1

CUPRINS

1 CONSIDERAŢII GENEREALE ................................................................................... 3

2 CONSTRUCŢIA ELEVATOARELOR TERMINALE .................................................. 4

2.1 Dispoziţii generale al unui elevator terminal sau colector. ....................................... 4

2.2 Caracteristicile unui elevator terminal ..................................................................... 6

2.3 Materialele de construcţie a elevatoarelor terminale. ............................................... 9

2.4 Fundaţia unui elevator terminal ............................................................................... 9

2.5 Executarea pereţilor de beton armat la celule ......................................................... 10

2.6 Cofrajele pentru executarea pereţilor de beton armat ............................................. 11

2.7 Betonul întrebuinţat la executarea elevatorului terminal şi organizarea şantierului . 12

2.8 Durata de construcţie a unui elevator terminal ....................................................... 13

BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................. 14

2

Tabel cu figuri

Fig. 1 Distribuţia in plan a diferitelor parti ale unui elevator terminal .................................... 4 Fig. 2 Tip de elevator terminal. Elevatorul Grandtrunk Pacific din Fort-William .................. 5

Fig. 3 Plan schematic al elvatorului terminal No.7 din Port Arthur ........................................ 6 Fig. 4 Vedere generala a elevatorului North Western, de langa Chicago ................................ 7

Fig. 5 Planul de situaţie al elevatorului no. 2 al Sindicatului Alberta din Vancouver .............. 8 Fig. 6 Susţinerea celulelor cu dispozitivul benzilor in afara de axa celulelor ........................ 10

Fig. 7 Susţinerea celulelor cu dispozitivul benzilor în axa celulelor ..................................... 10 Fig. 8 Tip de cofraj mişcator pentru turnarea pereţilor celulelor ........................................... 11

Fig. 9 Santierul elevatorului No. 7 al Sindicatului Saskatchewan din Port Arthur (Canada) . 12 Fig. 10 Elevatorul Panama Pacific din Victoria (Canada). Secţiune prin corpul de manipulare

........................................................................................................................................... 13 Fig. 11 Vedere generala a elevatorului terminal No. 5 al Cooperativei Saskatchewan din Port

Arthur (capacitate 756000 hl.) ............................................................................................. 14

3

1 CONSIDERAŢII GENERALE

Prin siloz se intelege ansamblul constructiv destinat depozitarii materialelor granulare

si pulverulente cum sunt cerealele, făina, seminţele, minereurile, cărbunii, cenuşa, cimentul

etc. Depozitarea se face in elemente verticale numite celule, pe un timp îndelungat, oferind

totodată posibilitatea optimă de manipulare si conservare.

Silozurile care au o alcătuire celulalară, prezinta unele avantaje faţa de magaziile

obişnuite si anume:

- o utilizare compleă a spaţiului;

- o însilozare uşoara, mulţumită instalaţiilor mecanice;

- descărcarea se face in mod natural, prin gravitate;

- aerisirea in cazul cerealelor si, in general, conservarea produselor se poate face in

bune conditii.

Silozurile sunt alcătuite din celule ce au o înaltime relativ mare faţă de latură sau faţă

de diametrul cercului înscris in celulă. In mod normal h>1.5 l max.

Atât în Canada cât şi în Statele-Unite, magaziile cu silozuri se numesc elevatoare,

după aparatul esenţial - elevatorul cu gută şi cupe, făcând parte din instalaţiunile mecanice

pentru manipularea cerealelor la asemenea magazii. Această denumire figurează în toate

textele legilor şi regulamentelor din America, fiind păstrată şi de mulţi cercetători străini. In

cele ce urmează s-a adoptat aceasta denumire de elevator în locul celei de siloz sau magazie

cu silozuri.

In Canada, elevatoarele se împart în doua categorii deosebite, nu numai prin scop şi

legislaţie, dar şi prin construcţie:

1. Elevatorul de ţară (country elevator) este construit din lemn şi răspândit în mii de

exemplare la toate micile staţiuni căilor ferate din Canada, pentru a primi, dar mai ales pentru

a cumpăra cerealele producătorilor vecini, în vedere de a le forma in partide şi expedia la

elevatoarele colectoare din centrele mari comerciale.

