Supravegherea pacientului din momentul internarii pana la

externare si efectuarea tehnicilor impuse de afectiune

2.1. Internarea pacientului in spital

Spitalul este o institutie sanitara destinata ingrijirii bolnavilor si organizata pentru

servicii permanente. In spital se interneaza bolnavii in stare grava care necesita o

ingrijire si supraveghere permanenta si o atentie deosebita din partea asistentei

medicale.

Spitalul cuprinde urmatoarele parti componente functionale :

- serviciul de primire unde incepe pregatirea psihica a pacientului. El este

primit cu zambetul pe buze si cu cuvinte de incurajare, esentiala fiind cucerirea

increderii bolnavului in profesionalismul cadrelor sanitare. Pacientii vor fi

dezbracati si examinati. La nevoie pacientul este ajutat de asistenta si asezat in

pozitia necesara examinarii

- prelucrari sanitare - aici se face deparazitarea si imbaierea bolnavului, dupa

care acesta va fi imbracat in lenjerie curata si condusa pe sectia cu paturi

- sectia cu paturi este partea componenta a spitalului inzestrata cu paturi si

sala de tratamente, unde se asigura asistenta corespunzatoare a bolnavilor

spitalizati.

Dupa ce medicul hotaraste internarea bolnavului, asistentul completeaza biletul de

internare, foaia de observatie si trece datele pacientului in registrul de internari.

2.2. Asigurarea conditiilor de spitalizare

Bolnavul este condus de asistent in salonul prealabil hotarat de catre medic.

Salonul se alege in functie de starea pacientului (diagnostic, gravitatea si stadiul

bolii) si sex. Asistentul conduce bolnavul in salon, il ajuta sa-si aranjeze obiectele

personale in noptiera si sa se instaleze comod si in pozitia indicata de medic in pat.

Bolnavului se aduce la cunostinta regulamentul de ordine interioara a sectiei

precum si indicatiile medicului referitoare la alimentatie, pozitie indicata daca este

cazul si scopul

acestuia. Asemenea i se explica necesitatea si modul recoltari de produse biologice

si patologice in vederea efectuarii analizelor de laborator indicate de medic.

Se vor asigura conditiile de mediu necesare ameliorarii si vindecarii bolii. Pentru a

crea un mediu de securitate si confort si pentru a diminua factorii de stres este

indicat ca saloanele sa aiba o capacitate de 4 , max. 6 paturi cu o temperatura de

18-20°C sa fie curate, linistite si bine aerisite cu aer umidificat.

Asistentul va completa o anexa la foaia de alimentatie pe care o va trimite la blocul

alimentar, astfel noul pacient va primi alimentatia necesara inca in prima zi de

internare. Bolnavilor l-i se acorda o pregatire preoperatorie si postoperatorie in

vederea asigurarii conditiilor optime necesare interventiei si a procesului de

vindecare precum si pentru evitarea unor complicatii grave si nedorite.

Asistentul observa si este obligat sa consemneze aspectul general, inaltimea,

greutatea, varsta, aspectul tegumentelor si mucoaselor, faciesul si starea psihica a

bolnavului. Ea va urmarii necesitatile pacientului, manifestarile de dependenta in

vederea satisfacerii acestora.

Se vor nota datele privind antecedentele familiale, chirurgicale si patologice ale

pacientului precum si bolile care au influenta asupra anesteziei si interventiei

(afectiuni pulmonare, cardiace, diabet zaharat, epilepsie etc.)

2.3. Asigurarea conditiilor igienice bolnavilor internati

a) Pregatirea patului si accesoriului

Patul trebuie sa fie comod, sa prezinte dimensiuni potrivite care sa satisfaca atat

cerintele de confort a pacientului, cat si ale personalului de ingrijire. Trebuie sa-i

permita pacientului sa 414g65e se poata misca in voie, sa nu-i limiteze miscarile,

sa poata la nevoie sa coboare din pat, sa poate sta in pozitie sezand, sprijinindu-si

picioarele comod de podea. Patul trebuie sa permita ca asistenta sa poata efectua

tehnicile de ingrijire, investigatie si tratament cat mai comod. Patul trebuie sa fie

usor de manipulat si curatat, prevazut cu rotite, dispozitiv de ridicare si la nevoie

aparatoare.

Patul va fi acoperit cu un cearsaf, musama si aleza. Pacientului i se ofera doua

perne si o patura din lana moale, usor de intretinut. Lenjeria trebuie sa fie din

bumbac cu cat mai putine cusaturi. Cearsaful trebuie sa fie destul de mare pentru a

intra sub saltea.

b) Schimbarea lenjeriei de pat

- Pregatirea patului fara pacient : pentru schimbarea lenjeriei de pat avem nevoie

de cearsaf simplu, cearsaf plic, doua fete de perna, una-doua paturi, doua perne.

Dupa ce se indeparteaza noptiera de pe langa pat se aseaza un scaun cu spatar la

capatul patului. Pe scaun se aseaza, in ordinea intrebuintarii, lenjeria curata,

pernele, patura, impaturite corect. Cearsaful se aseaza la mijlocul saltelei; se

desface si se intinde o parte a cearsafului spre capataiul patului, cealalta spre

capatul opus. Cearsaful se introduce adanc sub saltea la ambele capete. Se executa

coltul apoi se introduce sub saltea toata partea laterala a cearsafului. Se intinde

bine cearsaful sa nu prezinte cute.

Daca este nevoie se aseaza musamaua si se acopera cu aleza.

Pernele se introduc in fetele de perna curate si se aseaza pe pat.

- Schimbarea lenjeriei cu pacientul in pat se efectueaza atunci cand starea

pacientului nu permite ridicarea acestuia din pat. Aceasta manevra se executa de

obicei dimineata, inainte de curatenie, dupa masurarea temperaturii, luarea pulsului

si toaleta pacientului, dar la nevoie se executa de mai multe ori pe zi. In functie de

starea pacientului lenjeria se poate schimba in lungime sau in latimea patului.

Lenjeria de pat se aseaza pe un scaun in ordinea prioritatii, impaturite in felul

urmator :

- patura si cearsaful de sub patura se impaturesc fiecare in trei sub forma de

armonica

- aleza se ruleaza impreuna cu musamaua fie in latime, fie in lungime in

functie de metoda aleasa pentru schimbarea patului

- cearsaful se ruleaza in lungime / latime

Pacientul se informeaza asupra procedeului. Se linisteste si se asigura ca manopera

va fi facuta cu blandete, ca nu va fi miscat inutil, ca manevrele nu-i vor cauza

dureri si i se cere cooperarea.

