suport curs PRIM AJUTOR DE BAZĂ.pdf

8/19/2019 suport curs PRIM AJUTOR DE BAZĂ.pdf

1/44

PRIM AJUTOR DE BAZĂ

OBLIGATIVITATEAINSTRUIRII PENTRU ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR ÎN LEGISLAŢIA SSM

(PREAMBUL LEGISLATIV)

• Legea SSM – 319/2006Art. 10.(1) Angajatorul are următoarele obligaţii:

a) să ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilorşi evacuarea lucrătorilor, adaptate naturii activităţilor şi mărimii întreprinderii şi/sauunităţii, ţinând seama de alte persoane prezente;

b) să stabilească legăturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea cepriveşte primul ajutor, serviciul medical de urgenţă, salvare şi pompieri.

(2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), angajatorul trebuie să desemnezelucrătorii care aplică măsurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor şi de evacuare alucrătorilor.

(3) Numărul lucrătorilor menţionaţi la alin. (2), instruirea lor şi echipamentul pusla dispoziţia acestora trebuie să fie adecvate mărimii şi/sau riscurilor specifice întreprinderii şi/sau unităţii.

Art. 39 alin.(6), lit.a) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la3.000 lei la 6.000 lei încălcarea dispoziţiilor ale art. 10

(GENERALITĂŢI,PENTRU ÎNŢELEGEREA INTEGRĂRII ÎN CADRUL LEGISLAŢIEI DESSM)

Legea Sanataţii – nr.95/2006 cu compl. şi modif. ulterioare

Art. 86, alin.(1), lit.

•

g) primul ajutor de bază - efectuarea unor acţiuni salvatoare de viaţă unorpersoane care au suferit o accidentare sau îmbolnăvire acută, de către persoanefără pregătire medicală, fără utilizarea unor echipamente specifice acestui scop.Primul ajutor de bază se acordă de orice persoană instruită în acest sens sau depersoane fără instruire, la indicaţiile personalului din dispeceratele de urgenţă;

• h) primul ajutor calificat - efectuarea unor acţiuni salvatoare de viaţă unorpersoane care au suferit o accidentare sau îmbolnăvire acută, de către personalparamedical care a urmat cursuri speciale de formare şi care are în dotare

echipamentele specifice acestui scop, inclusiv defibrilatoare semiautomate,funcţionând sub formă de echipe de prim ajutor într-un cadru instituţionalizat

Art. 87.


2/44

(1) Acordarea primului ajutor de bază, fără echipamente specifice, se efectuează deorice persoană instruită în acest sens sau de persoane fără instruire prealabilăacţionând la indicaţiile personalului specializat din cadrul dispeceratelormedicale de urgenţă sau al serviciilor de urgenţă prespitalicească de tip SMURDşi serviciului de ambulanţă judeţean sau al municipiului Bucureşti, având cascop prevenirea complicaţiilor şi salvarea vieţii până la sosirea unui echipaj deintervenţie.

(2) Fiecare cetăţean are obligaţia să anunţe direct sau să se asigure că un caz deurgenţă a fost anunţat deja, la numărul 1-1-2, înainte sau concomitent cuacordarea primului ajutor, fiind obligat să respecte indicaţiile specializateoferite de personalul dispeceratului de urgenţă.

(3) Acordarea primului ajutor calificat se efectuează în regim public, este o datoriea statului şi un drept al cetăţeanului şi nu poate fi efectuată în scop comercial.

Art. 88.

(1) Persoanele fără pregătire medicală care acordă primul ajutor de bază în modvoluntar, pe baza indicaţiilor furnizate de un dispecerat medical sau a unorcunoştinţe în domeniul primului ajutor de bază, acţionând cu bună-credinţă şicu intenţia de a salva viaţa sau sănătatea unei persoane, nu răspund penal saucivil.

Metodologia aplicării normelor referitoare laPrim Ajutor din cadrul Legii Sănătăţii(Ordin Min. Sănătaţii 2021/2008, Min. Adm. si Internelor 691/2008 )

Art. 1. Acordarea primului ajutor de bază se face cu sau fără materiale sanitare de primajutor de către persoanele aflate la locul incidentului, respectând indicaţiilepersonalului de specialitate din dispeceratul de urgenţă până la sosireaechipajelor de intervenţie.

Art. 2. - În lipsa indicaţiilor de specialitate, persoanele aflate la locul incidentului acordăprimul ajutor de bază conform cunoştinţelor dobândite în cadrul cursurilor deprim ajutor la care au participat.

Art. 3. - În cazul în care persoanele aflate la locul incidentuluinu au cunoştinţele necesare acordării primului ajutor, şi nicinu pot obţine indicaţii de specialitate,ele acţioneazăpentru a îndepărta pericolul de victimă, sau, după caz,pentru a îndepărta victima de un pericol iminent şi pentru aasigura confortul victimei până la sosirea echipajelor de intervenţie,

EVITÂND EFECTUAREA UNOR MANEVRE CARE POT AGRAVA SITUAŢIAPACIENTULUI.


3/44

Art. 4. - Persoanele aflate la locul unui accident rutier vor evita scoaterea victimelor dinautovehiculele accidentate cu excepţia situaţiei în care există un pericol iminentde explozie, incendiu, înec sau prăbuşire care necesita evacuarea zonei înainteasosirii echipajelor de intervenţie.

Art. 5. - Persoanele aflate la locul unui accident vor evita transportul accidentaţilor cumijloace nemedicale cu excepţia situaţiei în care ele se află în zone izolate şi nuexistă posibilitatea de a accesa sistemul de urgenţă prin Numărul Unic de Apel112 sau prin alte mijloace, sau, a situaţiei în care se impune evacuarea zonei încare se află accidentatul din cauza unui pericol imminent.

Art. 9. - Formarea în primul ajutor de bază include cel puţin următoarele aspecte:

• a) recunoaşterea urgenţelor cu risc vital, inclusiv a stopului cardio-respirator

• b) accesarea şi activarea sistemului de urgenţă prin numărul de apel unic deurgenţă 112.

• c) acordarea primului ajutor de bază până la sosirea echipajelor de intervenţie înurmătoarele situaţii:

– stop cardio-respirator,

– corpi străini în căile respiratorii,

– hemoragii,

– fracturi,

– plăgi,

– arsuri termice şi chimice inclusiv la nivelul ochilor,

– accidente rutiere,

– înec,

– electrocutare,

– alterarea stării de conştienţă la pacienţii cu respiraţie prezentă

• d) facultativ cursurile de prim ajutor de bază pot include şi formarea în utilizareadefibrilatorului semi-automat.


4/44

1.Recunoaşterea urgenţelor cu risc vital,1.1. Infarctul miocardic

•Apelaţide urgenţă 112•Convingeţi pacientul să înceteze activitatea

•Aşezaţi pacientul•Acordaţi-i tratamentul pentru şoc

Şocul Tratamentul pentru şoc

• Ameninţarea vieţii prin insuficienţăcirculatorie

• Organele vitale nu primesc suficientoxigen

• Moarte prin stop circulator

• Şocul poate să nu fie vizibil imediat, darstarea victimei se poate înrăutăţi rapid.

• Controlaţi sângerarea

• Supravegheaţi respiraţia

• Îngrijiţi rănile• Poziţionaţi victima

• Liniştiţi victima

• Staţi cu victima

Simptomatologie de recunoscut

• Durerea intensă în piept, simţită ca o presiune sau ca o greutate, însoţită sau nu

de ameţeli, stare de leşin, greaţă, vărsături şi de palpitaţii, poate anunţa uninfarct.

•

Măsuri

• La debutul acestor simptome, se intervievează pacientul dacă are reţetă şideţine nitroglicerină si se recomandă punerea sub limbă a unei tablete denitroglicerină. În absenţa nitroglicerinei, se poate lua o aspirină de 100 mg.

• Nu subestimati situatia chiar daca victim neaga ca s-ar simti foarte rau. Victima

are nevoie urgenta de ajutor. Cereti unui martor sa cheme serviciile de urgenta.Chemati dvs. serviciile de urgenta, daca sunteti singur

• Ajutati victima sa se odihneasca si nu-I permiteti sa faca efort. Asezati victimintr-o pozitie confortabila (de exemplu in pozitie sezand sau semi-sezand)


5/44

1.2. Accidentul vascular cerebral

•Apelaţide urgenţă 112•Poziţionaţi pacientul cu pieptul ridicat

•Acordaţi-i tratamentul pentru şoc

Simptomatologie de recunoscut

Accidentul vascular cerebral este anunţat prin senzaţia de amorţire a mâinii, picioruluisau a muşchiilor feţei, prin dificultatea de a vorbi sau de a înţelege cuvintele, tulburăride vedere, pierderea echilibrului, ameţeală şi prin durere de cap instalată brusc.Fii atent la:

•

Fizionomie – Persoanele care suferă un accident vascular cerebral au fizionomiaorientată într-o parte, îşi pierd mimica feţei, iar gura şi ochii atârnă în jos.

• Cereti victimei sa rada sau sa-si arate dantura. Uitati-va atent daca guraeste stramba sau unul din colturile gurii este mai jos decat celalalt.

• Braţele – De asemenea, aceste persoane nu îşi pot ridica şi menţine braţele în aer,din cauza stării de slăbire şi amorţeală a muşchilor.

• Cereti victimei sa inchida ochii, sa-si ridice ambele brate simultan laorizontala si sa intoarca palmele in sus. Verificati daca unul din brate cade

sau nu este ferm.• Vorbirea – Victimele accidentelor vasculare cerebrale nu au o vorbire coerentă,

deoarece nu pot pronunţa corect silabele.

• Cereti victimei sa repete o propozitie simpla. Verifi cati daca vorbeste clarsau se balbaie.

Măsuri

• Odată apărute aceste simptome, este vital să suni imediat la 112.pentru a chema

salvarea; timpul este crucial în acordarea tratamentului!• Dacă victima intră în stop cardiorespirator, trebuie începută resuscitarea

•


6/44

2. Accesarea si activarea Sistemului Serviciilor Medicale deUrgenţă (S.M.U)

Conform Manual de Prim Ajutor(Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor/2009)

• Acest sistem s-a fost dezvoltat ca urmare a documentării faptului că pacienţii ceprimesc îngrijiri adecvate înaintea ajungerii la spital au şanse mai mari desupravieţuire după un accident ori eveniment medical acut faţă de cei care nubeneficiază de acestea.

• Este importantă cunoaşterea componentelor şi funcţionarea unui S.M.U.

•

• Problemele care pot să apară în faza de “prespital” a S.M.U. sunt în general,legate de controlul şi coordonarea personalului. Pentru ca un S.M.U. săfuncţioneze eficient, atât în cazurile de rutină cât şi în cele complexe, toţi ceiimplicaţi trebuie să înţeleagă rolul pe care îl au.

