Subiectul 1

Tema 1. PROBLEME GENERALE ALE PSIHODIAGNOSTICULUI

Argument•Cunoaşterea bazelor psihodiagnosticului face parte integrantă din pregătirea profesională a oricărui specialist din domeniul clinic / organizaţional / educaţional.

• Tema dată prezintă o panoramă a problemelor generale ale psihodiagnosticului – obiect de studiu, izvoare şi domenii de aplicare, metode şi aspecte deontologice, cunoaşterea cărora va contribui la înţelegerea complexităţii acestui proces multidimensional.

Tema 1. PROBLEME GENERALE ALE PSIHODIAGNOSTICULUI

Obiective:La încheierea studiului acestei teme, masterandul va

trebui să poată să facă următoarele:

• Să definească obiectul de studiu al psihodiagnosticului.• Să deosebească domeniile de aplicare a

psihodiagnosticului.• Să cunoască izvoarele psihodiagnosticului.• Să selecteze şi să determine esenţa şi aria de utilizare a

diverselor metode psihodiagnostice.• Să aplice principiile Codului Deontologic în activitatea

practică.

UNITĂŢI DE CONŢINUT

1.1. Obiectul de studiu al psihodiagnosticului.

1.2. Domenii de aplicare a psihodiagnosticului.

1.3. Izvoarele psihodiagnosticului.

1.4. Metode de psihodiagnostic.

1.5. Aspecte etico-sociale ale psihodiagnosticului.

1.1. OBIECTUL DE STUDIU AL PSIHODIAGNOSTICULUI.

Termenul psihodiagnostic (grec. psyche – „suflet” şi diagnosticos – „apt de a recunoaşte”) are o dublă semnificaţie:

• de disciplină teoretică

• de sferă a activităţii practice


Ca domeniu teoretic, psihodiagnosticul studiază legităţile elaborării metodelor de recunoaştere, depistare şi măsurare a particularităţilor psihologice ale persoanei.

• Construirea probelor;• Definirea cerinţelor;• Elaborarea regulilor de examinare;• Elaborarea modalităţilor de prelucrare a datelor;• Definirea valorii şi limitelor probei.

ABORDĂRI FUNDAMENTALE

• Abordarea obiectivă diagnosticul se realizează pe baza succesului (rezultativităţii) realizării activităţii.

• Abordarea subiectivă – diagnosticul se realizează pe baza informaţiei despre sine, comunicate de subiect, a autodescrierii particularităţilor sale şi a comportamentului său în diverse situaţii.

• Abordarea proiectivă diagnosticul se realizează pe baza analizei interacţiunii cu stimuli externi, neutri care, în virtutea ambiguităţii lor, devin obiect al proiecţiei


• Ca domeniu practic, psihodiagnosticul presupune activitatea concretă de examinare a subiectului şi de formulare a diagnosticului.

• 3 etape: acumularea datelor; prelucrarea şi interpretarea datelor; luarea deciziei (mod empiric, etiologic, tipologic).

• Program de acţiuni.

1.2. DOMENII DE APLICARE A PSIHODIAGNOSTICULUI

Procesul educaţional:• determinarea maturităţii şcolare • definirea cauzelor nereuşitei şcolare• diferenţierea instruirii • orientarea şcolară şi profesională • tratarea individuală a elevilor • depistarea elevilor dotaţi • examinarea copiilor cu nevoi speciale

1.2. DOMENII DE APLICARE A PSIHODIAGNOSTICULUI

• Selecţia şi orientarea profesională

• Activitatea psihoterapeutică

• Consiliere

• Practica judiciară

• Cercetări fundamentale

1.3. IZVOARELE PSIHODIAGNOSTICULUI

• Psihologia experimentală Wundt – 1879 Galton, Cattell – teste senzoriale Kraepelin, Ebbinghaus – teste de memorie Ferrari – teste de interpretare a imaginilor • Psihologia diferenţială Esquirol – teste de determinare a retardului mintalSeguin – instruirea retardaţilor

1.4. METODE DE PSIHODIAGNOSTIC

Metode cu grad scăzut de formalizare

• observaţia

• convorbirea

• anamneza

• analiza produselor activităţii

1.4. METODE DE PSIHODIAGNOSTIC

Metode cu grad înalt de formalizare

• testele propriu-zise

• chestionarele

• tehnicile proiective

APARIŢIA TESTULUI

Termenul test mental (1890, Cattell) - noile probe ce se refereau, mai ales, la funcţiile senzorial-motorii.

