Studiul Libertatea de conştiinţă, gîndire şi religie - actualitate şi perspective de...

7/29/2019 Studiul Libertatea de conştiinţă, gîndire şi religie - actualitate şi perspective de reglementare

http://slidepdf.com/reader/full/studiul-libertatea-de-constiinta-gindire-si-religie-actualitate-si 1/35

STUDIU

„LIBERTATEA DE CONŞTIIŢĂ, GÎNDIRE ŞI RELIGIE –

ACTUALITATE ŞI PERSPECTIVE DE

REGLEMENTARE”

Chişinău 2011



Religia este baza existenţei omeneşti. Friedrich Shlegel

1. Entităţile religioase – pilonul central în realizarea dreptului la libertateade conştiinţă, gîndire şi religie.

Libertatea de conştiinţă şi religie deţine două perspective – cea internă careconstituie, libertatea persoanei de a avea propriile convingeri referitor la naturalucrurilor care îl înconjoară, credinţa sau lipsa de credinţă în valorile diverselor confesiuni. Perspectiva externă constituie în fapt exteriorizarea celei interne.Libertatea de religie nu poate exista fără unul dintre cele două elemente, care sîntinterdependente. Totuşi, latura internă rămîne a fi o parte a sferei intime a

persoanei, libertatea de religie se materializează anume prin exteriorizarea liberă aconvingerilor, credinţelor sau valorilor persoanei. Exteriorizarea convingerilor religioase ar fi lipsită de sens dacă aceasta nu s-ar efectua în faţa altor indivizi, cîtşi împreună cu aceştia. Fiinţa umană va tinde continuu să confirme justeţeaconvingerilor proprii, iar metoda cea mai uşoară şi efectivă în acest sens este

propagarea propriilor convingeri sau credinţe, în comun cu alte persoane şiatragerea a unui număr cît mai mare de adepţi.

Comunitatea internaţională, dar şi fiecare stat în parte recunoaşte dreptulindividului cît şi a grupurilor la autodeterminare religioasă, dreptul de a crede, de

a gîndi liber, cît şi dreptul de a – şi manifesta credinţa sau convingerile în modindividual sau în comun. În cadrul Recomandării Adunării Parlamentare aConsiliului Europei nr. 1202 din 2 februarie 1993 privind toleranţa religioasă însocietatea democratică, la art. 3, Adunarea reiterează că religia asigură o relaţie deîmbogăţire a individului cu el însuşi şi cu Dumnezeul în care crede, precum şi culumea exterioară şi societatea în care trăieşte.

Viabilitatea unei confesiuni, religii sau orientări filozofice va fi probatăîntotdeauna prin rezistenţa în timp şi prin numărul mare de adepţi şi instrumentulcel mai efectiv în răspîndirea convingerilor şi valorilor religioase rămîn a fientităţile religioase cu caracter de grup.

Adepţii confesiunilor urmează să deţină dreptul de a se întruni liber pentru a-şi manifesta în comun convingerile religioase. Apogeul dezvoltării fireşti agrupurilor religioase neformale este constituirea, prin asociere a persoanelor fizicede aceeaşi credinţă a entităţilor religioase cu personalitate juridică. Constituirea

persoanelor juridice care au drept scop propagarea convingerilor religioaseconstituie în fapt realizarea directă a dreptului la libertatea de conştiinţă, gîndire şireligie.



Avînd în vedere că statul este obligat să asigure respectarea drepturilor persoanelor şi să contribuie la realizarea acestora, anume statul este obligat săcreeze mecanisme eficiente şi simple orientate spre realizarea drepturilor fundamentale. În acest sens, instituţionalizarea entităţilor religioase cu

personalitate juridică, cît şi a dreptului grupurilor neformale de a activa în modliber, este imperioasă într-un stat democratic. Potrivit art. 5 din RecomandareaAdunării Parlamentare a Consiliului Europei, nr. 1396 din 27 ianuarie 199,„Democraţia şi religia nu sunt incompatibile, din contra. Democraţia oferă cel mai

bun cadru libertăţii de conştiinţă, exercitarea credinţei şi a pluralismului religios.Din partea sa, religia, datorită angajamentelor sale morale şi etice, valorilor pe carele apără, spiritului său critic şi expresiei culturale poate fi un partener viabil asocietăţii democratice”. Instituirea unui cadru normativ echitabil, simplu şi univoccît şi implementarea şi respectarea normelor de drept de agenţii statului constituieo obligaţie pozitivă a acestuia.

Crearea instituţiei entităţilor juridice religioase este dictată de modernizareaşi evoluţia continuă a societăţii, iar religia, ca parte a acesteia nu poate evita

progresul. Totuşi, respectivul domeniu este unul destul de „sensibil”.Reglementările juridice nu se limitează în acest cîmp doar la voinţa statului,normele juridice impuse de stat deseori interferează cu normele de drept canonic,instituţionalizate de decenii sau chiar secole. Ordinea creării, funcţionării,dispariţiei entităţilor religioase cu personalitate juridică, în special în cazulconfesiunilor cu tradiţii milenare sau seculare, au fost instituite cu mult timpînainte de apariţia conceptului de personalitate juridică, înregistrare, lichidare etc.

Astfel, în reglementările sale, statul este pus în poziţia unui creator de reguliuniversale pentru realităţi diferite.În acelaşi timp, unul dintre principiile tehnicii legislative este uniformitatea

reglementărilor. Astfel, toate persoanele juridice deţin aceleaşi drepturi şi obligaţiişi statul nu poate plasa o entitate juridică în poziţii mai favorabile în comparaţie cuo altă entitate. În aceste condiţii, reglementarea modalităţii de constituire,înregistrare, organizare a activităţii şi lichidare a entităţilor religioase cu

personalitate juridică devine nu doar un domeniu „sensibil” ci şi unul deosebit decomplex.

În tendinţa de a concilia cît mai multe confesiuni se riscă deraparea spre

cîmpul discriminării. Satisfacerea drepturilor tuturor nu poate fi făcută pe altă caledecît prin tratare egală, fără a pătrunde în particularităţi. Nu există confesiuni maiimportante şi mai puţin importante, există confesiuni viabile, care au făcut probaviabilităţii prin activităţi continue şi eficiente şi există confesiuni care, deocamdatănu au trecut proba timpului, dar oricum şi primele şi cele secunde nu pot fi tratatede autorităţile statului diferenţiat. În conformitate cu art. 6 din Recomandarea nr.1396, „statul democratic, fie laic sau legat de vre-o religie, trebuie să ofere tuturor



religiilor care respectă condiţiile enunţate de CEDO, condiţii egale pentrudezvoltarea lor şi pentru a le permite să îşi găsească locul potrivit în societate.

În epoca tehnologiilor informaţionale, cînd activităţile presupun tranzacţiifinanciare bancare, cînd chiar achiziţionarea lăcaşelor de cult sau a obiectelor decul urmează a fi făcute prin transferuri bancare între persoane juridice, cînd fiecareacţiune a unui grup urmează a fi efectuat prin persoana împuternicită în mod legal,lipsa personalităţii juridice a unui grup de credincioşi constituie un împiediment înexercitarea dreptului la libertatea de religie.

Aceeaşi teză a fost consacrată în repetate rînduri de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, care a statuat că libertatea de religie (art.9 CEDO), încazul grupurilor urmează a fi interpretată în complex cu dreptul la libera asociere(art. 11). În acest sens, statul nu poate interveni în libera activitate a entităţilor religioase, orice limitare, care nu ar fi necesară pentru siguranţa publică,menţinerea ordinii publice, ocrotirea sănătăţii sau moralei publice ori pentru

protejarea drepturilor şi libertăţilor persoanei, inclusiv limitarea dreptului de adobîndi personalitate juridică, ar constitui o violare a art. 9 şi 11 din Convenţie.

Curtea s-a pronunţat în acest sens prin hotărîrea pe cauza MitropoliaBasarabiei şi alţii vs. Republica Moldova, Înalta instanţă a constatat căneînregistrarea şi prin consecinţă privarea de personalitate juridică constituieviolare a art. 9 din CEDO.

În contextul celor expuse este indubitabil faptul, că unul dintre pilonii propagării valorilor religioase şi exercitării libere a dreptului la libertatea de religieconstituie posibilitatea înregistrării persoanelor juridice – entităţi religioase.



2. Libertatea de conştiinţă, gândire şi religie prin prisma actelorinternaţionale şi a legislaţiei naţionale a Republicii Moldova.

Libertatea de conştiinţă, gîndire şi religie constituie unul dintre drepturilefundamentale ale omului. Dreptul la libertatea de religie fiind unul dintre primele

drepturi fundamentale recunoscute la nivel internaţional, constituie o poziţiei cheieîn toate actele internaţionale de bază în domeniul drepturilor omului.

Importanţa acestui drept a fost relevată în repetate rînduri de organismeleinternaţionale prin intermediul actelor emise de acestea şi care au fost ratificateinclusiv de Republica Moldova. Ratificarea instrumentelor internaţionale, aderareala organismele internaţionale presupune nu doar onoarea de a fi membru saucolectarea dividendelor politice sau economice. Aceste acţiuni genereazănumeroase obligaţii cu care este grevat statul. Astfel, cunoaşterea şi asumareaobligaţiilor consfinţite în actele internaţionale la care Republica Moldova este parte

constituie un prim şi posibil cel mai important pas în construirea unei societăţidemocratice şi libere.

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generalăa Organizaţiei Naţiunilor Unite la 10 decembrie 1948 constituie prima expresiemondială a recunoaşterii universale a drepturilor inerente fiecărei fiinţe umane.Printre alte drepturi fundamentale Declaraţia recunoaşte şi dreptul la gîndire,conştiinţă şi religie.

