ddee ppaappuuggiiuuSSuuffllee tt ccaannddrriiuu

RRaadduu AAnnttoonn RRoommaann

ddee ppaappuuggiiuuSSuuffllee tt ccaannddrriiuu

Cuprins

Pe dreapta! 6 • Ma[ina de p~ine 7 • Un lic`r mai lung

8 • V~lve noi 9 • Chis`li]a de pe uli]a mare 10 • Mofturi

industrialice[ti 13 • „C`ldur` mare, mon cher!“ 14 • çn

ograda lui P~rlea Vod` 15 • Leap[a pe ouate 17 • „Hai

s` ne-nt~lnim s~mb`t` sear`!“ 19 • Urma[ii ciobanului

Bucur 21 • Sc`ld`toare cu s~c 22 • „B`iete, una mare!“

23 • Jerbe v`ratice 26 • Pe mal 28 • T~rgul de curve 30 •

Departe de lumea \nl`n]uit` 34 • Apele S~mbetei 35 •

Ora[ul care [i-a pierdut umbra 36 • Barcazul unor zbur`tori

37 • Serb`ri pentru tot poporul 38 • Iute ca g~ndul! 44 •

„Am, n-am treab`“... 50 • „Mon Jardin” 52 • Dare

de seam` 54 • Ai spart oalele! 59 • Vecinicia, dom’le, s-a

n`scut la ]ear`! 60 • S~rba pe furate 62 • „Parc` ieri te-

am v`zut...“ 63 • De l`sata vremii 66 • Voiajuri de toamn`

�

� �

�

66 • La masa ciob`na[ului Bucur 68 • Usturoi n-a m~ncat,

gura nu-i miroase! 70 • E nunt`-n mahala! 72 • Pastel de

S~mendru 75 • Leli]` c~rcium`reas` 76 • „Privitor ca la

teatru...“ 85 • Muncile Daliei... 86 • Au ce [tim` ni se-

arat`! 86 • Ia-]i mireas`, ziua bun`... 88 • „ßi ce fat`

frumu[ic` are mama“ 91 • Comedie mare! 95 • Fe]e-fe]e

98 • A venit asear` iarna 100 • Mezatul din urm` 102 •

Ghea]` la mal 106 • Strigarea din urm` 108 • Raiul din

iarn` 110 • „Neaua ninge, nu-l atinge“ 111 • Cale b`tut`!

113 • „Sonuri de decembre“ 115 • Steaua sus r`sare! 118 •

Alb`-neagr`... 120 • Troc [i troace! 121 • La pomul

l`udat 124 • Icoane vechi 130 • Dilema veche 132 •

Pia]a de purici 133 • Botezul de-al doilea 137 • Ortul de

ie[ire 138 • Unde-s z`pezile de an]`r]?... 139

�

� �

�

Î n Bucure[tii dintre r~zboaie,

[oferul care se vâra ca mucea prin

greve nevolnice ori mergea prea iute

cu automobilul prin târg, dep~[ind

m~sura [i primejduind vie]i, d~dea de

dracu! N-ajungea c~-l puneau la

popreal~, ca pe un pricina[ sadea, c~

pl~tea gloabe la prim~rie [i i se

puneau \n cârc~ stric~ciuni pe care nu

le f~cuse: \l [i oc~rau!

Odat~ arestuit, jandarmul \l ducea

prin urbe, cu mâinile cetluite [i

baioneta la arm~, ca pe un nelegiuit,

s~-l vaz~ to]i. Ca s~ se [tie c~-i o

dosad~ pentru lume, \l ponoseau

temeinic, atârnându-i de gât t~bli]~

scris~ mare, cu vorb~ de ru[ine,

„[ofer“. Ba, la câte o r~scruce,

c~tana, jart o palm~! Uite a[a, de

pricinoas~! Bine c~ nu-l tr~geau \n

]eap~, nenorocitul (de[i, mult nu mai

lipsea)!

6

PPee ddrreeaappttaa!!

MMaa[[iinnaa ddee pp~~iinnee

7

S~ fim cinsti]i: nu lumina politichiei, ci morile de grâu [i de ulei, mai \ntâi,

m~l]~riile [i spirt~riile mai pe urm~ au deschis drum larg prin Bucure[ti inven]iilor [i

mecanismelor apusene de tot felul! De foame [i de sete s-a \nt~rit [i \nnoit târgul!

La moara lui Assan, de dup~ r~spântia Liseanului, pe uli]a numit~ [i azi (cum

altfel?) Ma[ina de Pâine, s-a \nvârtit, \n 1853, cilindrul primei nem]~rii cu abur

adus~ de la Viena \n ]ar~ româneasc~. Rotea ca pe nimica presele grele de ulei [i

pietrele de m~cinat. „Vr~jitorie!“ se cruceau gemând bie]ii lucr~tori, privind n~uci

cum le fur~ fierul pâinea (a naibii potrivire!), „Posada necuratului!“ scuipau \n sân

babele, ascultând de pe treptele bisericii Sfântu` Dumitru [uieratul gros al

hornurilor de font~.

Cu alte cuvinte, nu din silin]a guvernului, ci din

pospaiul \nec~cios [i exploziv al m~cini[ului, ce

p~trundea \n bojoci mai r~u ca pulberea de c~rbuni,

surpând s~n~tatea lucr~torilor [i pe a mahalalei

\ntregi, se \nt~rea modernitatea urbei (scornise un

poznatec c~ mor]ii de la „Re\nvierea“, \mbâcsi]i de

pr~f~raie, se vor lipsi de Judecata de Apoi spre a

merge la scald~).

Asta pentru c~, zic eu, [i s~ nu fie cu sup~rare,

dar Bucure[tii sunt ora[ de câmp, iar bucure[tenii

m~nânc~, azi ca [i ieri, pâine cu orice.

8

L a l~sata serii, pe str~zile

sclifosite dintre Calea Victoriei [i parcul

Ioanid ap~rea un om ciudat, \narmat cu

un ciomag. Nu era \ns~ vreun

h~ndr~l~u, ie[it la p~ruial~ [i nici vreun

haid~u \n lotrie, [i nici m~car vreun

uli]arnic oarecare. Avea mundir [i [apc~

cu cozoroc. Pocia lui cu canaf la vârf

era un pre]ios obiect tehnic, un

palimargiu, iar omul nostru era un

falnic slujba[ al statului.

De când prim~ria se strofocase de

b~gase gaz prin fanale, meseria brutal~

de masalagiu se stinsese – de unde

r~dvane cu arg~]ime alerg~toare [i

tor]e \nainta[e pe podurile noi ale

Bucure[tilor? Fusese \nlocuit~ cu o alta,

mai curat~ [i mai pu]in fumegoas~:

lampagiu al târgului. Tot fanaragiu,

vezi bine!

Minunile progresului tehnic luminau

de-acum ora[ul sear~ de sear~, felinarele cele moderne ceruser~ om cu carte,

d~sc~lit la [coal~ \nalt~ de arte [i meserii.

Umbrele nop]ii se opreau pe aracul cu fitil [i amnar, mânuite cu dox~ mare

de „omul nou“, facle vii tremurau pe „chipul de mâine al lucr~torului român“.

„Tr~im \n lumina viitorului“, mai scriau gazetele, inflamate de bun~ seam~ de

UUnn lliicc`̀rr mmaaii lluunngg

9

marea noutate, „Europa \[i a]inte[te privirea pe galaxiile str~lucitoare aprinse de

\nv~]a]ii no[tri“.

Omul cu chipiu [i stem~ de la Regia Statului \[i urma \ncrez~tor rondul de

vrednic culucciu, reaprinzând „luminile viitorului“ sear~ de sear~... Nici m~car

sergentul de strad~, el, membru al familiei [i dr~gu] al servitoarei, nu stârnea

atâta simpatie [i atât respect!

çn zori, acela[i „om nou“, tehui de somn, venea de stingea felinarele, cu

acela[i mangealâc, pe rând, singur cu be]ivii [i cu \mpu[c~-n lun~, cu pod~resele

[i cu sechere[ii, cu dandys dec~zu]i [i cu to]i descreiera]ii nop]ii bucure[tene.

A lt~ meserie nou~: canalagiul! Gata cu bocciii. Harabaua [i [an]urile

scurgându-se \n haznaua spurcat~ a Gârli]ei nu mai aveau c~utare! Dup~ cum

arat~ me[terii \ncopcia]i – cu „[oldare“ [i chipie pricopsite, cu felinar „rece“,

inven]iune american~ – dar [i fortifica]ia de beton ce-i \nconjoar~, ai zice

\ncrez~tor c~ scursurile Bucure[tilor s-au distilat, de-acum se vor pierde,

limpezi [i salubrizate, \ntr-un modern viitor industrial.

VV~~llvvee nnooii

10

D e la o vreme, le-a c~[unat primarilor pe cobili]ari: se flendurea

târgul de r~ul lor! Atâta rap~n strângeau, atâta de urduroas~ le era

trecerea zilnic~ prin pie]e [i prin urbe, \ncât hot~râser~ s~-i opreasc~ pe

olteni de la nego].

Mare nenorocire c~zuse pe capul zarzavagiilor [i livezarilor, nu zic, dar

dreptate aveau pârgarii! Zi de zi, de pe urma precupe]ilor r~mâneau numai

putreziciuni. Duhnea raza de soare de noianul de pârgi trezite, dospea

caldarâmul de storceli [i de r~scopturi cor~slite! Mâl, zamparalâc \ntins pe

tot ora[ul! Nicicum nu

mai era chip de tr~it:

pu]eau Bucure[tii

numai a varz~ clocit~ [i

a dovleci bor[i]i, a

cartoafe stricate [i a

mere stroflocite, de-]i

cârneau nasul.

Popreala a c~zut ca

o stânc~. De-acum,

c~p~tuiala, [i a[a

ferfeni]~, a oltenilor se

ducea de râp~.

Jardarmii \i \ntorceau la

bariere, erau opri]i cu

baioneta de a mai

plimba p~tl~geaua prin

Bucure[ti. ßi nu era

CChhiiss`̀llii]]aa ddee ppee uullii]]aa mmaarree

11

vreun pâr]ag de duminic~, s~ se-ntoarc~ toate cum au fost luni. Nuuu! Era

ucaz lipit pe stâlpi, porunc~ stra[nic~, militar~. Dac~ nu se sucea primarele,

r~mâneau cobili]arii calici.

ßi atunci a venit de i-a-nv~]at chichi]~ un advocat, din cei cu apuc~turi

urâte, socialiste, avea numele scris cu ro[u \n condicu]~, la sec]ia doi. Dar

\nv~]~tura a fost bun~.

S-au sp~lat oltenii \ntre de[tele de la picere, s-au \mbr~cat de duminic~,

cu c~me[oaiele cele bune [i brâiele \nflorate, [i s-au dus la poli]ie, s~ cear~

\nvoire. Au grijit cobili]e noi, le-au mitocosit, au ales [i au pus \n ele ce-

aveau mai bun, tarapangele una [i una, praji must~cio[i, pere pergamute,

ridichi de lun~, rumeioare s~ zici c~-s date prin cârmâz, prune bistri]e, atunci

culese, \ncai [i flori. ßi a[a, t~rca]i de s~rb~toare, cu p~l~riile-n cap, au c~lcat

]~ranii urbea, pe unde era ea mai ferchezuit~ [i mai fandosit~!

Au fost cu miile! S~ zici c~ jucau ro[iorii b~rbuncul, a[a mergeau to]i

\ntr-un pas, a[a se leg~nau to]i odat~ sub cobili]e! Defilarea a pl~cut, chit

c~ batjocura [i vorbele-n r~sp~r ale bucure[tenilor au curs ca Jiul [i ca

Dun~rea. Dar când n-au luat bucure[tenii lumea-n râs, [i \nc~ din perdaf,

vorba ceea?

S-a muiat inima pârg~riei. I-a mai probozit o dat~, [i i-a iertat,

\ng~duindu-i din nou pe uli]ele [i stradelele ora[ului. Asta, pân~ [i-or da

din nou \n petic! Ca oltenii, de!...

13

A m desprins aceste poze dintr-un context

n~ucitor de amplu deoarece sunt deosebite:

marcheaz~ revolu]ia tehnic~ \n nego]ul ambulant.

Dup~ 1920, \n târgurile [i pe str~zile bucure[tene,

al~turi de tarabagii fanario]i [i m~run]i[ medieval, apar

[i ace[ti soli ai apusului.

P~trund repede [i profund \n peisaj, devenind noile

statui de serviciu. Adio boscari, adio ursari! O lume

b~trân~ de [apte-opt secole dispare abrupt \n trecut,

f~r~ mu[terii, f~r~ [ans~. F~r~ regrete. çn câteva luni,

Mo[ii [i Ci[migiul vor fi una cu noile sale simboluri:

omul cu baloane, fotograful la minut, cântarul de la

intrare. Dac~ sunt acolo, nu-i vezi, dac~ nu sunt,

nenorocire, s-a z~rghit lumea! Li se dedic~ [lag~re,

roman]e, sunt da]i la gazet~ [i-n almanah.

Se dovedesc longevivi, \i po]i \ntâlni [i azi, cu mici

corec]ii tehnice: cântar electronic, aparat polaroid,

chio[c, heliu \n loc de gaz metan. Dar e aceea[i M~rie cu alt~ p~l~rie, care,

dup~ ce [i-a jucat cu discre]ie momentul istoric, a r~mas \n scen~ ca simpl~

figurant~.

çi ]ine minte cineva pe actorii interbelici? ßi o fi oare sentimentalismul o

r~pciug~, o sclifoseal~ de pubere provinciale?

MMooffttuurrii iinndduussttrriiaalliiccee[[ttii

Scalda, pentru bucure[teni, era precum

oaza pentru berberi: dezvelea fete (Morgana),

salva vie]i. De cum se sorea cerul de iunie, pe

Dâmbovi]a se pr~v~lea, grea ca plumbul topit,

vipia. N-aveai unde s~ te ascunzi: dogoreala te

g~sea [i-n cea mai afund~ [i r~coroas~ odaie.

Te-n[faca, cât era vara de lung~! Singura

sc~pare erau lacurile [i b~l]ile, ce \nverzeau [i

vârstau urbea unde te a[teptai mai pu]in.

ßi Dâmbovi]a! Mai ales Dâmbovi]a, mereu proasp~t~, mereu rece!

Sc~ld~torile lui 1920 erau toate \n sus de ora[; \n jos, z~u, se cam slinosiser~,

de scârna târgului. Dar, la Cocioc, dincolo de fabrica de muni]iuni, era cle[tar!

La Moara Ciurel, cel pu]in, unde se f~cea bulboan~, venea s~ se-mb~ieze

tot norodul, cu mic cu mare. Care avea costum de baie [trenc~nit din fir de

mar]elin~, ca din revist~, [i-l punea, s~ vaz~ lumea c~ nu-i un fitecine. Care

n-avea decât izmene [i c~m~[oaie, bune [i acelea,

\ncai se mai cojeau de rap~n... Care n-avea nici de

unele, se [tiobâlc~ia cum \l f~cuse m~-sa, cine ce

treab~ avea cu el?!

Se b~l~ceau to]i, la gr~mad~, mai cerneau,

n~du[i]ii, din z~duf...

14

„„CC`̀lldduurr`̀ mmaarree,, mmoonn cchheerr!!““

15

C ~ vrem, c~ nu vrem, vara, Bucure[tii sunt f~g~dui]i ar[i]ei. Iar acum un

veac se usca, se pr~p~dea biata lume de sete de-a-n picioarelea! ¥â[nitori ioc,

n-avea bani prim~ria de ci[mele... çn schimb vipie, ca de la Vod~ Ghica! „Aparii“

erau la putere!

Pe dogoarea lui august, aduceau sacagii apa chioar~ de unde puteau [i mai

curgea, din Dâmbovi]a ori de la izvoarele Bucure[tioarei. D~deau polobocul cu

un leu bun (\nsetatul lua [i cu de-am~nuntul, de la canea, pe gologani, dar nu

ie[ea bine la socoteal~).

Apoi, ap~ruser~ regii noi, printre care [i a apelor. Se umpluse târgul de

]u]uroaie. Suiulgii se muiaser~, sacalele putreziser~, nemaiavând c~utare.

L~saser~ ceva mai mult loc altora, salepgii, bragagii, limonagii. Salepul \ns~, las~

c~ era o le[in~tur~ dulce, ca pentru mamzele, dar era [i peste poate de scump.

P~i cum s~ nu fie, dac~ d~deai bani pe r~d~cini de flori, pe tahân, ba pl~teai

\nc~ [i balgi-ba[lâc! Braga, [i ea tot cu miere, era prea groas~, nu ]inea de sete

dar te c~pia. Cum ar fi s~ bei olovin~ de mei [i s~ nu te-apuce pandaliile?!

Rahatul cu ap~ rece [i pecmezul ar fi fost s~ fie.

Dar n-a vrut s~ ias~ din case, rahatul, s-a ascuns \n

camera bun~, de musafiri. Limonada a r~mas s~

duc~ greul pe uli]~. Siropul, musturile sc~zute se

f~ceau din orice, l~mâi, naramze, caise, casalni]e,

miez de caun [i de harbuz, agri[~ [i agud~, piersici

pufoase, cocargele de var~, prea siropoase pentru a

le face vin, ba chiar [i zmeur~ de munte. Apoi, ap~

rece s~ fie, s~ ai cu ce le dedulci! Umblau feciorii cu

cobili]ele \n spate [i unde d~deau de-un \nsetat,

acolo se l~sau, ca vulturii!

ççnn ooggrraaddaa lluuii PP~~rrlleeaa VVoodd`̀

16

De la o vreme ap~ruser~ [i sticle cu chi]ibu[, s~ zici c~-i

fran]uzie, la putin~ cu ghea]~!

Iarna \ns~, când se stingea t~ciunele de ger, din crâ[me

plecau, cu t~mb~l~u pe m~sur~, c~rucioare \nc~rcate,

purtând damijoane cu vin [i ]uic~ fiart~, drese cu mu[cadin,

piper [i scor]i[oar~, \nvelite-n p~turi [i \n paie. Nu le opreau

feciorii decât la r~spântii, unde era \nv~lm~[eala mai mare,

târgovi[tea mai m~noas~ [i lumea mai \nfrigurat~. Atunci s~

te ]ii sete pe cet~]eni!

N u mai [tiau bucure[tenii de ]urc~, de oin~, de

puia-gaia... Cât despre încuratu` cailor nici c~ mai putea fi

vorba! La vremi noi, temeiuri noi. Nu se mai \ntreceau

a[adar la trânt~ fecioreasc~, la cine arunc~ piatra mai

departe ori \[i ]ine mai mult r~suflarea, \n inima bulboanei.

Ce s~ mai spun de mândria de a fi primul la arat [i

sem~nat?

Virtute fl~c~iasc~ era acum s~ fii cl~dit zdrav~n, cu

mu[chii gogona]i degeaba, doar a[a, de dragul de a-i avea.

Obicei nou era, ca [i azi, s~ te sco]i \n târg, ca pe arm~sarii cei

buni de pr~sil~, [i s~ te ar~]i prin s~li [i prin arene, sucindu-te

pe toate p~r]ile, luând ochii demoazelelor. V~zând ce [i cum,

pe dat~ s-au despuiat junii mahalalelor de c~me[oaiele cu

alti]~, ba chiar [i de izmene, [i s-au gr~bit s~ stea pieligo[i \n

v~zul lumii, neru[ina]ii, la match-uri de foot-ball [i de boxing,

spre ciuda mo[ilor [i \n scuip~tura babelor. Ce deocheal~!

