1

Subiecte Examen - FSC

Introducere Nevoia de a comunica si nevoia de a înțelege sunt nevoi umane de bază. Cursul Fundamentele științelor comunicării

este interdisciplinar și are ca scop înțelegerea teoretică a fenomenului complex al comunicării umane. Teoria are un rol

important în viața noastră deoarece ne permite să înțelegem, într-un mod comunicabil lingvistic,1 lucrurile din jurul

nostru. O teorie explică fenomenele și lucrurile care ne interesează. Ne permite să definim ce este X, care este originea

lui X, cum este structurat și funcționează X, care este scopul lui X și care este relația sa cu alte fenomene sau lucruri X, Y,

sau Z. De multe ori teoria este privită cu scepticism, iar practica și experiența sunt lăudate. Însă ele sunt interconectate.

Ca să fac bine un lucru trebuie, de multe ori, să îl înțeleg bine. Iar teoria este o înțelegere profunda si structurata a unui

fenomen. Teoria are însă ca punct de plecare fenomenul concret, in cazul care ne interesează, practicile multiple ale

comunicării. Practicile concrete pot fi descrise, apoi se fac generalizări, și in final practicile sunt explicate in termenii

unor modele teoretice. Modelele sunt nucleul unei teorii și ne permit, dacă dorim, să eficientizăm practicile care sunt

explicate prin modele. Ca atare, experiența este importantă, însă reflecția asupra ei este esențială în măsura în care

vrem să obținem practic anumite rezultate. Secțiunile care urmează au ca scop, în consecință, să vă familiarizeze cu

câteva concepte și teorii fundamentale din domeniul științelor comunicării.

Ce este comunicarea? Comunicarea poate fi verbala sau non-verbala.

Comunicarea verbala = transmiterea de mesaje folosind un limbaj natural (cuvinte, propozitii, unitati complexe de

propozitii precum discursurile, povestile etc.) ce are o structura:

a) sintactică ( limbajul are reguli pentru semne, e.g. regulile gramaticale)

b) semantică ( limbajul are reguli pentru sens, adica cuvintele si expresiile au inteles, exprimabil prin

definitii)

c) logică (reguli pentru argumentare)

d) pragmatică (reguli pentru folosirea eficienta in anumite contexte a limbajului, e.g. reguli retorice,

regulile conversatiei etc.)

Comunicarea non-verbala nu implica un limbaj natural cu o structura sintactica, semnatica sau logica. Ceea ce numim

limbajul corpului este, de fapt, modul in care ne exprimam in mod natural, fara cuvinte, emotii sau atitudini. Cuvintele

unui limbaj natural au un sens conventional. Este o conventie ca anumite semne sau sunete inseamna ceva sau altceva.

Dar nu este o conventie ca un anumit comportament inseamna exprimarea durerii. Chiar daca exista si si in

comunicarea nonverbala conventii, acestea sunt putine. Un anumit gest, de exemplu, inseamna un semn de prietenie

intr-o anumita cultura dar nu in alta. Insa elementele comunicarii nonverbale nu pot fi combinate in propozitii pentru a

afirma sau nega ceva. Limbajul natural are o structura combinatorie. Putem combina cuvintele pentrua spune infinit de

multe lucruri. Nu putem combina o stranger de mana ferma si un zambet pentru a a firma sau nega ceva. Putem sa

exprimam cu amandoua increderea si deschiderea poate, dar nu putem spune care este structura materiei folosind

gesturile acestea. Comunicarea verbala este folosita in principal pentru a trasmite informatii complexe. Comunicarea

nonverbala ne permite sa exprimam prin ton, postura, gesture, mimica, distanta personala, imbracaminte etc. modul in

care ne simtim, atitudinile noastre, intentiile etc.

1 Înțelegerea unui fenomen poate fi pur intuitivă, non-lingvistică și non-comunicabilă sau teoretică, lingvistică și comunicabilă. O teorie este in mod necesar formulată în temenii unui limbaj natural sau tehnic/formal. Ca atare, poate fi obiectul unui dialog critic în cadrul unei comunități științifice. Înțelegerea intuitivă sau teoretică sunt două extreme ale unui spectru larg. Anumite intuiții, ca acte mentale non-lingvistice, pot fi explicitate parțial și pot sta la baza unei teorii. Pe acest spectru ar trebui situată și înțelegerea practică care constă în a ști să faci ceva. Pot înțelege ce este mersul pe bicicletă pentru că știu să merg pe bicicletă, însă s-ar putea să nu pot exprimă ceea ce știu să fac.

2

Reguli pragmatice. Exemplificare: Regulile Conversației Paul Grice (1913-1988) – face o distincție între a spune ceva și a implica (sugera) ceva. Ce spune cineva tine de sensul

lingvistic/convențional al cuvintelor ”Ion este un geniu.” Sens lingvistic: Ion este un geniu. ”Ion este un geniu.” In sensul

non-convențional în cazul în care Ion face o prostie: Ion este un tâmpit!. De ce putem toți să înțelegem ce sens are

cineva in vedere? Pentru că respectăm aproape mereu urmatorele reguli pragmatice (privitoare la folosirea in anumite

contexte a limbajului). Cele patru ”Maxime ale conversaţiei” (vezi Grice - „Logică şi Conversaţie” 1975):

1. Maxima cantităţii – comunicarea trebuie să conţină informaţie atît cît este necesar şi să nu ofere mai multe/

mai puţine elemente decît este nevoie.

2. Maxima calităţii – nu vom menţiona informaţia pe care o credem falsă, la fel ca şi informaţia pentru care nu

avem destule argumente şi/sau dovezi.

3. Maxima relaţionării - comunicarea trebuie să fie relevantă.

4. Maximele manierei – astfel, emiţătorul informaţiei va avea grijă:

a) să evite obscuritatea exprimării

b) să evite ambiguitatea (utilizarea cuvintelor care au mai multe sensuri)

c) să fie concis, evitînd menţionarea datelor opţionale

d) să ţină cont de ordinea ideilor expuse.

e)

Care este structura unui proces real de comunicare? Elementele procesului de comunicare pot fi identificare raspunzand la urmatoarele intrebari: cine spune? ce spune?

prin ce canal? cui? in ce mod? de ce? cu ce efect?

Axiomele Comunicarii – Scoala de la Palo Alto 1. Non-comunicarea este imposibilă.