Astfel, art. 18 din Declaraţie statuează că ,,orice persoană are dreptul la

libertatea gîndirii, a conştiinţei şi a religiei; acest drept implică libertatea de a-şischimba religia sau convingerile, precum şi libertatea de a-şi manifesta religiasau convingerile sale, individual sau în colectiv, atît în public, cît şi particular,

prin învăţămînt, practici, cult şi îndeplinirea de rituri. În acelaşi timp, art. 19 prescrie că orice individ are dreptul la libertatea de opinie şi de exprimare, ceeace implică dreptul de a nu fi tulburat pentru opiniile sale şi acela de a căuta, dea primi şi de a răspîndi, fără consideraţii de frontieră, informaţii şi idei prin oricemijloc de exprimare.

De asemenea, Declaraţia consfinţeşte dreptul la libera asociere şi specifică la

art. 20 orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire şi de asociere paşnică. Nimeni nu poate fi obligat să facă parte dintr-o asociaţie. Aceste treiarticole din Declaraţia Universală pentru Drepturile Omului constituie în esenţă osimbioză a trei drepturi care intercalînd, formează un drept unitar. Este firesc călibertatea de conştiinţă, gîndire sau religie constituie simple declaraţii fără

posibilitatea de a - şi valorifica dreptul în mod efectiv. Astfel, libertatea deexprimare, posibilitatea difuzării libere a opiniei alături de dreptul de a se asocia şi



întruni liber pe bază de criterii religioase, constituie o universalitate de drepturicare asigură libertatea forului interior a persoanei.

Organizaţia Naţiunilor Unite a reiterat importanţa dreptului la libertatea deconştiinţă, gîndire şi religie prin intermediul Convenţiei Internaţionale cu privire la

Drepturile Civile şi Politice, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 16 decembrie 1966. Convenţia, spre deosebire de DeclaraţiaUniversală obligă statele semnatare nu doar la declararea unor anumite drepturi,dar şi la vegherea respectării acestora pe teritoriile lor. Art. 18 din Convenţie în

paragraful (1) prevede că orice persoană deţine dreptul la libertatea gîndirii,conştiinţei şi religiei. Acest drept implică libertatea de a avea sau de a adopta oreligie sau o convingere la alegerea sa, precum şi libertatea de a-şi manifestareligia sau convingerea, individual sau în comun, atît în public cît şi în particular,

prin cult sau îndeplinirea riturilor, prin practici şi prin învăţămînt. Paragraful (2)

prescrie că nimeni nu va fi supus vre-unei constrîngeri care ar aduce atingerelibertăţii sale de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa.Paragraful (3) stabileşte că libertatea manifestării religiei sau convingerilor nu

poate fi supusă decît restricţiilor prevăzute de lege şi necesare pentru ocrotireasecurităţii, ordinii şi sănătăţii publice ori a moralei sau libertăţilor şi drepturilor fundamentale ale altora. Paragraful (4) grevează statele părţi cu obligaţia sărespecte libertatea părinţilor, şi atunci cînd este cazul, a tutorilor legali, înasigurarea educaţiei religioase şi morale a copiilor lor cu propriile convingeri.

Ca şi în cadrul Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, latura exterioară

a libertăţii religioase urmează a fi interpretată prin prisma art. 18 prin cumul cu art.19 care prevede că nimeni nu trebuie să aibă de suferit din cauza opiniilor sale.Paragraful (2) stipulează că orice persoană are dreptul la libera exprimare; acestdrept cuprinde libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspîndi informaţii şi idei deorice fel, indiferent de frontiere, sub formă verbală, scrisă, tipărită ori artistică sau

prin orice alt mijloc la alegerea sa. Paragraful (3) - exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă obligaţii şi răspunderispeciale. În consecinţă, ea poate fi supusă anumitor limitări care trebuie însăstabilite în mod expres prin lege şi care sunt necesare în scopul respectăriidrepturilor sau reputaţiei altora, apărării securităţii naţionale, ordinii publice,sănătăţii sau moralităţii publice.

Un aspect mai restrîns, dar la fel de important, este consacrat de Declaraţiaasupra eliminării tuturor formelor de intoleranţă şi discriminare bazate pe religiesau convingere, adoptată de Adunarea Generală a ONU în 1981. Declaraţia, prinintermediul art. 1 reiterează dreptul la libertatea de gîndire, conştiinţă şi religie. Înfapt art. 1 reproduce conţinutul art. 18 din Declaraţia Universală a Drepturilor



Omului. Utilitatea Declaraţiei din 1981 constă în faptul că aceasta la paragraful 2art. 2 tălmăceşte înţelesul termenului de discriminare şi intoleranţă pe bază dereligie şi convingeri – „intoleranţa şi discriminarea fondate pe religie şiconvingere” se înţelege orice distincţie, excludere, restricţie sau preferinţă, caresunt fondate pe religie sau convingere şi care au ca obiect sau ca efect suprimareasau limitarea, recunoaşterea, beneficierea sau exercitarea drepturilor omului şi alibertăţilor fundamentale pe baza de egalitate.

Art. 3 scoate în evidenţă înţelesul termenului de discriminare pe criteriireligioase sau de convingere după cum urmează: „Discriminarea între fiinţeleumane pentru motive de religie sau de convingere constituie o ofensa a demnităţiiumane şi o încălcare a principiilor prevăzute în Carta Naţiunilor Unite şi trebuie săfie condamnată ca o violare a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,

proclamate în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ca un obstacol larelaţiile prieteneşti şi paşnice între naţiuni”.

Concomitent, Art. 6 explică conţinutul dreptului la libertatea de conştiinţă şireligie şi specifică: ,, În conformitate cu articolul prim al prezentei Declaraţii şi subrezerva dispoziţiilor paragrafului 3 al aceluiaşi articol, dreptul la libertatea decugetare, de conştiinţă, de religie sau de convingere implică, între altele,următoarele libertăţi:

1. libertatea de a practica un cult şi de a ţine reuniuni referitoare la o religiesau la o convingere şi de a stabili şi întreţine temple în aceste scopuri;

2. libertatea de a fonda şi de a întreţine instituţii caritabile sau umanitare

adecvate;3. libertatea de a confecţiona, de a dobîndi şi de a utiliza, în cantităţi adecvate

obiectele şi materialul cerut de riturile sau uzanţele unei religii sau ale uneiconvingeri;

4. libertatea de a scrie, de a imprima şi difuza publicaţii cu privire la acestesubiecte;

5. libertatea de a învăţa o religie sau o convingere în locuri adecvate acestuiscop;

6. libertatea de a solicita şi de a primi contribuţii voluntare, financiare şi dealtă natură, de la particulari şi de la instituţii;

7. libertatea de a forma, de a numi, de a alege sau de a însemna prin succesiuneconducătorii adecvaţi, conform nevoilor şi normelor oricărei religii sauconvingeri;



8. libertatea de a respecta zilele de odihnă şi de a celebra sărbătorile şiceremoniile în conformitate cu religia sau convingerea sa;

9. libertatea de a stabili şi de a menţine comunicaţii cu indivizi sau comunităţiîn materie de religie sau convingere la nivel naţional şi internaţional.

Astfel, prin Convenţia Internaţională privind Drepturile Economice, Socialeşi Culturale, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite prinRezoluţia nr. 2200A (XXI) din 16 decembrie 1966, Organizaţia Naţiunilor Unitetangenţial, se referă şi la dreptul la libertatea de religie. În acest context, în art. 13se stipulează că statele părţi la Convenţie recunosc dreptul fiecăruia la educaţie.Acestea sunt de acord că educaţia ar trebui să fie îndreptată spre dezvoltareacompletă a personalităţii umane şi a simţului său de demnitate, şi ar trebui săasigure consolidarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. Părţileconsimt în continuare că educaţia urmează să facă capabilă orice persoană de a

participa efectiv, într-o societate liberă, la promovarea înţelegerii, toleranţei şi prieteniei între toate naţiunile şi rasele, între toate grupurile etnice ori religioase, şiactivităţile ulterioare a Naţiunilor Unite îndreptate spre menţinerea păcii.Paragraful 3 al aceluiaşi articol consfinţeşte dreptul părinţilor sau tutorilor legali dea oferi copiilor lor educaţia morală şi religioasă în conformitate cu propriile lor convingeri.

Importanţa tratatelor internaţionale menţionate supra este indubitabilă, dar unul dintre meritele acestora a fost crearea unei platforme mondiale reale şicomplexe pe temelia căreia a fot adoptată, de Adunarea Parlamentară a Consiliului

Europei, la 4 noiembrie 1950, Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, Convenţia Europeană devine nu doar uninstrument declarativ, ci unul practic, prin instituirea Curţii Europene pentruDrepturile Omului, care este o instituţie jurisdicţională supranaţională, menită săaplice prevederile Convenţiei în judecarea cauzelor de violare a acesteia de cătreagenţii statului semnatar al Convenţiei.

Art. 9 din Convenţie stabileşte standardele libertăţii de religie pentru statelesemnatare ale acesteia, orice persoană are dreptul la libertatea de gîndire, deconştiinţă şi de religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau

convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea,libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea în mod individual sau colectiv,în public sau în particular, prin cult, învăţămînt, practici şi îndeplinirea ritualurilor.

Libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerile nu poate forma obiectulaltor restrîngeri decît cele, care prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-osocietate democratică, pentru siguranţa public, protecţia ordinii, a sănătăţii sau a



morale publice ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora. Prevederileart. 9 urmează a fi privite în complex cu cele ale art. 10, 11, 14 din Convenţie.

Astfel, art. 10 consacră dreptul la libertatea de exprimare şi stipulează: „1.Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde

libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori ideifără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentularticol nu împiedică Statele să supună societăţile de radiodifuziune, decinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare. 2. Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi,condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsurinecesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritateateritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor,

protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru

a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritateaşi imparţialitatea puterii judecătoreşti”.

