T3.Aspecte Generale Privind Construirea Chestionarelor Scrisa

12
Tema 3: note de curs Aspecte generale privind constructia testelor de personalitate Cer in ţ e ge ne ra le ş i etape genera le în construirea unui ch es tionar de personalitate  Asamblarea unui esantion de itemi  Există 2 prob leme esenţia le în construirea şi experimentarea unui chestionar de evaluare a  personalităţii: a. definirea constructului, deci a trăsăturii care va fi măsurată. Aceasta se va face în funcţie de scopul testării şi de orientarea teoretică cu care operează autorul.  b. Construirea unui set de itemi prin care subiectul este chestionat în legătură cu acele comportamente sau situaţii care sunt relevante pentru trăsătura respectivă. ăspunsurile subiectului la itemi vor servi ca indicatori ai constructului. Aceste două probleme sunt str!ns legate şi presupun un demers unitar prin care pornind de la o definiţie de lucru asupra constructului psihologul traduce dimensiunile acesteia îninr"un set de itemi. #ste vorba de un proces de operaţionalizare gradată a constructului, p!nă la transpunerea acestuia în itemi. $n definirea constructului psihologul poate opera cu o definiţie specifică asupra acestuia sau îşi  poate construi propria definiţie de lucru reunind elemente prin care constructul rerspectiv este definit de către mai mul ţi autori sau în mai multe lucrări. %e exemplu, &orot semnalează trei condiţii esenţiale ale anxietăţii: sentimentul unui pericol indeterminat, acompaniat de fantasme tragice' starea de atenţie faţă de pericol, alerta psihică' convingerea de neputinţă şi sentimentul de dezorganizare. %acă utilizăm drept reper modul de definire cu care operează proiecte de tip %() sau *C% va fi necesar să adăugăm simptomatologia somatică în definiţia anxietăţii şi să facem unele diferenţieri mai fine între tipurile concrete de manifestare a anxietăţii. $n sf!rşit, dacă operăm în ca dru l une i defini ri din per spe ctiva ter api ei cog nit iv"compor tamentale vom acce ntu a asu pra  perturbărilor cognitive ce apar în anxietate sau asupra modului detaşat de autoexperime ntare şi asupra calităţilor experienţei emoţionale dacădefiniţia este una experienţială. )odul de definire este strict dependent de scopul testării. &entru a satisface o pretenţie de exhaustivitate, este necesară o muncă prealabilă de docume ntare în problematica respectivă şi construirea unei definiţii de lucru de tip integrativ sau sumativ. $n pasul următor vor fi identificate dimensiunile definiţiei, cu un grad de generalitate mai redus. Acestea vor rezulta în funcţie de tipul de definiţie cu care autorul operează şi descopul evaluării. %ac ă sco pul est e evaluarea niv elului anx iet ăţ ii pacien ţilor din cli nic ă, cen tra rea va fi asupra simptomelor iar dimensiunile pot viza de exemplu principalele tipuri de manifestări ale anxietăţii: emoţionale, somatice, comportamentale şi cognitive. $ntr"o definiţie de tipul celei utilizate de &orot aceste dimensiuni sunt sugerate chiar de autor. +nii autori precum Anastasi recomandă ca procesul de ope raţ ion ali zare să con tin ue pri n ide nti ficare a de var iab ile şi ind ica tor i, cu un niv el de generalitate tot mai redus, aceştia din urmă urm!nd a fi traduşi în itemi. rganizarea este una de tip ar boresc en t, de la ge ne ral la pa rt icul ar. #s te po si bi l ca o di me rsns iu ne sa u o va ri abil ă a constructului să fie reprezentată în instrumentul final printr"un număr inegal de itemi, în funcţie de măriea acesteia şi relevanţa ei în definirea constuctului.  Cerinţe în construirea testului a. Alegerea tipului de probă sau de chestionar depinde de scopul evaluării -ce test ăm şi de domeniul de aplicare -de ce testăm şi pe cine. *deea este de a răspunde unor probleme specifice ale

description

Psihodiagnoza personalitatii

Transcript of T3.Aspecte Generale Privind Construirea Chestionarelor Scrisa

Aspecte generale privind constructia testelor de personalitate

Tema 3: note de curs

Aspecte generale privind constructia testelor de personalitate

Cerine generale i etape generale n construirea unui chestionar de personalitate

Asamblarea unui esantion de itemi

Exist 2 probleme eseniale n construirea i experimentarea unui chestionar de evaluare a personalitii:

a. definirea constructului, deci a trsturii care va fi msurat. Aceasta se va face n funcie de scopul testrii i de orientarea teoretic cu care opereaz autorul.

b. Construirea unui set de itemi prin care subiectul este chestionat n legtur cu acele comportamente sau situaii care sunt relevante pentru trstura respectiv. Rspunsurile subiectului la itemi vor servi ca indicatori ai constructului.