Se asigura intimitatea pacientului, un mediu securizat, evitandu-se curentii de aer.

i) Atunci cand schimbarea lenjeriei se face in lungimea patului pacientul va fi

intors in decubit lateral. Cele doua asistente se aseaza de o parte si de alta a patului.

Asistenta din partea dreapta prinde pacientul cu mana dreapta in axila dreapta, il

ridica usor, iar mana stanga o introduce sub umerii lui, sprijinindu-i capul pe

antebrat. Apoi cu mana dreapta , retrasa de sub axila, trage usor perna spre

marginea patului, pacientul fiind de asemenea deplasat usor in aceeasi directie.

Se aseaza apoi in dreptul genunchilor pacientului, introduce mana stanga sub

genunchii acestuia flectandu-I putin, iar cu mana dreapta ii flecteaza usor gambele

pe coapse. Din aceasta pozitie se intoarce pacientul in decubit lateral drept,

sprijinindu-l in regiunea omoplatilor si a genunchilor. Pacientul se mentine

acoperit. Asistenta din partea stanga ruleaza cearsaful impreuna cu musamaua si

aleza murdara pana la spatele pacientului, sulul de lenjerie murdara se afla in acel

moment alaturi de sulul lenjeriei curate. Pe jumatatea libera a patului se deruleaza

cearsaful curat, musamaua si aleza pregatita mai inainte. Se intinde bine cearsaful

curat pe jumatatea libera a patului si se aseaza o perna imbracata in fata de perna

curata, apoi se aduce pacientul in decubit dorsal cu multa blandete, sprijinindu-l in

regiunea omoplatilor si sub genunchi. Pentru a introduce pacientul in decubit

lateral stanga, asistenta din partea stanga procedeaza la fel ca si in cazul intoarcerii

in decubit lateral drept : prinde pacientul de axila stanga, il ridica usor, introduce

mana dreapta sub umerii lui, sprijina capul pe antebrat si dupa aceeasi procedura

intoarce pacientul in decubit lateral stang aducandu-l dincolo de cele doua suluri de

lenjerie. Asistenta ruleaza mai departe, din partea dreapta, lenjeria murdara, o

indeparteaza, introducand-o in sacul de rufe murdare, apoi deruleaza lenjeria curata

si o intinde bine, iar pacientul este readus in decubit dorsal, sprijinit de cele doua

asistente.

Dupa acesta se efectueaza colturile. Patura de deasupra pacientului se impatureste

in trei si se aseaza pe un scaun, pacientul ramane acoperit cu cearsaful folosit pana

atunci. Peste aceasta asistenta aseaza cearsaful curat impaturit anterior in trei, in

forma de armonica astfel ca una din marginile libere sa ajunga sub barbia

pacientului. Colturile de sus ale cearsafului curat se tin cu mana fie de catre

pacient, fie de o alta persoana. Cele doua asistente, care sunt de o parte si de alta a

patului, prind cu o mana colturile inferioare ale cearsafului curat, iar cu cealalta

mana colturile superioare ale cearsafului murdar si, printr-o miscare in directia

picioarelor pacientului, indeparteaza cearsaful murdar si acopera, in aceeasi timp

pacientul cu cearsaful curat. Se aseaza patura peste cearsaf, rasfrangand marginea

dinspre cap peste patura. Se continua aranjarea patului , se pliaza patura cu

cearsaful deasupra degetelor de la picioarele pacientului.

ii) Atunci cand pacientul poate fi asezat in pozitie sezand, schimbarea lenjeriei se

face in latimea patului. Procedura se efectueaza de asemenea, de catre doua

persoane : una sprijina pacientul, cealalta ruleaza lenjeria murdara, aseaza si

deruleaza cearsaful curat.

Dupa efectuarea fiecarei proceduri, asistenta trebuie sa se asigure ca pacientul este

asezat cat mai confortabil. In unele cazuri, aleza trebuie schimbata de mai multe ori

pe zi, fara sa fie nevoie de schimbarea cearsafului.

c) Asigurarea igienei generale si corporale

Inaintea interventiei chirurgicale, bolnavul este capabil sa isi efectueze singur

igiena corporala. In seara zilei precedente interventiei se face o baie generala a

bolnavului si se va pregati tubul digestiv pentru interventie prin efectuarea unei

clisme evacuatoare urmata de un dus. La pregatirea bolnavului pentru actul

operator se va acorda atentie deosebita cavitatii bucale mai ales la cei care urmeaza

sa fie intubati. Se pregateste tegumentul regiunii pe care se va opera prin spalare cu

apa si sapun, degresare si dezinfectare cu alcool. Daca regiunea prezinta pilozitati

acestea vor fi rase cu aparat de ras individual.

Regiunea astfel pregatita va fi protejata cu un pansament steril. Se indeparteaza

bijuteriile bolnavului, proteza dentara daca exista. Bolnavul va fi imbracat cu

lenjerie curata, se verifica starea de curatenie in regiunile : - inghinala

- ombilic

- axile

- spatii interdigitale

- unghiile

d) Efectuarea toaletei generale si pe regiuni a bolnavului imobilizat

Asistenta va colecta date referitoare la starea pacientului, daca se poate spala

singur sau nu. Cu aceasta ocazie se observa si starea tegumentelor si aparitia unor

eventuale modificari. Se verifica temperatura ambianta (20-21°C) si se evita

curentii de aer. Bolnavul va fi izolat cu un paravan de anturajul sau. Se pregatesc in

apropiere materialele necesare toaletei, schimbarea lenjeriei patului, lenjeriei

bolnavului si materialele necesare pentru prevenirea escarelor.

Temperatura apei trebuie sa fie le 37-38°C.

Bolnavul va fi dezbracat complet si se va acoperii cu un cearsaf si patura. Se

descopera progresiv numai partea care se va spala. Se stoarce bine buretele sau

manusa de baie pentru a nu se scurge apa in pat sau pe bolnav. Ordinea in care se

face toaleta este : spalat, clatit, uscat. Se sapuneste regiunea dupa care se clateste

ferm, dar fara brutalitate. Apa calda trebuie sa fie din abundenta, sa fie schimbata

ori de cate ori este nevoie. Se insista la pliuri sub sani, la maini, la spatii

interdigitale, la coate si axile. Se mobilizeaza articulatiile in toata amplitudinea lor

si se maseaza zonele predispuse escarelor.

