STUDIUL OSTEOLOGIC AL UNUI SCHELET DE CAL DINTR-UN MORMINT AVAR DIN TRANSILVANIA

ln campania de săpături din anul 1971 a fost descoperit de către 1. Winkler în locul numit "Sălişte" din satul Cicău, judeţul Alba, un mormint de călăreţ

avar ce dateaza din sec. al VIII-lea e.n. In acest mormint s-au găsit resturile unui schelet uman şi ale unui schelet de cal, de asemenea arme şi piese de harnaşament.

Scheletul de cal este aşezat în decubit lateral sting, cu capul şi coloana ccrvicală puternic flexată. Membrele toracice şi pelvine de asemenea flexate şi

oricntnte sub cap şi corp. După poziţia scheletului se poate deduce că animalul a fost sacrificat şi apoi introdus în mormint, inainte de instalarea rigidităţii cada­vericc. (Schiţa nr. 1).

Ol!scrierea materialului. Cu ocazia dezvelirii mormîntului s-au identificat şi

recuperat următoarele piese osoase: ~ porţiuni de neuro- şi splanhnocraniu (fig. 1) cuprinzind fragmente din:

occipHal, temporal şi frontal; porţiuni din maxilarul superior sting, osul zigo­matic, lacrima} şi apofiza orbitară a frontalului din aceeaşi parte; maxilarul superior drept cu osul palatin, nazal şi incisiv. Menţionăm că pe ambele fragmente de maxilar superior se găsesc cite doi premolari şi trei molari. Pe fragmentul de incisiv se găsesc 11-13 din stinga. Lipsa unor piese osoase importante şi starea avansată de degradare a celor existente nu ne-a permis să facem observaţii şi

măsurători complete asupra craniului. - Mandibula este conservată in intregime (Fig. 2-3). - Coloana vertebrală (Fig. 4). Regiunea cervicală este completă ca număr,

cu menţiunea că atlasul, dar in special axisul sint in parte deteriorate. Regiunea toracală cuprinde un număr de 17 vertebre dintre care T2, T3, T5, T10, T11 sînt foarte deteriorate, ceea ce a făcut ca determinarea lor să fie dificilă. Regiunea lombară cuprinde un număr de 5 vertebre, dintre care L 1 şi L 2 ; L4 şi L5 sint sudate. Lipsesc apofizele transverse cu excepţia lui L3 şi L5 din care se păstrează doar fragmente. Sacrumul este complet ca număr de vertebre, dar lipsesc apofizele spinoase de la S1 şi S2• Din regiunea caudală s-a găsit numai vertebra 1. Coastele (Fig. 5) cu excepţia a 6 perechi sint foarte deteriorate. Sternul lipseşte.

- Membrele toracice (Fig. 6): scapula, humerusul, radiusul şi ulna, meta­carpul principal, falangele I şi II.

...;_ Membrele pelvine (Fig. 6): coxalul, femurul, tibia, metatersul principal, astragalul, calcaneul, falnaga, I, II, III de la membrul sting.

Cercetări proprii. Cercetarea materialului osteologie existent s-a făcut prin observaţii şi măsurători. Pentru măsurători s-au folosit metodele lui Kieswalter, Duerst, Băkonyi şi Krahmer.

Rezultatele au fost înscrise in tabele recapitulative, din care s-au selecţionat

cele mai semnificative date prezentate in tabelele 1 şi 2 anexate.

286 P. GEOROCEANU ŞI COLAB.

Studiul fragmentelor de neuro şi splanchnocraniu ne-au dat posibilitatea de a obţine unele date prin măsurători (Tabelul Nr. 1). După conformaţia osului nazal linia de profil a capului apare concavă. Mandibula se remarcă printr-un corp graei!, dispus orizontal,· ceea ce face ca incisivii să tindă spre orizontalitate. Inălţimea ramurei orizontale este mică. Fosa pterigoida este adincă, cea maseterică foarte evidentă prezintă linii musculare bine reliefate. Faţa masticatorie a seriei de premolari şi molari prezintă creste şi eminenţe bine reliefate. Pe diastema dreaptă se găseşte un canin. 11 are faţa masticatorie de formă rotundă, 12 şi 13 au forma ovală. După examenul incisivilor animalul respectiv a avut virsta de 10 ani. Condilul sting prezintă pe partea medială o excrescenţă ca urmare probabil a unei reacţii periostale. Apofiza coronoidă este inaltă şi ingustă.