Aceste dou probleme sunt strns legate i presupun un demers unitar prin care pornind de la o definiie de lucru asupra constructului psihologul traduce dimensiunile acesteia ninr-un set de itemi. Este vorba de un proces de operaionalizare gradat a constructului, pn la transpunerea acestuia n itemi.

n definirea constructului psihologul poate opera cu o definiie specific asupra acestuia sau i poate construi propria definiie de lucru reunind elemente prin care constructul rerspectiv este definit de ctre mai muli autori sau n mai multe lucrri. De exemplu, Porot semnaleaz trei condiii eseniale ale anxietii: sentimentul unui pericol indeterminat, acompaniat de fantasme tragice; starea de atenie fa de pericol, alerta psihic; convingerea de neputin i sentimentul de dezorganizare. Dac utilizm drept reper modul de definire cu care opereaz proiecte de tip DSM sau ICD va fi necesar s adugm simptomatologia somatic n definiia anxietii i s facem unele diferenieri mai fine ntre tipurile concrete de manifestare a anxietii. n sfrit, dac operm n cadrul unei definiri din perspectiva terapiei cognitiv-comportamentale vom accentua asupra perturbrilor cognitive ce apar n anxietate sau asupra modului detaat de autoexperimentare i asupra calitilor experienei emoionale dacdefiniia este una experienial. Modul de definire este strict dependent de scopul testrii. Pentru a satisface o pretenie de exhaustivitate, este necesar o munc prealabil de documentare n problematica respectiv i construirea unei definiii de lucru de tip integrativ sau sumativ.

n pasul urmtor vor fi identificate dimensiunile definiiei, cu un grad de generalitate mai redus. Acestea vor rezulta n funcie de tipul de definiie cu care autorul opereaz i descopul evalurii. Dac scopul este evaluarea nivelului anxietii pacienilor din clinic, centrarea va fi asupra simptomelor iar dimensiunile pot viza de exemplu principalele tipuri de manifestri ale anxietii: emoionale, somatice, comportamentale i cognitive. ntr-o definiie de tipul celei utilizate de Porot aceste dimensiuni sunt sugerate chiar de autor. Unii autori precum Anastasi recomand ca procesul de operaionalizare s continue prin identificarea de variabile i indicatori, cu un nivel de generalitate tot mai redus, acetia din urm urmnd a fi tradui n itemi. Organizarea este una de tip arborescent, de la general la particular. Este posibil ca o dimersnsiune sau o variabil a constructului s fie reprezentat n instrumentul final printr-un numr inegal de itemi, n funcie de mriea acesteia i relevana ei n definirea constuctului.

Cerine n construirea testului

a. Alegerea tipului de prob sau de chestionar depinde de scopul evalurii (ce testm) i de domeniul de aplicare (de ce testm i pe cine). Ideea este de a rspunde unor probleme specifice ale contextului i ale subiecilor vizai care pot deteriora comunicarea prion chestionar devenind surse de eroare n evaluare.

b. Cerine ce in intrinsec de construirea chestionarului: adecvarea coninutului itemilor, numrul de itemi, omogenitatea sau neomogenitatea acestora, calitile itemilor, relaia existent ntre item i trstur etc. Toate aceste aspecte vor afecta calitile psihometrice ale testului, deci valoarea acestuia ca instrument de msurare.

Aplicarea experimental a eantionului de itemi

Un studiu pilot iniial se poate face pe un numr minim de 20 subieci (dup Meili, 1964). Scopul acestui studiu pilot este acela de a aduce corecii chestionarului, de a rspunde unor ntrebri care privesc intervenia necontrolat a anumitor aspecte sau variabile ce pot influena rezultatele i fidelitatea testului.

Surse de eroare n evaluare care apar i pot fi corectate n aceast etap:

a. Standardizarea corect (sau incorect) a instructajului i/sau condiiilor specifice de rspuns,

b. Standardizarea tipului de rspuns,

c. Formularea unor itemi/scale de validare (control) a chestionarului n raport cu atitudinea subiectului (estimarea incorect a unor manifestri simptomatice sau situaionale, atitudini de faad sau bazate pe dezirabilitatea social etc),

d. Construirea unor exemple introductive.

Validarea statistic preliminar

Aceast etap are ca scop eliminarea itemilor neomogeni, nesemnificativi, care dubleaz un aspect investigat etc. Se realizeaz n genere pe un numr de subieci suficient de larg ca s permit clarificarea urmtoarelor aspecte:

a. Nivelul de dificultate al itemilor,

b. Precizarea grilei de rspuns (repartiia itemilor n funcie de posibilitile de rspuns),

c. Capacitatea de discriminare.

Scopul acestei etape este acela de a elimina acei itemi care sunt neadecvai i de a ordona itemii n funcie de gradul de dificultate (dac este cazul s facem aceast ordonare, n special pentru probe ce presupun performana rezolutiv) i de tipul de gril folosit (nu se vor pune, de exemplu prea muli itemi ntr-o succesiune prelungit de reacii relevante prin acelai fel de rspuns: Da sau Nu). Tot n aceast etap vor fi eliminai i acei itemi care sunt reprezentativi pentru trstur dar care, datorit unor motive precum dezirabilitatea, primesc acelai tip de rspuns de la majoritatea subiecilor.

n aceast etap vom obine o repartiie echilibrat a itemilor n chestionar; adecvarea nivelului de dificultate a limbajului la cel al populaiei vizate; eliminarea acelor itemi ce nu contribuiela sau sunt irelevani pentru posibilitatea de a dihotomiza subiecii n funciede variabila testat. Aceast din urm calitate capacitatea de discriminare este considerat, alturi de omogenitate, ca fiind inseparabil de validitatea testului (Meili). Capacitatea de discriminare se determin statistic prin corelaia cu un criteriu extern fie prin comparaia corelaiei fiecrui item cu rezultatele globale ale scalei/chestionarului erxperimentat.

Cerine pentru validarea statistic preliminar

a. Lucrul cu un grup de subieci semnificativ pentru dimensiunea avut n vedere (criteriu extern).

b. Sarcina testului (coninutul itemilor) s se refere la variabila avut n vedere.

Standardizarea interpretrii prin etalonarea chestionarului

Cerine privind etalonarea

a. Construirea chestionarului n form final (definitiv). Problema aici este aceea de a respecta cerinale din etapele anterioare

b. Construirea unui lot (eantion) de subieci adecvat, ct mai diversificat n funcie de de criteriile specifice categoriei populaionale testate cu ajutorul instrumentului.

n aceast etap aplicm forma definitiv a chestionarului, exemplele de familiarizare cu proba (dac este cazul), experimentarea limitei de timp de rspuns (dac este cazul, vom cere fiecrui subiect s ncercuiasc ultimul item la care a rspuns, din minut n minut, pn cnd ultimul subiect termin de rspuns).