Totodată, art. 11 garantează dreptul la libertatea întrunirilor şiasocierii: ,,1. Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire paşnică şi lalibertatea de asociere, inclusiv dreptul de a constitui cu alţii sindicate şi de a seafilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale. 2. Exercitarea acestor drepturi nu

poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituiemăsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională,siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protejarea sănătăţii

sau a moralei ori pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor altora. Prezentul articolnu interzice ca restrângeri legale să fie impuse exercitării acestor drepturi de cătremembrii forţelor armate, ai poliţiei sau ai administraţiei de stat,,.

Concomitent, art. 14 interzice discriminarea şi statuează: „Exercitareadrepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie să fie asiguratăfără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii

politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la ominoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie”.

Important este de menţionat că numărul cererilor examinate de CEDO încare se pretinde încălcarea prevederilor art. 9 este în continuă creştere. Esteimperios de a cunoaşte înţelesul termenilor utilizaţi în cadrul Convenţiei, în speciala art. 9. Referitor la libertatea de religie urmează să facem unele precizări, şianume prevederile referitoare la limitările dreptului la libertatea de religie,libertatea de conştiinţă, gîndire şi religie este un drept absolut, limita fiindinstituită de dreptul de a răspîndi convingerile şi religia. Într-adevăr libertatea de a



avea anumite convingeri sau de a avea o anumită confesiune este limitată dar înlatura exteriorizată a acesteia – răspîndirea respectivelor convingeri. Libertateagîndirii presupune faptul că nimeni nu poate fi supus acţiunilor îndreptate spreschimbarea gîndirii, fiind interzise orice încercări de a impune persoana de a – şiexpune gîndurile, de a expune sau schimba convingerile religioase, nu poate fiutilizată nici o sancţiune pentru faptul că persoana are anumite convingeri sau esteadept al unei confesiuni.

În paragraful (2) al art. 9 sunt stabilite criteriile de limitare a dreptului lalibertatea de religie. Astfel, limitările urmează a fi prevăzute de lege, Curtea astatuat că respectiva normă nu face trimitere doar la legislaţia naţională, dar şi lacalitatea legilor, adică limitările trebuie să corespundă conceptului de legalitate,despre care fapt se menţionează în preambulul Convenţiei. Astfel, simplele bariere

birocratice, trimiterea la normele naţionale care contravin spiritului Convenţiei sau

sunt formulate vag, în mod sigur nu corespunde criteriului legalităţii enunţat maisus.

De asemenea, un criteriu de admitere a limitării este că acestea „într-osocietate democratică constituie măsuri necesare pentru siguranţa publică, protecţiaordinii, a sănătăţii, a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor altora”. Setul delimitări nu poate fi lărgit, acestea se rezumă în mod strict la cazurile expres

prescrise. Chiar dacă se pare că prin sintagma „a drepturilor şi libertăţilor altora ”cîmpul de aplicare se lărgeşte, sunt foarte puţine cazuri cînd statul pe bună dreptatear putea limita în baza temeiurilor enunţate mai sus, dreptul la libertatea de religie.

Dreptul la libertatea de religie a constituit obiectul reglementărilor unui setde recomandări adoptate de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. În acestsens au fost adoptate:

1. Recomandarea nr. 1086 din 6 octombrie 1988, privind situaţia bisericilor şi a libertăţii religiei în Europa de Est.

2. Recomandarea nr. 1202 din 2 februarie 1993, privind toleranţareligioasă în societatea democratică.

3. Recomandarea ne. 1396 din 27 ianuarie 1999 privind religia şidemocraţia.

În conformitate cu art. 10 a Recomandării nr. 1086, Adunarea Parlamentarăa reiterat importanţa dreptului asociaţiilor religioase de a activa în mod liber şi de afi recunoscute prin lege; dreptul de a practica religia şi de a se asocia în biserici,case private şi locuinţe şi în public, fără necesitatea de a fi legal recunoscute;



dreptul desfăşurării unor alegeri libere în organele de conducere a bisericilor fărăintervenţii exterioare; dreptul asociaţiilor religioase de a se uni oriunde pe teritoriulstatului; dreptul de a oficia servicii religioase oriunde, fără restricţii pe teritoriulstatului, în particular în spitale, casele persoanelor în etate şi penitenciare; dreptulde a organiza cursuri şi congrese religioase fără a fi necesară permisiunea oficială;dreptul de a contacta cu bisericile ,,surori,, şi asociaţiile religioase din afaragraniţelor statului prin corespondenţă, schimb de literatură şi participarea lacongrese, etc.

Respectivele recomandări sunt, astfel, opozabile statelor din Europa de SudEst, membre a fostei Uniuni Sovietice şi cele din ,,Blocul Socialist,,.Recomandarea nr. 1202 statuează la art. 14 importanţa libertăţii religioase,consfinţită în art. 18 a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi garantată deart. 9 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor

fundamentale. Această libertate este înrădăcinată în demnitatea omului şi realizareaacesteia implică realizarea unei societăţi democratice şi libere. De asemenea, art.15 prevede că statul laic nu trebuie să impună orice obligaţii religioase cetăţenilor săi. Acesta trebuie să încurajeze respectul pentru toate comunităţile religioaserecunoscute şi să uşureze relaţiile acestora cu societatea în întregime.

Recomandarea nr. 1396 relevă la pct. 4: ,,Oamenii politici nu se pot pronunţa asupra chestiunilor de ordin religios. Cît priveşte religiile, acestea nutrebuie să încerce substituirea democraţiei, şi nu trebuie să tindă spre obţinerea

puterilor politice, ele urmează să respecte definiţia drepturilor omului, consfinţite

în Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentaleale Omului şi supremaţia legii”.

Valorile universale în domeniul drepturilor omului sunt recunoscute pedeplin de Republica Moldova. Avînd în vedere că statul nostru este membru ONU,membru al Consiliului Europei, ralierea la standardele enunţate supra constituie oobligaţie a Republicii Moldova.

Constituţia Republicii Moldova din 29 iulie 1994, în vigoare din 27 august1994, la art. 4 alin. (2) reafirmă angajamentele asumate ca efect al aderării laorganismele internaţionale menţionate şi nu numai, prin consfinţirea principiuluiconform căruia ,,dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare ladrepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legileei interne, prioritate au reglementările internaţionale”. În acelaşi timp, statulurmează să vegheze alinierea continuă a legislaţiei naţionale la standardele

prevederilor actelor internaţionale. Acest lucru este dictat de faptul că cetăţeanultrebuie să fie sigur în privinţa drepturilor pe care le deţine la nivel naţional, legea



fiind susceptibilă de aplicare imediată şi univocă, fără a pătrunde în specificulinterpretărilor tratatelor internaţionale.

Prin consecinţă, cadrul normativ naţional urmează a fi o emanaţie asuveranităţii oricărei naţiuni trecută prin prisma valorilor universale în domeniul

drepturilor omului. Respectiva idee poate fi dedusă din statuările Plenului Curţiisupreme de Justiţiei a Republicii Moldova, care în Hotărîrea nr. 17 din 16 iunie2000 privind aplicarea în practica judiciară de către instanţele judecătoreşti a unor

prevederi ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, a reiterat: ,,Aderînd la C.E.D.O., Republica Moldova şi-a asumatobligaţia de a garanta protejarea drepturilor şi a libertăţilor proclamate de C.E.D.O.ale tuturor persoanelor aflate sub jurisdicţia sa. Din prevederile ConstituţieiRepublicii Moldova (art.4 alin.2) precum şi din prevederile Hotărîrii CurţiiConstituţionale nr.55 din 14 octombrie 1999 privind interpretarea unor prevederi

ale art.4 din Constituţia Republicii Moldova, rezultă că jurisprudenţa C.E.D.O.constituie o parte integrantă a sistemului legal intern şi respectiv urmează a fiaplicată direct, ca oricare altă lege a Republicii Moldova cu deosebirea că aceastaare prioritate faţă de restul legilor interne care vin în contradicţie”.

Constituţia Republicii Moldova în art. 31 stipulează: ,, Libertatea conştiinţeieste garantată. Ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respectreciproc. Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor

proprii, în condiţiile legii. În relaţiile dintre cultele religioase sunt interzise oricemanifestări de învrăjbire. Cultele religioase sunt autonome, separate de stat şi se

bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată,în spitale, în penitenciare, în aziluri şi în orfelinate.” Prin respectivul articol,Republica Moldova se declară stat laic, stat care va respecta drepturile persoanei

privind libertatea de conştiinţă, va sigura libertatea şi autonomia cultelor religioasefără vre-o discriminare, reglementările legale, în acest sens urmînd să corespundă

prevederilor constituţionale.

Libertatea de religie este reglementată într-o măsură mai larga de Legea nr.125-XVI din 5 mai 2007 cu privire la cultele religioase şi părţile lor componente.Art. 2 stipulează că cadrul juridic în domeniul libertăţii conştiinţei, cultelor

religioase şi părţilor lor componente vor fi interpretate şi aplicate în conformitatecu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu tratatele internaţionale la careRepublica Moldova este parte. Totodată, art. 4, într-o formulă mai largă decît înConstituţie expune esenţa libertăţii de conştiinţă, gîndire şi religie şi statueazăcă ,,orice persoană are dreptul la libertatea de gîndire, de conştiinţă şi de religie.Acest drept trebuie exercitat în spirit de toleranţă şi de respect reciproc şi cuprindelibertatea de a aparţine unei anumite religii, de a avea sau nu anumite convingeri,



de a-şi schimba religia sau convingerile, de a profesa religia sau convingerile înmod individual sau în comun, în public sau în particular, prin învăţătură, practicereligioase, cult şi îndeplinirea riturilor.