Alt~ [otie abia \nceput~ era statul cu bucile goale \n

n~miezi, s~ te bat~ soarele-n ]east~, s~ te biruie fierbin]eala

[i boala lui \ndesoare, s~ te arz~ tuci, s~ nu mai [tie lumea

de e[ti om vrednic, c~suliu ori, ptiu, cortur~reas~ mo]~ind

pe pirostrii.

LLeeaa

pp[[aa

ppee oo

uuaattee

ßi mai era ceva de iubit \n Bucure[ti: cârciumioara, din mahala ori „de la

[osea”! „La leul [i cârnatu`”, „La cucurigu-gagu”, „La tanti Elvira”, „Bolta

Rece”, „ßapte fra]i”... Ceva tare ciudat: cârciumioar~-cârciumioar~, dar cu

ighemonicon! Nici pe departe spelunc~, bomb~ de janghino[i [i mocofani ori

tractir de [u]i sau, mai r~u, [corlit de t~l~ni]e lovite de fren]ie. Locand~

m~rgina[~, dar cu muzic~ [i antren! Osp~t~rie, \ns~ cu ifose, iar, dup~ o

anumit~ or~, [antan, feti]e, l~utari, tot tacâmul.

Locul, iubit de to]i cei cât de cât chivernisi]i (sau care f~ceau eforturi s~

par~), era dichisit [i cur~]el: puteai veni oricând cu dame, nu era rost de

zavistie (sergentul de strad~ era n~imit cu anul, iar câ]iva haidamaci beau

tutun pe-aproape, ca din \ntâmplare). Fiind n~r~vit~ la cin [i pl~ceri sub]iratice,

cârciumioara bucure[tean~ avea mezelicuri cu [taif, brânzeturi puturoase, de [ic

fran]uzesc, ori vutci de la Paris [i Viena.

Nu era rost de h~b~tic~, de chilimoa]e. Dac~ nu-]i pl~cea mâncarea, puteai

face zâmbre: doar ce [opteai c~-i carnea plenchi]~ [i-]i [i frigea stolnicioaia alt~

ciozvârt~! Ba[ca câte o zumarical~ la sfâr[it, ca din partea casei. Veniser~

dinspre apus vorbe noi, ciudate, bun~oar~: „Clientul nostru, st~pânul nostru!“

Sigur c~ nu lipseau pelinul de mai, nici ]uiculi]a (nimeni mai \ncremenit, mai

neschimb~tor \n obiceiuri ca bucure[teanul, dac~ n-o]i fi observat deja)! Doar c~

nu se mai beau la ulcic~ [i la ]oi, ci la p~h~rel. Nu lipseau ele nici [pri]ul [i nici

berea la ]ap: 10 lei crighelul de Luther. Via]a bun~ n-o dai u[or din mân~, cum

o s~ se lipseasc~ bucure[teanul de ce-i al lui?!

La Fanfon, de pild~, \n Tei, era magope]ie mare: tarac de batal dat \n unt

s~rat, cu carfiol murat \n o]et de prune! Ori câte o ciopat~ \ntreag~ de vi]el,

fr~gezit~ \n uleiuri [i vin dulce de Pietroasele, [i coapt~ \ntreag~, pe pat de

leu[tean, \n cameni]a \ncins~ cu lemn dulce de fag.

19

„„HHaaii ss`̀ nnee--nntt~~llnniimm

ss~~mmbb`̀tt`̀ sseeaarr`̀!!““

Dac~ mâncai – [i nu puteai s~ nu m~nânci – erai tratat [i cu ceva numere de

varieteu. Când nu le a[tepta nimeni la ie[ire, mamzelele de la revist~ fugeau spre

mahalale, câte cinci-[ase la o bri[c~, s~ mai ciupeasc~ de-o chirie, de-un taiora[...

Nu conteaz~ c~ nu-s to]i mini[tri ori industria[i, mangafale s~ fie...

La ad~postul nop]ii ie[eau din cotloane, ca strigoii, l~utarii oache[i – doar \n

Bucure[ti suntem! – [i s~ vezi benchetuial~! F~ceau românii din noapte zi.

Zaiafetul se termina \n zori, tr~sura plin~ ducea chefliii la „c~[ile” lor, urma]i de

dro[ca cu ]igani l~l~ind de mama focului, sub amenin]are – „Zi, cioar~, c~-]i fac

scripca gâtleg~u!” – cântece deocheate.

Probabil c~ „Suflet candriu de papugiu” ar suna azi cam a[a „Suflet na[pa`

de mi[toca`”.

20

Strada Bucure[tilor \[i alegea singur~ eroii, pentru a

le face loc \n legend~ sau chiar \n limba român~.

Celebritatea fiicei de sp~l~toreas~ din Moreni, uns~ pe

rând târf~ de rege, amant~ de vizitii, so]ie de general,

având peste toate [i bucuria inocent~ a pedal~rii cu

bicicleta la [osea, a creat picanta [i voioasa amintire a

Mi]ei Biciclista.

Figura acidulat~ a lui T~nase, staroste peste calici, crai

al cer[etorilor, furilor [i t~l~ni]elor a iscat vorbe ce par s~ fi

nemurit. „A r~mâne de lemn T~nase” (\ntr-un picior de

lemn se bizuia „regele” mi[eilor!) sau „a umbla teleleu

T~nase” sunt ziceri ce duhului s~u „imortel“ le dator~m!

çn atâta rum a apucat de-a fiert boier Marghiloman

cahfelele dumisale, \ncât umbla zvon c~ la Cap[a, P~storel

[i-ar fi sf~dit vecinul ab]iguit: „Nu-mi mai sufla, coane, \n

cafea, c-o faci marghiloman!”

Gogea Mitu, o matahal~ de doi metri [i jum~tate, a

tr~it, câte zile a avut, numai printre mogâlde]e. Atâta

l-au plimbat, l-au pozat [i l-au ar~tat prin lumea toat~,

\ncât s-a v~zut... co[cogogeamite vocabula (umbl~…

vorb~ c-ar fi totu[i voroav~ sârbeasc~, ori chiar

bulg~reasc~, tot g~man \nsemnând, dar mie-mi place mai

mult ideea c~ s-au luat ei „dupe” noi)!

N-am reu[it s~ aflu de unde vine „Hop [i eu cu ]a]a

Lina!”. Mai caut...

21

UUrrmmaa[[iiii cciioobbaannuulluuii BBuuccuurr

D e fierbin]eal~, b~nc~rimea f~cuse stabiliment sportiv pân~ [i-n preajma

caz~rmilor [i [coalelor de r~zboi! Lâng~ pârloaga de la Elefterie ap~ruse ca din

senin chiar [i un [trand mai mititel, un fel de b~lt~u ascuns \ntre c~soaie. Loc

strâmt, fl~c~i mul]i, don[oare numai de s~mân]~. Mde, ca la regiment!

N~bu[eala r~mânea mare, pojarul tot a[a. ç[i mai ogoiau feciorii prep~tul \n apa

rece... Decât nimic?...

SScc`̀lldd`̀ttooaarree ccuu ss~~cc

I ar dac~ venea o zi vara, se porneau ber~riile, mon cher! C~ era martie,

c~ venea mai, la primul conac de la bunul Dumnezeu \n care se-nst~rea soarele,

m~l]~riile rev~rsau peste urbe o Dun~re de bere! Plecau de cu noapte camioane

[i c~ru]e de la fabricile Grivi]a-Luther, Gib-Opler [i Bragadiru (reu[it a[ezate

câte[trei: \n dosul g~rii, lâng~ [coala de ofi]eri [i la seminar!), pline cu bere rece,

spumoas~, aurie, atunci tras~ din cazanele de aram~. Uruiau butoaiele de sculau

câinii din Giurgiu!

Fiecare mahala, oricât de m~rgina[~, fiecare enorie avea ber~ria ei „de

la col]ul str~zii”. Cele cu [taif, umblate numai de d~sc~lime [i fan]i de târg,

erau bijuterii, le luai acas~ de frumoase: Carul cu bere, Gambrinus. Le

]ineau firosco[ii ora[ului, \n pagub~, s~ aib~ cu cine lipi o vorb~. Mâncau

to]i ma]e-fripte la ei, beau [var]uri cu g~leata, pe veresie, c~ altfel \l \njuri pe

fraier cu burta plin~!

çn toat~ ziua, bucure[teanul \nfierbântat de vipia nemiloas~ se oprea „la

una mic~”, cerând ]alului: „B~iete, una mare!”

Pe mas~ a[teptau „mizilicurile”. Fiind vreme de var~, erau de la jupân,

\nlesnire tic~loas~, cu schepsis:

brânz~ murat~ ocn~, ]âri

usca]i, m~sline la slatin~, batog

adev~rat, din spinare de

morun, taramale de crap ori

chiar butarg~ de chefal, t~iat~

feliu]e, pe coltuc de pâine

neagr~. Luai s~r~tur~, oftai [i

beai, pân~ curgeau apele pe

tine. F~cea berarul vânzare!

23

„„BB`̀iieettee,, uunnaa mmaarree!!““

Era [i ghe]~rie mare, \n viile Floreasca, c~rau coti[ii sloiuri cu harabalele,

noaptea, umplea fiecare crâ[m~ câte trei putini, s~ fie. Sc~ldau feciorii

butoaiele-n zai, f~cea berea ]ur]uri \n faptul lui august, când \]i cocleau creierii

de dogoreal~... Cum s~ nu bei m~car o halb~?

Dar se cuvine anume descâlcire: \n urbea noastr~, nimeni nu bea bere

pân~ se sc~pa-n izmene, ca al]ii, s~ put~ locul ca hârdaiele bocciilor dup~ ce-au

golit umbl~toarele de la dou~ spitale! Ber~ria nu era loc de flenduro[i, de

r~p~no[i pu[i pe vi]iu. Nuu, nici pomeneal~ de exagera]iuni, de zavragii!

Bucure[teanul era om blând, uli]arnic [i vorb~re], vântur~-lume cu sufletul

flu[turatic. El legumea b~utura rece, atingând-o numai cu buzele, lip~ind doar

spuma. Un ]ap, doi pe zi \i erau prea de-ajuns. çn nici un caz nu bea ca

nem]~l~ul, un metru de halbe!

„La o bere” ie[eau hâr]ogarii, negustorii, slujba[ii, rentierii, proprietarii.

Minto[ii târgului (]opârca [i râtanii o d~duser~ pe albitur~, le lua min]ile mai

iute). Cea mai mare amenin]are, [i violen]~ totodat~, a sfadelor ne\nchipuit de

g~l~gioase era trasul de palme. ßart, pleosc, [i atât. Treab~ rar~ [i buiac~, to]i

priveau ului]i, to]i se f~ceau a n-o vedea. Lucrul urât peste poate \ncheia f~r~

urm~ri o discu]ie, spre a \ncepe o alta.

„Olovina” era doar [treng~rie a]â]~toare [i \nte]itoare de dihonii aprige, de

24

jerbe oratorice. Erup]iuni verbale, gâlceav~, concluzii,

n~b~d~i, focuri de artificii. Era doar pricin~, pretext. Ber~ria se

nimerise locul de \ntâlnire al bucure[tenilor, de ciorov~ial~, de

baliverne, de taifas. Unde s~ mergi s~ te cer]i, fericit [i r~corit,

vara?

Statul la ber~rie nu era zaiafet, era adunare politic~. La

ber~rie veneai s~-]i faci dreptate cu vorba, s~ \ndrep]i relele

din ]ar~, s~-l pui la punct pe pezevenchi, pe rege, pe

Dumnezeu. S~-l batjocore[ti pe ageamiu, s~-l sl~ve[ti pe

de[tept [i pe f~ptuitor, s~-i sile[ti pe al]ii a-]i ]ine hangul, spre binele [i

prop~[irea na]iunii.

C~ci, \n Bucure[ti, politica se f~cea la Cap[a, se vota \n Camer~ [i se tr~ia,

furtunos, interminabil, multicolor, la ber~rie. La o bere, Mitic~ nu chefuia, nu

cânta bruderschaft: salva neamul.

C e ar fi putut face mai bun prim~ria din maidanele de lâng~ ßosea decât

loc de scald~? Dar nu s-a-ncurcat cu o c~pistere (\n Bucure[ti, nu exist~ proiect

mai mic decât scara planetar~)! S-a scociorât de bani [i a pus \n buza târgului

ditamai [trandul, o sc~ld~toare mai ac~t~rii decât b~ile de la Amara. Cu o plaj~

\ntins~ pe tot câmpul (un an au c~rat harabagii nisip din Neajlov [i Ciorogârla),

cu birturi, pr~v~lii [i cabine urcate pe dou~ niveluri (cubism, building american

curat!), cu trambulin~, stadion, du[uri [i ]inut~ obligatorie, iar eram cei mai tari

din Europa!

çnc~pea târgul tot, venea poporime... gârl~, ca la sta]iune. Gazetele

proguvernamentale scriau despre „Constan]a de la Bucure[ti”, cele ale opozi]iei

jucau crunt, din vârful buzelor, tâlcul alunecos al vorbelor „hazna public~”.

26

JJeerrbbee vv`̀rraattiiccee

28

ç ntre muscelele Bucure[tilor se-ntindeau mai cu seam~ mla[tini [i b~l]i.

Ba, printre cele [apte delu[oare curgeau anapoda [i vreo câteva gârle! Vara-i

omora seceta pe to]i \n muncile setei, dar prim~vara [i toamna viiturile \necau

mahalalele. Pân~ spre 1900 se mergea \nc~ cu barca, pe apa Bucure[tioarei,

de la Bati[te la Curtea Veche, pe lâng~ a[ez~mintele Brâncoveanu. çntre Gara

de Nord [i Pia]a Presei de azi erau smârcuri, „gropi” \ngrozitoare, s~la[uri

lacustre, taini]e de lotri: groapa lui Ouatu, mahalaua Cu]arida. De la [oseaua

Crânga[ilor, din Ciurel, [i pân~ la calea Plevnei [i Groz~ve[ti erau iazuri,

privaluri [erpuind printre ostroave. Care nu se f~cuse cheferist r~mânea

pescar. Dude[tii erau tot o bahn~, iar de la Gara Filaret te l~sai spre Cu]itul de

Argint cu luntrea, prin sahale [i hele[teie cu nenufari.

De abia dup~ r~zboiul cel mare au \nceput primarii s~-[i fac~ curat \n

curte, s~ sece mâliturile, s~ acopere turb~riile. Au dereticat [i b~l]ile, le-au

f~cut lacuri „de agrement”. Dar afurisi]ii [i-au dat \n petic: au f~cut lucrarea

parc~ peste noapte (de parc~ n-ar fi fost bucure[teni)!

ßi s~ vezi pozn~: se culca omul ofticos, cu mitorlanii pe podea jilav~,

mustind [i bolborosind de n~mol, [i se scula r~pus de sete, pe m~gurea sleit~,

pe sec~tur~!

PPee mmaall

29

30

A dat \n numai câteva ceasuri o haraba \ntreag~ de pepeni,

olteanul venit \n ali[-veri[ tocmai de la D~buleni! Primii z~mo[i ai anului

1927, trufandale scumpe, s-au vândut imediat, ca pâinea cald~! Cu

te[chereaua plin~, a hot~rât s~-[i fac~, \nainte de a \mb~trâni de tot, un

chef ciudat, de nebun.

Un vis vechi – acela de a petrece, m~car o dat~ \n via]~, ca domnii! – o

\nchipuire blestemat~, de ]~ran apucând prin g~ri petice din Diminea]a [i

Realitatea ilustrat~ lep~date de c~l~tori, a devenit aievea.

Nu s-a uitat la bani, de data asta avea berechet. F~r~ s~-i pese c~ era

\mbr~cat \n giurumele, s-a dus \ntins la „Crucea de piatr~”, locul acela celebru

[i periculos, pentru a tr~i rafinamentele ora[ului, pentru a afla ce-s p~catul [i

luxul, ce-i voluptatea absolut~.

Locul era a[a cum [i-l \nchipuise: un palat cu oglinzi uria[e, cu pianin~, cu

teracot~. Femei singure, misterioase, \mbr~cate \n rochii de m~tase lucitoare,

mirosind a parfum, cu p~rul buclat [i unghiile l~cuite. Totul respira bun~stare,

perfec]iune aristocrat~. N-a luat \n seam~, n-avea cum, pre[urile \ntinse prin

toat~ odaia, ori [tergarele ]~r~ne[ti de la tablouri, scaunele de duzin~...

De[i a fost primit \n doi peri, dac~ nu chiar batjocorit, de[i a fost „servit”

cu indiferen]~ profesional~ – de, ca la bordel! – n-a observat: era \ntr-un

templu al pl~cerii boiere[ti, un cuib al dorin]elor \mplinite, al elegan]ei, al

eliber~rii! A aruncat cu banii \n stânga [i-n dreapta, pe bere „Luther” [i pe

dame de consuma]ie, s-a l~sat \n voia pervers~ [i vinovat~ a deliciilor. N-a mai

jucat sârba, ci, pentru prima oar~ \n via]~, a dansat.

A plecat, la fel de descul] precum venise, dar mai bogat cu o noapte. O

noapte a c~rei str~lucire, al c~rui gust exaltat [i necunoscut nu le va uita niciodat~.

TT~~rrgguull ddee ccuurrvvee

32

33

34

P oate c~ nu numai de tr~sni]i [i de excentrici dejunau ace[tia doi pe

lac, \n Parcul Regele Carol, \n v~zul târgului... S~ fi fost provoca]iune? Pl~cere

venit~ din pl~pânzenia [i totu[i afunzimea clipei \nsingurate? Vreo joac~

exaltat~ de-a amorului, mai lesne de retirat din vuietul mul]imii decât orice alt

r~sf~]?... S~ fi fost oare voluptatea acelei adieri sub]iri, dar binef~c~toare \n

ar[i]a amiezii de august, o dezvinuire?... Ori satisfac]iunea n~r~va[~ de a

\ntoarce lumii pricinoase, [i dosul, [i obrazul cel~lalt?...

DDeeppaarrttee ddee lluummeeaa \\nnll`̀nn]]uuiitt`̀

35

D e la un timp nu le-au mai ajuns bucure[tenilor lacurile

Colentinei [i nici unda Dâmbovi]ei. Nevoi]i de secet~ [i vipie ori

din pl~cerea imita]iunii, arhitec]i [i ingineri umbla]i prin lume

osânzuit~ [i de nou pl~smuitoare au f~cut a[a fel de curgea

sulin~ vijelioas~ pe câte-o margine de bloc, sp~imântând

familioane \ntregi, târând luntri fragile cu iu]eal~ primejdioas~ printre

jardiniere [i tufane de roze. Vai, ce aventur~!

Ciudat: nu pare nimeni s~-[i mai aminteasc~ de pâraiele artificiale ce

\nconjurau arenele Colosseum. Nici o carte, nici un almanah nu le pomene[te!

Dac~ n-ar fi aceast~ poz~ perfect~ – prova r~sucit~, de gondol~ vene]ian~,

mult prea masiv~ fa]~ de biat~ b~rcu]~, continuând cu flea[ca de p~l~rioar~

asuprindu-l pe bietul Goe [i sfâr[ind \n canotiera \n]epat~ a lui tat-su! – n-a[ fi

aflat nicicând de „torentul” din miezul târgului!