Tot n aceast etap suntem interesai de valoarea testului ca msur standardizat. Aici sunt realizate cercetri privind validitatea diferitelor scale sau faete, sunt continuate investigaiile privind fidelitatea, corelaii cu alte teste, studii factoriale care s permit descoperirea de noi grupri (faete sau factori specifici), studii privind validitatea predictiv sau de criteriu etc.

Strategii de construire a chestionarelor de personalitate

Megargee (1972) inventariaz 3 astfel de stategii sau metode: a. Metoda intuitiv sau abordarea raional, b. Metoda criteriului extern sau metoda empiric, c. Metoda criteriului intern sau

metoda factorial. Desigur, pot exista i strategii de construcie care combin elemente specifice celor trei metode, numite strategii mixte.

Metoda intuitiv sau abordarea raional

Autorul chestionarului este cel care decide ce itemi vor fi inclui n chestionar i care sunt coninuturile relevante pentru a traduce trstura ntr-un comportament. Acest fapt face ca o serie de aspecte cum ar fi cunotinele acestuia de psihologie, experiena n construirea i utilizarea de teste i cunoaterea problematicii specifice a trsturii int s capete o importan special.

Hase i Goldberg (1967) realizeaz o tipologie a abordrilor raionale folosind 2 criterii. Folosind drept criteriu modul de selectare a coninutului itemilor, disting ntre abordri n care selecia se bazeaz pe nelegerea strict intuitiv a trsturii i abordri n care selecia este ghidat de o teorie formalizat asupra personalitii. Un al doilea criteriu privete instana care selecioneaz itemii i difereniaz ntre strategii n care autorul chestionarului este cel care opteaz i strategii n care se constituie un grup de persoane care face selecia (judectori, experi).

Megargee (1972) defereniaz ntre selecii pur intuitive i cele mixte (parial empirice), n care selecia este parial ghidat de date experimentale. De exemplu, este cazul a 4 dintre scalele CPI construite pe baza analizei consistenei interne. n astfel de scale autorul selecteaz intuitiv un lot de itemi care par s traduc (reflecte) trstura investigat, selecia iniial este analizat sub aspectul consistenei interne i sunt pstrai acei itemi care obin un coeficient de corelaie satisfctor (un nivel suficient de ncredere).

Pai

a. selecia intuitiv a coninuturilor itemilor i a lotului iniial de itemi

b. administrarea ntregului lot de itemi unui grup de subieci

c. calcularea scorurilor totale la aceast scal preliminar

d. calcularea corelaiilor dintre scorurile la itemi i scorurile totale pentru toi itemii din lotul preliminar

e. utilizarea coeficienilor de corelaie drept criteriu pentru selecia final a itemilor (vor fi selectai acei itemi cu cele mai mari corelaii ntre scorurile proprii i cele totale).

ntr-un astfel de demers mixt, datele empirice pot fi utilizate pentru a crete validitatea discriminativ a testului prin eliminarea itemilor cu patternuri de rspuns ambigui sau care prezint corelaii semnificative cu scale care msoar alte trsturi.

Avantaje si dezavantajeDupa Megargee, principalele avantaje ale strategiei intuitive ar fi legate de:

a. validitatea de coninut ridicat

b. coeren intrinsec (consisten intern) a instrumentului.

Principalele dezavantaje ale metodei rationale tin de:

a. omogenitatea i coninutul itemilor depind de abilitatea autorului de a-i imagina i anticipa rspunsurile la problemele itemilor ale subiecilorcaracterizai prin trstura respectiv

b. transparena instrumentului, facilitatea pentru subiect de a nelege sensul itemilor i modelul de rspuns expectat de autor/chestionar, ceea ce deschide posibilitatea distorsionrii voite a rspunsurilor pentru a simula/disimula/da rspunsuri dezirabile. Acesta este motivul pentru care unele chestionare precum CPI sau MMPI au construite scale de validare a profilului individual sau scale de corecie a scorurilor individuale.

Metoda empiric sau a criteriului extern

Selecia itemilor n test este ghidat doar de relaia empiric determinat ntre itemul testului i o msur criteriu specific.

Etape

a. asamblarea unui eantion iniial de itemi, pe baze raionale sau folosind itemi din alte chestionare

b. administrarea setului de itemi la dou grupuri de subieci care difer ntre ei doar la nivelul trsturii evaluate

c. determinarea pentru fiecare lot a frecvenei rspunsurilor acord/dezcord

d. determinarea semnificaiei statistice a difernelor obinute

e. itemii care diferniaz semnificativ cele dou loturi sunt selectai pentru scala preliminar

f. scala rezultat este aplicat din nou loturilor criteriu iniiale

g. dac rspunsurile analizate sunt satisfctoare, scala va fi validat pe noi loturi pentru a identifica i elimina itemii cu o capacitate sczut de discriminare

h. aceast scal prescurtat i rafinat va fi din nou validat.

Avantaje

a. depete abilitatea intuitiv a unei singure persoane

b. reprezint o consecin a comportamentului (rspunsului) unui numr mare de persoane fa de coninutul itemilor i poate detecta astfel itemi discriminativi pentru respectiva trstur, care sunt departe de a fi evideni de la sine. Prin aceast metod a fost construit, de exemplu, scala de socializare din CPI.