2.1. Accesarea, declanşarea sistemului• Apel telefonic la Dispecerat de Urgenţă 112

• Acest prim gest activează S.M.U. Dispeceratul deurgenţă primeşte o raportare telefonică a incidentului,intervievând apelantul despre:

• unde este urgenţa?

• ce s-a întâmplat?

• câte persoane sunt implicate?

• cine ia legătura cu serviciile specializate?

• Dispeceratele de tip 112 pot localiza apelul odatăce acesta a fost recepţionat.

• Nu închideţi telefonul înainte ca dispecerul să elibereze linia!


7/44


8/44

• S.M.U implică mai mult decât îngrijire medicală. De exemplu, forţele de ordinereprezintă de multe ori un element esenţial al sistemului pentru că pot asiguraprotecţia şi controlul la locul intervenţiei. Unităţile de pompieri asigură stingereafocului, salvare în condiţii speciale şi descarcerări.

2.4. Spitalul• Al 3-lea contact al pacientului cu S.M.U este la spital, în special în Unităţile de

Primire a Urgenţelor (U.P.U.). După tratamentul iniţial în prespital, pacientul estetransportat la spital, unde tratamentul poate fi definitivat.

• În anumite situaţii ar putea fi necesar transportul pacientului la cel mai apropiatspital pentru stabilizare şi ulterior la spitalul cel mai potrivit, adaptat patologieipacientului.

• Spitalele specializate sunt cele ce îngrijesc arşii, copiii, centrele de toxicologie,centrele perinatale, centrele de traumă. Trebuie cunoscute şi respectate

protocoalele locale de transport şi transfer.


9/44

3. ACORDAREAPRIMULUI-AJUTOR DE BAZĂ

GENERALITĂŢIa. POŢIŢIONĂRI ACCIDENTAT

Leziuni, lovituri ale capului Dificultăţide respiraţie

Suscceptibil de probleme cervicale, se încearca pastrarea unei axe cap-gât-trunchi

În aceasta poziţie, muschii abdominaliparticipă şi concură la respiratie

Leziuni abdominale Leziuni ale coloanei vertebrale

Cu genunchii flexaţi, muşchii abdominali serelaxează şi nu afectează ranile abdominale

Cea mai relaxanta poziţie pentru coloanăeste pe spate pe un suport tare

Leşin, arsuri,sângerări (la extremităţi)

Picioarele ridicate concură la antrenarea sanguină din extremitaţi către părţile vitale


10/44

b. POZIŢIA DE SIGURANŢĂAccidentaţii inconştienţi, dar cu puls si respiraţie se aşează intr-o poziţie care leconferă siguranţa respiraţiei si a neingurgitării propriilor secreţii

1 2

Braţul din partea salvatorului sepoziţionează în unghi drept cu corpul,cotul fiind îndoit şi palma orientată în sus.

Braţul din partea opusă se aduce pestetorace de aceeaşi parte cu salvatorul şi sepoziŢionează cu dosul palmei în contact cuobrazul

3 4

Salvatorul prinde membrul inferior departea opusă cu mâna plasată chiardeasupra genunchiului şi îl trage în suspastrând contactul piciorului victimei cusolul

Cu o mana pe genunchiul flectat şi cucealaltă pe palma aflată pe obrazulvictimei se rotete victima spre salvator.

Se ajustează poziţia membrului inferior dedeasupra astfel încât coapsa şi genunchiul săfie flectate în unghi drept.Se împinge capul spre spate pentru a seasigura libertatea căilor aeriene.La nevoie, se ajustează poziţia mâinii de sub

obraz, pentru a menţine capul spre spateastfel încât lichidul de vărsătură să drenezespre exterior.


11/44

c.URGENTA-starea de alterare grava a sanatatii organismului sub actiunea unui factor brutal careameninta viata

cei patru paşi în acordarea primului ajutorSituaţiile în care este necesar primul ajutor pot fi foarte diferite, dar cel care acordă

primul ajutor va trebui sa urmeze patru paşi, indiferent de situatie.

1 Luarea măsurilor de siguranţă.a. Evaluaţi situaţia şi verificaţi dacă există pericole potenţiale (de exemplu trafic,

incendiu, electricitate etc.)b. Nu vă apropiaţi de locul accidentului decât atunci când sunteţi sigur că viaţa nu

vă este pusă în pericol.c. IZOLAREA ZONEI-indepartarea persoanelor aflate in zona de accident pentru

evitare producerii altor victime

d. Incercaţi să înlaturaţi pericolele la care sunt expuse victima şi cei din jur.e. DEGAJAREA ACCIDENTATULUI-deplasarea accidentatului se face doar in scopulprevenirii pericolului iminent- incapere cu fum sau foc, pericol iminent deexplozie

f. Dacă nu sunteţi în siguranţă, contactaţi serviciile de urgenţă.g. Aşteptaţi la distanţă sigură, până la sosirea ajutorului calificat

2 Evaluarea stării victimei. În general are aceleaşi principii generale, trebuind sa tinem cont si urmatoarele

avertismente:ATENTIE!Victima unui accident poate avea fractura de coloana cervicala.

- Suspiciunea existentei leziunii de coloana cervicala apare la:- Pacient politraumatizat (pacientii care au mai mult de doua leziuni din care

cel putin unul pune viata in pericol).- Pacient care a suferit un traumatism la nivelul capului- Pacient care prezinta traumatism la nivelul toracelui in apropierea capului- Pacient constient, care acuza dureri la nivelul gitului- Pacient care prezinta crepitatii sau deformari la nivelul gatului pacientului- Pacient care prezinta un status mental alterat

Mobilizarea victimei trebuie facuta in asa fel incat coloana vertebrala sa fie mentinuta inaxul cap-gat –trunchi.

- daca aceste pericole nu exista se evita mobilizarea excesiva a accidentatuluiSe indeparteaza obiecte tari ascutite , materialele textile la nevoieVerificarea starii de constienta-intrebari,provocarea unei dureriVictima nu este constienta-se actioneaza rapid!

Eliberarea cailor aeriene prin ridicarea barbiei si hiperextensia capului ,indepartati oricecauza de obstructie evidenta din gura( dantura rupta, proteze dentare rupte, saliva,sange)Verificarea respiratiei prin: simt - vad - aud


12/44

Verificarea pulsului la nivelul arterei carotida care este situata in santul format de unuldin muschii gatului si marul lui Adam; Aceasta etapa poate fi executata simultan cuverificarea respiratiei

3 Solicitarea ajutorului.Se face inainte sau in timpul acordarii primului ajutor, de salvator sau de o alta persoanamartor, iar prin apelarea la 112 se declansează Sistemul Medical de Urgenţă SMUpentru chemarea salvatorilor calificati, medici, spitalizare UPU (Unitati Primiri Urgenţe)si tratare in spitale specializate

4 Acordarea primului ajutor.Se va vedea in continuare pentru fiecare tip de accidentare

d. TRUSA SANITARĂ

(conţinut minim conf. Ordinul Ministrului Sănătăţii. nr. 427/2002)

1 Cutie din material plastic, etanşă,cu colţuri rotunjite

1 Foarfece cu vârfuri boante1 Garou 50 cm1 Deschizător de gură din material

plastic1 Dispozitiv de respiraţie gură la gură

1 Pipă Guedel mărimea 41 Pipă Guedel mărimea 104 Mănuşi de examinare, pereche5 Pahare de unică folosinţă10 Batiste de hârtie cu soluţie

dezinfectantă2 Atele din material plastic5 Feşi din tifon mici 5 cm/4 m3 Feşi din tifon mari 10 cm/5 m2 Bandaj triunghiular I = 80 mm

2 Vată hidrofilă sterilă, pachet A 50 g12 Ace de siguranţă1 Leucoplast 5 cm/3 m1 Leucoplast 2,5 cm/2,5 m1 Alcool sanitar 200 ml10 Comprese sterile 10 cm/8 cm x 10

buc.

10 Pansament individual 2 cm/6 cm5 Pansament cu rivanol 6 cm /10 cm1 Plasture 6 cm/50 cm1 Creion1 Caiet a 50 de pagini1 Broşură cu instrucţiuni de prim

ajutor1 Rivanol soluţie 10/00, 200 ml1 Apă oxigenată sau perogen1 Alcool iodat 200 ml


13/44

3.1. ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR DE BAZĂ PENTRUSTOP CARDIO-RESPIRATOR

Lipsa oxigenului,chiar şi pentru câteva minute, poate cauza distrugeri ireversibilesau chiar moartea. Cele mai sensibile celule la lipsa oxigenului sunt celulele creierului.Aceste celule, la o lipsă mai mare de patru-şase minute de oxigen, încep să moară.

Celulele moarte nu pot fi înlocuite, din acest motiv este foarte importantă menţinerealor. Celulele creierului nu se pot reface, iar moartea creierului va duce în cel mai scurttimp la încetarea funcţiilor vitale-respiraţia şi circulaţia.

LANŢUL SUPRAVIEŢUIRIIReuşita resuscitării este

determinată nu doar deefectuarea corectă a tehnicilor

resuscitării ci de mult maimulţi factori care se află îninterrelaţie. Toţi factorii careinterferă cu reuşita resuscităriisunt cuprinşi în noţiunea de lanţul supravieţuirii. Acest „lanţ” este format din 4 verigi.

Salvatorul care acorda primul ajutor are dupa cum se vede un rol foarte importantactionand in primele 2 inele ale lanţului:

a. pentru recunoastrea precoce prin verificări de urgenţă si chemarea ajutoruluiprin apelarea la 112 pentru activarea S.M.U.

b. pentru a obţine timp preţios pentru victimă, prin acordarea primului ajutor, cumanevre precoce şi rapide de Resuscitare Cardio Pulmonară (RCP)

a. Verificare în caz de urgenţăStare deconştienţă

DA NU NU

Respiraţienormală

DA DANU

Diagnosticde

urgenţă

Funcţiilevitale

vizibile

InconştienţăŞoc cardio-

respirator

Proceduride salvarea vieţii

Continuaţiacordareaprimuluiajutor

Se verificădacă există

sângerări

Tratamentpentru şoc

Poziţie derecuperare

Apel de

urgenţă

Apel deurgenţă

Resuscitare


14/44

Verificarea nivelului de conştienţă:Primul pas în evaluarea unui pacient este evaluarea nivelului de conştienţă.Verificarea stării de conştienţă se face adresându-i întrebări simple: Cum vă simţiţi?Sunteţi bine? Ce vă supără? Cum vă cheamă? sau solicitări de genul: Deschideţi ochii!Dacă primim răspuns, considerăm că pacienul este conştient şi are căile aeriene libere.Dacă nu primim răspuns scuturăm uşor umărul victimei şi repetăm întrebărileadresate. Dacă tot nu primim nici un răspuns îl considerăm inconştient şi în mod sigurvom avea nevoie de ajutor. Înainte de a face orice pentru victimă, vom declanşasistemul de urgenţă, sunând la numărul de telefon 112, dacă nu a fost deja efectuatacest apel de catre altcineva.

