1)Razboiul dacic al imparatului Domitian

Conflictul incepe in mod favorabil pentru daci.Conform scrieilor lui Dio Cassius,Duras vazand greutatile situatiei da de buna voie domnia lui Decebal pentru ca era ager in planurile de razboi ca si in implinirea lor,stia sa isi aleaga timpul cand sa navaleasca asupra dusmanului.tot asa de potrivit ca si momentul cand sa bata in retragere,era dibaci in a intinde curse,viteaz la lupta,stiind sa se foloseasca intelept de biruinta si sa iasa dintr-o infrangere.Pe plan intern Decebal(sau Diurpaneus) reuseste sa refaca unitatea politica a dacilor reusind sa infaptuiasca in mare programul politic al lui Burebista. Conflictul incepe printr-un atac al dacilor peste Dunare in Moesia,la finele anului 85.Armata lui Oppius Sabinus este distrusa,guvernatorul povinciei este ucis.Vestea infrangerii il determina pe Titus Flavius Domitianus(81-96) sa porneasca cu armata impotriva dacilor.Paradoxal,imparatul roman se opreste la Naissus(Nis) unde au loc diverse petreceri si banchete.Este trimis impotriva dacilor Cornelius Fuscus,o fire aventuroasa ce iubea primejdia pentru ea insasi.Un izvor antic precizeaza ca ar fii avut loc o serie de tratative in ideea evitarii unei confruntari(dacii ar fii cerut pacea in schimbul unei sume de doi oboli platita de orice roman din imperiu).Expeditia din anul 87 a lui Fuscus se soldeaza cu un esec,generalul roman fiind ucis in lupta.In anul urmator,Domitian dandu-si seama de puterea adversarului sau,trimite o armata condusa de Tettius Julianus,un cadru militar sever,priceput si viteaz.Romanii trec Dunarea la Vimiancium(Costolat azi) si patrund in Transilvania dinspre Banat.La Tapae are loc o infruntare grea ce se soldeaza cu un succes al romanilor.Nu putem vorbi de o infrangere categorica caci,dupa cum ne spune Dio Cassius,Decebal recurge la o stratagema,taind copacii unei paduri intregi si ii imbraca in haine de soldati spre a-l face pe adversar sa creada ca inca dispune de forte importante.Cert este ca s-a incheiat pace intre daci si romanii,mai ales ca Domitianus suferise infrangeri severe in conflictele cu quazii si marcomanii,care-l sprijinisera pe regele dac.Decebal incheie o pace avantajoasa cu Domitianus in anul 89.Decebal era numit client al Romei,iar regatul sau,regat clientelar,primea mesteri constructori, instructori militari etc.

2) Razboaiele dacice ale impăratului Traian

In schimbul unor subventii in bani si ingineri,Decebal se recunoaște rege clientelar al Romei si continuă,in urmatorii 12 ani de pace,sa-si consolideze puterea si statul.Procesul de centralizare a statului dac este accelerat,armata este echipată si instruita.Se initiaza un vast program de constructii civile si militare,indeosebi în regiunea Muntilor Orastie. Incearca sa stabileasca relatii cu popoare si state inamice Romei. La Roma dupa moartea lui Domitianus urmeaza Marcus Cocceius Nerva(96-98) un spirit ponderat,jurist si om de litere apreciat,ce incearca sa restabileasca prestigiul senatului.A venit la tron apoi Marcus Ulpius Nerva Traianus.In timpul domniei sale,imperiul a ajuns la intinderea teritoriala maxima.Pacea din 89 a fost considerata rusinoasa pentru romani iar Traianus s-a gandit sa taie aceasta intelegere cu sabia,punand Imperiul pe picior de razboi. In primavara lui 101,imparatul trece Dunarea la Viminacium urmand traseul pe care il facuse Tettius Julianus.La Tapae romanii reusesc sa invinga pe daci.Venirea

toamnei ii determina pe romani sa opreasca inaintarea spre capitala regatului lui Decebal.Profitand de acest fapt,Decebal strange armata si,impreuna cu sarmatii si bastarnii,trec Dunarea pe gheata si ataca garnizoanele romane din Moesia,in speranta schimbarii sortii razboiului.Campania se soldeaza cu un esec,o parte din calarime se ineaca la trecerea fluviului,garnizoanele romane rezista iar Traianus reuseste sa ajunga cu o parte din trupele sale in sprijinul garnizoanelor si sa dea lupta de pe platoul de la Adamclisi.In primavara lui 102 romanii reiau inaintarea spre Sarmizegetusa.Succesele romanilor printre care amintim ocuparea cetatii Costesti,il determina pe Decebal sa ceara pace.Conditiile in care au fost incheiate au fost destul de grele pentru regele dacilor : erau inapoiate armele,masinile de razboi,prizonierii si stindardele luate in 87,erau predati prizonierii,era obligat sa darame zidurile cetatilor si sa nu primeasca dezertori din Imperiul Roman.Tot in urma acestei paci,Decebal cedeaza tinuturi din regatul sau si este silit sa renunte la orice forma de politica externa independenta.Putem spune ca Dacia devenise o prada usoara pentru Roma.Traian,care nu renuntase la gandul cuceririi regatului Daciei,concentreaza trupe noi in Moesia si-l insarcineaza pe Apolodor din Damasc sa construiasca un pod de piatra peste Dunare la Drobeta. Dandu-si seama de inevitabilitatea unui nou conflict,Decebal incalca prevederile pacii din 102 si ii chiar ii ataca pe iazygii din campia Tisei,aliati ai romanilor.Afland acestea,Senatul roman il declara pe Decebal,dusman al Imperiului.Razboiul este reluat in vara anului 105.Decebal este atacat dinspre mai multe directii,cetatea Costesti este asediata si distrusa din nou iar capitala este inconjurata si supusa unui indelung asediu.Primul asalt este respins cu grele pierderi.Romanii constuiesc o fortificatie paralela cu cea a dacilor si la o mica distanta fata de aceasta numita agger.Urmeaza un al doilea asalt in urma caruia romanii patrund in oras.Dacii dau foc orasului,o parte din capetenii beau otrava pentru a nu cadea prizonieri iar Decebal scapa prin fuga cu gandul de a se retrage in munti ca sa organizeze rezistenta antiromana.Calaretii romani trimisi in urmarirea lui Decebal il ajung pe rege dar acesta a preferat sa se sinucida,decât sa fie capturat.Dupa tradarea unui apropiat al regelui,Bicilis,romanii au descoperit tezaurul dac estimat la 165.500 kg de aur si 331.000 kg de argint.Ultima batalie din cadrul celui de-al doilea razboi daco-roman a fost la Porolissum in vara lui 106.Statul dac este desfiintat si pe cea mai mare parte a teritoriului este creata provincia Dacia.

3)Organizarea administrativa a Daciei romane

a)Dacia sub Marcus Ulpius Nerva Traianus(106-117)

Provincia Dacia cuprindea Transilvania propriu-zisa(fara partea sud-estica dintre Olt si Carpati),Banatul si vestul Olteniei,restul teritoriilor ocupate fiind,cum s-a mai spus,alipite Moesiei Inferioare.Noua provincie era o provincie imperiala,adica subordonata direct imparatului,care o administra un guvernator numit de Senat si acesta purta titlul de legatus Augusti pro praetore ;acest guvernator era de rang consular(pana sa fie numit guvernator,acesta indeplinea functia de consul).Capitala era orasul Ulpia Traiana intemeiata prin 108-110 din ordinul primului guvernator al Daciei Decimus Terentius Scaurianus.

b)Dacia sub Publius Aelius Traianus Hadrianus(117-138)

In urma inabusirii unei revolte a autohtonilor sprijiniti de dacii liberi si sarmatii,Hadrianus este nevoit sa abandoneze sudul Moldovei si o parte din Muntenia dar se ocupa cu reorganizarea provinciei.Astfel,din celelalte provincii ce apartineau de Moesia Inferioara impreuna si cu vestul Olteniei,formeaza o provincie aparte(Dacia Inferioara) in timp ce provincia organizata inca de Traianus este denumita Dacia Superioara.In Dacia Superioara guvernatorul senatorial este ridicat la rang pretorian caci trupele ce stationau in teritorii erau mai putine decat inainte.Legatul imperial care e in acelasi timp comandantul legiunii XIII Gemina de la Apulum(Alba Iulia) e ajutat de un procurator cu atributii financiare care rezida la Ulpia Traiana(va primi si denumirea de Ulpia Traiana Sarmizegetusa Regia).Dacia Inferioara cu trupe mai numeroase era condusa de un procurator presidial cu resedinta la Drobeta.A doua reorganizare a Daciei are loc in 124.Imparatul desprinde din Dacia Superioara regiunea aflata la miazanoapte de cursul superior al Muresului si de valea Ariesului si formeaza o provincie aparte numita Dacia Porolissensis cu capitala la Napoca,guvernata tot de un procurator.

c)Dacia sub Marcus Aelius Aurelius Verus Antoninus Augustus(161-180).