Apare o cerin foarte important legat de aceast modalitate de selecie, anume aceea a unei mari acuratei n selecionarea loturilor criteriu de subieci, cazul contrar conducnd spre selecii greite, de itemi irelevani.

Concluzionnd, n cadrul acestei metode relaia empiric stabilit ntre itemi i un criteriu extern i nu coninutul manifest al itemilor determin selecionarea acestora pentru chestionarul final. Un item va fi inclus n test dac este capabil n mod empiric s diferenieze cele dou loturi, indiferent dac rspunsurile subiecilor par paradoxale (relaia cu criteriul este obscur) sau direcia lor pare absurd. Psihologul nu va fi preocupat de adevrul literal al rspunsului subiectului la item, ci interesul su va fi orientat ctre relaia dintre rspunsul subiectului la item i alte dimensiuni comportamentale implicite. Din aceste motive, scalele derivate empiric pot fi mai subtile i mai dificil de trucat dect cele raionale. Scderea validitii aparente/de coninut (implicit acestui tip de scal) face ca testul s fie mai greu acceptat de ctre subieci (nu neleg de ce te intereseaz acest lucru sau de ce acest aspect are relevan pentru angajarea mea) i mult mai dificil de explicat nespecialitilor care presupun existena unei relaii directe ntre item i constructul investigat.

Aceast metod de selectarea itemilor ntr-un chestionar devine decisiv atunci cnd se pune problema utilitii predictive a instrumentului n raport cu diferite criterii, deci pentru construirea unor chestionare de tip vocaional, clinic sau pentru msurarea unor trsturi care sunt marcate de prejudecata mentalitii comune.

Metoda analizei factoriale sau a criteriului intern

Pune accent pe analiza criteriului intern, respectiv pe tehnici statistice care permit ca, odat cu identificarea unui factor care apare ca dimensiune responsabil de variaia semnificativ a comportamentului, s construim i o scal pentru a defini psihologic i a evalua respectivul factor.

Pai

a. construirea pe baze apriori a unui lot relativ mic de itemi (celelalte metode presupuneau o selecie final dintr-un numr iniial mare de itemi posibili), itemi ce par s fie strns legat de factorul vizat

b. aceti itemi sunt administrai unui numr mare de subieci, testai adesea n paralel i cu alte instrumente semnificative n raport cu factorul-dimensiunea vizat

c. se realizeaz o intercorelare a itemilor, matricea rezultat fiind analizat factorial, rotat conform procedurii alese i obinndu-se astfel o clusterizare care este responsabil de un anumit cuantum al variaiei comportamentului subiecilor testai

d. se determin ncrctura factorial a fiecrui item (corelaia cu fiecare factor rezultat)

e. vor fi selectai pentru scala final acei itemi care au cea mai nalt ncrctur factorial.

Rezultatul va fi o soluie structural simpl, n care fiecare factor este responsabil pentru o anumit trstur.

n aceast metod pot interveni erori datorate metodei de analiz factorial sau datorit lipsei de distinctivitate conceptual ntre structur i fenomen. Astfel, abilitatea cercettorului const n analiza semnificaiei psihologice a itemilor care structureaz un anume factor, pentru a da consisten psihologic, sens calitativ produsului analizei cantitative. Majoritatea chestionarelor contemporane sunt construite cu ajutorul acestei metode, existnd chiar tendina de fi pus sub semnul ntrebrii orice chestionar care nu a fost supus analizei factoriale.

Avantaje si dezavantaje

Avantajul principal al unei astfel de scale este puritatea factorial i omogenitatea sa, ceea ce nseamn c scoruri egale semnific performane echivalente la testul respectiv (deziderat central pentru orice instrument de psihodiagnostic).

Dezavantajul testelor factoriale vine din faptul c scalele factoriale nu relaioneaz suficient de flexibil i relevant cu comportamentul viu, deci cu modele comportamentale complexe n care factorul respectiv apare doar ca una dintre dterminante (fapt acuzat adesea de psihodiagnosticienii de orientare clinic).

In sfarsit, un caz special de strategie de construire a chestionarelor de personalitate este cel al abordarii lingvistice, care este prezentat detaliat la capitolul privind abordarea Big Five.

Aspecte generale i probleme privind construirea itemilor chestionarelor de personalitate

n istoria psihodiagnozei s-a remarcat o anumit evoluie a preocuprilor vis a vis de construirea itemilor. Angleitner, John i Lohr (1986) amintesc despre o anumit neglijare n faza de nceput a construirii de teste de personalitate, a preocuprilor legate de proprietile itemilor, n favoarea centrrii aproape exclusive asupra principiilor de construire a scalelor. De aici rezult inevitabil o surs important de eroare n evaluare.

n sfrit, actualmente exist cteva probleme legate de construcia itemilor care intr n sfera preocuprilor creatorului de teste: cum trebuie construit lotul iniial de itremi; cum trebuiesc scrii itemii; cum influeneaz caracteristicile formale i de coninut ale formulrii modul n care vor prelucra subiecii acel item. Aceste categorii de probleme au preocupat pe creatorii clasici de teste e se afl n dezbaterile actuale n domeniu.

Strategii generale de construire a itemilor - Problema limbajului

n 1957, Loevinger aducea n discuia specialitilor o anumit problematic. El incrimineaz faptul c deficiena major care apare n procesul de generare a itemilor pentru a reprezenta un anumit construct ine de imposibilitatea de a-l repeta ca pe orice experiment psihologic. Aceast deficien ar ine de gradul mare de subiectivitate care vine din partea cercettorului care construiete testul. El a ncearcat s structureze cteva reguli privind construirea lotului iniial de itemi, pornind de la postularea realitii c itemii lotului iniial sunt ntotdeauna extrai dintr-o arie de coninuturi mai larg dect trstura propriuzis. De aici apare posibilitatea erorii legat de selecia unor itemi care traduc alte coninuturi.