ßi nimeni nu-[i mai aminte[te nici de artezienele de prin pie]e, ce

\mprosp~tau usc~ciunea [i b~l~c~reau n~duful, \n~l]ând horbot~ de ape \n

slava \ncins~. Tr~iesc de patru veacuri \n

Bucure[ti, dar e prima dat~ când v~d

strop de cle[tar urcând mai sus de-un

stat de om. ßi asta \ntr-o fotografie de

acum o sut~ de ani!

AAppeellee SS~~mmbbeetteeii

36

C ând spuneai Lido, spuneai

nebunia luxului, ultima treapt~ pe care

puteau urca, ]inându-se de mân~, deliciul

[i paraua. ßtrandul cu valuri, mai ales,

f~cea din cunoscutul hotel un fel de mit,

un loc unde doar zeii ([i zei]ele!)...

Mahalaua jinduia [i visa,

protipendada se r~corea, str~inii se

minunau. Nous sommes tous aux

portes...

OOrraa[[uull ccaarree

[[ii--aa ppiieerrdduutt uummbbrraa

37

C raii Bucure[tilor celor vechi, n~r~vi]i la

singur~t~]i, la f~ptuiri netulburate, n-au suferit

dârdora cea nou~ a urbei. S-au tras c~tre dep~rt~ri,

\n locuri unde domneau doar pacea urâtului [i ei. çn

zilele lor bune – c~ci multe zile rele mai au

sc~p~ta]ii! – petrec~re]ii cei mai vârlavi ai târgului,

ro[i de patimi vechi, blestemate, se ascundeau pe

barcaze, plutind ne[tiu]i \n susul [i josul Dâmbovi]ei,

\ntre b~r~gane.

S~r~ci]i, mânca]i de vicii subtile, fanariote, cu

sângele putrezit \nc~ de la corcirea nefast~ a str~mo[ilor lor – amestec~tur~

cumplit~ de exarhi bizantini [i cadâne fugite, beizadele de mazili sc~pate din

juv~] [i roabe circaziene – dispu[i la nebunii pe care mintea nu le poate

\nchipui f~r~ durere, craii se d~duser~ pe mâna c~z~turilor. Balamu]ii le

c~puiser~ tot, aruncându-le \n schimb pe puntea arc~i ce era mai mâr[av:

otrepe din Rahova [i Cu]arida, numai bune s~-i stoarc~ de puteri [i de ultimul

taler, cel de-ngrop~ciune.

Dar lor, asta le pl~cea, s~ cad~! Se duceau, parc~ nemuritori, [i mai jos,

tot mai jos, acolo unde pl~cerea [i nesa]iul fac cu ochiul perfec]iunii, scrântelii

[i diavolului. Colindau Dâmbovi]a, provocând cerul, sub privirile indiferente ale

luntra[ilor [i samsarilor de carne vie.

O, câte ar mai fi vorbit ora[ul, [i câte ar mai fi scornit pe seama lor, peste

orice putin]~ de fapt~, de-ar fi [tiut m~car un zvâc din ce f~ceau ei acolo!

BBaarrccaazzuull uunnoorr zzbbuurr`̀ttoorrii

38

D ou~ muzici dou~! A[a scria pe invita]iunile ori pe afiptele care

\n[tiin]au lumea de petrecerile publice: chermeze câmpene[ti, serb~ri de

binefacere, baluri cu tax~ (cine-ar fi ratat „Lemn [i fier” de la sala Pomul Verde

din Bar~]iei [i „Mina [i p~durea” de pe uli]a francez~?) Asta ca s~ fie

târgove]imea \ncredin]at~ c~ n-o co]c~re[te nimeni, c~ n-o s~-i stea pingelele [i

o s~-i ]iuie urechile cât va ]ine noaptea! Muzici, mai c~p~tau bucure[tenii [i-n

toat~ duminica, geaba [i la ceas statornic, ca pe doftorii.

Fanfarele unite ale taberei de infanterie, manutan]ei, arsenalului [i

regimentului de gr~niceri se puneau pe cântat \nainte de prânzi[or. Se

strângea spuzeal~ de popor \n fa]a Cercului Militar, se opreau automobilele pe

toat~ Calea Victoriei. D~dea lumea buluc, s~ auz~ [i mai ales s~ vaz~ c~tanele

cum sârguiesc la tromboane, echipate ca de r~zboi. La \nceput nu puteau lipsi

„De[teapt~-te române” [i „Trece]i batalioane române Carpa]ii”. Mul]imea

plângea [i izbucnea \n urale. A[a-s bucure[tenii, au „naturelu` sim]itor”: le

crescuse ]~ri[oara, de-abia ce se f~cuse Românie mare...

Abia apoi treceau r~canii la

cântecele lor ost~[e[ti, de mar[:

„Dac~ vrei s~ ai gagic~

Trebe s~ [tii cum!

S-o sco]i seara la plimbare

Pe strada ßtefan cel Mare

S~-i dai s~ bea rum!”

Mul]imea r~cnea iar~[i [i

hohotea de râs, uitând

instantaneu de cele patriotice...

Ce le faci, bucure[teni!

SSeerrbb`̀rrii ppeennttrruu ttoott ppooppoorruull

41

La sc~p~tat, \n fa]a Cercului Militar, se

punea lunet~, s~-[i vaz~ românii cerul mai de

aproape. Muzica se muta \n gr~dini [i la ateneuri,

venise timpul dulcelui cânt clasic. Veterani

inimo[i, strân[i \n orchestre ca s~-[i treac~

vremea, concertau discret, pe \nserate, delectând

din pl~cere onor publicul trec~tor. Nu se c~dea,

dac~ [tia cineva mânui vioara, s~ nu interpreteze,

cel pu]in o dat~ [i cu sim]ire, Balada. Din public

se auzea, negre[it, o voce mul]umit~,

atot[tiutoare: „E Balada, de Ciprian

Porumbescu!” „Ce auz d~[tept, mon cher!” se

minuna Mitic~, mereu al~turi.

Taraful se a]inea – unde altundeva? – pe

lâng~ hanuri [i cârciumi. Cu l~utarii pu]ului]i de

s~rb~toare – atâta ]oal~ primenit~ ce mai aveau [i

ei, s~racii! – \ncepea [i se termina o noapte de

inim~ albastr~. Când se lega chindie, de nu se

mai auzea om de om, ]iganii treceau la ureche de

mesean, unde le era locul, zicând amar, de ocn~,

„Spune, spune mo[ b~trân” ori „S~-mi cân]i,

cobzar”. Le tot repetau, „balaorii”, de câte

chefuri [i cheflii erau.

Roman]e [i tangouri cântau Zavaidoc, la

[osea, la Hanu` Galben [i Bordei, ori Jean

Moscopol, prin locande din centru, posp~ite, cu

lume bun~, curve de lux [i aventuri uimitoare...

42

Ehehe, câte guverne n-au c~zut din pulpana unor mofturi de la Cina [i

câte tr~d~ri eroice [i adulteruri virtuoase n-a t~inuit Continentalul! Câte averi

nu s-au sleit, neputincioase, pe jache]ica verde, f~r~ mâneci, a don[oarei Zozo

de la Mon Jardin... ßi dac-a]i [ti, oameni buni, cât~ istorie au f~cut cheln~rii

trecu]i prin ciur [i prin dârmon de la Athenée Palace... Ce zeflemea [i ce

spoial~ anapoda au p~timit aici, pe albia seac~ a Bucure[tioarei, toate lucrurile

serioase, adânci, f~c~toare [i desf~c~toare de lume...

Tare m~ mai tem c~ asta-i muzica ce le place `mnealor, bucure[tenilor!

43

44

P e la 1920 viteza era o mod~, motoarele, un hobby, iar campionii eroi

na]ionali sau semizei.

çn cucoane, mai ales, cine s-ar fi gândit, d~duse strechea ma[in~riilor!

B~ie]oase foc, româncu]ele de familie bun~ se b~gaser~ cu de-a sila \n

trebile b~rba]ilor, taman cele mai primejduitoare, mai ceva ca sufragetele!

Era [ic s~-]i frângi gâtul \n damf de naft~, nimic mai nurliu [i de bon ton

decât ni[te mânu]e jegoase de ulei! Dudui]ele le-ncercau pe toate, pe rând

sau deodat~, care cum era de candrie: aeroplan, yacht, motociclet~,

para[ut~, automobil! Urlau gazetele: pe uscatul, pe apa [i \n aerul lumii

erau numai damicele din România!

Dar nici cu dân[ii nu mi-era ru[ine! Bugatti \l luase pilot pe Jean

Calcianu, iar echipagiul Petre Cristea câ[tiga tot, raliul Monte Carlo ca [i

Nurburgring. Nu mai puteau europenii de r~ul lui! Nu era marc~ de

automobil care s~ nu fi fost adus~ [i \ncercat~ \n Bucure[ti. Alte]a sa, prin]ul

Bibescu (nebun om, [i doar ma[inile i-au luat min]ile!) \nfiin]ase al treilea

club de automobili[ti din lume, atelierele Leonida reparau Studebacker [i

Daimler Benz-uri (\ntr-o vreme când nimeni nu cuteza s-o fac~), Ford

prinsese cheag pe Br~tianu [i acareturi lâng~ viile Floreasca, nu departe de

moar~. Curgeau \n târg, ca ploaia, nout~]ile occidentului, dar mai ales

pârâiau, scoteau fum, alergau, ridicau nori de praf pe uli]e, speriind caii [i

mahalagii cinsti]i.

Se-ntâmpla, ca [i azi, c~ un automobil nou, limuzin~ de nababi, \nc~

nepatentat~, lua mai \ntâi ochii puzderiei de gur~-casc~ de pe Calea

Victoriei, [i abia apoi pe ai celor de pe Berliner Strasse sau Seven Street! P~i

cum s~ te [tie [i s~ te pizmuiasc~ lumea c~ ai bani, dac~ n-ai ~l mai prima

Bentley, de nu-l are nimeni?!

IIuuttee ccaa gg~~nndduull!!

45

46

Vedeai de toate \n urbe. Automobile de

serie, zise de pia]~, ori coupé-uri, breack-uri,

berline. M~rci de peste tot, Fiat, Dodge,

Mathis, Renault, Lincoln, Buick, dar [i

limuzine, Rolls Royce, lucru de lux, ce s~ zic...

Duminica, când nu erau curse de trap,

bucure[tenii \nseta]i de distrac]ii mondene,

apusene[ti, d~deau fuga s~ priveasc~

mitingul aviatic ori \ntrecerea de automobile

sport de pe [oseaua Jianu, dintre Pia]a

Victoriei [i hipodromul B~neasa. Iar la marea

curs~ Bucure[ti-Bra[ov, cu legenda ei de cale

lung~ [i plin~ de primejdii, n~v~leau nebunii

din toat~ larga [i din ce \n ce mai rapida

lume, ca mu[tele la miere!

çn Bucure[ti, automobilul a fost parc~

din totdeauna a[teptat. A c~zut din cer lâng~

cotig~, s~ zici c-a fost acolo [i ieri, [i acum

trei ani, [i-n vecii vecilor! A tras – \n râsul

lumii – pe dreapta m~garului, ca la el acas~.

Dar mai ales, a intrat \n familie, ca

membru deplin, pe u[a din fa]~. Un fel de

unchi sau de m~tu[~ din America. Obligat te

pozai cu Packard-ul, cum te pozai cu consoarta

la nunt~: o datorie moral~, un certificat de

uniune, o m~rturie de amor ve[nic.

47

48

49

50

D e nu te vedea lumea dou~ zile pe Calea Victoriei, ling~veai ori

murise[i. Nu era cu putin]~ s~ fi fost bucure[tean [i s~ nu fi ie[it \n toat~

ziua pe singura strad~ din ora[.

Aici b~tea inima urbei! S~ fi disp~rut tot târgul: dac~ r~mânea Calea

Victoriei, r~mâneau [i Bucure[tii!

ßi de erai negustor cu stare [i de erai advocat ori b~rbat din fruntea

]~rii, dac~ nu te preumblai – hai, nu de la Pia]a Victoriei, c~ doar nu-ncepea

lumea cu Ministerul de Externe, dar de la Ateneu la Cercul Militar – nu

existai! Spune]i-i forum, spune]i-i agora, c~l~torie sacr~, pelerinaj ini]iatic,

spune]i-i cum vre]i: pe Calea Victoriei se \ncredin]a bucure[teanul, zilnic,

c~-i \n via]~, \ntr-o lume \n care toate sunt la locul lor, cum trebuie s~ fie!

Putea s~-]i putrezeasc~ b~netul \n cinci saltele, ori s~-]i fi ]inut

mo[iile de la Crânga[i la Tisa, s~ fi avut zece fabrici \n Dude[ti [i dou~

pu]uri de naft~ la Ploie[ti! Dac~ nu treceai pe cale, prin fa]a Cap[ei, \n

rând cu ceilal]i, tacticos, mar[andând cu ochii-n toate p~r]ile, s~ nu ratezi

vreo salutare (Doamne p~ze[te!), nu te lua nimeni \n seam~. Te

condamnai singur la uitare...

„„AAmm,, nn--aamm ttrreeaabb`̀““......

51

¥ine]i minte, nu-i a[a, \ntrebarea pus~ de un poporan politicianului:

„Da` la Cap[a mergi?”

Nu venea nimeni \n haine ponosite [i te[menite, de cioflingar neobr~zat.

Tot omul se \n]olea cuviincios. Ce era el – s~r~can, hâr]ogar, student, lefegiu

– tot g~sea 3000 de lei de-un costum [i-o p~l~rie (var~-iarn~, bucure[teanul

interbelic nu umbla pe Calea Victoriei cu capul gol!)

Promenada ]inea pân~ târziu, \n fapt de noapte. Mai o remarc~

crudel~, mai un flirt, mai o ochead~ piezi[~ de fante, complimenturi,

]âfne, ma[ina]iuni, parapoane, comeragiuri, mai un ifos de cochet~... Dar

nu ridica nimeni glasul, nu se strop[ea nimeni. Puteai l~sa fat~ mare de

m~ritat la drum de sear~, se-ntorcea cum plecase. P~i se preumbla vod~

singur prin mul]ime, curtând demoazele-n v~zul lumii, [i nu s-ar fi sume]it

o copil~?!

A da o rait~ pe Calea Victoriei era [i cea mai ieftin~ [i cea mai dorit~

distrac]ie a bucure[tenilor. Atâta bucurie aveau: s~ se vad~ unii pe al]ii, s~

se simt~ aproape. Sigur, nimic nu-i \mpiedica s~ se urasc~, s~ se toace-n

[antagii, bârfe [i machiaverlâcuri sângeroase. Pe cale aflau to]i \n ce

dandana era fiecare, ce „fran]uzoaic~” nou~ \i pap~ banii unuia, cu cât a

pr~d~lit prefectul fondul orfanilor. A[a cum afla fiecare ce can-can-uri

maloneste erau de [tiut despre to]i ceilal]i.

Mersul ~sta agale prin [uvoiul de plimb~re]i nu-i oprea s~ se venereze

ori s~ se pizmuiasc~ de moarte, s~ se caute, s~ se despart~, s~ se

\mpreune! Dar \n]elegerea, contractul dintre ei era s~ fie al~turi \n vremea

~stor fapte, s~ fac~ toate astea ochi \n ochi, [i s~ r~mân~ astfel.

Nimic mai democratic ca marea preumblare! Zi de zi, se desfundau

mahalalele [i se goleau palatele, ca s~ se umple o singur~ strad~. Calea

Victoriei nu era un obicei, era o lege a ora[ului.

52

C um de-ntoarce bucure[teanul, într-o clipit~, ca-n boscoan~, pojarul,

ucig~tura verii, spre un bine ne]~rmurit ? Cum de poate el s~ se desfac~ n~pristan

din buclucuri [i griji, taman când e pus de fa]~ cu doi mici ? V~-ntreb, cum a ajuns

el de a ridicat - acum atâta amar de ani - nu stavil~, ci masc~ nou~, râz~cioas~,

vipiei îngrozitoare? Ce ornic orbete [i zvânturatic i-a f~cut lui farmazonie, de a

putut înturna r~imea vipiei în bun~tate a firii ?

Da, da, gr~dina de var~ era t~râmul fermecat unde z~duful plumbiu al lui

cuptor [i mai cu seam~ gustar - în august e prigoana ap~s~toare, pârjolul

Bucure[tilor! - f~cea, ce bosc~rie, parte din fericirea scurt~ a omului, din

bucuriile mustoase numite mititei [i vin rece, chef [i haraiman, l~utari [i umbr~

de aca]ie boiereasc~.

Otr~vit de dogoare prin od~i, scârbit pe str~zi de cazna ar[i]ei, bucure[teanul -

chiar el, cârtitorul [i prepuelnicul ! - avea un loc[or în care negre[it credea. De cum

p~[ea, nu neap~rat în umbra m~t~soas~ a plopilor de la „Bolta rece”, ci chiar [i

numai între mescioarele mu[cate de pârjolul crudel al apusului - dar sc~ldate în

spuma berii - de la „Monte Carlo” [i „Bufet”, gata, uita de vadeaua p~surilor,

intrând parc~ în vraja unui lesnicios paradis. „La buturug~” hot~râse lumea nume

frunzarelor unui platan b~trân, înt~rind sadul popular al cârciumioarei de pe locul

vechii br~h~rii din Ci[migiu !

Adio r~p[tiri [i pizme! Uitate-s matofirile [i co[toroabele cr~pate de

usc~ciune... Îi ajungea n~cl~itului oblojul, stacana cu bere pe mas~ ? Techer-

mecher se mântuia din strânsorile vie]ii! Soarele, pân~ atunci vr~jma[ [i nepriitor, i

se sucea prieten. De unde pân~ acum blestema z~pu[eala, deodat~ n~du[ea cu

bucurie, se sorea cu deliciu. Îl luminau, ca un nimb, jarul gr~tarelor [i briantul

[pri]ului. Nu mânca, se împ~rt~[ea, râvnaci, din fleicile fripte, hartane uria[e [i

zemoase ce f~cuser~ faim~ Bucure[tilor pân~ h~t, în str~in~t~]uri...

„„MMoonn JJaarrddiinn””

53

Prin[i în jeg~raia verii de câmpie ca în pântecul muruit al

unei dih~nii, bucure[tenii î[i petreceau zilele jinduind,

asuda]i [i înseta]i, la ie[irea de sear~. A merge la gr~din~

însemna a p~r~si osânda turbat~ - fierbin]elile teribile,

caldarâmul încins, asudul cleios, tot ce avea urbea mai

pr~p~stuit - spre a trece într-o alt~ lume. P~[eai, [i [tiai c~-i

fermec~tur~, într-o nesfâr[it~ s~rb~toare, f~r~ m~sur~, lege

ori timp. Aceea[i c~ldur~ smintit~ de pân~ atunci ]i se

întorcea, târla-mârla, binefacere...

Fie ea cuprins~ în miezul târgului, ca „Otetele[anu”

(vestita „academie de la teras~“,„afum~toarea de vorbe“,

arena de pietri[ a paschinadelor [i furlandiseala firosco[ilor

cu lavalier~ [i verb~ înfl~c~rat~), fie mal de lac cu mese

n~p~dite muchelef de s~lcii [i glasuri de filomel~ ca

„Bordei”, fie [i-o încropeal~ de trei sc~unece ocupând

abuziv trotuarul, ca „Leul [i cârnatul” ori „La ochiul lui

Dumnezeu”, gr~dina de var~ era vlasta, izbava marelui

ora[. Cea mai des pomenit~ - de toat~ madea [i suflarea ! -

institu]ie, prin lunga, co[covita var~ bucure[tean~, înecat~ în canicule [i tempeste...