• Teste de inteligenţă - Scalele Binet • Teste de aptitudini speciale • Teste de grup (Army Alpha, Army Beta) • Teste de personalitate (Chestionarele Woodwort)• Tehnica proiectivă• Testele obiective de personalitate

CONDIŢIILE DE ELABORARE A TESTULUI

La elaborarea oricărui test sau baterii de teste, este necesar să se îndeplinească anumite condiţii, care se referă la:

• obiectiv, • eşantion, • etalon, • standardizare.

CALITĂŢILE TESTELOR

Fidelitatea reflectă stabilitatea testului şi face ca o probă aplicată unui subiect de două ori succesiv să dea rezultate identice.

• Constanţa test – retest• Omogenitatea (itemi pari/impari, înjumătăţire)• Echivalenţa (teste paralele)

• Sensibilitatea reflectă fineţea discriminativă a testului, capacitatea lui de a diferenţia deosebirile fine, existente între indivizi.


Validitatea reflectă autenticitatea testului, care face ca testul să măsoare anume acea caracteristică psihologică pentru care este predestinat şi nimic altceva.

• de concurenţă (compararea a 2 teste)• de conţinut (concordanţa dintre evaluatori)• predictivă (compararea rezultatului la test cu rezultatele

în activitatea reală)


Sensibilitatea reflectă fineţea discriminativă a testului, capacitatea lui de a diferenţia deosebirile fine, existente între indivizi.

CLASIFICAREA TESTELOR

1. După modul de administrare, în dependenţă de faptul dacă testul este aplicat unui sau mai multor subiecţi simultan, pot fi distinse:

• teste individuale;• teste colective.2. Considerînd drept criteriu timpul de administrare,

testele se împart în: • teste cu timp limitat de executare;• teste cu timp liber de executare.3. După materialul utilizat, testele se împart în:• verbale, în care itemii sînt exprimaţi prin cuvinte; • nonverbale, în care se utilizează figuri, scheme,

labirinturi, coduri etc.

CLASIFICAREA TESTELOR

Pornind de la semnificaţia psihologică, se pot distinge două mari categorii de teste:

• teste de eficienţă (de inteligenţă, de aptitudini speciale, de cunoştinţe), care studiază aspectele cognitive ale personalităţii;

• teste de personalitate (chestionare, teste proiective, teste obiective de personalitate), care studiază aspectele afective şi conative ale personalităţii.

1.5. ASPECTE ETICO-SOCIALE ALE PSIHODIAGNOSTICULUI

• Calificarea specialistului • Specificul condiţiilor de testare• Vîrsta celor testaţi• Abuzul de teste

• Codul deontologic al psihologului

REZUMAT

1. Psihodiagnosticul poate fi abordat ca domeniu teoretic şi ca activitate practică.

2. Ca domeniu teoretic, psihodiagnosticul studiază legităţile elaborării metodelor de recunoaştere, depistare şi măsurare a particularităţilor psihologice ale persoanei.

3. Ca domeniu practic, psihodiagnosticul presupune activitatea concretă de examinare a subiectului şi de formulare a diagnosticului.

REZUMAT

4. Aplicabilitatea psihodiagnosticului este enormă şi foarte variată. Educaţie, consiliere, selecţie şi orientare profesională, clinică, cercetare - iată doar cîteva din multitudinea de domenii de aplicare a psihodiagnosticului.

5. Rădăcinile psihodiagnosticului se pierd în antichitate, însă ca domeniu ştiinţific psihodiagnosticul a început să se constituie la frontiera secolelor XIX şi XX.

6.Apariţia lui a fost pregătită de cîteva orientări în dezvoltarea psihologiei, cele mai importante fiind psihologia experimentală şi psihologia diferenţială.

REZUMAT

7. Psihodiagnosticul dispune de un număr impunător de metode. Toate metodele utilizate în psihodiagnostic ar putea fi divizate în două categorii mari: metode cu grad scazut de formalizare şi metode cu grad înalt de formalizare.