2. Elevatorul colector (terminal elevator), construit în ultimul timp, numai din beton armat şi

aşezat în toate centrele mari comerciale ale reţelei de cale ferată, precum şi în porturi,

serveşte la formarea partidelor de cereale în vederea exportului.

Termenul de terminal se aplică nu pentru faptul că aceste elevatoare sunt construite în

puncte terminus ale căilor ferate sau ale navigaţiei, dar pentru faptul că, clasificarea oficială a

cerealelor depuse in aceste elevatoare se consideră încheiată aici odată cu predarea cerealelor din

elevatoare la vase sau vagoane.

Explicaţia de mai sus se confirmă încă mai bine, dacă se consideră modul cum sunt

răspândite aceste elevatoare terminale în diferitele puncte ale Canadei. Astfel avem foarte

multe terminale în porturile Fort-Wiliam şi Port-Arthur de pe Lacul Superior; alte câteva în

diferite centre interioare numai de cale ferată şi fără acces la apă ca Moose-Jaw, Calgari,

Edmonton, Saskatoon; alte elevatoare la sudul Marilor Lacuri, ca în portul Colborne; altele pe

coasta Pacificului ca în Vancouver şi Victoria şi în fine acele de pe coasta Atlanticului, din

porturile St. Iohn, Halifax şi cele de pe râul St. Laurent la porturile QuebeC, Montrea etc. dar

în legătură cu oceanul Atlantic.

4

2 CONSTRUCŢIA ELEVATOARELOR TERMINALE

2.1 Dispoziţii generale al unui elevator terminal sau colector.

Elevatoare terminale se construiesc acum numai din beton armat, corpul propriu zis de

înmagazinare având forma unor mari rezervoare îngrămădite ca un fagure de miere.

Capacitatea lor de înmagazinare variază în general de la 500.000 busheli (180.000 HI. sau

13.500 tone) până la 10.000.000 busheli (3.600.000 HI. sau 270.000 tone grâu). Tipul

mijlociu este acela de 1 până la 2 milioane busheli (360.000 hl. la 720.009 hl. sau 27.000 tone

la 54.000 tone grâu).

Celulele pentru depozitare sunt aproape totdeauna circulare, spaţiul dintre ele fiind încă

utilizat pentru înmagazinarea cerealelor a căror stare impune o păstrare separată. Celule mari

au circa 12.600 hl. (sau 945 tone grâu), iar spaţiile intermediare formează fiecare o celulă de

8.000 hl. (225 tone grâu), care este uneori împărţită încă în alte 4 celule mai mici de câte 700

hl. sau 52 tone cereale. Ori vagoanele canadiene au de la 27 până la 40 tone (1000—1500

busheli) capacitate de încărcare, astfel că s-ar putea la rigoare face şi câteva însilozări

individuale de câte un vagon.

Un elevator terminal din tipurile mari poate preda la vapoare o cantitate de 48.000

busheli pe oră (circa 1296 tone) şi poate primi, tot pe oră, la rampele de descărcare, un număr

de 12 vagoane de câte 40 tone, ceea ce reprezintă o recepţie de 480 tone de oră sau 4.800 tone

pentru ziua de lucru, care este de 10 ore în Canada.

Debitul maşinilor de curăţat ajunge până la 20.000 busheli pe oră (540 tone), iar debitul

aparatelor de uscat în mediu la 1.000 busheli (27 tone).

Fig. 1 Distribuţia in plan a diferitelor parti ale unui

elevator terminal

5

Amplasamentul elevatoarelor terminale se fixează în locuri cu multe posibilităţi de

comunicaţie, astfel cum sunt malurile Marilor Lacuri interioare din Canada şi ale râurilor

navigabile, precum şi coastele Oceanului sau diferite centre importante de căi ferate sau de

producţie, din interiorul Canadei, deşi fără acces la apă.