Dupa Hadrianus,urmeaza Titus Aurelius Fulvus Boionius Arrius Antoninus Pius(138-161).Considerat cel de-al patrulea din "Cei cinci imparati buni" a dus razboaie cu dacii liberi de la hotarele nordice si estice in 143 si 157-158.Sub Marcus Aurelius Dacia trece sub un nou proces de reorganizare.Determinat de razboaiele cu marcomanii,imparatul roman reorganizeaza Dacia in doua randuri.Mai intai desfiinteaza Dacia Inferioara,alipind-o Daciei Superioare,care primeste numele de Dacia Apulensis(168).Un an mai tarziu el desprinde din Dacia Apulensis Banatul de vest ce il transforma intr-o provincie aparte(Dacia Malvensis cu capitala la Malva).Cele trei provincii se afla sub comanda suprema unui guvernator si poarta denumirea de legatus augusti pro praetore Daciarum trium.Din cele trei provincii,numai Dacia Malvensis are in frunte un procurator presidial iar Dacia Porolissensis are numai un guvernator fiscal.Guvernatorul din Dacia Apulensis il inlocuie la nevoie pe guvernatorul suprem.Resedinta lui este la Ulpia Traiana.

d)Dacia intre 180-275 Sub Marcus Aurelius Commodus Antoninus(180-192),populatia autohtona se rascoala (conform Historia Augusta).Urmasul sau, Lucius Septimius Severus Augustus(193-211) acorda catorva asezari,rangul de oras,reface drumurile,si ridica fortificatii menite sa apere Oltenia si teritoriul roman din stanga Oltului(un val de pamant –limes Transalutanus– si un sant,precum si o serie de castre si fortificatii).Marcus Aurelius Antoninus Caracalla duce razboaie impotriva carpilor si in urma unei expeditii in Dacia,fortifica granitele nord-vestice ale provinciei.Au urmat imparati mai putin importanti pentru istoria Daciei(Macrinus,Elagabalus).Mai insemnat a fost Marcus Aurelius Severus Alexandrus(222-235) ce a infiintat un conciliu reprezentativ al intregii provincii(concilium Daciarum trium) din care fac parte delegati ai oraselor si ai districtelor rurale.Conciliul isi tinea sedintele la Sarmizegetusa(primeste titlu de

metropola),fiind prezidat de marele preot al cultului imperial(coronatus Daciarum trium),el discuta problemele si nevoile provinciei,formula plangeri impotriva dregatorilor abuzivi,aducea elogii guvernatorului in functie si isi exprima credinta fata de imparat.Urmasii sai de la Gaius Iulius Verus Maximinus(235-238) cunoscut si sub numele de Maximian Tracul si pana la Lucius Domitius Aurelianus(270-275) s-au confruntat cu desele navaliri ale dacilor liberi,sprijiniti mai mult sau mai putin de goti.Amintim doar pe Gaius Messius Quintus Traianus Decius(249-251) fost guvernator al Moesiei,ce a dus dese razboaie cu carpii si gotii.Acesta a reorganizat provincia si a ajutat orasele Dacia,dupa expeditiile de jaf ale gotilor.Acest fapt este dovedit de o inscriptie descoperita la Apulum,prin care noua colonie ii multumeste imparatului,caruia ii da titlu de reintemeietor al Daciilor(restitutor Daciarum).

4) Armata romana din Dacia

Dacia era un bastion inaintat al Imperiului Roman,adanc infipt in lumea barbara;de aceea pentru apararea ei era nevoie de trupe numeroase.Dupa unele surse,armata Daciei era estimata la 30-40.000 de soldati,cam o zecime din trupele Imperiului Roman. Armata era alcatuite din legiuni(legiunea XII Gemina la Apulum si legiunea V Macedonica la Potaissa),unitati pedestre de elita,recrutate numai din cetateni romani,si din trupe auxiliare,recrutate dintre provincialii ce nu aveau cetatenie romana :cohorte(trupe de pedestrasi) si ale(trupe de calareti).Trupele auxiliare ce au stationat pe cuprinsul provinciei romane Dacia erau formate din diferite nationalitati(britani,asturi,lusitanieni,bosporani,iturei,batavi,commageni,gali,reti,vindelici,numizi,mauri,antiohieni,ubi,panoni,bessi,traci).Din trupele auxiliare faceau parte si alte unitati :numeri,garda guvernatorului si alte detasamente speciale.La terminarea serviciului militar care dura 25 de ani chiar si mai mult,soldatii trupelor auxiliare dobandeau cetatenia romana,si,de obicei,primeau loturi de pamant in provinica in care servisera ;prin stabilirea lor acolo,ei constituiau un puternic factor de romanizare.

5) Sistemul defensiv si de comunicaţii al Daciei romane

Dacia nu era aparata ca alte provincii,de o linie continua de fortificatii(val sau zid si sant) ci de castre care inchideau caile de acces spre interiorul provinciei.Castrele erau tabere intarite permanent ale trupelor romane: ele aveau 1-2 santuri de aparare si un val de pamant sau un zid de piatra.In fata liniei castrelor se afla o linie de turnuri(de exemplu pe Meses.la hotarul nord vestic al provinciei).Val de pamant continuu a existat numai in stanga Oltului(limes Transalutanus) si in fata orasului Porolissum,pe o distanta de cateva zeci de kilometri.Cercetarile recente semnaleaza un val de pamant care inchide accesul dinspre vest in Depresiunea Zarandului si care poate fi tot un limes roman.Un val de pamant era alcatuit dintr-un sant destul de lat si de adanc,al carui pamant era asezat pe langa sant si paralel cu el,formand astfel un dublu obstacol pentru atacator.Cateodata,valul avea si lucrari facute din piatra.Afara de castrele construite la granita amintim si castrele romane construite in interiorul provinciei: Apulum,Potaissa,Acidava,Praetorium,Pelendava,Buridava,Germisara.Tot in interiorul

provinciei erau dispuse castrele unor trupe auxiliare menite sa supravegheze ordinea interna(Castra Nova,Islaz,Teregova,Dichiseni,Listevea,Rusidava,Desa,Romula).Sistemul defensiv al Daciei si-a dovedit eficacitatea.De-a lungul perioadei de stapanire romana,Dacia a avut relativ putin de suferit de pe urma atacurilor externe in comparatie cu alte provincii.Chiar si atunci cand trupele romane vor parasi provincia,aceasta nu se va intampla din cauza imposibilitatii de a o mai apara,ci pentru ca armata romana din Dacia era necesara si in alte provincii,la sud de Dunare. Un alt aspect urmarit in Dacia romana au fost caile de comunicatie.Una din specialitatile romanilor,constituind un adevarat titlu de glorie al lor au fost drumurile.Dupa unele surse,de cand incep stirile istorice si pana astazi,nimeni nu a construit sosele mai bune decat ei.Aceste sosele sunt unul din elementele esentiale care explica intinderea si durata stapanirii romane.Cand cucereau o tara,primul lucru pe care-l faceau legionarii erau castre si drumuri.Drumurile romane nu erau largi(doua carute abia puteau trece una pe langa cealalta) in schimb erau foarte bine lucrate.Se aseza mai intai un strat gros de bolovani si unul de prundis,legate ambele in ciment.Deasupra acestor straturi se puneau apoi placile de piatra,de dimensiuni mari foarte bine legate intre ele,si care faceau bloc cu temelia pe care erau asezate.Construite astfel,nu e de mirare ca urmele soselelor romane se puteau vedea si astazi.Pe langa aceste drumuri imperiale mai avem si altfel de drumuri mai putin ingrijite,unele aveau un strat de prundis altele simple sleauri.Desigur ca nu au lipsit in Dacia romana astfel de drumuri pe care le foloseau dacii inainte de 106 dar si urmasii daco-romani.In afara de aceste drumuri au fost folosite si drumurile naturale. Pe teritoriul Daciei ,drumul principal era cel ce strabatea toata provincia,pornind de la Lederata ,traversa Banatul,Culoarul depresionar de la Poarta de Fier a Transilvaniei,trecea prin Ulpia Traiana,Apulum,Potaissa,Napoca si ajungea la Porolissum.Un alt drum important era cel care ducea pe Valea Muresului,a Tirnavelor si a Oltului transilvanean pana la Angustiae,iesind apoi prin pasul Oituz si indreptandu-se prin Moldova spre Tyras,la gurile Nistrului.Mai pot fii amintite drumurile Dierna-Tibiscum,Drobeta-pasul Vilcan si cel care urca pe la Dunare pe Valea Oltului. Si in Dobrogea sau Dacia Pontica erau trei drumuri mai insemnate.Unul era de-a lungul Dunarii,continuand traseul din Moesia si trecand prin toate localitatile de la Transmarisca si pana la Salsovia.Al doilea era paralel cu tarmul marii si lega orasele grecesti de la Histria pana la Dionysopolis,unindu-se apoi cu un drum dunarean de la miazanoapte de Halmyris.Cel de-al treilea strabate Dobrogea prin mijloc de la Abrittus,trecea prin Tropaeum Traiani,prin Ulmetum pana la Ibida,unde se bifurca,o ramura spre Aegyssus si cealalta spre Noviodonum.

