Supravegherea si controlul calitatii aerului

Aerul

„Aerul reprezinta originea tuturor lucrurilor” Anaximenes. Si este compus din oxigen in proportii de 20,95%, azot 78,09% si bioxid de carbon 0,03%, acestia trei sunt cei mai importanti constituenti ai aerului. Oxigenul, reprezinta dupa cum stim foarte bine, alimentul numarul 1 al fiintelor vii, iar oxidarea reprezinta modalitatea cea mai importanta de obtinere a energiei in organism. Metabolismul celular are nevoie continuu de aceasta hrana fundamentala numita oxigen.Omul si-a dorit intotdeauna in mod instinctiv un aer bun, din pacate in zilele noastre mai simtim aceasta realitate doar la munte sau in unele paduri . Cea mai mare poeta americana Emily Dickinson, avea sa declare undeva, intr-o scrisoare, adresate unei prietene: ,, Stiu undeva un crang, pe malul unei ape, unde aerul este atat de tare si atat de bun, incat ori de cate ori stau acolo, fie si numai o jumatate de ora, ma intorc acasa nu numai mai puternica, dar si mai buna.” Desigur, avea perfecta dreptate. Pentru a profita la maxim de aer, trebuie sa invatam sa respiram inca de la varste fragede, facand un fel de gimnastica respiratorie, si anume: exercitul de baza ne va invata sa inspiram pe nas si sa expiram pe gura, astfel ne vom dezvolta frumos cutia toracica, imbunatatim circulatia sangelui si tonifiem in egala masura si muschiul inimii. Tot printr-o respiratie corecta, inspirand pe nas si expirand pe gura, vom indeparta mult coastele, ceea ce va antrena dupa sine aplatizarea si sugerea abdomenului. Exercitiul este unul simplu dar foarte important ce consta in 5-7 minute pe zi de inspirat si expirat in prima saptamana. In saptamanile ce urmeaza vom mari intervalul de timp la 10-15 minute pe zi, pana cand acest gen de respiratie se automatizeaza si devine ceva normal. Este indicat ca acest exercitiu sa se efectueze fie in fata geamului, fie in timpul mersului pe jos sau in decursul orelor de gimnastica.

In compozitia chimica a aerului, se remarca doua categorii de elemente: unele care se afla in mod constant si altele care se gasesc numai in mod accidental. Elementele constante ale aerului, oxigen (20,95%), bioxid de carbon (0,03%), si azot (78,09%), se gasesc in proportii aproape fixe, pe cand ozonul (1-2 mg la 100 m3), vaporii de apa, gazele rare (heliu, argon, neon, xenon etc.), amoniacul, oxidul de carbon (1-15 mg la m3) se gasesc in proportii variabile.

La acestea se adauga fumul si particulele fine de praf, care au efecte iritative, traumatice ale mucoasei tractului respirator, putand oficia in acelasi timp rolul de vehiculant al diversilor germeni patogeni. Omul poate supravietui cateva saptamani fara hrana, cateva zile fara apa, insa numai cateva minute fara aer. Aerul este esential pentru viata. Cinci minute fara aer provoaca leziuni ireversibile la nivelul celulelor nervoase, cu consecinte grave asupra sanatatii, amenintand viata. De ce aerul este atat de important ? Pentru ca el contine oxigen. Cand inspiram aerul in plamani, oxigenul este transferat in globulele rosii ale sangelui, care il vor duce mai departe la toate celulele organismului.

La nivelul acestora, au loc reactii chimice vitale. In urma lor, rezulta bioxid de carbon, pe care tot globulele rosii il transporta la plamani, care-l vor da afara din corp prin expiratie, caci este un produs rezidual. Zilnic, prin plamanii nostri trec 10.000 de litri de aer. Aerul contine, pe langa oxigen si hidrogen, azot si, uneori, elemente nocive datorita poluarii atmosferei pamantului nostru. Aerul, care patrunde pe caile respiratorii (nas, gura, trahee, bronhii, bronhiole), este filtrat, umezit si incalzit la temperatura corpului. In final, el ajunge in cele mai mici camarute ale plamanilor, numite alveole, care sunt tapetate cu o retea de vase de sange foarte mici, numite capilare. La nivelul acestor capilare se realizeaza schimbul de gaze - oxigen si bioxid de carbon.

Acest schimb se realizeaza rapid; in aprox. un minut, tot sangele trece prin plamani. Aerul contine si praf. Nasul poate filtra acest praf, de aceea este bine sa respiram pe nas si sa-l ferim de infectii. Este foarte importanta calitatea aerului

pe care-l respiram. Cel mai bun aer se afla in apropierea zonelor verzi, a padurilor, langa mari si oceane. Acest aer contine din abundenta oxigen si ioni negativi. Oxigenul se poate obtine numai prin respiratie.