La toaleta pe regiuni la patul bolnavului, patul va fi protejat cu musamaua si aleza

in functie de regiunea pe care o spalam. La toaleta pe regiuni cu bolnavul in pat se

va respecta urmatoarea succesiune : - fata

- gat

- urechi

- brate si maini

- parte anterioara torace

- abdomen

- fata anterioara coapse

- bolnavul va fi intors in decubit lateral si se vor spala :

- spatele

- fesele

- fata posterioara a coapselor

- bolnavul se aduce din nou in decubit dorsal

- gambele si picioarele

- organele genitale externe

- ingrijirea parului

- toaleta cavitatii bucale

Toaleta pe regiuni

i) Ingrijirea ochilor are ca scop indepartarea secretiilor si prevenirea infectiilor

oculare . Materiale necesare : - apa sau ser fiziologic

- tampon de tifon

- comprese

- manusi de baie

- prosop

- tavita renala

Bolnavul va fi informat de necesitatea tehnicii. Se spala ochii cu ser fiziologic, cu

mana acoperita cu manusa. Secretiile se indeparteaza de la comisura externa spre

cea interna.

La pacientii inconstienti secretiile oculare se indeparteaza in mod regulat, se aplica

comprese imbibate in ser fiziologic si se picura lacrimi artificiale in mod repetat.

ii) Ingrijirea mucoasei nazale

Scop : mentinerea permeabilitatii cailor respiratorii superioare, prevenirea

infectiilor nazale si a leziunilor mucoasei nazale in cazul in care pacientul prezinta

sonda endo-nazala.

Materiale necesare - tampoane sterile montate pe bastonase

- ser fiziologic

- apa oxigenata diluata

- tavita renala

- manusi de protectie

Tehnica - se intoarce capul bolnavului usor intr-o parte. Se dezlipeste adezivul cu

care este lipita sonda. Sonda se retrage cu 5-6 cm. Fosele nazale se curata fiecare

cu cate un tampon umezit cu ser fiziologic, iar crustele se curata cu apa oxigenata

diluata. Se curata si sonda, apoi se reintroduce si se fixeaza.

Se supravegheaza functionalitatea sondei si pacientul.

iii) Ingrijirea urechilor

Scop: - mentinerea starii de curatenie a pavilionului urechii si a conductului auditiv

extern

- indepartarea depozitelor patologice din conductul auditiv extern si a

dopurilor de cerumen

Materiale necesare - tampoane sterile montate pe betisoare

- apa

- sapun

- manusa de baie

- prosop

- tavita renala

Tehnica - se intoarce capul bolnavului usor intr-o parte, se introduce tamponul in

conductul auditiv extern si se curata cu tamponul uscat. La introducerea

tamponului trebuie avut grija de limita vizibilitatii. Pavilionul urechii se spala cu

mana cu manusa, cu apa si sapun curatand cu atentie santurile pavilionului si

regiunea retroauriculara. Se limpezeste si se usuca cu prosopul. Fiecare ureche se

curata cu un tampon separat si daca din conductul auditiv extern se scurge lichid

cefalorahidian sau sange se va chema medicul.

iv) Ingrijirea cavitatii bucale

Scop: - obtinerea unei stari de bine a bolnavului

- profilaxia infectiilor cavitatii bucale

- profilaxia cariilor dentare

Materiale necesare - la pacienti constienti - periuta

- pasta de dinti

- prosop

- tavita renala sau lighian

- pahar cu apa

- la pacienti inconstienti - comprese

- tampoane sterile din tifon

- deschizator de gura

- spatula linguala

- pensa port-tampon

- glicerina boraxata 20%

- tavita renala

- manusi sterile

Tehnica : - pozitia pacientului este in decubit dorsal cu capul deoparte, cu prosopul

protejand lenjeria. Se introduce deschizatorul de gura intre arcadele dentare, se

sterge limba, bolta palatina, suprafata interna si externa a arcadei dentare ca

tampoane imbinate in glicerina boraxata cu miscari dinauntru in afara. Cu un alt

tampon se sterg dintii, apoi se ung buzele. Toaleta se poate face si cu indexul

acoperit cu un tampon de tifon, mana fiind acoperita cu manusa. La pacientii care

prezinta proteza dentara, acesta se va scoate, spala si pastra intr-un pahar cu apa.

v) Ingrijirea unghiilor

Scop: - asigurarea igienei pacientului

- indepartarea depozitului subunghial care contine germeni patogeni

Materiale necesare : - apa si sapun

- forfecuta, periuta de unghii

- pila

- prosop

Tehnica : - unghiile se spala cu apa, sapun si periuta. Pentru spalarea piciorului

acesta va fi introdus intr-un lighian. Dupa spalare se face taierea unghiilor cu mare

atentie pentru a nu leza tesuturile din jur. Instrumentele dupa utilizare se

dezinfecteaza.

vi) Ingrijirea parului

Scop: - pregatirea pentru operatii in zona fetei

- pregatirea pentru EEG

- spalare igienica la pacientul cu spitalizare indelungata

- pentru starea de bine a pacientului

Contraindicatii - fracturi ale craniului

- politraumatizatii

- bolnavii cu febra

- boli ale pielii capului

Materiale necesare - musama, aleza

- lighian

- apa calda

- sampon, sapun

- prosop

- piaptan

- uscator de par

Tehnica : - temperatura camerei trebuie sa fie intre 22-24°C. Pozitia bolnavului

este in functie de starea sa : - sezand pe un scaun cu capul in fata

- sezand in pat

- decubit dorsal oblic

Se protejeaza patul cu musama si aleza. Se aseaza lighianul in functie de pozitia

bolnavului astfel incat parul sa ajunga in lighian . se umezeste parul, se

samponeaza, se maseaza usor pielea capului, se limpezeste, se usuca, se piaptana.

Se protejeaza pielea capului cu un prosop si pacientul va sta confortabil in pat.

vii) Toaleta intima

Scop: - igienic

- mentinerea unei stari de confort fizic

- in vederea efectuarii unor tehnici la acest nivel

- sondajul vezical la femei si barbati

- recoltarea de urina pentru urocultura

Se face de mai multe ori pe zi la pacientii inconstienti, la cei cu sonde vezicale,

inaintea interventiilor chirurgicale in regiunea anala sau a organelor genitale, a

cailor urinare si in perioadele menstruale la femei.

Materiale necesare - paravan

- doua bazinete

- tampoane sterile din vata sau comprese

- pensa port-tampon

- cana cu apa calda

- sapun lichid

- prosop

- manusa de cauciuc, manusa de baie

- musama, aleza

Se controleaza temperatura apei, se pregateste patul cu musama si aleza. Se asigura

intimitatea bolnavului cu paravanul. Bolnavul se aseaza in pozitie ginecologica, se

serveste cu un bazinet pentru a urina. Se pune al doilea bazinet, se imbraca manusa

de cauciuc peste care se ia manusa de baie. Se spala regiunea dinspre simfiza

pubiana spre anus turnand apa si sapun. Se limpezeste abundent, se indeparteaza

bazinetul. Se usuca prin tamponare cu prosopul. Pliurile se pudreaza cu talc.

e) Observarea pozitiei bolnavului in pat

Adus de la sala de operatie, bolnavul va fi asezat in pat si acoperit cu paturi, fara

perna pana la trezire. El va sta in decubit dorsal, cu capul intors intr-o parte cu

tavita renala langa cap pentru a capta eventualele vomismente.

