SUMAR

• Mesaje de ziua armei • Jandarmeria Română armă de glorioasă tradiţie în

istoria modernă şi contemporană a României

• Învierea Domnului- sărbătoarea luminii

• Dezacordul şi conflictul în cadrul grupului

• Decalogul educaţiei în spirit de fair-play

• Criterii de influenţare a performanţei în organizţiile militare – rolul liderului performant –

• Sistemul e-Learning. Eficienţă, standardizare,

performanţă de învăţare, în desfăşurarea activităţilor de pregătire a jandarmilor băcăuani

• In memoriam

• “Ţara mea”

1

2

Jandarmeria Română este o instituţie cu

tradiţie, un pilon al statului de drept.

Jandarmii deţin un rol cheie în asigurarea

protecţiei cetăţenilor şi a liniştii sociale.

Mai mult decât misiunile îndeplinite pe

teritoriul României, jandarmii români au

rezultate deosebite şi în misiuni

internaţionale, demonstrându-şi

profesionalismul şi contribuind la imaginea

pozitivă a Ministerului Administraţiei şi

Internelor.

Apreciez eforturile depuse de personalul

Jandarmeriei pentru a-şi îndeplini

atribuţiile şi am încredere că şi de acum

încolo acestea vor fi executate cu cel

mai înalt nivel de profesionalism. Am

încredere că Jandarmeria va fi, în

continuare, o instituţie ce va garanta

pentru siguranţa românilor, pentru

democraţie şi ordine.

Sunt convins că fiecare jandarm îşi

poartă uniforma cu mândrie şi aştept,

din partea fiecăruia, să îşi facă datoria

cu maximum de profesionalism şi

dăruire. Fiecare dintre dumneavoastră

reprezintă un garant al ordinii

constituţionale şi am încredere că, ori de

câte ori vă aflaţi în mijlocul

evenimentelor, veţi asigura liniştea

comunităţilor cu onoare şi devotament.

La acest ceas de sărbătoare pentru

Armă, vă urez, jandarmi români, un

sincer La mulţi ani!

Ministrul Administraţiei şi Internelor Gabriel BERCA

MESAJ

adresat cu prilejul Zilei

Jandarmeriei Române

3

4

162 de ani în slujba României

- tradiţii si perspective ale

Ziua de 3 aprilie 1S50 reprezintă un reper în istoria militară modernă a României, care a pătruns deja în conştiinţa publică. La acea dată. semnând Ofîşul domnesc prin care promulga Anafomua Divanului obştesc al Moldovei, domnitorul Grigore Alexandru Ghica a reaşezat pe baze noi Corpul Slujitoresc dislocat la Iaşi, orientând juridic instituţia nou-înfiinţată - Corpul Jandarmilor - spre asigurarea libertăţilor cetăţeneşti şi a ordinii de drept în stat. izvorâtă din vâltoarea spiritului european al vremii, reforma Jandarmeriei era doar un pas dintr-un context mai amplu al prefacerilor legislative care au precedat Unirea Principatelor Române, la 1859, şi obţinerea independenţei de stat. la 1877. Astăzi, după 162 de ani de la fondare, putem afirma că Arma noastră a devenit o componentă puternică şi stabilă a Sistemului de Apărare. Ordine Publică şi Siguranţă Naţională. Renaşterea

Jandarmeriei, după căderea regimului comunist, acum 22 de ani, ne-a adus un plus important de credibilitate, atât pe plan naţional, cât şi în rândul partenerilor externi. Eficienţa serviciului public, tot mai bine prestat în folosul cetăţenilor, a constituit piatra de temelie a prestigiului nostru social, iar potenţialul uman, profesional şi logistic acumulat - datorită şi unei colaborări speciale cu Jandarmeria Naţională Franceză, ne-a asigurat accederea şi consolidarea poziţiei în organisme internaţionale care anterior păreau imposibil de abordat Statutul câştigat în cadrul F/EP, organizaţie multinaţională a forţelor de poliţie cu statut militar, ori în cadrul EUROGENDFOR - Forţa de Jandarmerie Europeană, precum şi în cei 10 ani de operaţiuni derulate sub autoritatea EULEX, în Kosovo, sau în anul care a trecut de când acţionăm ca instructori ai Forţelor de Securitate din Afganistan, sub egida NATO. reprezintă, azi, un element de onoare al blazonului bleu-jandarm şi. implicit, al României. Pentru că suntem într-un moment aniversar. în care trebuie să evocăm tradiţiile şi evoluţia Armei, se cuvine să privim în istorie, amintind faptul că, la 1 septembrie 1893, prin Decretul Regal nr. 2.919. era promulgată Legea Gendarmeriei Rurale, instituţie de inspiraţie franceză, menită a veghea la „siguranţa publică, menţinerea or dinei şi executarea legi/or". In anii 1908 şi 1929. noi Legi ale Jandarmeriei Rurale statuează locul si rolul instituţiei,

Jandarmeriei-

5

organizarea Corpului de Jandarmerie, autoritatea ministerelor asupra Jandarmeriei, atribuţiile de politie Judiciara si de poliţie administrativă, stabilind ca principale îndatoriri „o supraveghere activă, neîntreruptă şi o acţiune preventivă ". Şi azi există perspective bune de evoluţie, iar între priorităţile operative pe termen scurt, avem în vedere; o activitate preventivă mat dinamică şi adaptarea la realitatea fenomenului antisocial; profesionalism şi eficienţa pe segmentul de ordine publică, în special pentru asigurarea şi restabilirea acesteia Ia activităţile cu public numeros; eficienlizarea intervenţiei şi a timpului de reacţie, pentru a ne încadra în intervalul de 5-15 minute, prevăzut de Indexul de cooperare „112"; apropierea de spaţiul şcolar, vulnerabil în faţa infracţionalităţii violente, iar ca un corolar, putem afirma că „liniştea cetăţii este obiectivul nostru numărul 1". In acest context, cred că este nevoie să ne concentrăm mai mult atenţia spre mediul rural, acolo unde, în prezent, ordinea publică, siguranţa cetăţenilor şi a avutului acestora, dar şi punerea în aplicare a unor decizii ale autorităţilor statului şi Administraţiei locale, sunt afectate de competenţa materială parţială a Jandarmeriei. Chiar şi în situaţia aceasta, avem datoria de a ne intensifica eforturile. în vederea acoperirii zonelor rurale prin misiuni punctuale - efectuate, de regulă, prin deplasarea efectivelor

de la distanţă, atunci când există solicitări legale de intervenţie -. deşi opinez că realitatea timpului ar impune revizuirea cadrului juridic existent. O altă latură subsumată culturii organizaţionale este imaginea instituţiei, pe care trebuie să o păstrăm între valorile noastre de patrimoniu, mai ales că, în ultima perioadă, încrederea cetăţenilor în Jandarmerie a ajuns ia ce/e mar fnafte cote de după 1990. In rândul comunităf/j, al societăţii civile, ea derivă nu doar din activitatea specialiştilor în relaţii publice şi presă, din sondaje ori din mass-media. ci mai ales din comportamentul profesionist, dublat de justeţea faptelor, adică din modul în care beneficiarii serviciului pe care îl prestăm ne percep în viaţa de zi cu zi. Chiar dacă, prin natura profesiei, uneori instalăm bariere de protecţie între noi şi cetăţeni, sau avem o reacţie mai fermă, pentru restabilirea ordinii publice, suntem datori să o facem in limitele şi în spiritul legii, spre a dobândi credibilitate şi respect. Aniversarea a 162 de ani de la fondarea Armei noastre îmi oferă plăcuta şi onoranta ocazie de a transmite întregului personal şi familiilor jandarmilor, pe această cale, gândurile mele de bine şi succes în viitor! La mulţi ani Jandarmeriei Române! INSPECTOR GENERAL Colonel Costel GAVRILĂ

6

MESAJUL PREFECTULUI CU OCAZIA ZILEI JANDERMERIEI

ROMÂNE

RomâtransmurăSărbăsemnînfiinţcătre domGhica. D

semnreformarea Corpului slujitorilor în jandarmi". Prin aceasta lege, s-a acordat statut juridic armei Jandarmeriei şi i s-au stabilit principiile de organizare şi funcţionare. Până astăzi, această armă naţională a suferit modificări, reorganizări şi o reală modernizare, căpătând vocaţie europeană.