Fiecare persoană şi comunitate religioasă poate adera liber la orice cult

religios”. Legea, de asemenea precizează cazurile în care respectivele drepturiurmează a fi limitate şi faptul că statul nu poate da aprecieri referitoare lalegitimitatea credinţelor religioase. În general, se poate constata că legislaţiaRepublicii Moldova în domeniul libertăţii de conştiinţă, gîndire şi religie esteconformă cadrului normativ internaţional în acest sens. Totuşi, perfecţiunea nu arelimite, astfel încît este cert faptul că Legea privind cultele religioase şi părţile lor componente necesită unele modificări sub aspectul înlăturării posibilităţiiinterpretărilor greşite şi eronate a normelor legale. Unele prevederi ale Legii suntduplicitare sau imprecise şi pentru ca Legea să corespundă principiilor, exigenţelor

şi spiritului general al tratatelor la care Republica Moldova este parte, constituie o prioritate cizelarea prevederilor legale în domeniul respectiv.

4. Practica statelor europene în domeniul libertăţii religiei şistatutului entităţilor religioase.



Procesul de modificare a legislaţiei implică şi analiza experienţei altor stateîn domeniul de referinţă. Acest fapt este dictat de dorinţa de a evita greşelilecomise de legislatorii altor ţări şi aprecierea modelului sau conceptului optimal

pentru Republica Moldova. Totodată, studierea şi ,,împrumutarea” unor instituţiicontribuie la uniformizarea prevederilor legale în ţările care sunt membre aleaceloraşi instrumente internaţionale.

La nivel european se poate evidenţia o omogenitate parţială în ceea ce priveşte statutul organizaţiilor religioase. Există anumite aspecte asupra căroraurmează să se atragă atenţia, şi anume:

1. recunoaşterea organizaţiilor religioase;

2. divizarea legală pe categorii a diverselor entităţi religioase spre exemplu:asociaţii religioase, comunităţi locale, unităţi teritoriale ale asociaţiilor etc.;

3. modul de finanţare a organizaţiilor religioase de stat;

4. educaţia religioasă în şcolile publice şi şcolile instituite de organizaţiilereligioase;

5. impozitarea organizaţiilor religioase;

6. modul de retrocedare a bunurilor confiscate în timpul regimurilor comunisteetc.

Pentru a forma o imagine generalizată despre aspectele enunţate mai sus,este nevoie de un studiu complex a experienţei fiecărui stat în parte.

Austria

Experienţa Austriei nu poate fi calificata ca fiind una relevantă pentruRepublica Moldova. Asta graţie mai multor factori în particular, fiind vorba desprestructura federală a statutului. Legea care reglementează drepturile privindlibertatea religioasă datează din sec. XIX. Legea a intrat în vigoare numai pentru

comunităţile religioase noi şi nu s-a aplicat direct pe bisericile şi comunităţilereligioase deja recunoscute. Astfel, dezvoltarea legii ecleziastice referitoare la bisericile şi comunităţile recunoscute „istoric” a avut loc prin legi speciale. Pentrucultele religioase care activau pe teritoriul austriac, acest fapt fiind constatat istoric,au fost emise Legi federale.



Constituţia Austriacă specifică expres dreptul persoanelor care datorităspecificului credinţei lor nu pot să utilizeze armele, de a efectua serviciul militar dealternativă.

Belgia

Recunoaşterea unei confesiuni este competenţa legislatorului de nivelfederal – Parlamentul. Cînd un grup doreşte recunoaşterea de către autorităţi,acesta urmează să depună o cerere şi documentele care confirmă corespunderea cucriteriile care confirmă că acesta corespunde criteriilor de recunoaştereadministrativă în calitate de cult religios.

Calea normală este transmiterea cererii cu actele justificative MinisteruluiJustiţiei, acesta examinează dosarul şi cere eventual actele suplimentare dacă estenecesar. Condiţiile pentru recunoaştere nu sunt prevăzute expres de vre-o lege, dar

reies din practica judiciară a Belgiei în acest sens. Acestea sunt:- un număr important de aderenţi (cel puţin 15 mii);

- existenţa capacităţii de a se organiza în organe administrative pentru a intraîn raporturi cu autorităţile publice. Membrii organizaţiilor administrative nuau capacitate legală;

- să fie prezent în ţară o anumită perioadă care să ateste stabilitatea prezenţeiorganizaţiei pe teritoriul statului;

- să reprezinte un interes social, se stabileşte dacă grupurile religioase sauconvingerile lor pot aduce un folos public şi dacă într-adevăr aceştia răspundnevoii societăţii pentru respectiva religie sau convingerilor populaţiei sau aunei părţi importante din populaţie;

- să nu fi fost implicate în activităţi contrare ordinii publice.

Examinarea nu poate implica aprecieri sau judecări asupra respectiveireligii sau convingeri în particular şi nici asupra regulilor acestora.

Dacă rezultatul examinării este pozitiv, un proiect de lege va fi înaintatParlamentului, lege care va consfinţi recunoaşterea organizaţiei religioase încauză. În cazul în care nu este posibilă o soluţie pozitivă, Ministerul Justiţieiemite o decizie motivată susceptibilă de atac în Consiliul de Stat (Curteaadministrativă Belgiană).

Cel mai important efect al recunoaşterii este plata salariilor şi pensiilor deservenţilor cultului de către stat. În acest sens cultele nu sunt libere să



stabilească desinestătător mărimea retribuirii acestora. Prin Legea din 2 august1974 sînt stabilite funcţiile existenţe în cadrul organizaţiilor religioase existente.Cînd un nou cult se recunoaşte această lege este modificată. Salariul depinde demai multe criterii, dar cel mai important factor este ca deservenţii să lucreze cu

publicul, respectivele prevederi nu se răsfrîng asupra monahilor. De asemenea preoţii cultelor recunoscute au dreptul să fie prezenţi în instituţiile penitenciareşi în şcolile publice. Cultele recunoscute sunt scutite de plata impozitelor pentruvînzarea – cumpărarea bunurilor imobile, sunt scutite de impozitele pentrurecepţionarea donaţiilor dacă donatorul este în viaţă, taxele pentru moştenire,

pentru bunurile care reprezintă obiecte de cult.

Recunoaşterea parohiilor la nivel local se efectuează de autorităţilelocale. Recunoaşterea are loc dacă cultul în cauză a stabilit un organadministrativ la nivel local. Se poate observa că nu există o divizare

administrativă sau o independenţă administrativă între organizaţia religioasă denivel central şi cea de nivel local. În consecinţă, organele administraţiei publicelocale trebuie să acopere deficitul de buget a respectivelor entităţi, şi să acoperecosturile întreţinerii clădirilor utilizate de respectivele parohii. Comuna sau

provincia trebuie să asigure cu casă sau eventual, să acorde echivalentul în bania acesteia conducătorul comunităţii. Autorităţile locale sunt obligate să acoperede la 30 la 100 % din costurile construcţiei lăcaşurilor de cult.

Autoritatea competentă aprobă bugetul şi conturile entităţilor locale şi pot eventual să facă observaţii fără a avea posibilitatea de a pune la dubii

costurile necesare pentru exercitarea credinţei. Diverse autorităţi publiceexercită supravegherea asupra numărului de decizii luate de organul deconducere care se referă la vinderea imobilelor, arendarea pămîntului careaparţin organizaţiei, acceptarea moştenirilor, investirea banilor, începerealucrărilor de construcţie sau renovare. De asemenea, cultele recunoscute audreptul să emită programe radio şi TV. Cultele recunoscute au dreptul săînfiinţeze şcoli, cu respectarea programelor de învăţămînt şi de asemenea să

petreacă lecţii de educaţie religioasă în şcolile publice fiind retribuiţi deautorităţile locale.

În Belgia sunt recunoscute doar 6 confesiuni, celelalte comunităţireligioase activează fără a li se aplica regimul legal enunţat mai sus.

Asupra organizaţiilor religioase se efectuează o supraveghereadministrativă. Aceasta presupune împuternicirea unei autorităţi de a decidedacă decizia organului de conducere corespunde procedurilor şi interesuluigeneral. Deciziile pot fi suspendate sau anulate. Orice decizie ce ţine de bugetul



anual, conturi etc. pot fi supuse supravegherii administrative. De asemenea,tranzacţiile care depăşesc suma de 10 mii EUR sunt supuse unei proceduri

prealabile e avizare.

Cu referire la cultele periculoase sau dăunătoare, specificăm că drept

consecinţă unor litigii judiciare în care au fost implicate culte cu caracter satanic, a fost creată o Comisie Parlamentară care a formulat concluzii şi le-a

prezentat Guvernului. Drept rezultat al activităţii Comisiei a fost creat, la 2iunie 1998, Centrul de informare şi avizare în privinţa cultelor periculoase şidăunătoare şi Direcţia administrativă şi de coordonare a cultelor periculoase. Afost instituţionalizată noţiunea de cult periculos sau dăunător – un grup cuesenţă filozofică/ religioasă sau care pretinde că este aşa şi care în organizareasau practicile sale înfăptuieşte activităţi ilegale sau dăunătoare, dăuneazăsocietăţii sau individului şi nu respectă demnitatea umană.

În cazul constatării existenţei posibile a respectivelor culte Ministerul Justiţieise poate autosesiza şi acţiona în instanţa de judecată pentru eventuala lichidarea respectivei organizaţii. Centrul menţionat este dependent de Parlament, dar

personalul şi bugetul instituţiei este stabilit de Ministerul Justiţiei.

În calitate de competenţe Centru deţine:

- studierea fenomenului cultelor periculoase;

- organizarea documentării populaţiei şi a autorităţilor publice în respectivul

domeniu;- elaborarea recomandărilor referitoare la politica de stat în privinţa cultelor

dăunătoare.

Centrul nu are o componenţă permanentă şi poate varia în dependenţă deactivităţile desfăşurate.

Franţa

Înregistrarea comunităţilor religioase în Franţa este reglementată de Legea

din 9 decembrie 1905 şi Legea din 1 iulie 1901 privind contractul de asociere.De asemenea, la constituirea organizaţiilor religioase se va ţine cont şi deDecretul din 16 august 1901 adoptat pentru executarea Legii din 1 iulie 1901.Articolul 19 al Legii din 9 decembrie 1905 prevede că asociaţiile care urmeazăsă exercite în public un cult trebuie să fie constituite în conformitate cu

prevederile art. 5 din Legea privind contractul de asociere.