Asistenta va supraveghea bolnavul pana la completa sa trezire, trebuie sa-si dea

seama daca operatul este prea palid, daca anormal agitat, daca operatul este intr-o

stare grava, daca prezinta transpiratii reci sau cianoza.

Dupa trezirea bolnavului, asistenta ii va pune perna, il va servi cu ceai sau apa daca

nu este contraindicat. In caz de indicatii ii va umezi limba, buzele cu comprese

ude.

Dupa interventii intraabdominale, in general, bolnavii tind sa adopte o pozitie

antalgica de decubit dorsal cu genunchii flectati, numita pozitie Fowler, acesta

fiind o pozitie care asigura relaxarea musculaturii abdominale si deci amelioreaza

durerea locala.

f) Schimbarea pozitiei bolnavului si mobilizarea bolnavului

Schimbarea pozitiei poate fi activa sau pasiva , cu ajutorul asistentei. La

mobilizarea pacientului trebuie respectate unele principii :

- sunt necesare doua asistente

- prinderea pacientului se face precis si sigur

- exercitiile se fac intotdeauna inainte de mese

- aceste exercitii fizice trebuie intercalate cu exercitii de respiratie

- mobilizarea se incepe incet si se continua in functie de raspunsul fizic al

pacientului

Scopul mobilizarii este miscarea pacientului in vederea prevenirii escarelor ce pot

sa apara din cauza imobilizarii si pentru recastigarea independentei. Schimbarea

pozitiei pacientilor imobilizati se face din 2 in 2 ore, masandu-se zonele de

presiune predispuse escarelor. Mobilizarea precoce a pacientului favorizeaza

mentinerea mobilitatii articulare, normalizarea tonusului muscular si stimuleaza

metabolismul. De asemenea favorizeaza circulatia sangelui, prevenind

tromboflebitele si pneumoniile.

Bolnavii operati vor fi mobilizati precoce si gradat. La inceput se va efectua

mobilizarea activa in pat inlaturandu-se astfel contractura peretelui abdominal.

g) Captarea eliminarilor

Scop : observarea caracterelor fiziologice si patologice ale dejectiilor precum si

descoperirea modificarilor lor patologice in vederea stabilirii diagnosticului

i) Captarea materiei fecale

Se separa patul de restul salonului cu paravan, se indeparteaza patura si cearsaful

care acopera pacientul. Patul se protejeaza cu musamaua si aleza. Pacientul se

dezbraca si se introduce bazinetul cald sub zona sacrala apoi se acopera cu

invelitoarea. Se efectueaza toaleta regiunii perianale si se indeparteaza bazinetul cu

atentie. Dupa ce se acopera cu capacul se indeparteaza din salon. Se imbraca

pacientul, se reface patul. Salonul se aeriseste si se spala mainile pacientului.

Scaunul acoperit se pastreaza pentru vizita medicala in locuri special amenajate.

ii) Captarea urinei

Servirea urinarelor se face in mod asemanator cu a bazinetelor. Dupa utilizare se

golesc imediat, se spala la jet de apa calda si se dezinfecteaza.

Nu trebuie ignorat cantitatea, culoarea, mirosul urinei; poate indica unele

diagnostice.

iii) Captarea sputei

Se face in recipiente spalate, sterilizate, uscate si in care se pune solutie lizol 3%

sau fenol 2,5%, amestecata cu soda caustica. Atunci cand se recolteaza in vederea

unor analize de laborator nu se foloseste dezinfectant. Se instruieste pacientul sa nu

inghita sputa, sa nu o imprastie, sa foloseasca recipientul dat. I se asigura

scuipatori de rulaj pentru a se putea schimba la nevoie. Dupa golire, se spala cu apa

rece, apoi cu apa calda, cu perii special tinute in solutie dezinfectanta. Se

sterilizeaza zilnic prin fierbere sau autoclavare.

iv) Captarea varsaturilor

Pacientul se aseaza in functie de starea generala in pozitie sezand, decubit dorsal

cu capul intors intr-o parte, decubit lateral (pozitie de siguranta). Lenjeria de pat se

protejeaza cu musama si aleza, iar pacientul cu un prosop in jurul gatului. Proteza

dentara mobila se indeparteaza unde este cazul si se ofera pacientului o tavita

renala.

Se incurajeaza pacientul, i se ofera pahar cu apa sa-si clateasca gura. I se ofera

cuburi de gheata, lichide reci in cantitati mici.

Varsatura se pastreaza pentru vizita medicala. Caracterul varsaturii si frecventa se

noteaza in foaia de temperatura. Se spala si se dezinfecteaza recipientele, se

pregatesc pentru sterilizare prin fierbere sau autoclavare.

2.4. Supravegherea functiilor vitale si vegetative

Supravegherea functiilor vitale in hemoragiile masive se face din ora in ora.

Asistenta supravegheaza bolnavul, va inregistra daca respiratia este modificata, cu

salturi sau daca se face cu dificultate. Buna desfasurare a evolutiei postoperatorii se

urmareste dupa graficul temperaturii, al pulsului si prin inregistrarea tensiunii

arteriale.

a) Respiratia se masoara in scopul evaluarii functiei respiratorii a pacientului, fiind

indiciu al evolutiei bolii, al aparitiei unor complicatii si al prognosticului.

Elemente de apreciat sunt : - tipul respiratiei

- amplitudinea miscarilor respiratorii

- ritmul

- frecventa

Materiale necesare : ceas secundar, creion de culoare verde, foaie de temperatura.

Asistenta aseaza pacientul in decubit dorsal, fara a explica tehnica ce urmeaza a fi

executat. Plaseaza mana cu fata palmara pe suprafata toracelui si numara

inspiratiile timp de un minut.