Aceiaşi partidă de cereale trece de două ori sau şi mai mult, prin elevatoare, întrucât

odată dirijată cu vasele pe Marile Lacuri de la Fort-William şi Port-Arthur, trec mai întâi prin

elevatoarele de transbordare de la intrarea în canale şi unde vasele mari de Lacuri nu pot

pătrunde, iar în urmă sunt din nou transbordate în vapoarele de ocean la Montreal.

Având în vedere cele de mai sus, nimic mai explicabil de cât dezvoltarea continuă a

elevatoarelor terminale, necesitatea lor fiind imperioasă pentru comerţul de cereale din

Canada.

In cursul anului 1928 se construiau noi elevatoare în porturile Quebec, Port-Arthur,

Victoria, Vancouver şi Toronto, iar în aceste din urmă se executau chiar câte două

construcţiuni deodată.

Intocmai ca şi pentru elevatoarele de ţară, s-a ajuns în Canada la un tip de elevator

terminal executat din beton armat şi aproape uniform ca elemente constitutive. Astfel,

celulele de inmagazinare sunt croite pentru o capacitate mijlocie de câte 945 tone, fiecare;

numai numărul lor variază, functie de capacitatea necesara pentru înmagazinare.

Un elevator terminal este în general format din două părţi principale, care constitue

două construcţiuni distincte. Una este corpul pentru manipulare şi curăţirea cerealelor, iar

alta fiind corpul de inmagazinare.

Fig. 2 Tip de elevator terminal. Elevatorul Grandtrunk Pacific din Fort-William

6

2.2 Caracteristicile unui elevator terminal

Ansamblul construcţiilor şi instalaţiilor inerente unui elevator terminal prezintă următoarele

părţi:

a) Corpul de manipulare (Workinghouse), care este partea ce cuprinde toate aparatele de

ridicarea cerealelor (elevatoarele propriu zise), maşinile de curăţat, dispozitivele pentru

distribuţie, cântarele, benzile orizontale de transport şi celulele de manipulaţie.

In general elevatoarele au un singur corp de manipulaţie, iar în cazuri deosebite, se fac

şi două corpuri de manipulaţie. Astfel Elevatorul «Pool No. 5» din Port-Arthur (fig.2) are un

corp de manipulaţie pentru primirea cerealelor şi altul pentru predarea cerealelor din elevator

la vase. Elevatorul «North Western» din Chicago în Statele-Unite, are un corp de manipu-

laţie pentru primirea şi predarea cerealelor de la şi la vagoane, şi un alt corp la cheu pentru

primirea cerealelor de la vase şi predarea la alte vase.

Excepţional, elevatorul «No. 8» al Consorţiului Portului Montreal, fiind destinat

transbordărilor de la vasele de canal la vapoarele de pe Ocean, are un corp de manipulaţie

fără nici o celulă, fiind format dintr-un eşafodaj de fier, care susţine etajele în care se găsesc

cântarele şi Utilajul pentru manipulare.

b) Corpul de inmagazinare (Storage) cuprinde numai celulele pentru depunerea cerealelor

clasate. Sub acoperiş se găsesc benzile pentru repartizarea cerealelor şi transportul lor la

celule, iar la partea inferioară sub celule se găsesc benzile de transport, care culeg cerealele

descărcate din acele celule în vederea predării.

In general există un singur corp de înmagazinare. La elevatoarele cu capacităţi mari se

fac însă două corpuri deosebite de inmagazinare, câte unul de fiecare parte a corpului de

manipulare. Impărţirea în două corpuri prezintă avantajul de a reduce pericolul unei distrugeri

totale în caz de incendiu.