6) Oraşele romane din Dacia

In Dacia,ca in intreg Imperiul Roman,au existat,din punct de vedere administrativ,trei feluri de asezari:colonii(coloniae),municipii(municipia) si sate(vici sau pagi).Primele doua erau asezari urbane,ultimele erau asezari rurale.Coloniile erau alcatuite din cetateni romani avand toate drepturile,ei puteau,asadar,intre altele,sa aleaga la Roma pe inaltii demnitari si sa fie,la randul lor,alesi,se bucurau deci de jus sufragii si de jus honorum.Unele colonii sunt considerate ca facand parte din Italia,se bucura deci de jus italicum,care confera privilegii de a nu plati darile directe.Coloniile constituiau centre puternice de romanizare.Municipiile erau orase cu mai putine drepturi decat coloniile.Locuitorii lor reprezinta sub raportul juridic un stadiu intermediar intre peregrini si colonisti.Cu timpul,municipiile puteau fii ridicate la rangul de colonii,dupa cum satele puteau fii ridicate la rangul de municipii.Da chiar si intre municipii existau deosebiri :unele aveau mai multe drepturi,altele mai putine.Prin aceasta diferentiere,romanii,care aveau un adevarat simt politic,provocau o adevarata emulatie si dadeau in acelasi timp si un impuls al actiunii de asmilare.Conducerea oraselor era oranduita dupa modelul Romei.Exista un consiliu municipal(ordo decurionum) precum si diversi magistrati.Dregatorii cei mai inalti erau de obicei doi(duumviri) in colonii si patru(quattuorviri) in municipii ;ei raspundeau de intreaga conducere a oraselor,indeplineau hotararile luate de consiliul decurionilor,judecau anumite procese.Alti magistrati erau edilii,insarcinati cu ingrijirea cladirilor publice,cu politia orasului,cu intretinerea strazilor,cu aprovizionarea publica,organizarea spectacolelor etc si cvestorii care se ocupau cu finantele orasenesti.Toti acesti magistrati erau alesi din randul cetatenilor instariti iar slujba lor nu era remunerata. Dupa Ptolemeu,in Dacia au fost atestate,chiar inainte de cucerirea romana,in jur de 44 de orase.Unele ajung la rang superior(colonii) precum Ulpia Traiana Sarmizegetusa Regia,Napoca,Drobeta,Apulum,Romula,Potaissa,Malva.Alte orase nu dobandesc decat titlul de municipii ca Dierna,Tibiscum,Ampelum,Porolissum.Crearea succesiva a oraselor reprezinta indicatia cea mai sigura a romanizarii treptate a provinciei.

7) Asezarile rurale din Dacia romana

In Dacia,ca in intreg Imperiul Roman,au existat,din punct de vedere administrativ,trei feluri de asezari:colonii(coloniae),municipii(municipia) si sate(vici sau pagi).Primele doua erau asezari urbane,ultimele erau asezari rurale.Dupa cum s-a precizat satele erau de doua feluri : pagi(comune mai mari,situate pe teritoriul unei colonii romane) si vici(simple asezari rurale).Atat unele cat si celelalte erau conduse de unul sau doi magistri ori de un praefectus.Dintre asezarile rurale din Dacia cele mai importante sunt Alburnus Maior,Micia,Aquae,Salinae,Sucidava.Au existat si sate ale caror nume roman nu le cunoastem dar care au fost descoperite arheologic :Cristesti,Lechinta de Mures,Obreja etc.

8) Populatia Daciei romane (autohtoni si colonisti); problema romanizarii

In cele doua razboaie daco-romane,dacii suferisera pierderi insemnate.Eutropius sustine afirmatia cum ca Dacia a fost secatuita de barbati,o afirmatie exagerata de altfel.Adevarul este ca majoritatea populatiei dacice a continuat sa traiasca sub stapanirea Romei.Dainuirea autohtonilor sub romani este demonstrata de numeroase si variate argumente. Problema populatiei Daciei romane este una din cele mai importante si discutate ale trecutului nostru.Importanta,fiindca in perioada stapanirii romane,s-a pregatit plamada etnica din care s-a format poporul roman. Se cunosc din izvoare de existenta unor unitati militare auxiliare formate din daci pe vremea lui Traianus si a imparatilor ce au urmat pe tronul Romei.Unele din ele sunt recrutate in prima jumatate a sec. III,lucru ce nu ar fi fost posibil daca n-ar fi existat o populatie autohtona numeroasa in Dacia romana.Se stie ca Dacia a contribuit cu trupe auxiliare in armata imperiala iar faptul nu este intamplator caci virtutile razboinice ale dacilor erau cunoscute si pretuite.Se mai stie ca in cadrul armatei au existat daci ce au ocupat functii in armata dar si in administratie.Amintim pe Regalianus,dac romanizat ce a fost general si guvernator al Illyricumului in timpul lui Publius Licinius Egnatius Gallienus Augustus(253-268). In inscriptiile latine din provincia romana Dacia apar si nume traco-getice,din care o buna parte apartin autohtonilor,nu colonistilor.Numarul lor e totusi mic,abia vreo 2% din totlul numelor proprii atestate epigrafic,dar lucru acesta e firesc.Populatia dacica locuia in zona rurala si nu era obisnuita si nici nu avea mijloacele materiale sa puna inscriptii costisitoare.Cat despre dacii ce locuiau in lumea urbana,interesele practice le dictau sa isi afiseze cat mai putin originea.Multi daci ce faceau parte din aristocratie au primit cetatenie romana si in acest fel,au si primit nume romane care abunda in inscriptii. Pana si lingvistica,sau mai exact,toponomia are rolul sau in demonstrarea continuitatii dacice.Unele nume de orase din provincia romana Dacia isi pastreaza vechea denumire de dinainte de cucerirea romana(Tibiscum,Drobeta,Potaissa,Napoca),nume de orase pe care colonistii le preiau de la autohtoni.Dacice sunt si numele raurilor(Maris-Mures,Samus-Somes,Alutus-Olt,Tibiscus-Timis). Deosebit de semnificativ in demonstrarea populatiei dacice dupa 106 este gestul lui Hadrianus de a adauga epitetul dacic de Sarmizegetusa capitalei provinciei(in timpul lui Traianus capitala se numea Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica).Acest fapt are sens numai daca in provincie exista o populatie numeroasa dacica. Mai graitoare poate decat orice argumente este descoperirea a circa 1000 de puncte de pe teritoriul Daciei romane a urmelor de cultura materiala dacica din sec II-III.Au fost descoperite,mai ales in Transilvania,amestecate cu obiecte romane,vase si fragmente de vase dacice,fragmente ce apartineau populatiei autohtone.Sapaturile au scos la iveala numeroase asezari dacice din provincia romana(Lechinta de Mures,Casolt,Obreja,Noslac,Calbor,Soporu de Campie etc.)

Populatia autohtona locuieste in provincia romana Dacia alaturi de numerosi colonisti adusi,cum spune Eutropius,din toata lumea romana.Inscriptiile descoperita atesta prezenta in Dacia a unor colonisti veniti din Dalmatia,Moesia,Panonia,Tracia dar si din tinuturi mai indepartate :Italia,Grecia,Asia Mica,Siria,Spania,Galia etc.Spre deosebire de alte provincii unde colonizarea a fost mai mult sau mai putin spontana,in Dacia colonizarea a fost organizata de statul roman,dornic sa impanzeasca acest bastion inaintat cu cat mai multe elemente romanice.Desigur alaturi de colonizarea oficiala a existat si una privata :venirea colonistilor din proprie initiativa,in speranta unei vieti mai usoare sau a unui castig mai bun.Caracterul organizat si masiv al colonizarii a facut ca populatia dacica sa sufere o puternica influenta romana :superioritatea tehnicii si a culturii spirituale romane,folosirea limbii latine in administratie si justitie,negustorii,proprietarii de mosii dar mai ales colonistii de rand si soldatii numerosi care,la eliberare,primeau loturi de pamant si se stabileau in Dacia,inrudindu-se cu autohtonii,intemeindu-si gospodarii si familii.Asa se explica cum,intr-un rastimp istoric relativ scurt are loc romanizarea populatie autohtone :dacii isi insusesc cultura,obiceiurile,credintele si limba cuceritorilor.La inceput patrund elementele culturii materiale(ceramica romana,uneltele productive,obiecte de uz practic si de podoabe).Apoi au adoptat treptat credintele si obiceiurile romane,nume romane alaturi de vechile lor nume dacice,folosite ca porecle si limba latina,limba oficiala a Imperiului.In acest fel,in momentul parasirii Daciei de catre Aurelianus,provincia era locuita de o populatie puternic si ireversibil romanizata.

