studiu pentru dezvoltarea rutelor culturale europene în românia

2014

STUDIU PENTRU DEZVOLTAREA RUTELOR CULTURALE EUROPENE ÎN ROMÂNIA

FAZA I OPORTUNITĂȚI DE DEZVOLTARE A ITINERARELOR CULTURALE EUROPENE ÎN ROMÂNIA


2

STUDIU PENTRU DEZVOLTAREA RUTELOR CULTURALE

EUROPENE ÎN ROMÂNIA

REALIZATOR BENEFICIAR Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Turism, București

Autoritatea Naţională pentru Turism

Bucureşti, 2014


3

COLECTIV DE ELABORARE şi DOCUMENTARE

Dr. Tamara Simon, cercetător ştiinţific I

Arh. Victor Timotin, cercetător ştiinţific II

Ec. Doru Tudorache, cercetător ştiinţific III

Ec. Marioara Musteaţă-Pavel, cercetător ştiinţific III

Ec. Alina Cristina Niculescu, cercetător ştiinţific III

Ec. Cristina Florentina Lixăndroiu, cercetător ştiinţific III

Filol. Adriana Radu, cercetător ştiinţific

Ing. Alexandra Alina Grigore, asistent cercetare

Mihaela Barbu, asistent cercetare

Consultant: Mihai Dragomir, Asociația Mioritics


4

CUPRINS

INTRODUCERE 5

CAPITOLUL I EVOLUŢIA RECENTĂ A ITINERARELOR CULTURALE EUROPENE 8

1.1. Clarificări conceptuale - definiții și importanță 8

1.2. Convenţiile internaţionale relevante pentru itinerarele culturale 10

1.3. Sinergia şi dinamica itinerarelor culturale 11

1.4. Criterii pentru realizarea unui itinerar cultural european 12

1.5. Condiţii generale pentru înscrierea de noi obiective în cadrul unui itinerariu cultural european

16

CAPITOLUL II PREZENTAREA ITINERARELOR CULTURALE EUROPENE 18

CAPITOLUL III OPORTUNITĂȚI DE DEZVOLTARE A ITINERARELOR CULTURALE ÎN ROMÂNIA

76

CAPITOLUL IV MĂSURI CONCRETE PENTRU DEZVOLTAREA ITINERARELOR CULTURALE ÎN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 2015-2019

93

BIBLIOGRAFIE 95


5

INTRODUCERE

În ultimii ani, în ciuda perioadei de recesiune economică, sectorul turismului se află în creştere lentă, iar provocarea constă în a exploata potenţialul acestuia astfel încât să producă beneficii economice în mod sustenabil. Prezentul studiu încearcă să aducă nişte răspunsuri la provocările multiple, pentru a profita de punctele forte ale Europei şi pentru a-i permite să contribuie în mod substanţial la îndeplinirea obiectivelor Europa 2020. Activitatea Uniunii Europene în domeniul culturii completează politica statelor în diferite domenii, de exemplu, protecţia patrimoniului cultural, cooperarea între instituţiile din diferite ţări şi promovarea mobilităţii celor care lucrează în domenii creative.

Primul demers l-a constituit Convenţia Europeană pentru Cultură din 1954, ratificată de România din 1991, prin care guvernele semnatare ale acestei convenţii, ale Consiliului Europei, consideră că scopul Consiliului Europei este realizarea unei unităţi mai strânse între membrii săi, şi anume, pentru apărarea şi promovarea idealurilor şi principiilor care constituie frontul lor comun. Considerând că dezvoltarea înţelegerii reciproce între popoarele Europei ar permite înaintarea spre acest obiectiv, este de dorit atât încheierea unor convenţii între membrii consiliului, cât şi adoptarea unor politici de acţiune comună pentru apărarea culturii europene şi încurajarea dezvoltării ei, hotărând încheierea unei convenţii europene generale în vederea înlesnirii studierii limbilor, istoriei şi civilizaţiei celorlalte părţi contractante, precum şi studierii civilizaţiei lor, în rândul cetăţenilor tuturor ţărilor reprezentate de membrii consiliului, cât şi în rândul cetăţenilor altor state europene care ar adera la aceasta convenţie.