2. Comunicarea se desfăşoară pe două niveluri: informaţional şi relaţional, cel de-al doilea oferind indicaţii de

interpretare a conţinutului celui dintâi. (Atenţia acordată comunicării distruge comunicarea.)

3. Comunicarea e ca un proces continuu, ce nu poate fi tratat în termeni de cauză-efect sau stimul-răspuns. Comunicarea îmbracă fie o formă digitală, fie una analogică.

4. Orice proces de comunicare este simetric sau complementar, dacă el se întemeiază, respectiv, pe egalitate sau

diferenţă.

5. Comunicarea este ireversibilă.

6. Comunicarea presupune procese de ajustare şi acomodare.

Comunicarea eficientă implică termeni clar definiți (semnificație clară) Daca trebuie sa definim termenii pe care ii folosim putem folosi

Definitiile nominale – sunt definițiile conventionale din dicționar. Ne explica o conventie: cu ce înțeles este

folosit un anumit cuvânt într-o anumită limbă.

Definitiile reale - surprind esența lucrului la care ne referim printr-un anumit cuvânt. O modalitate de a formula

o definiție reală: să precizăm condițiile necesare și suficiente pentru ca ceva să fie ceea ce este.

Definiții reale prin conditii necesare si suficiente. Putem defini orice termen X in mod clar astfel:

Ceva este X DACĂ ȘI NUMAI DACĂ:

X este F

X este G

X este H

Etc.

Important!

a. definitia nu trebuie sa fie circulara

3

b. termenii F, G, H trebuie sa fie concepte mai clare decat Z

c. Definitia nu trebuie sa fie formulata numai in termini negative

Contexte pentru procesul comunicarii Contexte pentru procesul comunicarii:

• intrapersonal,

• interpersonal,

• grupuri mici,

• organizational,

• public/retoric,

• mass-media,

• cultural

Comunicarea nonviolenta - CNv Tehnica de comunicare dezvoltata initial de Marshall Rosenberg.

Comunicarea violenta = reprosam, judecam, invinovatim, pretindem si clasificam (oamenii)… Rezulta: rusine, frica, vina,

agresiune fizica si psihica, dispretuire, ignorare, repros etc. Comunicarea nonviolenta are in centru atitudine empatica

si intelegerea si exprimarea sentimentelor si nevoilor intr-un mod autentic. Principiile CN:

Toate fiintele umane impartasesc acelasi set de nevoi

In fiecare moment incercam sa ne implinim nevoile cum stim mai bine

Sentimentele noastre depind de implinirea sau neimplinirea nevoilor noastre

Violenta (comunicarea violenta) este o expresie tragica a unor nevoi neimplinite.

Strategia CN:

1. Observa!

Separarea observatiei de evaluare. Daca povestesc in felul acesta: “Am intrat in camera si m-a ignorat”, atunci nu

descriu neutru o situatie, ci o si evaluez. Deja judec pe cineva folosind cuvantul “ignorat”. Descrierea trebuie sa fie

neutral: “Am intrat in camera si nu s-a uitat la mine.”

2. Exprima-ti sentimentele!

Separarea sentimentelor si emotiilor de evaluari. Emotiile de baza sunt tristetea, bucuria, dezgustul, furia, frica. Pot

exista si nuante ce tin de intensitate sau de combinarea acestora. Depresia este o tristete profunda insotita de

demotivare intensa si prelunga, melancolia un tip de tristete de o intensitate redusa. Invidia sau gelozia sunt emotii mai

complexe ce sunt directionate spre persoane. Important este sa ajungem sa ne exprimam emotiile in termenii cei mai

simplii fara sa evaluam situatiile sau persoanele. Daca spun ca ma simt ignorat nu exprim o emotie, ci o emotie si

atitudinea cuiva fata de mine. Emotiile de baza sunt rezultatul satisfacerii sau nesatisfacerii unor nevoi de baza

universal umane. Nevoile umane difera de dorinte. Dorinta de a avea un telefon nu este o nevoie universal umana.

Nevoia este de comunicare este o astfel de nevoie si se exprima uneori, in anumite contexte, ca dorinta de a avea un

telefon. Nevoile sunt cateva la numar, finite si clasificabile. Nu difera in timp si nici de la o cultura la alta. Dorintele pot

fi infinite, difera de la o cultura la alta, de la un om la altul si au la baza nevoi.

4

3. Exprima-ti nevoia!

Spune ce nevoie este satisfacuta sau nesatisfacuta cand cineva face sau nu face ceva. Este uneori dificil sa intelegem ce

nevoi stau in spatele dorintelor noastre particulare. Daca vreau sa ies la o plimbare atunci am nevoie sa ma relasex.

Daca vreau sa dorm, atunci am nevoie sa ma odihnesc. Dar daca doresc sa fie curatenie in casa? Poate nevoia de

stabilitate. Dorinta de razbunare? Poate nevoia de acceptare, intelegere si dreptate. Dorinta de a nu ignorat? Poate

nevoia de afectiune, grija si intimidate. Este necesar, ca atare, o buna cunoastere a psihologiei umane pentru a conecta

dorintele (care pot fi infinite si diferite de la om la om) cu nevoile universal umane (finite si identice de la om la om).

Prin conectarea la nevoile umane universale implinite sau neimplinite din noi si din ceilalti suntem autoempatici si

empatici.

Inventarul nevoilor umane (M. Rosenberg):

4. Exprima-ti cererea!

Solicitarea a ceea ce dorim intr-un mod limpede si intr-un limbaj concret si eliberat de ambiguitati si notiuni abstracte.

Nu “As vrea sa nu ma mai ignori.”, ci “Te rog ca atunci cand vin acasa sa vii sa ma intampini sis a povestim fiecare dintre

ce am facut in acea zi. Formula magica a CN:

Cand vad sau aud…,

…ma simt…

…pentru ca am nevoie de… sau pentru ca nevoia mea de… este sau nu este satisfacuta

Ai fi dispus sa…?

5

Comunicarea asertiva, agresiva, pasiva, pasiv-agresiva Comunicarea asertiva este un stil de comunicare ce implica increderea in sine, exprimarea explicita a opiniilor,

scopurilor, nevoilor, dorintelor si sentimentelor personale intr-un mod ce tine cont de persoanele din jur.

Comportamentul asertiv inhiba anxietatea si reduce depresia, conducand la o imbunatatire a imaginii de sine.

Valori: egalitate, compromis, cooperare, empatie, strategie Win-WIN.

Implica un cod de comunicare verbal si non-verbal.