9) Viata economica a Daciei romane(agricultura,mesteşuguri,exploatarea bogatiilor subsolului, comertul)

Provincia Dacia Romana a cunoscut importante prefaceri determinate de politica dusa de Traian si urmasii sai.Urmarile cuceririi romane s-au resimtit asupra tuturor domeniilor vietii societatii dacice.Dacia Traiana a continuat în linii mari viata economica a Daciei lui Decebal.Au existat,insa,o serie de schimbari atit in domeniile economice traditionale cit si în noile activitati economice inregistrate in noua provincie imperiala.Principalele sectoare economice au fost:agricultura,cresterea animalelor, mineritul si mestesugurile,comertul si circulatia monetara.In vederea valorificarii cat mai depline a bogatelor resurse ale solului si subsolului noii provincii,in special a metalelor pretioase si a celor metalifere,romanii au adus în Dacia o numeroasa forta de munca specializata, prilej cu care au poposit aici din proprie initiativa si alte categorii sociale de cultura si civilizatie romana din intreg Imperiul Roman colonizand spatiul vechii Dacii,depopulat in unele zone datorita grelelor razboaie purtate cu armatele romane. Contactul direct dintre purtatorii civilizatiei geto-dace si cei ai culturii si civilizatiei romane va constitui începutul unui proces complex si de durata,material si spiritual,constând,in principal,din receptarea si asimilarea de catre societatea autohtona daca a elementelor superioare ale culturii si civilizatiei romane,proces cunoscut sub numele de romanizare si care va duce în final la aparitia unui nou popor : poporul roman.

a) Agricultura si crestera animalelor

Agricultura ramane ramura principala economica din Dacia romana.Cele mai bune pamanturi apartin colonistilor.In Dacia intalnim proprietati mici si mijlocii dar mai rare sunt si proprietatile agricole de mari dimensiuni.In centrul marilor proprietati se afla un asa zis “conac”(villa rustica) avand locuinte,magazine.ateliere etc.Asemenea constructii au fost descoperite in Dacia,de exemplu,langa Sarmizegetusa,la Ciumafaia(langa Cluj) si in alte parti.In Dacia se cultivau mai ales cereale,provincia fiind un adevarat granar al trupelor ce stationau in provinciile alaturate.Pe langa cereale,mai erau cultivata si vita de vie dar erau exploatate si padurile.Ca si in perioada preromana,cresterea animalelor era o ocupatie destul de importanta.Intinsele pasuni ale Daciei erau in mare parte proprietatea statului imperial roman ce erau date aristocratiei.Interesant este ca aceste personaje apar in inscriptii ca arendand si pasunile si salinele.iar uneori chiar si comertul cu sare din provincie.

b)Exploatarea bogatiilor si mestesugurile

In epoca romana de mare importanta sunt mestesugurile.In Dacia amintim mineritul,fiind extrase din munti numeroase metale,mai ales aur.Minele de aur din Muntii Apuseni sunt exploatate acum prin numeroase galerii si puturi ;aur se mai obtinea si din nisipul raurilor,prin spalare.Fiind proprietate imperiala,minele de aur erau exploatate direct de catre statul roman.In galerii lucrau atat sclavi cat si oameni liberi ;inca Traianus colonizeaza aici doua semntii romanizate din Dalmatia(Pirustae,Baridustae),specialisti in minerit,iar exemplul sau pare a fi urmat si de alti imparati.Exploatari se aflau la Baia de Cris,Brad,Baia de Aries etc.,centrul lor fiind la Alburnus Maior(Rosia Montana).Intreaga administratie a minelor de aur.al carei sediu se afla la Ampelum(Zlatna) era condusa de un functionar imperial numit procurator aurarium,acesta fiind ajutat de o intreaga armata de functionari subalterni.Pe langa aur mai erau exploatate in aceeasi zona argintul si plumbul dar intalnim,si in alte zone,mine de arama(Micia).Fierul era extras de la Ghelar si Teliuc in jud.Hunedoara.Pentru nevoile constructiei de cladiri si monumente se extragea piatra de cariera(marmura la Bucova,calcar la Calan,andezit la Deva s.a).La Salinae(Ocna Muresului),Ocna Dejului,Cojocna(langa Cluj) se extragea sare. Inscriptiile si descoperirile arheologice ne fac cunoscute si alte mestesuguri ce se practicau in Dacia romana.O mare dezvoltare cunoaste metalurgia fierului si a bronzului,prelucrarea fierului si a lemnului,olaritul.tesutul.Mestesugarii se grupau intr-un fel de asociatii profesionale numite colegii(collegia),care nu semanau deloc cu breslele medievale.Cel mai raspandit si cunoscut este colegiul faurilor(collegium fabrum),din care faceau parte si dulgherii,olarii poate si zidarii.Se mai cunosc in Dacia si colegii de aurari,postavari,lemnari,pietrari,corabieri,plutasi si purtatori de lectica.Dupa unele surse,membrii unor colegii aveau,se pare,si rosturi de pompieri in orasele din Dacia ;asa se explica,eventual,impartirea lor in decurii si,in genere,organizarea de tip paramilitar a colegilor.Centre importante intalnim in orasele din Dacia romana dar si in unele asezari rurale(Micia-prelucrarea pietrei sau la Cristesti langa Targu Mures-olarit).Fregvente sunt caramidariile si atelierele de opaite,statuiete etc.

c) Comertul

Intensa productie mestesugareasca si agricola determina si un comert intens.Numerosi negustori(multi dintre ei de origine orientala) sunt atestati in diverse inscriptii descoperite pe teritoriul Daciei Romane.Pe langa comertul intern,exista si un schimb cu celelalte provincii romane si cu lumea din afara Imperiului Roman.Dacia trimitea la Roma aur extras din mine,iar in provincii cereale,sare,miere,ceara,lemn,tesaturi,vite,piei primind la schimb stofe,untdelemn,vinuri superioare si articole de lux.Schimbul cu Roma si Italia uneori nu era echitabil,Dacia fiind,ca si celelalte provincii exploatata.

10) Viata spirituala in Dacia romana(religii, arta) Inscriptiile si monumentele de arta descoperite pe teritoriul Daciei romane atesta numarul mare si varietatea extraordinara a divinitatilor adorate aici.Faptul e cat se poate de firesc daca e sa tinem seama de caracterul eterogen al populatiei provinciei.

a) Religia

Locul de frunte este ocupat de divinitatile romane : Jupiter-zeul suprem Junona(Iunona)-sotia lui Jupiter,zeita nasterilor,casatoriei,protectoarea Romei Minerva-zeita intelepciunii si a mestesugurilor Mercur-zeul comertului,solul zeilor Apollo-zeul luminii,al soarelui si al prezicerilor Venus-zeita frumusetii si a dragostei Silvanus-zeitate a campiilor si padurilor Liber si Libera-zeitati ale vegetatiei Bachus-zeul vinului Diana-zeita vanatoriiDestul de numeroase sunt si zeitatile orientale care cunosc o raspandire in statul

imperial roman.Aici amintim pe Mithras(Soarele nebiruit),zeu de origine persana intruchipand principiul binelui in lupta cu principiul raului. In Dacia se observa fenomenul de sincretism,care consta in contopirea unor divinitati asemanatoare dar de origine diferita intr-una singura.Foarte raspandit este cultul lui Jupiter Dolichenus,divinitate sincretica nascuta din contopirea romanului Jupiter cu semiticul Baal din orasul Doliche din Asia Mica).Un alt fenoment caracteristic este adorarea sub nume romane a unor divinitati neromane(interpretatio Romana) ;aceasta este,de exemplu,soarta zeitatilor dacice,care se ascund acum sub numele Dianei Augusta,al lui Hercules Invictus si chiar al perechei divine Liber si Libera.Mult raspandit in Dacia romana este si cultul cavalerilor danubieni,divinitati de origine illiro-traco-daca.Un alt cult pe care il amintim este cel al lui Augustus,al imparatului aflat in

domnie.De acest cult imperial se ingrijea un fel de ordin politico-religios-ordinul Augustalilor-al carui palat a fost descoperit la Ulpia Traiana.

b) Arta

In orasele si satele Daciei apar constructii tipice arhitecturii romane :temple,amfiteatre,cladiri,bai publice(thermae),vile suburbane si rustice.Urme unor temple au fost descoperite in mai multe orase si sate din Dacia romana iar amfiteatre pentru luptele de gladiatori si luptele cu fiare salbatice s-au constatat la Sarmizegetusa,Porolissum si Micia.Cat despre bai publice ele au fost descoperite nu numai in orase,ci si in castre(Bivolari,Bumbesti,Copaceni).O baie din perioada romana era alcatuita din diferite sali :una cuprindea bazinul cu apa rece,o alta in care venea,printr-un sistem de tuburi.aerul cald precum si o sala cu paturi unde oamenii se puteau odihni dupa baie.Erau si sali de asteptare,vestibule incapatoare. Dacia se remarca,atat in domeniul tehnicii arhitecturale cat si in domeniul tehnicii artistice,prin multipe si variate influente din diferite regiuni ale Imperiului.Anumite monumente denota o neta influenta orientala(contrafortii zidurilor,sarcofage de piatra in forma de casa cu acrotere de la de la capacele lor,leii funerari meniti sa apere odihna celui decedat etc.).Predominant sunt influentele occidentale :medalioane funerare cu portretele celor decedati,monumente in forma de trunchi de piramida cu laturi arcuite). Natural,obiectele de arta gasite in Dacia nu sunt de valoare egala.Alaturi de piese de inalta tinuta artistica(statueta zeitei Venus de la Potaissa,capul de bronz al lui Decius de la Sarmizegetusa,fragmentele unei statui ecvestre al imparatului Caracalla de la Porolissum),productii ale unor artisti din Italia sau Grecia,exista si opere ale mesterilor autohtoni.Produse pe loc sunt statuete de lut ars ,al caror prêt scazut le punea la indemana unor paturi mai largi ale populatiei provinciei. Ca o ramura aparte a sculpturii trebuie amintite aici gemele,pietre semipretioase gravate ce se purtau prinse intr-un inel ;ateliere pentru gravarea gemelor par a fi existat la Romula si la Porolissum.Cateva descoperiri facute la Sarmizegetusa si Apulum atesta existenta in Dacia a artei mozaicului. Asa cum s-a aratat mai sus,arta Daciei romane prezinta,privita in ansamblu,afinitati mai ales cu arta provinciilor vestice ale Imperiului.Tinand seama si de folosirea pe o scara larga a limbii latine in comparatie cu limba greaca,se poate afirma caracterul roman occidental al culturii provinciei Dacia.