Este bine sa ne ajutam respiratia intr-o postura (pozitia corpului) corecta: umerii pe spate, pieptul in fata, spatele drept; prin imbracaminte lejera, prin respiratie diafragmatica (sa punem la lucru diafragma, muschiul abdominal in respiratie) si cat mai multa miscare fizica. Dusmanul modern cel mai aprig al aerului din incaperi este fumul de tutun. Este periculos atat fumatul activ, cat si contaminarea celor nefumatori din jurul nostru. Ozonul, gaz albastrui cu miros intepator, exercita influente benefice asupra organismului omenesc. Concentratia acestui gaz in atmosfera variaza cu altitudinea, in zonele muntoase gasindu-se mari cantitati de ozon, in comparatie cu zonele de ses.

Concentratia maxima a ozonului se afla la aproximativ 30-35 km, unde alcatuieste ozonosfera, un adevarat filtru protector al pamantului. Aerul bogat in ozon, din zona muntoasa, exercita un efect stimulant asupra organismului, crescandu-i rezistenta la frig si la actiunea substantelor toxice, si avand efecte oxidative si bactericide, argumente ce pledeaza pentru cura de aer din zona alpina in tratarea diverselor afectiuni ale aparatului respirator, cardio-vascular si nervos. In natura, aerul se ionizeaza sub actiunea radiatiilor cosmice, a radioactivitatii din sol, a descarcarilor electrice din atmosfera, sub influenta carora moleculele diferitelor substante din aer devin ioni negativi sau pozitivi.

Efectul benefic al ionilor negativi asupra organismului rezida in facilitarea procesului de hematoza la nivelul membranei alveolo-capilare, in influenta favorabila exercitata asupra metabolismului celulei nervoase facilitand somnul si relaxarea, contribuind astfel la recuperarea si consolidarea sanatatii fizice si psihice.

In contextul civilizatiei moderne de astazi, omul petrece mai mult de jumatate din viata in spatii inchise, iar mijloacele si caile de acces ale aerului spre aceste spatii altereaza mult din proprietatile terapeutice ale aerului proaspat. In contextul vietii trepidante, goniti de criza de timp, uitam ca pentru a ne pastra o sanatate viguroasa nu este suficient doar sa respiram, ci este necesar sa afectam 10-15 minute de cateva ori pe zi unei gimnastice respiratorii sistematice, ampla, profunda, intr-un mediu cat mai putin poluat. Cura de aer se poate practica fie in repaus, stand intr-un mediu natural, respirand profund, fie efectuand complexe de exercitii fizice simple destinate atat tonifierii musculare implicate in respiratie, cat si a musculaturii corpului in general. 

Poluarea aerului

Contaminarea umană a atmosferei Pământului poate lua multe forme și a existat de când oamenii au început să utilizeze focul pentru agricultură, încălzire și gătitul alimentelor. În timpul Revoluției Industriale (sec.XVIII si XIX), poluarea aerului a devenit o problemă majoră.

Poluarea urbană a aerului este cunoscută sub denumirea de smog. Smogul este în general un amestec de monoxid de carbon și compuși organici din combustia incompletă a combustibililor fosili cum ar fi cărbunii și de dioxid de sulf de la impuritățile din combustibili. În timp ce smogul reacționeaza cu oxigenul, acizii organici și sulfurici se condensează sub formă de picături, întețind ceața. Până în secolul XX smogul devenise deja un pericol major pentru sănătate.

Un alt tip de smog, cel fotochimic, a început să reducă calitatea aerului deasupra orașelor mari cum ar fi Los Angeles în anii '30. Acest smog este cauzat de combustia în motoarele autovehiculelor și ale avioanelor a combustibilului care produce oxizi de azot și eliberează hidrocarburi din combustibilii "nearși". Razele solare fac ca oxizii de azot și hidrocarburile să se combine și să transforme oxigenul în ozon, un agent chimic care atacă cauciucul, rănește plante și irită plămânii. Hidrocarburile sunt oxidate în substanțe care se condensează și formează o ceață vizibilă și pătrunzătoare.

Majoritatea poluanților sunt eventual "spălați" de către ploaie, zăpadă sau ceață dar după ce au parcurs distanțe mari, uneori chiar continente. În timp ce poluanții se adună în atmosferă, oxizii de sulf și de azot sunt transformați în acizi care se combină cu ploaia. Aceasta ploaie acidă cade peste lacuri și păduri unde poate duce la moartea peștilor sau plantelor și poate să afecteze întregi ecosisteme. În cele din urmă, lacurile și pădurile contaminate pot ajunge să fie lipsite de viață. Regiunile care sunt în drumul vântului care bate dinspre zone industrializate, cum ar fi Europa și estul Statelor Unite și Canadei, sunt cele mai afectate de ploi acide. Ploile acide pot să afecteze și sănătatea umană și obiecte create de oameni; ele dizolvă încet statui istorice din piatră și fațade din Roma, Atena si Londra.