Codul comunicarii asertive:

exprima-te clar si concis;

cere feed-back;

evita monopolizarea discutiei;

evita sa faci presupuneri;

constientizeaza ce tip de comunicare folosesti (agresiv, asertiv, pasiv sau agresiv-pasiv).

Evita comunicarea violenta:

evita sa fii sarcastic;

evita sa faci generalizari;

evita sa folosesti etichete;

evita cereri sau solicitari autoritare

evita reactiile impulsive;

Codul comunicarii nonverbale asertive:

Contactul vizual direct si de durata

Gesticulatie

Spatiu personal delimitat

O voce calma si sigura

Expresiile faciale relaxate si deschise

Pozitia corpului dreapta si relaxat

Comunicarea pasiva

Sa nu poti sa spui mereu ce crezi, ce vrei, ce simti, ce doresti, ce nevoi ai…

Sa nu poti sau sa nu stii sa spui NU cand cineva iti pretinde sau iti cere ceva si tu nu vrei sa faci acel lucru…

Sa nu poti sa spui NU STIU atunci cand este cazul…

Sa nu poti sa iti impui un spatiu personal si un timp al tau…

6

cei care comunica pasiv sunt excesiv de amabili in orice situatie, gata sa indeplineasca orice solicitare din partea

cuiva pentru a nu strica relatiile cu aceste persoane. Cei care folosesc acest mod de comunicare nu au curajul sa

isi apere drepturile sau nu le cunosc.

Comunicarea pasiv-agresiva:

desi nu isi manifesta agresivitatea in mod direct, aceste persoane manifesta o rezistenta indirecta la solicitarile

celorlalti

de exemplu, amanarea indeplinirii sarcinilor cu care nu sunt de acord;

pozeaza in victime si ii determina pe cei din jur sa se simta vinovati sau sa simta compasiune fata de ei pentru a

obtine ceea ce doresc

Comunicarea agresiva:

presupune utilizarea constrangerii si a intimidarii, comunicarea pe un ton autoritar si ostil a propriilor dorinte si

nevoi. Presupune satisfacerea propriilor drepturi fara a tine cont de sentimentele si drepturile celorlalti.

Metoda Palariilor ganditoare (a lui Edward de Bono, vezi Six Thinking Hats, 1985) Cand comunicam suntem pe o frecventa a gandirii sau pe alta. Daca nu suntem pe aceeasi frecventa cu cel cu care

vorbim, atunci comunicarea nu este eficienta. Aceste moduri de gandire, stari sau atitudini pot fi reprezentate ca niste

palarii. Acestea sunt:

Pentru a comunica eficient trebuie sa purtam prima data palaria albastra, a planificarii, a viziunii de ansamblu, a gandirii

despre gandire si sa ne intrebam: Ce palarie poarta cel cu care comunic? Daca are, de exemplu, o atitudine critica si

este axat pe identificarea erorilor, pe probleme etc, atunci trebuie sa intram pe aceeasi frecventa de gandire. Pot

spune: “Da, vad si eu problema aceasta…”. Dupa ce suntem pe aceeasi frecventa putem sa incercam sa schimbam

palariile: “Chiar daca am gasit amandoi destule probleme, cred ca sunt si avantaje… Uite…”. Sincronizarea atitudinilor

reprezentate de palarii duce la eficientizarea counicarii.

Pălăria neagră - judecă critic; gândeşte logic, negativ; atenţionează asupra a ceea ce nu poate fi făcut, a ceea ce e

riscant sau periculos.

- Care sunt erorile?

- Ce ne împiedică?

- La ce riscuri ne expunem?

- Ne permite regulamentul?

Gândeşte ca o foaie albă care este imparţială şi deţine informaţii.

7

-Ce informaţii avem?

-Ce informaţii lipsesc?

-Ce informaţii am vrea să avem?

-Cum putem obţine informaţiile dorite?

Pălăria roşie - Exprimă emoţiile, temerile, intuiţiile, sentimentele; nu se justifică;

- Punându-mi pălăria roşie, uite cum privesc eu lucrurile…

- Sentimentul meu e că…

- Nu-mi place felul cum s-a procedat.

- Intuiţia îmi spune că…

Pălăria galbenă - gândeşte optimist, logic şi pozitiv; explorează avantajele şi posibilităţile.

- Care sunt obiectivele?

- Pe ce se bazează aceste idei?

- Care sunt avantajele?

- Cum voi/ vom ajunge aproape de această viziune (perspectivă)?

Palaria verde - Exprimă ideile noi, stimulând gândirea creativă. Este verdele proaspăt al ierbii, al vegetaţiei, al

abundenţei. Este simbolul fertilităţii, al producţiei de idei noi, inovatoare.

• Şansa succesului este dacă…

• Cum poate fi altfel atacată problema?

• Putem face asta şi în alt mod?

• Găsim şi o altă explicaţie?

Pălăria albastră - controlează procesul gândirii pentru ca aceasta să devină mai productivă şi organizează acţiunea;

-supervizează, sistematizează concluziile, comentează, dirijează şi conduce către pasul următor.

- Putem să rezumăm punctele de vedere expuse?

- Care e următorul pas?

- Care sunt ideile principale?

- Să nu pierdem timpul şi să ne concentrăm asupra…, nu credeţi?

Perspectiva neuropsihologica in comunicare Emisferele cerebrale au "responsabilitati" diferite, dar creativitatea depinde de corelarea acestora. Unii oamenii au o

emisfera dominanta, iar pentru altii, mai ales pentru femei, functionarea este ceva mai integrate. In cazul femeilor

corpul calos gros care face legatura intre emisfere este mai voluminos si contine cu aproximativ 30% mai multe

conexiuni decat in cazul barbatilor. Comunicarea difera de la persoana la persoana in functie de daminanta unei

emisfera sau a alteia.

Emisfera stânga

este responsabila de ceea ce spunem, de limbaj, de cuvânt, de aspectul lingvistic al scrisului;

traduce perceptiile în cuvinte, codând logic si analitic lumea reala;

prefera detaliile pe care le abordeaza metodic, rational, cauzal;

se caracterizeaza prin gust pentru cuvinte, dictionare (cuvintele denumesc, numesc, descriu);

amplifica frecventele joase ale mesajului verbal;

cauta sensurile strâns înrudite ale cuvintelor;

foloseste propozitii, sintaxe pentru a interpreta mesajele;

are înalte performante în folosirea procedeelor gramaticale, regulilor sintactice.