11) Izvoarele privind sfarsitul stapanirii romane in Dacia

Izvoarele privind sfarsitul stapanirii romane in Dacia nu sunt numeroase si unele se contrazic in problema retragerii aureliane.Intradevar scriitori antici tarzii Aurelius Victor,Orosius,Eutropius,Rufius Festus si Iordanes vorbesc de parasirea Daciei(amissio

Daciae) sub imparatul Gallienus.Dintre acesti scriitori ultimii trei vorbesc si despre o parasire a Daciei de catre Aurelianus.O alta informatie despre sfarsitul stapanirii romane din Dacia ne-o ofera Flavius Vopiscus,biograf al lui Aurelianus ce spune urmatoarele : " Vazand Illyricul devastat si Moesia pierduta,(Aurelian) a parasit provincia intemeiata de Traian peste Dunare,Dacia,disperand de a o mai putea mentine,si a retras din ea armata si pe provinciali.Oamenii luati de acolo i-a asezat in Moesia si a numit(noua asezare) Dacia sa(adica Aureliana !),care acum desparte cele doua Moesii" Amintim de Historia Augusta,lucrare care,desi il zugraveste in umbre pe Gallienus,nu-l invinuieste pe acest imparat de pierderea provinciilor nord-dunarene ,pomenind numai de parasirea Daciei sub Aurelianus.

12) Crearea si organizarea provinciei Moesia((sec. I a.Chr. – I p.Chr.)

Moesia a fost o provincie a Imperiului roman situata in sud-estul Peninsulei Balcanice.Era marginita la nord de fluviul Dunărea,la vest de raul Drina(fost Drinus),la sud de Muntii Balcani (numiti in antichitate Haemus),iar in est de Marea Neagra.Numele de Moesia provine de la unul dintre triburile care traiau in acea zona:moesii.Totusi teritoriul era locuit de mai triburi de origine tracica:bessii-plasati pe cursul superior al raului Marita;dantheletii-cam in zona Sofiei de azi;dardanii-in partea de sud a Serbiei de astazi;tribalii-in regiunea Plevnei;dupa tribali pe ambele maluri ale Dunarii pana la Marea Neagra traiau getii,care la sud de Dunare se mai numeau si moesi. Contactele romanilor cu Pen.Balcanica au avut loc inca din a doua jumatate a sec.III i.Hr si acest fapt a fost o urmare a interventiei militare din Italia a lui Pyrrus.In cursul razboaielor cu macedonenii,dardanii au fost aliatii romanilor;de aceea,mai tarziu, regele Perseu instiga pe bastarni sa atace tinutul dardanilor,care poarta un greu razboi cu acesti navalitori.Dupa transformarea Macedoniei in provincie romana(148 i.Hr),din aliati,dardanii devin adversari ai Romei;ei erau nemultumiti inca dupa batalia de la Pydna si dezmembrarea Macedoniei,deoarece romanii au refuzat sa le satisfaca pretentia de a anexa Peonia. Aflandu-se in conflict cu triburile de dardani si moesi,Gaius Scribonius Curio proconsului Macedoniei,intra in Moesia si ajunge la Dunare,undeva prin dreptul Banatului,dar nu trecu fluviul "de teama codrilor intunecosi "(75-74 i.Hr).Lucius Licinius Lucullus incheie alianta in 72-71 i.Hr. cu cetatile grecesti de pe litoralul vestic al Pontului,amenintand statul dac.In anul 61 i.Hr. are loc incercarea sfarsita rusinos a lui C. Antonius Hybrida de a ocupa teritoriul dobrogean. Ne aflam in vremea cand se afirma,cu forta si stralucire,neamul geto-dac sub conducerea regelui Burebista.Unificand triburile geto-dace,el realizeaza o mare forta militara si initiază o serie de actiuni in vest si spre est.Astfel,cum se exprima un document epigrafic contemporan,Burebista devine „cel dintai si cel mai mare rege din Thracia,stapanitor al tinuturilor de dincoace si de dincolo de Dunare”.In urma actiunilor din est el reuseste sa aduca sub stapanirea sa cetatile de pe litoral si sa intinda granitele

statului sau pana in aproprierea muntilor Haemus(Balcani).Tot in urma acestui fapt,Strabon il numeste pe Burebista ca fiind „Spaima romanilor.” Dupa moartea lui Cezar si a lui Burebista in anul 44 i.Hr,Roma se confrunta cu o grava criza,fiind zguduita de conflicte interne.In acest rastimp,dardanii duceau razboaie cu armatele romane,conduse,pe rand,de Antonius Hybrida,L. Calpurnius Piso,Marcus Antonius.Dupa campania lui M. Licinius Crassus(30-28 i.Hr.) ei isi pierd definitiv independenta;eventual,Dardania a fost organizata,la început, ca o praefectura deci aflata sub regim (autoritate) militar(a).Tot acelasi general roman intra cu armata in Dobrogea,il invinge pe Cotiso si apoi cucereste tinutul dintre Dunare si Mare cu ajutorul lui Roles.Dapyx moare,Zyraxes fuge la nord de Dunare,iar Dobrogea,in afara de orasele grecesti,e carmuita de Roles in numele si interesul Romei.Dupa moartea lui Roles,tinutul dintre Dunare si Marea Neagra trece sub protectoratul tracilor odrysi.si ei supusi clientelari ai Romei. Incursiunile romane din Balcani raman fara urmari imediate.Au loc expeditiile de jaf ale sarmatilor,dentheletiilor si scordisciilor,ultimele doua popoare atacand Macedonia fapt ce il determina pe Tiberius Julius Caesar Augustus sa deschida un nou front de operatii in Balcani.Conflictele continua si dupa cucerirea Dobrogei:Lentullus conduce o campanie impotriva lui Cotiso si ii opreste la Dunare pe sarmati,Aelius Catus conduce o expeditie in anii 11-12 in urma careia stramuta 50 000 de geti din campia munteana si cu acest prilej sunt distruse asezarile de la Zimnicea,Popesti si Piscul Crasanilor. Istoria spatiului de la Dunarea de jos cunoaste amanunte legate de progresul stapanirii romane.Prima manifestare concreta a autoritatii romane la sudul Dunarii a fost sub forma unui organism preprovincial,supus autoritatii unui praefectus civitatium Moesiae et Treballiae.Se poate spune ca pana in anul 46,Moesia a ramas multa vreme sub autoritatea proconsulilor Macedoniei,dar sub forma unui comandament militar aparte(A. Caecina Severus,C. Poppaeus Sabinus,Latinius Pandusa,L. Pomponius Flaccus).Amintim interventia Romei in conflictul dintre Cotys si Rhescuporis,urmasii lui Rhoemetalces I si interventiile militare ale getilor in Moesia(12,15).Totusi precizam ca Flaccus are meritul de a stabiliza situatia din Balcani datorita masurilor sale,granita de la Dunare devenind una singura.Vorbind de apararea provinciilor romane,Tacitus afirma cu privire la teritoriile de la Dunarea de mijloc si de jos: „In Thracia stapanea Rhoemetalces si copiii lui Cotys; pentru tarmul Dunarii erau doua legiuni in Pannonia si doua in Moesia (ripamque Danuvii legiones duae in Pannonia, duae in Moesia attinebant); tot doua legiuni isi aveau garnizoanele in Dalmatia”.In anul 34,cele doua legiuni moesice contribuie la construirea drumului din zona Cazanelor, pe malul drept al Dunarii;alte lucrari se executa sub imparatul Tiberius Claudius Caesar Augustus Germanicus(41-54). Totusi framantarile continua.In anul 26 are loc o rascoala antiromana ce a fost infranta cu greu de regele Rhoemetalces II cu sprijin de la romani.La moartea lui Rhoemetalces II,imparatul Gaius Julius Caesar Augustus Germanicus zis si Caligula(37-41) a atribuit tronul tracilor lui Rhoemetalces III,fiul lui Cotys; dar in anul 45 el este asasinat.Imparatul Tiberius Claudius Caesar Augustus Germanicus hotaraste sa suprime regatul tracic.Thracia devine provincie romana,fiind administrata de un procurator imperial;anul organizarii acestei provincii (46) este transmis de Eusebius.De