Vă felicit, în primul rând, pentru eforturile depuse în îndeplinirea atribuţiilor funcţionale, pentru îmbunătăţirea indicatorilor de performanţă şi, implicit, pentru asigurarea unui climat de ordine, siguranţă şi pace socială în comunitatea noastră. Numai în acest

an, unităţile de jandarmi din cadrul Inspectoratului Judeţean de

Jandarmerie Bacău şi al Brigăzii Mobile de Jandarmi au susţinut peste 2000 de misiuni şi intervenţii, în sprijinul societăţii civile.

Acest eveniment imi oferă bucuria să mă număr printre cei care vă adresează , cu profund respect şi preţuire, cele mai calde felicitări, multă sănătate, viaţă îndelungată plină de bucurii alături de familie, noi succese în activitatea dumneavoastră şi împlinirea tuturor aspiraţiilor personale.

La mulţi ani!

Cu deosebită consideraţie, Prefect,

CONSTANTIN SCRIPĂŢ

Cu prilejul Zilei Jandarmeriei

ne am deosebita plăcere să vă it cele mai bune gânduri şi

ri de succes în activitate. torim azi 162 ani de la area ofisului domnesc de are a Jandarmeriei Române de

nitorul Grigore Alexandru omnitorul a aprobat

hotarârea Divanului obştesc, ând "Legiuirea pentru

7

MESAJUL ȘEFULUI

INSPECTORATULUI DE POLIŢIE JUDEŢEAN BACĂU

în Moldova, de către domnitorul Grigore Alexandru Ghica, prin promulgarea, la 3 aprilie 1850, a Legiuirii pentru Reformarea Corpului Slujitorilor în Jandarmi.

Structură de ordine publică şi reper important al sistemului militar românesc, Jandarmeria a evoluat în timp şi şi-a adaptat structurile şi modul de acţiune în funcţie de realităţile societăţii româneşti, misiunile îndeplinite cu profesionalism dându-i dreptul de fi subiectul aprecierii pozitive a cetăţenilor .

Astăzi, la aniversarea a 162 de ani de activitate, vă asigurăm de întreaga noastră disponibilitate

pentru extinderea şi amplificarea colaborării fructuoase existente între POLIŢIE şi JANDARMERIE şi admirăm rezultatele pe care le-aţi obţinut în urma transformărilor organizatorice, structurale şi conceptuale.

Personalul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Bacău vă apreciază profesionalismul, vă împărtăşeşte bucuria şi vă adresează rugămintea să primiţi urările noastre de sănătate, de împliniri personale şi profesionale, precum şi multă putere de muncă în activitatea de mare răspundere ce o desfăşuraţi permanent pentru şi în sprijinul comunităţii.

La mulţi ani!

ŞEFUL INSPECTORATULUI Comisar şef de poliţie OPRIŞAN VASILE

Jandarmeria Română

îmbracă strai de sărbătoare, la fiecare început de aprilie, trăind efervescenţa festivităţilor dedicate Zilei Armei.

Jandarmeria a fost înfiinţată

8

MESAJUL ȘEFULUI INSPECTORATULUI pentru

SITUAŢII DE URGENŢĂ „MAIOR CONSTANTIN ENE” al

JUDEŢULUI BACĂU

dumneavoastră, instituţiei pe care o conduceţi,

tuturor jandarmilor, cele mai respectuoase gânduri,

deosebita noastră consideraţie, împreună cu urările de

activitate îndelungată şi la fel de fructuoasă în

slujba comunităţii.

Totodată, cu onoare şi deosebit respect vă

transmit din partea comenzii, a personalului

Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Maior

Constantin Ene” al Judeţului Bacău, dumneavoastră

şi colegilor dumneavoastră, salutul şi urările de bine,

însoţite de calde aprecieri cu privire la rezultatele

activităţii deosebit de importante şi complexe pe care

o desfăşuraţi, cât mai multe realizări şi împliniri,

atât profesionale cât şi personale.

Ziua de 3 aprilie 2012, zi solemnă pentru

dumneavoastră, aminteşte an de an de înalta misiune

de apărare a ordinii şi liniştii publice, factor

indispensabil al democraţiei, al aplicării drepturilor şi

libertăţilor fundamentale ale omului, pe care o

îndeplineşte Jandarmeria Română.

Îmi exprim convingerea că, în continuare,

legătura între instituţiile noastre va rămâne

statornică şi consistentă, pentru a contribui cu succes

la asigurarea unui climat de linişte şi siguranţă pe

teritoriul dat în competenţă, prin acţionarea în mod

unitar şi integrat pentru prevenirea şi gestionarea

situaţiilor de urgenţă.

La ceas sărbătoresc, vă felicit pentru

profesionalismul de care daţi dovadă în îndeplinirea

misiunilor şi vă adresez cele mai sincere urări de

sănătate, împliniri şi satisfacţii în activitatea

profesională, împreună cu urarea de a onora pe mai

departe frumoasa voastră carte de vizită.

„La mulţi ani!”

Cu deosebit respect,

INSPECTOR ŞEF al

Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă

„Maior Constantin Ene” al judeţului Bacău

General de brigadă,

SIMIONESCU MIHAI

Cu ocazia aniversării a 162 de ani de la

înfiinţarea Jandarmeriei Române, vă rog

să-mi permiteţi să vă adresez cele mai sincere

felicitări, atât dumneavoastră cât şi personalului din

subordine.

Aniversarea Zilei Jandarmeriei Române

reprezintă un moment solemn, ocazie ce îmi conferă

onoarea şi plăcutul prilej de a vă adresa

N

Istoria forţelor de ordine din România se

caracterizează prin faptul că permanent acestea au existat în toate cele trei Provincii, având denumiri diferite (curteni, ispravnici, dorobanţi, miliţii, jandarmi, poliţie etc.), dar cu „atribuţiuni” asemănătoare. Începând cu anul 1850, în toate cele trei Ţări Române apar legi în care întâlnim în mod expres termenul de jandarm – termen ce avea rădăcinile în franţuzescul „ gens d’armes ”, adică oameni de arme. Astfel, în Muntenia, la 30 iunie 1850, în timpul domnitorului Barbu Ştirbei, a fost promulgată „ Legiuirea pentru reorganizarea dorobanţilor satelor ”, iar în Moldova, domnitorul Grigore Alexandru Ghica a decretat un ofis domnesc prin care Divanul obştesc a votat la 3 aprilie 1850 Legiuirea pentru reformarea Corpului slujitorilor în corp de jandarmi cu sarcina de „ a priveghea siguranţa publică, ţinerea unei

bune rânduieli şi ducerea la îndeplinire a legilor. ”

Aşadar Legea Jandarmeriei din 1850 şi Regulamentul Jandarmeriei de Oraş din 1865 reprezintă documentele de căpătâi, în baza cărora, timp de 50 de ani au fost reglementate statutul, structurile si atribuţiile jandarmeriei de început si care au constituit izvorul noilor reglementari în perioada ce a urmat.