Emisfera dreapta

este sediul întelegerii nonverbale; conexiune minimala cu cuvinte;

da tonul si intonatia vocii, da stilul de manifestare personala;

ofera ritmul, muzicalitatea, analogiile, aspectul imagistic (exprima experienta în imagini);

8

abordeaza informatia intuitiv, contextual, relational;

extrage informatia paralingvistica (permite identificarea vocii, melodicitatii, intonatiei), apreciind mesajul acustic si mai

putin functia lingvistica;

cauta sensurile îndepartate, multiple, ambigue, metaforice ale cuvintelor.

Comunicarea "integrata" permite:

- descoperirea sensurilor, dar si aluziilor nonverbale din mesaje;

- exprimarea elocventa, asocierea tonalitatilor adecvate si gesturilor suport pentru mesaj;

- compunerea si descompunerea mesajelor în mod creativ.

Privirea indreptata spre stanga sus/centru/jos sau spre dreapta stanga sus/centru/jos:

BRAINSTORMING (furtună în creier) Metoda de stimulare a creativitatii dezvoltata initial de A.F. Osborn în 1938. Principii: amânarea judecăţii; cantitatea

creşte calitatea. Caracterisitici: manifestarea cât mai liberă a imaginaţiei; suspendarea oricărui gen de criticism;

stimularea unei cantităţi cât mai mari de idei; preluarea ideilor emise de alţii şi prelucrarea lor ca într-o reacţie în lanţ.

Exista numeroase tehnici de brainstorming, orale sau scrise. Exemple:

O tehnica eficienta de brainstorming in scris este TEHNICA 6 / 3 / 5 sau Brainwriting. Formati grupuri de lucru de 6

membri care notează pe o foaie de hârtie câte 3 soluţii fiecare, la o problemă dată, timp de − 5 minute. Fiecare dintre

9

cei 6 participanţi are de notat pe o foaie 3 soluţii în tabelul cu 3 coloane, într-un timp maxim de 5 minute. Foile

migrează apoi de la stânga spre dreapta până ajung la posesorul iniţial.

Cel care a primit foaia colegului din stânga citeşte soluţiile deja notate şi încearcă să le modifice în sens creativ, prin

formulări noi, adaptându-le, îmbunătăţindu-le şi reconstruindu-le continuu.

METODA PIRAMIDEI (METODA BULGĂRELUI DE ZĂPADĂ)

Problema formulata → lucru individual lucru in perechi → lucru in perechi de perechi → discutie in cadrul grupului

→decizie…

Tipurile psihologice Myers-Briggs Caracteristicile de bază ale personalităţii:

• Extravertirea (e) şi introvertirea (i) – legate de preferinţa noastră pentru lumea exterioară, respectiv interioară

(sursa principala de energie)

• Funcţia senzorială (S) şi cea intuitivă (I) – legate de modul în care asimilăm informaţii despre lumea

înconjurătoare.

• Funcţia reflexivă (R) şi cea afectivă (A) – legate de procesul prin care luăm decizii.

• Funcţia juducativă (J) şi cea perceptivă (P) – legate de preferinţa noastră pentru un stil de viaţă mai organizat,

respectiv mai flexibil.

Extravertitul

Preferă să lucreze împreună cu alţi oameni şi se simte nefericit când e singur.

Doreşte compania oamenilor şi în momentele de destindere

Se simte bine într-un grup şi este în general vorbăreţ şi prietenos

Perioadele prea lungi de singurătate pot să-l deprime

Cere noutăţi despre toată lumea; este interesat de tot ce înseamnă lume exterioară

Este de obicei deschis şi se împrieteneşte uşor; cunoaşte multă lume

Acumulează energie din contactele cu oamenii, dar îşi epuizează repede rezervele

De obicei, discută deschis cu cei din jur, îşi exprimă sentimentele şi vorbeşte cu plăcere la telefon

Este impulsiv; întâi acţionează apoi gândeşte.

Vorbeşte cu uşurinţă despre el însuşi şi îşi exprimă părerile fără reţineri. Compania introvertiţilor îi produce o

senzaţie de diconfort, întrucât îi displace tăcerea.

Introvertitul

Îi place, din când în când, compania oamenilor, dar are nevoie şi de momente de singurătate în care să citească,

să mediteze sau pur şi simplu să aibă linişte

Preferă grupurile mici şi contactele cu câte un singur om. O companie prea numeroasă îl oboseşte.

Aşteaptă să primească noutăţi de la ceilalţi. E mai interesat de lumea interioară a reflecţiei decăt de lumea

exterioară.

Este rezervat şi are uneori dificultăţi e comunicare. Îşi face mai greu prieteni, dar se simte foarte legat de ei.

Se “realimentează” din surse interioare de energie; are tendinţa să-şi economisească energia în s-o cheltuiască.

Când se află într-un grup, are nevoie de timp de gândire înainte de a-şi spune opinia. În general nu intervine

înconversaţia celorlalţi. Este posibil să nu-i placă să vorbească la telefon.

Preferă să gândească bine înainte de a acţiona; uneori nu acţionează la momentul oportun.

Este mai greu de cunoscut, căci îşi ascunde calităţile. Compania extravertiţilor îi trezeşte un sentiment dureros.

Se “realimentează” din surse interioare de energie; are tendinţa să-şi economisească energia în s-o cheltuiască.

Când se află într-un grup, are nevoie de timp de gândire înainte de a-şi spune opinia. În general nu intervine

înconversaţia celorlalţi. Este posibil să nu-i placă să vorbească la telefon.

Preferă să gândească bine înainte de a acţiona; uneori nu acţionează la momentul oportun.

Este mai greu de cunoscut, căci îşi ascunde calităţile. Compania extravertiţilor îi trezeşte un sentiment dureros.

Senzorialul

10

Realist, cu simţ practic, rezonabil

Se conformează instrucţiunilor; atent la detalii

Ia lucrurile aşa cum sunt; face uz de metode deja verificate

Dă mare importanţă trecutului, crede că orice decizie trebuie să se bazeze pe experienţa trecută

Se implică în tot ce se întâmplă acum şi este “cu picioarele pe pământ”; ştie să se bucure de clipa prezentă.

Crede că datele concrete sunt importante şi trebuie exploatate; în general, domeniul posibilului nu-l

interesează

Are tot timpul ceva de făcut şi asta îl relaxează.

Esenţial pentru el este să se simtă util.