Respiratia se noteaza cu culoare verde. Fiecare linie orizontala corespunde la doua

respiratii. Valorile normale a respiratiei sunt :

- la nou-nascut 30-50 respiratii / minut

- la 2 ani 25-35 respiratii / minut

- la adulti 16-18 respiratii / minut

- la varstnici 15-25 respiratii / minut

b) Orice operat poate prezenta in primele zile dupa operatie o usoara ascensiune

termica (37,5-38°C). Aceasta curba este in descrestere incepand din a treia - a patra

zi. Daca aceasta descrestere nu se produce sau dimpotriva, temperatura creste,

explicatia consta de obicei intr-o infectie la nivelul plagii operatorii. Temperatura

este rezultatul proceselor oxidative din organele generatoare de caldura prin

dezintegrarea alimentelor energetice. Masurarea temperaturii in axila : se aseaza

pacientul in decubit dorsal sau sezand. Se ridica bratul bolnavului, se sterge axila

prin tamponare cu prosopul pacientului. Se aseaza termometrul cu rezervorul de

mercur in centrul axilei paralel cu toracele. Se apropie bratul pe trunchi cu bratul

flectat pe suprafata anterioara a toracelui. Termometrul se mentine timp de zece

minute. Masurarea temperaturii in cavitatea bucala : se introduce termometrul in

cavitatea bucala sub limba sau pa latura externa a arcadei dentare. Pacientul este

rugat sa inchida gura si sa respire pe nas. Termometrul se mentine cinci minute. In

cazul masurarii temperaturii pe cale rectala se lubrifiaza termometrul. Se aseaza

pacientul in decubit lateral cu membrele inferioare in semiflexie asigurandu-i

intimitatea. Se introduce bulbul termometrului in rect prin miscari de rotatie si

inaintare. Se mentine trei minute.

Dupa terminarea timpului de mentinere a termometrului acesta se scoate, se sterge

cu o compresa si se citeste gradatia la care a ajuns mercurul. Se spala termometrul,

se scutura si se introduce in recipientul cu solutie dezinfectanta (cloramina 1%).

In foaia de temperatura, temperatura se noteaza cu pix de culoare albastra. Pentru

fiecare linie orizontala a foii de temperatura corespund doua diviziuni de grad.

Valorile normale a temperaturii : - copil 36-37,8°C

- adult 36-37°C

- varstnic 35-36°C

c) Pulsul trebuie sa urmeze curba temperaturii. Cu cat temperatura este mai mare

cu atat pulsul este mai accelerat, pana la valoarea de 100 batai / minut dar daca

acest ritm se mentine si in zilele urmatoare, bolnavul trebuie tinut sub

supraveghere permanenta.

Factori care influenteaza pulsul sunt : factori biologici (varsta, inaltimea, greutatea,

somnul, alimentatia, efortul fizic), factori psihologici (emotiile, plansul, mania),

factori sociali (mediul ambiant). Pulsul poate fi luat la orice artera accesibila

palpatiei care poate fi comprimat pe un plan osos : radiala, temporala superficiala,

carotida, humerala, brahiala, femurala . In practica curenta pulsul se ia la nivelul

arterei radiale.

Materiale necesare : ceas cu secundar, creion sau pix rosu. La luarea pulsului,

bolnavul trebuie sa fie in repaus fizic si psihic cel putin 5-10 minute inainte de

numaratoare, intru-cat un efort sau o emotie oarecare in timpul sau inaintea luarii

pulsului ar putea modifica valorile reale. Bratul bolnavului trebuie sa fie sprijinit,

pentru ca musculatura antebratului sa se relaxeze. Se repereaza santul radial pe

extremitatea distala a antebratului, dam de un sant marginit de tendoanele

muschilor flexor radial al carpului si brahioradial in profunzimea caruia se gaseste

artera radiala. Palparea pulsului se face cu varful degetelor index, mediu si inelar

de la mana dreapta. Dupa ce s-a reperat santul lui, se va exercita o usoara presiune

asupra peretelui arterial cu cele trei degete palpatoare, pana la perceperea

zvacuiturilor pline ale pulsului.

Fixarea degetelor se realizeaza cu ajutorul policelui, cu care se imbratiseaza

antebratul la nivelul respectiv.

Notarea pulsului se face cu pix sau creion rosu, fiecare linie orizontala a foii de

temperatura corespunde la patru pulsatii. Valorile normale a pulsului sunt :

- la nou-nascut 130-140 pulsatii / minut

- la copil mic 100-120 pulsatii / minut

- la adult 90-100 pulsatii / minut

- la varstnic 80-90 pulsatii / minut

d) Tensiunea arteriala trebuie controlata la toti bolnavii postoperator si in special la

cei hipertensivi. Scaderea tensiunii arteriale asociata cu alte semne poate indica o

complicatie hemoragica.

Scopul masurarii tensiunii arteriale este evaluarea functiei cardiovasculare (forta de

contractie a inimii, rezistenta determinata de elasticitatea si calibrul vaselor).

Materialele necesare sunt : aparat pentru masurarea tensiunii arteriale (cu mercur

Riva Rocci sau cu manometru), stetoscop biauricular, tampoane de vata si alcool

pentru dezinfectarea olivelor stetoscopului si creion sau pix rosu pentru insemnarea

valorilor in foaia de temperatura.

Exista doua metode de masurare a tensiunii arteriale : auscultatoric si palpatoric.

Metoda auscultatorie : se explica pacientului tehnica si i se asigura un repaus fizic

aproximativ 15 minute. Asistenta se spala pe maini, aplica manseta pneumatica pe

bratul pacientului sprijinit si in extensie. Membrana stetoscopului se fixeaza pe

artera humerala, sub marginea inferioara a mansetei. Se introduc olivele

stetoscopului in urechi. Se pompeaza aer in manseta pneumatica cu ajutorul perei

de cauciuc pana la disparitia zgomotelor pulsatile. Aerul din manseta se

decomprima usor prin deschiderea supapei, pana cand se percepe primul zgomot

arterial, care prezinta valoarea tensiunii arteriale maxime (sistolice). Se retine

valoarea indicata de coloana de mercur sau acul manometrului pentru a fi

consemnata. Se continua decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai

puternice. Se retine valoarea indicata de coloana de mercur sau acul manometrului

in momentul in care zgomotele dispar acesta reprezentand tensiunea arteriala

minima (diastolica). Se noteaza pe foaia de temperatura valorile obtinute.

La metoda palpatorie determinarea se face prin palparea arterei radiale. Nu se

foloseste stetoscopul biauricular. Etapele sunt identice metodei auscultatorii. Are

dezavantajul obtinerii unor valori mai mici decat realitatea, palparea pulsului

periferic fiind posibila numai dupa reducerea accentuata a compresiunii exterioare.

Se noteaza pe foaia de temperatura valorile obtinute cu o linie orizontala de culoare

rosie, socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate de coloana de mercur. Se

unesc liniile orizontale cu liniile verticale si se hasureaza spatiul rezultat. Valorile

normale ale tensiunii arteriale sunt : - la copil intre 1-3 ani

75/90-50/60 mmHg

- la copil intre 4-11 ani 90/100-60/65

mmHg

- la copil si la adolescenti 12-15 ani 100/120-60/75

mmHg

- la adult 115/140-75/90

mmHg

- la varstnici >150/>90

mmHg

e) Urmarirea diurezei este importanta in vederea stabilirii bilantului hidric. Mai

ales in cazul hemoragiilor masive este importanta rehidratarea organismului.