Perioada a culminat cu adoptarea Legii de organizare şi funcţionare a Jandarmeriei Rurale în 1893, pentru o perioadă găsindu-se faţă în faţă „ o jandarmerie organizată pe escadroane de jandarmi si companii de jandarmi pedeştri, parte a armatei permanente subordonată nemijlocit Ministerului de Război şi o jandarmerie rurală subordonată Ministerului de Interne pentru asigurarea serviciului administrativ în mediul rural, de nivelul unei companii pentru fiecare judeţ. ”

Începutul secolului XX aduce evoluţia incontestabila a Armei prin creşterea efectivelor, aproape în fiecare comună se înfiinţează câte un post de jandarmi, iar instruirea si pregătirea jandarmilor se desfăşoară în mod intensiv la cel mai înalt nivel.

În timpul celor două războaie mondiale, România îşi constituise o forţa armată cu efective sporite considerabil şi bine pregătite, cele ale

jandarmeriei constituind aproape 30% din armata operativă, detaşamentele de jandarmi de pe lângă marile unităţi operative asigurând poliţia frontului, paza şi apărarea punctelor de comandă, asigurarea circulaţiei în sprijinul

JANDARMERIA ROMÂNĂ

ARMĂ DE GLORIOASĂ TRADIŢIE ÎISTORIA

MODERNĂ ŞI CONTEMPORANĂ A ROMÂNIEI

9

unităţilor militare, asigurarea politiei în spatele frontului etc.

Perioada interbelica defineşte Jandarmeria ca fiind şi trebuind sa rămână un organ al statului, un element al forţei publice, poate cel mai important, singura investită de lege spre a folosi forţa pentru a stabili ordinea, atunci când aceasta a fost încălcată.

De la Grigore Alexandru Ghica, făuritorul Jandarmeriei Naţionale la 3 aprilie 1850, Alexandru Ioan Cuza, semnatarul Regulamentului Jandarmeriei de Oraş, considerat cea de-a doua lege de organizare a Jandarmeriei, Lascăr Catargiu, om politic si ministru de interne al României care a elaborat si pus în aplicare una din principalele legi ale Jandarmeriei Rurale, punând bazele celei mai moderne forme de organizare a poliţiei la sate, Jandarmeria, la Comandamentul Trupelor de Pază şi Ordine, respectiv Comandamentul Trupelor de Jandarmi, Legea 116 / 1998, ulterior Legea 550 / 2004 privind organizarea si funcţionarea Jandarmeriei Române, Asociaţia Forţelor de Politie şi Jandarmerie Europene şi Mediteraneene cu Statut Militar (FIEP) şi Forţa de Jandarmerie Europeană, misiunile sub egida O.N.U. şi EULEX din Kosovo şi Afganistan, istoria a dăruit izvoare nesecate. De aici ne tragem astăzi seva respectului, ne cinstim eroii cărora le găsim scris numele pe monumentele istorice şi traducem tradiţia în cultură organizaţională.

Se consemnează astfel în timp, adevărul potrivit căruia societatea nu poate exista şi progresa în afara stării de ordine generală.

Noile provocări la adresa ordinii publice, care s-au făcut simţite după Revoluţia din decembrie 1989, au surprins oarecum sistemul naţional de ordine publică. Puse în faţa acestora, componentele Ministerului Administraţiei si Internelor au

generat cadrul normativ necesar prin care s-au stabilit competenţe si s-au adaptat structurile de ordine si siguranţă publică, specificului noilor misiuni.

Locul si rolul Jandarmeriei Române în cadrul Sistemului Naţional de Ordine si Siguranţă Publică, ca structura militară specializată în furnizarea climatului de ordine şi linişte publică, au drept obiective protecţia

fundamentale si a libertăţilor individuale ale acestora, protejarea si promovarea intereselor naţionale, deziderate ce constituie astăzi realitatea democratică incontestabilă, acea arhitectură de stabilitate care acţionează potrivit legii, pe baza unor principii incontestabile de profesionalism, echidistanţă, performanţă şi credibilitate, atât pe teritoriul naţional cât si în afara frontierei.

Drumul parcurs de la înfiinţare şi până în prezent a constituit pentru cadrele Jandarmeriei Române o provocare continuă. Cu un blazon scăldat în sânge şi onoare, Jandarmeria Română este, în prezent, unul dintre pilonii de existenţă ai democraţiei, impunându-se în conştiinţa cetăţenilor ca structura militară cu cele mai importante pârghii de menţinere, asigurare şi restabilire a ordinii publice, când a fost grav tulburată.

INSPECTOR ŞEF AL INSPECTORATULUI DE

JANDARMI JUDEŢEAN BACĂU Colonel Enache Vasile

cetăţenilor, garantarea drepturilor

10

11

Învierea Domnului- sărbătoarea luminii

pentru a se primi Sfânta Lumină. Aprinde candela lăuntrică a sufletului său.

Tocmai cuvântul „Paşti”, înseamnă ,,trecere’’ şi, odată cu aceasta ne marchează fiinţial semnificaţia învierii lui Hristos. Este poartă de trecere a celor pătrunşi lăuntric de lumina sfântă. Omul trece de la întunericul păcatului la lumina vieţii.

Sărbătoarea Paştilor este de departe cea mai importantă şi frumoasă sărbătoare a creştinătăţii. Acest caracter îl conferă însăşi semnificaţia pe care o are : Învierea lui Hristos din morţi, reprezintă totodată bucuria creştinilor pentru biruinţa repurtată de Domnul lor asupra morţii. În acelaşi timp este chezăşia existenţei vieţii veşnice după uşa mormântului. Acestea fac plină de speranţă practica iubirii lui Dumnezeu şi a semenilor de către creştini ca şi merite necesare deschiderii uşii spre veşnicie.

Toate sărbătorile sunt de altfel importante, căci fără Naşterea, Botezul ori Patimile Domnului nu am fi putut vorbi despre Înviere.

Însă durerea şi deznădejdea din sufletele Apostolilor şi creştinilor ce l-au urmat pe Hristos, până la cruce, au fost spulberate definitiv prin evenimentul care trece peste legile firii, care confirmă cu certitudine pe Iisus ca Dumnezeu adevărat. El este Cel care are stăpânire peste viaţă şi peste moarte.

De la Învierea lui Hristos în anul 33 şi până astăzi, de la Paşti şi până la Înălţare, timp de 40 de zile, creştinii înlocuiesc formulele obişnuite de bineţe, cu salutul plin de semnificaţie „Hristos a înviat ! ”.

Creştinii primelor veacuri, electrizaţi de bucuria acestui eveniment salvator al credinţei păstrate în adâncul fiinţei lor, se salutau tot timpul anului cu această formulă creştinească. De fapt, Învierea lui Hristos, este în ultima

ă

ă

An de an creştinii aşteaptă plini de

emoţie să primească lumina sfântă a Învierii. Se şi pregătesc pentru aceasta în

perioada de post şi rugăciune ce precede Învierea Domnului.

Prezenţa creştinului la biserică în noaptea Sfintei Învieri, e semn că s-a împlinit pregătirea sa personală şi acum, totul e gata

instanţă substanţa vitală a existenţei şi dăinuirii creştinismului.

În acest sens dorim să-l cităm pe Sfântul Pavel supranumit şi „apostolul neamurilor”: „dacHristos n-ar fi înviat, zadarnică ar fi credinţa voastră, zadarnică şi propovăduirea noastră”.

Pregătirea şi mai apoi participarea activa creştinilor la măreţul praznic al Învierii Domnului, constituie o cale prin care se dezvăluie participanţilor tainele credinţei, ocazie

12

cu care se primeşte plata acestei credinţe. Roadele Domnului sfânt care se oferă creştinilor sunt : dragostea, bucuria, pacea, îndelungă răbdarea, facerea de bine, credinţa, blândeţea . Acestea au menirea de a face din omul credinţei nu un individ existent ci un trăitor autentic în trup şi în duh, punându-şi amprenta personalităţii sale asupra timpului şi spaţiului în care trăieşte.