C~ci gr~dina nu era, ca ber~ria, loc b~rb~tesc. Ci agor~ de iboste rânduit~,

temei al înso]irii familiale. S~-]i sco]i consoarta la gr~din~ era ceremonie sanct~,

declara]ie de stabilitate, leg~mânt [i strigare în obrazul lumii [i al cerului.

Trei datorii sfinte avea b~rbatul bucure[tean c~tre femeia lui: s~-[i puie pirostriile la

biseric~ în fa]a oamenilor [i a lui Dumnezeu, s~-i dea numele [i trupul s~u [i s-o

scoa]~ vara, m~car [i-o dat~ pe s~pt~mân~, la gr~din~. Bine, nu-i iei vizon, n-o duci

la b~i, la C~ciulata, n-o mai învrednice[ti cu musaadele [i br~]ea cu nestemat de la

Papazian... Dar nici la gr~din~ s~ n-o sco]i, m~i frate?!...

54

D ac~ nu erai v~zut pe Calea Victoriei erai mort, dac~ nu te f~ceai

v~zut la hipodrom, erai falit. A nu veni la hipodrom era totuna cu a striga-n

gura mare c~ ai dat de fundul sacului.

Iar dac~ veneai [i erai dam~, atunci c~dea cerul pe tine: trebuia s~ fii

\mbr~cat~ \n spuma m~rii! B~rba]ii? çi doare undeva, pardona]i: p~l~ria pe

cap, pantofii \n picioare [i-s sco[i ca din cutie!

Cuconetul, \ns~? Vai de mine [i de mine, ce bucluc!

Hipodromul, cândva loc sacru, turnir stra[nic

b~rb~tesc, devenise domeniu prin excelen]~ feminist,

aren~ de \nfruntare a elegantelor. Nu telegarii tr~puiau

acolo, cine se uit~ la o r~pciug~? Cucoanele! Sexul

frumos! Crema de parte femeiasc~ a societ~]ii

mondene se-ntrecea la B~neasa! Se b~teau \n rochii,

volane, paruri, \[i puneau \n joc reputa]iunea de dive

bine \mbr~cate... Un duel f~r~ \ndurare pentru \nvinse.

Ce s~ pui pe tine duminica asta? O ]inut~ cochet~? Mda, dar ar fi ni]ic~

exagera]iune, dumnealui a zis c~ vrea iar s~ candideze... Ceva nou-nou],

sclivisit, abia venit de la Paris? Lucrul nou e pentru ]oape [i not~ri]e. O

rochie ampl~, somptuoas~, ca un roman]? Da, dar cum s~ te faci deosebit~

de o amant~, sau mai r~u, de o ]iitoare de babalâc?

çnnebuneai, nu alta! Nu mergeai la modist~, mânai bri[ca dup~ ea, c~ci

totul trebuia s~ r~mân~ secret.

çndat~ ce sosea, \ncepeai travaliul cel nenorocit: cereai, r~cneai, implorai,

pretindeai, plângeai, pl~teai! Puneai biata croitoreas~ la cazne, o stârneai la

n~scociri, o cople[eai \n ardoarea promisiunilor, \n bahna amenin]~rilor, doar

doar – i-o veni vreo idee [i s-o-ndura s~-]i coas~ ceva deosebit. Adic~telea ceva

DDaarree ddee sseeaamm`̀

56

perfect, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Nici scump, dar s~ nu par~ ieftin, nici

nou, \ns~ s~ zici c-atunci e purtat prima oar~. Ceva de bun gust, unic, f~r~

cusur de elegant [i de discret, dar original [i str~lucitor, s~ te remarce to]i [i s~

te dea la gazet~.

A te \mbr~ca pentru

hipodrom era o uneltire

\mpotriva tuturor. ßtiai c~ puteai

pierde. çns~ nu asta ar fi fost

zamparaua. Alta era grija, mai

rea ca spaima mor]ii: s~ fereasc~

Dumnezeu s~ te fi potrivit la

culoarea nasturilor ori la

broderia mânecii cu alta!

Nu era mai mare suferin]~ [i

ru[inare pe lume. Pe cus~toreas~

o spânzurai cu benti]a de la

decolteu, o be[teleai, \i scoteai

ochii, m~ rog, sc~pa u[or. Pe

rival~ \ns~, o urai de moarte tot

restul vie]ii: [tia, du[manca, ce

r~u \]i pricinuise!

57

59

D e Sâmb~ta Rusaliilor, când venea timpul Mo[ilor cei de var~,

bucure[tenii de pe margini apucau de d~ruiau. A[a f~cuser~ la vremea lui

1200 – zic unii z~p~ci]i c-ar fi oarece semne – a[a fac [i-acum. Dar nu

pomana de lapte [i vin, nu g~telile u[oare de var~ (tot felul de ghivecele, de

sorbeli din dovlecei \n floare [i v~rzuc~ nou~), nu m~t~niile de bogdaproste

ale babelor bisericoase erau chi]ibu[ul acelor danii. Ci oalele! V~lm~[agul de

oale de Horezu, Pucheni, Muntenii Buz~ului, ba chiar [i Bihor [i Corond, de

la un timp...

Se-ntindea târg \n coasta Halelor Obor, \nc~ de cu mai. ßuvoi t~rcat de

p~mânt ars, c~pi]e de ulcele, blide, c~uce, ceanace, toate \mpestri]ate [i

lustruite. Ieftine ca braga! Pre]~luite cu leg~tura, nu cu bucata, m~surate nu la

num~r, ci la ochi [i la gr~mad~. Luau mahalagii câte o c~ru]~ odat~, [i nu

socoteau cât au luat [i cât au dat. Veneau Rusaliile!

D~ruiai tuturor, primeai de la to]i! Plocon de s~ n-ai unde-l pune! Peste

an, oricâte ai fi spart, nu-]i mai trebuiau oale [i str~chini noi.

AAii ssppaarrtt ooaalleellee!!

60

A lta acum: nu mai putea

lipsi omul nici de la petrecerea

câmpeneasc~! Ba, spre a fi verde,

de-ai no[tri, se cuvenea s~ [tii juca

„C~lu[ul“!

Lacom~ de dragoste mai era [i

glia str~bunilor! Pân~ mai ieri, a fi

patriot cerea, vezi bine, a-]i ar~ta sim]~mintele la bun~ vedere, a l~crima

bun~oar~, la vederea tricolorului \n~l]at pe bolta azurie sau pro]~pit pe mijlocul

mesei \ntinse, \ntre talgere [i oale pline. Tot a[a, a blestema neao[, gros, ca

surugii de pe apa Gârli]ei. Dragostea de mo[ie mai cuprindea [i alte semne,

ne\ndoielnice: a te cruci gros, str~mo[e[te, la biseric~, la [tos, la pa]achine [i cu

orice alt~ ocaziune, a rosti pretutindeni c~ poporul e suveranul na]iunii [i c~

suntem to]i datori a-l sluji f~r~ preget (aici se cuvenea o ap~sare a vocii).

Nu trebuia uitat a certa tuturor c~ de ce au l~sat o mie de ani str~inii s~

fure bog~]ia ]~rii [i Ardealul pe mâna ungurilor, apoi a l~uda, cu glas podidit

de turburare, tot ce-i românesc, prin urmare nepieritor [i des~vâr[it. A te jura

fiu din doi mari b~rba]i ai anticilor, Decebal [i Traian, era, f~r~ \ndoial~, lucrare

de adev~rat om al p~mântului. Dar aci se cerea, f~r~ ezitare sau temere,

ad~ugire despre superioritatea civiliza]iunii romane, care a nevoit asupra

dacilor, formând stirpea cea mai nobil~: poporul nostru de gint~ latin~.

Iac~t~ \ns~ c-a ap~rut [i alt~ asemenea mare, adev~rat~ [i adânc~ dovad~

de iubire fa]~ de neam [i de ]~râna mam~: a participa, \n rândul dintâi dac~ se

putea, al~turi de guvern [i de majest~]ile lor, la serb~rile folclorice. De când

d~sc~limea lui Dimitrie Gusti adunase la Bucure[ti case, scule [i ve[minte

s~te[ti, ba chiar [i ]~rani [i me[teri din tot locul, ne mersese veste \n lume.

VVeecc

iinniicc

iiaa,, dd

oomm’’llee

,, ss--aa

nn`̀ss

ccuutt ll

aa ]]ee

aarr`̀!!

61

Venea tot str~inul, chiar [i de la Paris, s~ vad~ Muzeul Satului, nu mai prididea

târgul de bog~]ia [i grija altora.

Cum s~ treac~ bucure[tencele pe lâng~ a[a ocaziune?! Iute ie[ise mod~

nou~: n~frama, iia, alti]a, opincu]ele ajunseser~ la putere.

Aflaser~ dumnealor, damele bine, neveste de mini[tri [i doamne de la

curte, bun mijloc de-a [i ar~ta nurii, dar [i amorul patriotic: se-mpodobeau \n

strai popular. Ba chiar [i la Camer~ s-au ales suflete cu afund~ sim]ire

româneasc~, ale[i ai na]iei de-au venit la consilii \n bundi]a [i cioarecii

p~rinte[ti.

62

D e pe scenele cu stare [i evghenie din Parcul Carol [i Muzeul Satului [i

de pe scândurile tocite de zburd~ciunea circ~reasc~ de la Mo[i, folclorul a

coborât \n uli]~, r~spândindu-se neastâmp~rat peste tot: pe stadioane, \n pie]e,

pe bulevarde... S-a apucat \ns~ de politic~, urcând iute [i nest~vilit \n cin: din

port s~tesc ajunsu-s-a strai popular, ba chiar [i costum na]ional...

SS~~rrbbaa ppee ffuurraattee

63

S-au \nv~]at repede bucure[tenii cu dancing-ul ziua-n amiaza mare!

Mai ceva ca francezii! Ei, care d~n]uiau numai seara, la pâlpâirea vinovat~

[i a]â]~toare a faclelor, [i-au g~sit pl~ceri de prânzi[or, taman când \]i

mije[te lumina ochii [i te turte[te mai tare soarele-n cap. Ce-nseamn~ zece

ani de pace!

Nu dansai pe daiboj, f~ceai consuma]ie, la mese, un macmahon

demoazelele (apa de Seltz o aduceau ni[te or~deni, luau jupânii cu ridicata

de la alde Otetele[anu), o baterie de vin la frapier~ domnii. Printre fox-trot-

uri \nfierbântate mai cereai b~iatului ceva ajutor [i r~coreal~, o citronad~ cu

o lacrim~ de liqueur de l~mâie, ba [i

un mazagran. Sau, dac~ erai jun~

fraged~ [i ne\nv~]at~ la rele, un

capu]iner, s~ aib~ lumea de ce s~-[i

dea coate, \nveselit~. Domni[orii

preferau cafeaua tare, p~h~ru]ul de

cognac [i ceva ron]~ieli, simi]i [i

s~r~]ele, s~ prinz~ puteri.

O mod~ era cea a dansului lasciv,

apropiat, „Iubesc femeia de dor

nebun~” suna versul unui [lag~r,

„blond~ sau brun~” sim]ea berbantul

nevoie de preciziuni eliberatoare (\n

romanele zise „roz“ ori de 15 lei \nc~

nu \ncepuse nimeni a vorbi de ro[cate

sau de [atene, iar cinematograful era

[i el doar, tran[ant, alb-negru). Band-ul

„„PPaarrcc`̀ iieerrii ttee--aamm vv`̀zzuutt......““

64

cânta neobosit, r~scolitor (cel pu]in!), saxophonul [i trompeta cu surdin~

stingeau ziua \n alb~streli (blues-uri?) nostalgice.

De bon ton, prietene, era s~ miro[i delicat [i b~rb~tesc, ca-n foiletoanele

de la gazet~, a paciuli, s~ ai privirea fierbinte, umbrit~ misterios de un p~r

perfect piept~nat, str~lucind de briantilin~. Trebuia s~ te ]ii drept, \n]epat.

Perfec]iunea cupei, cuta costumului de grenadin~ bleumarin sau de casha \n

culoarea untului \]i hot~rau, pare-se, via]a.

Tu, domni[oar~, ai fi avut o rochie alb~ de in, cu funde de marchizat, [i o

tunsoare scurt~, obraznic~, à la Mary Picford. Ai fi fost prea tân~r~ pentru

ardoarea argentinian~, senzualitatea dansului cel mult te-ar fi stânjenit, nici pe

departe tulburat. Sor~-ta ar fi fost [i ea pe ring, purtând p~l~rioar~ – de

comand~, de la modist~, nu de la pr~v~lie. De, e mai mare! Cea mic~, cu

ceilal]i doi fra]i, ar fi stat \n priveal~, la mas~, pe de l~turi.

Bunicii mai lipsesc, s~ m~ firitiseasc~: „Aferim, a[a s-ar fi-ntâmplat!” Ce s~

le zici, dr~gu]ii? Halal s~ v~ fi fost, boieri dumneavoastr~!

66

ç n Bucure[ti, toamna venea când se luau scaunele din gr~dina

Ci[migiului [i de la ßosea, s~ le ad~posteasc~ prin hambare.

De le strângeau la prânz, pe soare brum~rel, c~lâu da` \nc~ \n

putere, la c~derea nop]ii negre[it ploua.

R upt de frigul nop]ii, b~trânul rudar \[i \ncepe a[teptarea unei dimine]i de

octombrie. O fi tocmai din s~la[ele de la Pietro[i]a [i a venit cu trenul toat~

noaptea, la clasa a III-a? Sau e de mai aproape, de la Bulbucata [i Tei[ori, unde-s

c~suliile cele noi de lingurari, [i s-a aciuat \n vreo cotig~? Ori s-o fi culcu[it, bietul,

de cu sear~, \nvelit \n jarcal~u-i peticit [i \nflorit, pe vreo tarab~, \n pia]~, s~ prind~

vad?

Cui \i pas~? E Pia]a Mare, vine borcaniada de toamn~, cuconi]ele prosperului

an 1928 nu vor lipsi. Dac~ \[i laud~ marfa cum trebuie, mo[ul va fi adunat c~tre

prânz destul cât s~-i ajung~ de-o ]uic~ fiart~, o strachin~ cu zeam~ cald~ de

m~runtaie la birtul pie]ii [i câ]iva b~nu]i pentru alte, multele nevoi.

Ce f~c~le]e, umera[e ori cioc~na[e de [ni]el n-a vândut la târg, le va pr~p~di

mai ieftin prin ora[, strigându-[i marfa pe str~zile pustii. Va ajunge acas~ – \l

a[teapt~ ai s~i ca puii, cu ciocurile deschise de foame – la noapte, mâine, ori când

o fi, numai dup~ ce va fi dat tot ce a cioplit peste var~.

Pierzi, câ[tigi, negustor te nume[ti!

DDee ll`̀ssaattaa vvrreemmiiii

VVooiiaajjuurrii ddee ttooaammnn`̀

67

68

Î n Bucure[ti, toamna venea ca o

întoarcere spre trecut. Î]i era în sfâr[it îng~duit

s~ te scalzi la vedere în flac~ra l~cr~moas~ a

obâr[iilor, în pl~cerile groase, str~mo[e[ti.

Urbea înnebunit~ de poft~ tr~ia o ocupa]ie

frenetic~, z~p~cit~ : se deschideau must~riile!

Primeai potârnog c~tre bunii cei zbârci]i [i

c~su]a lor de la ]ar~. Î]i reg~seai sortita veche,

înfulecând acelea[i pastrame teorisite temeinic

de mii de ani, aceea[i m~m~lig~ t~tâneasc~

(doar c~ nu mai era de mei), bând însetat din

ulcic~ nou~ acela[i must asprit, teslimarisit de

la însu[i p~rintele na]iunii, riga Decebal.

Într-o singur~ zi, la mijloc de vini]el, ora[ul

înverzea misterios, îl n~p~deau mald~re de stuf

[i papur~. V~leleu, duhlea urbea a damf de

butoaie, a fum [i s~r~tur~ fript~, se-nvârto[a

de glas vesel [i r~gorit de podgorean, se

cl~tina sub treap~d de chervane ! Pastrama

înc~ zemuind [i poama dulce [i gras~ de

razachie coborau împreun~ de la munte [i de

la deal, spre a se înfr~]i cu târgul, în datina

desc~tu[at~ [i glogozit~ a bel[ugului.

ßi închipui]i-v~ o sear~ de septembrie târziu,

numai ce-a fost Cârstovul viilor, ieri au intrat în

ora[ dr~g~[enenii, coco]a]i în vârful carelor

LLaa mmaassaa cciioobb`̀nnaa[[uulluuii BBuuccuurr

înc~rcate cu struguri de Crâmpo[ie [i Braghin~. Pe t~p[anul de la ßosea,

înconjurat cu ostre]e de stuf, boii rumeg~ lini[tit, priponi]i larg de teascurile grele

de stejar. Printre floacele spicelor de trestie se întrevede ploaia de stele. Ai zice c~

se [i aude: fo[nesc doar, frunzele castanilor... Se deslu[e[te [i un alt zvon ciudat,

un fel de ]ârâit înfundat. E mustul, fierbe, r~suflând greoi, în butoaiele învelite în

trestii, devenind n~praznic tulburel. M~m~ligi fierbin]i [i pastrame duhnind ca

iadul, spin~ri [i pulpe de noaten abia atinse de sare [i de dogoarea jarului, cârlani

întregi, adu[i de ciobanii din Muscel, de pe valea Arge[elului, fumeg~ pe

m~soaiele de lemn. L~utarii au început o geampara, sunt porni]i pe chef, vor

cânta pîn~ la pierderea puterilor! Cânt~ [i mesenii, în cor n~zdr~van, [chiop ca

huietul lui aghiu]~, azi suntem nemuritori.

69

U sturoi, nu f~ceau mul]i... Teleorm~nenii, dac~ e s~-i socotim dintâi pe cei

de pe lâng~ cas~, [i jienii de jos, pân~ spre Cetate. Era un usturoi zis ]ipoc, m~runt

[i vârlav, l~tr~u de iute, \]i s~rea c~ciula de la primul c~]el! Gr~dinarii, chiaburi sadea

– erau ani \n care cine avea usturoi avea nestemate – \l legau \n funii de trei ar[ini [i

\l c~r~u[eau pe tot la ora[, la pia]a numit~ de flori de iarn~. çl stivuiau ori \l purtau

prin târg, a[teptându-[i r~bd~tori clipa.

ßi ea venea! Cu pu]in \nainte de Sfântu` Andrei, când se ar~tau n~lucile iernii

[i, obicinuit, treceau primele pale reci, ]ipa peste urbe o vântoas~ \nghe]at~ ca o

suflare de moroi. V~leu, ce spaim~! D~dea stenahoria-n bucure[teni! Cump~rau

\nfrico[a]i usturoiul ca pe pâine, uscau pia]a \n câteva zile. Ungeau cu el, pe

\ntrecute, tocurile u[ilor, piteau c~]ei sub pern~, sub limb~, \l ascundeau \n sân, \l

storceau sub buci ori \ntre pulpe. Dulci [i \nmiresmate trebuie s~

mai fi fost nop]ile acelea de amor!