Pentru masurarea diurezei urina se colecteaza pe 24 de ore in recipiente cilindrice,

gradate, cu gat larg, spalate si clatite cu apa distilata. Colectarea se incepe

dimineata la o anumita ora si se termina a doua zi la aceeasi ora. Pentru prevenirea

fermentatiei se vor adauga la urina cristale de timol. Diureza se noteaza in foaia de

temperatura prin hasurarea patratelelor corespunzatoare cantitatii de urina si zilei

respective. Spatiul dintre doua linii orizontale a foii de temperatura corespunde la

100 ml de urina. Cantitatea de urina eliminata in 24 de ore in mod normal este de

aproximativ 1500 ml.

2.5. Alimentatia bolnavului

Se suprima alimentatia pe gura, bolnavul putand primii numai lichide reci cu

lingurita sau paiul si bucatele de gheata, in prima zi, eventual lapte rece in cantitati

mici (20-30 ml) din ora in ora.

In functie de evolutie a doua zi de la sangerare sunt permise 12-14 mese compuse

din 150-200 ml lapte, regim hidrozaharat.

Incepand cu a treia zi regimul se imbogateste adaugandu-se supe mucilaginoase,

gris cu lapte, piureuri de legume, budinci, creme, ou moale , carne slaba de vita sau

pasare, legume fierte ajungandu-se in cateva zile (5-7) la o ratie calorica de 1500-

2000 calorii.

2.6. Administrarea medicamentelor si hidratarea organismului

Asistenta aplica punga cu gheata in regiunea epiglotica. Pregateste sange izogrup,

izo Rh si instaleaza transfuzia de sange.

Administreaza medicatia hemostatica : - CaCl2

- Gluconat de Calciu

- vitaminele K, C (Fitomenadion,

Acid ascorbic)

- Venostat (Etamsilat)

- Trombina

- Adrenostazin

De asemenea instaleaza perfuzia cu substituenti de volum :

- Macrodex (Dextran 70)

- Rheomacrodex (Dextran 40)

In lipsa de solutie macromoleculara se poate perfuza ser fiziologic sau glucoza,

insa acestea au actiune mai slaba pentru refacerea volemiei. Asistenta pregateste si

administreaza in cazurile indicate sedative : - Fenobarbital

- Diazepam pentru calmarea starii de

agitatie.

Se recomanda aspiratie gastrica pentru evacuarea sangelui, deoarece hemoragia se

opreste mai usor daca stomacul este colabat. In plus evacuarea stomacului, oprind

greturile si varsaturile il pune in repaus si favorizeaza hemostaza. Se controleaza

daca sangerarea gastrica este activa in momentul examinarii. Se determina

cantitatea de sange pierduta intr-un interval de timp. Se apreciaza eficacitatea

terapiei instituite.

In scop hemostatic se pot efectua spalari gastrice (refrigeratie gastrica prin

spalatura continua) cu apa rece si Adrenostazin.

Medicatia hemostatica :

- Gluconat de calciu : intervine in metabolismul apei si in coagularea

sangelui. Ca actiune terapeutica, are rol plastic in formarea sistemului osos.

- CaCl2 : este un antialergic, antiedematos, antispastic. Este indicat in :

- spasmofilie

- tetanie

- edeme

- stari alergice

- hemoragii

- Venostat : este o substanta cu proprietati hemocoagulante de tip enzimatic

(activeaza transformarea fibrinogenului in fibrina), timpul de coagulare (T.C.)

scade la 1/3 din valoarea sa initiala, iar timpul de sangerare (T.S.) pana la 1/5, iar

indicele de protrombina ramane nemodificat. Se administreaza parenteral, in

injectii subcutanate sau intravenoase la adulti 1-2 fiole pe zi.

- Trombina : transforma fibrinogenul in fibrina fiind indispensabila in

procesul de coagulare.

Indicatii : hemostatic local pe plagi sangerande, hemoragii gastroduodenale.

Administrare : 2 grame pulbere dizolvata in 5-10 ml apa distilata sau ser fiziologic

- Adrenostazin : hemostatic capilar care actioneaza prin vasoconstrictie prin

cresterea rezistentei peretelui capilar si scaderea permeabilitatii lui, normalizeaza

T.S. prelungit patologic fara a influenta procesul de coagulare a sangelui. Nu

modifica tensiunea arteriala si pulsul.

Mod de administrare : parenteral intramuscular sau in perfuzie endovenoasa

(PEV).

Dozele obisnuite : - intramuscular 1-3 fiole a 1,5 mg / zi

- intravenos in PEV 1 fiola a 50 mg in 500 ml solutie glucoza

sau clorurata izotona.

Reactii adverse : in cazuri exceptionale Adrenostazinul poate produce efecte

psihomimetice.

- Vitamina K (Fitomenadion) : vitamina K naturala cu actiune

antihemoragica specific antagonista anticoagulantelor de tip cumarinic. Stimuleaza

sinteza protrombinei si a convertinei. Dupa 3-5 ore de la administrare protrombina

creste suficient pentru producerea hemostazei.

Reactii adverse : injectarea intravenoasa rapida poate provoca congestia fetei,

sudoratie, senzatie de constrictie toracica, dispnee, cianoza, tahicardie, colaps.

Mod de administrare : parenteral in injectii intravenoase, lent sau adaugata in PEV,

doza obisnuita fiind de 0,002-0,010 g (1/5-1 fiole / zi)

- Vitamina C (acid ascorbic) : intervine in procesul de coagulare a sangelui,

are rol in respiratia celulara, in metabolismul protidelor, glucidelor si lipidelor, in

formarea substantei intracelulare, scade permeabilitatea capilarelor, mareste

rezistenta organismului fata de infectii.

- Dextran 70 este un polimer al glucozei prezent sub forma de solutie 6% in

clorura de sodiu 0,9% sau glucoza 5%. Ambele solutii sunt izotonice cu sangele

prin continutul in substante cristaloide. Ca actiune terapeutica Dextran 70 are ca

actiune majora expansionarea volumului circulant in cazurile in care acesta

prezinta o scadere importanta.

Mod de administrare : parenteral in PEV 500-1000 ml / zi cantitatea nu trebuie sa

depaseasca 20 ml / kg corp in prima zi si 10 ml / kg corp in urmatoarele.

Concentratia hemoglobinei nu trebuie sa scada sub 10%.

- Fenobarbital : este un sedativ, hipnotic de lunga durata, anticonvulsivant,

slab antispastic si vasodilatator.

Are actiune inductoare enzimatica.

Mod de administrare : parenterala in injectii intramusculare 1/2-1 fiola.