acum,autoritatea guvernatorilor Moesiei se va extinde pana la gurile Dunării si Mare(Tullius Geminus,Flavius Sabinus,Ti. Plautius Silvanus Aelianus şi Pomponius Pius) Un moment deosebit in istoria provinciei Moesia in aceasta perioada este reprezentat de guvernarea lui Ti. Plautius Silvanus Aelianus, a carui activitate la Dunărea de jos o cunoastem din inscripţia (elogiu funebru) de la Tibur.Prima dintre ispravile relatate de această inscripţie este stramutarea in Moesia a peste 100 000 de transdanubieni. Dar actiunea lui Aelianus a avut si urmări nebanuite caci triburile sarmatilor trec Dunarea si ataca Dobrogea in trei randuri,profitand si de criza instaurata in Imp.Roman dupa moartea lui Nero Claudius Caesar Augustus Germanicus(54-68).In ultimul atac sarmatic este ucis guvernatorul Moesiei Fonteius Agrippa,locul lui fiind luat de Rubrius Gallus ce restabileste ordine.Tot in aceasta perioada o expeditie de jaf e facuta si de daci,care,dupa afirmatia lui Tacitus ” luara cu asalt taberele de iarnă ale cohortelor si cavaleriei auxiliare si se facura stapani pe ambele maluri ale Dunarii.”Dupa victoria lui Titus Flavius Caesar Vespasianus Augustus(69-79) din razboiul civil,provincia Moesia este intarita din punct de vedere militar,fiind aduse legiuni noi V Alaudae si I Italica.In anul 86, in vederea razboiului cu dacii, este adusa din Dalmatia legiunea IIII Flavia felix.In afara de acestea,diplomele militare ale provinciei Moesia amintesc un numar important de trupe auxiliare.Tot in timpul Flaviilor este organizată flota dunareana:classis Flavia Moesica.

Prezent la Dunare pentru a respinge invazia dacilor din iarna anilor 85/86,imparatul Domitian a procedat la reorganizarea Moesiei, provincie cu o frontiera prea intinsa si cu probleme prea numeroase pentru sarcina unui singur guvernator.De aceea,Domitianus o imparte in doua provincii,Moesia Superior si Moesia Inferior,numite astfel in raport cu cursul Dunarii.

Provincia Moesia Superior cuprindea Dardania si tinuturile dinspre Dunare locuite altadata de neamurile moesilor si tribalilor.In zona limes-ului dunarean, granita ei incepea la o oarecare distanta la vest de confluenta Savei cu Dunarea;limita de est,spre Moesia Inferioara,era marcata de raul Ciabrus (Tibrita),mai tarziu cu o mica rectificare pana la gura raului Almus (Lom).Moesia Superioara a fost guvernata de legati imperiali de rang consular.Primii titulari ai acestui post au fost L. Funisulanus Vettonianus si L. Tettius Iulianus.Limes-ul provinciei s-a organizat treptat,in cursul secolului I.Pentru prima parte a acestui secol, datele arheologice si epigrafice sunt sporadice. Legiunile romane au ocupat, pe masura inaintarii stapanirii romane spre Dunare,castrele de la Singidunum (Belgrad) si Viminacium (Kostolać).La est de castrele legionare,urme sporadice se mai intalnesc in castrele auxiliare de la Cezava (Novae),Boljetin(Smyrna),Donji Milanovać(Taliata),Malo Golubinje.Intariturile acestor fortificatii sunt construite din pământ batut,pe un fundament de pietre sparte sau de lut ars.La Boljetin si Cezava, descoperirile arata o circulatie monetara destul de intensa sub Claudius I.Sub Flavii,limes-ul in zona Portilor de Fier este reorganizat.Castrele de la Boljetin si Cezava sunt refacute;la Donji Milanovac,castrul este marit.Tot din timpul Flaviilor datează fortificatia de la Saldum,precum si cea de la Kostol (viitorul Pontes).Opera de reorganizare a limes-ului Moesiei Superioare dateaza probabil indata dupa temporizarea conflictului cu dacii transdanubieni.Sediul legiunii VII Claudia era de mai multa vreme la Viminacium.Legiunea III Flavia a fost adusa de Domitianus din Dalmatia; dupa razboaiele dacice ale lui Traian si stationarea temporară in Dacia,legiunea a fost readusa in Moesia Superioara si stabilita la Singidunum.Castrele de pe limes erau

legate de un drum,a carui intretinere era in sarcina unitatilor militare.In anii 92/93 este refacut drumul in punctul Ad Scrofulas,distrus de Dunare.De asemenea,in anul 100 imparatul Traianus a dispus taierea unui drum in stanca in zona Cazanelor. Provincia Moesia Inferior era marginita la nord de cursul inferior al Dunarii,la est de varsarea raului Ciabrus;ea cuprindea o parte din tinutul locuit altadata de tribali(cu Oescus),ripa Thraciae si Scythia Minor(Dobrogea) cu orasele grecesti.Limita intre Moesia si Thracia trecea aproximativ pe la jumătatatea distantei intre Dunare si Muntii Haemus(Balcani).Moesia Inferioara era o provincie imperiala,guvernarea ei fiind incredintata unui legatus Augusti pro praetore; prin faptul ca sub ordinele lui se aflau trei legiuni,rezulta ca el facea parte din esalonul superior al guvernatorilor de rang consular(pe timpul lui Traian stationau cate trei legiuni doar in provinciile Britannia,Pannonia Superior,Dacia,Moesia Inferior si Syria).Administrarea finantelor provinciei era incredintata unui procurator Augusti,personaj de rang ecvestru,in mod obisnuit din categoria centenarii-lor(salarizat cu 100 000 de sesterţi).Se pare ca acest procurator era insarcinat uneori,cu titlu interimar,chiar cu guvernarea provinciei, probabil in caz de vacanta a postului de guvernator.Pe timpul imparatului Traian,a avut loc o reorganizare temeinică a limes-ului moesic.Limes-ul Moesiei Inferioare incepea de la sfarsitul sectorului dunărean comun cu Dacia(Inferioara);cele trei legiuni moesice isi aveau garnizoanele la Novae (Švištov: legio I Italica), Durostorum (Silistra: legio XI Claudia) si Troesmis (Turcoaia-Igliţa: legio V Macedonica).De asemenea,diplomele militare ale acestei provincii si alte documente epigrafice ne atesta prezenta unui numar important de trupe auxiliare.Astfel,diploma de la Oltina din anul 99 mentioneaza trei alae si sapte cohortes,iar diploma de la Plovdiv din acelasi an alte trei alae si sapte cohortes;dupa cucerirea Daciei,un numar dintre aceste trupe au fost transferate la nordul Dunarii(mai târziu vor forma nucleul armatei Daciei Inferioare).Grosul acestor unitati a fost stabilit in sectorul dobrogean al Dunării,lor revenindu-le apararea acestei portiuni a limes-ului.Principalele castre din acest sector sunt urmatoarele:Sucidava (Izvoarele),Altinum(Oltina),Flaviana(Rasova),Axiopolis(Cernavoda),Capidava,Sacidava(Muzait),Carsium(Harsova),Cius(Gârliciu),Beroe(PiatraFrecăţei),Troesmis(Iglita),Arrubium(Macin),Dinogetia(Garvan),Noviodunum(Isaccea),Aegyssus(Tulcea),Salsovia(Mahmudia);alte toponime nu sunt identificate sigur.Totodata,diplomele militare menţioneaza classis Flavia Moesica.Raza de actiune a acestei flote a fost,probabil inca de la organizarea ei,sectorul dobrogean al Dunarii;stampilele ei s-au descoperit la Troesmis,Dinogetia si Noviodunum,dar si pe malul stang-la Barbosi si Cartal-Orlovka (Aliobrix?).In legatura cu una din bazele flotei moesice sunt si inscriptiile mentionand vicus classicorum,un „cartier al marinarilor” (dar descoperite in zidurile cetatii tarzii de la Murighiol-Independenta,unde au fost folosite ca material de constructie).Probabil ca si legiunile Moesiei Inferioare aveau la dispoziţie escadre navale proprii, care să le permită circulaţia uşoară intre castrul legionar de baza si punctele de pe limes tinute sub control, precum si pentru a efectua operatiuni de debarcare pe malul de nord al Dunării;in acest sens,se pot cita numeroasele caramizi stampilate ale legiunii I Italica,numele legiunii aparand intr-un cartus in chip de nava.Controlul malului stang al Dunarii de catre legiunea I Italica reiese si din prezenta unor caramizi stampilate ale acesteia la Pietrosani (punctul Reca Mare).De asemenea,centrul militar si civil de la Barbosi era sub controlul Moesiei Inferioare;castrul de aici s-a construit probabil pe timpul lui Traian,cum rezulta dintr-o inscriptie din anul 112.In acest castru au aparut caramizi stampilate ale legiunilor

I Italica si V Macedonica,ale cohortei II Mattiacorum si flotei moesice.Stampile ale celor doua legiuni mentionate si ale flotei moesice apar si la Orlovka(Cartal),pe malul de nord al Dunarii.