çn noaptea de Sântandrei p~zeau usturoiul. Se adunau pe la vreo

gazd~ [i, treji pân-la ziu~, chefuiau, gel~peau [i risipeau bezmetic

vr~ji. Bezna se-ntina de farmece de dragoste. Dev~lm~[ie mare,

nu mai [tiai – [i nici c~-]i p~sa! – care-i fat~ mare [i care-i nevast~

la casa ei, care-i becher r~mas fl~c~u unguresc, [i care-i om

\nsurat, enoria[, vorba aia! Nu pot s~ v~ spun ce se \ntâmpla, de

fapt, \n acea noapte, \n ce blestem~]ii [i \n ce necur~]ii intrau

s~rmanii români spre a goni strigoii [i iazmele subp~mântului...

Diminea]a \i prindea mahmuri, \mpu]i]i de damf de

usturoaie, p~c~to[i ca talpa iadului, dar, of, salva]i, \nc~ o dat~!

Se \ntorceau spre biseric~, cerând iertare [i milostenie Domnului,

sp~[i]i pentru \nc~ un an. çn Bucure[ti, zic unii, eternitatea se

m~soar~, iar zeii lumii se convoac~ cu ora.

UUssttuurrooii nn--aa mm~~nnccaatt,, gguurraa nnuu--ii mmiirrooaassee!!

72

M i-a pl~cut la nebunie poza asta! Ce for]~ \ncrez~toare, ce hot~râre

nestr~mutat~ [i totu[i ce sfiiciune la cei patru mahalagii, \n parte ]~rani, \n

parte...

„çn parte” \nc~ nu [tiu ce ar putea fi. Mi-i \nchipui me[te[ugari c~p~tui]i,

jupâni cu calfe [i ucenici, au reu[it de-au cump~rat pe bani pe[in atelierul cel

mare de tâmpl~rie [i dulgherie din Dristor, de la Gura Lupului, au deja

contracte cu statul de cercevele, binale [i l~zi ferecate pentru muni]iuni. Ori

poate sunt altceva, negustori, ]in cu folos pe ßoseaua Viilor o pricopseal~, o

pr~v~lie de unelte agricole, sunt \n vorbe s~ mai ia [i magazie de cereale la

barier~, pe 13 septembrie, lâng~ Poligonul de trageri, ba chiar [i un mic obor

la Chiristigii... Oricum, au pornit-o pe un drum sigur, de acum \ncolo tot ce vor

face va fi solid, daraver~ serioas~, \n care s~ cread~ ne[tirbit.

Potrivi]i de stat [i gro[i la trup, na[ii sunt doi butuci solemni, au \nlemnit

otova, cu pumnii strân[i. Hainele sunt de gata, ieftine, abia se ]in de ei. Prea

mici, auzi cum se \ntind pe la cus~turi. Stofe proaste, lân~ cu bogasiu,

cârpeturi, par nec~lcate. S~rb~toarea vine mai degrab~ din lumân~rile

b~trâne[ti, \mpodobite \mbel[ugat cu flori de gr~din~ [i ieder~. E toamn~,

daliile dar mai ales crizantemele au \nceput s~ se ofileasc~. Mirii au \nc~ gra]ia

tinere]ii, unduiesc \nc~. Nunta asta i-a legat definitiv, de-acum sunt to]i patru

uni]i de un jur~mânt, vor r~zbi \mpreun~.

EE nnuunntt`̀--nn mmaahhaallaa!!

73

ç n ajunul lui noiembrie, iar dac~ se zbor[ea vremea

chiar [i mai devreme, la \nceputul lui octombrie,

bucure[tenii aprindeau \n toate pie]ele marele „foc al lui

Sâmedru”. ßi la Bibescu Vod~, [i la Hala Ghica, [i la Pia]a

Mare se ardeau, la gr~mad~ – [i ce gr~mad~! – toate

co[urile vechi, desfundate, mucezite, \mpu]ite de vipia [i

zemurile verii. Era un fel de „ziua recoltei”, nu se intra \n

meremetiselile [i iure[ul toamnei, \n bel[ugul ei, f~r~ acest

rug purificator.

Abia apoi se puteau apropia damele de grijile c~m~rii! Abia atunci

\ncepea, \ntemeiat, forfota cobili]arilor [i gavanoaselor pentru iarn~, a

berbân]elor [i burdu[elelor pline cu brânzeturi de Câmpulung [i Penteleu, a

beciurilor ticsite de ceap~, morcovi [i cartofi, a poli]elor \mbâcsite de t~rt~cu]e

ori bostani pl~cintari. Atunci se dezlega dârdora putinilor \nfundate cu

telemea moc~neasc~, de Sibiu, [i machidoneasc~, de Dobrogea, atunci se

ridicau peste Dâmbovi]a miroaznele de magiun, de mur~turi la

slatin~, de o]eturi, de bulioane, de ghiveciuri la borcan, de fum

de pastrame, de struguri tescui]i [i drojdii proaspete. Atunci

curgeau peste târg poloboacele de vin de la Valea C~lug~reasc~

[i Vânju Mare, b~rdacele cu tulburel de la Dr~g~[ani, tâlvurile de

]uic~ de V~leni de Munte...

çngeri s~ fi trecut peste Dâmbovi]a, ar fi le[inat de poft~!

PPaasstteell ddee SS~~mmeeddrruu

76

A h, crâ[muli]ele de prin pie]e! A[a numitele birturi populare! Ce

nebunie, ce halima, ce dev~lm~[ie! Erau nu unul, nu [apte, ci zeci [i zeci!...

Fiecare pie]uic~ era \nconjurat~ de bodegu]e, ca o mân~stire de chilii (iart~,

Doamne, hula proast~!).

Mihamelele (bine s~ zicem?) mirositoare nu \nchideau nicicând: le

dereticau chivu]ele doar o dat~ \n zi, \n grab~, dis-de-diminea]~, tulburând

somnul cobzarilor tuciurii n~rui]i de istov pe câte-o mas~, dup~ ce cântaser~

pân~-n cr~pat de ziu~ unui ultim, zurliu mu[teriu. Apoi re\ncepea dârdora,

n~v~leau cobili]arii s~ lip~ie o ciorb~ de cioc~nele, feciorii cu ochii cârpi]i de

somn \[i treceau prin barb~ p~r~lu]a de saftea a zorilor.

Trei mescioare \n~untru [i dou~ afar~. „La burta lu` nea Nae”... „La trei

ciorbe”... „Pia]a de floci” ... Sau chiar... „La moartea-n vacan]~”!

Cârciumioarele sem~nau ca dou~ pic~turi de ap~. Doar umbrarul, de pre]

\n vipia verii ori la vreme bor[it~, mai d~dea har]i câte uneia, pricopsind-o cu

câ]iva mu[terii ceva mai r~sf~]a]i. çn rest, gemene toate, o ap~ [i-un p~mânt.

Dac~ nu erai de-al casei, nu le osebeai. Te-a[ezai, ageamiu, unde vedeai cu

ochii, \]i b~gai burta-n draci cu ce era prin ceanacuri [i te duceai mirat acas~,

c~ de ce atâta zarv~ pentru o crical~!

Dar, dac~ erai om umblat, ehe, se schimba calimera! P~i cine aflase rostul

osp~t~riilor de prin pie]ele bucure[tene, halal s~-i fie, era om firoscos, putea

l~sa diat~ cu ce [tia! Tr~ia ca bimba[a, nimeni nu \nfuleca mai din gros [i mai

degeaba ca el!

Nici un birta[ nu lucra la fel. To]i aveau cuhnia plin~ de acelea[i

zahanale: zemuri acre, ostropele, ghiveciuri m~cel~re[ti. Dar fiecare le

mitocosea diferit. Avea fiecare meremeturile lui: la tuslama venea c-un

schepsis, la potroace cu altul... Ce mai tura-vura, care-i jupânul care s~ nu

LLeellii]]`̀ cc~~rrcciiuumm`̀rreeaass`̀

78

79

[tie chichirezuri când \[i las~ berbecele

sorbeala prin ceaune? Câ[tigul era s~ fi

aflat care era dibaci [i care doar sârguincios,

c~ci \n bucate, z~u, râvna n-ajunge...

Pre]urile, ca la comând! Trei gologani [i-o

poman~! Ba, la unii g~seai mai dihai

eftin~tate: „jumate-burt~”! Cum ar veni

por]ia jum~tate, pentru cei cu paralele

socotite la sânge. Iar crâ[marii cu frica lui

Dumnezeu scoteau \n uli]~, o dat~ pe

s~pt~mân~, [i cazanele cu „supa s~racului”,

cheschet pentru cei cu parale ioc. Nu c-ar fi

fost vreun jupân filotim! ¥i-ai g~sit! Chiar [i dac~ nu-s zgârciobi, cârciumarii

buni tot nu zvârl francu` pe fereastr~! Dar st~teau \n coasta a pricopsit~ a

pie]ii, lipi]i de c~s~pie [i de co[urile zarzavagiilor: tot ce nu lua lumea plin~ de

mofturi [i \nchipuiri le r~mânea lor, chilipir.

C~z~turile de toat~ mâna ce nu le vindea peste zi m~celarul –

m~runtaie, gr~simioare, momi]e [i pizdulice, m~duvioare, uger ori fudulii –

taman la birt c~deau, \n ceaunele lor afumate [i unsuroase! ßi \nc~ geaba!

Nici m~car cel mai hapsân dintre birta[i nu era nevoit a ciorp~i bor[urile,

atâta c~rnoseal~ era...

Tarapangele, tot a[a! Era pia]a plin~ de r~m~[i]e, mai ales \n faptul

toamnei, numai de haram: tot felul de verzituri zemoase, dar f~r~ dever.

Adic~telea ce d~duser~ deoparte servitoarele unguroaice, mânate de doamna

s~ fac~ pia]a: r~scopturile pu]in \nmuiate, ce fac miezul toc~ni]elor [i

bun~tatea fierturilor. P~tl~gele ro[ii [i ardei de la bulgarii din Giurgiu,

castrave]i, achiu [i pip~ru[~ de la Aduna]ii Cop~ceni, p~tl~gele vinete de la

80

Movili]a [i Co[ereni, cartofi [i ciorf~ alb~ ori ro[ie de la Lungule]u... ßi o armie

de olteni c~rându-[i \n trap alunecat, de gebea, cobili]ele cu bost~nei, pangele,

leg~turi de ceap~ [i funii de c~ciulii de usturoaie. D~deai ]~ranului o strachin~

de zeam~ mai \mp~nat~ [i un clifan de pâine neagr~ de la Assan (jimbla lui

Herdan era pentru ma]e-fripte!), s~ aib~ ce s~-ntind~ prin unsori, [i-]i umplea

trei panere! Numai s~ trimi]i cufta s~ adune!

Erau mânc~ruri simple, de hr~naci. Nu treceau ei, birta[ii, prea des pe la

bacalba[a: nu din coloniale, icre moiu [i condite fine \[i duce cârciuma zilele. La

birt nu umbli cu [ah~r-mah~r! Fleici, taic~, g~tite gros, cu m~duv~, cu

usturoaie [i ceap~ de Buz~u, s~ fie! Cu ]irimoc de Pite[ti [i must asprit din

Vrancea, doi poli burta (cum vine c~ se chema pe atunci burduful)... Ba[ca

azima cald~ de la brut~ria din col]! P~zeli grase, \ndesate, de purcel, cu

rânta[uri [i tagrin, ciorbe sc~zute de st~ lingura drep]i [i recit~ Tata`l nost!

Astea au c~utare, astea-s chez~[ia crâ[mei [i bucuria p~p~ului!

Când f~cea tuslama Mache Dragomiroiu, la Hala Traian, \nnebunea târgul,

plângeau de poft~ urbea [i de draci dom` primar, c-avea consiliu! La Matache

M~celaru, primul abur de pârg~luial~ se ridica pe la prânzi[or: burt~ umplut~

de purcel pe varz~ murat~, socotit~ cu cimbru [i pip~ru[i. F~cea s~-i vezi cum

vin n~pristan domnii [i vântur~-lume, cum se strâng ca la moa[te g~ugio[ii [i

sclifosi]ii, cum se n~pustesc [i se amestec~ ca la f~c~toare de minuni

mocâr]anii [i ciocoimea! Toat~ bolbotina [i fala lumii, dimpreun~, alerga s~

ling~ ceaunele! Nu se uita nimeni c~ unu` era ]ârfolit de-l fluierau dancii [i altu`

calic cum l-a f~cut m~-sa. ßomârla \i aduna lâng~ cazan pe to]i.

C~tre amurg, ie[eau de prin unghere necunoscute, ca lib~rcile, ]ambalagii

umbro[i [i slu]i, baragladine geniale de prin Bolintin [i Clejani. Atunci d~dea

birtul cinstea pe ru[ine [i tingirea pe clondir! Cr~pelni]a se sleia, uitat~

deoparte, se-ncingea bairamul! T~mb~l~u \n toat~ f~r~delegea, cu ulcele [i

81

n~strape golite dintr-o suflare [i sparte

de caldarâm, cu poloboace r~sturnate, cu

furie de ticni]i [i buim~ceal~

de[ucheat~... Mai ales dac~ birta[ul era

mi[elnic [i ad~uga \n [ipuri, pe lâng~

cinstita [i inevitabila ap~ de botez, [i

po[irc~, zemurca f~r~ leac a lumii! Atunci

era pr~p~d, le lua tr~sc~ul min]ile: la

omul mustit, orice holerc~-i ]uic~ de

Câmpulung [i orice samahoanc~ rachiu

de cire[e de la Baia de Aram~!

ßi mai era [i câte o birt~[i]~

gingirlie, cu teta arzoaie, prea rea de

musc~ ca s~-i treac~ ceva dinainte

b~rbatului... Ie[eau vorbe pidosnice,

b~[c~lie crunt~, nu \n doi peri, ci

bucure[tean~, grea ca plumbul topit.

„Trece lelea pe colnic [i papucii lip, lip, lip”...

„Mimi cur de fier” i se spunea f~r~ ocoli[uri uneia, „Floarea f~r~ din]i”

zicea lumea pi[icher despre o flu[turatic~ de prin Dude[ti, „Zizi flea[c~”

strigau derbedeii dup~ madam Zamfira, mireasa tuturor de la „Te-ncurci”, din

Pia]a Antonie cel Mare.

Teleleica \[i lua des bumb~ceal~: de[i moale, torc~l~u, tot o stroflocea

nebunul \n b~taie, o t~rb~cea (prea era de toat~ batjocura!). Dar degeaba,

nu-[i putea, s~raca, schimba n~ravul...

ç[i tr~gea, bietul \ncornorat, parigorie din vad, se-mbog~]ea \n râsul [i

ciuda celorlal]i. Din om vesel [i hazap se f~cea zgârie-brânz~. Apuca ahotnic

82

de-[i lua cas~ cu dou~ caturi [i ]iitoare, \ncai [i automobil, cu [ofer neam] cu

[apc~, ba[ca alte sclifoseli de \n~crit, s~ uite de mironosi]~... Dar nu se

t~m~duia, am~râtul, tot de coada curvei r~mânea, coclit de amor [i sup~rare.

Deh, via]~, cine n-o [tie?...

Mai târziu cu un r~zboi, birturile populare aveau s~ dispar~... Dar ce

diferen]~ \ntre unicul bufet sau, mai r~u, \ntre fast-food-ul pie]elor de azi [i

nesfâr[itul, de[ucheatul chiloman de acum un veac de la Dude[ti [i Pia]a Mare,

de la Halele Traian [i Obor, de la Ghica, Vod~ Bibescu [i Matache M~celaru, zis

[i „parlagiul de suflete”! Z~u, m-apuc~ lehamitea... Carnax\!

83

Se cerea toat~ lumea la expozi]iunea numit~ „Luna Bucure[tilor“.

Chiar [i poli]ia, care \[i oprise un pavilion numai al ei, spre a ar~ta

publicului, cu onoare, noile sale uniforme. Me[terul p~pu[ar se canonise [i

f~cuse manechine \n m~rime natur, din cele mai moderne materiale:

celuloid, mucava, cleiuri de Rin [i v~psele Farben. Poza ce vede]i arat~

lucrarea neispr~vit~, urmând firesc a se pune haine cuviincioase celor afla]i

cu dinapoia goal~.

Vrând a \ntruchipa de-adev~ratelea pe cei ce ne p~zeau avutul [i lini[tea

vie]ii, me[terul le \nchipuise must~]i falnice sergen]ilor de strad~, chelii

chestorilor, ori fe]e tinerele subinspectorilor cu ca[ la gur~. La cererea

maimarilor, le potrivise [i chipie vardi[tilor, \i a[ezase picior peste picior pe cei

cu func]ii [i r~spunderi grele, pusese la uniform~ de gal~, cu sabie [i

ceaprazuri, pe subcomisar.

În centrul pavilionului urma a sta temelia poli]iei [i n~dejdea ordinii

publice: un sergent cu bastonul

ridicat, gata de trosneal~ (\n

pozi]iune de lucru, ca s~ zic a[a!)

85

„„PPrriivviittoorr ccaa llaa tteeaattrruu......““

D up~ filmul de ieri, de la „Trocadero“, cu Greta Garbo, [i dup~ ce a

g~sit \n jiletca consortului un bile]el parfumat insinuant cu Opoponax, doamna

a cerut cupeul [i, aruncându-se hot~rât~ \ntre pernele moi, s-a r~stit: „La

bulevard, Ionele, la Beer!“

A intrat \n noile ateliere de coafur~ f~r~ nici o ezitare. ßoptind un trist dar

ferm „parapanghelos!“, [i-a tuns, \nl~crimat~ \ns~ neclintit~, cosi]ele neatinse

de patruzeci de ani, ondulându-[i [i c~nindu-[i p~rul dup~ moda cea nou~ a lui

1926.

Apoi, \ntrucâtva jenat~, [i-a depilat [i musta]a, la sfatul aferat al

„maestrului“ \mpopo]onat ca un profesor de igien~ de la a[ez~mintele

brâncovene[ti.

Intimidat~ de aparatura ultramodern~ [i de atmosfera de laborator, a l~sat

un bac[i[ colosal, \ndrept~]ind a[tept~rile b~rbierilor deveni]i, peste noapte,

coafori de dam~ (peste [aptezeci de ani se vor numi [i mai pompos, stili[ti).

C inematograful a b~gat lumea-n acela[i \ntuneric nivelator, f~r~ st~ri

[i avere. Acelea[i filme de amor [i aventuri \nsp~imânt~toare rulau [i pe

Bulevardul Elisabeta [i \n mahala. De-acum, [i sub]irimea [i ]opimea vedeau

la fel lumea, sorbeau acelea[i cuvinte, umblau la acelea[i „[coli“, americane,

vezi bine!

Dac~ stau s~ m~ gândesc, \n Bucure[ti, democra]ia n-a \nceput ca la al]ii,

cu Magna Carta, cu constitu]ii liberale [i cu guvern~ri socialiste, ci cu cinemaul,

cu Rudolf Valentino, soro!

86

MMuunn

cciillee

DDaall

iieeii....

..

AAuu ccee [[ttiimm`̀ nnii ssee--aarraatt`̀??

87

88

ç n Bucure[ti, nun]ile de lume bun~ se-mp~r]iser~ \n dou~. Cele mai

multe se \nf~]au cu voalurile [i jerbele frumoasei epoci de dinainte de r~zboiul

cel mare. Altele, \nc~ pu]ine, explodau \n stilul libertin – de ce s~ n-o spunem?

– al anilor nebuni.

Cine s~ fi fost cei ce l~sau m~riti[urile \n voia undei cele dulci, a sonului

gâlgâind roman]ios ca [-alt~dat~? Protipendada, sigur, c~ci nu putea face

altfel, prea ar fi fost mare scandalul vreunei dep~rt~ri de la f~loasele obiceiuri.