Astfel, asociaţiile religioase care doresc să obţină capacitate juridicăurmează să prezinte la prefectura sau la subprefectura unde asociaţia îşi va aveasediul, declaraţia prealabilă, Asociaţia va face cunoscut prfecturii obiectulactivităţii sale, sediul organelor sale principale de conducere şi numele,

profesiile şi domiciliile, naţionalitatea a celor care cu un oarecare titlu sîntînsărcinate cu cu administrarea persoanei juridice. Un exemplar al statutului esteanexat la declaraţie..

Asociaţiile religioase urmează să deţină un anumit număr de membri îndependenţă de numărul de locuitori aflaţi pe teritoriul respectiv. Astfel, art. 19stabileşte:

- comunităţile cu mai puţin de 1000 locuitori – 7 persoane;

- de la 1000 – 20 000 locuitori – 15 persoane;

- mai mult de 20 000 locuitori – 25 persoane.

Asociaţiile religioase au dreptul, în conformitate cu art. 7 a Decretuluidin 16 august 1901 să constituie uniuni care vor avea o administraţie saudirecţie centrală. Acestea declară între altele denumirea, obiectul şi sediulasociaţiilor care o formează, în rest, procedura coincide cu cea a asociaţiilor simple. Art. 2 a Legii din 1 iulie 1901 statuează că asociaţiile de persoane se

pot forma liber fără depunerea declaraţiei prealabile, dare le obţin personalitate juridică doar prin efectul înregistrării. Aceeaşi Lege obligăasociaţiile de orice tip, inclusiv cele religioase să prezinte organului de

înregistrare modificările operate în statutele acestora cît şi în componenţaorganelor de conducere.

Bulgaria

Regimul juridic al organizaţiilor religioase este determinat de Legea cu privire la religie, intrată în vigoare la 2 ianuarie 2003. Legea a înlocuit vechealege care data din anul 1949. Legea a asigurat o schimbare calitativă acompetenţelor Direcţiei de afaceri religioase din cadrul Consiliului de Miniştri

bulgar, respectiva autoritate, din organ de control a fost recalificat ca organ

consultativ, a cărui competenţe, în principiu ţin de asigurarea respectăriidreptului la libertatea religioasă.

Înregistrarea cultelor religioase se efectuează de Judecătoria or. Sofia şi seînscrie în Registrul religiilor. Legea nu stabileşte crierii clare de recunoaştere aentităţilor religioase. Registrul instituţiilor religioase locale este ţinut deautorităţile municipale în conformitate cu sediul fiecărei comunităţi.



Înregistrarea acestora se efectuează în baza regimului de notificare, entităţilelocale se înregistrează în baza deciziei conducătorului cultului religios emisă încondiţiile statutului acestuia. Statul şi autorităţile locale ajută cultele şi celelalteinstituţii oferindu-le dreptul de a se folosi de bunurile statului de a fi scutite deimpozite.

Republica Cehă

Legea din 2002, divide bisericile înregistrate în biserici doar înregistrate şi biserici cu drepturi speciale. Pentru a obţine drepturi speciale biserica trebuie săexiste cel puţin 10 ani ca biserică înregistrată sau societate religioasă şi trebuiesă prezinte o petiţie din partea a 10 mii de persoane. Drepturile speciale includ:

- predarea religiei în şcoli de stat;

-să fie prezente în armată, instituţii financiare;

- să fie finanţate din bugetul naţional;

- să oficieze căsătorii cu efecte civile;

- să instituie instituţii de învăţămînt.

Republica Cehă a soluţionat printr-un know – how situaţia proprietăţiiconfiscate în timpul regimului comunist. Astfel, a fost emisă Legea enumerării

prin care 150 clădiri au fost restituite Bisericii Romano – Catolice.

Estonia

Legea din 2002 a bisericilor şi congregaţiilor, reglementează domeniulrespectiv în Estonia. Prin efectul Legii, competenţele de înregistrare au fosttransferate de la Ministerul de Interne, departamentelor de înregistrare a

judecătoriilor. Prin modificările din 2004, organizaţiilor religioase li s-a permisutilizarea în denumirea lor a congregaţiilor şi denumirilor istorice.

În 2001, a fost amendat Codul familiei unde s-a inclus dreptul cleruluiasociaţiilor religioase înregistrate de a oficia căsătorii valide din punct de

vedere civil, după participarea acestora la cursuri de 2 zile şi susţinerea unui testde calificare. Asociaţiile religioase constituie în fapt o formă specială aorganizaţiilor non profit, acestea avînd dreptul de a institui şcoli şi instituţiiteologice. Entităţile religioase se scutesc de taxa pentru donaţii, pe venit,impozitul funciar pentru pămînturile de sub biserici.



În anul 2002, Guvernul Estonian a semnat un acord de interese comun cuConsiliul Bisericesc din Estonia. Acordul ţine de educaţia religioasă, recreareavalorilor istorice şi culturale.

În Estonia există o biserică care participă în baza unui tratat internaţional

începînd cu anul 1999. Tratatul a fost încheiat între MAE estonian şi SfîntulScaun. Statutul organizaţiei fiind substituit de prevederile acorduluiinternaţional.

Unica organizaţie care primeşte subsidii din partea statului este ConsiliulBisericesc din Estonia creat în 1989 şi care deţine 10 membri. Cultul religiosEvanghelic Luteran, Apostolic Ortodox, Ortodox al Patriarhiei din Moscova,Romano – Catolic, UBCEB, Biserica Unită Metodistă, Conferinţa Bisericilor Adventiştilor de Ziua a Şaptea, Penticostal, Congregaţia Armenească Sf.George, Biserica Apostolică, Cultul Carismatic, Biserica Episcopală.

L etonia

În Letonia, organul de înregistrare a organizaţiilor religioase esteConsiliul afacerilor religioase supravegheat de Ministerul Justiţiei. Organizaţiilereligioase sunt parohiile, uniunile bisericeşti şi diecezele. Există patru grade deorganizare a organizaţiilor religioase:

1. parohia este o comuniune a persoanelor care profesează aceeaşi religie;

2. uniunea bisericească este o comunitate de parohii (10 şi mai multe parohii);

3. diocezele sunt structuri administrative a bisericii, se înregistrează doar diocezele Bisericii Romano – Catolice;

4. instituţii al organizaţiilor religioase, care nu se supun înregistrării.

În partea ce ţine de relaţiile între Biserică şi Stat, se observă că BisericaLuterană, Biserica Romano – Catolică, de Rit Vechi, Metodistă, Baptistă;Adventiştilor de Ziua a Şaptea, Cultul Iudaic, au relaţii speciale cu statul.

Acestor biserici le-au fost delegate funcţii de a încheia căsătorii, clericii acestor culte lucrează în organele administraţiei publice şi predau religia în şcoli.

La 8 octombrie 2000 a fost semnat un contract între Letonia şi Sf. Scaun.La 88 octombrie 2004 Cabinetul de miniştri a semnat un contract cu 7 uniunireligioase. Pentru a face contractul funcţional, Parlamentul a adoptat legi,referitor la fiecare dintre respectivele culte.



Lituania

În Lituania există două proceduri separate, cea de înregistrare şi cea derecunoaştere a statutului de entitate legală. Există noţiunea de asociaţiereligioasă tradiţională, alte instituţii recunoscute, alte instituţii. Ministerul

Justiţie acţionează ca intermediar în garantarea drepturilor de persoană juridicăcomunităţilor religioase tradiţionale şi asociaţiilor religioase din Lituania.Ministerul Justiţiei supraveghează activitatea comunităţilor religioase. Legeacomunităţilor religioase şi asociaţiilor stabileşte categoriile de organizaţiireligioase, organizaţii tradiţionale recunoscute de stat, alte organizaţiirecunoscute de stat şi alte organizaţii.

Legea reglementează educaţia religioasă în şcolile publice, ceremoniilereligioase în şcolile publice. De asemenea Legea detalizează procedura deînregistrare. Legea specifică religiile tradiţionale care au influenţe istorice,

spirituale şi sociale în Lituania şi deci sunt tradiţionale. Pentru a fi recunoscuteîn calitate de asociaţii tradiţionale este necesar ca aceasta să activeze peteritoriul Lituaniei timp de 25 ani.

Legea nu stabileşte organizaţiile care reprezintă culte tradiţionale, ci doar confesiunile respective. Cînd o organizaţie aplică pentru a fi inclusă în Registru,depinde de Ministerul Justiţiei de a recunoaşte dacă respectiva organizaţieconstituie o comunitate religioasă sau o asociaţie religioasă tradiţională. Deobicei asociaţiile religioase mai vechi sunt împotriva înregistrării celor noi. Înanul 1996 a fost emisă o lege separată care reglementa retrocedarea bunurilor confiscate de la bisericile tradiţionale.

Înregistrarea are loc în conformitate cu prevederile Codului civil şi a Legiicomunităţilor şi asociaţiilor religioase. În baza acestora au fost elaborateregulile înregistrării entităţilor legale aprobate de Guvern, care specifică modulde înregistrare a entităţilor religioase şi includerii în Registru a comunităţilor tradiţionale. Acestea din urmă, potrivit Codului civil sunt deja persoane

juridice, de aici şi includerea în registru şi nu înregistrarea. În calitate de biserică tradiţională comunităţile sunt recunoscute de Parlament, în bazaîncheierii Ministerului Justiţiei. Cartea a III –a din Codul civil conţine

prevederi referitoare la recunoaşterea căsătoriilor religioase.

Bisericile tradiţionale nu plătesc taxa pentru venit şi pentru imobile, donaţii.