Acţiunile UE în domeniul culturii sunt reglementate de articolul 167 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) - fostul articol 151 din TUE. Acesta stabileşte principiile şi cadrul actual privind politicile în domeniul culturii, incluzând atât conţinutul material, cât şi procedurile decizionale. Articolul 6 din TFUE precizează competenţele Uniunii în domeniul culturii: „Uniunea este competentă să desfăşoare acţiuni de sprijinire, de coordonare sau completare a acţiunii statelor membre”.

Tratatul de la Lisabona acordă o mai mare importanţă culturii: preambulul la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) se referă în mod explicit la inspiraţia „din moştenirea culturală, religioasă şi umanistă a Europei”. Unul din obiectivele principale ale UE, declarate în tratat, este acela de a respecta „bogăţia diversităţii sale culturale şi lingvistice” şi […] de a veghea „la conservarea şi dezvoltarea patrimoniului cultural” (articolul 3 din TUE).

Articolul 13 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene stipulează că „artele şi cercetarea ştiinţifică sunt libere”. Articolul 22 din aceeaşi cartă prevede cerinţa ca UE să respecte „diversitatea religioasă şi lingvistică”. Tratatul afirmă că UE contribuie la dezvoltarea culturilor statelor, respectând diversitatea naţională şi regională a acestora, punând totodată în evidenţă fondul cultural comun. Agenda europeană pentru cultură 2007 recunoaşte caracterul indispensabil al culturii pentru îndeplinirea obiectivelor strategice ale UE, precum prosperitatea, solidaritatea şi securitatea, aceasta asigurând totodată o prezenţă mai activă pe scena internaţională.

În mai 2007, Comisia a propus o agendă europeană pentru cultură, care are la bază trei seturi de obiective: diversitatea şi dialogul intercultural, promovarea culturii ca un catalizator al creativităţii şi cultura ca element vital în cadrul relaţiilor internaţionale. În cadrul primului set de obiective, UE şi toate părţile relevante interesate trebuie să conlucreze pentru stimularea


6

dialogului intercultural, astfel încât să se asigure că diversitatea Uniunii este înţeleasă, respectată şi promovată.

Documentele necesare, ca şi raţiunea, obiectivele acţiunilor europene au fost prezente în primul program-cadru „Culture 2000“, iar prima reală comunicare a Comisiei Europene a avut loc în mai 2007, comunicare cu privire la “Un agenda européen de la culture à l’ère de la mondialisation/O agendă europeană a culturii în era globalizării”, comunicare ce poate fi găsită pe site-ul Comisiei Europene. Aceasta este prima recunoaştere oficială a faptului că, în realitate, cultura este un element important al politicilor Uniunii Europene şi că trebuie să ne ocupăm de ea în măsura în care elemente ale politicilor sunt prezente în diferitele orientări strategice ale Uniunii Europene.

De exemplu, aceştia ar trebui să urmărească întărirea mobilităţii transfrontaliere a artiştilor şi a celor care lucrează în sectorul cultural, precum şi circulaţia operelor de artă în afara graniţelor statelor. Promovarea culturii ca element vital în cadrul relaţiilor internaţionale ale Uniunii reprezintă cel de al treilea set de obiective. Ca parte a Convenţiei UNESCO privind protejarea şi promovarea diversităţii expresiilor, UE se angajează să dezvolte un rol cultural nou şi mai expresiv al Europei în cadrul relaţiilor internaţionale, precum şi să integreze dimensiunea culturală ca un element vital în raporturile sale cu ţările şi regiunile partenere.

Cultura este un instrument puternic de comunicare a valorilor şi de promovare a obiectivelor de interes public, de interes mai larg decât simpla creare de plusvaloare. Aflată la intersecția dintre sfera economică şi cea politică, care sunt considerate principalele elemente ale integrării europene, cultura reprezintă o dimensiune-cheie suplimentară. Cultura nu doar creează bogăţie, dar contribuie şi la incluziunea socială, la o mai bună educaţie, la creşterea încrederii în forţele proprii şi a mândriei de a aparţine unei comunităţi istorice.

