UNIVERSITATEA “1 Decembrie 1918” ALBA IULIA

Facultatea de Drept si Stiinte Sociale

Referat la Dreptul Familiei

TĂGADA DE PATERNITATE

Profesor coordonator:

Lect.univ.dr. Laura Cetean-Voiculescu

Student: Nicolae Oana Bianca

Specializarea Drept, anul III,

Grupa 633

2013

TĂGADA DE PATERNITATE

1. Reglementare juridica

Tagada de paternitate desemneaza actiunea prin care se urmareste rasturnarea in justitie a prezumtiei de paternitate care opereaza impotriva sotului femeii casatorite care a nascut un copil.

Actiunea in tagada paternitatii se deosebeste de contestarea paternitatii, intrucat, in cazul cel dintai, prezumtia a fost bine aplicata, copilul fiind nascut sau conceput in timpul casatoriei, dar fiind o prezumtie relativa se permite dovada contrara, pe cand, in cazul celei de-a doua, prezumtia a fost gresit aplicata, urmarindu-se nu rasturnarea ci inlaturarea ei. Desi o prezumtie relativa, prezumtia de paternitate nu poate fi raturnata in orice conditii, pentru aceasta fiind necesara, potrivit legii, actiunea in justitie. Nu este deci eficienta simpla declaratie a sotului de tagaduire a paternitatii, admisa in unele legislatii, si nici conventia sotilor in acest sens.

Legea nr. 288/2007 a largit cercul persoanelor care pot introduce acesta actiune, ingaduind exercitarea ei si de catre mama sau de catre tatal biologic, nu doar de sotul mamei sau de copil. In literatura juridica s-au semnalat situatii cand sotul mamei, in pofida evidentei ca date fiind anumite imprejurari, nu poate fi tatal copilului nascut de sotia sa, nu intelegea sau nu avea posibilitatea sa intenteze actiunea in tagada paternitatii.

Dispozitiile art. 54 alin. (2) C.fam., in forma anterioara modificarii, au fost declarate neconstitutionale prin decizia nr. 349/2001 a Curtii Constitutionale, care a statuat neconstitutionalitatea textului, in masura in care acesta nu recunoaste decat tatalui, iar nu si mamei si copiluilui nascut in timpul casatoriei dreptul de a porni actiunea in tagada paternitatii. Decizia a fost luata cu majoritatea voturilor judecatorilor Curtii Constitutionale, doi dintre acestia opinand pentru respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, cu motivarea, in esenta, ca nu se poate ingadui mamei sa deschida, in numele copilului minor, o asemenea actiune, pentru ca aceasta isi invoca propria culpa. Din perspectiva intereselor minorului, nu se poate accepta o actiune in tagada paternitatii decat daca este introdusa de tata, pentru ca, in orice alta ipostaza, se arata in opinia separata, ea loveste in interesele minorului, “tinzand a-l lipsi de protectia paterna in schimbul, eventual, al unui iluzoriu success in stabilirea ulterioara a unei alte paternitati”.

Actiunea in tagada paternitatii se introduce impotriva copilului care, fiind de regula minor, este reprezentat de mama sa. Daca mama a decedat sau nu are capacitate de exercitiu, copilul va fi reprezentat de un tutore. Intre 14-18 ani, copilul va participa singur la proces, actiunea avand caracter strict personal. Mama copilului participa asadar la proces in dubla calitate: de reprezentant al copilului si in nume propriu, caci potrivit art. 436 Cod Civil, ea trebuie citata in toate situatiile in proces, deci si atunci cand nu are calitatea de a-l reprezenta pe copil. Daca actiunea este introdusa de catre copil sau de mama acestuia, calitatea de parat o va avea sotul mamei sau mostenitorii acestuia. Acesta dispozitie care asigura participarea mamei in process, in toate cazurile este in masura sa contribuie la apararea

intereselor copilului, dar si la descoperirea adevarului, mama fiind cea care cunoaste imprejurari esentiale in acest sens.

2. Termenul de introducere a actiunii

Potrivit Noului Cod Civil, termenul de introducere a actiunii este diferit, dupa cum actiunea apartine sotilor, tatalui biologic, copilului sau mostenitorilor acestora. Desi principiul enuntat in literatura juridica este acela conform caruia actiunile avand ca obiect drepturi personale nepatrimoniale sunt, ca de regula, imprescriptibile, legea a prevazut in cazul actiunii in tagada paternitatii un termen de prescriptie relativ scurt, datorita necesitatii sociale de a clarifica statutul civil al persoanelor, statut care trebuie sa reflecte realitatea. Numai pentru copil si pentru tatal biologic actiunea este imprescriptibila.

Curgerea termenului este determinata de cunoasterea de catre sot a faptului nasterii sau de cand a luat la cunostinta ca prezumtia nu corespunde realitatii.