Albania



Albania nu conţine prevederi speciale privind înregistrarea organizaţiilor religioase ci doar o Lege cu privire la organizaţiile non profit.

Federaţia Rusă

Domeniul libertăţii conştiinţei, gîndirii şi religiei în Federaţia Rusă estereglementat de Legea Federală despre libertatea de conştiinţă şi entităţilereligioase din 26 septembrie 1997, şi Hotărîrea Guvernului Federaţiei Ruse nr.212 din 15 aprilie 2006 „privind măsurile realizării unor prevederi din legilefederale, care reglementează activităţile organizaţiilor necomerciale”. Înconformitate cu prevederile art. 3 din legea Federală, organizaţiile religioase seclasifică în două categorii în dependenţă de zona lor de activitate, în organizaţiilocale şi centrale. Pentru înregistrarea de stat a organizaţiei locale solicitanţii

prezintă următoarele acte:

1. Cererea semnată de persoana împuternicită în două exemplare;2. Lista persoanelor care creează organizaţie religioasă;

3. Statutul organizaţiei religioase în 3 exemplare;

4. Procesul – verbal a Adunării de constituire în două exemplare;

5. Actul care confirm existenţa organizaţiei religioase pe teritoriul dat pe o perioadă de 15 ani, eliberat de organul administraţiei publice locale, sauconfirmarea din partea organizaţiei religioase central despre faptul că

organizaţia este parte componentă a acesteia eliberată de organul deconducere a acesteia, în două exemplare;

6. Datele despre principiile fundamentale de credinţă, practicile religioasecorespunzătoare, inclusiv referitoare la istoricul apariţiei religiei şi aorganizaţiei în cauză, formele şi metodele activităţii, atitudinea faţă decăsătorie, familie, educaţie, specificul atitudinii faţă de sănătateacredincioşilor şi a drepturilor şi obligaţiilor civile ale acestora;

7. Date despre adresa organului de conducere a organizaţiei nou create;

8. Actul care confirmă achitarea taxei de stat;9. Date despre activităţile economice.

În cazul în care organul suprem de conducere a organizaţiei nou create seaflă în afara Federaţiei Ruse, se prezintă suplimentar statutul legalizat conformLegii a organizaţiei religioase din străinătate.



Pentru înregistrarea organizaţiei religioase centrale, se prezintăsuplimentar statutele a cel puţin 3 organizaţii religioase locale care intră înstructura sa, şi date despre alte organizaţii care intră în structura sa.

După emiterea deciziei de către Direcţie, despre înregistrarea de stat,actele sunt trimise organului de înregistrare, pentru a fi inclus în Registrul Unicde Stat a Persoanelor Juridice.

După 50 ani de activitate pe teritoriul Rusie au dreptul de a utiliza îndenumire sintagma „din Rusia”. Prin Ordinul nr. 1313 din 13 noiembrie 2004, aMinistrului Justiţiei al Federaţiei Ruse a fost creat Consiliul de Experţi pentruefectuarea expertizei religioase de stat pe lîngă Ministerul Justiţiei al FederaţieiRuse (Экспертный Cовет по проведению государственной религиоведческойэкспертизы при Министерстве юстиции Российской Федерации). Consiliul aredrept competenţe expertizarea confesiunilor care doresc înregistrarea organizaţiilor religioase. Expertiza se efectuează în privinţa organizaţiilor în dependenţă de

statutul acesteia de Consiliul de pe lîngă Ministerul Justiţiei al federaţiei Ruse saude Direcţiile Teritoriale ale Ministerului Justiţiei din fiecare subiect al Federaţiei.

Polonia

Reglementările legale poloneze se aseamănă cu cele din Republica Moldova,totuşi un specific ar constitui faptul că Registrul organizaţiilor religioase are douăcapitole, şi anume, culte religioase şi părţile componente ale cultelor.

România

În România respectivul domeniu este reglementat de Legea NR. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor. Potrivit respectivei legi,structurile religioase cu personalitate juridică reglementate de prezenta lege suntcultele şi asociaţiile religioase, iar structurile fără personalitate juridică suntgrupările religioase. Cultele religioase sunt recunoscute ca atare prin hotărîre deGuvern, în baza avizului Ministerului culturii şi cultelor, art. 17 din Lege ,,calitateade cult recunoscut de stat se dobândeşte prin hotărâre a Guvernului, la propunereaMinisterului Culturii şi Cultelor, de către asociaţiile religioase care, prin activitateaşi numărul lor de membri, oferă garanţii de durabilitate, stabilitate şi interes public.

Recunoaşterea statutelor şi a codurilor canonice se acordă în măsura în careacestea nu aduc atingere, prin conţinutul lor, securităţii publice, ordinii, sănătăţii şimoralei publice sau drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Pentru caasociaţia religioasă să fie recunoscută drept cult aceasta trebuie depune laMinisterul de resort :



a) dovada că este constituită legal şi funcţionează neîntrerupt pe teritoriulRomâniei ca asociaţie religioasă de cel puţin 12 ani;

b) listele originale cuprinzând adeziunile unui număr de membri cetăţeni

români cu domiciliul în România cel puţin egal cu 0,1% din populaţiaRomâniei, conform ultimului recensământ;

c) mărturisirea de credinţă proprie şi statutul de organizare şi funcţionare, caresă cuprindă: denumirea cultului, structura sa de organizare centrală şi locală,modul de conducere, administrare şi control, organele de reprezentare, modulde înfiinţare şi desfiinţare a unităţilor de cult, statutul personalului propriu,

precum şi prevederile specifice cultului respectiv.

Astfel, asociaţiile religioase în primul rînd se înregistrează în calitate de simpleasociaţii şi doar cînd îndeplinesc criteriile pot devin culte religioase. PotrivitLegii, cultele religioase pot deţine unităţi teritoriale

Asociaţiile religioase se înregistrează de instanţele de judecată.



4. Dinamica reglementărilor naţionale în domeniul înregistrării entităţilorreligioase.

O dată cu proclamarea independenţei Republicii Moldova şi adoptareaConstituţiei s-a impus necesitatea de a adopta o lege organic care ar fireglementat libertatea de conştiinţă, gîndire şi religie şi regimul cultelor religioase pe teritoriul Republicii Moldova. După 50 de ani de destin ateist,Republica Moldova a devenit o terra incognita pentru drepturile omului, şi înspecial pentru dreptul la libertatea de religie. La 24 martie 1992 a fost adoptatăLegea nr. 979 - XII despre culte, legea reitera dreptul consfinţit în Constituţie lalibertatea conştiinţei, reitera statutul laic al statului Republica Moldova, statutulactivitatea cultelor religioase, prevederi referitoare la învăţămîntul moral – religios şi teologic şi clauze referitoare la statului deservenţilor cultelor. În faptLegea era destul de sumară, nu oferea prevederi referitoare la proceduraînregistrării cultelor religioase, nu oferea definiţia termenilor specifici dincadrul Legii etc. Respectiva lege a fost supusă modificărilor.

Prima modificare a survenit la 13 aprilie 1994cînd prin Legea nr. 50 – XIII

privind modificarea Legii despre culte, a fost instituit Serviciul de Stat Pentru problemele Cultelor – un organ al autorităţii publice central, pe lîngă Guvern,calificat drept organ consultativ, informaţional şi de expertiză, cu toate că acestaera un organ de înregistrare. Prin aceeaşi Lege a fost instituit Consiliul dereprezentanţi ai fiecărui cult. Este de remarcat că respectivul Consiliul a fostconstituit nu pe lîngă şi în cadrul Serviciului şi avea funcţii consultative.

În anul 2002 la 12 iulie, prin Legea nr. 1220 – XV a fost iarăşi modificatăLegea despre culte. Respectiva modificare survenea după pronunţarea deCEDO a deciziei pe cauza Mitropolia Basarabiei şi alţii către Republica

Moldova, legea expune într-o nouă, mai largă redacţie prevederile art. 9 şiconsacră dreptul la libera instituire a cultelor.

Legea despre culte nu a funcţionat independent, în calitate de supleant a fostRegulamentul provizoriu cu privire la înregistrarea părţilor component alecultelor, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 758 din 13 octombrie 1994.Regulamentul conţinea cîteva puncte şi stabilea procedura de înregistrare a



părţilor componente a cultelor religioase. Regulamentul în cauză era destul deconfuz în reglementări, utilizeze în acelaşi timp diferite noţiuni, de părţicomponent, culte şi organizaţii religioase fără a face o diferenţă de principiuîntre acestea.

De asemenea, tangenţial, domeniul în discuţie era reglementat de prevederile Hotărîrii nr. 201 din 25 februarie 2003 cu privire la aprobareaRegulamentului, structurii şi statelor de personal ale Serviciului de Stat pentruProblemele Cultelor pe lîngă Guvernul Republicii Moldova.

În aceeaşi ordine de idei urmează să menţionăm Hotărîrea Guvernului nr.740 din 11 iunie 2002 cu privire la edificiile şi locaşurile de cult care enumărălăcaşurile de cult cu statut de monument istoric şi a încercat asigurareaentităţilor religioase cu dreptul de proprietate asupra lăcaşurilor de cult care leaparţineau.

La 11 mai 2007 a fost adoptată Legea nr. 125 – XVI privind cultelereligioase şi părţile lor componente. Legea în vigoare pentru moment constituieo încercare a Republicii Moldova de a armoniza prevederile naţionale înrespectivul domeniul cu cele internaţionale. Prin efectul legii a fost abrogatăvechea Lege despre culte. Ca efect al Legii Ministerul Justiţiei a fost învesti cucompetenţa de a înregistra cultele religioase şi părţile lor componente. În cadrulMinisterului fiind format Direcţia culte. Ulterior respectiva Direcţie a fostcomasată cu Direcţia Partide şi Organizaţii Neguvernamentale şi au format onouă subdiviziune structural în cadrul Ministerului Justiţiei – DirecţiaOrganizaţii Necomerciale.