8. Din grupul de metode cu un grad scăzut de formalizare fac parte observaţia, convorbirea, anamneza, analiza produselor activităţii etc. Aceste metode furnizează informaţii de valoare, însă sînt laborioase, necesită mult timp şi mizează mult pe profesionalismul şi pe intuiţia psihodiagnosticianului.

REZUMAT

9. Din grupul de metode cu un grad înalt de formalizare fac parte testele, în sensul larg al acestui cuvînt.

10. Testele se caracterizează prin proceduri stricte de aplicare, prelucrare, fidelitate, validitate şi sensibilitate. Aceste metode asigură acumularea rapidă a informaţiei, care permite compararea cantitativă şi calitativă a individului cu alte persoane.

REZUMAT

11. Un domeniu important al psihodiagnosticului ţine de aspectele etice ale acestei activităţi. Este vorba de calificarea specialistului, de specificul condiţiilor de testare şi al vîrstei celor testaţi, de evitarea abuzului de teste.

12. Acestea şi alte principii au fost puse la baza elaborării Codului deontologic al psihologului.

ANTRENAREA ÎN PROCESUL DE ÎNVĂŢARE

abordare obiectivă,

abordare proiectivă,

abordare subiectivă,

eşantion,

etalon,

fidelitate,

item,

metodă,

obiectiv,

psihodiagnostic,

psihologia diferenţială,

psihologia experimentală,

scor,

sensibilitate,

standardizare,

test mental,

validitate.

CONCEPTE-CHEIE

ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

I. Mai jos sînt prezentate cîteva activităţi pe care le puteţi iniţia în sprijinul obiectivelor de învăţare la această temă.

1. Intraţi pe Internet şi citiţi mai multe despre activitatea psihodiagnostică. Veţi găsi informaţii în cărţi şi publicaţii cu articole despre psihodiagnostic. Elaboraţi, în baza informaţiei obţinute, un referat (3-4 pagini).

2. Faceţi o listă a domeniilor de aplicare a psihodiagnosticului. Completaţi lista cu domenii noi şi identificaţi problemele specifice ale acestora.

3. Gîndiţi-vă la diverse tipuri de metode psihodiagnostice. Faceţi o listă a punctelor tari şi a punctelor slabe ale acestora. Care consideraţi că sînt avantajele şi dezavantajele fiecăreia dintre ele? Includeţi date despre costurile elaborării şi administrării lor, despre acurateţea rezultatelor şi despre uşurinţa punctării. Comparaţi-vă răspunsul cu cel al colegilor.

4. Intraţi pe Internet şi citiţi mai multe despre problemele de ordin etico-social al psihodiagnosticului. Proiectaţi o situaţie în care specificul condiţiilor de testare şi al vîrstei celui testat este extrem de important.

ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE(continuare)

II. Eseu: Citiţi cu atenţie fiecare dintre întrebările următoare şi, pe baza informaţiilor prezentate la această temă, dezvoltaţi răspunsul la fiecare

întrebare în scris, în 2-3 pagini.1. Caracterizaţi psihodiagnosticul ca domeniu de activitate teoretică şi de

activitate practică. Identificaţi specificul acestor două domenii de activitate. Aduceţi exemple.

2. Indicaţi izvoarele psihodiagnosticului. Numiţi principalii reprezentanţi ai psihologiei experimentale şi ai psihologiei diferenţiale. Identificaţi aportul lor în dezvoltarea psihodiagnosticului.

3. Comparaţi şi conrastaţi metodele cu grad scăzut de formalizare şi metodele cu grad înalt de formalizare. Ce au în comun aceste teste? Care sînt diferenţele dintre ele?

4. Descrieţi apariţia testului ca metodă diagnostică. Analizaţi condiţiile de elaborare a testului ca metodă psihodiagnostică.

5. Numiţi şi caracterizaţi calităţile testului. Ce rol joacă ele în elaborarea testului ca metodă psihodiagnostică.

6. Identificaţi problemele de ordin etico-social în activitatea psihodiagnostică. Argumentaţi necesitatea respectării Codului Deontologic. Aduceţi cîteva exemple de utilizare a principiilor Codului Deontologic în activitatea profesională.

Subiectul 1

Documents

Transcript of Subiectul 1