Observă detaliile, dar uneori nu are perspectiva întregului

Adesea, îi consideră pe intuitivi cam inconsecvenţi, lipsiţi de simţ practic şi nerealişti.

Intuitivul

Are imaginaţie, e închlinat spre reflecţie

Uneori nu se conformează instrucţiunilor; acţionează pe neaşteptate; nu e atent la detalii.

Îi plac schimbările şi varietatea

Dă mare importanţă viitorului şi crede că deciziile trebuie luate în funcţie de posibilităţile ulterioare

Poate părea absent. Căci nu e intersat de ce se întâmplă acum, ci de ceea ce s-ar putea întâmpla; are “capul în

nori”.

Interesat mai ales de idei şi posibilităţi; se întâmplă să neglijeze date concrete importante

Are tot timpul în minte idei şi proiecte

Esenţial pentru el este să creeze

Vede mai curând întregul decât detaliile şi poate să nu aibă simţ de observaţie

Adesea, îi consideră pe senzoriali cam plicticoşi şi incapabili să priceapă o idee

Interesat mai ales de idei şi posibilităţi; se întâmplă să neglijeze date concrete importante

Reflexivul

Ia decizii sub influenţa raţiunii; este impersonal şi obiectiv când alege

Priveşte lucrurile din unghi logic şi raţional

Bun analist, are principii ferme

Reacţionează emoţional la fel ca un afectiv, dar pentru că nu se exteriorizează mulţi îl cred insensibil

E devotat firmei sau companiei în cadrul căreia lucrează; este capabil să facă faţă oricărei situaţii fără să se

implice emoţional

În majoritatea cazurilor, rămâne ferm pe poziţie

Crede de obicei că afectivii sunt cofuzi şi ilogici

Afectivul

Ia decizii sub influenţa sentimentelor; ţine cont de valorile subiective şi personale când alege

Priveşte lucrurile din unghiul nevoilor umane; crede că acestea trebuie să primeze întodeauna

Simpatia şi armonia dintre oameni sunt pentru el esenţiale

Îsi exteriorizează sentimentele

Este devotat şefului şi colegilor de serviciu; se simte implicat în majoritatea situaţiilor şi încercă să menţină

armonia în relaţiile umane

În majoritatea cazurilor, se lasă convins de doleanţele oamenilor

Crede de obicei că reflexivii sunt calculaţi şi fără inimă

Judicativul

Preferă să ducă lucrurile la bun sfârşit

Îşi fixează termene-limită şi le respectă; se conformează programului stabilit

Are un sentiment de uşurare după ce s-a luat o decizie, căci poate trece la treabă

11

Lucrează mult şi face lucrurile temeinic; se pregăteşte serios pentru orice însărcinare şi lasă lucrurile în ordine

când a terminat; de obicei nu se poate relaxa câtă vreme are ceva de făcut

Îşi planifică şi îşi structurează viaţa, aşteptându-se ca şi cei din jur să procedeze astfel; schimbările îl derutează

Adesea se simte presat de timp şi vrea să încheie ce a început

Îi consideră pe cei perceptivi nehotărâţi, versatili şi lipsiţi de ţel

Perceptivul

Preferă să lase lucrurile să decurgă firesc, o dată cu fluxul vieţii

Termenele-limită nu-i folosesc decât ca să-şi amintească ce-ar trebui făcut; aduce frecvent schimbări

programului iniţial

Amână deseori luarea unei decizii pentru a strânge cât mai multe informaţii; are un sentiment de disconfort

când s-a luat o hotărâre definitivă.

Nu se fereşte de muncă, dar preferă să lucreze când are dispoziţia necesară; nu-i place să se pregătească din

timp şi nici să lase lucrurile în ordine. E gata să se relaxeze sau să se distreze chiar dacă mai are treburi de făcut.

E mai flexibil şi refuză programele fixe; se adaptează cu uşurinţă la orice schimbare

Consideră că are timp berechet; preferă sa stea şi să vadă ce se mai întâmplă

Îi consideră pe judicativi mărginiţi, încăpăţânaţi şi rigizi

Ar avea de câştigat dacă s-ar strădui să fie mai organizat şi mai ordonat

Analiza Tranzacţională - Eric Berne (1910-1970) Principii

• Varstele psihologice: copil, adult, parinte se dezvolta in primii ani de viata ca roluri pe care le putem juca

• Orice interactiune umana se face in temenii acestor roluri

• Tranzactie: pereche stimul-raspuns in cadrul comunicarii.

Roluri

Parintele - Se formeaza din ce invatam, in primii 5 ani de viata.

• Parintele protector ofera sfaturi, ajutor, sentimentul securitatii, mangaiere. In varianta pozitiva ofera

incredere, iar in varianta negativa este coplesitor.

• Parintele normativ include prejudecatile si judecatile de valoare; acesta stabileste reguli si limite, cenzureaza,

critica, disciplineaza. In varianta pozitiva ofera aparare, iar in varianta negativa devalorizeaza.

Expresii tipice

• TREBUIE! Nu ai voie! Unde te crezi? Saracul de tine! Ce prostie!

• INTERDICTII SI LAUDE

• Inclinat sa dea sfaturi, sa domine sau sa protejeze, sa ajute, sa incurajeze, sa alinte

Adultul: In varianta pozitiva este atent, ia decizii, colaboreaza si negociaza, iar in varianta negativa Adultul analizeaza

excesiv datele sau relatiile interpersonale.

Expresii verbal tipice

• Clar, precis, logic, foloseste interogatii si reformulari

• Voce clara, calma

• Cine, ce, unde, cum, cat?

• Fapte, mijloace, ipoteze, da, nu, solutie, exact…

Copil

• Copilul natural sau liber este plin de energie, creativ, jucaus si spontan. In varianta pozitiva ii ofera fiintei o baza

din care sa evolueze, iar in varianta negativa poate fi un inadaptat social.

• Copilul adaptat este ascultator si politicos in varianta pozitiva, iar in variantanegativa este rebel si manipulator.

• Nevoi, emotii, joaca…

Expresii verbal tipice

• Ah!

12

• Oho! Vreau!

• Da-mi!

• Hai sa ne jucam!

• Mi-e foame!

• Mi-e frica!

• Incerc si eu!

Tranzacţiile complementare (paralele)

• Prima regulă a comunicării, după Berne, precizează: „Atâta timp cât tranzacţiile ramân complementare

(paralele), comunicarea poate decurge la nesfârşit”.