Verificarea căilor aeriene:Căile aeriene asigură transportul oxigenului din aerul atmosferic până la nivelulplămânilor şi eliminarea reziduurilor, respectiv a dioxidului de carbon, din plămâni în

aerul atmosferic. La indivizii sănătoşi, conştienţi, căile aeriene sunt menţinute deschise în mod normal, automat. Persoanele care prezintă diferite afecţiuni se pot afla înimposibilitatea de a menţine deschise căile aeriene, care astfel se pot bloca, obstrua.Dacă o persoană este în imposibilitatea de a-şi menţine libere căile aeriene, trebuiesă intervenim şi să corectăm problema pentru a menţine pacientul în viaţă. În mod normal aerul pătrunde prin nas şi gură şi ajunge prin trahee în plămâni.La pacientul inconştient intrarea aerului poate fi blocată de limbă, prezenţa sângelui,secreţiilor, corpilor străini. Principala cauză a blocării căii de pătrundere a aerului estecăderea limbii spre partea posterioară a gâtului (hipofaringe) şi ea se produce datorită

relaxării mandibulei; limba fiind legată de mandibulă va cădea şi ea spre hipofaringe şiva bloca trecerea aerului.

O cale aeriană parţial blocată va avea ca rezultat o respiraţie zgomotoasă. În porţiunea terminală a gâtului se întâlneşte atât calea aerului (traheea) cât şi caleaalimentelor - esofagul. Epiglota este o valvă care permite trecerea aerului în trahee şiopreşte trecerea alimentelor în calea aeriană.


15/44

b. Resuscitarea Cardio Pulmonară (RCP sau CPR în engleză)ABC-ul resuscităriiCunoaşterea tehnicilor corecte de resuscitare este esenţială pentru orice persoană careacordă primul ajutor. Resuscitarea primară urmăreşte:A) eliberarea căilor aeriene,B) respiraţia artificială şiC) masajul cardiac extern.

A Eliberarea căilor respiratoriiSe îndepărtează orice obiect care ar putea incomoda mişcările respiratorii. Dacă estecazul, se desfac hainele prea strâmte şi se îndepărtează proteza dentară, dinţii rupţi saualte obiecte care ar putea îngreuna respiraţia. Dacă victima este inconştientă, esteposibil să îşi înghită limba. În acest caz, capul va fi menţinut pe spate, cu bărbia în sus,

ridicându-se limba.

B Respiraţia artificialăOdată ce căile respiratorii au fost eliberate, trebuie observat dacă victima respiră saunu. Pentru aceasta, este nevoie de urmărirea mişcărilor în zona pieptului şi deapropierea obrazului la nivelul nasului şi al gurii victimei. Tehnica ventilaţiei artificialetrebuie instituită imediat dacă victima NU respiră, NU are puls, este inconştientă şi nuare niciun fel de mişcări.

Se îngenunchează lângă victimă, cu o mână i se va menţine capul în hiperextensie, cugura uşor întredeschisă, iar cu cealaltă mână se va susţine fruntea şi se vor astupa nările.Apoi, se inspiră profund, iar buzele se vor lipi etanş pe gura victimei, insuflând aer timpde două-trei secunde.

În acest timp, se urmăreşte toracele victimei. Dacă acesta se ridică, tehnica esteeficientă. Se aşteaptă până când toracele revine, apoi se repetă manevra. Când esteimposibilă deschiderea gurii, se poate recurge la respiraţia gură la nas, efectuată dupăaceeaşi tehnică, fără a astupa nările, ci menţinând închisă gura victimei.


16/44

C Masajul cardiac externTehnica presupune aplicarea unei presiuni ritmice pe mijlocul toracelui.Victima trebuie să stea întinsă pe spate, pe o suprafaţă tare iar palmele salvatorului,unapeste alta, vor fi aşezate la nivelul jumătăţii inferioare a sternului, unde se vor aplicapresiuni ritmice.Detalii:Cu victima asezata pe spate pe un plan dur se localizeaza punctul de compresie situat înpartea inferioara a sternului. Degetul inelar merge de-a lungul rebordului costal pâna laapendicele xifoid (locul de întâlnire a coastelor). La acest nivel lânga acest deget seaseaza alte doua degete, respectiv degetul mijlociu si cel aratator, dupa care asezampodul palmei celeilalte mâini, tangent la cele doua degete plasate pe pieptAseazam cealalta mâna (cea cu care am reperat apendicele xifoid), peste mâna situatape stern fara ca degetele sa se sprijine pe torace.Cu coatele întinse, cu bratele perpendicular pe stern, linia umerilor sa fie paralela culinia longitudinala a pacientului se fac compresiunile astfel încât sa înfundam sternul cu

o adâncime de aproximativ 4-5 cm (numarând cu voce tare, si 1 si 2 si 3 si 4 si 5’’).Frecventa compresiunilor externe trebuie sa fie de 80-100/min.

REZUMATMasajul cardiac extern se va asocia ventilaţiei pulmonare artificialeLa 1 salvator a unei victime adulte se efectuează:

- 30 de compresii toraciceFrecvenţă de 100/minut Amplitudine de 4-5 cm,

- 2 respiraţii artificialeTimp de 2-3 secunde fiecare La pauză de 4-5 secunde una de alta

La 2 salvatori se efectuează 15 compresii şi 1 respiratieSe continuă acest raport de măsuri până la restabilirea semnelor vitale.

Victima NU respira dar ARE puls: În acest caz prima etapa de actiune consta din efectuarea unui numar de 10

ventilatii artificiale dupa care vom anunta 112 solicitând ajutor medical calificat. Nereîntoarcem, reevaluam starea pacientului si vom actiona în functie de ceea ce vomconstata. În cazul în care situatia va fi nemodificata vom continua ventilatia pacientuluiverificând periodic pulsul pacientului.

Victima respira si are puls:Daca victima respira si are puls, dar este inconstienta o vom aseza în pozitia

laterala de siguranta, prezentată anterior.


17/44

3.2. PRIMUL AJUTOR PENTRU CORPI STRĂII ÎN CĂILERESPIRATORII

1. Dezobstructia cailor aeriene superioarePacient constient: Obstructia cailor aeriene înseamna

blocarea cailor aeriene superioare cu un bol alimentar sau un corp

strain. Victima se va sufoca. Obstructia poate fi incompleta saucompleta. Daca victima este constienta va indica acest lucru prinprinderea gâtului cu o mâna sau cu doua mâini.

În cazul obstructiei incomplete respiratia este zgomotoasa,pacientul este aplecat în fata si încurajat sa tuseasca.

Daca aceasta nu darezultate va trebui sa încercati o alta manevra,

numita manevra Heimlich; se aplica atunci cândobstructia devine completa. Apropiati-va de victimadin spate, cuprindeti-l pe sub brate, îndepartatipicioarele, aseaza-ti o mâna la mijlocul distanteidintre ombilic si apendicele xifoid, cu cealalta mânaprindeti mâna înclestata si faceti miscari bruste înauntru si în sus.

Aceste miscari vor comprima diafragmul care larândul lui va comprima plamânii si presiunea creata

în bronhii va arunca corpul strain în cavitatea bucala.Faceti aceste miscari pâna eliberati caile aeriene.

Pacient inconstient: Daca victima devineinconstienta, întindeti-o pe pamânt si aplicati aceeasimanevra, încalecând picioarele victimei. Reperati locul,asezând podul palmei la mijlocul distantei dintreombilic si apendicele xifoid. Asezati cealalta mânapeste aceasta (ca la masajul cardiac) si faceti

compresiuni cu miscari bruste în adâncime si în sus.Repetati aceste miscari de 4-5 ori dupa care,

întorcând capul victimei într-o parte, verificaticavitatea bucala a acesteia pentru a îndeparta bolulalimentar sau corpul strain. Daca acesta nu este vizibil, încercati din nou sa ventilati, observând daca intra saunu aerul. În caz de insucces repetati manevra Heimlichpâna când caile aeriene vor fi libere.

2. Aspiratia cailor aeriene:Din punct de vedere anatomic, caile aeriene sunt împartite în cai respiratorii

superioare si inferioare, limita de separare fiind corzile vocale. Cauzele comune deobstructie a cailor repiratorii superioare includ: limba, tesuturile moi, sângele, voma,


18/44

corpii straini si laringospasmul. La nivelul cailor aeriene inferioare, obstructia poate ficauzata de secretii, edem, brohospasm, sânge si continut gastric aspirat. Eliberarea cailorrespiratorii superioare se face utilizând un aspirator si o sonda de aspiratie dura de tipYankauer în cazul în care cauza obstructiei este un lichid, iar în cazul în care cauzaobstructiei este un corp strain dur, cum ar fi un bol alimentar, atunci eliberarea cailorrespiratorii se face cu ajutorul manevrei Heimlich.

3. Ventilatia pe balon si masca:In cazul resuscitarii cardio-pulmonare materialele de care putem dispune pentru

asigurarea avansata a cailor respiratorii si a ventilatiei adecvate includ: Pipe Guedel saucale oro-faringiana de diferite marimi.Pipa Guedel poate fi folosita la orice pacientinconstient, rolul ei fiind mentinerea libera a cailor aeriene superioare. Pipa de marimecorespunzatoare si corect introdusa va apasa baza limbii împiedicând caderea acesteia în spate, spre faringele posterior. Alegerea marimii corespunzatoare pentru pipa se faceprin masurarea distantei de la comisura bucala la unghiul mandibulei.

Introducerea pipei Gedel în cavitatea bucala se face tinând pipa cu concavitatea în

sus. Când vârful pipei atinge bolta palatina (cerul gurii) se roteste 180 de grade si secontinua înaintarea pâna ce capatul extern ajunge la nivelul arcadelor dentare.

Mastile de ventilatie gura la masca de diferite marimi, asigura protectiasalvatorului în timpul ventilatiei. La folosirea mastii se asigura o marimecorespunzatoare fetei bolnavului.


19/44

Cu capul asezat în hiperextensie se aplica partea îngusta a mastii pe baza nasului,plasam ferm masca pe fata si o mentinem ferm cu degetele de o parte si de alta aorificiului mastii cu ridicarea concomitenta a mandibulei cu celelalte degete

4. Balonul de ventilatie

Balonul de ventilatie ofera posibilitatea ventilarii eficace si suplimentarea cu oxigen.Folosind balonul fara rezervor concentratia oxigenului în aerul ventilat nu depaseste 60%, iar cu rezervor suplimentar de oxigen (care se ataseaza la partea inferioara abalonului) se asigura o ventilatie cu oxigen de 90 % sau chiar peste.