Una din cele mai mari probleme cauzate de poluarea aerului este încălzirea globală, o creștere a temperaturii Pământului cauzată de acumularea unor gaze atmosferice cum ar fi dioxidul de carbon. Odată cu folosirea intensivă a combustibililor fosili în secolul XX, concentrația de dioxid de carbon din atmosferă a crescut dramatic. Dioxidul de carbon si alte gaze, cunoscute sub denumirea de gaze de seră, reduc căldura disipată de Pământ dar nu blochează radiațiile Soarelui. Din cauza efectului de seră se asteaptă ca temperatura globală

să crească cu 1,4° C până la 5,8° C până în anul 2100. Chiar dacă această tendință pare a fi o schimbare minoră, creșterea ar face ca Pământul să fie mai cald decât a fost în ultimii 125.000 ani, schimbând probabil tiparul climatic, afectând producția agricolă, modificând distribuția animalelor și plantelor și crescând nivelul mării.

Poluarea aerului poate să afecteze regiunea superioară a atmosferei numită stratosferă. Producția excesivă a compușilor care conțin clor cum ar fi clorofluorocarbonații (CFC) (compuși folosiți până acum în frigidere, aparate de aer condiționat și în fabricarea produselor pe bază de polistiren) a epuizat stratul de ozon stratosferic, creând o gaură deasupra Antarcticii care durează mai multe săptămâni în fiecare an. Ca rezultat, expunerea la razele dăunătoare ale Soarelui a afectat viața acvatică și terestră și amenință sănătatea oamenilor din zonele nordice și sudice ale planetei.

MONITORIZAREA CALITĂŢII AERULUI

Proiectarea şi obiectivele sistemului de monitorizare a calităţii aerului

Sistemul de monitorizare a calităţii aerului este un subsistem al sistemului general de monitorizare a mediului. Monitorizarea calităţii aerului presupune o serie de acţiuni de observare şi măsurare cantitativă şi calitativă a unor indicatori ai stării aerului (cum ar fi concentraţii ale unor componente din aer). Sistemul de monitorizare permite obţinerea de date utile pentru identificarea rapidă a zonelor poluate şi pentru luarea de decizii strategice şi tactice de combatere a poluării şi de prevenire a acesteia.

În procesul de proiectare a unui sistem de monitorizare a calităţii aerului se parcurg mai multe etape, unul din primii paşi fiind stabilirea obiectivelor. Printre obiectivele principale ale unui sistem de monitorizare pot fi enumerate:

• supravegherea calităţii aerului în raport cu norme şi standarde prestabilite şi declanşarea alarmei în cazul depăşirii accidentale/ sistematice a normelor• identificarea surselor de poluare• stabilirea poluării de fond şi a tendinţelor de poluare• predicţii pe termen scurt pentru prevenirea poluărilor cu efecte

catastrofale• evaluarea impactului de mediu a diferiţilor poluanţi• evaluarea schimbării microclimatului sub influenţa poluării• validarea modelelor analitice şi empirice ale dispersiei poluanţilor în

aer

Poluarea de fond reprezintă poluarea existentă în zonele în care nu se manifestă direct influenţa surselor de poluare antropice. Monitorizarea poluării de fond este o problemă globală, importantă pentru a putea aprecia efectele pătrunderii poluanţilor în aerul curat al ecosferei (prin aer curat se poate înţelege actualmente doar aerul de la foarte mare altitudine sau cel de la nivelul solului dar situat la o foarte mare distanţă de centrele urbane sau industriale). Monitorizarea poluării regionale corespunde supravegherii aerului situat relativ departe de centrele urbane sau industriale, adică între poluarea de fond şi aerul poluat antropic. Poluarea de impact reprezintă poluarea produsă în zonele directe de impact al surselor de poluare antropice. Monitorizarea continuă a poluării de impact (locale) este necesară deoarece poluarea de impact afectează direct şi imediat lanţurile trofice şi sănătatea umană.

Monitorizarea poluării de fond, intermediare sau de impact se realizează prin reţele de supraveghere la nivel internaţional, naţional, regional sau local, care sunt interconectate sau se vor interconecta pentru schimbul de date şi pentru luarea de decizii la nivel global.

