu mananca si nu beau nimic toata ziua); - se numeste Vinerea Mare pentru ca este ultima vineri din Saptamana Mare. O datina practicata in Vinerea Mare este aceea a scaldatului. Dar, in afara de aceasta datina, unii cred ca cel care se cufunda de trei ori in apa rece in Vinerea Seaca va fi sanatos tot anul. Cei mai multi se scalda in aceasta zi pentru a nu se prinde de ei, in decursul anului, nici o buba, friguri sau alte boli. De asemenea, spre deosebire de persoanele in varsta care se spovedesc si se impartasesc de mai multe ori pe an, tineretul merge pentru aceste lucruri doar o data pe an, in Vinerea Pastilor. Se crede ca daca ploua in Vinerea Seaca anul va fi manos, iar daca nu ploua anul va fi neroditor. Vinerea Mare este ziua de doliu a crestinatatii, atunci a fost rastignit Mantuitorul. De aceea, aceasta zi, in orice biserica de rit crestin din lume, este singura zi in care nu se oficiaza slujba Liturghiei. Liturghia insasi inseamna jertfa si se considera ca nu se pot aduce doua jertfe in aceeasi zi. In Vinerea Seaca trebuie sa se tina post sever-negru, fara mancare sau bautura de nici un fel. Se spune ca cine tine acest post poate fi ajutat de Dumnezeu sa scape de boli, sa ii mearga bine tot anul, sa fie ferit de nevoi si necazuri.Exiata credinta ca postul negru din aceasta zi de fereste de dureri de cap pentru tot anul, si de asemenea ca vei sti cu trei zile inainte cand vei muri. In schimb, vineri seara se oficiaza Denia Prohodului, una dintre cele mai spiritualizate, dar si “spectaculoase” denii. Mai intai, tineri si batrani, in lant neintrerupt, trec pe sub masa plina de flori, masa ce simbolizeaza catafalcul Domnului. Pe ea este asternuta o fata de masa bogat pictata, cu punerea in Mormant a Mantuitorului (Epitaf), precum si Evanghelia impreuna cu Crucea. Apoi, preotii citesc Prohodul. In mediul rural, deniile de joi si vineri si-au dobandit fiecare o numire aparte: - Denia celor 12 Evanghelii este denumita si Denia Batranilor. Fiind intinsa ca durata, copiii nu au rabdare s-o asculte linistiti si stau mai mult pe-afara. - Denia Prohodului este denumita si Denia Tinerilor, pentru ca ea le place acestora si prin “gimnastica” pioasa pe care trebuie s-o faca, trecand de trei ori pe sub masa, in timp ce multi batrani, cu salele lor intepenite, nu prea mai pot participa. Sambata



20

Sambata este praznuita ingroparea trupeasca a Domnului Dumnezeu si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, precum si pogorarea Sa, scotand neamul omenesc din stricaciune si trecandu-l in viata cea vesnica. In zonele rurale in care traditia tine ca pasca se coace in Sambata mare, sunt si mai bogate semnificatiile: se spune ca daca gospodina care face aluatul de pasca are pomi fructiferi fara rod, trebuie sa-si stearga mainile cu aluat de acei pomi, si acestia vor fi roditori de acum inainte. Invierea Domnului – Sfitele Pasti 15, 16 si 17 aprilie Duminica este Invierea Domnului nostru Iisus Hristos din morti, care e praznicul praznicelor si sarbatoarea sarbatorilor. Timp de 40 de zile, crestinii se vor saluta pana la Inaltarea Domnului cu “Hristos a inviat!” si “Adevarat ca a inviat!”. Aceste urari sunt adresate 40 de zile dupa Pasti, pana la sarbatoarea „Inaltarii la cer” a lui Iisus. De asemenea, aceste urari se rostesc si atunci cand are loc traditionala ciocnire a oualor. In timpul Pastelui crestin, traditional este ca ouale sa fie colorate in Joia Mare, dupa Liturghie si numai in culoarea rosie pentru ca rosu semnifica sangele lui Iisus varsat pentru salvarea omenirii. Cojile de oua rosi se arunca pe o apa curgatoare, astfel ele vor ajunge si la Blajini si vor stii ca a venit Pastele. In Dumineca Pastelui cine nu merge la biserica va suferi de ,,lingoare’’ tot anul. Despre cei care se nasc in zi de Paste , se spune ca sunt norocosi toata viata. Cine moare in zi de Paste, capata iertarea pacatelor si va ajunge in Rai.