PIERDEREA CUNOSTINŢEI, LEŞINUL

- Se verifică dacă victima are căile respiratorii deschise şi dacă respiră;- Se slăbesc hainele la gât, piept şi talie;- Se aşează victima în poziţie de siguranţă (de recuperare), pe o parte, dacă leziunile

permit, pentru a evita inundarea căilor respiratorii şi înecarea;- Se asigură aer proaspăt şi se protejează victima de temperaturi extreme;- Se menţine victima întinsă confortabil încă 10-15 min. după ce şi-a recăpătat

cunoştinţa.

ATENTIE! Pierderea temporară a cunoştinţei poate fi unul din simptomele care însoţesc o criza ischemică sau o comoţie cerebrală. Trebuie avută în vedere o astfel deposibilitate, mai ales când leşinul se produce la persoane mai în vârsta şi cauza nu esteevidentă.

Dacă revenirea din leşin nu este rapidă şi completă este necesar ajutorul medical.


20/44

3.3.ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR LA TRAUMATISMEFRACTURI

PLĂGI, HEMORAGIIACCIDENTE RUTIERE

NOTIUNI DE ANATOMIE A SISTEMULUI OSTEO-ARTICULAR

Corpul omeneesc este împartit în 4 segmente: cap, gât,trunchi, membre.Capul reprezinta segmentul superior si este format din craniu si oasele fetei.Gâtul este segmentul care leaga capul de trunchi.Trunchiul cuprinde trei regiuni: toracele, abdomenul, bazinul.Toracele este regiunea superioara a trunchiului, delimitata înapoi de coloana

vertebrala, înainte de stern, lateral de cele 12 perechi de coaste si în jos de muschiuldiafragm. Cutia toracica contine plamânii, inima, vasele mari, traheea, bronhiile siesofagul.

Abdomenul este regiunea de mijloc a trunchiului, contine organele digestiei: ficat,stomac, intestin subtire si gros, pancreasul precum si splina si rinichii.

Bazinul este regiunea inferioara a trunchiului, cuprinde vezica urinara, organelegenitale interne. Portiunea inferioara a bazinului este pelvisul.

Membrele sunt parti ale corpului legate de trunchi, care se clasifica în membresuperioare si inferioare.

Membrele superioare cuprind patru segmente: umar, bratul este partea dintre

umar si cot, antebratul reprezinta sectiunea dintre cot si mâna, mâna este parteaterminala a membrului superior.Centura membrului superior formeaza scheletulumarului si asigura legatura dintre oasele membrului liber si toracele osos. Ea esteconstituita din doua oase: clavicula si scapula.

Membrele inferioare cuprind: coapsa (portiunea dintre sold si genunchi), gamba(portiunea dintre genunchi si picior), piciorul este partea terminala a membrului inferior.Centura membrului inferior se compune din doua oase coxale. Oasele coxale se unescinainte între ele, înapoi cu sacrul si coccigele, formtnd peretele osos al unei cavitatiimportante numita pelvis.

Aparatul locomotor îndeplineste functiile de miscare ale diverselor parti alecorpului. Este alcatuit din sistemul osteo-articular specializat pentru functia de sustineresi sistemul muscular pentru functia de miscare. Oasele au rol în sustinerea muschilor simentin pozitia verticala a corpului. Articulatiile permit miscarile oaselor Ele sunt mobile,semimobile si fixe. O articulatie este formata dintr-o cavitate articulara fixa si un caparticular mobil, înconjurate de o capsula articulara. Muschii efectueaza miscarile. Ei sunt înserati pe oase si produc miscarea lor prin contractii. Deosebim doua categorii demuschi: muschii scheletici fixati pe oase sau muschi striati, care dau contractii si careservesc pentru miscarile corpului, si muschii viscerali sau muschii netezi, sunt muschiiorganelor interne.

Scheletul omului este alcatuit din peste 200 de oase de diverse forme: - lungi, late,scurte. Scheletul capului este format din oasele cutiei craniene si oasele fetei Scheletultrunchiului cuprinde coloana vertebrala, sternul si coastele. Coloana vertebrala este


21/44

alcatuita din 33-34 de vertebre: 7 vertebre cervicale, 12 vertebre dorsale, 5 vertebrelombare, 5 vertebre sacrale sudate între ele (sacrul) si 4-5 vertebre coccigiene sudate între ele. Scheletul membrelor cuprinde scheletul membrului superior, scheletulmembrului inferior. Scheletul membrului superior este alcatuit din osul bratului sauhumerus, oasele antebratului: cubitus sau ulna (înauntru), radius (în afara) si oaselemâinii. Scheletul umarului este constituita din doua oase: clavicula si scapula. Scheletulmembrului inferior este alcatuit din osul coapsei sau femurul, oasele gambei: tibia(înauntru) si peroneul ( în afara), rotula înaintea genunchiului, oasele piciorului. Oaselebazinului cuprind ilionul, ischionul si pubis.

EVALUAREA PRIMARA A PACIENTULUI TRAUMATIZAT

In cazul pacientilor traumatizati foarte important este sa stim exact ce trebuie si cenu trebuie sa facem. Orice greseala comisa poate agrava starea bolnavului punându-iviata în pericol. Obiectivul principal urmarit în cazul pacientilor traumatizati consta în

asigurarea tratamentului precoce si corect pentru ca acest lucru poate îmbunatatiisemnificativ ulterior reabilitarea bolnavului.Principiul fundamental care trebuie sa conduca comportamentul nostru în timpul

unei urgente este: A NU AGRAVA STAREA VICTIMEI!Secventele urmarite în cazul acestor situatii sunt similare cu cele întâlnite la

pacientii fara traumatisme.1. Sa devina sigur locul accidentului: semnalizare, stationarea vehiculelor2. Îndepartarea accidentatului de pericolul iminent sau de cauza accidentului

evitând riscurile si / sau agravarea situatiei.

3. eliberarea cailor aeriene - în acest caz nu se face hiperextensia capului cisubluxatia mandibulei.

4. verificarea respiratiei prin: simt - vad - aud5. verificarea pulsuluiDaca este necesar se încep imediat manevrele de resuscitare exceptie fiind situatia

în care se constata existenta unei hemoragii masive, situatie când se realieazahemostaza apoi se vor începe manevrele de resuscitare. În toate cazurile de trauma seare în vedere posibilitatea existentei leziunii de coloana cervicala. Suspiciunea existenteileziunii de coloana cervicala apare:

la orice pacient politraumatizat (pacientii care au mai mult de doua leziuni dincare cel putin unul pune viata în pericol).

la orice pacient care a suferit un traumatism la nivelul capului la orice pacient care prezinta traumatism la nivelul toracelui în apropierea

capului la orice pacient constient, care acuza dureri la nivelul gâtului la orice pacient care prezinta crepitatii sau deformari la nivelul gâtului

pacientului

la orice pacient care prezinta un status mental alterat (aflati sub influentaalcoolului...)Infirmarea suspiciunii de leziune la nivelul coloanei cervicale se poate face numai

pe baza examenului radiografic. Atentie sporita trebuie acordata imobilizarii coloanei


22/44

vertebrale cervicale. Pentru acest lucru folosim gulere cervicale. Gulerele cervicale pot fide mai multe tipuri: rigide, moi, dintr-o bucata, din doua bucati.

Pentru fixarea gulerului cervical întotdeauna este nevoie minimum de douapersoane. Un salvator se aseaza la capul pacientului, va fixa capul si cu o miscare fermava aseza capul în ax, cel de-al doilea salvator v-a fixa gulerul cervical. Important este sase îndeparteze toate hainele din jurul gâtului pacientului. Se începe cu introducereagulerului dinspre partea posterioara a gâtului fara a-l mai misca.

1. FRACTURILE:

Fracturile sunt leziuni ce apar în urma actiunii unui traumatism puternic asupraosului, constând în întreruperea continuitatii acestuia. În functie de modul de actiune aagentului vulnerant, de intensitatea lui fracturile pot fi de mai multe feluri:

fracturi închise - tegumentele în jurul focarului de fractura sunt intacte fracturi deschise - focarul de fractura comunica cu exteriorul printr-o plaga fracturi directe - în care agentul traumatizant actioneaza chiar la locul de

producere a fracturii fracturi indirecte - traiectul de fractura apare la distanta de la locul de actiune

al agentului vulnerantDe asemenea, traiectul fracturii poate avea aspecte foarte variate, dupa

mecanismul de producere: fracturi spiroide, fracturi cu înfundare, deplasate. La fel pot fifracturi complete, interesând întreaga circumferinta a osului sau incomplete (partiale).


23/44

La batrâni sau la persoane cu diverse afectiuni osoase pot apare fracturi în urma unortraumatisme minore, sau chiar la efectuarea unui pas gresit.

Pentru recunoasterea unor fracturi sunt doua grupe de semne:1. Semne de probabilitate

durere spontana sau întru-n punct fix, exacerbata la palpare saumobilizare

impotenta functionala a membrului afectat deformarea si scurtarea regiunii echimoze tardive tumefactie, edem, cresterea temperaturii locale

2. Semne de certitudine (semne sigure): mobilitate anormala în focar perceperea palpatorie de crepitatii osoase netransmiterea miscarilor distal de focarul de fractura întreruperea evidenta ( la inspectie sau palpare ) a continuitatii osoase

Metoda cea mai sigura de diagnostic în cazul suspicionarii unei fracturi esteefectuarea radiografiei.Fracturile se pot însotii de o serie de complicatii:1. Complicatii imediate:

transformarea unei fracturi închise într-o fractura deschisa lezarea vaselor sau a nervilor aflate în vecinatate infectia focarului de fractura

2. Complicatii tardive (întârziate): cicatrizarea anormala a plagii osoase (în unele boli cronice)

pseudartroza (întârzierea consolidarii fracturii) calusul vicios

Imobilizarea provizorie a fracturilor se face în scopul împiedicarii miscarilorfragmentelor osoase fracturate, pentru evitarea complicatiilor care pot fi provocateprin miscarea unui fragment osos.

Mijloacele de imobilizare sunt atelele speciale sau cele improvizate, de lungimi silatimi variabile, în functie de regiunile la nivelul carora se aplica. Pentru a avea sigurantaca fractura nu se deplaseaza nici longitudinal si nici lateral imobilizarea trebuie sacuprinda în mod obligatoriu articulatiile situate deasupra si dedesubtul focarului defractura. Fracturile deschise se imobilizeaza în pozitia gasita, dupa pansarea plagii de laacel nivel, fara a tenta reducerea lor prin tractiune.