După stabilirea obiectivelor de monitorizare, în funcţie de nivelul reţelei de supraveghere, proiectarea presupune parcurgerea mai multor etape:

- stabilirea zonei de monitorizare- selectarea variabilelor (componentelor) care vor fi măsurate- stabilirea numărului de puncte de măsurare, a tipului acestor puncte (fix sau mobil) precum şi localizarea punctelor de măsurare- alegerea şi instalarea instrumentaţiei (senzori, aparate) necesare - determinarea frecvenţei de măsurare- stabilirea metodelor de analiză on-line sau off-line a probelor de aer- dezvoltarea subsistemelor de achiziţie, memorare, transmitere şi deintroducere/ stocare a datelor- stabilirea unui sistem de analiză, prelucrare şi raportare a datelorPentru implementarea corectă a tuturor acestor etape, sunt necesare o

serie de informaţii referitoare la zona de monitorizare şi condiţiile de funcţionare a sistemului:

- localizarea geografică a zonei şi relieful- precizarea condiţiilor meteorologice ale zonei (vânt, umiditate, regim deprecipitaţii etc.)- numărul şi tipul surselor de poluare cunoscute din zonă (surse fixe, mobile, punctiforme, de suprafaţă, permanente, accidentale – posibile)- resurse umane şi financiare pentru implementarea sistemuluiÎn funcţie de obiectivele monitorizării, de resurse şi de integrarea într-un

sistem global, sistemele de monitorizare pot fi dezvoltate folosind mai multe metode:

- metoda împărţirii pe zone: aria supusă monitorizării este împărţită pe zone relativ omogene (din punct de vedere al emisiilor poluante, topografiei,

densităţii populaţiei); în aceste zone se măsoară variabilele specifice şi pe baza unui model de dispersie se evaluează impactul global. Pentru implementarea metodei sunt necesare staţii de măsurare în apropierea surselor industriale, lângă rutele cu trafic intens şi în zonele urbane din zonele respective

- metoda statistică: se analizează corelaţiile în timp şi spaţiu ale datelor măsurate de către un număr minim de staţii de măsurare existente, care furnizează însă date precise

- metoda grilei: se implementează un număr mare de puncte de măsurare, repartizate relativ uniform în aria supusă monitorizării

- metoda analitică: staţiile de măsurare se amplasează în funcţie de localizarea punctelor de intensitate maximă a poluării, localizare furnizată de un model matematic al dispersiei poluanţilor în zona supusă monitorizării; această metodă se aplică în vecinătatea surselor de poluare, unde modelul are un grad mai mare de veridicitate

- metoda empirică: se realizează măsurători pe un anumit traseu, stabilit de exemplu în funcţie de rutele de trafic auto intens dintr-o anumită zonă

Puncte de măsurare, instrumentaţie şi variabile monitorizate. Sistemul de monitorizare a calităţii aerului în România

Pentru buna funcţionare a unui sistem de monitorizare a calităţii aerului este esenţială stabilirea corectă a numărului şi localizării staţiilor sau punctelor de măsurare, precum şi alegerea corespunzătoare a variabilelor monitorizate.

Numărul punctelor de măsurare se determină în funcţie de tipul variabilei monitorizate şi de tipul sursei de poluare. De exemplu:

• Pentru dioxidul de azot, particule suspendate, benzen şi monoxid de carbon (caracteristice poluării liniare – trafic auto), sistemul trebuie să fie dotat cu fiecare cu mai multe puncte de măsurare în funcţie de populaţia din zona supusă monitorizării.

• Pentru monitorizarea poluării din vecinătatea unei surse punctiforme, staţionare, numărul de puncte de măsurare (sau de prelevare a probelor) se calculează în funcţie de poluanţi (exemplu dioxid de sulf, dioxid de azot, particule, plumb), de densităţile de emisie, de modelul de dispersie şi de riscul expunerii populaţiei.

• Pentru ozon se recomandă o amplasare a staţiilor în zonele suburbane şi rurale, în funcţie de densitatea populaţiilor şi de topografie.

Reţelele de monitorizare sunt alcătuite din punct de vedere tehnic din staţii de măsurare, sisteme de transport al probelor, laboratoare de analiză, sisteme de transmisie, de achiziţie şi de prelucrare a datelor. În cadrul fiecărei staţii de măsurare se găseşte instrumentaţia necesară prelevării probelor sau măsurării concentraţiilor şi altor parametri specifici.

În funcţie de tipul măsurătorilor efectuate (la sursă, în vecinătatea surselor de poluare sau în zonele rezidenţiale urbane sau rurale) se utilizează metode şi instrumentaţie specifică. În cazul măsurării la sursă se utilizează de regulă metode chimice semiautomate sau metode fizice automate (on-line). Printre cele mai utilizate aparate sunt analizoarele automate ale amestecului de gaze cu celule electrochimice şi senzori cu semiconductoare. Pentru măsurarea în vecinătatea sursei de poluare se folosesc senzori catalitici de gaze combustibile, senzori electrochimici de gaze toxice şi senzori de gaze cu raze infraroşii. Măsurarea în zonele rezidenţiale se realizează de regulă cu staţii mobile de măsurare, prevăzute cu aparate electronice sensibile care pot determina concentraţii mici ale poluanţilor în aer.