Sărbătoarea Învierii este cea care în fiecare primăvară trezeşte la viaţă atât natura cât şi umanitatea . E sărbătoarea deplinei bucurii.

Oameni de toate vârstele se umplu de sărbătoare şi lumină. Iubirea şi iertarea sunt acum mai prezente decât oricând, scăldând pe toţi.

De la firul ierbii până la păsările cerului şi razele mult mai luminoase ale soarelui, întreaga natură tresaltă şi cântă imn de slavă deodată cu îngerii şi sfinţii de deasupra noastră.

Pacea are acum binecuvântarea Cerului să se aştearnă ca o plapumă peste pământul locuit. Cuprinşi fiind de fiorul mişcărilor ce se petrec de Paşti, poeţii noştri au vibrat sensibil penelul pe coala de hârtie. Iată ce zice Coşbuc: „Prin pomi e ciripit şi cânt Văzduhu-i plin de-un roşu Câmpiile sunt numai floare E pace-n cer şi pe pământ” Bisericile sunt pregătite să primească tot sufletul creştinesc care vine să-L întâmpine la uşa mormântului pe Hristos înviat.

Sa plină de lumină. El Însuşi spune: „Eu sunt lumina lumii, cel ce vine la Mine nu va umbla întru întuneric ci va avea lumina vieţii veşnice”. Nu este om pe pământ mai nefericit decât cel care nu are lumina ochilor. Tot astfel, nu este om mai nefericit ca cel care nu are în sufletul său lumina credinţei.

Să primim în sfintele biserici lumina învierii lui Hristos şi să luminăm cu ea casele noastre, mormintele străbunilor, pe semenii noştri pe care îi întâlnim venind să ia lumină.

Flacăra, lumina credinţei noastre, să n-o abandonăm îndată după noaptea sfântă a Învierii ci cu mare grijă să o păstrăm în candela sufletului nostru, ca chezăşie a trăirii noastre întru lumină şi ca imbold al deplasării noastre permanente spre veşnicie. Acolo este Lumina cea fără de sfârşit - Hristos Soarele dreptăţii.

A Lui este lumina pe care o primim de Paşti, a Lui este lumina sufletelor noastre, a Lui este lumina veşniciei spre care permanent năzuim. Să fim fii ai luminii, trăind în pace cu toţi oamenii de pe pământ ! Să dăruim celui de lângă noi nu doar de Paşti ci toată viaţa noastră şi, nu focul ce-l ţinem în mâini, ci lumina ce-o purtăm în noi !

Sărbătoarea Sfintei Învieri să vă umple timpul şi spaţiul în care trăiţi de Hristos – lumina luminii!

Hristos a înviat! Preot militar col. Ichim Iulian - Gabriel

Stingerea luminilor în biserică ne descoperă infim nefericirea celor aflaţi în întunericul Iadului. Mai apoi, aprinderea lumânărilor simbolizează importanţa primirii şi păstrării cu sfinţenie a flăcării credinţei. Îndemnul preotului „Veniţi de primiţi lumină !”, este chemarea lui Hristos pentru toţi discipolii Săi din toate timpurile, de a-I primi şi urma învăţătura

DEZACORDUL ŞI CONFLICTUL ÎN CADRUL GRUPULUI

Viaţa cotidiană ne pune deseori în

ipostaza, deloc dorită, de a intra în poziţie de dezacord cu semenii noştri, la nivel de individ sau grup.

Primul pas în vederea reducerii intensităţii dezacordurilor şi implicit în prevenirea transformării acestora în conflicte îl constituie cunoaşterea elementelor care definesc conţinutul şi evoluţia acestora.

Aşadar de la dezacord la conflict nu este decât un pas, acela al apariţiei şi escaladării tensiunii între părţi, manifestată sub definite forme.

Definiţia conflictului îşi are rădăcinile etimologice în termenul latinesc „conflictus”, care exprimă, sensual, a ţine împreună cu forţa, neînţelegere, dezacord, antagonism, ceartă, diferend între doi indivizi sau două grupuri.

Structural constatăm că dezacordul, alături de problema (subiectul) disputei, relaţia existentă între părţile implicate şi tensiunile existente între cei implicaţi, constituie elementele definitorii ale conflictului.

Conform definiţiei uzuale conflictul este dezacordul între două sau mai multe părţi care produce tensiune între persoanele implicate.

Conflictul, în general, începe ca o diferenţă de opinie asupra unei probleme comune iar ulterior îşi manifestă parametrii, în sens crescător, prin apariţia incidentelor, raportarea la alte persoane şi recrutarea acestora ca şi aliaţi, exprimarea deschisă a ostilităţii şi culminând cu separarea totală, diametral opusă a părţilor implicate.

Sursele conflictului pot fi diverse, de cele mai multe ori se regăsesc cumulate sau întrepătrunse, putând enumera următoarele:

-

- scopuri diferite; - idei , valori, credinţe sau filozofii

diferite; - percepţii diferite asupra aceleiaşi

realităţi; - comportamente diferite de abordări

a unei situaţii date; - informaţii diferite cu privire la

situaţia conflictuală - resurse limitate; - amplificarea de roluri,

responsabilităţi şi limite insuficient de clar definite.

Conflictele şi dezacordurile pot apărea la nivelul interpersonal, în cadrul unui grup, între grupuri diferite sau la nivel superior de manifestare, în cadrul unei naţiuni sau între naţiuni.

În contextul managementului conflictelor există o linie subţire între definirea nevoilor şi cea a valorilor, putând vorbi de un conflict de nevoi, atunci când disputa priveşte proprietatea, banii, timpul, sănătatea, sau un conflict de valori ori idei, atunci când dezacordul se referă la aspecte mai puţin tangibile, generalizate sau psihologice.

Nevoia constituie motivantul principal al acţiunii şi comportamentului uman iar izvorul acesteia se regăseşte la nivelul instinctului de conservare iar aceasta se schimbă pe măsura creşterii, evoluţiei

13

persoanei şi dobândirii de către adult a unor noi deprinderi de viaţă.

Conform clasificării motivaţionale a lui Abraham Maslow, succesiunea de nevoi cuprinde următoarele nevoi:

- fiziologice, indispensabile pentru a supravieţui: a mânca, a bea, a dormi;

- de siguranţă şi securitate: a casei, familiei, locului de muncă;

- de dragoste şi apartenenţă: de prieteni, familie, grup;

- de autorealizare: fructificarea potenţialului uman la nivelul cunoştinţelor dobândite, împlinirea de sine.

Soluţionarea conflictelor presupune strategii diferite, adoptate de fiecare individ în parte, modul de acţiune într-un conflict fiind influenţat decisiv de importanţa obiectivelor şi reacţiei personale.

Date fiind aceste preocupări în cadrul unei relaţii putem spune că sunt utilizate următoarele strategii de bază pentru soluţionarea conflictului:

Retragerea, arată o preocupare redusă atât pentru rezultat cât şi pentru relaţiile interpersonale, o amânare a asumării responsabilităţii, ignorarea situaţiilor şi persoanelor, a conflictului, în speranţa că acesta va dispărea de la sine.

Aplanarea, se rezumă la încercările personale de a mulţumi toate părţile implicate în conflict prin supraevaluarea relaţiilor interpersonale şi neglijarea aspectelor „tehnice”, una dintre părţi fiind

dispusă să satisfacă interesele celeilalte părţi, în dauna propriilor interese, fie pentru a obţine un credit din partea celeilalte părţi, fie pentru că armonia şi stabilitatea sunt vitale în relaţia respectivă.