Apoi, locotenen]ii ce luau pe fata colonelului – „Uff, am urnit piatra din

cas~!“, se-auzea icnind din suflet soacra mic~ \n urma automobilului

\ndreptându-i pe \nsur~]ei la cheul G~rii de Nord. Tot a[a domni[oarele sensibile,

de bun~ seam~, s~r~cu]e [i de familie bun~, ce erau date dup~ fl~c~i tomnatici, cu

loc \n Camer~ [i mo[ie la Ciolpani. ßi \n general, amorezii vis~tori, cutremura]i de

lecturi a]â]~toare, romane de iubire cu coperte roz [i titluri din dou~ cuvinte:

Castelana pasiunii, Noaptea pl~cerii, Sclava pierzaniei.

Chiar [i mariajele ce uneau pompos o lume nou~, intelighen]ia ]~rii –

familia doctor X \ncuscrindu-se, de-o pild~, cu familia profesor universitar Y –

pân~ [i acestea se abandonau plutirii pe dantele str~vezii [i poem~ crepuscular~.

Duduile, ele, mai abitir ca nimeni, \[i doreau cununia \nce]o[at~ de museline

nostalgice, visau cosi]e despletite \n miez de noapte, cascade de flori tropicale,

[oapte neterminate, v~luri [i penumbr~ languroas~ ascunzând taine, aluzii,

singur~t~]i misterioase...

Avangarda, \ns~, se lep~da de toate cele ce \mpodobesc via]a. Cu rochiile

lipsite de zorzoanele cele feminine, cu p~rul scurtat \n teribila mod~ garÇon, o

genera]iune de r~zvr~ti]i f~cea din nunt~ un dancing. Nu tu flori, nu tu v~luri, nu

tu son de filomel~, nu tu cunun~ de mireas~ ne\ntinat~, nu tu pere]i tapeta]i cu

mindire, plini de secret [i frumuse]e, nu tu mobilier de eben lucrat adânc,

IIaa--]]ii mmiirreeaass`̀,, zziiuuaa bbuunn`̀......

insinuant, nu tu mire falnic [i \nstemat. To]i o ap~ [i-un p~mânt! Nunta[ii

st~teau cu straiele pe du[umele, damele, s~ m~ ierta]i, ziceai c~-s \n

combinezoane de scald~!

Nu-i a[a c~ prinde]i a auzi tobele primitive [i necuviincioase ale jazz-ului?

¥op~ielile acelea de s~lbatici, le vede]i, nu-i a[a? M~ \ntreb, [i-or fi preg~tit mirii

ace[tia, pierdu]i printre oaspe]i, cele de trebuin]~ pentru voiajul cel de nunt~?

C~ma[a vaporoas~, numai brucseluri [i falduri, menit~ vertijului primei nop]i,

noaptea cea mare, o fi printr-o valijoar~?... Sau, v~leu, s-o fi [i \ntâmplat

pocinogul? M~i, cum se mai stric~ lumea!

91

N imic din z~p~ceala pestri]~, luxoas~ [i lacrimogen~,

din explozia str~lucitoare de paiete [i celuloid a unei Miss

America! Ci poza de sfâr[it de an a clasei a [aptea de fete,

sec]iunea umanioare. Tabloul acela \n care [tii c~ sunte]i

toate, dar nu recuno[ti pe nimeni.

În Bucure[tii „anilor nebuni“, acest bal \ncheie solemn

o lung~ [i obositoare ceremonie: „Miss România“.

Miss România? Bal? A[ zice mai degrab~ serbarea de

absolvire a internelor merituoase de la pension. Mânu]ele

corecte \n poal~, fustele trase corespunz~tor peste genunchi.

E[arfa pare s~ fie parte din uniform~. Magistrul (primul

ministru Alexandru Vaida-Voievod!) troneaz~ mo]-coco] \n

mijlocul turmei de studioase, promi]ând m~sur~ [i bun~

cuviin]~. Ce plictiseal~ o s~ fie! Din spate r~zbat totu[i ni[te

mutre mai pozna[e, o band~ studen]easc~ a for]at pare-mi-se

por]ile sanctuarului. Se va dansa pân~ la urm~, un cotilion

dus \ndr~zne] pân~-n strad~ ori un charleston nu stric~

reputa]ia nim~nui.

Diminea]a, pe r~coare, cu mintea limpezit~, vorba ceea,

Miss Romana]i sau Miss Muscel, ba chiar [i Miss România,

se-ntorceau de unde plecaser~. Nu urma nimic, Hollywood-ul

era departe. Nici tu film cu Ramon Novarro partener, nici tu

contract de publicitate, nici tu voiaj mondial. Doar un bilet

la accelerat, clasa a doua.

„„ßßii ccee ffaatt`̀ ffrruummuu[[iicc`̀

aarree mmaammaa““

Odat~ ajuns~ la curtea p~rinteasc~, pe regina frumuse]ii

carpatine o a[teptau pu]ine lucruri: invidii atroce [i bârfe nesfâr[ite,

un album cu poze, suveniruri ce \mb~trâneau \mpreun~ cu ea.

Eventual, un mariaj avantajos. Care mariaj, dac~ e s-o spunem pe a

dreapt~, nu pe marea \ntrecere a nurilor se-ntemeia, ci pe multe,

multe altele, apar]in~toare vremurilor.

Se merita oare, pentru o clip~ de triumf, s~ stârne[ti atâta

pizm~? F~tucile din poz~, atât de numeroase, par a zice \n cor, da.

92

93

94

95

D ac~ f~ceai parte din elite, nu puteai sc~pa de jour-urile [i

ospe]ele oficiale. Erau o sumedenie, \n toat~ s~pt~mâna se g~sea prilej

[i motiva]iune pentru vreun banchet, [edin]~, dejun, conferin]~, dineu,

bal, supeu, conciliu, coctail ori recep]ie. Care la Palat, care pe la

minister, care prin case, cluburi [i hoteluri cu nume bun.

Nu se cuvenea s~ nu te duci. Era o obliga]ie, chiar dac~ ucig~tor de

plicticoas~. Dintâi, \ndurai ca pe molima lui Caragea discursuri lungi [i

sfor~itoare. Mai apoi, când s~ zici c-ai sc~pat, te strivea \n jil]ul

neprimitor vreun scâr] de viol~ ori \[i stuchea pi]ig~iat bojocii un tenor

f~t~l~u. S~ dai s~ ca[ti, nu se c~dea, te vedea lumea. Te ]ineai [i

te-ncordai de-]i cr~pa lingurica, damblageai. Partea asta se termina

taman când te lua pe tine lehamitea [i nimic nu ]i-ar mai fi trebuit,

m~car c~ urma mas~.

Da` [i când era s~ fie bine, tot r~u era: mâncai prost, stingher. Unul

te c~l~rea cu coatele din stânga, altul te-nghiontea mi[ele[te din

dreapta, [opoc~indu-]i dafii de an]~r]. Buc~tarul era fran]uz, bucatele

tot a[a, nu te s~turai. ßi dac~ s-ar fi pus pe mas~ ceva mai ca lumea,

tot nu te puteai ghiftui: eticheta! Piguleai [i tu, ciocoie[te, din vârful

furculi]ei, cu gândul la c~mara burdu[it~ de-acas~.

„Le plan de table“ era cel mai adesea nereu[it: puneau, de[tep]ii,

fran]uz lâng~ neam] [i bancher lâng~ mofluz. Vorbeai singur, ascultai

surd. Se-ntindeau la vorb~, snovelnici, ca râia c~preasc~, ceasuri \ntregi,

numai sfor~rii, plec~ciuni, polite]uri de doi franci.

Dac~ mai venea [i regele, apoi s~ te ]ii comedie! Nu mai pridideau

chelnerii s~ dea la mas~ de panarama de discu]iuni, temenele, [u[oteli!

To]i cu interesu` pe lâng~ maiestatea sa!

CCoommeeddiiee mmaarree!!

Mureai de sil~ [i oboseal~. Da` nu se c~dea s~ pleci, gazda ]inea

strâns [i zgârcit cheia raiului. P~i ce-o s~ spun~ lumea, frate, dac~ festinul

domniei sale s-ar fi spart mai devreme decât cel de la...? St~teai, n-aveai

ce face, petreceai ca la altul. Nici c~ s-ar fi putut necaz mai mare decât s~

fii invitat la vreo ceremonie simandicoas~.

Ba nu, era ceva [i mai r~u: s~ nu te cheme!

96

98

A [a se ar~ta puterea-n Bucure[tii dintre cele dou~ r~zboaie: regele,

guvernul, armata [i popii. Uniforme berechet, decora]ii, ceaprazuri, camilafce,

solemnit~]i [i discursuri, tot a[a. C~ se scoteau prin târg moa[tele Sfântului Dumitru,

c~ m~r[~luiau sau se sf~tuiau b~rba]i de stat [i conduc~tori de o[ti, ierarhii bisericii nu

lipseau, expunând toat~ mo[tenirea [i str~lucirea bizantin~: od~jdii trase-n fir de aur,

patrafire, t~mâieri.

Clerul aflase ce era evident: dup~ r~zboi, bucure[tenii se \ncredin]aser~ lui

Dumnezeu. Primiser~, [i o [tiau, doar câ]iva ani de pace, [i, \n acest scurt r~gaz, \[i

f~ceau rug~ciunile. Preo]imea nu l~sase s~ treac~ pe lâng~ ea asemenea prilej

dumnezeiesc, anteriile sârguiau cu folos al~turi de credincio[i. Coborâser~ din amvon,

ocupând centrele strategice: strada [i sc~rile.

FFee]]ee--ffee]]ee

99

100

Î n Bucure[ti [tiai c~ gata, a venit iarna

dac~-[i puneau damele man[on! Atunci se

pornea zloata, vântul n~praznic, ud [i \nghe]at,

când mâinile \nm~nu[ate c~utaser~ [i aflaser~,

de-acum, ad~post dulce \n culcu[ul elegant de

blan~ târguit la Dudu.

O s~ vi se par~ cum c~ a[ fi lesne \ncrez~tor [i

c~ m~ las [i eu, ca atâ]ia al]ii, dus de n~luciri pe

lunecoas~ cale, c~ m-am l~sat am~git de

n~zdr~vana \ns~ atât de \ndr~gita aplecare a

bucure[tenilor c~tre cele vr~jitore[ti, dar curat v~

spun: mânu]ele acelea de duduci se purtau [i cum

ar fi avut o glagorie a lor. Ca [i cum ar fi [tiut, ca

ni[te viet~]i c~tând spre paradis din dojana [i

n~z~rirea negrului infern, ce vâj vine.

ßi s~ vezi pocinog: de \ndat~ ce-[i vârau

domni]ele p~lmu]a \n fierbin]eala cuibului de

blan~, se [i pr~bu[ea pal~ de vânt [i moin~ peste

târg!... P~i cum s~ nu te clatini, cum s~ nu crezi \n

atât de ginga[e supersti]iuni?

AA vveenniitt aasseeaarr`̀ iiaarrnnaa

D e toate se g~seau \nainte de marea criz~! Ai fi zis c~ a[a-[i veste[te

Dumnezeu nenorocirile, prin r~sf~], \nce]o[ând s~rmana lume \n prea mult~

bun~stare. Pr~p~d adev~rat se ascundea \n abunden]a asta fericit~. În puterea ei,

mai m~noas~ ca oricând, era pitit~ vestea s~r~cirii lumii...

Z~u, nim~nui nu i-ar fi trecut, nici batâr pe la poarta min]ii, ce netrebnicie [i ce

sminteal~ vor \ndura bie]ii oameni! Din contr~, trantie curat~, ziua ar~ta doar snaga

firii, milosârdia bunei pronii!

102

MMeezzaattuull ddiinn uurrmm`̀

103

Cârn~]arii, cel pu]in, umpluser~ pie]ele! çncaite dup~ Ignat, inundaser~

Bucure[tii cu toate porc~riile v~zute [i nemaiv~zute. Puhoi de mezelicuri! Pentru

toate gusturile [i pentru toat~ uli]a! Noian de trufandale ale iernii blânde, menite

s~ ]in~ hangul tuturor marghiolelilor, gata s~ \nfrunte fasoleli de cioclovine ori

tabietlâcuri de beizadele putrede de pofte piezi[e! Ba, chiar [i prostimea [i

s~r~cimea ora[ului se puteau \mbulzi la caimac: ce-i dintotdeauna al lor era, vai,

pus deoparte!

Pe tarabele \nc~rcate de nu se mai vedeau decât ochii tejghetarului se

adunase toat~ bun~tatea ]~rii. Nu-s mul]i ani de la venirea Transilvaniei \n matca

reg~]ean~, bucure[tenii \nc~ descoper~, ului]i, refeneaua gras~ de dincolo de

mun]i... Table de slan~, groas~ de-o palm~, inconfundabil ardeleneasc~, s~rat~ [i

afumat~ \n pod, la gâtni]a hornului, cu o dung~ rozalie pe mijloc, ca un ultim

semn al vie]ii jertfite \ntru prinosul Cr~ciunului... Gu[i mari, de gr~suni de Bazna,

104

\mp~nate cum se cuvine, fierte \n moare iute, de varz~ ro[ie, [i t~v~lite secuie[te,

prin papric~! Vir[li aurii de Ha]eg [i de capr~ neagr~, cartaboa[e afumate de trei

ori, de la Sibiu, [i m~ietic r~sfiert de pe valea L~pu[ului! Tobe – c~[~l~u de cap le

spun linge-blide de prin târg – \nfundate \n ma] de bivol f~g~r~[an... Cârn~]~rie

groas~, puturos de afumat~ de [vabii din Tomnatic, [i ursari ro[ietici, de Bârgaie,

\nc~ mustind de mirosul fiarei... Haplea s~ fi fost, [i tot nu dovedeai!

Nici cu cele muntene[ti [i moldovene[ti nu mi-e ru[ine: e plin~ poli]a de buc~]i

sub]irele de [unc~ de pe burt~ – tot un fel de sl~nin~, da’ ialomi]ean~ – [i clis~ de

Orhei, uitat~-n slatin~ pân~ i se f~cea [oriciul piersic~ de fraged. Puzderie de cârna]i

sub]irei de bou, aspri]i cu ciu[c~, de la Ple[coi, ori din cei gro[i, arzoi, din c~rn~raie

de vi]el amestecat~ cu vânat, ciut~ [i mistre], de la Hotin, trandafiri oltene[ti de

godac, tr~snind a usturoaie, ori iu]ei de noaten de la Malu Spart.

Necum pl~cerile vechi, de pe vremea lui Caragea [i a lui Manuc bei, nu zac de

vreo lingoare: harabalele chirigiilor din Colentina aduseser~ babic de la Basarabi,

uscat pe stuf, \ntre pietre de marn~. Pare f~cut

numai din carne de vit~ t~t~rasc~, costeliv~

(ehehe, nu to]i [tiau c~ e \ncuscrit~ cu ceva crup~

de bahmet [i de m~gar). C~rv~narii negricio[i [i

m~run]i de la Constan]a l~saser~ [i ei \n Obor, pe

apucate, „b~lc~nia“ lor: brânz~ murat~ la

putinic~, kefir de Cadrilater, la ]anc, gros s~-l tai

cu cu]itul, pastrame moi, \nc~ mustind de

proaspete, ro[ite prin boia iute – se vindeau cu

jum~tatea de berbecu] – [i sugiucuri [i ghiudemuri

turce[ti adunate din ]irc~d~urile dobrogene –

c~s~pie cinstit~, numai din miei gra[i,

machidone[ti, [i iezi de la bulgarii din Cavarna.

105

Culmea, la a[a c~p~tuial~ pre]u-i de colea! Chiar s~ zici c~ totu-i de haram:

[irurile nesfâr[ite de jandarmi de Corabia, b~tu]i pe patru p~r]i, se duc cât ai zice

pe[te! E de \n]eles: cârn~ciorii scur]i, tari ca piatra, plac mahalalei! S~r~cu]ii rod

mult, p~rându-li-se c~ [i m~nânc~ mult! Ce panama!

Cei mai ceru]i erau \ns~ patricienii, cârna]ii gro[i [i zemo[i ai bucure[tenilor.

Nu \i cump~rau \ns~ oamenii, ci birta[ii, cu toptanul. N-ar fi fost nici un [afarlâc s~

m~nânci patricieni acas~, cu famelia: buni erau ei doar la fa]a lumii, la ber~rie.

Acolo, \n zarv~, la dârdora [i horbota vorbelor, c~p~tau patricienii, nu-i a[a, glan]!

Mai vin \n Bucure[ti [i alte lucruri grase, mai ales \n pia]a lui Vod~ Bibescu:

salamuri s~se[ti, \ncruzite, cu damf de chimen, kaiser \mp~nat ca la carte, cu cinci

dâre de carne, ghiulele de salam torpedo – vede]i? bra[ovenii destule! – precum [i

rude arzoaie de chi[c~ moldoveneasc~. Pentru obrazele sub]iri au adus negustorii

bocluc de [unculi]e bihorene, ro[ite-n papric~ de Oradia Mare, ori salam [arg,

muceg~it domne[te, de Sibiu, [i jamboane de Giarmata. Dar, pe acelea[i rafturi

unsuroase – ce pezevenche democra]ie! – se n~pustesc [i ciolane, copite [i costi]e,

ori berechet de sc~ricic~ desc~rnat~: meserni]~ calic~, de-o b~ncu]~, numai bun~

pentru alde p~tr~[cani, zgârie-brânz~ [i pierde-var~.

Ce mai, era ieftineal~, era chilipir, curgea ravac pricopseala! ßi-a venit criza,

mon cher, mai avan ca ciuma. ßi-au \nchis b~ncile pungile cu bani, s-au sleit

regiile statului, de au ajuns oamenii netrebnici. Ca de obicei, tarapanaua a

trebuit s~ bat~ mul]ime de hârtii goale, capulzane, bani mici pentru angarale

mari. ßi iute au fost duse toate pe apa Sâmbetii, mamonia alb~strimii ca [i

f~râmitura gloatei. Lumea neputincioas~ s-a \ntors iar – cum altfel? – c~tre

nebuni [i r~zboi, care nici c-au \ntârziat...

106

M ai \ntâi, bucure[tenii temeau iarna, de undeva din r~runchi, de unde

viseaz~ omul lupi [i h~ule[te prin somn. Apoi, odat~ venit~ ninsoarea, se bucurau

de ea. Mai ales copchiii – cum altfel?! – [i cei cu stare, care nu [tiau ce-nseamn~

vorba grea „a ie[i din iarn~“. Ace[tia duceau Cr~ciunul, h~t, cât ]inea om~tul!

De cum d~dea neaua [i \nghe]au de o palm~ gârli]ele [i lacurile, ]u[ti, \n

gr~dina Ci[migiului ori \n Parcul Carol, la bulg~real~! În zilele-nsorite [i din]oase

ie[eau [i domni la preumblare, s~ se \ncredin]eze c-a venit cum~tra. Ori, [tiut e,

iarna nu vine niciodat~ pe str~zi, ci doar pe câmpuri [i-n z~voaie! A[a c~, de la o

vreme, luaser~ bucure[tenii obicei de mergeau [i \n locurile mai s~lbatice, care \n

p~duricea [i mla[tinile de la Bordeiu, de lâng~ [oseaua Her~str~u, care mai

aproape, \n Parcul Filipescu [i \n crângul de la Bufet, cel prin care se-ncumetase,

cu primejdie, Aleea Kiseleff.