Orasele din Moesia:

Scupi (azi Skopje)-el se afla pe drumul care,pornind din Thessalonic,prin Stobi (ambele în provincia Macedonia),mergea apoi prin Naissus si mai departe spre Dunare.Orasul roman,intemeiat sub Vespasian,a fost o colonia de veterani ai legiunii VII Claudia.Orasul avea in frunte un ordo coloniae,calificat de o inscriptie drept splendidissimus;in fruntea acestui consiliu sunt mentionaţi duumviri(la fiecare cinci ani,duumvir quinquennalis era insarcinat cu efectuarea censului)

Ulpianum (Gračanica)-oras cu titlu de municipiu in Kossovo D(ar)D(anorum)-oras cu titlu de municipiu tot in Kossovo Naissus (azi Niš) ocupa o pozitie centrala in Moesia Superior,la incrucisarea unor

mari drumuri ce legau Europa occidentala de Orient,bazinul Dunarii de Marea Adriatica si Marea Egee.Primeste titlu de municipiu in sec II.

Remesiana-oras situat pe drumul de la Naissus spre Serdica,ridicat la rang de municipiu pe vremea lui Traianus

Ratiaria- oras situat la capatul altui important drum pornind de la Naissus spre Dunare.

Viminacium-oras in Serbia,a fost ridicat la rangul de municipium Aelium in timpul lui Hadrian.Se considera ca a fost ridicat la rang de colonia abia sub Gordian III;sub acest imparat,provincia a obtinut dreptul de a bate monede de bronz(239)

Singidunum - a fost ridicat la rangul de municipium,probabil tot sub Hadrian. Horreum Margi-mentionat de Ptolemeu,apoi in Tabula Peutingeriana,Itinerarium

Antonini si alte surse Margum(Orašje)-oras situat aproape de varsarea Moravei in Dunare,atestat

ulterior sub rangul de municipiu sub Marcus Aurelius sau Caracalla Ulpia Oescus-oras situat la confluenta raului Isker cu Dunarea,in vechiul teritoriu

al tribalilor; inscripţiile menţionează ordo coloniae, având în frunte duumviri Novae- oras roman pe langa castrul legiunii I Italica Durostorum-oras situat la Dunare,actualul Silistra.Pe langa castrul legiunii,s-a

dezvoltat o aşezare de caracter cvasi-urban.Pe teritoriul anticului Durostorum se constata ruinele a doua asezari romane-una este identificata cu canabele si municipul roman(la Silistra) si alta corespunzand vechiului oppidum de dinainte de venirea legiunii(la Ostrov.jud.Constanta).Pe timpul lui Marcus Aurelius,o inscriptie mentioneaza municipium si magistratii sai.

Troesmis-- pe teritoriul satului Turcoaia(Iglita).Pe o inaltime dominanta se afla vechiul oppidum,care s-a dezoltat ca o asezare civila(civitas) cu propriul teritoriu.Pe de alta parte,langa castrul legiunii V Macedonica s-au dezvoltat canabele,avand doi magistri si aediles.Distinctia intre cele doua unitati administrative este clar exprimata de o alta inscripţie,in care un personaj apare drept quinquennalis canabarum et decurio Troesmensium.Dupa plecarea legiunii V Macedonica(la Potaissa,in Dacia),constatam existenta unui

municipium.Canabele sunt ridicate la rangul de municipium,fuzionand cu vechiul oppidum.Inscriptiile menţioneaza ordo municipii Troesmensium,avand in frunte duumviri.

Adamclisi-situat in Dobrogea.Nu exista dovada ca ar fi devenit municipium sub Traian sau Hadrian.Statutul de oras este menţionat de cateva inscriptii;cea mai veche databila este totusi din timpul lui Marcus Aurelius.

Dinogetia-oras menționat de Ptolemeu pe malul stang al Dunarii,la varsarea Siretului

Noviodunum(azi Isaccea)-oras situat la N de Dunare cu rang de municipium Axiopolis-oras pe Dunare,in Dobrogea,la sud de Cernavoda.

13) Organizarea militară şi administrativă a provinciilor Moesiei în perioada 86-284

Prezent la Dunare pentru a respinge invazia dacilor din iarna anilor 85/86,imparatul Domitian a procedat la reorganizarea Moesiei, provincie cu o frontiera prea intinsa si cu probleme prea numeroase pentru sarcina unui singur guvernator.De aceea,Domitianus o imparte in doua provincii,Moesia Superior si Moesia Inferior,numite astfel in raport cu cursul Dunarii. Provincia Moesia Superior cuprindea Dardania si tinuturile dinspre Dunare locuite altadata de neamurile moesilor si tribalilor.In zona limes-ului dunarean, granita ei incepea la o oarecare distanta la vest de confluenta Savei cu Dunarea;limita de est,spre Moesia Inferioara,era marcata de raul Ciabrus (Tibrita),mai tarziu cu o mica rectificare pana la gura raului Almus (Lom).Moesia Superioara a fost guvernata de legati imperiali de rang consular.Primii titulari ai acestui post au fost L. Funisulanus Vettonianus si L. Tettius Iulianus.Limes-ul provinciei s-a organizat treptat,in cursul secolului I.Pentru prima parte a acestui secol, datele arheologice si epigrafice sunt sporadice. Legiunile romane au ocupat, pe masura inaintarii stapanirii romane spre Dunare,castrele de la Singidunum (Belgrad) si Viminacium (Kostolać).La est de castrele legionare,urme sporadice se mai intalnesc in castrele auxiliare de la Cezava (Novae),Boljetin(Smyrna),Donji Milanovać(Taliata),Malo Golubinje.Intariturile acestor fortificatii sunt construite din pământ batut,pe un fundament de pietre sparte sau de lut ars.La Boljetin si Cezava, descoperirile arata o circulatie monetara destul de intensa sub Claudius I.Sub Flavii,limes-ul in zona Portilor de Fier este reorganizat.Castrele de la Boljetin si Cezava sunt refacute;la Donji Milanovac,castrul este marit.Tot din timpul Flaviilor datează fortificatia de la Saldum,precum si cea de la Kostol (viitorul Pontes).Opera de reorganizare a limes-ului Moesiei Superioare dateaza probabil indata dupa temporizarea conflictului cu dacii transdanubieni.Sediul legiunii VII Claudia era de mai multa vreme la Viminacium.Legiunea III Flavia a fost adusa de Domitianus din Dalmatia; dupa razboaiele dacice ale lui Traian si stationarea temporară in Dacia,legiunea a fost readusa in Moesia Superioara si stabilita la Singidunum.Castrele de pe limes erau legate de un drum,a carui intretinere era in sarcina unitatilor militare.In anii 92/93 este refacut drumul in punctul Ad Scrofulas,distrus de Dunare.De asemenea,in anul 100 imparatul Traianus a dispus taierea unui drum in stanca in zona Cazanelor.In anii 167-170, constatam unificarea comandamentelor provinciilor Moesia Superior si Dacia

Apulensis(Superior;apoi cu toate cele trei provincii ale Daciei),pentru a face fata cu forte comune pericolului reprezentat de sarmatii iazigi. De asemenea,sarmatilor li s-a interzis sa aiba corabii pe Dunare si sa se apropie de insulele de pe fluviu.Situatia creata după razboaiele cu sarmatii impunea cu atat mai mult mentinerea fortificatiilor de pe Dunare,chiar si la rasarit de Drobeta.Este lipsita de obiect ipoteza conform careia aceasta provincie ar fi fost guvernată de legati de rang pretorian pe timpul lui Traianus (cand legiunea IIII Flavia a fost afectata apararii Daciei) sau pe timpul lui Marcus Aurelius.Printre ultimii guvernatori consulari pe care-i cunoastem se numara C. Messius Q. Decius Traianus si M. Aemilius Aemilianus,proclamati imparati de trupele provinciale.Tot legiunile moesice sunt considerate autoare ale proclamarii uzurpatorilor Ingenuus (258) si Regalianus (260).