Forţarea, este utilizată îndeosebi în cazul în care individul doreşte, cu orice preţ, obţinerea rezultatelor pentru sine, fără a avea consideraţii faţă de aşteptările, nevoile şi sentimentele celorlalţi, se bazează pe forţa de constrângere a persoanei, care utilizează abuziv sursele de putere pe care le deţine asupra celeilalte părţi implicate.

Compromisul, presupune concesii reciproce, ambele părţi obţinând parţial satisfacţie, dar este aceasta este o soluţie superficială, care presupune sacrificarea convingerilor şi uneori a raţionalităţii.

Confruntarea, este o abordare care ia în considerare atât nevoia de rezultate cât şi relaţiile cu părţile implicate, constituind singura cale tranşantă, de rezolvare definitivă a conflictului .

Studiile efectuate reliefează faptul că în cadrul entităţilor cei mai eficace manageri abordează iniţial conflictul prin confruntare iar apoi se axează pe aplanare, compromis , forţare şi doar ca ultimă soluţie retragere.

Locotenent Colonel

BĂDIŢĂ CONSTANTIN

14

DECALOGUL EDUCAŢIEI ÎN SPIRIT DE FAIR –

PLAY

„ Fiecare este atent ca vecinul să nu-l înşele. Dar va veni şi ziua când omul va începe să fie atent ca el să nu-şi înşele vecinul .”

Fair-play înseamnă respectarea

regulilor, renunţarea la avantajele obţinute pe nedrept, egalitatea de şanse, comportamentul preventiv, respectarea adversarilor şi acceptarea celorlalţi.

Fair-play-ul, ca atitudine morală fundamentală, este ameninţat în lumea concurenţială de astăzi dar poate oferi reale alternative de orientare în această contemporaneitate dacă sunt respectate principiile educaţiei în spirit de fair-play.

1. Fair-play-ul este expresia unei atitudini umane, care presupune un comportament caracterizat de consideraţie faţă de sine, de ceilalţi şi mediul înconjurător.

2. Fair-play-ul este o trăsătură definitorie pentru relaţiile interumane, în care interdicţiile sau sancţiunile nu trebuie să constituie mijloacele care să-l impună într-o sferă largă şi de durată.

3. Fair-play-ul trebuie trăit şi învăţat, cizelat şi aplicat individual, presupune ca oamenii să aibă, dezvolte şi să promoveze calităţi ca moralitatea, atenţia, cinstea, încrederea, consideraţia, capacitatea de a pierde şi empatia.

4. Calităţile trebuie să se manifeste şi să fie promovate într-un spirit de deschidere faţă de ceilalţi, camaraderesc, de înţelegere şi parteneriat.

5. Principiului succesului, exprimat în termeni de concurenţă, de victorie sau înfrângere, trebuie să i se înlăture duritatea şi să fie cultivate şi scoase în evidenţă bunăstarea, activitatea în comun, calitatea acesteia şi trăirile interioare.

6. Nu numai ce facem este important, ci mai ales cum o facem.

7. Noi suntem modelele, nu cuvintele noastre, felul în care soluţionăm problemele şi interacţionăm cu semenii.

8. Un comportament moral trebuie să aibă mereu la bază autonomia şi responsabilitatea personală.

9. Spiritul de fair-play trebuie cultivat şi promovat, pornind de la vârstele fragede ale copilăriei.

10. Arbitrul principal şi cel mai obiectiv al competiţiei trebuie „transplantat” în fiecare dintre noi.

Locotenent Colonel

BĂDIŢĂ

CONSTANTIN

15

16

CRITERII DE INFLUENŢARE A PERFORMANŢEI

ÎN ORGANIZAŢIILE MILITARE - ROLUL LIDERULUI PERFORMANT -

Auzim tot mai des în viaţa noastră, insidios de-a dreptul, termenul de performanţă. La muncă ni se cere să fim performanţi, în familie dorim să avem o relaţie performantă, (adică de anduranţă, bazată pe o comunicare deosebită), copiii noştri să fie cât mai performanţi, încât ne întrebăm la un moment dat ce este cu adevărat această performanţă şi cum putem să o atingem. Din nefericire abordăm performanţa în termeni mult prea, ne apreciem ca indivizi performanţi sau ba, dar rareori raportăm această performanţă la ceilalţi, la grup, (facem aici abstracţie de echipele sportive), omiţând faptul că o performanţă este în raport cu ceva sau cel mai adesea cu cineva, cu o organizaţie. De aceea pentru a putea vorbi despre performanţă, se impun o serie de criterii distincte din care vom folosi aici: trăsăturile de personalitate care vin în sprijinul susţinerii performanţei, abilitatea (stilul de conducere al managerului de a îndeplini condiţii de leadership pentru stimularea performanţei, precum şi rolul, formarea pentru performanţă a echipei pe care o conduce un lider. Cuvântul performanţă ne trimite cu gândul la rezultate foarte bune şi succes atât individual cât şi la nivel de organizaţie. Fiinţa umană în unicitatea ei, în mod intrinsec va accepta mai uşor dorinţa de performanţă înlănţuită cu dorinţa de recunoaştere, câştig, prestigiu, orgoliu, arareori luând în calcul performanţa la nivel de organizaţie sau de grup profesional. Ni se pare firesc să gândim „Eu sunt (îmi doresc să fiu ) cel mai bun”, decât „Noi suntem (vrem să fim ) cei mai buni.” Funcţionând într-o organizaţie, rezultatele se răsfrâng şi se apreciază la nivel global şi nu individual. Din acest aspect, aparent uşor de trecut cu vederea se întâmplă adesea să ne confruntăm cu comportamente neperformante.

Performanţa atât individuală cât şi

colectivă este influenţată de o serie de dimensiuni psihologice, unele ţinând de personalitatea individuală, altele de contextul organizaţional.

A stabili factorii ce predicţionează performanţa într-o organizaţie este un lucru dificil datorită diversităţii tipurilor de personalitate ale membrilor. Una din dimensiunilor importante este considerată a fi conştiinciozitatea, deoarece implică o serie de dimensiuni cum ar fi: competenţa, ordinea, simţul datoriei, dorinţa de realizări, autodisciplina şi este asociată prin prisma rezultatelor, cu perseverenţa, cantitatea de

muncă şi orientarea spre realizări (aspecte ale implicării în muncă). Un alt factor important este extraversiunea care poate influenţa pozitiv eficienţa în muncă. Persoanele

extraverte sunt mai optimiste în ceea cepriveşte rezultatele obţinute în urmaprogramelor de formare şi cred mai mult încapacitatea de a duce un lucru la bun sfârşit un lucru. Au mai multă încredere în ei şi încapacitatea de a aplica ceea ce au învăţat.Optimismul şi autoevaluările favorabile pecare şi le fac îi determină să se simtăîndreptăţiţi să-şi îmbunătăţeascăperformanţele.