De asemenea, Legea a avut drept consecinţă lichidarea Serviciului de Stat pentru Problemele Cultelor - Legea este una destul de largă şi precisă înreglementări. Totuşi, în urma implementării pe parcursul a mai mult de patruani, s-au constatat unele deficienţe ale actului legislativ, astfel încît s-a decisoperarea modificărilor în cadrul acestuia.



5. Perspective de modificare a Legii nr. 125 – XVI din 5 mai 2007 privind

cultele religioase şi părţile lor componente.

Conştientizând, importanţa deosebită a dreptului la libertatea de conştiinţă,gîndire şi religie, pentru fiecare individ în parte şi pentru comunităţile de persoaneîn general, avînd în vedere importanţa acordată la nivel internaţional acestui dreptşi luînd în consideraţie practica Republicii Moldova în aplicarea legii şi asigurarearespectării dreptului pe teritoriul statului, Guvernul Republicii Moldova a inclus îndocumentele de politici drept obiectiv revizuirea prevederilor Legii nr.125-XVI din11 mai 2007 privind cultele religioase şi părţile lor componente. În particular

putem menţiona Programul Naţional de implementare a Planului de AcţiuniRepublica Moldova – Uniunea Europeană în domeniul liberalizării regimului devize, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 122 din 4 martie 2011 şi Programul deactivitate al Guvernului Republicii Moldova Integrarea Europeană: “LIBERTATE,DEMOCRAŢIE, BUNĂSTARE” 2011-2014.

Întru realizarea obiectivelor stabilite în documentele de politici menţionatesupra, prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 308 din 22 iulie a fost instituit grupulde lucru a cărui scop este analiza legislaţiei şi practicii de aplicare a acesteia în

domeniul libertăţii conştiinţei şi contribuţia la realizarea spiritului de toleranţă întretoate confesiunile religioase din Republica Moldova şi în caz de necesitateînaintarea propunerilor privind modificarea cadrului legal cu privire la cultelereligioase şi părţile lor componente.

Membrii grupului de lucru au punctat aspectele asupra cărora urmează defocusat atenţia în procesul de perfecţionare a legislaţiei şi au propus soluţii în acestsens. De asemenea, membrii aceştia s-au pronunţat asupra iniţiativelor demodificare a Legii parvenite atît din partea organismelor internaţionale, cît şi acultelor religioase, de rînd cu cele ale exponenţilor societăţii civile. În particular

dezbaterile s-au axat pe opţiunile de modificare a legii, pentru ca aceasta săcorespundă standardelor internaţionale, cît şi doleanţelor şi specificul organizaţiilor religioase per ansamblu.

Astfel s-a propus elaborarea proiectului de modificare a Legii 125 nr.125-XVI din 11 mai 2007 privind cultele religioase şi părţile lor componente dinurmătoarele perspective:



- Denumirea şi obiectul de reglementare a legii în redacţia actuală formează odiscrepanţă reciprocă. În aceste condiţii art.1 din lege stabileşte drept obiectde reglementare raporturile ce ţin de libertatea de conştiinţă şi de religie, iar din denumire rezultă că obiect al legii sunt în exclusivitate cultele religioaseşi părţile lor componente. Se propune astfel modificarea denumirii legii,astfel încît acesta să reflecte în mod corect şi complet obiectul dereglementare a legii. Suplimentar a fost evidenţiată necesitatea ca obiectul dereglementare a legii să includă şi libertatea de gîndire, nu doar de conştiinţăşi religie, ca in actualele prevederi. Totodată, vis-à-vis de cele menţionatesupra necesita a fi modificat şi art. 4 a prezentei legi, în sensul includeriielementului “libertatea gîndirii” în cadrul de reglementare a respectivelor drepturi.

- Se impune necesitatea precizării înţelesului unor termeni din cadrul legii,

cum ar fi prozelitismul abuziv. Astfel s-a propus concretizarea noţiuniirespective prin substituirea sintagmei “recurgerea la mijloace violente, abuz de autoritate, şantaj, dol, ameninţare, constrîngere, ură religioasă,

înşelăciune, manipulare psihologică sau diverse tehnici subliminale” cucuvîntul “constrîngere”.

- Legea nu conţine date referitoare la alte convingeri de cît cele religioase. Încondiţiile în care, legea reglementează libertatea de conştiinţă, gîndire, şireligie, explicarea doar a noţiunii de convingeri religioase, pare să fieinsuficientă. Apare fireasca întrebare, care va fi statutul organizaţiilor

filozofice sau a altor organizaţii.- Aceeaşi situaţie persistă în cazul noţiunii de credincios, care limitează

înţelesul termenului, la persoana care face parte dintr-o comunitatereligioasă. În condiţiile în care persoana poate să aibă anumite convingeri,dar nu este membru al unei comunităţi religioase, legea crează impresia, căaceasta nu este credincios. Deasemenea, respectiva prevedere ar putea intraîn contradicţie cu prevederile art. 18 a Convenţiei Internaţionale privindDrepturile Civile şi politice şi art. 9 al Convenţiei Europene pentru ApărareaDrepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului.

- Alin. (2) art. 6 din Lege urmează a fi exclus;

- Termenul de „dificultăţi” din conţinutul alin. (1)art. 7 urmeaza a fidesfăşurat. Este necesar de clarificat, ce ar constitui dificultăţi la constituireaentităţilor religioase.



- Legea necesită a fi modificată din perspectiva dreptului de a nu îndepliniserviciul militar. În redacţia actuală drept temei de a nu executa serviciulmilitar în termen servesc doar motivele confesionale. Reglementărileinternaţionale în acest domeniu impun drept standard dreptul persoanei de anu îndeplini serviciul militar inclusiv în baza obiecţiei de conştiinţă, amotivelor de gîndire şi convingere.

- În vederea stabilirii unui mecanism eficient de protecţie a instituţiei “tainamărturisirii” se propune de a fi instituită o obligaţie pozitivă a deserventuluicultului religios de a păstrata taina mărturisii.

- Ţinînd cont de caracterul laic al Republicii Moldova caracterizat prin faptulcă statul nu intervine în activitatea religioasă a cultelor şi nu poate daaprecieri vis-a-vis de legalitatea acţiunilor cu caracter religios a deservenţilor cultelor religioase, se propune excluderea art. 13 din Lege. Prevederile

actuale implică o doză de confuzii, deoarece art. 13 stabileşte că instanţelede disciplină bisericească devin persoane juridice la momentul înregistrării,dar nu reglementează modalitatea şi procedura de înregistrare a acestora.

- Din redacţia actuală a art. 14 din lege rezultă că doar părţile componentelocale ale cultelor religioase pot avea şi întreţine cimitire. Astfel, pentru aasigurare respectarea principiului egalităţii în drepturi a entităţilor religioasede diferit tip, se propune substituirea sintagmei „părţile componente localeale cultelor religioase” cu sintagma „entităţi religioase”. Suplimentar, seimpune completarea articolului cu un nou alineat, care ar consfinţi dreptulentităţilor religioase de a desfăşura ceremoniile funerare în conformitate cudogmele caracteristice acestora.

- Alin. (5) al articolului 15 va avea o nouă redacţie, şi anume „ (5) Statulrecunoaşte importanţa deosebită al religiei creştin-ortodoxe şi, respectiv, alBisericii Ortodoxe din Moldova în formarea istoriei şi culturii poporuluiRepublicii Moldova.” . Respectiva redacţie a fost propusă pentru a evita

prevederile discriminatorii referitor la dreptul organizaţiilor religioase şi aasigura egalitatea lor în drepturi. Concomitent se propune excluderea alin.

(7) al aceluiaşi articol, deoarece acest domeniu este reglementat complex deLegea nr. 100-XV din 26 aprilie 2001 privind actele de stare civilă.

Constituirea şi înregistrarea entităţilor religioase constituie unadintre modalităţile esenţiale de realizare a dreptului la libertatea conştiinţei şireligiei. În condiţiile legislaţiei în vigoare, teoretic este posibil ca un grup de

persoane să se întrunească şi să-şi manifeste în comun religia. Dar libertateade religie nu presupune doar exteriorizarea convingerilor. În lipsa



personalităţii juridice este imposibil ca comunitatea să dobândească drepturişi obligaţii cu caracter patrimonial. Acestea nu pot deţine în proprietate

bunuri imobile, lăcaşe, obiecte de cult etc. din perspectiva celor enunţate maisus, ordinea înregistrării entităţilor religioase este un domeniu prioritar

pentru Republica Moldova.

- Prevederile tratatelor internaţionale şi practica statelor europene în acestdomeniu evidenţiază faptul că denumirea de „cult religios” este interpretatăde cele mai multe dintre entităţile religioase drept ofensatoare, deoarece atîtîn limba engleză, cît şi în limba franceză această denumire este caracteristicăorganizaţiilor religioase minoritare, cu caracter sectant. Din această

perspectivă se propune substituirea pe tot parcursul textului legii a sintagmei„cult religios” în „organizaţie religioasă”.

- Pentru a crea un cadru legal care ar asigura pe deplin dreptul la libertatea

religioasă, se recomandă consfinţirea în mod expres în lege a dreptului de aexercita o credinţă, de a oficia servicii religioase şi de a – şi manifestacredinţa grupărilor religioase neformale, care nu sînt înregistrate.

- Cu referire la părţile componente ale cultelor, este dezirabil de a exclude dinlege respectiva sintagmă. Într-adevăr noţiunea de „parte componentă” creazăimpresia unei subordonări juridice din partea părţilor componente. Acestfapt, contravine spiritului Codului civil al Republicii Moldova care nustabileşte vre-un criteriu de discriminare a persoanelor juridice şi recunoaşte

principiul egalităţii subiecţilor de drept civil. În acest sens, ar fi utilămodificarea alin. (1) art. 16 prin includerea la sfîrşitul prevederii a sintagmei„în conformitate cu prezenta lege şi Codul civil al Republicii Moldova”.