Incendiile la elevatoarele din Canada sunt destul de frecvente, dar nu aşa de mult ca la

elevatoarele din Statele- Unite. Cazurile cele mai grave le constitue exploziile ce se produc în

aerul încărcat de praf şi gaze de la cerealele în fermentaţiei şi care distrug construcţia, pe

când s-ar crede că o construcţie în beton armat nu poate risca în caz de incendiu. Astfel

elevatorul cel mai mare din lume, «North Western» din Chicago (fig.3), a fost distrus de

incendiu 1921, iar după reconstituire, celulele din corpul de inmagazinatre, nu au mai fost

acoperite, pentru ca praful şi gazele să se poată degaja sub acoperiş, de unde le ridică

ventilaţiile elevatorului.

Corpul de inmagazinare se plasează astfel ca să poată fi mărit ulterior prin adăugarea de

noi celule (silozuri).

Fig. 3 Plan schematic al elvatorului terminal No.7 din Port Arthur

7

Fig. 4 Vedere generala a elevatorului North Western, de langa Chicago

c) Hangarul pentru încărcarea sau descărcarea vagoanelor, este mai totdeauna alipit de corpul de

manipulare. Operaţiunile descărcării cerealelor din vagoane nu se fac în interiorul corpului de

magazii, ca la Constanţa sau la Genova în Italia. In Canada şi Statele Unite există totdeauna

un hangar separat pentru acest fel de operaţiuni. Acest dispozitiv este preferabil, deoarece nu

se ocupă un spaţiu util în corpurile de magazii la partea de jos şi se lucrează mult mai bine în

hangar, unde se dispune de mai mult spaţiu. In fine, praful din descărcare nu rămâne în

interiorul elevatorului pentru a murdări cerealele.

La elevatorul No. 2 al Consorţiului Portului Vancouver, hangarul se găseşte depărtat la

50 metri distanţă.

Hangarul este construit din metal şi uneori din beton armat. Pentru predarea cerealelor

din elevator la vagoane se utilizează anumite linii din acel hangar.

La elevatoarele cu capacitate mare există şi un al doilea hangar pentru descărcarea

vagoanelor, câştigându-se astfel un debit mai mare la înmagazinare a cerealelor. In fiecare

hangar pătrund două până la cinci linii ferate, iar pe fiecare din aceste linii există câte două

până la şase puncte de descărcare, sub care se găsesc rezervoarele de recepţie ale cerealelor.

In subsolul hangarului se găsesc troliurile pentru manevrarea vagoanelor, rezervoarele,

pentru primirea cerealelor descărcate din vagoane şi benzile pentru transportul acelor cereale

la elevatoarele propriu zise, pentru ridicarea lor în corpul de manipulare. Tot la parterul

hangarului se mai găsesc şi dispozitivele speciale pentru descărcarea mecanică a vagoanelor,

ca lopetile mecanice; aparate pentru produs trepidaţii la vagoanele prevăzute cu tremie la

fund pentru descărcarea conţinutului; aparate pentru răsturnarea vagoanelor, procedeu ultim

şi cel mai rapid pentru descărcare. In fine, tot în hangar debuşează tuburile pentru încărcarea

vagoanelor, cu cerealele predate din silozuri.

d) Dispozitivele pentru predarea cerealelor din elevator la vase, sunt înlesnite la unele

elevatoare prin faptul că fundaţia construcţiei formează şi cheiu de acostare. In acest caz,

predarea se face direct din celule anume destinate pentru acest scop şi situate în corpul de

manipulare, iar mai rar în corpul de inmagazinare. Aceste celule au fundurile mai ridicate,

astfel că cerealele să curgă direct prin tuburi în vasele acostate, fără intermediul unei estacade

8

cu complexul său de benzi de transport. In acest caz, intre bordura cheului şi peretele exterior

al celulelor trebuie să rămână un spaţiu liber de 1—2 metri distanţă.

La unele elevatoare şi mai ales când magazia este depărtată de cheu, predarea se face

prin estacade metalice sau şi de lemn (Vancouver). Uneori ambele sisteme sunt aplicate la

acelaşi elevator.

e) Dispozitivele pentru transbordarea cerealelor din vase în elevatoare, constau în cele mai multe

cazuri din elevatoare cu cupe instalate în turnuri, mobile dealungul cheurilor şi zise «turnuri

marine».