Tipuri de atele speciale: atele Kramer (confectionate din sârma) atele pneumatice (gonflabile) atele vacuum atele improvizate: din scândura, crengi de copac, etc.

Fracturile membrului superior: Fracturile claviculei se produc mai frecvent prin traumatisme indirecte si mai

rar directe, sediul de predilectie constituind-ul zona medie a claviculei. Pozitia în care


24/44

trebuie sa se efectueze imobilizarea provizorie este cu cotul de partea bolnava împinscatre spate si în sus.

Fracturile humerusului (bratului) se produc mai frecvent prin traumatismdirect. La imobilizarea fracturii drept atela putem folosi chiar toracele de care se fixeazasegmentul fracturat cu ajutorul unei esarfe.

Fracturile antebratului se producmai frecvent prin traumatism direct.Imobilizarea fracturii se poate face cu oricaretip de atela speciala sau folosind ateleimprovizate.

Fracturile oaselor mâinii seimobilizeaza pe fata palmara de la cot ladegete

Fracturile membrului inferior:

Fracturile femurului se produc prin traumatism direct sau indirect. Pentruimobilizare se folosesc doua atele inegale. Atela mai lunga se aplica pe fata lateralaexterna a membrului inferior si se întinde de deasupra oaselor bazinului pâna la calcâi.Atela mai scurta se aplica pe partea interna si se întinde de la regiunea inghinala pâna lacalcâi. Când femurul este fracturat în apropierea genunchiului imobilizarea se poaterealiza folosind o singura atela trecute prin partea din spate a membrului din regiuneafesiera pâna la calcâi.

Fracturile gambei sunt foarte frecvente iar imobilizarea poate fi facuta cu oricetip de atela.

Fractura de rotula se produce prin cadere în genunchi, se imobilizeaza în ateleposterioare.

Fracturile costale nu se imobilizeaza. Exceptie situatia voletului costal Voletul costaleste minimum dubla fractura la doua coaste învecinate. Imobilizarea se face prin înfundarea zonei respective împiedicând astfel miscarile segmentelor la acest nivel.Semnele si simptomele constau în dificultatea respiratiei, miscarea paradoxala asegmentului (în inspir când toracele se destinde fragmentul se înfunda; la expir când

toracele se micsoreaza fragmentul se deplaseaza spre exterior), durere, cianoza.


25/44

Fracturile la nivelul bazinului. Odata depistata fractura la acest nivel pacientulramâne nemiscat, nu se mai permite mobilizarea lui si se tine pe un plan dur în pozitieculcat pe spate.

EntorsaForma minora a traumatismelor articulare, în care nu se pierde contactul

permanent între suprafetele articulare si consta din întinderea sau ruptura unuia sau

mai multor ligamente ale unei articulatii. Primul ajutor consta în imobilizarea provizorieacest lucru v-a ameliora durerea, care este de o mare intensitate.

LuxatiaEste leziunea care consta din pierderea contactului normal dintre suprafetele

articulare ale oaselor care formeaza o articulatie (deplasarea capetelor osoase ale uneiarticulatii). Dupa modul de producere luxatiile pot fi complete sau incomplete. Primulajutor consta din imobilizarea provizorie a membrului afectat fara a tenta reducerealuxatiei. Accidentatul se transporta la spital.

2. Traumatismele partilor moi Plăgile şi Hemoragia În functie de starea tegumentului traumatismele pot fi: închise - contuzii deschise - plagi.

ContuziileSunt traumatisme ce rezulta din actiunea unui agent vulnerant mecanic, care

produce leziuni tisulare, pastrând însa integritatea tegumentelor. În fuctie de forta de

actiune al agentului vulnerant, contuziile pot fi: superficiale, profunde mixte.

Echimoza este forma cea mai simpla de contuzie, ce apare datorita ruperii vaselorsangvine din tesutul subcutanat (apare ca o zona rosie albastruie, care în câteva zile îsimodifica culoarea, devenind vânata, apoi galben-verzuie).

Hematomul este o tumefiere dureroasa, de volum variabil, ce apare din cauza

acumularii între tesuturi sau organe, a unei cantitati variabile de sânge, prin rupereaaccidentala a unor vase sangvine mai mari.


26/44

PlăgilePlagile sunt leziuni produse de agenti mecanici, fizici, chimici. În cazul plagilor, o

mare importanta prezinta intervalul dintre producerea lor si momentul aplicarii primuluitratament. Astfel, se considera o plaga recenta aceea careia i se aplica tratament într-uninterval de 6-8 ore de la producere (plaga neinfectata), peste acest interval majoritateaplagilor fiind infectate.

Subiectiv plagile sunt marcate prin durere, obiectiv remarcam alaturi de prezentaplagii si hemoragie de intensitate variabila, care o însoteste.

Tratamentul plagilor urmareste prevenirea complicatiilor si obtinerea uneivindecari cât mai rapide si de buna calitate. Consta din toaleta locala a plagii si pansarealor.

HemoragiaHemoragia reprezinta scurgerea sângelui în afara sistemului vascular printr-una sau

mai multe solutii de continuitate.

Dupa tipul vasului lezat poate fi: arteriala: în care sângele este de culoare rosu deschis, bine oxigenat si

tâsneste ritmic, sincron cu bataile inimii; venoasa: sângele de culoare rosu închis (mai putin oxigen, mai mult CO2), se

exteriorizeaza cu presiune constanta, relativ modesta; capilara: este o hemoragie difuza, fara a se identifica un vas de calibru mai

mare ca sursa principala a hemoragiei; În functie de sediul sângerarii: externa: sângele se scurge în afara, printr-o solutie de continuitate

tegumentara ( plaga ) interna: sângele se acumuleaza într-una din cavitatile normale ale

organismului; exteriorizata: caracterizata prin hemoragie interna într-un organ cavitar,

urmata de eliminarea sângelui la exterior pe cai naturale epistaxis: hemoragia mucoasei nazale; hematemeza: eliminarea pe gura, prin varsatura, de sânge amestecat cu

cheaguri si eventual resturi alimentare; În hemoragii puternice poate fi sânge rosu,proaspat, nealterat, sau în sângerari reduse poate fi varsatura cu aspect de zat de cafea(când sângele stagneaza în stomac).

melena: exteriorizarea sângelui acumulat în tubul digestiv, prin defecatie.Scaunul este lucios, negru, moale, de aspectul si culoaea pacurei.

hematuria: reprezinta hemoragia la nivelul aparatului urinar, exteriorizat prinmictiune;

Dupa cantitatea de sânge pierdut, hemoaragia poate fi: mica: se pierde o cantitate de sânge pâna la 500 ml medie: se pierde 500-1000 ml de sânge si apar urmatoarele semne: agitatie,

ameteli în ortostatism; mari: cantitea de sânge pierduta 1000-1500 ml iar semnele clinice sunturmatoarele: paloare, tahicardie, transpiratii reci, hipotensiune arteriala, tahipnee;


27/44

cataclismice: pierderi de sânge de peste 1500-2000 ml, TA nemasurabila,pacient inconstient;

HemostazaOprirea sângerarii poarta denumirea de hemostaza.. Ea poate fi spontana în cazul

unor hemoragii mici, prin interventia mijloacelor proprii organismului, dar de cele maimulte ori este necesara interventia altor persoane, care sa realizeze hemostaza.Hemostaza poate fi provizorie sau definitiva.

Hemostaza provizorie se poate realiza prin: compresiune digitala pansament compresiv garou

Compresiunea digitala. Compresiunea corect executata pe vasul ranit trebuie sa seaplice deasupra ranii în cazul unei hemoragii arteriale si sub plaga în cazul unei

hemoragii venoase, tinând cont de sensul circulatiei. Când hemoragia nu poate fistapânita prin compresiune exercitata la distanta, se poate folosi compresiune directa încare caz compresiunea vasului ce sângereaza se face cu degetul introdus direct în plaga.Aceasta metoda nu poate fi decât de scurta durata, trebuind sa recurgem la alta care s-osuplineasca si sa o completeze.

Câteva exemple de posibilitati de compresiune digitala:

Pansamentul compresiv este una din cele mai eficiente metode folosite pentru a

realiza o hemostaza provizorie. În lipsa unui pansament steril se poate folosi pentru apune pe plaga o batista, o cârpa curata, peste care se strânge pansamentul circular(fasa).


28/44

Aplicarea garoului este ultima varianta la care apelam. Garoul poate fi improvizatfolosind curea, cravata, fular, sfoara, etc. Se foloseste doar în cazuri extreme si însituatia în care hemoragia nu se putea controla prin alte metode (amputatie demembru). Important este oprirea hemoragiei fara a comprima excesiv tesuturile.Garoul, odata cu oprirea sângerarii, produce oprirea circulatiei sângelui în portiunea demembru situata dedesubtul lui. Din aceasta cauza mentinerea sa mai mult de 2 orepoate duce la complicatii deosebit de grave. Totdeauna la montarea unui garou trebuieatasat un bilet, care însoteste bolnavul, si pe care se noteaza obligatoriu urmatoareledate: nume, prenume, ora exacta a aplicarii garoului. Din 30-30 minute se slabeste putingaroul pentru a permite irigarea segmentului de membru subiacent.

ATENTIE: Ridicarea garoului se face doar în conditii de spital si de personalcompetent!!!!!!!

Hemostaza definitiva se obtine prin obliterarea permanenta si definitiva a vasuluicare sângereaza. Cel mai folosit procedeu fiind prin ligatura cu fire.

PansamenteSe aplica diferentiat dupa regiunea anatomica:

La cap, pansamentele se realizeaza cu ajutorul feselor, tipica pentru acest segmentfiind capelina care începe cu 2 ture circulare trecute pe frunte, deasupra sprâncenelor,pavilioanelor urechii dupa care se trece succesiv înainte si înapoi (spre radacina nasuluisi spre ceafa), de mai multe ori, pâna când acopera tot capul. Capetele feselor se fixeazaapoi cu câteva ture circulare.

Pentru nas, barbie, ochi si urechi se realizeaza asa numitul pansament ‘în prastie’,cu ajutorul unei fâsii de tifon de 30-50 cm, despicata la capete, cu o parte centralanedespicata, care se aplica la nivelul plagii, legând capetele taiate încrucisate.


29/44

La nivelul toracelui si abdomenului se face în functie de tipul plagii si localizare. Încazul plagilor penetrante (adânci) aflat la nivelul toracelui folosim comprese dedimensiuni mai mari decât plaga si-l vom fixa cu benzi de leucoplast pe trei laturi. Apatra latura se lasa liber, nefixata, permitând pansamentului sa functioneze ca o supapa. În timpul inspirului, când toracele se destinde, pansamentul se v-a lipi de toracenepermitând intrarea aerului. În timpul expirului, când toracele revine, pansamentul sedeparteaza de peretele toracelui, permitând iesirea aerului si la acest nivel.