În Fig. 1este prezentată schema unui sistem de monitorizare locală a calităţii aerului din zona unei termocentrale. Staţiile şi punctele de măsurare sunt amplasate în funcţie de influenţa sursei punctiforme de poluare şi de dispersia poluanţilor.

În sistemul de monitorizare din Fig. 1se realizează o măsurare la sursă prin intermediul unor analizoare automate de gaze de ardere, precum şi măsurarea gazelor combustibile şi toxice în zona de influenţă (puncte plasate conform modelului de dispersie) cu ajutorul unor senzori de tip electrochimic. Pentru a evalua impactul poluării produse de termocentrală în zonele rezidenţiale ale centrului urban din apropiere se folosesc staţii mobile de măsurare. Rezultatele tuturor măsurătorilor sunt transmise la reţeaua locală de monitorizare şi apoi la centrul de monitorizare unde sunt realizate prelucrări de date, generarea de rapoarte etc. Prin conectivitatea asigurată cu diverse mijloace de comunicaţie sistemul de monitorizare este cuplat la alte sisteme locale şi la sistemul naţional de monitorizare.

În România, sistemul de monitorizare a calităţii aerului oferă informaţii despre nivelul mai multor poluanţi: dioxidul de sulf, dioxidul de azot, particule suspendate, amoniac, hidrogen sulfurat etc. Măsurătorile stabilesc concentraţiile maxime şi minime ale acestor poluanţi în 24 de ore, frecvenţa depăşirii CMA (concentraţia maxim admisă) într-un interval de 24 de ore, concentraţia medie anuală.

Fig. 1. Sistem de monitorizare a calităţii aerului în zona unei ttermocentrale şi conexiunile cu alte sisteme de monitorizare

Măsurătorile sunt efectuate de regulă prin utilizarea unor probe manuale sau semiautomate, probe care sunt analizate prin metode chimice sau gravimetrice.

Probele manuale se recoltează la fiecare 24 de ore, iar cele semiautomate la fiecare 3 ore. Există şi aşa-numitele probe de depunere care se efectuează lunar.

Ca sisteme de monitorizare se implementează subsistemele GEMS-Ro (Global Environment System – Romania) şi IGMB-Ro (Integrated Global Background Monitoring – Romania) pentru calitatea aerului. În prezent, în cadrul GEMS-Ro funcţionează peste 50 de staţii unde se determină concentraţiile de dioxid de carbon, dioxid de sulf, amoniac, hidrogen sulfurat, particule sedimentabile, radionuclizi etc. Reţeaua este în subordinea Institutului Naţional de Meteorologie şi Hidrologie, iar datele sunt stocate şi prelucrate la Institutul de Cercetare şi Inginerie a Mediului.

Din punct de vedere al tipului de monitorizare, în România se realizează supravegherea poluării de fond (staţii localizate la Bran, Rarău, Parâng, Semenic etc.), supravegherea poluării regionale, precum şi supravegherea poluării de impact în zonele industriale şi urbane.

MONITORIZAREA CALITĂŢII AERULUI in Romania

Calitatea aerului este urmărită pe mai multe segmente. IMISIIPrin Proiectul Phare CBC RO/BG 1999 „Sistemul comun de monitorizare

a calităţii aerului în oraşele de la graniţa româno-bulgară de pe Dunărea de Jos”implementat de Agenţia pentru Protecţia Mediului Giurgiu în anul 2002 a fost instalat în municipiul Giurgiu un sistem automat tip DOAS pentru monitorizarea calităţii aerului.

Sistemul automat instalat cuprinde două staţiI fixe de monitorizare: o staţie suburbană, G1 – APDF, amplasată în clădirea Administraţiei Portului şi o staţie urbană G2 - DGFP amplasată în clădirea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Giurgiu.

Poluanţii monitorizaţi sunt: dioxid de sulf (SO2), monoxid de azot (NO), dioxid de azot (NO2), monoxid de carbon (CO), ozon(O3), benzen (C6H6) şi pulberi în suspensie (PM10).

 Dotat cu senzori meteo sistemul furnizează de asemenea date despre următorii parametrii meteoroligici: - direcţia şi viteza vântului

- presiunea atmosferică- umiditatea aerului- radiaţie solară totală - temperatura aerului Informaţiile şi datele primite de la aceste staţii sunt afişate la un monitor

electronic sub formă grafică reprezentând concentraţia fiecărui poluant şi date meteo. Asfel orice cetăţean al oraşului Giurgiu se poate informa asupra calităţii aerului.

Scopul şi Posibilităţile Sistemului de Monitorizare Comună a Calităţii Aerului

1.Recepţia şi transmiterea în timp real între Giurgiu şi Ruse a datelor privind calitatea aerului;

2.Determinarea nivelului de poluare;3.Determinarea direcţiei undei poluante în ambele oraşe;4.Determinarea transferului transfrontalier a aerului poluat către/de la

Giurgiu şi respectiv Ruse;5.Previziunea stării de calitate a aerului bazată pe o culegere de date precise

pe termen lung;6.Furnizarea de informaţii precise autorităţilor competente pentru evaluarea

şi managementul calităţii aerului.