Din aceste turnuri, cerealele cad pe o bandă situată într-un tunel construit în cheu, iar de

aci sunt transportate la corpul de manipulare. Uneori acele turnuri sunt fixe şi lipite de corpul

de manipulare, cerealele trecând atunci prin partea de sus în acel corp.

f) Garajele proprii ale elevatoarelor. Elevatoarele sunt înzestrate totdeauna cu un număr

suficient de linii ferate pentru ca vagoanele încărcate şi descărcate pe care le aduc sau le preia

Companiile de Cale Ferată, să poată fi garate.

Astfel la elevatorul «Pool No. 7» din Port Arthur, fíecare din cele cinci linii, ale celor

două hangare, este bifurcată în două, astfel că există un total de 20 linii capabile de a gara 500

vagoane de o dată.

Elevatorul «North-Western» din Chicago are peste 16 kilometri garaje capabile de a

gara 1450 vagoane.

g) Instalaţia de uscarea cerealelor, este aşezată aproape totdeauna în o clădire separată şi alături

de corpul de manipulare, iar foarte rar o asemenea instalaţie se găseşte în acel corp.

h) Uzina de forţe motrice, este aşezată totdeauna într-un corp de clădire depărtat de elevator. In

cele mai multe cazuri însă energia electrică nu se produce pe loc, ci este adusă de la mare

distanta prin conducte aeriene.

i) Biroul principal de administraţie, nu se găseşte îu general lângă elevator, ci la câţiva kilometri

distanţă în centrul comercial al oraşului apropiat, elevatoarele fiind aşezate, în general, la

malul apelor, dar la mare depărtare de oraş, legătura făcându-se telefonic. La elevator există

numai o sucursală a biroului din oraş.

j) Biroul inspectorului-delegat. Langă elevator există, însă, totdeauna un birou pentru personalul

inspecţiei oficiale, de clasarea cerealelor, personal sub ordinele Inspectorului delegat la acel

elevator.

Fig. 5 Planul de situaţie al elevatorului no. 2 al Sindicatului Alberta din Vancouver

9

2.3 Materialele de construcţie a elevatoarelor terminale.

Astăzi materialul aproape unic întrebuinţat la construcţia corpului de manipulare şi de

înmagazinare este betonul armat.

Construirea celulelor din fier a fost abandonată neprezentând avantaje din punct de

vedere al costului şi fiind inferioare din punct de vedere al păstrărei cerealelor. Cerealele

fiind incinse într-o celulă metalică, căldura se transmite imediat, la altele vecine. Afară de

aceasta, peretele metalic produce năduşeală mai mult ca cel de beton armat.

Adversari conservărilor cerealelor în celule de fier am găsit pe toţi inspectorii oficiali

pentru clasificarea cerealelor cu care am avut ocazia de a discuta această chestiune.

Prima construcţie de acest fel, executată complet în beton armat, a fost elevatorul no. 2

al Comisiunei Portului Montreal în anul 1912, pe când magazia cu silozuri No. 1 din portul

Constanţa (România) a fost complet executată din beton armat, incepându-se în 1905 şi

terminându-se la 1908, cu instalaţii cu tot.

Inainte se întrebuinţa pentru construcţia elevatoarelor din Canada, cărămidă, tablă sau

blocurile de beton. Primul elevator terminal a fost început la anul 1883 de către Compania

Canadian Pacific, pe când la Brăila (România), s-a început executarea unui elevator (magazie

cu silozuri) cu celule din blocuri de beton in anul 1889, pentru a se termina in 1891.

Celulele de beton armat la elevatoarele în construcţie, în anul 1928, în Canada, se fac

monolite printr-o turnare continuă a betonului.

La elevatorul No. 6 al «Saskatechewan Pool» sunt celule de fier şi din blocuri de beton

armat, ceea ce nu a împiedecat ca elevatorul să ardă de trei ori pâna acum.