• -Cat costa? -Atat… AA

• -Dansati? -Oauu! Desigur! CC

• -Vino la mine! –Sa traiti, iata-ma! PC

Tranzacţiile încrucişate

• A doua regulă a comunicării, după Berne, precizează: „Când o tranzacţie este încrucişată, comunicarea este

întreruptă”.

• PRETUL E PREA MARE! –PE CE LUME TRAIESTI? PC-PC

• -TE IUBESC! –FRUMOS DIN PARTEA TA! CC-PC

comunicării, după Berne, precizează: „Atâta timp cât tranzacţiile ramân complementare (paralele), comunicarea poate decurge la nesfârşit”.

13

Tranzacţiile ulterioare (ascunse)

• O a treia regulă a comunicării, după Berne, precizează: „Comportamentul rezultat în urma tranzacţiilor

ulterioare este determinat la nivelul psihologic şi nu la cel social”. Tranzacţiile ulterioare (ascunse) implică

transmiterea unor mesaje „ascunse” sau „codate”. Întotdeauna implică mai mult de două stări ale eului.

Mesajul de suprafaţă, aparent, la nivel social, este transmis ca un stimul verbal direct, iar mesajul ascuns, la

nivel psihologic, este transmis de obicei non-verbal. Adesea mesajul aparent este direcţionat Adult spre Adult,

în timp ce mesajul psihologic este emis de către Părinte sau de către Copil.

“Hai sa ne facem proiectul impreuna…” (mesajul explicit este pe linia AA, privirea si tonul indica un mesaj codat CC: hai

sa ne distram…)

“Da, e o idee buna, o sa ne ia mai putin timp daca lucram impreuna.” (raspunsul este AA, privirea si tonul indica un

mesaj codat CC: “Da, hai sa ne distram…”)

Vezi si Thomas A Harris, I'm OK, You're OK, 1976

Tipuri culturale si tipuri de comunicare (Geert Hofstede, 1984, Culture's Consequences)

Fiecare grup de oameni, fiecare cultura, se confrunta cu un set comun de probleme. In functie de rapunsul la aceste

probleme fiecare cultura capata un anumit profil cultural. Hofstede defineste cultura ca : ‘The collective programming

of the mind, which distinguishes the members of one group or category of people from another.’ (1994: 5). Tipurile

culturale, dupa Geert Hofstede, sunt:

14

I) Problema identității individuale:

Colectivismul. Valoare: armonia grupului. Distincție: parte din grup/din afara grupului.

Cuvinte cu conotații pozitive: noi, armonie, obligație, sacrificiu, tradiție, familie, decență, onoare,

loialitate, rușine.

Cuvinte cu conotații negative: eu, prietenie, ”vezi-ți de treaba ta”, contract, problemă juridică, auto-

interes, auto-respect, individual, demnitate, plăcere, aventura, vina, privat etc.

Comunicare: pot fi foarte tăcuți, mai ales când sunt singuri într-un alt grup decât grupul lor. Folosesc

”noi” în loc de ”eu”. În conversație pot apărea tăceri fără ca acestea să creeze disconfort. Sunt foarte

comunicativi unii cu alții în grupul lor, dar rezervați față de cei din afara grupului.

Individualismul. Valoare: libertatea individuală. Distincția: eu/ceilalți.

Cuvinte cu conotații pozitive: eu, sine, ”a-ți vedea de treabă”, contract, auto-interes, auto-dezvoltare,

individual, demnitate, plăcere, aventură, aventură, privat etc.

Cuvinte cu conotații negative: armonie, obligație, sacrificiu, familie (într-un sens simbolic), tradiție,

decență, onoare, loialitate, rușine etc.

Comunicarea: vorbesc mult, egocentrici, folosind des cuvântul ”eu. Vorbitorul se adaptează la

ascultător. Este preferată comunicarea explicită. Contactul vizual este direct și liber. Au tendința să iasă

în evidență prin comportament.

II) Problema puterii:

Distanță de putere mică. Valoare: egalitatea dintre oameni. Distincție: responsabil/non-responsabil pentru

sarcina x.

Cuvinte cu conotații pozitive: drepturi, plângere, negociere, dreptate, sarcină, necesitate,

codeterminare, obiective, întrebare, critică etc.

Cuvinte cu conotații negative: respect, tată, stăpân, servitor, frate mai mare, frate mai mic,

înțelepciune, favoare, protejare, supunere, ordine, a face plăcere etc.

Comunicare: Vorbesc liber în orice tip de context social. Stilul de discuții este formal trebuie să exprime

pozițiile ierarhice. Oricine poate conduce o discutie, evita formalismele și comportamentul ceremonial.

Distanța de putere mare. Valoare: respect pentru statut. Distincție: puternic/dependent.

Cuvinte cu conotații pozitive: respect, tată, stăpân, servitor, frate mai mare, frate mai mic,

înțelepciune, favoare, protejare, supunere, ordine, a face plăcere etc.

Cuvinte cu conotații negative: drepturi, plângere, negociere, dreptate, necesitate, obiective, întrebare,

critică etc.

Comunicare: spun lucrurilor pe nume, dar sunt politicoși în discuții, sunt retinuti și formali.

15

III) Problema genului (Masculin-Feminin)

Masculină. Valoare: a câștiga. Distincție: bărbat/femeie.

Cuvinte cu conotații pozitive: Carieră, competiție, luptă, agresivitate, succes, învingător, voluntar,

merit, excelență, forță. mare, viteză, cantitate, total, putere, acțiune etc.

Cuvinte cu conotații negative: a avea grijă, a ține la, ajutor, solidaritate, modestie, compromis, iubire,

mic, încet, atingere, tandrețe, a crește etc.

Comunicarea: vorbesc tare, au tendința de a critica și de a se certa cu alții, contact vizual direct,

gesticulează când vorbesc.

Feminină. Valoare: a avea grijă de alții, mai ales cei slabi. Distincție: a avea grijă de/ a avea nevoi de grijă.

Cuvinte cu conotații pozitive: calitate, a avea grijă, solidaritate, modestie, compromis, ajutor, dragoste,

creștere, ajutor etc.

Cuvinte cu conotații negative: Carieră, competiție, luptă, agresivitate, succes, învingător, voluntar,

merit, excelență, forță, mare, viteză, cantitate, total, putere, acțiune etc.

Comunicare: nu ridică vocea. Le place să vorbească despre lucruri mărunte, să povesteasca și apreciază

acordul, comportament cald și prietenos.