Revizuirea sistemului de monitorizare a calităţii aeruluiÎn trimestrul IV al anului 2007 Giurgiu a fost inclus în programul

„Extinderea Reţelei de Monitorizare a Calităţii Aerului ”, prin care se urmăreşte completarea reţelei naţionale cu staţii de monitorizare a calităţii aerului. Staţiile vor fi integrate în cadrul Reţelei Naţionale de Monitorizare a Calităţii Aerului.

Conform recomandărilor studiului efectuat în cadrul Proiectul PHARE CBC 2003 „Dezvoltarea unui program de management al calităţii aerului pentru zona de graniţă româno-bulgară, în bazinul Dunării de Jos” şi a rezultatelor evaluării calităţii aerului în Regiunea 3, s-a stabilit ca în judeţul Giurgiu să se amplaseze 4 staţii de monitorizare continuă a calităţii aerului echipate cu aparatură automată de măsură.

Acestea vor fi amplasate astfel: o staţie urbană amplasată în perimetrul curţii Direcţiei Silvice Giurgiu; o staţie industrială, amplasată în curtea Staţiei Meteo Giurgiu; o staţie trafic amplasată pe Şoseaua Bucureşti, la intrarea în oraşul Giurgiu şi o staţie de tip rural de nivel subregional, amplasată în satul Braniştea, comuna Oinacu. Parametrii care vor fi monitorizaţi cu aceste staţii sunt: dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx/ NO2), monoxid de carbon (CO), ozon(O3), compuşi organici volatili (COV), pulberi în suspensie (PM10/ PM2,5), plumb (Pb) şi parametrii meteo.

EMISII

Prin proiectul finanţat de Programul Phare CBC RO/BG 2002/000-625.03 – “Dezvoltarea unui sistem de control al emisiilor din trafic şi surse staţionare în regiunea de graniţă româno-bulgară” laboratorul din cadrul agenţiei a beneficiat de echipamente de laborator şi de un autolaborator cu aparatura necesară determinării emisiilor de SO2, NOx, CO, CO2, COV, PAH, metale grele şi pulberi la coş.

Astfel că începând cu anul 2005 la nivelul judeţului Giurgiu se supraveghează emisiile din surse staţionare.

Substante

Dioxid de sulf SO2 

1.Caracteristici generaleDioxidul de sulf este un gaz incolor, amarui, neinflamabil, cu un miros patrunzator care irita ochii si caile respiratorii.

Surse naturale:eruptiile vulcanice, fitoplanctonul marin, fermentatia bacteriana in zonele mlastinoase, oxidarea gazului cu continut de sulf rezultat din descompunerea biomasei.

Surse antropice:(datorate activitatilor umane): sistemele de incalzire a populatiei care nu utilizeaza gaz metan, centralele termoelectrice, procesele industriale (siderurgie, rafinarie, producerea acidului sulfuric), industria celulozei si hartiei si, in masura mai mica, emisiile provenite de la motoarele diesel.

Efecte asupra sanatatii populatiei In functie de concentratie si perioada de expunere dioxidul de sulf are diferite efecte asupra sanatatii umane.Expunerea la o concentratie mare de dioxid de sulf, pe o perioada scurta de timp, poate provoca dificultati respiratorii severe. Sunt afectate in special persoanele cu astm, copiii, varstnicii si persoanele cu boli cronice ale cailor

respiratorii.Expunerea la o concentratie redusa de dioxid de sulf, pe termen lung poate avea ca efect infectii ale tractului respirator.Dioxidul de sulf poate potenta efectele periculoase ale ozonului.

Efecte asupra plantelorDioxidul de sulf afecteaza vizibil multe specii de plante, efectul negativ asupra structurii si tesuturilor acestora fiind sesizabil cu ochiul liber.Unele dintre cele mai sensibile plante sunt: pinul, legumele , ghindele rosii si negre, frasinul alb , lucerna , murele.

Efecte asupra mediuluiIn atmosfera, contribuie la acidifierea precipitatiilor, cu efecte toxice asupra vegetatiei si solului.Cresterea concentratiei de dioxid de sulf accelereaza coroziunea metalelor, din cauza formarii acizilor.Oxizii de sulf pot eroda: piatra , zidaria, vopselurile , fibrele, hartia , pielea si componentele electrice.

2. Metode de masurareMetoda de referinta pentru analiza dioxidului de sulf este cea prevazuta in ISO/FDIS 10498 (proiect de standard) "Aer inconjurator - determinarea dioxidului de sulf" - metoda fluorescentei in ultraviolet.