Lemnul se utilizează foarte rar. Astfel la elevatorul Midland Pacific din Vancouver

(coasta de Nord), corpul de manipulaţie s-a făcut din lemn şi numai corpul de înmagazinare s-

a facut din beton armat.

Hangarul pentru încărcarea sau descarcarearea vagoanelor se face din fer, iar uneori din

lemn iar rareori din beton armat.

Dispozitivele pentru predarea cerealelor la vapoare se reduc de multe ori la estacade de-

a lungul cheilui şi se fac în general metalice. Totuşi la elevatorul No. 2 «Alberta Pool» din

Vancouver şi în curs de construcţie in anul 1928, estacada se execută din lemn.

Casa scărilor de serviciu şi a ascensorului, intru-cât se găseşte în afara corpului de

manipulaţie, se face de obicei din tablă ondulată pe schelet metalic; bineînţeles că şi treptele

sunt în acest caz tot metalice.

2.4 4. Fundaţia unui elevator terminal

Unele elevatoare sunt construite pe placă generală de beton cum este elevatorul No. 2 al

Comisiunei Portului Montreal; iar altele pe piloţi de beton ca elevatorul No. 2 Com. Portului

Vancouver, care are spre apă piloţi de beton armat ca la cheul vecin. Cum cele mai multe

elevatoare se construiesc aproape de malul apelor iar la multe, amplasamentul vine într-un

loc, unde anterior era apă, fundaţia pe piloţi de lemn este cea mai utilizată. Astfel, la

elevatorul No. 7 «Şaskatchewan Pool» din Port-Arthur, fundaţia s-a făcut pe piloţi de brad de

10.50 m lungime, având 30 cm diametru mijlociu. Incărcarea unui pilot este de 25 tone.

Amplasamentul elevatorului fiind în plină apă, piloţii au fost bătuţi in timpul iernii cu soneta

susţinută pe gheaţă.

Elevatorul No. 2 «Alberta Pool» din Vancouver, situat în aceleaşi condiţii adică în

plină apă, are fundaţia tot pe piloţi de lemn la interval de 1,20 m.

După baterea piloţilor, se face între ei o umplutură de pământ iar deasupra şi peste

capul piloţilor se toarnă o placă de beton.

10

2.5 Executarea pereţilor de beton armat la celule

Pereţii celulelor de inmagazinare, care au în mediu un diametru de 7 şi o înălţime de 30

m, se fac cu o grosime de 17,5 cm. Pereţii celulelor de manipulaţie, care au în mediu

diametru de 4.50 m. şi inălţimea de 21 m, se fac de 15 cm grosime. Grosimea pereţilor este

constantă de jos până sus; numai armăturile variază.

La elevatorul No. 7 «Saskatchewan Pool» din Port-Arthur, armătura verticală este

formată din bare de 25 mm, la circa 2 m interval. Armatura propriu-zisa este insa, cea

orizontala formata din cercuri de fier de 10 mm grosime. In partea de jos, aceste cercuri sunt

la interval de 20 cm, iar în partea de sus distanţa între cercuri este de 30 cm.

La elevatorul No. 2 «Alberta Pool» din Vancouver, unde diametrul celulelor este de

7,20 m, armătura s-a făcut din 2 bare verticale de 15 mm. Cum între vergele sunt si unele care

ajută la ridicarea cofrajelor, diametrul acestora este de 25 mm. Inelele orizontale din fier

rotund de 15 mm, sunt aşezate la interval de 15 cm, la partea de jos, şi la interval de 30 cm la

partea de sus. La contactul dintre celule se fac stâlpi, iar în acest loc armăturile celulelor au

cârlige.

Intru-cât sub celule se amenajează ganguri pentru benzi de transport, sarcina celulelor

se repartizează la fundaţie prin stâlpi şi ziduri conform dispoziţiunilor din figurile 6 şi 7.