Slujba de Inviere incepe la miezul noptii, asa este inca din Evul Mediu, cand oamenii asteptau rasaritul soarelui pentru a se porni in procesiune spre biserica. La Calarasi, la slujba de Inviere, credinciosii aduc in cosul pascal oua rosii, cozonac si cocosi albi. Datina din strabuni spune ca, atunci cand cocosii canta, Hristos a inviat! Cel mai norocos este gospodarul al carui cocos canta primul, semn ca in casa lui va fi belsug in acel an. Dupa slujba, cocosii sunt daruiti oamenilor saraci. In Banat, in dimineata zilei de Paste, copiii se spala pe fata cu apa proaspata de la fantana in care s-au pus un ou rosu si fire de iarba verde. La micul dejun din prima zi de

Pasti se practica traditia tamaierii bucatelor. Nu e bine sa iei cu mana sare din solnita in zilele Pastelui, caci mainile iti vor transpira tot anul. In zilele de Pasti exista interdictii severe: in prima zi nu este permisa plecarea din sat, nu se matura prin casa, nu se pregateste mancare iar masa de Pasti nu se ridica timp de trei zile. In cea de-a doua zi de Pasti, finii se duc in vizita la nasi, cu colaci, pasca si oua rosii iar copiii merg la parinti. Nasii ii ospateaza pe fini, dupa care merg impreuna la hora satului, acolo unde, cu totul intamplator, se mai poate intalni acest obicei. In dupa-amiaza primei zile de Pasti, inainte de vecernie sau dupa aceasta, lumea satului, tineri si batrani, se aduna in curtea bisericii pentru a ciocni ritual oua, pentru a bate toaca si a trage clopotele, petrecand impreuna clipe de neuitat (in anumite regiuni din Bucovina). Stropitul fetelor se face in a doua zi de Pasti. Conform credintei religioase, obiceiul isi are radacinile in faptul ca evreii i-au stropit cu apa pe adeptii lui Iisus care aduceau vestea invierii Domnului. Fetele sunt stropite in Ardeal cu apa de colonie, obicei unguresc, iar in Polonia, Germania si Ucraina fetele se stropesc cu apa. Pe langa udat se fac si urari de sanatate de vreme ce se crede ca zapada topita le face mai frumoase si este aducatoare de noroc. Izvorul Tamaduirii – 20 aprilie Vineri, in Saptamana Luminata, Biserica Ortodoxa sarbatoreste Izvorul Tamaduirii, un mare praznic ce dateaza din a doua jumatate a primului mileniu crestin. La sarbatoarea de astazi mergem cu gandul si cu inima mai ales spre Maica



21

Domului, cea care s-a dovedit izvor al dumnezeirii, prin nasterea Mantuitorului. In toate bisericile si manastirile, dupa Sfanta Liturghie, se savarseste slujba de sfintire a apei (aghiasma mica).

Duminica Tomii - 22 aprilie Duminica Tomii, prima duminică după Paşti este dedicată Apostolului Toma în calendarul ortodox şi sufletul morŃilor în Calendarul Popular. Este o sărbătoare populară cu dată

mobilă, sinonimă cu Paştele MorŃilor sau Lunea MorŃilor, dedicată spiritelor moşilor şi strămoşilor. Credincioşii depun ofrande pe morminte, bocesc morŃii, împart pomeni, se întind mese festive (rituale) în cimitir, lângă biserică sau în camp, la iarbă verde. Astfel, oamenii îşi imaginau că pot petrece Paştele cu moşii şi strămoşii „aici“, prin venirea spiritelor morŃilor când se deschid mormintele şi cerurile la Joimari sau separate, oamenii „aici“ şi Blajinii „acolo“, dar cu alimente şi băutură expediate prin diferite tehnici de oamenii de „aici“.

Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta – 23 aprilie Sfantul Gheorghe este patronul verii pastorale (23 aprilie- 26 octombrie). El deschide vara cu caldura si reinvie vegetatia. Ziua dinaintea Sf. Gheorghe poarta denumirea de ziua de poor, deoarece in aceasta zi se improoreaza vitele, adica se scot in livezi.Inainte de a junge in livezi, vitele erau lasate in lanurile de grau cu credinta ca graul le va tine sanatoase peste an si se va infratii.