Lâng~ zobeala [i larma ]âncilor se-ntâmpla câteodat~ ca pe ghe]u[c~ s~

descind~, parc~ din alt~ lume, [i câte un patinator. Pas~re rar~, se ruga-l~sa privit.

F~cea dou~ trei figuri, gra]ios [i spilcuit taman dup~ cum cerea moda. Iar moda,

lacom~, \nv~]at~ prin Elve]ia ori Austria, cerea multe: botine moi, \nalte, din jam[~

[i iuft, dar cu talpa tare, de toval, s~ poat~ ]ine cheutorile patinei, pantaloni

bufan]i, [osete tiroleze, trei sferturi, casc~ de aviator, [al de mahut alb, dublu-

mpletit, strâns \n centiron peste pulov~rul gros, din lân~ de Angora, din care s~ se

iveasc~, \nfoiat cuviincios, nodul cravatei.

Numai \n]olit a[a se chema c~ e[ti patinator! Moda, ca biletul de intrare:

nu-l ai, nu e[ti primit.

GGhheeaa]]`̀ llaa mmaall

107

108

ç n 1928, f~bricu]ele, morile [i atelierele de prin Bucure[ti apucaser~

bini[or la cheag, intrând \n socoteala evropeneasc~. Se adunaser~ [i ceva

b~ni[ori str~ini, se \nfiin]aser~ societ~]i cu starea \n afar~, româno-americane,

româno-germane, româno-anonime. Nego], se f~cea cu lumea larg~.

Pricopseala na]ional~ p~rea prea \ndeajuns ca s~ punem de o pia]~. Dar \nc~

nu destul~ ca s-o fac~ s~ se pr~bu[easc~ \n vestita, amarnica criz~ din joia

neagr~. Chiar dac~ a]intit~ cu ochii pe Londra [i New-York, bursa

bucure[tean~ era tot atât de ne\nsemnat~ (sau de important~) precum e cea

de azi. Ceea ce-o f~cea, \ntr-un fel ciudat [i-ntr-o m~sur~ dâmbovi]ean~,

independent~.

La cump~na teribil~ a lui 1930, uli]ele Doamnei, Smârdan [i Ion Ghica s-au

ar~tat a fi destul de departe de Wall Street ca s~ n-ajung~ b~ncile [i ]ara-n

falimente r~v~[itoare, dar totu[i prea aproape ca s~ nu r~mâie românii, pentru

totdeauna, f~r~ bani pe[in.

ßi s-a-ntâmplat ca-nainte de zaver~: ce era venit de haram, de haram s-a

[i dus. Mofluzia [i-a f~cut hatârurile pe-ntrecute, sco]ând la mezat pu]inul ce

era de scos. S-au umplut sacnasiele zarafilor de datornici [i buzun~rile

perceptorilor de ru[feturi (a[a \nve]i turce[te, când te zgând~re sorocul)! În

vreme ce unii au dat \n darul s~rbeziu al habotniciei, l~sându-se-n grija

Domnului [i-a mân~stirii cu avut cu tot, ceilal]i, ageri, au chivernisit averi,

nemaiprididind s~ potcoveasc~ neto]ia altora. Al]ii – flaimuc s~ fii, zevzec s~

ajungi, c~ fandacsia-i gata! – [i-au spulberat via]a departe, prin pulberea lumii,

m~tr~[indu-[i, sminti]ii, strânsura pe pl~ceri [i tinere]ea pe sotize.

SSttrriiggaarreeaa ddiinn uurrmm`̀

110

U n fel de feti]a cu chibrituri. Nu [tiu cine se uit~ mai cu jind, cine-i mai

p~lit de leuca neputin]ei, mama sau pruncul. Locul de dincolo de vitrin~ se

nume[te, bine\n]eles, „Paradisul copiilor“.

RRaaiiuull ddiinn iiaarrnn`̀

D e se punea pe ninsoare [i nu se mai muta [i hurduc~ia nimenea prin

gropi, dârvarii [i chirigii tot aveau c~utare. Îi lua st~pânirea \n n~imeal~, cu

simbrie [i tain de fân pentru gloabe. De cum \ncurcau n~me]ii drumurile [i

poceau urbea, sute de c~ru]e se-ntindeau rând, c~r~u[ind lemnele la case [i

om~tul la gârl~, unde-i era locul, adic~telea spre Pope[ti [i spre gr~dinile de

zarzavat, \n jos de fabrica de nasturi.

N-ai fi v~zut, dup~ viscol, troiene-n Bucure[ti. Ar fi fost lucru de ru[ine [i

obid~ mare, pr~p~denie sigur~ pentru primar. C~ci ce pild~ mai de neurmat

decât aceast~ nepricepere [i acest nep~s ocarnic fa]~ de trebile grabnice ale

târgului?

111

„„NNeeaauuaa nniinnggee,, nnuu--ll aattiinnggee““

113

O m aprig, nu las~ de la el! Cum ar putea \nfrunta altfel potopenia

s~r~ciei din mahala? A [i pus scris~ limpede, chiar \n fa]a tejghelei: „De

prieten, prieten s~-mi fii, dar f~r~ bani la mine s~ nu-mi vii“. Se mut~-n plin~

iarn~, chiar \n preajma Cr~ciunului, pierzând tot deverul [i forfota s~rb~torii!

Brav b~rbat! Dar ce va lua cu el?

Cecmegeaua? Sufl~ vântul, n-a vândut nimic de trei zile! Poli]ele?

Ni[te hârburi, hodorogite [i descioc~late. ßi ca s~ ]i le ia cineva trei` s~

pl~te[ti... Ei [i? Cu ce altceva s~ te ]ii prin v~g~unile astea?

Productele? Vai de capul ei de negustorie! O vitrin~ pr~p~dit~ cu

mezelicuri vechi, cârmoaje uscate [i mucede. Sticle \ncepute, cu uleiul râncezit.

S-a \nt~rit praful pe ele, a f~cut ]ur]uri. Borcane [i cutii de toate m~rimile,

colb~ite, de pe vremea lui Pazvante Chioru. Tipsii murdare, pline cu resturi. Un

codru de jimbl~, muceg~it. Acadele c~cate de mu[te, ro[cove, icre tescuite de

p~strug~, ciu[c~ murat~, gavanoase goale. Te de[al~ mirosul greu, de dohot,

al podelelor, amestecat cu damful de vin acru, telvea, sec~ric~, fum, salam

r~ntuit, o]et, bere bor[it~. Miros de margine, c~-i târg, c~-i sat. Îmi pot

\nchipui co[toroabele de chirpici din jur, magherni]e co[covite [i tep[ite. O

parte din Bucure[ti pare c~ s-a târât pân~ la barier~...

Ia te uit~! Butelci de b~utur~, berechet. Dou~ poli]e pline. O mas~ de

brad, acoperit~ cu mu[ama, trei scaune simple, desperecheate. Aici e starea!

E cre[tin, a-nzorzonat b~c~nia cu o ramur~ de brad verde. A prins \n

cetin~ [i un fel de podoab~, un salam, \nf~[urat \n ]ipl~, ca o bomboan~.

CCaallee bb`̀ttuutt`̀!!

115

D ar s~ fi v~zut Bucure[tii odat~ intra]i \n iarn~! Ehe, ce panaram~ [i ce

h~rm~laie! Nu mai \nc~pea frigul pe uli]e de r~ul ur~torilor! Se umpleau

str~zile, tramvaiele [i parcurile de o plod~rime teribil~, se co[coveau pere]ii

crâ[melor, holurile g~rilor [i ale blocurilor de irozi, de larm~t, de cântec spart,

de gl~suial~ sub]iratec~.

Dac~ prin satele megie[e, zgâmboii se mul]umeau s~ colinde o dat~ de Ajun

[i \nc-o dat~ de An Nou, pi]ig~ind singuratici din poart~-n poart~, \n ora[ era

potop nesfâr[it, era invazie. Sute de n~pârstoci – dar [i cete de b~ie]andri ori

chiar fl~c~i cu tuielele pornite – veneau [uvoi de prin mahalale, s~-]i bat~ \n

poart~, s~-]i cânte sub fereastr~, s~ te firitiseasc~ la u[~, la târguieli, la ber~rie [i

ori[iunde mai umblai. Râie, nu copii! Ca s~-[i burdu[easc~ tr~istu]ele pric~jite cu

colaci, nuci [i mere, ori ca s~ apuce la câte o p~r~lu]~, ]i se-mpleteau printre

picioare, te apucau de turul n~dragilor, te tr~geau de pulpana vestei, gata s~-]i

aduc~ cerul la picioare [i s~ te \mpace cu sfin]ii!

Vânzoleala \ncepea o dat~ cu apropierea zilelor lui „ning~u“, cu mult \nainte

de Sfântu` Nicolae, [i ]inea pân~ dup~ Boboteaz~, stingându-se \ncet, scheunat,

cu am~r~ciune [i p~rere de r~u. Dintâi, to]i picii târgului „din afar~“ – dar to]i,

doar betegii ori pruncii de ]â]~ s~ fi lipsit! – tuciurii ori numai s~r~cani, se puneau

pe \mpletit bice, ciordit tal~ngi [i \nv~]at ur~ri. Sorcovele se vindeau la pia]~, ca

ceapa [i varza, m~car c~ erau de hârtie creponat~.

Habar n-avea pr~sila [atrei ori a calicimii de vreo colind~ b~trâneasc~. Le

\ncropea starostele tuturor acela[i stih, o v~it~tur~ „de Domnul Doamne“, cu un

deslu[it vers final: „s~-[i câ[tige b~ni[oru`“.

O dat~ f~cute \mp~r]elile pe cârduri, mahalale, vârste [i altminteri de

rânduieli, pu[timea lacom~ [i ner~bd~toare se n~pustea buluc spre bulevarde [i

c~soaie, spre mana boiereasc~ din centru. Unde vedeau bog~tate, acolo se

„„SSoonnuurrii ddee ddeecceemmbbrree““

116

opreau. Care-l chiteau mai taxidit, mai podidit de

bl~nuri [i scumpeturi, \l [i c~puiau! Asumându-[i un

rol unic, de misi]i la surda Celui de Sus, s~reau pe

ciocoi s~-l ajute, s~-l urce spre fericiri \ngere[ti! Se

speteau, ca ni[te misionari prea zelo[i, s~-l

mântuiasc~ pe burt~-verde cu de-a sila, \n~l]ând de

dragul lui ora]ii [i rugi arhaice, puse pe versuri

strâmbe, muzic~ s~lt~rea]~ [i dans [amanesc.

Ie[eai cu consoarta \n Gr~dina Botanic~, la

preumblare? Din scorburi de copaci [i din tulpini de

cactus uria[ ]â[neau ]âng~i oache[i, cu mâna

\ntins~, convingându-te c~ larma lor e auzit~ \n

ceruri, c~ pot pogor\ asupra-]i privirile unor for]e

superioare. Te duceai pe Academiei, \n pasagiu, la

un mezelic la Comedia, sau pe Victoriei, la cafenea?

Un câl] de prichindei ]i se-ncle[ta de picioare,

\ndârjit s~-]i fie reazim [i fu[tei de scar~ spre

b~t~tura Atotputernicului. Cereai o bri[c~, s~ mergi

la prim~rie, cu daraveli? Plozii \]i a]ineau negre[it

calea, s~rind pe scara tr~surii, rupându-[i gâtul –

d~n~naie, nu alta! – \n hot~rârea lor de a cere

Domnului s~ te fericeasc~!

De s~rb~tori, dezl~n]ui]i, puradeii Bucure[tilor

urlau, gemeau, cântau, ]ipau direct \n urechea lui

Dumnezeu. O pitoreasc~ cruciad~ a copiilor venit~ s~

salveze lumea, s~-i pun~ o vorb~ bun~ la Doamne-

Doamne, contra câ]iva gologani pe[in.

117

118

D e Cr~ciun, urbea f~cea carnaval. Întâi [i-ntâi,

bucure[tenii \[i preg~teau [i târguiau stelele. Dup~ Sfântu` Nicolae nu mai pridideau

me[terii: o stea era o poem~ de sclipiciuri, iconi]e [i horbot~, o infinit~ de

m~rgelu[e, o b~smuire de ciucuri, crepsatinuri [i crepde[inuri! Meserie mare, o stea

costa cât un rând de haine bune. Nu fiecare era putincios. Strângeau bani fl~c~ii de

pe o uli]~ \ntreag~, s~ aib~ ceata cu ce colinda! ßi pe bun~ dreptate: las~ c~ la

steaua f~]oas~ [i darul trage mai abitir, dar [i Dumnezeu vede osteneala,

\ncuviin]ând [i sprijinind pe omul grijuliu.

M~[ti, dac~ nu luau de gata, particolere, ori nu \nchiriau, \[i f~cea fiecare cum

\l t~ia capul. Numai bazaconii, mai mare râsul! B~rbi din fuioare \ntregi de câl]i

lipite alandala cu pap, coroane cât turnul Col]ei, \nsc~unând \mp~ra]i din visele cele

mai rele, ]oale aurite [i obr~zare argintate de la cur]i \nchipuite, personagii z~rghite,

[ozenii pl~smuite din vedeniile nop]ii. Pestri]~raie de pe alt~ lume, ce nu-i bun~ [i

nici c-o s~ fie... N-ar fi fost cu putin]~ b~snire mai sanchie \n ziua Na[terii!

De Ajun, bucure[tenii se \nghesuiau pe Dealul Mitropoliei. Care m~sc~rit \n

bâzdâg~nii, care-n hainele de s~rb~toare. Care arhon rostuit de iarn~ cu toate cele

cuvenite, palton de postav, guler \mbl~nit cu pielicele de astrahan, [al alb, care

golan deznodat la piept [i la buzun~ri. Veni]i to]i s~ se bucure de ve[nicie,

\mbulzindu-se \n fa]a s~rb~torii \nnoitoare de speran]~.

Totul se petrecea sub ochiul sever al unor sergen]i cu experien]~ [i must~]i, ce

luau aminte s~ nu se calce mul]imea \n picioare [i s~ nu \nghionteasc~ pe

Preafericitul, când o fi s~ slujeasc~ vestea cea mare.

SStteeaauuaa ssuuss rr`̀ssaarree!!

120

P e cât se despodobeau ei,

l~sând toate bibilurile deoparte, pe atât

se-mpov~rniceau [i se garniseau

dumnealor, duduile! Moda vremii

poruncea m~sur~ domnilor din ce \n ce

mai apropia]i de r~zbel, l~sând

doamnelor pl~cerea juc~u[~ a

\mpopo]on~rii, a zorzoanelor, a

n~scocelilor [i farafastâcurilor.

Ei se uscau, plini de luare aminte

la nobila clasicitate, ferecându-se,

s~racii, cu asprime [i gr~bire \n

uniforme de comândare, zicând c~

totu-i astâmp~rul.

Ele, cuconi]ele, v~leleu, se

v~pseau, se muchilipseau cu vrute [i

ne[tiute, \[i f~ceau toate toancele,

dibuiau podoabe unde nu te-ai fi dus

cu gândul, darmite cu fapta. S~ te fi

\mbr~cat simplu, sfiincios, n-ar fi fost o

paraxenie de don[oar~ cu marafeturi, ci

o mârl~nie \n toat~ regula. Din

mojicoas~ [i mari]~ nu te-ar fi scos!

Nebuni ani!

AAllbb`̀--nneeaaggrr`̀......

121

C riz~ teribil~, mon cher! Râde lumea de leu ca de m~sc~rile lui Ionescu!

Ieri, 3 lei chila de cartofi, mâine 2 lei o gutuie! N-auzi pe un’ te duci decât de

chesat ori curbe de sacrificiu! Care nu-s mofluji \s fali]i [i care nu-s pe drumuri \s

suprima]i! Nu-i tei-belei, ci belei-tei! Nici nu mai [tii pe ce lume s~ tr~ie[ti... Se

duce omul la lucru diminea]a, asud~ de se \neac~ cu simbrioara lui, iar la

prânzi[or, târla-mârla, afl~ c~-i pe uscat. ßef la [omerie! S~ \nnebune[ti nu alta!

O vreme caut~, sper~, bate târgul... Împrumut~, ia pe veresie, se miloge[te...

Apoi, dup~ ce \[i pierde de tot lefteria, nenorocitul n-are \ncotro, \ncepe s~ dea

din cas~...

Asta e, când n-ai ce-]i trebuie, te duci pe cheiul gârlei, cu ce ai! Doar n-o s~

stai s~ mori de foame! S-a-ntins talcioc de caraca[icuri [i ]or]oboa]e pe toat~

Dâmbovi]a, de la Elefterie, ehehei, pân~ la Pia]a Mare, dincolo de Podu Izvor,

taman lâng~ fosta pr~v~lie de ]oale vechi, botezat~ Taica Laz~r! TTrroo

cc [[ii

ttrrooaa

ccee!!

122

Acolo, \n calamandros, orice are valoare. Orice, \n afar~ de leu.

O rud~ de salam negru, de soi armenesc, de la b~c~nia lui Dragomir

Niculescu, face cât un sacou de velur tras dublu, zis [i piele de drac, de la

lipsc~nia lui nenea Gherase. De o cus~tur~ de Muscel ori un lepedeu de

F~g~ra[, numa` ]igaie [i ]urcan~, prime[ti ~l pu]in o gazorni]~ plin~ [i un

s~cotei de ro[cove, molcu]e \nc~. Iar cu o litru]~ de mastic~, din aia

adev~rat~, verdi[or de la Leonida, iei o pereche de papuci cu ibri[in ro[u,

str~lucitor (nu ori[ice borangic, ci din cel r~sucit [i boit cinstit la Vopsitoriile

Statului!).

Chiar [i cu o balercu]~ de oto[c~ puturoas~ faci dever: din ]uica proast~

\ncai apuci la doi licurini [i o poal~ de [oharici fura]i de la intenden]a g~rzii civice,

c-acolo ce nu se [parle[te se ia cu \mprumut [i nu se mai d~ \napoi.

Cizmele de iuft sunt scumpe (]in o via]~ la t~v~leal~, nu ca gioarsele cu talp~

de carton, zise de mort, de la fra]ii Surdu!). Nu te-ntinzi la o pereche, oricât

de folosit~, cu mai pu]in de o oca de icre moiu ori o putinic~ nou~, din lemn

bun de tis~, cu brânz~ \mpistrit~ cu piper [i cernu[c~ de Br~ila.

În schimb, tablourile cu ]ig~nci focoase [i, slav~ Domnului, ]â]oase, ori

baiaderele de gips lustruit n-au c~utare. La vreme de criz~, arta \[i pierde

valoarea!

Tocmelile sunt scurte, f~r~ arvune, ald~ma[e sau zapise – vai de capul

lui de nego]!. „Hareci!“ strig~ batjocoritor mul]imea oprit~ \n priveal~,

trecând iute de la un cabazlâc la altul, râzând de târguiala lui târâie-brâu [i

negustoria lui terchea-berchea.

V~ da]i seama cât o fi „costat“ \n s~r~cia din talciocul dâmbovi]ean o

minune a tehnicii moderne, un felinar din acela de[tept, zis petromax, ce se

folosea la teatrul de revist~, la T~nase, parol?!

123

124

E i, a[, pr~v~lii de lux! Nici tu magazin cu vitrin~ cât peretele, nici tu

dughean~. Or fi fost ele \n centru (cine s-ar g~si nevoia[ de joben, \n

mahalaua Grivi]ei, la Câmpu` lu` Cr~ciun?), da` nu erau la bulevard. Se

aciuaser~ pe stradele l~turalnice ori \n lipsc~nia de la Curtea Veche, trebuia

s~ fi fost [tiutor ca s~ le dibuie[ti.