- În privinţa instituţiilor religioase, urmează a fi elucidată procedura deînregistrare prin includerea obligaţiei de a prezenta organului de înregistrarenu consimţămîntul organizaţiei religioase, ci decizia organului de conducerea acestuia referitor la crearea instituţiei religioase, emisă în conformitate cu

prevederile statutare a fondatorului. De asemenea, se propunerea excludereaenumerării exhaustive a instituţiilor religioase, deoarece denumireainstituţiei religioase variază de la o organizaţie religioasă la alta.Concomitent, prin excluderea acestor prevederi se va evita tratamentuldiscriminator faţă de alte organizaţii religioase, care deţin denumiri specifice

pentru instituţiile fondate de acestea, denumiri, care nu se regăsesc în actualaredacţie a articolului.

- În dependenţă de conceptul enunţat mai sus, vor suferi unele modificări şilistele actelor necesare pentru înregistrarea entităţilor religioase. Astfel,



pentru a nu derapa în cîmpul descriminator se propune ca la constituireacomunităţilor religioase, organizaţia religioasă să emită un aviz, adoptat deorganul competent potrivit statutului acesteia. Astfel, noţiunea de„consimţământ al cultului religios” va fi substituit cu noţiunea de „aviz aorganizaţiei religioase”.

- Legea trebuie să specifice că principiile fundamentale de credinţă prezentatede organizaţia religioasă pentru înregistrare urmează a fi întocmite în formăliberă şi semnate de organul colegial de conducere a acesteia.

- Ţînînd cont de faptul că legislaţia necomercială prevede termenul de 30 dezile pentru examinarea actelor, în scopul uniformizării prevederilor legalecare reglementează sectorul necomercial, se propune mărirea termenului deexaminate a actelor de la 15 la 30 zile. Totodată, necesită clarificări aspectulce ţine de modalitatea de examinare a actelor depuse de entităţile religioase

pentru înregistrare (art. 19 alin. (4) şi art. 20 alin. (6)).

- Este necesar de inclus prevederi referitoare la posibilitatea de a prelungitermenul de examinare a actelor prezentate de către entităţile religioase, în

baza cererii/demersului reprezentantului.

- Se propune, la art. 23 să fie inclus un alineat suplimentar care ar consacradreptul entităţilor religioase de a utiliza în denumirea lor denumiriletradiţionale;

Suspendarea şi încetarea activităţii organizaţiilor religioase constituie celemai grave sancţiuni pentru entităţile religioase. Se propune ca respectivulcapitol să fie modificat astfel încît suspendarea activităţii entităţilor religioase să constituie o etapă premergătoare încetării activităţii acestora. Încazul în care, după suspendarea activităţii, entitatea religioasă va comiterepetat încălcări similare, Ministerul Justiţiei va avea dreptul de a acţionaentitatea în judecată pentru încetarea activităţii acestora. Totodată, ar fi utilca în cazul unor încălcări deosebit de grave, încetarea activităţii să fiedispusă de instanţă fără a dispune suspendarea activităţii. În calitate de etapă

preliminară suspendării ar putea fi instituite avertizările repetate, consecutive

nu mai mult de 2 în timpul unui an, emise de Ministerul Justiţiei.

În aceeaşi ordine de idei, urmează a fi incluse în temeiurile de suspendare şilichidare a încălcării prevederilor actelor internaţionale, cît şi implicarea înactivitatea politică. Cu referire la al doi-lea temei, considerăm raţional de aspecifica, că este vorba de activităţi care nu ţin de latura sociala a vieţii



politice şi nu constituie domenii prioritare potrivit statutului entităţiireligioase.

Concomitent, legea urmează să reglementeze expres procedura desuspendare şi să oblige entităţile religioase, ulterior emiterii hotărîrii de

suspendare,să prezinte organului de înregistrare pentru păstrare pe perioadasuspendării a actelor de constituire şi a ştampilei.

- Se propune rectificarea conţinutului art. 26 alin. (1), prin excludereasintagmei „convenite cu autorităţile administraţiei publice locale”. Aceastarezultă din faptul că odată cu intrarea în vigoare a Legii Nr. 26 din22.02.2008 privind întrunirile procedura de desfăşurare a întrunirilor şi-aobţinut reglementarea în legea menţionată supra.

- Se propune de asemenea includerea la capitolul ce ţine de activitatea

organizaţiilor religioase, a obligaţiei acestora de a prezenta anual rapoarte deactivitate. Acestea ar urma să conţină informaţii privind activităţiledesfăşurate, membrii organelor de conducere ale organizaţiei, veniturile şicheltuielile acestora şi informaţii referitoare la recepţionarea diferitor tipuride donaţii şi ajutoare umanitare, inclusiv repartizarea acestora. totodată,important este de menţionat că entităţile religioase vor avea dreptul să nuincludă în raport activităţile desfăşurate conform dogmelor religioase şinormelor canonice.

- În scopul uniformizării normelor existente şi anume legea nr. 125 privind

cultele religioase şi părţile lor componente din 11 mai 2007 cu Legeaînvăţămîntului nr. 547 – XIII din 21 iulie 1995, urmează a fi excluse alin.(2), (5), (6), (7), (8) din art. 32.

- Din prevederile alin. (2) art. 33 urmează de exclus sintagma „cetăţenilor străini” şi substituirea sintagmei „ cu anunţarea prealabilă a primărieilocalităţii” cu sintagma „condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare”. Acestfapt, este dictat de prevederile Legii privind întrunirile nr. 26-XVI din 22februarie 2008.

În contextual celor relatate supra, este lesne că prevederile legislaţiei învigoare în domeniul libertăţii religiei în general corespund exigenţelor şistandardelor internaţionale. Totuşi, aplicarea legii a evidenţiat faptul că aceastaconţine prevederi care sunt pasibile interpretare dubla şi extensivă. În acelaşi timplegea conţine unele lacune care sunt în măsură să prejudicieze exercitarea liberă adreptului la libertatea de religie a subiecţilor implicaţi în acest proces.



Avînd în vedere cele expuse, este iminentă necesitatea modificării cadruluilegal, care reglementează libertatea de conştiinţă, gîndire şi religie şi statutulentităţilor religioase în spiritul tezelor evidenţiate supra.

C U P R I N S :

1. Entităţile religioase – pilonul central în realizarea dreptului la

libertatea de conştiinţă, gîndire şi religie.2. Libertatea de conştiinţă, gândire şi religie prin prisma actelor

internaţionale şi a legislaţiei naţionale a Republicii Moldova.

3. Practica statelor europene în domeniul libertăţii religiei şi statutuluientităţilor religioase.

4. Dinamica reglementărilor naţionale în domeniul înregistrăriientităţilor religioase.

5. Perspective de modificare a Legii nr. 125 – XVI din 5 mai 2007privind cultele religioase şi părţile lor componente.



S U R S E

1. Recomandarea Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr. 1202 din2 februarie 1993 privind toleranţa religioasă în societatea democratică.

2. Recomandarea Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, nr. 1396 din

27 ianuarie 199.3. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată de AdunareaGenerală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 10 decembrie 1948.

4. Convenţia Internaţionale cu privire la Drepturile Civile şi Politice,adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 16decembrie 1966.

5. Declaraţia asupra eliminării tuturor formelor de intoleranţă şidiscriminare bazate pe religie sau convingere, adoptată de AdunareaGenerală a ONU în 1981.

6. Rezoluţia nr. 2200A (XXI) din 16 decembrie 19667. Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a

Libertăţilor Fundamentale8. Recomandarea nr. 1086 din 6 octombrie 1988, privind situaţia bisericilor

şi a libertăţii religiei în Europa de Est.9. Recomandarea nr. 1202 din 2 februarie 1993, privind toleranţa religioasă

în societatea democratică.10. Recomandarea ne. 1396 din 27 ianuarie 1999 privind religia şi

democraţia.11. Constituţia Republicii Moldova din 29 iulie 1994, în vigoare din 27

august 199412. Hotărîrea nr. 17 din 16 iunie 2000 Plenului Curţii Supreme de Justiţiei aRepublicii Moldova privind aplicarea în practica judiciară de cătreinstanţele judecătoreşti a unor prevederi ale Convenţiei pentru apărareadrepturilor omului şi libertăţilor fundamentale

13. Hotărîrea Curţii Constituţionale nr.55 din 14 octombrie 1999 privindinterpretarea unor prevederi ale art.4 din Constituţia Republicii Moldova



14. Legea nr. 125-XVI din 5 mai 2007 cu privire la cultele religioase şi părţile lor componente

Surse electronice:

http://www.osce.org/ru/odihr/16699#p23;

http://www.droitdesreligions.net/;

http://www.actes6.com/general/index.html;

http://www.conseil-constitutionnel.fr;

http://www.minjust89.ru;

http://www.echr.coe.int/echr/Homepage_En;

http://www.onuinfo.ro;

http://ods.un.org/;

http://www.osce.org/;

http://www.osce.org/ru/odihr/16699#p23

http://www.droitdesreligions.net/

http://www.actes6.com/general/index.html

http://www.conseil-constitutionnel.fr/

http://www.minjust89.ru/

http://www.echr.coe.int/echr/Homepage_En

http://www.onuinfo.ro/

http://ods.un.org/

http://www.osce.org/

http://www.osce.org/ru/odihr/16699#p23

http://www.droitdesreligions.net/

http://www.actes6.com/general/index.html

http://www.conseil-constitutionnel.fr/

http://www.minjust89.ru/

http://www.echr.coe.int/echr/Homepage_En

http://www.onuinfo.ro/

http://ods.un.org/

http://www.osce.org/

Studiul Libertatea de conştiinţă, gîndire şi religie - actualitate şi perspective de...

Documents

Transcript of Studiul Libertatea de conştiinţă, gîndire şi religie - actualitate şi perspective de...