Există şi o serie de factori secundari care influenţează comportamentul

17

organizaţional cu un impact cert asupra rezultatelor muncii: - stima de sine: Această opinie se dezvoltă prin evaluarea pe care individul se referă la opinia pe care o au oamenii despre propria persoană). Această opinie se dezvoltă prin evaluarea pe care individul o face asupra comportamentelor sale, a inteligenţei sale şi a accesului social. O stimă de sine înaltă are influenţă asupra randamentului, cei care o posedă sunt mai puţin sensibili şi nu se vor demoraliza la critici, îşi fixează scopuri înalte şi sunt gata să depună efort pentru atingerea obiectivelor; - locul controlului – face referire la credinţa pe care o persoană o are faţă de influenţa deţinută asupra evoluţiei propriei vieţi. Cei cu locul controlului intern cred că ei sunt principalii responsabili ai propriei deveniri, manifestă mai mult control asupra comportamentului, sunt mai activi din punct de vedere fizic social, influenţând comportamentul şi aprecierile celorlalţi, orientaţi către realizarea de sine şi a obiectivelor pe care şi le-au propus. Cei cu locul controlului extern cred că norocul sau hazardul şi consecinţele comportamentelor celorlalţi sunt cauza succesului sau eşecului lor, sunt mai uşor influenţabili de factori situaţionali şi de regulă preferă un şef structurat şi directiv; - adaptare - inovare: stilul adaptativ sau inovativ este dat de stilul cognitiv prin care individul îşi rezolvă problemele, ia decizii sau creează. Adaptativii sunt oameni mai puţin originali, dar de o madefinesc prin precizie, spirit soliditate, prudenţă, disciplinInovativii sunt mai puţinoriginalo.. sunt percepuţi de cilogici, nepractici, dar foarte utili în pede criză la nivel de organizaprofesional;

- nevoia de putere, specifică persoanelor care au dorinţa internă de a-i influenţa şi de a-i dirija pe alţii, ca şi de a controla mediul. Ei îşi pot dori una din cele două forme de putere: puterea personală (simt nevoia de a-i domina pe alţii şi de a-şi ataşa loialitatea în mod independent de organizaţie, sau putere organizaţională, cei care fac dovada loialităţii pentru organizaţii, încurajându-i pe ceilalţi să facă la fel. Aceştia creează un climat eficace pentru muncă şi din rândul lor se ridică liderii eficienţi.

Rolul liderului în creşterea performanţei

Un alt criteriu important în obţinerea unor rezultate performante îl reprezintă stilul de conducere al liderilor formali. Particularităţile stilului de muncă al acestuia va induce buna funcţionare a organizaţiei,

rezultatele performante ale acesteia. Teoriile ne arată că un

conducător sociabil, adaptabil, politicos, stăpân pe sine, corect, dinamic, uman, echitabil, exigent, încrezător în forţele sale şi ale grupului va obţine rezultate mult mai

bune în activitatea sa decât un altul nesociabil, nepopular, instabil, subiectiv, gălăgios în vorbe şi mărunt în fapte ce se crede singurul apărător şi deţinător al adevărului. Foarte multe variabile dar care în esenţă nu oferă reţeta succesului, iar organizaţiile militare, fiind structuri mult mai complexe sub aspectul managementului recomandă direcţii de

nagerial pentru elor.

„ Ce trebuie făcut?”; ( ile şi nu se abate de

„ Ce este bine pentru

re eficienţă. Ei se metodic,

ă şi conformitate. eficienţi, dar mai

ătre ceilalţi ca rioadele

ţie sau microgrup

comportament maîmbunătăţirea performanţUn manager eficace :

- Se întreabăstabileşte priorităţla ele)

- Se întreabăunitate?”

18

- Elaborează planuri de acţiune; - Îşi asumă responsabilitatea adoptării

deciziilor; - Îşi asumă răspunderea de a comunica; - Se concentrează asupra ocaziilor

favorabile, nu asupra problemelor; - Organizează şedinţe productive; - Gândesc şi spun „noi” în loc de „eu” Primele două practici contribuie la obţinerea informaţiilor necesare. Următoarele patru a îl ajută să transforme aceste informaţii în acţiuni eficace. Ultimele două îl asigură de faptul că organizaţia se consideră răspunzătoare şi conştientă. Un manager eficient este o persoană pe

care subordonaţii săi o ascultă şi o urmează în vederea îndeplinirii scopurilor organizaţiei. A considera că un om ascultă de şeful său dacă este legat sufleteşte de el, înseamnă a lua în calcul proverbul românesc „Omul sfinţeşte locul” ( a se citi organizaţia), dar ce se întâmplă când omul pleacă din acel loc? totul se năruieşte , rămâne „nesfinţit”. Există multe situaţii în care un şef avansează, trece în rezervă, sau se transferă în altă garnizoană, ceea ce ne-ar duce cu gândul că o perioadă următoare de timp până oamenii s-ar lega sufleteşte de noul şef organizaţia ar deveni disfuncţională. Dar o organizaţie care funcţionează ca o echipă sudată de către un manager bun, va funcţiona şi după schimbarea unuia din şefi (indiferent dacă este vorba de unitate, subunitate sau serviciu). Performanţa la nivelul unităţii (organizaţiei ) de jandarmi apare atunci când sunt îndeplinite cu succes misiunile sale, cu un consum minim suficient de resurse. Studii efectuate în domeniul organizaţiilor militare ne oferă o serie de direcţii de urmat din perspectiva managementului cu scopul îmbunătăţirii performanţelor organizaţionale. În secţiunea „Military Leadership”, US Army Handbook recomandă aplicare următoarelor principii cu privire la lider:

- cunoaşte-te pe tine însuţi şi încearcă permanent să te perfecţionezi;

- fii competent din punct de vedere tehnic – trebuie cunoscute aspectele tehnice ale postului personal şi ale subordonaţilor;

- caută să-ţi asumi responsabilităţi şi să răspunzi de acţiunile tale – ţinteşte sus! Dar când lucrurile nu merg bine, nu da vina pe alţii; analizează situaţia, ia măsuri corective şi treci la următoarea sarcină;

- ia decizii bine fundamentate la timpul

potrivit – utilizează metode şi instrumente bune de rezolvare a problemelor, luare a deciziilor şi planificare;

- fii un exemplu – angajaţii nu trebuie numai să audă ce trebuie să facă, trebuie să şi vadă cum se face;

- cunoaşte-i pe oameni şi ai grijă de bunăstarea lor – cunoaşte natura umană şi importanţa pe care trebuie s-o ai pentru aceştia;

- informează-ţi colaboratorii – învaţă să comunici adecvat cu toţi membrii organizaţiei;

- dezvoltă un sens al responsabilităţii – va ajuta subordonaţii să-şi îndeplinească mai bine sarcinile.

- asigură-te că sarcinile sunt bine înţelese, monitorizate şi îndeplinite – comunicarea este cheia succesului,

- formează o echipă – angajaţii au obiective comune, lucrează performant împreună şi le place acest lucru şi produc rezultate de calitate superioară;

- utilizează la maxim capabilităţile organizaţiei prin dezvoltarea spiritului de echipă.

Tot US Army Handbook furnizează o serie de atribute cheie ale liderului performant: - fii un profesionist – loial organizaţiei,

responsabilitate, servicii aduse altora; - fii un profesionist care posedă trăsături

de caracter pozitive – onestitate, competenţă, implicare, integritate, curaj, imaginaţie,

- cunoaşte cei patru factori ai lidershipului: cei care te urmează, liderul, situaţia, comunicarea;

- cunoaşte-te pe tine însuţi – puncte tari şi puncte slabe ale caracterului, cunoaşterii şi deprinderilor/abilităţilor;

- cunoaşte natura umană – nevoi, emoţii, modul cum oamenii răspund la stres;

- cunoaşte-ţi postul – fii competent şi capabil să-i formezi pe alţii;

- cunoaşte-ţi organizaţia – unde să apelezi pentru ajutor, climatul cultura, care sunt liderii informali;

- furnizează direcţii – fixare de obiective, rezolvarea problemelor, luarea deciziilor, planificare,

- implementează : comunicarea, coordonarea, monitorizarea/supervizare, evaluare;

- motivează: dezvoltă moralul şi spiritul organizaţional, formează, sfătuieşte, fii mentor. Pentru a contura şi mai mult ideea de

manager performant apelăm la conceptul de manager coach : acesta este responsabil de o anumită stare de spirit, atitudini sau comportamente/demersuri, cu scopul de a mări competenţele colaboratorilor. Obiectivul sau este de a ajuta colaboratorii să se adapteze la exigenţele funcţiilor pe care le deţin şi la evoluţia organizaţiei. Are particularitatea de a fi responsabil ierarhic şi în acelaşi timp coach-ul echipei sale. Ele este centrat atât pe rezultatele pe termen scurt, obţinute de colaboratorii săi, cât şi de sprijinirea acestora în timp, întrucât este partenerul dezvoltării competenţelor pe care le au. Constrângerile impuse de cadrul ierarhic în care se desfăşoară demersul de management dau un caracter aparte procesului de asistare, a cărui reuşită va

fi determinată de calitatea relaţiei dintre colaborator şi manager.