Regulile formulate de Loevinger:

a. Necesitatea de a fi construii i itemi care s evalueze alte trsturi, nrudite dar cu valoare discriminativ fa de trstura avut n vedere,

b. Itemii trebuie alei astfel nct s reprezinte toate coninuturile posibile care ar putea exprima trstura respectiv, n funcie de toate teoriile cunoscute,

c. Domeniile coninuturilor ar trebui s fie reprezentative pentru importana lor existenial.

n 1967, Jackson accentueaz asupra necesitii de a opera definiii specifice i reciproc exclusive pentru fiecare construct (trstur), bazate pe trecerea n revist a literaturii de specialitate privind dimensiunea respectiv. Sistemul propus de Jackson (sistem secvenial de dezvoltare a scalei de personalitate) consta n aceea c unui grup de judectori experi li se dau descrieri ale unor persoane int care manifest n nalt msur n comportamentul lor trstura investigat. n pasul urmtor ei vor judeca i ranga probabilitatea ca aceste persoane s aprobe fiecare dintre itemii propui. O alt sarcin a grupului de judectori experi era aceea de a stabili gradul, msura n care itemii pot fi considerai relevani pentru constructul respectiv.

n 1983, Buss i Craik propun un al doilea model coerent privind generarea itemilor (primul fiind al lui Jackson), pornind de la ceea ce autorii numesc frecvena aciunii i care se bazeaz pe prototipicitatea unui comportament pentru o anumit trstur. Pai:

1. selectarea n mod sistematic a unui set de trsturi dintr-un model structurat de comportament interpersonal (realizat de Wiggins n 1979).

2. un eantion larg de subieci are sarcina de a identifica comportamentele observabile care corespund trsturii (genereaz acte comportamentale care pot fi considerate manifestri ale trsturii),

3. alt lot de subieci apreciaz prin rangare gradul de prototipicitate al acestor acte comportamentale pentru trstura dat. Aceast evaluare se face pornind de la un set de reguli de evaluare a prototipicitii i este bazat pe consensul unui mare numr de vorbitori ai unei limbi, fiind prima tentativ de a capitaliza cunotinele semantice ale oamenilor n legtur cu acele comportamente care sunt tipice pentru o anumit trstur.

Dezavantajul principal al metodei const n faptul c nu mai este la fel de util atunci cnd se pune problema construirii unor itemi pentru investigarea unei trsturi pentru care nu exist denumiri elaborate la nivelul limbajului comun (nu ne putem atepta ca oamenii s aib intuiii semantice relevante), cum ar fi de exemplu cazul unor dimensiuni ce se manifest n afeciunile psihice.

Problema fundamental care apare ca surs de eroare n evaluare i este legat de generarea itemilor este subiectivitatea iniial din partea autorului testului. Aceast problem nu poate fi corijat prin metodele statistice de experimentare, ntruct ceea ce nu a fost cuprins n test i este relevant pentru trstur nu mai poate fi recuperat pentru a deveni parte a scalei rezultate. Un alt mod n care se manifest subiectivitatea autorului este legat de decizia acestuia privind denumirea scalei sau factorului rezultat, decizie care va reflecta preconcepiile acestuia. Aceast problem se manifest chiar i n chestionarele actuale, cum este de exemplu situaia factorului V din chestionarele de tip Big Five.

O alt problem comun n modelele propuse de Buss i Craik sau de Jackson se leag de definirea relevanei pentru personalitate a anumitor cuvinte din limbajul curent. Allport i Odbert (1936) consider de exemplu (ntr-o modalitate clasic) c relevani pentru personalitate sunt acei termeni care pot fi folosii pentru a distinge comportamentul unui om de comportamentul altuia.

n 1990, Angleitner, Ostendorf i John propun un model de definire i operare selectiv prin trei modaliti. 1. Prima dintre ele identific o taxonomie a tipurilor de caracteristici de personalitate care pot fi regsite direct la nivelul limbajului natural (substantive, verbe, adjective, adverbe etc). Aceast clasificare cuprinde 6 categorii de coninuturi: a. trsturi stabile; b. stri i dispoziii psihice; c. activiti; d. roluri sociale, relaii i efecte sociale; e. abiliti i talente; f. caracteristici care in de prezena fizic. 2. A doua modalitate se refer la specificarea unor criterii de excludere: a. un termen nu este relevant pentru personalitate dac este nondistinctiv i nu se aplic la toi indivizii; b. Termeni ce se refer la originea geografic, naionalitate, identiti profesionale sau legate de o anumit munc; c. Termeni care se refer doar la o parte din persoan i d. Termeni a cror implicaie pentru personalitate este metaforic i neprecis. 3. cea de-a treia modalitate este o gril de identificare prin care se exclud acei termeni care nu se potrivesc n oricare dintre urmtoarele propoziii criteriu:

1. Pentru adjective Ct de ...... sunt?, Ct de ...... s-a comportat X?

2. Pentru substantive Este X ......?, Poi s spui c X este un ......?

3. Pentru substantive atributive ...... lui X este remarcabil?, Prezint (posed) X ......?

Hofstee (cercetnd limba olandez) n 1990, indic 5 tipuri de obstacole ce trebuie avute n vedere atunci cnd se pune problema utilizrii limbajului natural n construirea unui sistem tiinific de categorii psihonosologice: 1. domeniul este greu de delimitat (att categoriile ca atare ct i alegerea itemilor din interiorul acestor categorii), 2. msura n care termenii sunt traductibili dintr-o limb n alta este limitat, 3. rolul copleitorr al aspectelor evaluative n limbajul comun este stnjenitor pentru un punct tiinific de vedere, 4. nu se pot aplica taxonomizri simple sau reguli precise, 5. muli termeni (sau expresii) sunt paradoxali cnd sunt folosii la persoana ntia (autodescrieri). Pe de alt parte, ncercrile de a construi un limbaj total artificial s-ar dovedi inutile ntr-un sens sau altul (fie c nu ar fi neles, fie c termenii ar asimila repede impedimentele limbajului curent).