Coloana vertebrală deşi are un aspect gracil in totalitate, piesele osoase consi­derate separat prezintă toate formaţiunile bine dezvoltate şi reliefate. Lungimea sa măsurată de la atlas la prima vertebră caudală este ln medie de 1,67 m. In regiunea toracală, la extremitatea apofizei spinoase a vertebrei 3-a se găseşte

o excrescenţă, reacţie a ţesutului osos. Probabil animalul a suferit traumatisme repetate in această zonă. Vertebrele L1 şi L2 ca şi L4 şi L:; sint sudate prin apofizele Iar articulare. La aceste nivele s-au dezvoltat procese de reacţie periostală ca urmare a unei presiuni repetate şi de lungă dm~tă.

Osatura membrelor torac:ice şi pelvine are in general un aspect gracil. Spata. Tuberozitatea spinei scapulare este evidentă, cu aspect triunghiular şi

uşor aplecată peste fosa infraspinoasă. Liniile de inserţie ale m. teres minor sint pronunţate. Unghiul toracal este masiv şi tuberos. Cartilajul suprascapular este osificat in parte. Facies serrata sint foarte evidente, cea caudală fiind mai lntinsă. Fosa subscapulară este adincă. (Tabelul Nr. 2).

Humerusul este relativ scurt (280 mm). Facies infraspinata este intinsă. Tubero­zitatea deltoidienă este bine dezvoltată şi aplecată caudal spre sulcus spiralis. Crista epicondilis lateralis este bine reliefată. (Tabelul Nr. 2).

Radiusul şi ulna. Radiusul prezintă o diafiză cu lăţime şi grosime destul de redusă. Tuberozitatea bicipitală este foarte intinsă ajungind in dreptul reliefului median al cavităţii articulare proximale. Tuberozităţile extremităţii distale sint la fel de bine dezvoltate. Ulna nu prezintă nimic particular. Lungimea ambelor oase este de 415 mm (Tabelul Nr. 2).

Metacarpul principal este relativ scurt (216 mm). Perimetrul este de 97-98 mm (Tabelul Nr. 2).

Falangele I şi II nu prezintă nimic deosebit. Coxalul este fin, dar bine proporţionat. Eminenţele şi cavităţile de inserţie

musculară sint bine reliefate. Cavitatea cotiloidă este spaţioasă şi adincă. După

aprecierea aproximativă a diametrelor bazinului rezultă că acesta este strimt. Pe arcada ischiatică se observă prezenţa unei ingroşări (Tabelul Nr. 2).

Femurul, deşi păstrează acelaşi aspect de gracilitate ca toate oasele membrelor, este bine dezvoltat şi proporţionat (Tabelul Nr. 2). Toate formaţiunile de inserţie musculară şi ligamentară sint foarte evidente. Se remarcă dezvoltarea trochan­terului mare şi a trochanterului III. De asemenea, fosa plantară este adîncă şi

cu buzele evidente. Tibia are tuberozitatea cranială lnaltă şi bine dezvoltată. Reliefurile muscu­

lare de pe faţa caudală sint bine marcate (Tabelul Nr. 2). Metatarsul este bine dezvoltat, relativ lung şi gros. (Tabelul Nr. 2). Falangele I, II şi III nu prezintă nimic particular.

tJ:N SCHELET DE CAL A V AR 281

In ceea ce priveşte sexul, animalul a fost un mascul castrat. Această afirmaţie este susţinută de către prezenţa caninului pe mandibulă, a strimtării bazinului şi a existenţei unei ingroşări a arcadei ischiatice. Dealtfel şi gracilitatea schele­tului ne indică acest lucru.

Talia animalului la greabăn calculată după metoda lui Kiesewalter este in medie de 1,40 (1,30-1,53).

Discuţii şi concluzii. Scheletul calului descoperit in mormintul de la Cicău

este, după informaţiile pe care le avem, unicul exemplar complet din ţara noastră. Acest fapt ne-a permis să intreprindem un studiu complet al pieselor osoase. Din .păcate starea de degradare avansată a craniului nu ne-a permis să executăm toate măsurătorile prescrise şi in consecinţă sintem in imposibilitatea de a afirma cu precizie cărui grup de rase a aparţinut animalul. Pentru osemintele de cai din aceeaşi epocă descoperite la Tirguşor, Al. Bolomey ajunge la concluzia că animalul respectiv a aparţinut ramurii mongolice a grupului de rase orientale. (E. prze­walskii). Pentru calul de la Bratei, O. Necrasova şi D. Botezatu nu au putut determina rasa căreia a aparţinut din lipsa unor criterii de apreciere.