Sotul mamei poate introduce asadar actiunea in tagada paternitatii in termen de 3 ani, care curge fie de la data la care sotul a cunoscut ca este prezumat tata al copilului, fie de la o data ulterioara, cand a aflat ca prezumtia nu corespunde realitatii. Daca sotul a murit inainte de implinirea termenului fara a porni actiunea, aceasta poate fi pornita de catre mostenitori in termen de un an de la data decesului.

In literatura juridica s-au adus anumite precizari cu privire la momentul la care incepe sa curga termenul:

In situatia in care sotul mamei a fost declarat mort, iar nulitatea hotararii de declarare a mortii se pronunta dupa trecerea termenului stabilit de lege pentru intentarea actiunii in tagada paternitatii, momentul curgerii termenului nu este cel al ramanerii definitive a hotararii declarative de moarte, ci acela cand sotul mamei, dupa reintoarcere, a aflat despre nasterea copilului sau ca prezumtia nu corespunde realitatii;Daca sotul mamei s-ar afla, cu privire la nasterea copilului, in eroare determinata prin viclenie din partea sotiei, termenul va incepe sa curga din momentul in care si-a dat seama de eroare;In cazul stabilirii filiatiei fata de mama prin recunoastere sau prin hotarare judecatoreasca, termenul va curge nu de la data la care sotul mamei a cunoscut nasterea, ci de la data la care a aflat ca acel copil a stabilit filiatia fata de sotia sa.Daca tatal declarat disparut prin hotarare judecatoreasca se intoarce, termenul de 3 ani curge de la data cand acesta, intors, a aflat despre nasterea copilului, dar nu mai inainte de data aparitiei sale;Daca sotul mamei a fost pus sub interdictie, termenul va incepe sa curga din momenul in care reprezentantul legal al acestuia a aflat de nasterea copilului;In cazul ridicarii interdictiei, daca reprezentantul legal nu a intentat actiunea pana la ridicarea interdictiei, sotul mamei va putea tagadui paternitatea intr-un nou termen de 3 ani, care va curge din momentul in care, dupa ridicarea interdictiei, el a aflat de nasterea copilului;

Cand sotul mamei este bolnav mintal, dar nu a fost pus sub interdictie, termenul de 3 ani pentru intentarea actiunii va curge de la data cand el a fost in masura sa receptioneze constient nasterea copilului, adica in momente de luciditate;Pentru fostul sot al mamei, daca femeia naste un copil dupa recasatorie, dar la mai putin de 300 de zile de la data desfiintarii sau desfacerii casatoriei anterioare, termenul de 3 ani va curge de la data la care el a aflat de hotararea definitiva prin care s-a admis actiunea in tagada paternitatii, introdusa de al doilea sot al mamei.

In ceea ce priveste termenul de introducere a actiunii in tagada paternitatii, Codul Civil prevede ca actiunea se introduce de catre sotul mamei impotriva copilului; cand acesta este decedat, actiunea se porneste impotriva mamei sale si, daca este cazul, a altor mostenitori ai sai.

Mama sau copilul poate introduce actiunea impotriva sotului. Daca acesta este decedat, actiunea se porneste impotriva mostenitorilor sai. Termenul in care mama poate sa introduca actiunea este de 3 ani de la nasterea copilului. In cazul decesului mostenitorii ei pot introduce actiunea in tagada paternitatii in termen de un an de la deces.

Tatal biologic poate introduce actiunea impotriva sotului mamei si a copilului. Daca acestia sunt decedati, actiunea se porneste impotriva mostenitorilor.

Actiunea in tagada paternitatii de cel care se pretinde tata biologic poate fi admisa numai daca acesta face dovada paternitatii sale fata de copil. Dreptul la actiune nu se prescrie in timpul vietii tatalui biologic. Daca acesta a decedat, actiunea poate fi ormulate de catre mostenitorii acestuia in termen de cel mult un an de la data decesului.

Actiunea in tagada paternitatii se porneste de copil, in timpul minoritatii, de reprezentantul sau legal. Dreptul la actiune nu se prescrie in timpul vietii copilului.

3. Dovada nepaternitatii

Spre deosebire de legislatia anterioara care reglementa restrictiv regimul juridic al actiunii in tagada paternitatii, Noul Cod Civil nu impune nicio restrictie, astfel ca dovada se poate face cu orice mijloc de proba.

Imposibilitatea ca sotul mamei sa fie tatal copilului poate fi determinata fie de neputinta fizica, respectiv impotenta barbatului sau departarea dintre soti, determinata de imprejurari care au impiedicat pe soti sa se intalneasca(exemplu starea de detentie), fie de neputinta morala, care exista in situatia unor neintelegeri grave, a unor relatii atat de mult deteriorate incat, moralmente, au facut imposibile relatiile intime intre soti. Simpla despartire in fapt a sotilor nu este prin ea insasi, in masura sa duca la concluzia ca sotul mamei nu este tatal copilului, mai ales daca se dovedeste ca intre soti relatiile intime au continuat si in aceasta perioada.