Daca avem o plaga abdominala vom folosipansament pe care de aceasta data îl vom fixa pe toate

cele patru laturi. Daca plaga este complicata cuevisceratia (iesirea organelor abdominale în exterior)vom folosi un pansament umed.

La membre pansamentele se realizeaza cu ajutorul feselor circulare, în spirala.

Daca plaga este produsa de un corp contondent, care se afla înca în plaga, se lasaacolo, va fi imobilizat în pozitia gasita si se transporta de urgenta la spital.


30/44

Degajarea pacientului traumatizatLa locul accidentului se face doar în scopul prevenirii pericolului iminent care poate

sa apara. Degajarea victimei se face de persoane bine instruite stiind faptul ca omobilizare incorect efectuata poate agrava foarte mult situatia pacientului.

Urmatoarele situatii pot impune degajarea pacientului: pacientul se afla într-o încapere cu fum sau foc pacientul se afla într-o masina instabila, ce urmeaza a se rasturna pacientul se afla într-o masina cu pericol iminent de explozie

ACCIDENT RUTIER

Luarea masurilor de siguranta in caz de accident rutierIndicatii pentru cel care ofera primul ajutor:

- Respectati intotdeauna Codul Rutier.- Reduceti treptat viteza si sa nu franati brusc pe masura ce va apropiati de locul

accidentului rutier.- Opriti masina intr-un loc sigur, pe banda de refugiu, pe marginea drumului sauin afara lui.

- Puneti-va vesta reflectorizanta.- Folositi semne de avertizare (precum triunghiul reflectorizant), pentru

avertizarea celor care se apropie de locul accidentului.- Nu incercati sa traversati o autostrada.- Fiti atent la cablurile electrice de pe jos si asigurati-va ca nimeni nu se apropie

de aceste cabluri si ca nu sunt atinse.

- Încercati sa preveniti un posibil incendiu, oprind contactul electric dinvehiculele implicate in accident si nelasand pe nimeni sa fumeze in imediataapropiere.

- Aveti in vedere faptul ca airbag-urile care nu s-au activat, se pot umfla brusc.- Încercati sa imobilizati vehiculele accidentate, tragand franele de mana.

Scoaterea de urgenta a victimei- Ca regula generala, nu ar trebui sa miscati victima din locul accidentului, decat

daca pericolul este iminent si nu poate fi controlat, daca nu se pot lua masuride siguranta si numai daca nu va expuneti niciunui pericol. Daca este necesar,mutati victima in cel mai apropiat loc sigur.

- Daca victima este constienta, explicati-i ce veti face si rugati-o sa coopereze.- Daca este posibil, imobilizati gatul victimei in timpul deplasarii. Rotiti cat mai

putin posibil gatul, capul si corpul victimei.- Incercati sa aplicati tehnicile corecte, chiar daca deplasarea victimei este

prioritatea numarul unu.- Protejati victima de frig sau caldura, dar deplasati-o doar daca a stat prea mult

in frig si daca acest fapt poate avea urmari grave. Acoperiti victim cu o hainasau o patura pentru a o proteja de frig. Puteti folosi si o patura termoizolanta.


31/44

- Pentru a proteja victima de caldura, faceti umbra cu o jacheta, patura sauumbrela sau pur si simplu asezati-va in asa fel incat sa faceti umbra cu propriulcorp.

Tehnica: Ridicarea Rautek- Asezati bratele victimei de-a lungul trunchiului sau.- Ingenuncheati in spatele capului victimei.- Treceti o mana sub gatul victimei si pe cealalta o asezati intre omoplati.- Ridicati-i cu grija capul si umerii si apropiati-va.- Ridicati spatele victimei in pozitie sezand. Sprijiniti-i umerii.- Treceti ambele maini pe sub subsuorile victimei si apucati-I un antebrat.- Tineti-o strans de antebrat cu o mana si de incheietura mainii cu cealalta.- Ridicati-va pe vine, fara sa dati drumul bratului victimei. Victima se afl a acum

intre picioarele dumneavoastra.- Apasati bine mana victimei pe pieptul acesteia.

- Ridicati-va cu spatele drept si trageti victima in sus. Mergeti cu spatele, tarandvictima. Fiti atent la obstacolele din spate

. Înainte de a începe degajarea victimei se verifica sa nu fie prinse picioarele

pacientului de pedale, se desface centura de siguranta.Salvatorul va mentine capul în ax, având permanent grija de mentinerea capuluiimobilizat de umarul salvatorului.


32/44

Odata scoasa din masina, asezarea ei pe sol impune de asemenea respectareaanumitor reguli cu foarte mare strictete si anume: capul va fi mentinut în permanenta înax.

În cazul în care victima este gasita culcata pe burta, examinarea nu se poate facedecât dupa asezarea lui în decubit dorsal (culcat pe spate). Pentru acest lucru estenevoie de minimum trei persoane. Unul dintre salvatori se aseaza la capul victimei, îl v-apune în ax si îl v-a imobiliza comandând întreaga operatiune de întoarcere. Ceilaltisalvatori se vor aseza lateral de victima, cât mai aproape de ea, ridicând bratul dinspresalvatori în sus, lânga capul victimei. La comanda celui aflat la cap, toti salvatorii vorefectua întoarcerea în acelasi timp, mentinând în permanenta coloana pacientului în ax.

O data asezat pe spate se poate efectua examinarea primara si secundara apacientului iar pentru transport se poate folosi targa metalica, de lemn sau vacuum.

Transportul traumatizatilor pe targi

Pentru asezarea pacientului pe targa de lemn se cunosc minimum trei modalitati: Una din variante ar fi prin asearea targii lânga victima, la comanda celui care

fixeaza capul victimei, aceasta se întoarce lateral si un salvator va împinge targa subpacient. Pentru a ne ajuta de aceasta metoda este nevoie de minimum patru salvatori.Unul din salvatori se aseaza la capul pacientului mentinându-l în ax, ceilalti trei salvatorise vor aseza lateral de pacient astfel: un salvator se pozitoneaza în dreptul toraceluiasezând o mâna pe umarul victimei si cealalta mâna la nivelul soldului, al doilea salvatorse pozitioneaza în dreptul soldului asezând o mâna la nivelul toracelui încrucisând mânalui cu cea a salvatorului asezat în dreptul toracelui. Cealalta mâna o va aseza pe coapsa

victimei. Cel de al treilea salvator se aseaza în dreptul picioarelor victimei.

alta varianta consta din ridicarea pacientului de cei patru salvatori, ridicare

efectuata la comanda celui care fixeaza capul victimiei. Salvatorii îsi vor introducemâinile sub pacient cu palma orientata în sus, ei fiind asezati la acelasi nivel descris maisus.


33/44

cea de-a treia varianta necesita de asemenea minimum patru persoane. Unulasezat la capul victimei, fixeaza coloana si comanda miscarile. Ceilalti se vor aseza calarepeste victima si-l vor ridica din aceasta pozitie. Dupa ce este ridicat o alta persoana v-a împinge targa sub pacient.

Targa metalica are avantajul ca este format din doua piese ceea ce usureaza foartemult folosirea lui. Se poate regla lungimea targii în functie de lungimea victimei. Pentrua utiliza targa este nevoie de asemenea de minimum trei persoane. Cel care sta la capulvictimei si tine capul imobilizat v-a conduce operatiunea. Ceilalti salvatori vor întoarce

victima lateral odata pe partea stg apoi pe partea dreapta, astfel încât sa se poatepozitiona targa sub pacient.

Targa vacuum este poate varianta optima de imobilizare ce se poate recomanda ase folosi pentru transportul pacientului traumatizat. Targa vacuum fiind de fapt o salteadin care se extrage aerul, ea poate fi modelata dupa forma corpului victimei. Acest lucruasigura o imobilizare suplimentara a coloanei cervicale, nepermitându-i nici miscarea delateralitate miscare care era totusi posibila prin simpla folosire doar a gulerului cervical.


34/44

3.4. ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR LAARSURI

TERMICE SAU CHIMICE, ICLUSIV LA NIVELUL OCHILOR

Arsurile sunt accidente provocate de caldura sub diferite forme, agenti chimici,electricitate si iradiatii.

Arsurile termice se datoresc caldurii, care poate actiona prin: flacara, lichide cutemperatura înalta, metale încalzite, gaze sau vapori supraîncalziti, corpi soliziincandescenti.

Arsurile chimice sunt produse de unii acizi ca: acid azotic, clorhidric, sulfuric, oxalic,etc sau de substante alcaline: hidroxid de sodiu, de potasiu, de calciu, amonia gazos, etc.

Arsurile electrice se datoresc contactului cu un conductor electric aflat subtensiune.

Arsurile prin radiatii sunt produse de razele solare, raze ultraviolete, etc.

Bilantul lezional al pacientuluiars se face în functie de suprafataarsa si de gradul de profunzime alarsurii. Pentru calcularea suprafeteiarse se foloseste regula lui Wallacenumita si regula lui 9. Prin aceasta

regula se poate exprima în procentesuprafata arsa a fiecarui segmentde corp, care sunt exprimate cucifra 9 sau multiplu de noua.

De exemplu: arsura unui bratreprezinta 9% iar a întreguluimembru inferior este de 18%. Totalarsura a afectat 27% din suprafata

corpului. Evaluarea suprafetei arsela nou-nascuti si copii este multdiferit deoarece la aceasta categorie de pacienti capul reprezinta suprafata cea maimare si anume 18%, iar membrele inferioare sunt reprezentate de un procentaj mai miccomparativ cu adultul.

Localizari periculoase si arsuri grave sunt: fata, gâtul pentru ca arsurile la acest nivel pot fi urmate de complicatii la

nivelul aparatului respirator toate arsurile care sunt în apropierea fetei (pleoape), mâinii, peroneului,

zonele de flexie ale membrelor, leziuni circulare la nivelul membrelor. arsurile care depasesc mai mult de 30% din suprafata arsa indiferent de gradul

de arsura


35/44

arsurile de gradul III si care depasesc 10 % din suprafata corpului arsurile complicate cu fracturi si cu distrugeri masive de tesuturi moi arsuri profunde cauzate de substante acide sau de curent electric

În functie de gradul de distrugere al tesuturilor si profunzimea arsurii se descriupatru grade:

Arsura de grad I intereseaza numai stratul superficial al pielii, epidermul. Semanifesta prin roseata pielii, edem local, durere, frisoane. Arsura tipica de gradul I esteeritemul solar, produs prin expunerea îndelungata si nerationala la soare. Dureaza 3-4

zile, dupa care roseata scade fiind înlocuita de o pigmentatie bruna urmata dedescoamatie.