IV) Problema adevărului sau a certitudinii.

Toleranță la incertitudine. Valoare: explorarea. Distincție: urgent/poate să aștepte.

Cuvinte cu conotații pozitive: structură, datorie, adevăr, lege, ordine, certitudine, pur, clar, sigur,

predictibil etc.

Cuvinte cu conotații negative: poate, creativ, conflict, tolerant, experiment, spontan, relație, intuiție,

nestructurat, flexibil etc.

Comunicare: comunicativi și bine organizați, gălăgioși și emoționali.

Intoleranță la incertitudine. Valoare: certitudinea. Distincție: fals/adevărat.

Cuvinte cu conotații pozitive: structură, datorie, adevăr, lege, ordine, certitudine, pur, clar, sigur,

predictibil etc.

Cuvinte cu conotații negative: poate, creativ, conflict, tolerant, experiment, spontan, relație, intuiție,

nestructurat, flexibil etc.

Comunicare: comunicativi și bine organizați, gălăgioși și emoționali.

V) Problema virtuții sau a orientării pe termen scurt sau lung.

Orientare pe termen lung: Valoare de bază: beneficii pe termen lung. Distincție de bază: servește/nu servește

un scop.

Cuvinte cu conotații pozitive: muncă, a salva, moderație, rezistență, datorie, scop, permanent, viitor,

economie, virtute, investiție, a-ți permite, efort etc.

Cuvinte cu conotații negative: relație, dar, astăzi, ieri, repede, a cheltui, a primi, mare, tradiție, a arăta,

imagine, a trage linie etc.

Comunicare: sunt direcți și focalizați; pun întrebări despre implicațiile acțiunilor, reținuți și

neceremonioși.

Orientare pe termen scurt. Valoare de bază: să scapi cu onoarea intactă. Distincție de bază: adecvat/

neadecvat.

Cuvinte cu conotații pozitive: relație, dar, astăzi, ieri, repede, a cheltui, a primi, mare, tradiție, a arăta,

imagine, a trage linie etc.

Cuvinte cu conotații negative: muncă, a salva, moderație, rezistență, datorie, scop, permanent, viitor,

economie, virtute, investiție, a-ți permite, effort etc.

Comunicarea verbală: Vorbesc foarte mult. Le place să vorbească despre trecut. Sunt ceremonioși,

atenți, stilați, calzi și formali.

16

Teoria reducerii incertitudinii (Uncertainty Reduction Theory) Berger, C. R., Calabrese, R. J. (1975). "Some Exploration in Initial Interaction and Beyond: Toward a Developmental Theory of

Communication". Human Communication Research, 1, 99–112.

• Centrata pe interactiunea initiala cu persoane straine intr-un context interpersonal

• Conform teoriei, comunicarea în acest context inițial este structurata in jurul diminuarii incertitudinii, deoarece incertitudinea este stresanta

• Incertitudine = numar mare de interpretari posibile = stres

• Certitudine = numar mic de interpretari

• Cum reducem icnertitudinea? Ca niste ”oameni de stiinta.” Cautam explicatii astfel incat sa putem face predictii

• Incertitudinea este: o Comportamentala o Cognitiva

• Reducerea incertitudinii poate sa fie o Proactiva (orientata spre ce urmeaza) sau o Retroactiva (nu suntem siguri cum sa interpretam ce s-a intamplat deja)

• Axiome: 1. Certitudinea creste direct proportional cu volumul de comunicare 2. Afilierea nonverbala (limbajul non-verbal deschis, cald) creste proportional cu certitudinea 3. Incertitudinea cauzeaza un comportament interogativ 4. Incertitudinea implica un nivel redus de intimitate 5. Incertitudinea duce la reciprocitate/oglindire comportamentala 6. Similaritatile favorizeaza certitudinea, diferentele incertitudinea 7. Reducerea incertitudinii favorizeaza simpatia 8. Incertitudinea duce la scaderea interactiunii cu reteaua sociala a persoanei cu care vorbesti. 9. Incertitudinea implica un nivel mic de ”satistactie in comunciare”.

• Dezvoltari posibile: o Incertitudinea in relatii: poate fi cautata sau diminuata, duce la gelozie, tipuri de relatii etc.

Knobloch, L. K., & Solomon, D. H. (2003). Responses changes in relational uncertainty within dating relationships: Emotions and communication strategies. Communication Studies, 54, 282–305.

o La locul de munca… Hargie, O., Tourish, D., & Wilson, N. (2002). Communication audits and the effects of increased information: A follow-up study. Journal of Business Communication, 39, 414–436.

Teoria negocierii imaginii de sine (Face negociation Theory)

• Figura/fata = metafora pentru imaginea publica individuala aprobata social

• Imaginea de sine si imaginea celuilalt este o tema universala si este importanta in relatiile interpersonale. Imaginea de sine este negociata.

• Polii negocierii: o grija fata de imagine (orientarea catre imaginea de sine vs. a celuilalt) si o nevoia de imagine (vreau sa fiu inclus/asociat sau exclus/disociat cu celalalt/altii?)

• Sunt posibile, prin combinare, mai multe atitudini: sa am ca grija imaginea celuilalt si sa doresc sa fie asociat sau disociat de un grup, sa am ca grija imaginea mea si sa incerc sa fiu asociat/disociat de grup

• Exista strategii verbale sau non-verbale pe care le folosim ca sa mentinem, aparam sau upgradam propria imagine sociala si sa atacam, aparam (sau sa salvam) imaginea sociala a celorlalti:

o Activitatea centrata pe tact: solidaritate, aprobare. Tact – respectul fata de autonomia celuilalt o Activitatea centrata pe solidaritate – acceptarea celuilalt ca un membru al grupului,

minimalizarea diferentelor si accentuarea asemanarilor prin limbaj informal si experiente comune. Promoveaza relatia.

17

o Activitatea centrata pe aprobare – accentuarea aspectelor pozitive si minimizarea vinei

• Multe dintre actele noastre de comunicare sunt centrate pe imagine. Acte de salvarea a imaginii – unele previn vulnerabilitatea, protejeaza imaginea (explicatiile de genul: ”nu stiu asa de bine engleza, nu am facut la scoala…”). Acte de restaurare a imaginii – scuzele, justificarile. Acte de promovare a imaginii etc.

•

Teoria adaptarii comunicarii (Communication Accommodation Theory )

• Adaptare – abilitatea de a ajusta si modifica comportamentul verbal si non-verbal.