De asemenea nu este suficienta pentru admiterea actiunii in tagada paternitatii simpla marturisire a mamei ca sotul ei nu este tatal copilului, aceasta trebuind sa fie coroborata cu alte probe care sa faca

dovada imposibilitatii ca sotul mamei sa fie sotul copilului. Faptul ca, in timpul legal al conceptiei, sotia a avut relatii sexuale cu alti barbate, din nou nu este suficient pentru excluderea paternitatii sotului. Dovada relatiilor extraconjugale este totusi un indiciu care obliga instanta sa administreze si alte probe, ca expertizele stiintifice, pentru a verifica temeinicia actiunii.

Tribunalul Suprem a statuat, aratand ca “imposibilitatea ca sotului mamei sa fie tatal copilului trebuie sa rezulte din imprejurari neechivoce, stabilite pe baza de probe convingatoare”. Uneori se impune ca acestea sa fie completate cu probe stiintifice, judecatorul neputandu-le inlocui cu propria apreciere.

Expertizele medico-judiciare se folosesc ca mijloace de proba atat in cazul actiunilor in tagada paternitatii, cat si in acela al actiunilor in stabilirea paternitatii copilului din afara casatoriei. Ele au la baza analiza pe cale stiintifica a transmiterii caracterelor ereditare de la parinti la copii.

In stadiul actual de dezvoltare a stiintelor biologice si medicale, expertizele medico-legale clasice(serologica, antropologica si dermatoglifica) pot stabili cu certitudine nepaternitatea in cazul in care exista o incompatibilitate intre grupa sanguina a copilului si cea a parintilor sai, respectiv combinatia grupei sanguine a mamei cu acea a tatalui, dar nu pot stabili cu certitudine paternitatea. Ele ofera numai indicii, care, coroborate cu alte probe,pot ajuta instantele in stabilirea paternitatii.

Experitizele genetice efectuate in sistemul HLA, care se bazeaza pe baza transmiterii genetice a caracterelor, pot stabili cu o probabilitate de 99% paternitatea unui copil.

Daca doua expertize medico-legale, efectuate intr-o cauza, au concluzii contradictorii, instantele au obligatia sa le supuna avizarii Comisiei Superioare Medico-Legale in conformitate cu dispozitiile art. 24 alin (1) din Ordonanta Guvernului nr.1/2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala, republicata.

Ca metode indirecte pentru dovedirea paternitatii se utilizeaza si cercetarea duratei sarcinii. Prin aceasta se poate preciza stiintific timpul dintre raportul fecundatiei si data nasterii, gradul de dezvoltare a copilului si particularitatile sale la nastere sau ulterior acestei date, greutatea placentei, dimensiunile copilului pe luni de sarcina, tulburarile sarcinii etc.

4. Efectele admiterii actiunii in tagada paternitatii

Daca actiunea in tagada paternitatii s-a admis, copilul devine, retroactiv, copil din afara casatoriei, modificandu-i-se in acest sens statutul civil. In cazul existentei asa-numitului conflict de paternitate, daca sotul mamei din cea de-a doua casatorie, in cursul careia copilul s-a nascut, tagaduieste cu success paternitatea, copilul nu dobandeste statutul juridic al copilului din afara casatoriei, intrucat functioneaza prezumtia de paternitate fata de fostul sot al mamei. Numai daca si acesta din urma ar obtine o hotarare judecatoreasca, prin care s-ar admite actiunea sa in tagaduirea paternitatii, copilul devine retroactiv din afara casatoriei.

Admiterea actiunii va produce efecte asupra numelui, autoritatii parintesti, locuintei copilului, precum si asupra obligatiei de intretinere.Copilul a carui paternitate a fost tagaduita cu success, devenit din afara casatoriei, va purta numele mamei. Daca acesta este inca casatorita si poarta numele comun al sotului, atunci si copilul va purta acel nume.

Autoritatea parinteasca se va exercita numai de catre mama, intrucat numai fata de acesta filiatia este stabilita. Daca, insa, ulterior, copilul isi stabileste filiatia si fata de tata, exercitarea autoritatii parintesti si contributia de intretinere a parintilor se va stabili prin asemanare cu situatia parintilor divortati.

Contributia de intretinere nu mai este datorata de sotul care a tagaduit cu success paternitatea copilului. Intrucat admiterea actiunii produce, asa cum am aratat, efecte retroactive din momentul nasterii copilului, art. 534 Cod Civil reglementeaza restituirea intretinerii nedatorate. Potrivit acestui text daca se dovedeste ca intretinerea, prestata de bunavoie sau ca urmare a unei hotarari judecatoresti, nu era datorata, cel care a executat obligatia poate sa ceara restituirea de la cel care a primit-o sau de la cel care avea, in realitate, obligatia s-o presteze, in acest din urma caz pe temeiul imbogatirii fara justa cauza.

CUPRINS

1. Reglementare juridica2. Termenul de introducere a actiunii3. Dovada nepaternitatii4. Efectele admiterii actiunii in tagada paternitatii