In cazul de faţă din datele obţinute prin măsurătorile oaselor intregi şi a fragmentelor de craniu şi din compararea lor cu cele obţinute de către Bokonyi la caii scitici din Ungaria, rezultă o concordanţă pentru majoritatea lor. Acest fapt ne face să presupunem că animalul studiat de noi a aparţinut rasei tarpan sau unei rase înrudite. Dealtfel ipoteza noastră este întărită de către afirmaţiile

lui Hank6 şi Antonius care susţin originea tarpanică a cailor avari. Dacă luăm in consideraţie talia, animalul aparţine grupului de cai mijlocii.

In sprijinul acestei afirmaţii vine şi conformaţia metacarpelor principale. Aspectul general al scheletului, dimensiunile pieselor osoase, raporturile de

lungime dintre zoonoscheletul, stylopodiumul şi zeugopodiumul membrului toracic ca şi dezvoltarea formaţiunilor ce servesc pentru inserţii musculare şi ligamentare ne arată că animalul respectiv, deşi avea o construcţie gracilă, masele musculare erau bine dezvoltate, ceea ce ii confereau atributul unui cal rezistent şi apt pentru viteză.

In concluzie, scheletul de cal din mormintul de la Cicău este al unui animal de rasă probabil tarpan sau înrudit cu acesta, în vîrstă de 10 ani, cu o consti­tuţie gracilă însă rezistentă, folosit pentru călărie.

Tabelul nr. 1 Neuro şi Splanchnocraniu

Diametru! transversal al foramen magnum " vertical

Lungimea orbitei Lăţimea orbitei

bolţii palatine " corpului osului incisiv

Lungimea corp os incisiv

Mandibula

Lungimea pînă la unghiul mandibulei " " condil

diastemei dentară rindului de molari seriei incisive

MM

350 330 630 520 680 560 300

MM

410 420

90 330

75 100

288

COJSiiftuare tabelul 7

Lăţimea intre unghiurile mandibulei .. incisivi aborali

.. la nivelul condililor lnAlţimea ramurei mandibulei pinA la condil

la P.l .. la l\1.1

LA.ţimea condilului Lungimea condil ÎnAlţimea apofizei coronoide Lăţimea apofizci coronoide

Omcplatul ( Scapula) Lungimea totalA

Tab1lul Nr. 2

.. spinei scapulare Lllţimea maximA Lăţimea maximll a fosei supraspinam.

.. a .. infraspinam .. colului scapulei

Lungimea cavităţii articulare Lăţimea cavitllţii articulare Adincimea cavitllţii articulare

Humerus Lungimea maximă

.. diafizei LAţimea minimă a diafizei Grosimea minimă a diafizei Circumferinţa minimA diafizA. Lăţimea epifizei proximale

.. .. distale Grosimea epifizei proximale

dis tale

Radius Lungimea maximă Lăţimea minimă a diafizei

epifizei proxima1e 11 ,, distale

Grosimea epifizei proximale .. distale

,, minimă a diafizei Perimetru minim diafiză Lungimea totală radius + ulna

Metacarp

Lungimea maximă Lăţimea epifizei proximale

.. distale minimă diafiză

Grosimea epifizei proximale minimă diafiză

.. epifizei distale Perimetru minim diafiză

P. GEOROCEANU ŞI COf.AB.

MM dr. stg.