In seara zilei de 22 aprilie, gorjenii puneau in poarta ramuri verzi, diferit in functie de localitati, de mesteacan, fag, tei, ca semn al vegetatiei biruitoare. Tot in aceasta seara, in multe din satele gorjene tinerii se aduna pe dealuri si sulfa in tevi de cazan sau bat tobe mari sa inlature spirite malefice, mai ales strigoaicele invocate de vrajitoare sa fure laptele vitelor.Tot pentru a evita furtul laptelui, la Bolbosi se puneau lacate la coarnele animalelor. In anumite regiuni, strigatele vizau si aspecte hazlii din comunitate, mai ales la adresa fetelor si flacailor de maritat sau insurat. Exita sate in care se mai practica inca ritualul focului in noaptea de 22 aprilie, este tradittie cu rol purificator si de protejare contra spiritelor malefice. Tot tineri satului, ei fiind cei curajosi, stateau pe langa focuri facute in locuri de rascruce sau pe dealuri la hotarele satelor. Noaptea dintre 22 si 23 aprilie este numita noaptea Manicatoarei, despre care se spune ca este sora Sfantului Gheorghe, si este considerata ca o noapte de temut. Se spune ca este bine sa stai in casa in aceasta noapte deoarece acum ies sufletele strigoilor vii, cei carora le ies noaptea sufletele si bantuie prin sate, calaresc pe cozi de matura si pricinuiesc necazuri. Superstitia spune ca este bine sa se puna ghimpe, maracine sau crengi de maces la usa grajdului pentru ca sa se intepe strigoii cand vin sa ia mana vitelor. Exista superstitia ca, daca ziua de Sfantul Gheorghe cade in post, tot anul laptele vacilor si oilor va fi slab. In aceasta zi se serbeaza Mosii de Sfantul Gheorghe si este bine ca la ferestre si usi sa se puna ramuri de salcie. La biserici in aceasta zi se imparte liliac, iar in unele regiuni, leustean, pentru a pastra sanatatea oamenilor si animalelor pe tot timpul anului si pentru a-i feri de rele. In dimineata zilei de Sf. Gheorghe in unele sate din Gorj se practica obiceiul umblatului descult prin roua, cu credinta ca asa vei fi sanatos tot anul. La Tulburea , traditia spune ca cel ce se spala cu apa de roua in ziua de Sf Ghoeghe va avea fata curata si frumoasa tot anul. In unele regiuni, fetele sunt stropite apa proaspata de fantana la fel ca si obiceiul de Paste cand fetele sunt stropite cu parfum. Stropitul avand semnificatie dubla, de purificare si element favorabil fecundarii. In dimineata zilei de Sfantul Gheorghe, capul familiei, intotdeauna un barbat, aseza la stalpii portilor si ai caselor, la ferestrele si usile caselor si grajdurilor, in gradini si pe mormintele din cimitire ramuri verzi. Astfel, se credea ca oamenii, vitele si semanaturile erau protejate de fortele malefice. Ramurile verzi erau pastrate peste an pentru a fi