- Diazepam : este o substanta din clasa Benzodiazepinelor cu actiune

tranchilizanta, relaxanta musculara si stabilizatoare neurovegetativa.

Mod de administrare : intramuscular sau intravenos lent 2-10 mg.

Accidente : administrarea rapida a diazepamului poate induce stopul respirator.

- Somatostatina : exercita o actiune vasoconstrictoare specifica fara a

determina modificari sistemice importante.

Mod de administrare 250-500 μg / ora in PEV.

2.7. Recoltarea produselor biologice si patologice

Examinarile de laborator efectuate produselor biologice si patologice completeaza

simptomatologia bolii, reflecta evolutia acesteia si eficacitatea tratamentului

aplicat, semnaleaza aparitia unor complicatii. Recoltarea produselor este efectuata

de asistenta in majoritatea cazurilor. Acesta trebuie sa respecte orarul recoltarilor,

sa cunoasca tehnicile corecte de recoltare a diferitelor produse, sa completeze

buletinul de analize, sa eticheteze produsul rezultat pentru a evita inlocuirea

rezultatelor intre ele, fapt ce poate duce la erori grave.

Asistenta va instrui bolnavul privind comportamentul sau in timpul recoltarii si

comportamentul sau pentru reusita acestuia. Fizic bolnavul va fi pregatit printr-o

dieta adecvata, repaus la pat si asezarea lui in pozitia necesara recoltarii.

Se va avea grija la sterilitatea recoltarii pentru a evita suprainfectarea produsului

recoltat. Transportul produselor recoltate se efectueaza astfel incat acestea sa

ajunga la laborator cat mai repede si in starea in care au fost eliberate din

organism. Exista o serie de examene de laborator efectuate inaintea tuturor

interventiilor chirurgicale indiferent de timpul avut la dispozitie pentru pregatirea

pacientului si indiferent de starea sa generala cum ar fi : - timpul de sangerare

(T.S.)

- timpul de coagulare (T.C.)

- determinarea grupului sanguin

- hematocritul (Htc)

- hemograma

- glicemie

- uree sanguina

Se recolteaza scaunul pentru a-l trimite la laborator in vederea punerii in evidenta a

sangelui din materiile fecale (reactia Adler sau Gregersen).

In cazurile grave : stari de soc se determina azotemia, ionograma, rezerva alcalina,

testele de coagulare.

2.8. Pregatirea pacientului si efectuarea tehnicilor speciale impuse de

afectiune

In cazul interventiilor pe tubul digestiv exista si examinari speciale ca :

- examene radiologice cu substante de contrast

- gastroscopie

- sondaj gastric etc.

Participarea pacientului la gastroscopie : gastroscopia este vizualizarea directa a

mucoasei gastrice cu ajutorul instrumentului optic numit gastroscop.

Asistentul va pregati materialele necesare : - masti sterile

- manusi sterile

- tavita renala

- pipe Guedell

- substante dezinfectante

- medicamente : - Emetiral

- Atropina

- Adrenalina

- Scobutil

- Diazepam

- seringi

- glicerina sterila pentru lubrefiere

Dupa pregatirea materialelor necesare asistenta pregateste psihic si fizic pacientul.

Va explica pacientului tehnica explorarii, aspectele dezagreabile ale acesteia, fapt

ce solicita multa cooperare.

Se executa golirea si curatirea completa a stomacului.

In seara precedenta examinarii daca examinarea resturilor stomacale este

defectuoasa se va efectua o spalatura gastrica dupa care bolnavul nu va mai manca

nimic in afara de o tableta de Diazepam.

In dimineata examinarii bolnavul nu mananca si nu fumeaza. Cu 40-50 de minute

inainte de gastroscopie i se va administra Atropina (daca nu exista contraindicatii),

Scobutil sau Diazepam cu efect sedativ pentru prevenirea accidentelor si

incidentelor. Se efectueaza anestezia bazei limbii si a faringelui cu Novocaina 1%

sau Lidocaina Spray. Bolnavul va fi asezat in decubit lateral stang pe o pernita tare,

cu capul in extensie fortata.

Una din asistente comunica cu bolnavul si sustine tavita renala iar cea de-a doua

deserveste medicul.

Dupa tehnica bolnavul va fi supravegheat timp de 30 de minute in sala de

examinare si inca 2 ore in salon, timp in care acesta nu mananca si nu bea. Daca

bolnavul acuza dureri si nu reuseste sa elimine aerul si mucozitatile din stomac, la

indicatia medicului acestea vor fi inlaturate prin introducerea unei sonde gastrice.

2.9. Pregatirea preoperatorie si ingrijirile postoperatorii

Pregatirea preoperatorie a pacientului depinde de bolile insotitoare (anemie, diabet

zaharat, boli hepatice, pulmonare) si de timpul avut la dispozitie. Pregatirea

preoperatorie a bolnavului consta intr-o pregatire locala si generala .

a) Pregatirea generala preoperatorie :

- examenul clinic - se efectueaza de medicul chirurg asistat de asistenta.

Depisteaza deficientele si bolile insotitoare completate de analize paraclinice si de

laborator

- pregatirea psihica - bolnavul se informeaza asupra interventiei, se cere

consimtamantul personal, iar pentru minori, cea a parintilor.

- ingrijiri igienice - se efectueaza baia partiala pasiv (ajutat) sau activ in

functie de starea pacientului.

- se urmaresc atent functiile vitale si vegetative

- regim dietetic preoperator : regim hidro-lactat, lichide reci, gheata, lapte,

budinci, piureuri

b) Pregatirea din preziua operatiei

Se asigura repausul fizic, intelectual si psihic. Se incepe dieta corespunzatoare.

Seara se poate efectua o clisma evacuatoare.

Pregatirea locala : se curata pielea cu apa, sapun, se va insista la pliuri, ombilic.

Pielea paroasa se rade, se vor evita micile taieturi (escoriatii), se degreseaza pielea

cu comprese sterile imbinate in eter. Se dezinfecteaza cu antiseptic (Betadina sau

Iod) si se acopera cu comprese sterile.

c) Pregatirea din dimineata zilei interventiei chirurgicale

Alimentatia se intrerupe cu cel putin 12 ore inaintea interventiei chirurgicale. Parul

va fi legat sub boneta, iar protezele dentare se indeparteaza. Bijuteriile vor fi date

familiei cu proces verbal. In caz ca pacientul nu are familie, bunurile se vor preda

la secretariat sau asistentei sefe sau medicului sef de garda, de asemenea insotit de

proces verbal de predare-primire. Se indeparteaza lacul de pe unghii, fardul de ten

si buze. Golirea vezicii urinare se face spontan sau cu ajutorul sondei Foley sau

Demeure.