Principala strategie pentru a depi aceast situaie (obstacole) const n selectarea acelor termeni care se subsumeaz principiului polaritii trsturilor de personalitate. Acelai autor pledeaz pentru formularea itemilor la persoana a treia singular (cerina abandonrii chestionarelor care cer subiectului s se autocaracterizeze n funcie de itemi care genereaz paradoxuri cnd sunt aplicai la persoana ntia). O alt recomandare a autorului vizeaz heteroevaluarea (aceleai chestionare completate de alte persoane care cunosc pe cea testat), procedur care poate include sau nu i persoana testat ca judector.

Mc Crae (1990) afirm un scepticism legat de capacitatea omului obinuit (nespecialist) de a nelege adevrtele baze ale personalitii. Dup opinia sa, n studierea limbii trebuie s se continue examinarea legturilor empirice cu alte sisteme ale personalitii, s se depeasc utilizarea lexiconului pentru a analiza limbajul vorbit i scris actual. Ei (Costa i Mc Crae) dezvolt variante ale aceluiai chestionar destinate autoevalurii (persoana I-a singular) sau heteroevalurii (persoana a III-a singular).

De Raad face unele studii (1992) privind diferenierile ntre adjective, substantive i verbe dup capacitatea acestora de a capta i reda sensuri ale personalitii. El dentific faptul c utilizarea ideosincratic n scalele de evaluare este mai probabil pentu substantive dect pentru verbe i pentru verbe n raport cu adjectivele. Aceste diferenieri conduc n practic la diferene n ordinea factorilor derivai prin ele sau chiar n numrul factorilor rezultai. Factorii derivai prin substantive prezint o tendin spre o descriere mai coerent i bine definit. Ei tind s cuprind cele mai extreme semnificaii ale dimensiunilor derivate din utilizarea adjectivelor. De asemenea, ei au o mai larg variaie n sensuri. Aceste aspecte confirm caracteristica substantivelor de a fi reprezentative prin ele nsele. Verbele i extrag parial sensurile din situaii interpersonale, fiind astfel mai condiionate i necesitnd mai mult specificare. Un studiu realizat pe limba german subliniaz capacitatea verbelor de a capta aspecte temperamentale.

n cercetrile privind dimensiunile Big Five apare concluzia c o posibil surs de variaie a acestor dimensiuni n diferite limbi ine de modurile difereniate de relaionare ntre cele trei categorii de termeni (adjective, substantive i verbe), moduri specifice pentru fiecare limb. Concluziile cercettorilor se ndreapt ctre un acord n ceea ce privete o mai bun capacitate a adjectivelor de a deveni descriptori de personalitate, dar este preferabil s se combine capacitile de captare a diferitelor clase lingvistice, conform specificului fiecrei limbi (De Raad i Hofstee, 1993). O alt recomandare cu referire la modalitatea de utilizare practic privete utilizarea de propoziii i fraze n cea mai simpl form acceptabil gramatical i nu a unor cuvinte singulare (Goldberg 1982, Brigs, 1992).

O alt tendin, contrar, este promovat de ali creatori de teste precum Gough i const n aceea c strategiile sunt utilizate ntr-o manier flexibil iar instrumentele sunt dezvoltate din interiorul aceluiai lot iniial de itemi (unii preluai, alii rescrii sau nou creai). Un studiu comparativ relev faptul c scalele care evalueaz constructe similare tind s cuprind itemi relativ asemntori, indiferent de diferenele dintre chestionare privind construcia sau chiar teoria de baz (de exemplu itemi care descriu reacii psihofiziologice pentru scalele de nevrotism sau itemi care descriu comportamente pentru scalele de extraversie sau minciun). Angleitner concluzioneaz n 1986 c ntre cercettori pare s existe o intuiie mprtit privind ce tipuri de itemi sunt mai adecvate n msurarea / exprimarea unor trsturi de personalitate, chiar dac aceste intuiii nu au fost pn n prezent sistematizate.

Relaia item - trstur

Ca prim etap n construirea itemului, decizia privind trstura i coninuturile psihologice implic o constant raportare a itemului la validitatea sa discriminativ:

1. Definirea trsturii ntr-o modalitate optim se face din perspectiva unei teorii structurale care reflect importana pentru via a diferenelor interindividuale generate de dimensiunea psihic avut n vedere.

Aceast definire trebuie realizat explicit, fiind descrise att relaiile de tip convergent ct i cele de tip divergent cu alte trsturi (constructe) i cu tipurile relevante i specifice de manifestare a trsturii respective.

2. Pentru evitarea formulrii unor itemi nereproductibili sau de tip ideosincratic se vor utiliza loturi de subieci pentru generarea exemplarelor fiecrui tip de itemi iar selecia se va baza pe acordul ntre un numr mai mare de persoane judector privind gradul de relevan al coninutului itemului pentru trstur.

3. Pentru a capta influena contextului situaional, se va avea n vedere faptul dac n textul itemului sunt incluse aspecte relevante ale acestuia (ale contextului) i dac coninutul este ct mai explicit posibil.