Provincia Moesia Inferior era marginita la nord de cursul inferior al Dunarii,la est de varsarea raului Ciabrus;ea cuprindea o parte din tinutul locuit altadata de tribali(cu Oescus),ripa Thraciae si Scythia Minor(Dobrogea) cu orasele grecesti.Limita intre Moesia si Thracia trecea aproximativ pe la jumătatatea distantei intre Dunare si Muntii Haemus(Balcani).Moesia Inferioara era o provincie imperiala,guvernarea ei fiind incredintata unui legatus Augusti pro praetore; prin faptul ca sub ordinele lui se aflau trei legiuni,rezulta ca el facea parte din esalonul superior al guvernatorilor de rang consular(pe timpul lui Traian stationau cate trei legiuni doar in provinciile Britannia,Pannonia Superior,Dacia,Moesia Inferior si Syria).Administrarea finantelor provinciei era incredintata unui procurator Augusti,personaj de rang ecvestru,in mod obisnuit din categoria centenarii-lor(salarizat cu 100 000 de sesterţi).Se pare ca acest procurator era insarcinat uneori,cu titlu interimar,chiar cu guvernarea provinciei, probabil in caz de vacanta a postului de guvernator.Pe timpul imparatului Traian,a avut loc o reorganizare temeinică a limes-ului moesic.Limes-ul Moesiei Inferioare incepea de la sfarsitul sectorului dunărean comun cu Dacia(Inferioara);cele trei legiuni moesice isi aveau garnizoanele la Novae (Švištov: legio I Italica), Durostorum (Silistra: legio XI Claudia) si Troesmis (Turcoaia-Igliţa: legio V Macedonica).De asemenea,diplomele militare ale acestei provincii si alte documente epigrafice ne atesta prezenta unui numar important de trupe auxiliare.Astfel,diploma de la Oltina din anul 99 mentioneaza trei alae si sapte cohortes,iar diploma de la Plovdiv din acelasi an alte trei alae si sapte cohortes;dupa cucerirea Daciei,un numar dintre aceste trupe au fost transferate la nordul Dunarii(mai târziu vor forma nucleul armatei Daciei Inferioare).Grosul acestor unitati a fost stabilit in sectorul dobrogean al Dunării,lor revenindu-le apararea acestei portiuni a limes-ului.Principalele castre din acest sector sunt urmatoarele:Sucidava (Izvoarele),Altinum(Oltina),Flaviana(Rasova),Axiopolis(Cernavoda),Capidava,Sacidava(Muzait),Carsium(Harsova),Cius(Gârliciu),Beroe(PiatraFrecăţei),Troesmis(Iglita),Arrubium(Macin),Dinogetia(Garvan),Noviodunum(Isaccea),Aegyssus(Tulcea),Salsovia(Mahmudia);alte toponime nu sunt identificate sigur.Totodata,diplomele militare menţioneaza classis Flavia Moesica.Raza de actiune a acestei flote a fost,probabil inca de la organizarea ei,sectorul dobrogean al Dunarii;stampilele ei s-au descoperit la Troesmis,Dinogetia si Noviodunum,dar si pe malul stang-la Barbosi si Cartal-Orlovka (Aliobrix?).In legatura cu una din bazele flotei moesice sunt si inscriptiile mentionand vicus classicorum,un „cartier al marinarilor” (dar descoperite in zidurile cetatii tarzii de la

Murighiol-Independenta,unde au fost folosite ca material de constructie).Probabil ca si legiunile Moesiei Inferioare aveau la dispoziţie escadre navale proprii, care să le permită circulaţia uşoară intre castrul legionar de baza si punctele de pe limes tinute sub control, precum si pentru a efectua operatiuni de debarcare pe malul de nord al Dunării;in acest sens,se pot cita numeroasele caramizi stampilate ale legiunii I Italica,numele legiunii aparand intr-un cartus in chip de nava.Controlul malului stang al Dunarii de catre legiunea I Italica reiese si din prezenta unor caramizi stampilate ale acesteia la Pietrosani (punctul Reca Mare).De asemenea,centrul militar si civil de la Barbosi era sub controlul Moesiei Inferioare;castrul de aici s-a construit probabil pe timpul lui Traian,cum rezulta dintr-o inscriptie din anul 112.In acest castru au aparut caramizi stampilate ale legiunilor I Italica si V Macedonica,ale cohortei II Mattiacorum si flotei moesice.Stampile ale celor doua legiuni mentionate si ale flotei moesice apar si la Orlovka(Cartal),pe malul de nord al Dunarii.

14) Invaziile barbare din provinciile de la Dunărea de Jos (Dacia, Moesia)(238-270).

Daca in sec.II provincia romana Dacia are de suferint in urma navalirilor dacilor liberi,a marcomanilor,a carpilor,in prima jumatate a sec.III campaniile de jaf se intetesc. Gaius Julius Verus Maximinus Augustus (235-238) zis si Maximian Tracul lupta impotriva dacilor liberi ce atacasera in unirea sarmatilor.In urma acestui eveniment,primeste titulatura de Dacicus Maximus.Peste doi ani,carpii impreuna cu gotii intra si prada Dobrogea.Imparatul trimite pe Tullius Menophilus cu armata si reuseste sa ii tina in frau pana in 241 ca apoi sa incheie pace,convenind sa le plateasca o suma de bani gotilor.Carpii,care luptasera alaturi de goti,vazand ca acestia primesc bani,cer si ei invocand faptul ca sunt mai puternici ca gotii.Menophilus refuza si,dupa retragerea armatei romane din Dobrogea,tinutul dintre Dunare si Marea Neagra este atacat din nou de carpi(242). Marcus Antonius Gordianus Pius Augustus(238-244) cunoscut si sub numele Gordian III,care era plecat in expeditie contra persilor,este silit de aceste evenimente sa vina cu armata in Moesia.Imparatul ii invinge pe navalitori dar este doar o victorie a la Pyrrhus. La un an dupa decesul tanarului imparat are loc o noua invazie in urma caruia carpii intra in Dacia.Marcus Julius Philippus Augustus(244-249) cunoscut cu numele de Filip Arabul poarta mai multe lupte cu ei in urma carora ia titlu de Carpicus.El este nevoit sa abandoneze fasia de teritoriu din Muntenia si sa retraga granita provinciei pe Olt.In anul 248,gotii trec Dunare,asediaza Histria si ajung Marcianopolis,unde obliga cetatea sa plateasca o mare suma de bani drept rascumparare. Navalirile lor se repeta doi ani mai tarziu fapt ce il determina pe imparatul Gaius Messius Quintus Decius Augustus(249-251) sa concentreze forte in Pen.Balcanica.Acesta ii invinge la Nicopolis.langa raul Iantra,dar la Abrritus(azi Abtatcalesi in N-E Bulgariei) imparatul pierde lupta,intreaga sa armata si viata. Navalirile continua si in anii ce au urmat.Gaius Vibius Afinius Trebonianus Gallus Augustus(251-253),preocupat cu situatia de la frontierele de la Dunare incheie pace cu navalitorii in schimbul unui asa zis tribut.Dar acest fapt nu i-a impiedicat pe goti sa organizeze cateva expeditii pe uscat si pe apa,cu sute de luntrii mari,pradand coastele

Marii Negre,Moesia,Dacia si Grecia,acestia ajungand la Efes unde au ars Templul Zeitei Artemis. Marcus Aemilius Aemilianus Augustus(253) a refuzat sa mai dea tribut gotilor si a luptat impotriva lor,invingandu-i in vara anului 253.Apoi a fost proclamat de armata imparat si a pornit in mars catre Roma pentru a-l inlatura pe Gallus Publius Licinius Valerianus Augustus(253-260) cunoscut si sub numele Valerian.A fost chemat de catre Gallus pentru a înfrange rascoala lui Aemilianus.Acesta din urma,dupa ce a preluat puterea,a fost atacat de catre Valerian.Cele doua armate s-au intalnit la Spoleto,unde Aemilianus a fost ucis de proprii soldati.Gotii reusesc sa tulbure din nou stapanirea romana de la Dunare,atacand si jefuind din nou Moesia,Dacia si Grecia,armatele lor ajungand pana la Atena. Aceeasi situatie este si sub Publius Licinius Egnatius Gallienus Augustus(253-260 impreuna cu tatal sau Valerian si din 260 singur),scriitorii antici afirmand ca in timpul domniei sale Dacia a fost pierduta.Se poate vorbi de o inrautatire a situatiei economice in Dacia,ilustrata,printre altele,de reducerea circulatiei monetare si de incetarea emisiunilor monedelor provinciale(257).Totusi armata ce stationa in Dacia isi face datoria si atacurile externe afecteaza intr-o masura redusa provincia dar supun linia Dunarii la o presiune mereu crescanda. Marcus Aurelius Valerius Claudius Augustus(268-270) cunoscut si sub numele de Claudiu II ajunge unul dintre cei mai capabili generali ai imparatului Gallienus si comandant suprem al trupelor din Balcani.Dupa asasinarea imparatului de catre Aureolus,Claudiu porneste cu armata impotriva uzurpatorului pe care il infrange.Noul imparat respinge o invazie a alamanilor si obtine o victorie rasunatoare impotriva gotilor,sprijiniti de heruli la Naissus.Istoricii romani dau cifra,evident mult exagerata,de 320.000 de morti din partea barbarilor.Aceasta victorie ii aduce cognomenul de Gothicus. Lucius Domitius Aurelianus Augustus(270-275) este pus in fata unei grele dileme :fie sa abandoneze Dacia,retragand armatele pe linia Dunarii unde erau mai necesare,fie sa pastreze provincia cu riscul de a vedea devastate tinuturile sud-dunarene.Imparatul opteaza pentru prima solutie si din ordinul sau.trupele si administratia romana se retrag din Dacia,lasand o numeroasa provincie romanizata.