• Adaptarea se face inconstient, de cele mai multe ori in functie de anumite scenarii.

• Teoria identitatii sociale se afla la baza teoriei adaptarii sociale. Ideea de baza a teoriei identitatii sociale: Identitatea noastra este data de caracteristici personale dar si sociale, de grup. Alegem grupul cel mai atractiv si avem tendinta sa ii privilegiem pe cei din grupul nostru.

• Avem tendinta sa ne adaptam stilul de comunicare in functie de indivizii pe care ii privim favorabil. Accentul, tonul, debitul vocal, volumul, pauzele etc.

• Strategii: o Convergenta – ne adaptam stilul de comunicare la celalalt o Divergenta – nu exista proces de acomodare (exemplu: Indivizii orgoliosi) o Supraacomodare – senzoriala, de dependenta, interdependenta (exemplu: persoanele cu un

stil decomunicare non-asertiv) o

Teoria gestionarii coordonate a semnificatiei (Coordinated Management of Meaning)

• Conform acestei teorii, comunicarea are structura teatrului improvizat, unde folosim in jocul nostru franturi din tot felul de piese/situatii de viata in care am jucat, dar si improvizam.

• Comunicarea are doi poli: intelesul personal si interpersonal

• Organizam semnificatia ierarhic:

• Continutul semantic de baza este interpretat in functie de actul de vorbire (ce vreau sa fac) detectat in cadrul comunicarii (exemplu: propozitia ”Este destept.” inseamna ceva anume daca descriu o persoana (actul de vorbire este descrierea), dar alt inteles daca actul de vorbire este acela de a fi jigni). Episoadele sunt situatii de comunicare mai mari care leaga acte de vorbire. Episoadele sunt legate in povesti. Cearta dintre doi colegi de camera este un episod, iar episodul se poate intelege corect doar in contextul unei povesti despre trecutul celor in ceea ce priveste subiectul lor de discutie. Episoadele pot fi intelese adecvat atuci cand sunt situate intr-o relatie. Relatia este cadrul care

18

stabileste obligatiile, drepturile, limitarile, asteptarile, subiectele tabu etc. Relatiile pot fi personale, dar si abstracte. Am o relatie cu biserica, cu tara mea, cu un club, cu familia. Relatiile pe care le am formeaza scenariul meu de viata, adica autobiografia, povestea pe care mi-o spun despre mine si cu care interpretez tot ceea ce mi se intampla. Scenariile oamenilor sunt si ele analizabile corect in contextul modelelor culturale in care se plaseaza. Diverse culturi au valori diferite si imagini diferite despre lume.

• Cand interpretarea este coerenta intre niveluri avem un cerc vrajit.

• Incoerenta - cerc ciudat.

• Coordonare - procesul de interpretare a semnificatiei intr-un mod coerent in cadrul comunicarii (doi sau mai multi participanti).

• Avem abilitati si competente diferite. Rezulta ca o Uneori coordonarea poate fi partiala, realizata sau nonrealizata. o Este influentata de morala si de disponibilitatea resurselor (cognitive, morale, estetice etc.).

• Avem simultan mai multe identitati sau roluri si fiecare vine cu drepturi si responsabilitati diferite. Rezulta: morala diferita.

• Avem resurse diferite – povesti, simboluri si imagini cu care interpretam lumea diferit.

• Construim semnificatia in comunicare cu ajuotrul regulilor constitutive (care ne spun cum trebuie sa interpretam un act de comunicare in diverse contexte) si regulative (ne spun cum ar trebuie sa ne comportam verbal si non-verbal in anumite context (munca, familie, scoala etc.)).

Teoria disonantei cognitive (Cognitive Dissonance Theory)

• Organizam stimulii in structuri. Cand un stimul este inconsistent cu structura simtim disconfort. Disconfort mare = schimbarea de comportament. Conform acestei teorii actele noastre de comunicare sunt organizate in asa fel incat sa reduca disonanta.

• Doua elemente pot fi in consonanta (echilibru), disonanta (dezechilibru) sau intr-o relatie de irelevanta.

• Disonanta are o magnitudine mai mare sau mai mica. Pentru a reduce disonanta ignoram uneori opiniile care nu ne convin sau ne schimbam comportamentul pentru a elimina disonanta cu o opinie.

• Magnitudinea este determinata de o Importanta unui chestiuni o Raportul de disonanta (opinii consistente cu comportamentul vs. opinii inconsistente

cu comportamentul) o Justificarea (daca exista multe explicatii pentru disonanta, atunci magnitudinea ei va fi

mai mica)

• Strategii de rezolvare a disonantelor:

• Reducerea importantei opiniilor disanante

• Gasirea de justificari (cisrcumstante atenuante)

• Reducerea conflictului (raportul de cognitii disonante vs consonante)

• In urma conflictului/disonantei cognitive apar procese perceptive selective menite sa diminueze disonanta:

o Expunerea selectiva (cautam informatii noi care diminueaza disonana - consonanta devine mai importanta decat adevarul)

o Atentia selectiva (dam atentie informatiilor care diminueaza disonanta) o Interpretarea selectiva (interpretam informatia asa cum ne convine = pentru a diminua

disonanta)

19

o Retentia selectiva (ne amintim si invatam informatia consistenta mult mai usost decat informatia inconsistenta)

Teoria penetrarii sociale (Social Penetration Theory)

• Centrata pe relatiile personale.

• Clasifica relatiile dupa nivelul de intimitate. Intimitatea creste in functie de penetrarea sociala.

• Intimitatea poate fi fizica, emotionala, intelectuala si practica (in functie de activitatile comune).

• Relatiile se dezvolta pe o anumita traiectorie.

• Deteriorarea unei relatii este caracterizata ca un proces de depenetrare.

• Relatie are reguli, practici si asteptari. Incalcarea acestora duce la depenetrare social si la disolutia unei relatii.

• Dezvaluirea poate fi strategica sau spontana.

• Traiectorie: de la imaginea publica la intimitate prin reciprocitate.

• Exista un orizont al intimitatii, un timp si o adancime.

• Etape: o Orientarea. o Etapa publica. o Fara evaluari dramatice, reguli de politete etc. o Schimbul afectiv exploratoriu. Expresii afective, atingeri, spontaneitate, dezavaluirea partiala a

personalitatii o Schimbul afectiv. Spontaneitate, confort, idiom, critici o Schimb stabil. Sinceritate, intimitate, valori de baza discutate.