Arsura de grad II intereseaza epidermul pe care-l decoleaza de derm provocândaparitia flictenelor, vezicule (basici) pline cu lichid galbui, care nu este altceva decâtplasma sangvina extravazata. Acest tip de arsura este provocat de lichide fierbinti saumetale incandescente, care au actionat o durata scurta asupra pielii. Este cea maidureroasa pentru ca sunt atinse terminatiile nervoase de la acest nivel.

Arsura de grad III intereseaza dermul în totalitatea lui. Flictenele au continutsangvinolent. Durerea nu mai este atât de intensa, poate sa si lipseasca deoareceterminatiile nervoase pot fi sau sunt distruse complet.

Arsura de grad IV intereseaza toate straturile pielii, apare necroza (moarteacelulelor).

Primul ajutor în cazul pacientilor care au suferit o arsura respecta princiipiile dejadiscutate:

- siguranta salvatorului este primul lucru de care trebuie sa ne asiguram;- controlul nivelului de constienta si evaluarea functiilor vitale conform

protocolului ABC.

Caracteristici: În cazul arsurilor provocate de flacara. Important în aceste situatii este oprirea cât

mai rapida a arderii cu jet de apa. Acest lucru este valabil si pentru situatiile cândflacara este deja stinsa, deoarece în acest moment arsura se poate propaga în


36/44

continuare în profunzime. Se îndeparteaza hainele pacientului cu conditia ca acestea sanu fie lipite de piele iar manevra de dezbracare sa produca distrugeri tisulare. Odata cudezbracarea pacientului se va asigura protectia acestuia de hipotermie.

În cazul arsurilor provocate de substante chimice. Spalarea suprafetei arse cu jetde apa în aceste situatii trebuie sa fie de o durata mai mare, pentru a fi siguri ca se îndeparteaza orice urma de substanta cauzatoare. Profunzimea arsurii este direct

proportionala cu timpul de contact, de concentratia substantei si proprietatilesubstantei.

În cazul arsurilor provocate de curentul electric important este îndepartareapacientului de sursa de curent (sau invers). Totdeauna se are în vedere posibilitaealeziunii la nivel de coloana cervicala (datorita mecanismului actiunii). Arsurile electriceproduc leziuni atât la suprafata cât si în profunzimea organismului. Tesuturile suntdistruse prin mecanism termic. Se cauta poarta de intrare si poarta de iesire a curentuluielectric. Acest lucru este important pentru ca ne furnizeaza informatii privind traseulurmat de curent prin organism. Distrugerea tisulara este maxima la punctul de intrare.Daca sunt interesate vase importante apar gangrene iar daca traseul intersecteaza inimapot aparea tulburari în activitatea inimii deosebit de grave chiar moartea.

Generalitati: Jetul de apa trebuie folosit numai pentru regiunile afectate Este interzisa folosirea cremelor, ungventelor, substantelor uleioase Se folosesc pe cât posibil pansamente sterile sau cârpe foarte curate, umezite.

Nu se pune gheata în contact direct cu tegumentul.

Se acopera pacientul pentru a preveni pierderea de caldura.

HIPOTERMIA

O temperatura centrala mai mica de 35 0C se numeste hipotermie. Valoareanormala a temperaturii corpului este cuprinsa între 36-370C Categoriile de persoane curisc la hipotermie sunt: batrâni, copii mici, traumatizatii, alcoolicii, drogatii, înecatii.Temperatura corpului se pierde mai repede în apa decât în aer. În functie de severitateahipotermiei semnele pot fi: puls slab palpabil, bradicardie, tensiunea arteriala scazuta

sau nemasurabila, nivelul de constienta alterata sau coma.Primul ajutor în aceste situatii respecta principiile de evaluare si ABC. Specific

cazului este atentia deosebita ce trebuie acordata la mobilizarea hipotermicului. Oricemiscare mai brusca sau necoordonata poate agrava situatia sau poate duce la stop


37/44

cardiac. În cazul pacientilor aflati în stop cardiac masajul cardiac este mai dificil deefectuat deoarece toracele hipotermicului este mai rigid.

Reîncalzirea hipotermicilor se face lent, 1 0C / ora. Din acest motiv resuscitareaacestor pacienti este de durata mai lunga, pâna la atingerea temperaturii normale acorpului. Defibrilarea nu poate fi folosita decât dupa ce temperatura corpului este peste30 0C.

Metode cunoscute si folosite pentru reîncalzire sunt: reîncalzire externa pasiva, consta din învelirea pacientului cu paturi si

pastrarea lui în mediu ambiant cald. Acest tip de reîncalzire se foloseste pentru pacientiicu hipotermii usoare sau eventual medii cu temperatura centrala de peste 32 0C.

reîncalzirea externa activa, se efectueaza prin imersia totala a pacientului înbaie cu apa încalzita la 40 0C sau prin folosirea de paturi încalzite sau pungi cu apa calda.Aceasta tehnica este potrivita pentru pacientii aflati în hipotermie medie cu otemperatura centrala pâna la 31 0C sau cel mult 30 0C. Imersia în apa calda se folosesteatunci când dorim sa reîncalzim pacientul rapid, acest lucru fiind aplicabil la cei care au

pierdut temperatura în mod rapid. reîncalzirea activa centrala - folosite în unitati spitalicesti.


38/44

3.5. ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR LA ÎNEC

Cauze:- Epuizare: la persoanele care cad in apa

sau nu stiu sa inoate- Soc: prin contactul corpului cu apa foarte

rece

Consecinte:- Caile respiratorii sunt inundate cu apa- Se produce stop respirator apoi si cardiac

Siguranta salvatorului capata aspecte deosebit de importante în aceste situatii.Salvatorul trebuie sa:- evite orice fel de risc în cazul în care nu stie sa înoate,- evita intrarea în apa rece în cazul în care nu detine echipamentul potrivit,- trebuie să se dezbrace de haine si accesorii ce-l împedica sa inoate- trebuie să-l faca pe cel in pericol de inec sa raspunda docil la salvare, acesta, în

panica de autoconservare tinde sa-si inece salvatorul,- pentru evitare se scufunda sau se loveste victima apucand-o chiar de păr pentru

a preintampina inecarea celor doi (victimă si salvator)

Pericolul real sau imaginar de a ne sufoca în apă provoacă aşa numita “reacţieinstinctivă a celui ce se îneacă”, denumită astfel de cercetătorul Fancesco A. Pia. Şiaceastă reacţie nu arată deloc aşa cum îşi imaginează unii. Nu există nici un fel deplescăit în apă, stropi sau ţipete de ajutor. Pentru a vă imagina cât de silenţios şi lipsit despectaculozitate arată acest proces pentru cineva care priveşte de pe mal, gândiţi-vă laurmătorul lucru: Înecul, ca şi frecvenţă este a doua cauză de deces accidental printrecopiii de până la 15 ani (pe primul loc sunt accidentele auto). Conform statisticilor, din750 de copii care se vor îneca anul viitor, aproximativ 375 se vor îneca la mai puţin de 22

de metri de părinţii lor. Din zece copii înecaţi unul se îneacă chiar sub ochii propriilorpărinţi, care nu îşi dau seama, ce se întâmplă. (Sursă: Centrul de control şi profilaxie a îmbolnăvirilor, SUA)

Dr. Francesco A. Pia a descris în revista “Coast Guard’s On Scene” cum aratăReacţia instinctivă la înec:

- Persoana care se îneacă nu este capabilă din punct de vedere fiziologic să strigedupă ajutor, cu rare excepţii.Sistemul respirator a fost creat pentru respiraţie.Vorbirea este funcţia secundară. Mai întâi va fi realizată respiraţia, şi apoivorbitul sau ţipătul.

- Gura persoanei care se îneacă, se scufundă şi reapare la suprafaţă în modrepetat. Persoana care se îneacă nu are suficient timp să stea cu gura lasuprafaţa apei pentru a expira şi a inspira, şi nici pentru a striga după ajutor.


39/44

- Când gura persoanei este la suprafaţa apei, aceasta expiră şi inspiră repede,deoarece ştie că imediat se va scufunda din nou.

- Persoana care se îneacă nu poate să dea din mâini pentru a chema ajutor.Instinctele naturale o forţează să întindă mâinile în părţi şi să apese în jos pesuprafaţa apei. Astfel încercând să-şi ridice corpul pentru a ajuge cu gura lasuprafaţă să respire.

- Persoana care se îneacă nu poate în mod voluntar să-şi controleze mişcările.Fiziologic, persoana care se zbate la suprafaţa apei nu poate efectua mişcărivoluntare cum ar fi datul din mâini, mişcarea spre un salvamar, sau către oricealt obiect care l-ar putea ajuta să se salveze.

- De la începutul şi pînă la sfârşitul, aşa numitului proces, Reacţia instinctivă la înec, corpul persoanei va fi în poziţie verticală în apă, fără ca aceasta să facă ceamai mică tentativă de a da din picioare, putând să se zbată în acest mod între20 şi 60 de secunde în apă până ce corpul său se va scufunda total. (Sursa: “OnScene Magazine”, ediţia de toamnă, 2006)

Aceasta nu presupune, însă, că o persoană care ţipă şi face multă gălăgie în apă nueste în pericol. Este o etapă, deseori, premergătoare înecului, care nu durează foartemult, dar spre deosebire de înecul real, această persoană încă mai poate să seautosalveze prin a se apuca de inelele sau frânghiile de salvare.

Iată câteva alte semne specifice înecului: Capul este scufundat destul de mult în apă,gura la nivelul apei; Capul dat pe spate cu gura deschisă; Ochi sticloşi, incapabili de a se focusa; Ochii sunt închişi; Părul acoperă ochii şi faţa Nu sunt folosite piciorele – poziţie verticală; Respiraţie zgomotoasă şi rapidă; Încercarea fără rezultat de a înota într-o direcţie anume; Încercarea de a se rostogoli pe spate.

Aşadar, chiar dacă totul pare în regulă în apă, nu fiţi atât de siguri. Uneori, cea maibună indicaţie că cineva se îneacă este chiar faptul că lipsesc semnele aparente de înec.Pentru a vă asigură, întrebaţi dacă persoana se simte bine. Dacă vă poate răspunde,probabil că este OK. Dacă însă aceasta are o privire rătăcită, goală iar în loc de răspunsurmează tăcere, este cazul să acţionaţi fără întârziere, deoarece aveţi mai puţin de 30 desecunde pentru a salva viaţa acelui om.