Marf~, nu zic, bun~, de la furnizori cunoscu]i. Cine catadicsea s~-[i ia

]ilindru tocmit la atelierul lui Torc~toru-¥icu, de pe V~c~re[ti, ori la Casa

LLaa ppoommuull ll`̀uuddaatt

Bayer, din Sibiu, putea fi sigur pe ce-a dat banii! Ap~i, gândi]i [i

dumneavoastr~: era miezul din camohas \nt~rit? Era! F~cea ape-ape pe

deasupra, fiind numai atlaz? F~cea! Panglica, ce s~ mai zic, era sangulie

din cea mai fin~? Era! ßi \nc~ mai pute]i fi siguri: ipochimenul din

fotografie e un cunosc~tor! P~i nu [i-a potrivit el la vesta de alagea

baston de bambus „refendu“, batist~ de m~tase [i n~dragi \n culoarea

oului de ra]~? Ba [i-a! P~i n-a ales el cravat~ cu dungi piezi[, \ncai mai

deschis~ la boi ca siniliul vestei? Ba a! P~i vede]i? De, pre]u-i pre], nu

intra oricine.

Tejghetarii, tot a[a, cur~]ei, tun[i-ra[i-freza]i... De drag s~ târguie[ti

lucru bun, s~ fii dus pân` la u[~ cu temenele [i t~mâieli...

Da` nu era ca la Fr~cea! Ehehe, la Fr~cea... Sau la ... Cine dorea lux

adev~rat, s~ fi mânat birjarul la Cadeca [i la Negrescu, ori la „bulivar“

Elisabeta, la Cehoslovaca! La Papazian! La Sabego!

S~ vezi acolo minune de vitrine! ßurluiau chivu]ele câte o zi la una,

s~ o spele! Meremetuite de domni[oare de la Belle Arte cu flori de

hârtie creponat~, cu voaluri [i bibiluri, [i-mpopo]onate cu p~pu[i de

125

126

127

mucava, luminat~ seara ca [i ziua, vitrinele zise „metropolitane“ te b~gau în

boal~: \]i topeau lumina ochilor [i-]i z~logeau sufletul...

În~untru, mai r~u, te lua cu sfâr[eal~! ßicul de pe lume! Jil]uri

damaschinate [i cucoane aferate, oglinzi de jur \mprejur, draperii de

[ahmarand, miroazne pariziene, besactele cu nestemate, separeuri...

Aici era r~sf~]ul [i pl~cerea târguitului: petreceai, nu cump~rai!

De cum suna clopo]elul de la intrare, te [i \ntâmpina feciorul c-o cafea

gingirlie [i un pocal de [ampanie, ]inând sticla de Mumm la vedere, s~ nu

creaz~ careva ceva... Dac~ te vedea domn mai \n etate, tabietliu, \]i punea

\n fa]~, cât putea el de mieros, un [echerlic, cu caimacul gros de-un de[t,

[i un mi[ma[ cu vin dulce de Segarcea. Pentru coni]e lua din chisea

dulcea]~ de cire[i amare [i rodozahar, [i punea ap~ de la r~citor. Fasoane

[i fasoane...

Dup~ ce te tratariseau [i te n~deau, trimiteau dup~ dudui. ßi-ncepea

m~celul! Î]i ar~tau, madama ori ma\tre, ce era mai scump: rochii de malteh,

cu falbalale, brizbrizuri [i sclipici, m~nu[i bucovinene, de erh~, [i mitene de

Praga, paltoane de stof~ de c~mil~, botine de cordovan, jupe drepte,

charleston, de milino, taioare de camgarn... S~ nu zici c~ nu ]i-au f~cut

parada modei! Sulimanuri [i parfumuri de la Paris, \n cutioare de baga,

pantofi de lac, Guban, de la Timi[oara, dantele de la Bruges, port]igarete

de ivoriu...

Dac~ se \ntrevedea nevoie, d~deau feciorii fuga [i mai c~utau prin

safe-uri [i printre naftaline [i altele, pietre scumpe [i diamanticale de la

Amsterdam, inele de blancaur, cu adamant, bl~nuri de [in[ila [i vulpe

polar~ de la Moscova [i Quebec. Î]i scoteau pân~ [i covoare scumpe,

persiene[ti [i armene[ti (le aducea, culmea, un turc, Curgioglu, putred de

rafinat)... La ce sim]eau ei c~ ai sl~biciune mai mare, aia-]i treceau mai

128

dihai pe sub nas. Te-mbrobodeau [i te v~csuiau c-un dichis, of, of, of, mai

mare dragul s~ te la[i ciopâr]it!

De erai un \n~crit, aveau leac, vai de mine, te tratau cu menajarisiri: te-ndulceau

cu ]igarete de la Ada-Kaleh, de bectimis, iar cât~ vreme te cafeleai \]i

defilau copilele, „modelele“, prin poal~... Când te sim]eau ferche[iu, un fel

de pup~-oglind~, nu te scoteau din crai frumos, ce bine

c-ai venit pe lumea asta hâd~. Iar dac~ te amiroaseau

craidon ve[tejit da` levent, pus pe vreo prosp~tur~, al lor

erai: o stârneau pe pâr]otin~, o-ndemnau chiar ei la

marghioleli [i la bâzdâci! Z~u, ajungea nebuna de

pu[toaic~ de m~tura cu ei tot magazinul! Ei [i? N-o

]istuia nime, puneau totul la not~: pe dumneata, nene

drag~, te costa!

Luai, n-aveai ce face, luai [i tot luai! N-aveai altcum, \[i

d~duser~ prea mult~ osteneal~. Cum ar fi fost, dup-atâta

strofocare, s~ te ridici [i s~ pleci frige-linte, zicând c~ nu

]i-a pl~cut nimic?!... Era f~r~ cusur panamaua, te

cotorosise[i. Afieroseai o avere.

La sfâr[itul carnagiului \]i f~ceau socoteala... Banco, \]i

striga ursita, Doamne ap~r~ [i p~ze[te! Erai afif! Câte un

provincial venit s~-[i ia amant~ vreo mastroac~ de Bucure[ti

– de parc~ ]iitoarele de la mo[ie nu i-ar fi fost de ajuns! – [i

pornit s~-i fac~, vorba ceea, trusoul, d~dea \n boala lui

Calache: dârdâia [i spumega pe covoarele persiene, tot

citind pre]~luiala [i nevenindu-i s~-[i cread~ ochilor!

129

130

P oate c-ar fi clipa s~ recit~m, orândui]i [i noi pe tronul cel cu scoar]e [i

p~nuri, cu l~crimile-n ochi, „Cad fulgii mari \ncet zburând [i-n cas~ arde focul,

Iar noi pe lâng~ mama stând demult uitar~m jocul“. Dar cum p~catele mele

s~-l ui]i când poza-i f~c~tur~ toat~? Înduio[~toare \ncercare: cenu[iul pruncilor

tun[i scurt [i \n straie de orfelini câte[trei, pu[i de fa]~ cu frumuse]ea \niernat~

a b~bu]ei, cu ging~[ia chilimurilor, a pernelor brodate [i a [tergarelor

b~trâne[ti!

Aici, zic eu, e r~d~cina spectacolului folcloric de la teve, de la m’nealui

pozarul ni se trage...

IIccooaannee vveecchhii

131

132

T iparni]a mân~stireasc~ [i rotativa gazet~reasc~. Nu-s a[a de multe de

spus. Doar c~ ar fi vorb~ de conjunc]iuni [i disjunc]iuni deopotriv~. Au

convie]uit de curând pân~ târziu, fiecare \n legea [i pe c~rarea ei, f~cându-se

a nu avea [tire una de cealalt~. Drept care fiecare ne-am potrivit ornicele [i

pasul cum ne-am priceput, ajungând te miri ce [i te \nchini unde. O fi de

bine, o fi de r~u? ßi, s-o \ncumeta vreodat~ cineva s~ afle [i s~ ne spun~

cât, [i cum?

DDiilleemmaa vveecchhee

N u trecuse criza, dar adusese

r~zboiul, tocmai zgâriau ru[ii [i nem]ii la

u[~... Din lac \n pu]! Apelpisit~ [i n~uc~,

dup~ 1939, lumea o luase razna: vindea [i

cump~ra tot. A[a, nitam-nisam! Aiurea-n

tramvai! Pre]uri mici, bibiluri f~r~ num~r,

m~rfuri cu c~utare ioc. Avanie, \n schimb,

nem~surat~.

Nemai\nc~pându-[i \n piele, talciocul se

mutase de pe cheiul gârlei pe maidanul de

lâng~ Pia]a Mare. ßi se l~]ise, of, ca neamu`

prost pe divan...

S~ te ]ii m~mul~rie! C~ra omul toat~ strânsa de acas~... D~dea pe[che[

cui lua, de banii ~[tia primea [i tarab~ (m~car atât!), se punea pe a[teptat.

Ceva mai puchinos nici c~ s-ar fi putut!

Se c~r~b~nea [i se m~rita iute orice. Iadul anevoin]elor [i raiul ple[carilor!

Pe doi sfan]i pr~duia s~racul om agoniseala de-o via]~. ßi când spui orice,

parc~ spui totul. Pe lâng~ potopul de bagatele [i m~rchit~nii, se duceau de

haram [i lucruri bune, scumpe la o vreme mai a lor: ca]aveici cu guler de

vulpe, servicii de cafea de la Sevres [i Hanovra, testemeluri [i n~frame de

muselin~, policandre [i sfe[nice de argentan, n~dragi de che]~lvan de

Englitera [i zof de Angora, sâne]e de panoplie, pline de colb, lep~date cu

parapon de boieri sc~p~ta]i, macferlanuri noi-nou]e, de la Liverpool [i

malotele cu bl~ni]~ pentru dudui, de pe Volga, de la Astrahan.

Junii \[i vindeau ar[icele, iar mo[ii târlicii. Veneau unii [i cu c~r]i, dasc~li

afanisi]i [i studen]i cu morbul repeten]iei... Dar cine ar fi negu]at terfeloage,

133

PPiiaa]]aa ddee ppuurriiccii

134

când pe lume pogora spaima foametei [i a atâtor altor lipsuri?

Lipsc~nie mult~, bala[icuri [i jecm~neal~ tot a[a, peste poate.

Te[chereaua plin~ s-o fi avut! Î]i lua p~l~ria ori bari[ul din cap, panglicarul, ca

pe o bodroan]~! Te viclenea [i de rochi]a de pe tine – o frumuse]e

nepre]~luit~, ca[mir vopsit mândr~m~rie, mai ceva ca siniliul nop]ii de var~ –

cu trei firfirici, zicând, niznai, c~-]i face hatâr [i c~ pierde! Î]i c~puiau f~]~rnicii

pân~ [i din]ii de vipl~, te pingeleau de \nc~l]~ri, de batiste, de monoclu.

R~mâneai gola[, nedumerit \n vântul cel r~u al sor]ii [i al desfacerii lumii.

Tic~lo[ia, ca la ea acas~, de ce vindeai, de-aia pierdeai: când s~ ie[i din

pia]~, la \nghesuial~, punga[ii \]i sfeteriseau banii din sân, iar [u]ii verigheta de

pe de[t! Vai de capul lor de vremi!

Cu ce sc~pau din strânsoare, \n[ela]ii [i silnici]ii d~deau fuga de umpleau

beciurile [i c~m~rile. Nu strângeau decât bucate de p~strare [i restri[te:

pruti[ori de cazarm~ [i licof bine uscat, cici ardelene[ti, saci \ntregi de f~in~

picluit~ [i bulgur, bidoane cu z~ltin, cante cu unsoare [i povidl~, [unc~rie cât

cuprinde. Ajungeau de puneau \n sipetele de zestre, r~mase goale, borcane

mari de cece – bun [i n~utul când n-o mai fi cafea! – ba chiar [i zaharicale de

pr~v~lie: gogoroane secuie[ti, stafide, rahat [i halva de la Mangalia [i Carmen

Silva. Nu v~ mai spun cât s~pun Stella s-a vândut atunci!

Chilipirgiul deschidea u[a la lumea a „bun~“, de m~tase proasp~t~, \nc~

[i la zarafi, s~-[i dea plea[ca cu folos. Dar s~ vezi n~zbâtie, n-avea cui vinde pe

cât cerea! Alb~strimea nu se l~sa dus~ cu z~h~relul. Aflase – ei s~ nu afle? –

mersul trebii, rostul, strâmba din nas: „E scump, mârlane!“ Ce s~ fac~

\ng~latul? Trebuia s~ lase ceva jos, s~ poat~ apuca iar~! Lua cât \i d~deau

ciocoii, oricum de cinci ori cât pl~tise el. Fugea iar la ciubuc cu coate-goale.

G~inarii atâta drum [tiu: de la cote] la troac~!

La talcioc se f~ceau [i alte blestem~]ii. Samsarii de chi]imii, ei, dr~gu]ii,

135

b~teau toat~ ziulica pia]a de vechituri – a[a-i spunea statul \n catastife – dup~

proprietari [i clironomi afla]i la aliman. Dac~-i aflau, d~-i curc~nii [i baliverne,

pân~ f~cea mangafaua sinet. Degeaba se a]ineau r~canii cu pu[ca pe lâng~

tarabe! Japi]ele nu furau, nu amenin]au, nu umblau cu m~sluieli. Tertipurile

erau simple, cum au fost dintotdeauna \n Balcani (de mirare câte mazete pot fi

\n groapa cu aspide a lumii!)

„D~-mi-o mie, c~ ]i-o vând eu cu de trei ori pre]ul!“ se jura mieros

palavragiul, „M~ treci \n acte, eu te grijesc, te-ngrop [i-]i fac trei parastase“ \l

aburea el pe mangosit. Aici se muiau am~râ]ii de babalâci, la comândare, [i se

d~deau pe mâna otrepei. Aceasta, suflet balcâz, dar cu patalamaua \n palm~, \l

d~dea pe zevzec afar~ din hardughia lui. Iar dac~ putea, \i lua [i locul cel de

veci.

P~guba[ul r~mas f~r~ bagdadie deasupra capului [i f~r~ mormânt pe lume

se ]icnea. Îl adunau c~ru]ele cu z~brele de la M~rcu]a, ori \[i lua cuminte zilele,

s~ nu mai sufere... Ce s-a[tep]i de la asemenea vremuri?

136

137

O biceiul dun~rean al scoaterii crucii din unda \nghe]at~ era la Bucure[ti

un ritual de mahalagii cu stare [i credin]~. Nu se sc~ldau \n izmene, ca ni[te

b~ietani z~p~ci]i, terchea-berchea la gârl~. Erau oameni la casa lor. Stâlpi ai

societ~]ii, de Boboteaz~ se a[terneau \n fa]a Domnului \mbr~ca]i cuviincios \n

c~me[oaie groase de in, cusute cu arnici.

De-ar fi fost s~ piar~, [i tot ar fi sc~pat de la \nec sfânta cruce!

BBoott

eezzuull

ddee--

aall dd

ooiillee

aa

138

ßi totul se ispr~vea \n ceasul [i \n geruiala Bobotezii. Bradul Cr~ciunului,

despuiat [i netrebnic, era lep~dat \n uli]~, de te-ntrebai, deun~zi ca [i azi, la ce l-au

mai t~iat...

Fiece pr~v~lia[ se-ngrijea ca popa s~-i slujeasc~, s~-l asiguripseasc~ de tihna casei

[i a socotelilor. Purtat~ din poart~-n poart~, cu chiraleisa, doni]a [i g~leata, apa

sfin]it~ sp~la negre[it p~catele [i dezm~]ul câ[legilor. ßi uite a[a r~suflau to]i, u[ura]i,

c~ci sc~paser~ din sminteala s~rb~torilor [i le rânduiser~ pe toate cum se cuvine.

OOrrttuull ddee iiee[[iirree

139

G reu \ng~duie bucure[tenii lui Dumnezeu, cu mult~ mârâial~ [i

cârcot~, c-ar fi oameni de patru anotimpuri [i \n patru z~ri! Dar asta nu-i

\mpiedic~ s~ tr~iasc~, cu patim~, cu bucurie [i nevinov~]ie copil~reasc~,

mereu alt~ var~ [i alt~ iarn~, \n alt~ miaz~noapte [i \n alt r~s~rit. Sunt

pr~p~stio[i [i necugeta]i. În luna lui gerar ei nu cred c-o s~ mai vin~

vreodat~ prim~vara [i c~ apusu-i singura \nf~]i[are a cerului f~r~ sfâr[it, iar

\n vini]el, printre cof~iele de tulburel abia asprit [i pastrame afumate,

UUnnddee--ss zz`̀ppeezziillee ddee aann]]`̀rr]]??......

140

b~nuie – zadarnic~ \nchipuire! – c~ toamna [i lumina ce-o zore[te sunt

ve[nice...

Oameni anapoda, preget~ \ndoi]i, cu groaza mor]ii \n suflet, \ntunericul,

gerul câinos al iernii, dar se bucur~ ca nimeni al]ii de fulgii de nea, de

om~tul ce lumineaz~ ora[ul peste noapte. Se jur~ ]ig~ne[te tot februarie,

dovedi]i de viscole, c~ „al dracu` s~ fie ~la de-o mai sta vreodat~ la

umbr~!“, \ns~ vara, cople[i]i, cârâie de n~duf [i dogoare, se t~v~le prin

beciuri de cram~ [i pe sub frunzare de nuc, c~inându-[i, cu bere [i [pri]

rece, soarta.

Nemul]umi]i de ce le d~ clipa, ceart~ \ng~duitoarea pronie c~ nu-s toate

cum trebuie s~ fie. În mintea lor, negre[it ce-i azi e mai pu]in, mai r~u [i

mai stricat decât a fost ieri, când toate erau bune [i la locul lor.

Î[i sortesc \ns~ singuri ceva mai ac~t~rii, o prim~var~ f~r~ cusur, care o

s~ vin~ nu mai departe de mâine. ßi uite a[a tr~iesc ei, veseli [i neferici]i,

bodog~nind [i bucurându-se g~l~gios de via]~, \n~l]ând, prin toate cele ce

fac [i spun, un imn de slav~ firii, de[ert~ciunii [i puterii cere[ti.

141

142

SSffâârr[[iitt

143

Imagini de arhiv~FFuunnddaa]]iiaa AARRTTEEXXPPOO

NNOOII MMeeddiiaa PPrriinnttCCoolleecc]]iiii pprriivvaattee

Concep]ie grafic~TTAANNIITT DDEESSIIGGNN ssrrll.. –– MMiihhaaeellaa DDuulleeaa

MMEECCEENNAA CCoonnssuulltt ssrrll.. –– AAddrriiaann SSoorriinn GGeeoorrggeessccuu

Copert~AAddrriiaann SSoorriinn GGeeoorrggeessccuu

DTP GGaabbrriieell NNiiccuullaa

DocumentareIIrriinnaa SSppiirreessccuu

RedactareLLaauurraa PPaammffiill

Coordonator proiect / Project co-ordinatorOOvviiddiiuu MMoorraarr

AArrppaadd HHaarraannggoozzoo

© NOI MEDIA PRINT

B-dul. Nicolae B~lcescu nr. 18Bloc Dalles, Bucure[tiTel.: 021 222 79 72Fax: 021 202 91 82

e-mail: nmp@nmp.ro