Pentru a crea o dinamică necesară progresului, managerul coach îl incită pe colaborator să înveţe şi să se angajeze în punerea în practică a unor comportamente şi metode noi. Conducerea întrevederilor este una din bazele asistării. Chestionarea şi reformularea servesc la construirea derulării. Pentru a progresa cu adevărat, punerea în practică în timpul şi după întrevedere constituie pivotul demersului.

Talentul managerului de a obţine feedback este decisiv. De această capacitate va depinde buna desfăşurare a procesului de asistare, graţie conştientizării, din partea colaboratorilor, a punctelor fort şi a nevoilor de dezvoltare. Această capacitate de a oferi feedback constituie o pricepere fundamentală a managerului coach la fiecare etapă a relaţiei cu colaboratorul său. Feedback-ul e sprijină pe fapte şi nu pe interpretarea lor. A oferi feedback înseamnă a oferi un aviz asupra manierei de a acţiona şi asupra comportamentului, şi nu o opinie asupra calităţile intrinseci ale persoanei. Aceasta presupune ca mesajul să fie pregătit, eliberat la momentul oportun şi într-un loc adecvat şi să se prelungească pe un plan de acţiune. O exprimare clară şi nuanţată suscită deschiderea din partea celuilalt, dorinţa de a şti mai mult şi de a vorbi.

În momentul feedback-ului managerul coach este angajat afectiv, intelectual şi fizic în relaţia cu subordonatul său. Această puternică implicare cere luarea unei distanţe vizavi de emoţiile sale, dar şi atenţie în privinţa modului de exprimare.

Dar managerul nu doar induce un standard de performanţă echipei sale ci are şi datoria de a măsura şi aprecia performanţele subordonaţilor săi. Perceperea performanţei din perspectiva managerilor se constată influenţe ale numeroaselor variabile externe legate de activitatea specific managerială ( de exemplu fragmentarea activităţii care presupune frânturi de observaţii) cât şi de factori interni cum ar fi eroarea fundamentală de atribuire (tendinţa oamenilor de a vedea

19

comportamentul celorlalţi ca fiind determinat de caracteristici interne stabile cum sunt factorii de personalitate, iar propriile răspunsuri ca fiind circumstanţe din mediul extern. Percepţia performanţei debutează subiectiv cu încadrarea subordonatului într-un anumit prototip, explicabil prin faptul că impresiile oamenilor despre alţii sunt inconştient influenţate de factori ce oferă anumite informaţii frapante sau proeminent din câmpul perceptual. Prototipul este folosit pentru a se sprijini pe stocul de informaţii pe termen lung. Exemple de prototipuri folosite în evaluarea subiectivă:

- tipul fratern – este activ fizic, convenţional în comportament, poate fi de multe ori gânditor profund;

- tipul adolescent înfocat – ambiţios, anxios, dornic să-şi impresioneze superiorii;

- tipul fulg – cu potenţial ridicat, neconvenţional în ţinută şi maniere, imprevizibil;

- tipul timid – adeseori mic de statură, cu voce blândă, predispus la anxietate, nerevendicativ.

- specialistul solitar: foarte bine pregătit cu soluţii oportune dar funcţionează solitar, sarcastic faţă de erorile celorlalţi;

- individul cu mult bun simţ, mereu

preocupat să facă pe plac celorlalţi, iar atunci când nu-şi onorează termenele limită se scuză de mii de ori faţă de persoana lăsată baltă, dar care în mod paradoxal este capabil să-şi păstreze respectul şi simpatia colegilor;

- individul workaholic, poate anxios care vorbeşte puţin şi doar când are ceva important de spus, atent, lucrează suplimentar fără să se plângă, îşi asumă de bună voie responsabilitatea pentru calitatea lucrărilor, alături de alte sarcini neatractive, lăsate de izbelişte de către alţii;

- controlerul, fanatic al detaliului tratând sarcinile ca şi cum ar fi personale, nelăsând să-i scape nimic;

- supraspecializatul, lucrează mult să construiască relaţii, chiar dacă destul de superficiale cu toţi colegii săi pe care îi şi etichetează, fără vorbe ca fiind inferiori, simţindu-se singura persoană calificată din cadrul organizaţiei Managerii îşi modifică impresia cu

privire la performanţele angajaţilor doar dacă performanţele deviază univoc de la prototip şi nu apare o explicaţie simplă pentru această deviere.

Autor Ofiţer psiholog

Berbece Iozefina

20

21

Sistemul e-Learning. Eficienţă, standardizare,

performanţă de învăţare, în desfăşurarea activităţilor de

pregătire a jandarmilor băcăuani

Pentru mulţi dintre cei care o folosesc, e-

Learning este o noţiune confuză. Este evident că "e" nu înseamnă "electronic". "e" din e-Learning trebuie asociat unor noţiuni precum evoluţie, extindere, dezvoltare, creştere.

Procesul de e-Learning înglobează metode şi tehnici tradiţionale sau moderne de transmitere a cunoştinţelor. Folosind tehnologii IT&C (procesare multimedia şi comunicare asincronă sau sincronă), el permite persoanei care îl utilizează să înţeleagă şi să stăpânească cunoştinţe şi îndemânări într-un domeniu al cunoaşterii.

e-Learning reprezintă un mediu de educaţie cu tendinţă continuu ascendentă, un proces colaborativ, orientat spre creşterea performanţei individuale şi organizaţionale. În esenţă, succesul său rezultă din accesul prietenesc şi eficient la informaţiile şi cunoştinţele cele mai noi, la formele cele mai evoluate de prezentare, de asimilare şi de evaluare a cunoştinţelor, asigurând acces diferenţiat celor mai diverse categorii de cursanţi, adresare către cele mai diverse categorii de largă instruire şi formare permanentă, folosirea unor instrumente precum: platforme web, sisteme de comunicare, elaborare de documente şi managementul cunoştinţelor.

În contextul reformei formării profesionale a personalului din Jandarmeria Română, organizatorii acestui program de pregătire au orientat modul lui de desfăşurare în direcţia satisfacerii necesităţii de perfecţionare a personalului, fără ca aceştia să fie constrânşi ca spaţiu şi timp de învăţare. Astfel, aprofundarea unor cunoştinţe şi dobândirea altora cu caracter de noutate de către fiecare cursant, va fi susţinută de ansamblul tehnicilor specifice platformei e-Learning. Prin particularităţile sale,

sistemul îi încurajează pe cursanţi să privească studiul ca pe un proces continuu şi să se perfecţioneze în practica şi problematica cea mai actuală din sfera lor de activitate, pe o infrastructură modernă informatică şi de comunicaţii. În esenţă, platforma e-Learning care va asigura operaţionalizarea procesului de instruire al cadrelor unităţii, este alcătuită sub aspect structural dintr-o serie de module: - Cursurile reprezintă una dintre cele mai

importante componente ale activităţii de e-Learning. Organizarea unui curs presupune folosirea unor materiale educaţionale de generaţie recentă, grupate într-un număr de secvenţe care să se constituie într-o succesiune de lecţii. „Transferarea" acestora în mediul on-line pe suport media, necesită folosirea unor forme diversificate de prezentare, de tip simulări, animaţii şi exemplificări de aplicaţii. În procesul de instruire, atât cursanţii, cât şi instructorii se pot referi la un suport de curs coerent, cu finalizare explicită. - Biblioteca digitală, care reuneşte ansamblul suporturilor de curs, pentru fiecare disciplină