Indiferent carui fapt se datoreaza înecul, din punct de vedere fiziologic întîi seinstaleaza stopul respirator apoi apare stopul cardiac. Acest lucru apare ca urmare a

închiderii cailor aeriene (spasm laringian) ceea ce duce la stop respirator si ca urmare ahipoxiei se instaleaza stopul cardiac. Ca urmare a acestui mecanism plamânii pacientilornu sunt inundati de apa.


40/44

Din punct de vedere al primului ajutor nu are importanta faptul ca înecul este înapa dulce sau în apa sarata.

Masuri de prim ajutor la inec

apropierea în înot pînă în dreptul victimei, prin spate, aceasta fiind luată de braţsau de păr

aducerea victimei la mal, în înot pe spate sau pe burtă cu o singura mînă, ţinînd cucealaltă mînă victima

victima trebuie ţinută cu faţa în sus, la suprafaţa apei

Până la venirea ajutorului medical calificat, salvatorii pot să acorde în caz de înec.Acordarea primului ajutor în caz de înec constă în efectuarea, cît mai rapidă, aurmătoarelor operaţiuni:

alarmarea echipei medicale de salvare eliberarea căilor oro-faringiene evacuarea apei din plamani: victima rasturnata cu fata in jos este prinsa de

salvator pe la spate de abdomen, cu mainile facute chinga, ridicata de la sol siscuturata pentru ca apa sa se scurga in afara.

daca respira, victima este culcata apoi pe sol, cu abdomenul in jos si cu capulasezat pe o parte

daca nu respira se aseaza in pozitia cunoscuta pentru efectuarea manevrelor deresuscitare (respiratie artificiala si masaj cardiac)

dacă este conştientă, victima trebuie aşezată în poziţia pe o parte, pentru a fievitată voma

În cazul în care victima revine complet la starea de constienta dupa scoaterea eidin apa, ea trebuie sa fie transportata la spital, indiferent daca la momentul respectiveste fara simptomatologie semnificativa, aici se tine sub observatie pentru minimum 6ore.


41/44

3.6. ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR LAELECTROCUTARE

Accidentele datorate curentului electric apar în urma trecerii acestuia prin corpuluman sau ca urmare a producerii unui arc electric. În raport cu intensitatea curentuluipot apare urmatoarele manifestari:

senzatie de tremuratura a corpului contracturi musculare generalizate pierderea constientei si chiar moartea.

La locul de contact al curentului, victima prezinta arsura, a carei întindere ,profunzime si gravitate se datoresc transformarii la exteriorul sau interiorul corpului aenergiei electrice în energie calorica.

Voltajul arde si intensitatea omoara.

Conduita de urmat:Siguranta salvatorului:- Nu atingeti victima înainte de a întrerupe curentul electric.- Se întrerupe sursa de curent.- Se îndeparteaza victima de sursa de curent utilizând un obiect uscat ca de

exemplu o coada de matura, haine uscate, având grija sa va plasati pe o zonauscata.

Manevre de prim ajutor:

- Evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale (ABC) este pasul urmatorcu mentiunea ca se considera posibilitatea existentei leziunii de coloanacervicala.

- Daca victima nu respira si nu are puls se încep imediat manevrele de resuscitarecardio-pulmonara dupa ce a fost solicitat ajutorul unui echipaj calificat.

- Toti pacientii electrocutati se transporta la spital.

În cazul arsurilor provocate de curentul electricArsurile electrice produc leziuni atât la suprafata cât si în profunzimea

organismului. Tesuturile sunt distruse prin mecanism termic. Se cauta poarta de intraresi poarta de iesire a curentului electric. Acest lucru este important pentru ca nefurnizeaza informatii privind traseul urmat de curent prin organism. Distrugerea tisularaeste maxima la punctul de intrare.

Daca sunt afectate vase importante apar gangrene iar daca traseul intersecteazainima pot aparea tulburari în activitatea inimii deosebit de grave chiar moartea.


42/44

3.7. ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR LAINTOXICAŢII

Intoxicatia reprezinta starea patologica determinata de actiunea unei substantetoxice ce a patruns in organism si de reactia organismului la prezenta toxicului.

Prin substanta "toxica" se intelege orice substanta care patrunsa in organism pe

diverse cai, provoaca tulburari functionale si/sau alterari structurale, avand ca rezultat ostare patologica.

Intoxicatiile pot fi voluntare - in cazul tentativelor de suicid, sau involuntare -accidentale.

Toxicitatea:- proprietatea unei substante chimice de a produce modificari patologice in

organism si de a declansa reactii patologice din partea organismului

- depinde de mai multi factori:- proprietatile fizice si chimice ale substantei- concentratia substantei- viteza de raspandire in organism- calea de patrundere in organism a toxicului- timpul de actiune al toxicului- varsta intoxicatului (varstnicii sunt mai sensibili)- greutatea- starea de sanatate: afectiunile hepatice, renale si alte conditii patologice

cresc toxicitatea unei substante- toleranta individuala.

Calea de patrundere:Toxicele pot patrunde in organism pe diverse cai:- digestiva: toxicele sunt inghitite- respiratorie: gazele si substantele volatile- cutanata si prin mucoase (conjunctivala, nazala): solventi, pesticide, substante

caustice, diverse unguente, droguri

- parenteral: prin injectare intramusculara, intravenoasa, subcutanata

Metabolizarea si eliminarea:Dupa patrunderea in organism, substanta toxica este absorbita in sange si

raspandita in organim, la diverse organe unde este metabolizata: ficat, plamani, rinichi,piele etc.

Eliminarea toxicelor se face pe cale renala pentru majoritatea toxicelor dar si pecale digestiva, plamani sau prin transpiratie.

Limitarea absorbtiei toxiculuiPrimele masuri care se iau in cazul unei intoxicatii sunt masuri de prevenire a

absorbtiei toxicului, prin idepartarea toxicului care nu a fost inca absorbit in organism,masuri care se pot incepe la domiciliu:


43/44

În cazul intoxicatiilor produse prin ingestie (inghitire): evacuarea continutuluitubului digestiv fie prin provocarea de varsaturi (prin stimularea fundului gatului cudegetul sau cu o lungurita dupa ce s-a baut un pahar cu apa calda sau lapte) fie prinadministrarea unor purgative

În intoxicatiile prin inhalare de substante gazoase, primul gest va fi scoatereavictimei din mediu

În cazul toxicelor care patrund prin tegumente, se va spala tegumentul cu sapun siapa in cantati mari (dus)

Prevenirea absorbtiei toxicelor injectate se face prin aplicarea unei pungi cu gheatape locul injectarii si a unui garou, proximal de locul injectarii.

Provocarea varsaturilor este contraindicata la:- victime inconstiente- in caz de convulsii- ingestie de substante caustice, volatile sau antiemetice.

1. Intoxicatiile cu monoxid de carbon:Monoxidul de carbon este un gaz incolor, inodor, fara gust, degajat de toate

combustiile incomplete. Este o intoxicatie de cele mai multe ori colectiva si de obiceiaccidentala.

Siptomatologie : astenie, cefalee, ameteli, greturi, varsaturi, pierderea constientei,aspect visiniu al pielii. Aceasta rezidă din faptul că hemoglobina se combina cumonoxidul de carbon in loc de oxigen si acesta transportat catre creier cauzeaza stareade ameteala si „betie” ce face ca membrele sa nu mai asculte instinctului de conservare

Conduita de urmat:Siguranta salvatorului:nu este permisa intrarea în zona cu emanari de gaze fara echipament de protectie.se deschid geamuri, usi pentru aerare (chiar se sparg daca nu exista alte soluţii)Masuri de prim ajutor: în toate cazurile pacientul trebuie scos imediat din mediul toxic,se eliberează caile respiratorii (verificam gura, desfacem cravata, hainele stramte)transportat cât mai rapid la o unitate spitaliceasca.daca este posibil administram oxigen cât mai precoce în concentratii mari.

2. Intoxicatiile cu medicamente:Apar în doua circumstante: accidental mai ales la vârstele extreme si voluntar cel mai frecvent fiind intoxicatii polimedicamentoase.Semne generale prezentate: agitatie sau somnolenta, tulbari de constienta, poate

exista o halena specifica, dureri abdominale, varsaturi, diaree.

Conduita de urmat:Protocolul de evaluare al nivelului de constienta si al functiilor vitale (ABC)Totdeauna secauta cutiile de medicamente, flacoane, folii din jurul pacientului si

ele vor fi transportate împreuna cu pacientul la spital.


44/44

Daca pacientul este constient se poate tenta provocarea de varsatura, În cazul victimei inconstiente se va transporta în pozitia laterala de siguranta.

3. Intoxicatia cu substante caustice În grupul substantelor caustice sunt cuprinse o serie de acizi (azotic, clorhidric,

sulfuric, etc.) sau baze puternice (amoniac), sau mai slabe (amoniu), care pot produce înraport cu natura lor si gradul de toxicitate leziuni ale mucoaselor de la simplul eritem lanecroza.

Manifestari clinice (dupa ingestie): constau din senzatia de arsura a mucoaseibucale, dureri la înghitire, varsaturi mucoase apoi sangvinolente, colici abdominale,dureri retrosternale. Starea de soc se poate instala foarte rapid, chiar la câteva ore dupaingestie.

Conduita de urmat:protectia personala este deosebit de importanta.Evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale (ABC).

În cazul stopului cardio respirator la efectuarea ventilatiilor gura la gura se evitacontactul direct dintre gura salvatorului si gura pacientului. Se poate folosi o bucata detifon sau batista salvatorului.

Este interisa provocarea de varsaturi si neutralizarea substantei corozive.Exemplu: în cazul intoxicatiei cu acizi nu se administreaza lapte sau uleiuri.

4. Intoxicatia cu ciuperciApare cel mai frecvent în mod accidental.Manifestari clinice: colici abdominale, greturi, varsaturi, stare generala alterata.

Conduita de urmat:Prezentare cât mai rapid la medic.Cu cât se întârzie începerea tratamentului adecvat situatiei, cu atât urmarile pot fi

mai grave.Se tenteaza provocarea de varsaturi, se administreaza substante purgative (sare

amara).

5. Intoxicatia cu fumDeseori integrate într-un tablou asociat cu arsuri si traumatisme, intoxicatia cu fum

de incendiu este cauza cea mai frecventa de mortalitate si morbiditate a victimelor deincendiu.

Manifestari clinice: cefalee, agitatie, tulburari de constienta, depozite de funinginela nivelul orificiilor nazale, a gurii si a faringelui, tuse, dispnee, voce ragusita.

Conduita de urmat:Protectia personala este deosebit de importanta. (masca, echipament, carpe ude

pe caile respiratorii ale salvatorului)Victima se scoate din mediul toxic

suport curs PRIM AJUTOR DE BAZĂ.pdf

Documents

Transcript of suport curs PRIM AJUTOR DE BAZĂ.pdf