22

folosite drept leacuri impotriva bolilor. Ele erau puse si in hrana animalelor, in credinta ca acestea vor fi protejate de puterea duhurilor rele. In Oltenia, jud. Gorj mai exact, inca se tine obiceiul afumarii vitelor si a grajdiurilor in ziua de Sf. Gheorghe ca sa fie ferrite de musca. Dar si preotul satului venea sfintea si stropea turma cu apa sfintita, special pentru aceasta ocazie.Totodata, sunt numarate mioarele , insemnate de catre fiecare oier, cu semn distinctiv la ureche ca sa fie incredintate cibanului si urcate sus pe plai. Evenimentul este cinstit cu masa festiva, cu miei fripti sau alte delicatese specific ciobanesti, cu lautari, de catre tot satul laolalta. In aceasta zi sfanta, se faceau rugaciuni la vii, urmate de petreceri (specific regiunii Tismana sau Godinesti). In aceasta zi pot fi vrajiti si oamenii, asa ca pentru a fi protejati se pun la cheotoare leustean, pelin si usturoi. Tot pentru a se feri de rele, pentru a fi sanatosi, oamenii se cantaresc in aceasta zi si calca iarba verde. Exista si obiceiul ca in dimineata zilei de 23 aprilie, fetele sa puna in mijlocul drumului brazde verzi, impodobite cu coronite, pentru a observa care fecior va calca peste ele. Daca flacaii ce le erau dragi nu calcau pe coronite, fetele credeau ca in acel an se vor casatori. Brazdele si coronitele erau pastrate peste an, pentru a se face cu ele farmece de dragoste sau pentru a fi folosite ca remediu in ameliorarea diferitelor boli. Tot in dimineata zilei de 23 aprilie, fetele mergeau pe furis in padure pentru a culege matraguna si navalnic. Aceste plante erau puse in pod sau sub streasina, in credinta ca ele le vor aduce petitori bogati. Nimeni nu are voie sa doarma in aceasta zi, deoarece se crede ca cel care incalca interdictia, va sa fie somnoros intregul an. Nu se da nimic din casa, sub taina de saracie in rodul campului. Sfantul Marcu – 25 aprilie Desi ziua de Sfantul Marcu nu este insemnata in calendarul crestin-ortodox cu cruce rosie (semn religios de sarbatoare), aceasta se tine ca sarbatoare deoarece se spune ca el ,,mijloceste cu inlesnire plata vamilor”. Se spune ca este pacat sa lucrezi in aceasta zi, deoarece nici randunica nu-si fac cuib atunci. Nu se injuga boii, caci vor schiopata, e rau de boli, vijulii, grindina sau izbituri. Nu se da nimic din casa si nu se bat pari. Duminica Mironositelor -29 aprilie In Duminica Mironositelor sunt cinstite femeile ce au venit la mormantul Mantuitorului nostru Iisus Hristos cu miruri. Sfintele Femei Mironosite sunt modele de credinta pentru toate femeile crestine. Duminica a treia dupa Inviere este Duminica femeilor Mironosite, a credincioaselor, a gospodinelor, celor care intretin viata in familie si in lume. In mediul rural, anterior perioadei socialiste, aceasta zi era tinuta ca ,,ziua femeii” si nu ziua de 8 martie. Astazi, doar la sat, nu trece neobservata Duminica mironositelor. Chiar daca in luna aprilie sunt sarbatorii numeroase care, in traditia populara, au nedei si serbari sau petreceri cu delicatese specific taranesti, cu lautari si joc, nu trebuie uitat ca jumatate din luna este inca perioada de post, postul Sfintelor Sarbatori de Paste. Nu trebuie trecut cu vederea faptul ca postul reprezinta nu numai o detoxifiere a organisnului, ci mai ales o curatire spirituala a fiintei. Prin aceasta curatire spirituala, taranii erau nu numai mai aproape de Divinitate, ci mai ales mai aproape unul de altul prin bunatatea sufleteasca si intelegerea nevoilor aproapelui. Dar postul înseamnă nu doar să nu faci fapte rele, ci şi sau mai ales să faci fapte bune. Poate de o astfel de perspective este nevoie si in zilele anului 2012, cand greutatile cauzate de vremurile grele sunt tot mai apasatoare, mai ales pentru varstnici-populatia majoritara a satelor noastre. Tineretul rural este demult in epoca tehnologiei cu telefoane de ultima generatie, cu laptop sau tableta, dar sunt sigura ca inca nu este prea tarziu sa imbinam in mod armonios traditiile si datinile ancestrale ale taranului roman, acele superstitii care nu fac decat sa ne apropie de o mai buna comunicare cu tot ce ne inconjoara, cu modernismul noii generatii - generatia hi-tech.

Carmen Curelea


Turism Doar noi vă putem ajuta!

23

HAI LA IARBĂ VERDE! Inca de la jumatatea lunii martie, romanii pot face picnic si gratar ,,cum scrie la carte”, respectand litera legii

picniului. Tonul sarcastic utilizat anterior reflecta realitatea: in sfarsit, dupa multe tergiversari legea picnicului a fost

promulgata de presedinte vineri 16 marte 2012. Prevederile legii sunt clare: este interzisa organizarea picnicurilor in alte zone decat cele special amenajate in

acest scop, dotate cu facilitate si utilitati. In caz contrar, risti sa faci un gratar foarte scump, amenzile putant fi si de pana la 5.000 lei pentru iesirile la iarba verde in alte zone dacat cele special amenajate, anunta Mediafax. De amenajarea acestor zone pentru relaxarea orasenilor, si nu numai, se vor ocupa autoritatile locale.

Sa speram ca pajisile patriei vor ramane verzi si cu flori inmiresmate si dupa ce vor trece ,,gratangii” petrecareti pe acolo.

Daca pana acum in urma erau lasati munti de gunoaie, de PET-uri sau hartie menajera, prevederile legii picnicului sunt aspre cu cei care nu respecta regulile de desfasurare a ,,oricarei activitatii de recreere desfasurata in zone de afluenta publica consacrate pe domeniul public sau privat al statului si/sau al

unitatilor administrativ- teritoriale (…) si care presupune consumul de bauturi si/sau alimente precum si dupa caz aprinderea sau nu a focului”- art. 3 lit.a) din lege.

Cadrul legislative al prezentei legii este destul de clar formulat, dar cel mai bine ar fi ca fiecare dintre noi sa petreaca la iarba verde

apeland la bunul simt si cei sapte ani de acasa, mai ales la parte ace priveste curatenia dupa chermeza.

În concluzie, atunci când mai ieşiŃi la iarbă verde nu uitaŃi să vă gândiŃi şi la mediul înconjurător. AdunaŃi tot gunoiul rezultat şi lăsaŃi locul curat. Numai aşa vom putea proteja solul de poluare sin e vom putea intoarece si alta data.

Carmen Curelea

Taranul Roman, nr.35, aprilie 2012

Documents

Transcript of Taranul Roman, nr.35, aprilie 2012