3. Norme

ORDIN nr. 592 din 25 iunie 2002Dioxidul de sulf - SO2

Prag de alerta

500 ug/m3 - masurat timp de 3 ore consecutive in puncte reprezentative pentru calitatea aerului, pe o suprafata de cel putin 100 km2 sau pentru o intreaga zona sau aglomerare.

Valori limita

350 ug/m3 - valoarea limita orara pentru protectia sanatatii umane125 ug/m3 - valoarea limita zilnica pentru protectia sanatatii umane20 ug/m3 - valoarea limita pentru protectia ecosistemelor (an calendarisitic si iarna 1 octombrie - 31 martie)

Oxizi de azot NOx (NO / NO2) 

1.Caracteristici generale

Oxizii de azot sunt un grup de gaze foarte reactive, care contin azot si oxigen in cantitati variabile. Majoritatea oxizilor de azot sunt gaze fara culoare sau miros.

Principalii oxizi de azot sunt:- monoxidul de azot (NO) care este un gaz este incolor si inodor;- dioxidul de azot (NO2) care este un gaz de culoare brun-roscat cu un miros puternic, inecacios.Dioxidul de azot in combinatie cu particule din aer poate forma un strat brun-roscat.In prezenta luminii solare, oxizii de azot pot reactiona si cu hidrocarburile formand oxidanti fotochimici. Oxizii de azot sunt responsabili pentru ploile acide care afecteaza atat suprafata terestra cat si ecosistemul acvatic.

Surse antropice:oxizii de azot se formeaza in procesul de combustie atunci cand combustibilii sunt arsi la temperaturi inalte, dar cel mai adesea ei sunt rezultatul traficului rutier, activitatilor industriale, producerii energiei electrice. Oxizii de azot sunt responsabili pentru formarea smogului, a ploilor acide, deteriorarea calitatii apei, efectului de sera, reducerea vizibilitatii in zonele urbane . 

Efecte asupra sanatatii populatiei Dioxidul de azot este cunoscut ca fiind un gaz foarte toxic atat pentru oameni cat si pentru animale (gradul de toxicitate al dioxidului de azot este de 4 ori mai mare decat cel al monoxidului de azot). Expunerea la concentratii ridicate poate fi fatala, iar la concentratii reduse afecteaza tesutul pulmonar.Populatia expusa la acest tip de poluanti poate avea dificultati respiratorii, iritatii ale cailor respiratorii, disfunctii ale plamanilor. Expunerea pe termen lung la o concentratie redusa poate distruge tesuturile pulmonare ducand la emfizem pulmonar.Persoanele cele mai afectate de expunerea la acest poluant sunt copiii.

Efecte asupra plantelor si animalelorExpunerea la acest poluant produce vatamarea serioasa a vegetatiei prin albirea sau moartea tesuturilor plantelor, reducerea ritmului de crestere a acestora.Expunerea la oxizii de azot poate provoca boli pulmonare animalelor, care seamana cu emfizemul pulmonal, iar expunerea la dioxidul de azot poate reduce imunitatea animalelor provocand boli precum pneumonia si gripa.

Alte efecteOxizii de azot contribuie la formarea ploilor acide si favorizeaza acumularea nitratilor la nivelul solului care pot provoca alterarea echilibrului ecologic ambiental.

De asemenea, poate provoca deteriorarea tesaturilor si decolorarea vopselurilor, degradarea metalelor.

2. Metode de masurareMetoda de referinta pentru analiza dioxidului de azot si a oxizilor de azot este cea prevazuta in ISO 7996/1985 "Aer inconjurator - determinarea concentratiei massive de oxizi de azot" - metoda prin chemiluminiscenta.

3. Norme

ORDIN nr. 592 din 25 iunie 2002Oxizi de azot - NOx

Prag de alerta

400 ug/m3 - masurat timp de 3 ore consecutive in puncte reprezentative pentru calitatea aerului, pe o suprafata de cel putin 100 km2 sau pentru o intreaga zona sau aglomerare

Valori limita

200 ug/m3 NO2 - valoarea limita orara pentru protectia sanatatii umane40 ug/m3 NO2 - valoarea limita anuala pentru protectia sanatatii umane30 ug/m3 NOx - valoarea limita anuala pentru protectia vegetatiei

Monoxid de carbon CO

1.Caracteristici generaleLa temperatura mediului ambiental, monoxidul de carbon este un gaz incolor, inodor, insipid, de origine atat naturala cat si antropica. Monoxidul de carbon se formeaza in principal prin arderea incompleta a combustibililor fosili.

Surse naturale:arderea padurilor, emisiile vulcanice si descarcarile electrice.