Se administreaza medicatia in doze stabilite de anestezist :

- medicatia de inductie - Barbiturice (Thiopental)

- opioide (Fentanyl, Morfina)

- benzodiazepine (Diazepam, Midazolam,

Lorazepam)

- miorelaxante (Succinilcolina, Pavulon, Arduan,

Tracrium, Esmeron, Norcuron)

- alte medicamente folosite in inductie : Etomidat,

Propofol, Ketamina

- vagolitice (Atropina - mai ales daca se administreaza Ketamina)

d) Pregatirea preoperatorie in cazul interventiilor de urgenta

Se incepe tratamentul socului inca din clipa in care bolnavul soseste la spital.

Bolnavul va fi dezbracat, la nevoie hainele vor fi taiate. La indicatia medicului se

face spalatura gastrica in vederea golirii stomacului. Se face toaleta generala a

pacientului, dezinfectie tip III a regiunii operate : se curata pielea cu apa si sapun,

se epileaza, se degreseaza. Se aplica de doua ori dezinfectantul, la intervalul de

2'30'.

Se urmaresc functiile vitale si vegetative. Se recolteaza sange pentru analize de

laborator : VSH, grup sanguin, TS, TC, hemograma.

Ingrijirea postoperatorie a bolnavului

Incepe imediat dupa interventie si dureaza pana la vindecarea completa a

bolnavului. Aceste ingrijiri se acorda in functie de natura interventiei, de

complicatiile care survin intraoperator, de felul anesteziei si de starea generala a

bolnavului.

Scopul este restabilirea functiei organismului, asigurarea cicatrizarii plagii si

prevenirea complicatiilor postoperatorii. Dupa interventie din sala de operatie,

bolnavul va fi transportat cu patul rulant sau caruciorul, acoperit pentru a fi ferit de

curentii de aer. Operatul va sta in decubit dorsal, capul intr-o parte pentru a nu

aspira eventualele vomismente. Va fi urmarit aspectul fetei, respiratia, pulsul,

tensiunea, temperatura. Patul

trebuie sa fie accesibil din toate partile si la pat sa fie instalatie de O 2 si monitor

pentru monitorizarea functiei cardiace. Temperatura camerei trebuie sa fie intre 18-

20°C.

Sarcina asistentei este de a supraveghea pacientul pana la aparitia reflexelor de

deglutitie, tuse, faringiene sau corneene si pana la revenirea completa a starii de

cunostinta. Trebuie sa depisteze eventualele complicatii.

Durerile parietale pot aparea datorita tractiunii musculare asupra suturii cand

bolnavul se misca. La indicatia medicului se pot administra calmante, anestezice.

Durerile profunde pot avea cauza drenurile prea profunde sau cudate. Medicul

chirurg va indica conduita de urgenta.

Observarea distensiei digestive : dupa interventia chirurgicala poate aparea retentie

de gaze, de obicei de scurta durata (3 zile). Daca dureaza peste 3 zile pana la

reluarea tranzitului intestinal se aplica tubul de gaze, se fac clisme evacuatoare,

aspiratie continua. I se interzice pacientului sa consume alimente peroral pana la

aparitia flatulentei.

2.10. Educatia pentru sanatate

Profilaxia bolii

Educatia sanitara are o importanta deosebita in prevenirea hemoragiei digestive

superioare si astfel evitarea suferintei bolnavului prin interventie chirurgicala si

implicit scaderea rezistentei organismului acestuia fata de imbolnavirii.

Se recomanda respectarea unor masuri profilactice cum ar fi :

1° o alimentatie echilibrata si rationala cu evitarea abuzurilor de orice fel;

2° evitarea fumatului si a cafelei care sunt daunatoare;

3° evitarea condimentelor servite in exces;

4° evitarea abuzului de bauturi alcoolice care pregatesc calea unor boli

severe;

5° abuzurile de medicamente : antibiotice, aspirina, purgative

6° alimentele prea fierbinti ca si cele prea reci

7° se recomanda evitarea utilizarii de - Aspirina

- Fenilbutazona

- Indometacin

- Corticosteroizi

- alte medicamente in exces

8° diferite tulburari digestive, chiar si mai putin alarmante trebuie sa ne

conduca la medic pentru a nu lasa sa evolueze o boala care mai tarziu se poate

agrava

9° respectarea orarului de masa

10° evitarea stresului

Se recomanda regim alimentar individualizat si adaptat stadiului in care se afla

boala cu protejarea mucoasei gastrice (alimente bine mestecate) si cu protectie

termica.

2.11. Externarea bolnavului

Medicul este cel care va hotari momentul externarii bolnavului cand acesta nu mai

necesita o supraveghere permanenta si poate continua tratamentul prescris la

domiciliu. Asistenta va pune la dispozitia medicului documentele bolnavului

necesare formularii epicrizei si completarii biletului de iesire si va asigura

alimentatia bolnavului pana la externare.

Asistenta va anunta familia bolnavului cu privire la externarea acesteia, va avea

grija ca bolnavul sa-si primeasca lucrurile personale de la magazia spitalului si sa

aiba o imbracaminte corespunzatoare anotimpului.

Va aprofunda cu bolnavul indicatiile primite de la medic si cuprinse in biletul de

iesire. Asistenta va conduce bolnavul la iesire unde il lasa in grija apartinatorilor.

BIBLIOGRAFIE

Anatomia si fiziologia omului. Compendiu - Bucuresti, editura Corint, 1999

Bazele teoretice si practice ale ingrijirii omului sanatos si bolnav. Nursing -

Bucuresti, editura Universul, 2000

Ghid de nursing cu tehnici de evaluare si ingrijiri corespunzatoare nevoilor

fundamentale vol.1 - coordonator: Lucretia Titirca, Bucuresti, editura Viata

Medicala Romaneasca

Tehnici de evaluare si ingrijiri acordate de asistentii medicali-sub redactia Lucretia

Titirca, Bucuresti, editura Viata Medicala Romaneasca

Mircea Constantinescu - Chirurgie. Specialitati inrudite. Nursing in chirurgie -

Bucuresti, editura Universul. 1999

Carol Mozes - Tehnica ingrijirii bolnavului ( Cartea asistentului medical ) -

Bucuresti, editura Medicala, 2003

Greg McLatchie - Ghid clinic de chirurgie, Bucuresti, editura BicALL, 1999

Lucretia Titirca - Urgente medico-chirurgicale. Sinteze pentru asistentii medicali -

Bucuresti, editura Medicala, 2004

Larousse: Dictionar de medicina - Bucuresti, editura Univers Enciclopedic, 1998

D.Vasile - Chirurgie si specialitati inrudite - editura Didactica si Pedagogica,

Bucuresti, 1995