Benzile de sub celule deservesc în general numai un singur rând de celule şi rareori

două rânduri de celule. Cazul din figura 7 indică o singură bandă, care nu este în axul

celulelor, din cauza stâlpilor de susţinere a celulelor. Stâlpii conform dispoziţiunilor de la

figura 6 se pun în axul şi la punctele de contact ale celulelor. In aceste condiţii, stâlpii se

execută din trei în trei metri distanţă la celule de 6 metri. Sub aceste puncte de contact, se

execută pe capul stâlpilor, o mică talpă de susţinere.

Fig. 7 Susţinerea celulelor cu

dispozitivul benzilor în axa celulelor

Fig. 6 Susţinerea celulelor cu

dispozitivul benzilor in afara de axa

celulelor

11

In cazul din figura 6, benzile se găsesc aşezate în axa celulelor, iar susţinerea celulelor

şi transmiterea la fundaţie, nu se face prin stâlpi, ci prin ziduri longitudinale paralele cu

benzile.

La corpurile de manipulaţie, atât la parter cât şi la subsol, fiind nevoie de un spaţiu mai

mare, stâlpii de susţinere se îndepărtează. De altfel, celulele sunt aici mai mici ca dimensiuni.

2.6 Cofrajele pentru executarea pereţilor de beton armat

Lemnăria întrebuinţată la cofraje se compune în general din dulapi de brad cu

dimensiunea 15X3 cm. Cadrele pentru cofrajele stâlpilor se aşează din cincizeci în cincizeci

centimetri distanţă şi se fac in dulapi prinşi pe muche şi bătuţi între ei în cuie.

Cofrajele pereţilor verticali drepţi sunt întăriţi la fel şi ancoraţi reciproc prin sârmă, care

rămâne în beton.

La planşeele susţinute de stâlpi şi grinzi, se toarnă întâi stâlpii, şi pe urmă grinzile, iar

numai ulterior se montează cofrajele plăcii. Cofrajele grinzilor se sprijină pe cofraje stâlpilor,

ceea ce realizează o mare economie de lemnărie. Numai placa formând planşeul are

scândurile de cofraj susţinute prin ghile rotunde de brad.

Silozurile propriu zise având o formă circulară, pereţii se toarnă cu ajutorul unor forme

sau tipare mobile şi de un tip generalizat în toată America. Susţinerea şi ridicarea cofrajelor

se face prin intermediul unor armături verticale de 25 mm grosime. Inălţimea unui astfel de

tipar este de 1,20 m, iar cofrajul pentru o celulă este format din mai multe segmente de circa

5 m lungime. Aceste segmente sunt prinse cu juguri puternice, formate din grinzi de lemn sau

fier. Jugurile sunt străbătute de armăturile verticale ale pereţilor de 25 mm grosime, iar

ridicarea se face cu ajutorul unor cricuri sau cu ajutorul unor şuruburi fixate chiar pe aceste

armături prin gulere de presiune. Acest

sistem de a ridica cofrajul, pe măsura

înaintării lucrărilor la pereţi, variază ca

detaliu, de la o casă constructoare la alta.

La elevatorul No. 7 al Societăţei

«Saskatchewan Pool» din Port- Arthur

ridicarea se făcea, în 1928, electric.

In figura 7 s-a indicat un tip de

asemenea aparat pentru ridicare cu şurub

a cofrajului.

De aceste cofraje mobile se suspendă

schele pentru lucrători atât în interiorul

celulei cât şi în exterior, permiţându-le ca

pe măsura ridicărei în sus a cofrajelor să

facă reparaţiile necesare la pereţii

celulelor.

O dată turnarea betonului începută,

ea se continuă zi şi noapte, la toate

celulele, deodată. Calitatea cimentului

Portland utilizat permite ca după turnarea

fiecărui strat de 15—20 cm înălţime, să se

ridice cofrajele în sus. In 24 ore se înalţă

astfel pereţii celulelor, cu cel puţin 1,20

metri înălţime.