Angleitner realizeaz o descriere sistematic a relaiei item - trstur pornind de la propriile cercetri i rezultatele obinute de Janke (1973) i Lennertz (1973). El prezint un sistem format din 7 categorii, dintre care primele dou sunt centrale (fiind prezente cu mare frecven n aproximativ toate genurile de chestionare. Celelalte 5 categorii se refer la coninuturi indirect legate de trstura de personalitate, fapt responsabil de altfel i de diferenele care apar n stabilitatea rspunsurilor la itemii de aceste tipuri.

DenumireDefinirea coninuturilor psihologice

1.Descrieri de reacii*Sunt triri evaluate prin itemi i pot fi:

a. deschise, comportamente observabile

b. acoperite, interne, neobservabile de alii: senzaii, sentimente, cogniii interioare

c. simptome precum reacii fiziologice

2. Atribute ale trsturii*Reprezint dispoziii, de obicei descrise prin adjective sau substantive i pot fi:

a. nemodificabile

b. modificabile, cnd sunt specificate frecvena, durata, contextul situaional

3.Dorine i trebuine**Intenia de a se angaja n comportamente specificate, dorina pentru ceva anume (nu i acelea pentru care se specific realizarea n prezent)

4.Fapte biografice**Itemi centrai pe aspecte din trecut

5.Atitudini**Opinii puternic susinute, atitudini i opinii fa de diferite categorii de subiecte generale, personale, sociale

6.Reacii ale altora**Itemi care descriu comportamente, reacii i atitudini ale altora fa de persoan

7.Itemi bizari**Majoritatea de acest fel descriu comportamente i triri evident neobinuit, stranii, anormale

Note

* categorii centrale, prezente cu mare frecven n aproximativ toate genurile de chestionare

** categorii care se refer la coninuturi indirect legate de trstura de personalitate

Caracteristici de suprafa ale itemilor

Problema care apare n discuie n etapa de scriere propriuzis a itemilor (dup selectarea constructului i a coninuturilor relevante) este legat de posibilitatea de a da cea mai adecvat form pentru diferitele tipuri de coninuturi. Apar dou aspecte legate de aceast problematic: a. Gsirea formei celei mai adecvate pentru a da itemului calitatea de indicator al constructului i b. Gsirea formei de rspuns cea mai adecvat pentru a da subiectului posibilitatea de a-i exprima propria situaie

Forma de rspuns

Rspunsurile la itemi pot fi subsumate unor comportamente verbale nalt standardizate, comportamente provocate de stimuli verbali. Problemele care apar aici sunt legate de tipul de rspuns solicitat de la subiect: dihotomic, trihotomic, pe o scal Likert sau cu alegere forat (exprimare seac i general a itemului iar rspunsurile redau coninutul propriuzis al diverselor comportamente posibile).

n tipul clasic de rspuns de tip Da/Nu, Adevrat/Fals , eventual cu un rspuns mediu de tip Nu tiu, subiectul triete dificultatea de a lege un rspuns prea extremizat. Dac este utilizat acest format de rspuns este important s se moduleze coninutul itemului prin specificarea frecvenei sau a intensitii manifestrii descrise, pentru a evita ca i itemul s exprime situaii la fel de extreme ca i rspunsurile. Rspunsurile dihotomizate pot fi utilizate numai la itemii modulai.

n prezent nu se mai folosesc rspunsuri de tip Nu tiu sau ?, considerndu-se a fi nesatisfctoare din punct de vedere al informaiei (pot traduce fie nenelegerea itemului, fie nesigurana subiectului, fie un grad intermediar de rspuns de rspuns n situaia unor itemi nemodulai) (Anastasi, 1957). Goldberg (1981) indic cel puin 4 modaliti de apreciere de ctre subieci a rspunsurilor de tip mediu: 1. o atribuire situaional (conduita mea depinde de situaie), 2. o expresie a incertitudinii (nu pot decide, nu-mi cunosc suficient de bine acest aspect), 3. ambiguitatea itemului (nu sunt sigur ce nseamn), 4. neutralitatea (m aflu undeva la medie n ceea ce privete aceast caracteristic).

Cercetrile au demonstrat c i modularea prin intensitate, frecven sau msur reprezint o surs de ambiguitate (deci de eroare), deoarece subiecii nu neleg aceleai lucruri prin cuvinte ca rar, uneori, adesea, frecvent.

n timp, a fost preferat ca form de rspuns tehnica alegerilor forate (dezvoltat n perioada anilor 40 de chestionarele destinate seleciei profesionale). n esen aceast form cere subiecilor s aleag ntre dou sau mai multe rspunsuri de tip descriere, fraze care par egale din perspectiva acceptabilitii dar care au validitate diferit fa de criteriul extern. De obicei se construiesc pereci sau tetrade (de fapt dou perechi: 2 rspunsuri dezirabile i 2 indezirabile). n forme i mai extinse /(de tip 5 variante de rspuns), subiectului i se cere de obicei s precizeze care este rspunsul cel mai caracteristic i cel mai puin caracteristic pentru el. O form special a tehnicii alegerilor forate este cea a sortrii Q, dezvoltat de Stephenson (1950), care cere subiectului s rangheze un numr impar de rspunsuri-situaii, n funcie de un criteriu dat, ncepnd de la o extrem ctre cealalt. Intenia este de a da subiectului posibilitatea de a se exprima personal.

Rspunsurile pe scal Likert sunt folosite n special n studiul atitudinilor. Problema care apare este legat de numrul de variante de rspuns. Se apreciaz c scalele cu mai mult de 5 trepte nu reuesc diferenieri acceptabile, diferena dintre treapta 2-3 de exemplu fiind grevat de subiectivitatea respondentului. Preferabile sunt scalele cu 5 trepte. O alt problem se leag de transparena itemilor i de ideea de dezirabilitate, ceea ce poate conduce subiectul ctre falsificarea n acest sens a rspunsurilor.