340 245 143 75 75 90 90 75 75 51 51 45 44 15 14

280 280 280 280 170 170 34 35 41 43 13 13 83 85 72 72 85 87 83 85

335 330 36 37 77 80 74 74 42 43 41 43 27 28

115 114 415 414

216 215 49 48 47 46 32 33 32 31 23 23 35 34 98 97

120 'io

120 230 60 80 22 60 53 19

UN SCHm..ET DE CAL A VAR

Continuare tabelul 2

Coxal Lungimea osului ilium Lăţimea paletei iliumului

.. corpului " Lungimea osului ischium Lăţimea tablei ischiatice Lungimea tablei ischiatice

.. tuberozităţii ischiatice Lăţimea tuberozităţii ischiatice Lungimea arcadei ischiatice Grosimea minimă a paletei iliace

a corpului iliumului .. a tablei ischiatice

.. tuberozităţii ischiatice Diametru! cranio-caudal al cav. acetabulare

" dorso-ventral " .. Adîncimea cavităţii acetabulare

Femur Lungimea de la capul articular

" " trochanter major " diafizei

Lăţimea epifizei proximale minimă diafiză

" epifizei distale Grosimea epifizei proximale

minimă diafiză

" epifizei distale Perimetru minim diafiză

Tibia Lungimea maximă Lăţimea epifizei proxima1e

minima diafiză " epifizei dista1e

Grosimea epifizei proxima1e minimă a diafizei

.. epifizei distale Perimetru minim diafiză

Metatars Lungimea maximă Lăţimea epifizei proximale

minimă diafiză .. epifizei dista1e

Grosimea epifizei proximale minimă a diafizei

.. epifizei distale Perimetru minim diafiză

289

240 240 270 34 34

155 155 65 65 95 95 70 70 60 65

100 100 10 10 25 24 14 13 12 12 57 58 46 47 24 23

357 360 395 397 230 230 112 112 43 45 89 90 39 38 46 47 68 70

153 150

353 355 93 93 39 39 73 73 63 63 29 33 41 41 12 12

266 265 50 49 31 30 48 48 40 39 26 28 36 36

102 108

P. GEOROCEANU- C. LISOVSCHI-CHELEŞANU -M. GEOROCEANU

290 P. GEOROCEANU ŞI COLAB.

BIBLIOGRAFIE

1. ANTONIUS, 0., 1912: Was ist der Tarpan? in Naturwiss. Woehensehr., N.F., Bd. XI, p. 127.

2. BOKONYI, 5., 1952: Les ehevaux scytiJiques du cimeti~re de Szentes- Vekerztig I, in Acta ArciJBp, 2, p. 173.

3. BOKONYI, 5., 1954: Les ciJevaux scytiJiques de Szentes-Vekerztig II, in ActaArchBp, 4. p. 93.

4. BOKONYI, 5., 1955: Skifskie loituli v S1entes-Vekerztige III, in ActaArchBp, 6, p. 23. 5. BOLOMEY, ALEXANDRA, 1965: Studiul osteologie al calului din m<Wmfntul de căldreţ

de la Tlrguşor, in Studii şi cercetdri de antropologie, 1, tom. 2, p. 63. 6. KRAHMER, R., 1965: VergleiciJende MesS1mgen am skelet des Pferdes. II. Mitteilung:

Messungen am skelet des kopfes, in Wiener Tierarlzliche Monatsschrift, Heft 10, p. 52.

7. NECRASOV, OLGA, BOTEZATU, D., 1965: Contrifn4i~ la studiul antropologie al avarilor, in Studii şi cercett!J.ri de antropologie, 1, tom. 2, p. 43.

~TUDE OST~OLOGIQUE D'UN SQUELETTE DE CHEVAL D~COUVERT DANS UN TOMBEAU AVAR DE TRANSYLVANIE

Pendant les fouilles entreprises en 1971 on a decouvert pres du village de Cicău (dep. d'Alba) le tombeau d'un cavalier avar du VIle siecle de n.e. L'etude morphologique generale du squelette de cheval et les donnees fournies par la mensuration des os rctrouves ont permis d'etablir que l'animal avait 1,40 rn de hauteur et une conformation gracile, mais resistante, indiquee pour un cheval de selle. Il a probablement appartenu il la race "tarpan" ou ă l'unc des variet·~s apparentees il cclle-ci.

UN SCHELET DE CAL A V AR 291

Schifa nr.l Schiţa nr. 1. Mormîntul c1U<1reţului avar.

:Fig. 1 - l'orţiuni din neuro- şi splanhnocraniu.

292 P. CEOROCEANU ŞI COLAB.

Fig. 2 - Maxilar.

Fig. 3 - Mandibulă.

UN SCHELET DE CAL A V AR

Fig. 4 - Coloana vertebrală.

Fig. 5 - Coastele.

294 P. GEOROCEANU ŞI COLAB.

Fig. 6 - Membrele toracice şi pelvine.