de

unico

ellecţiile de referinţă în domeniul de interes, având şi posibilitatea "navigării" cu diverse motoare de căutare, pentru a identifica si alte referinţe din literatura de specialitate; - Biblioteci de teste de autoevaluare, care sunt structurate pe discipline şi oferă cursantului posibilitatea unei evaluări proprii si obiective. Astfel de teste pot fi regăsite la sfârşitul fiecărei lecţii

inclusă în curricula programului

pregătire continuă. De aici, cursanţii ( personalul

tăţii ) pot nsulta în

format ectronic,

parcurse sau după fiecare capitol, fiind diferenţiate după gradul de dificultate, timpii de răspuns etc. Avantajul folosirii acestor tehnici de autoevaluare este legat în primul rând de factorii psihologici si motivaţionali, cursantul beneficiind de un mediu "intim" (el şi calculatorul) pentru a-şi testa nivelul cunoştinţelor; - Testele de evaluare, grupate de asemenea, pe discipline, permit realizarea interacţiunii între profesor ( şeful nemijlocit ) si cursant, printr-un proces flexibil care înlătură anumite restricţii clasice aflate în cadrul activităţilor de examinare. Sub aspect funcţional, platforma e-Learning implementată în cadrul programului de pregătire continuă a personalului unităţii oferă o multitudine de funcţii, tratarea lor exhaustivă depăşind însă limitele prezentului articol.

Folosirea e-Learning-ului pentru instruire, formare şi dezvoltare a diverselor abilităţi profesionale este marcată de câteva dimensiuni fundamentale: - Eficientă. Majoritatea cursanţilor nu au timpul necesar şi nici motivarea respectivă pentru a se forma ca autodidacţi. Studiul individual după cursuri tipărite distrage, de multe ori, atenţia cititorului şi nu focalizează suficient de bine concentrarea spre scopul final al instruirii. Cu siguranţă, e-Learning-ul va funcţiona mult mai eficient decât simpla citire a unui manual. - Standardizare. În mod firesc, modul de învăţare şi de comportament al cursanţilor este diferit şi ca urmare, nivelul de cunoştinţe asimilate pe parcursul instruirii clasice este extrem de eterogen. Sistemul e-Learning standardizează nivelul de informaţii transmise cursantului si oferă tehnici prin care cantitatea de cunoştinţe asimilate este evaluată obiectiv. - Performanţă mare de învăţare. S-a demonstrat faptul că instruirea asistată de calculator este mai puţin intimidantă pentru cursant decât metodele clasice. Grijile si stresul de a nu face greşeli în faţa colegilor şi a profesorului sunt eliminate. Simulările pentru folosirea diverselor aplicaţii oferă cursantului posibilitatea de a exersa, fără riscul distrugerii sistemului şi fără teama de a nu greşi - ceea ce, în situaţia clasică, ar conduce la rezultate negative. Prin e-Learning cursanţii pot învăţa independent si în propriul lor ritm, ceea ce conduce la o creştere a

factorului de reţinere a cunoştinţelor cu până la 50%, faţă de instruirile conduse de profesor. - Flexibilitate. Deoarece e-Learning-ul este disponibil utilizatorului final oricând doreşte acesta şi practic de oriunde, atâta timp cât există o conexiune la Intranet, profesorii ( şefii nemijlociţi ) au acum la îndemână un mijloc modern şi flexibil pentru transmiterea efectivă şi în timp real a informaţiilor către cursanţi. e-Learning-ul ajută la atingerea obiectivelor educaţionale într-un interval de timp mai scurt decât instruirile clasice, reducând timpul în care cursantul parcurge materialele de studiu.

Începând cu data de 27.12.2011, "Sistemul Informatic e-Learning" este operaţional la nivelul tuturor unităţilor din Jandarmeria Română. Noul sistem informatic este destinat perfecţionări asistate de calculator a personalului. Avantajele folosirii unei soluţii de instruire asistată de calculator, complementară instruirii clasice, sunt: - posibilitatea de instruire accelerată a unui număr mare de jandarmi; - completarea instruirii clasice cu instruire prin calculator, la distanţă, asigură o pregătire de calitate şi în timp scurt. Accesul la informaţie prin e-Learning este foarte rapid şi este posibil de accesat de mase mari de personal; - în plus, după finalizarea instruirii, jandarmii pot reveni asupra aspectelor studiate, în funcţie de necesităţi. - prin e-Learning, cursantul are şi posibilitatea de a studia de la distanţă, în ritmul propriu, folosirea acestui sistem pentru instruire determinând atingerea rapidă a obiectivelor operaţionale şi scăderea timpilor neproductivi. - e-Learning-ul permite reducerea deplasărilor asociate instruirii prin cursuri/examene de carieră organizate în instituţiile de învăţământ ale Jandarmeriei Române, generând şi avantaje economice.

Ofiţer specialist II Formare Profesională Maior Lupu Ştefan - Liviu

22

IN MEMORIAM

MI

A fost suficient gestul unui şofer iresponsabil care, pătruns pe contrasens cu autovehiculul de mare gabarit pe care îl conducea, a lovit frontal autovehiculul aflat în misiune, impactul fiind unul ucigător, curmând, fulgerător şi fără nici cea mai mică şansă vieţile celor doi jandarmi.

Au trecut ani de atunci dar ne încearcă încă un sentiment de nedreptate, de revoltă interioară, întrebându-ne şi acum cum a fost posibil ca două fiinţe, aflate la vârsta la care idealurile lor trebuiau să capete împlinire, pline de viaţă, fără cea mai mică vină sau posibilitate de apărare în faţa sorţii să fie doborâte şi viitorul lor să devină trecut.

De Ursache Codrin, poreclit de colegi ,,Carlos”, omul acela puternic şi vesel, dăruit de Dumnezeu cu bunătatea şi generozitatea celor aleşi, gata oricând să ofere un umăr de sprijin celor din jurul său nu poţi să nu-ţi aminteşti decât cu respect şi preţuire.

De Mindirigiu Cristi ne amintim cu drag, ca fiind o persoană modestă, disciplinată, distins în tot ce făcea, de nădejde acolo unde misiunea l-a chemat, chiar dacă, doar aparent, erai tentat să crezi că natura nu a procedat corect cu el, creând un bărbat în locul unei fine domnişoare şi la care profesia de jandarm contrasta cu blândeţea şi sensibilitatea sa. În memoria lor a fost ridicat un monument la sediul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Bacău, care ne va aminti veşnic de cei doi colegi, eroi, care au murit pentru o singură ,,vinovăţie” - DE A-ŞI FI FĂCUT ÎNTOTDEAUNA CONŞTIINCIOS DATORIA.

Nimic nu va putea înfrânge durerea familiilor celor doi jandarmi şi a noastră, camarazii de arme, iar noi toţi cei care i-am cunoscut nutrim sentimente de onoare şi preţuire, de dorinţă ca ruga noastră a tuturor să se facă auzită şi împlinită: - Dumnezeu să-i odihnească în pace – Locotenent colonel

SOFRON CRISTIAN

Se întâmpla într-o zi de toamnă, mai

exact pe 23 octombrie 2000, zi în care slt.(pm) URSACHE CODRIN CRISTIAN şi slt.(pm)

NDIRIGIU CRISTIAN executau, ca de atâtea nenumărate, ori o misiune de pază şi protecţie a unui transport de valori aparţinând B.C.R. Bacău.

23

24

Col. (R) Plămadă Eugeniu