Un tip special de rspuns care combin variantele prezentate mai sus este folosit de autorii Neo Pi R (Costa i Mc Crae), prin care se cere subiectului s-i exprime acordul sau dezacordul fa de o anumit afirmaie pe o scal gradat n 5 trepte (Dezacord total, Dezacord parial, Neutru, Acord parial, Acord total).

Forma itemului

Sub acest aspect, diversitatea care apare n practic este dezarmant. Opinia curent asupra caracteristicilor de suprafa precum lungimea itemului sau complexitatea sintactic a propoziiei / frazei este c acestea trebuie corelate cu modul n care se face prelucrarea itemului de ctre subiecii respondeni. Foss i Hakes (1978) sau Wiggins (1965) sprijin ideea c gradul de comprehensibilitate al propoziiilor este invers proporional cu numrul mai mare de transformri implicate i numrul nivelelor n procesrile nelegerii. Altfel spus, itemul va fi cu att mai inteligibil cu ct numrul de transformri este mai mic.

Exist 3 aspecte fundamentale ale structurii de suprafa a itemilor:

1. Lungimea (numrul de cuvinte, litere, propoziii - indicat o lungime medie de 12 cuvinte)

2. Complexitatea (corelat pozitiv cu numrul de negaii, trecerea la diateza pasiv, timpul trecut, alte moduri verbale dect indicativul, referina personal)

3. Formatul propriuzis al itemului (dat de tipul de propoziie i de tipul de rspuns)

Lievert (1969), Lohr i Angleitner (1980), Angleitner (1986) recomand itemi ct mai scuri, cu evitarea multor propoziii i negaii. Lungimea medie a itemilor din principalele chestionare analizate (altele dect Big Five) este de aproximativ 12 cuvinte. Conjugarea la timpul trcut i la modul subjonctiv sau condiional apare doar n 10,5 % dintre cazuri. Doar 4,5% dintre itemii cureni nu au referin personal. Exist i o corelaie posibil cu categoria de relaie item - trstur. Astfel, chestionarele care conin itemi biografici (MMPI de exemplu) conin i cel mai mare numr de itemi la trecut; frecvena mare a itemilor legai de dorine, interese, atitudini, opinii (specific pentru 16 PF de exemplu) conduce la exprimarea prin aciuni de natur ipotetic, deci verbe la modurile subjonctiv sau condiional.

Caracteristici semantice ale itemilor

Se refer la acele caracteristici responsabile de apariia unor dificulti sau confuzii n prelucrarea cognitiv a coninuturilor itemilor de ctre subieci.

Angleitner (1986) descrie 5 caracteristici semantice care intervin semnificativ ngreunnd sau simplificnd procesrile rspunsului:

1. Comprehensibilitatea (ct de uor poate fi neles)

Cauzele care conduc spre o comprehensibilitate sczut in de utilizarea unor cuvinte neobinuite, a unor structuri propoziionale complicate, forate sau neclare sau de erorile gramaticale.

2. Ambiguitatea (posibilitatea atribuirii a mai mult dect un neles)

Este incertitudinea legat de nelesul stimulului (spre deosebire de echivocitate neleas ca difern ntre persoane n ceea ce privete interpretarea itemului, dup Goldberg 1963). Cauzele ambiguiti in de prezena unor cuvinte sau afirmaii cu mai multe nelesuri; de relaii echivoce existente ntre propoziiile frazei; de incompatibilitatea dintre itemi i formatul rspunsului (prin introducerea unei negaii, a unor conjuncii de tip sau / sau, a unor fraze cu mai multe propoziii principale).

Aceste erori pun subiectul n 2 posturi tipice: a. Nu recunoate natura ambigu a itemului i pur i simplu l nelege greit (interpretndu-l n alt sens dect cel vizat de psiholog) i b. Recunoate ambiguitatea itemului, ns nu este sigur de care dintre nelesurile posibile este vorba.

3. Nivelul de abstractizare (cu ct informaia este mai abstract cu att cere o procesare mai desfurat)

Nivelul de abstractizare ridicat intervine n procesele de comparare item - experien personal. Un item concret (care afirm o informaie specificat, care se refer la comportamente clar specificate, numesc condiii i situaii semnificative sau includ fapte a cror veridicitate poate fi afirmat) ajut la o evocare rapid din memorie. Itemul abstract cere procesarea n continuare a nelesului su, integrarea treptat i/sau suplimentarea informaiei prin exemple, referine la fapte concrete. Itemii abstraci sunt de regul cei care prezint atitudini, opinii, descrieri generale, cer interpretarea unor evenimente generale sau integrarea lor de-a lungul unor situaii diverse, comparaii cu standarde nespecificate, inferene personale. Cercetrile indic o relaie direct proporional ntre gradul de abstractizare i diferenierile n modul cum neleg subiecii aceti itemi (Angleitner, 1986).

4. Gradul de referin personal (informaia care include direct i semnificativ pe subiect)

Gradul n care coninutul itemului este semnificativ pentru imaginea de sine a subiectului este n relaie direct cu capacitatea acestuia de a rspunde pe baza unei percepii sau experiene proprii asupra lucrurilor, n msura n care subiectul este direct menionat prin item, fie la nivelul tririi unor evenimente, fie la nivelul aciunii i al implicrii emoionale. Referina personal intervine n stadiul comparrii item-eu.

5.Evaluarea (dezirabilitatea social a coninutului)

Msura n care un item evoc valori, standarde aprobate social, determinri i prjudeci comune, este direct proporional cu probabilitatea ca subiectul s selecteze rspunsul n sensul dezirabilitii sociale. Acest gen de judecat intervine mai ales n stadiul evalurilor asupra utilitii.