Fig. 8 Tip de cofraj mişcator pentru turnarea

pereţilor celulelor

12

2.7 Betonul întrebuinţat la executarea elevatorului terminal şi organizarea şantierului

Nisipul şi pietrişul pentru beton se aduc pe şantier cu vagoanele sau pe apă cu şalane,

din care aceste materiale se scot cu ajutorul unor cutii de tablă sau bene manipulate de

macarale. Benele se descarcă într-un rezervor de lemn cu trei compartimente, din care unul

pentru petriş, unul pentru nisip si al treilea pentru cimenta care se aduce în saci sau butoaie.

Un asemenea rezervor de lemn pentru materiale avea, la elevatorul Panama Pacific din

Victoria (insula Vancouver), dimensiunea de 6X6 m în plan şi 5 m înălţime.

La confecţionarea betonului aceste materiale se trec prin aparate de dozare automată

înainte de a intra în betonieră. Ca acest mod, proporţia prescrisă este păstrată automatic.

Cantitatea de apă (1 litru la 1,7 kg. ciment) de asemenea este dozată în mod automat.

Din betonieră amestecul cade într-o tremie, care este ridicată cu ajutorul unui turn de

schelă în lemn până la înălţimea dorită, iar de aici prin tuburi înclinate se repartizează la locul

necesar, în nişte cutii basculanta metalice, pe care le poate duce şi răsturna un singur lucrator.

A se vedea fig. 9.

La unele şantiere excepţional de mari, cum a fost cazul elevatorului No. 7 al Societăţii

«Saskatchewan Pool» din Port-Arthur care se construia în vara anului 1928, s-au utilizat

pentru aducerea materialelor din depozit pană la rezervorul de lemn de lângă betonieră, benzi

de transport ca şi pentru manipularea cerealelor, dar mai solide. Aceste benzi, în cazul

transportului cimentului vărsat, se închid în estacade de lemn pe toată distanţa de la magazia

de ciment şi până la rezervorul de lângă betonieră (fig. 9). In acest şantier lucrau trei

betoniere, fiecare având un debit de 23 m3 pe oră.

Fig. 9 Santierul elevatorului No. 7 al Sindicatului Saskatchewan din Port Arthur (Canada)

13

2.8 Durata de construcţie a unui elevator terminal

Bineînţeles că durata executărei unui terminal depinde de mărimea lui şi de utilajul de

şantier al constructorului precum si de procedeul urmat. Cum instalaţiile mecanice se

montează chiar înainte de terminarea pereţilor de beton şi se execută cam in paralel cu

aceştia, s;a ajuns astfel la o iuţeală excepţională a construcţiunilor de elevatoare.

Astfel la elevatorul No. 7 al Societăţei «Saskatchewan Pool» din Port-Arthur, elevator

de o capacitate destul de mare (2.510.000 hl.), construcţia peste pământ s-a început la Mai

1928, iar până la sfârşitul lunei August se turnaseră peste 47.600 m3 beton, executându-se

mai mult ca 2/3 din programai lucrărilor. Pentru completarea lucrărilor, urma să se mai toarne

19.100 m3, iar întreaga instalaţie trebuia să fie terminată pe ziua de 15 Octombrie 1928. Cum

elevatorul are doua corpuri de înmagazinare, unul din corpuri având o capacitate de

1.080.000 bl. şi peste 30 metri inălţime, a fost complet executat in şase săptămâni.

Fig. 10 Elevatorul Panama Pacific din Victoria (Canada). Secţiune prin corpul de manipulare

14

Fig. 11 Vedere generala a elevatorului terminal No. 5 al Cooperativei Saskatchewan din Port

Arthur (capacitate 756000 hl.)

BIBLIOGRAFIE

1. Betonul Armat – Construcţii Industriale, Mihail D. Hangan

2. Tehnica si Amenajarea Magaziilor cu Silozuri In Canada si Statele Unite ale Americii,

dr. Ing. Insp. General Paul Demetriad, Ing. Şef Virgil Cotovu.