Surse antropice: se formeaza in principal prin arderea incompleta a combustibililor fosili.Alte surse antropice: producerea otelului si a fontei, rafinarea petrolului, traficul rutier , aerian si feroviar.Monoxidul de carbon se poate acumula la un nivel periculos in special in perioada de calm atmosferic din timpul iernii si primaverii (acesta fiind mult mai stabil din punct de vedere chimic la temperaturi scazute), cand arderea combustibililor fosili atinge un maxim.Monoxidul de carbon produs din surse naturale este foarte repede dispersat pe o

suprafata intinsa, nepunand in pericol sanatatea umana.

Efecte asupra sanatatii populatiei Este un gaz toxic, in concentratii mari fiind letal (la concentratii de aproximativ 100 mg/m3) prin reducerea capacitatii de transport a oxigenului in sange, cu consecinte asupra sistemului respirator si a sistemului cardiovascular.La concentratii relativ scazute:- afecteza sistemul nervos central;- slabeste pulsul inimii, micsorand astfel volumul de sange distribuit in organism;- reduce acuitatea vizuala si capacitatea fizica;- expunerea pe o perioada scurta poate cauza oboseala acuta;- poate cauza dificultati respiratorii si dureri in piept persoanelor cu boli cardiovasculare;- determina iritabilitate, migrene, respiratie rapida, lipsa de coordonare, greata, ameteala, confuzie, reduce capacitatea de concentrare.Segmentul de populatie cea mai afectata de expunerea la monoxid de carbon o reprezinta: copiii, varstnicii, persoanele cu boli respiratorii si cardiovasculare, persoanele anemice, fumatorii.

Efecte asupra plantelorLa concentratii monitorizate in mod obisnuit in atmosfera nu are efecte asupra plantelor, animalelor sau mediului.

2. Metode de masurareMetoda de referinta pentru masurarea monoxidului de carbon este metoda spectrometrica in infrarosu nedispersiv (NDIR): ISO 4224

3. Norme

ORDIN nr. 592 din 25 iunie 2002Monoxid de carbon - CO

Valoare limita10 ug/m3 - valoare limita pentru protectia sanatatii

umane

Plumb si alte metale toxice Pb, Cd, As si Hg

1.Caracteristici generaleMetalele toxice provin din combustia carbunilor, carburantilor, deseurilor menajere, etc. si din anumite procedee industriale.Se gasesc in general sub forma de particule (cu exceptia mercurului care este gazos).Metalele se acumuleaza in organism si provoaca efecte toxice de scurta si/sau lunga durata.In cazul expunerii la concentratii ridicate ele pot afecta sistemul nervos, functiile renale, hepatice, respiratorii.

2. Metode de masurareMetoda de referinta pentru prelevarea plumbului este aceeasi cu metoda de prelevare pentru PM10.Metoda de referinta pentru analiza plumbului este cea prevazuta in ISO 9855/1993 "Aer inconjurator - determinarea continutului de plumb din aerosolii colectati pe filtre". Metoda - spectroscopie cu absorbtie atomica.Metoda de referinta pentru masurarea concentratiilor de arsen, cadmiu si nichel in aerul inconjurator este in curs de standardizare de catre Comitetul European pentru Standardizare (CEN) si are la baza prelevarea manuala a PM10, asa cum este ea descrisa in standardul EN 12341. Retinerea pe filtru a probelor este urmata de mineralizare si de analiza prin spectrometrie cu absorbtie atomica (AAS) sau spectrometrie de emisie cu plasma cuplata inductiv si spectrometrie de masa (ICP-MS). In absenta metodelor standard CEN se pot folosi standarde nationale sau standarde ISO. Se pot utiliza, de asemenea, orice alte metode care au demonstrat ca dau rezultate echivalente cu cele obtinute prin metodele de referinta.Metoda de referinta pentru masurarea concentratiei de mercur gazos total in aerul inconjurator este in curs de standardizare si consta in analiza automata a mercurului folosind spectrometria de absorbtie atomica sau spectrometrie de fluorescenta atomica.In absenta metodelor standard CEN se pot folosi standarde nationale sau standarde ISO.Se pot utiliza, de asemenea, orice alte metode care au demonstrat ca dau rezultate echivalente cu cele obtinute prin metodele de referinta.

3. Norme

ORDIN nr. 592 din 25 iunie 2002Plumb - Pb

Valori limita

0,5 ug/m3 PM 10 - valoarea limita anuala pentru protectia sanatatii

ORDIN nr. 448 din 21 martie 2007

As, Cd, Hg si Ni

Arsen6 ug/m3 PM 10 - valoarea tinta pentru continutul total din

fractia PM10, mediata pentru un an calendaristic.

Cadmiu5 ug/m3 PM 10 - valoarea tinta pentru continutul total din

fractia PM10, mediata pentru un an calendaristic.

Nichel20 ug/m3 PM 10 - valoarea tinta pentru continutul total din

fractia PM10, mediata pentru un an calendaristic.