Comisia Europeană a publicat o listă a oportunităţilor de finanţare pentru sectoarele culturale şi creative, care, pe lângă programele domeniului cultural, pot beneficia de resurse şi din programe destinate altor domenii de acţiune (noile programe europene sunt: Europa Creativă, Erasmus +, Horizont 2020, COSME, Mecanismul pentru interconectarea Europei).

Cea mai recentă acţiune a Parlamentului European în acest domeniu este adoptarea, în septembrie 2013, a unei rezoluţii referitoare la promovarea sectoarelor culturale şi creative europene ca surse de creştere economică şi de creare de locuri de muncă şi adoptarea, în aprilie 2014, a poziţiei sale în primă lectură privind restituirea bunurilor culturale care au părăsit teritoriul unui stat membru.

Patrimoniul cultural nu este numai subiect pasiv de contemplare, ci participă direct la viaţa comunităţii, fiind, în cadrul dezvoltării durabile, o resursă posibil de utilizat, în scopul creşterii prosperităţii. Ambianţa unui monument sau a unui sit istoric permite o gamă largă de evenimente culturale şi educative, cu precădere pentru publicul tânăr.

Fiecare comunitate asociază patrimoniului cultural anumite valori cu care se identifică, iar apropierea locuitorilor de patrimoniul cultural poate fi un element catalizator pentru coeziunea socială şi pentru promovarea responsabilităţilor cetăţenilor pentru mediul lor de viaţă, favorizând comunicarea şi contribuind la mai buna înţelegere între cetăţeni.

Patrimoniul cultural al României este foarte departe de a fi valorificat la întregul său potenţial şi aceasta este o constatare aproape tehnică. Acest patrimoniu, în special cel medieval, este unul multicultural, iar multiculturalismul proiectat în istorie trezeşte şi astăzi, în mod surprinzător, spaime atavice şi sentimente de insecuritate. O parte a bunurilor de patrimoniu din instituţiile de profil din România au beneficiat doar de o prelucrare ştiinţifică primară, existând prea puţine proiecte care să încerce să privească lucrurile în ansamblu.

Într-un mare număr de instituţii deţinătoare de patrimoniu din România, sunt păstrate câteva mii de bunuri aparţinând tezaurului cultural naţional, bunuri care au dimensiuni şi semnificaţii cu adevărat europene, pentru că România – de la Ţara Românească şi Moldova, cu impresionanta lor tradiţie post-bizantină, la Transilvania, cu o expresie mai prezentă a lumii occidentale şi spaţiu al toleranţei şi convieţuirii, şi la Dobrogea, un bastion al civilizaţiei


7

multiculturale, devenit, mai apoi, un punct pe harta civilizaţiei islamice – a fost un spaţiu de convergenţă, un teritoriu al întâlnirii tuturor civilizaţiilor care au contribuit la istoria acestui continent.

Acest patrimoniu, şi nu numai el, ne arată că, din punct de vedere al multiculturalismului şi al diversităţii religioase, România este un spaţiu geografic cu totul aparte. Dintre multiplele componente ale acestui patrimoniu naţional şi ale potenţialei sale promovări turistice fac parte rutele tematice transnaţionale promovate de Consiliul Europei.


8

CAPITOLUL I

EVOLUŢIA RECENTĂ A RUTELOR CULTURALE EUROPENE

1.1. CLARIFICĂRI CONCEPTUALE - DEFINIȚII ȘI IMPORTANȚĂ

"Itinerarul cultural european" a devenit un termen comun folosit pentru căile de conectare

culturală transfrontalieră. Oficial, aceste itinerare, sunt abordate ca idee generică de către Institutul European pentru Itinerare Culturale, fiind departajate prin tema aleasă. Mai sunt cunoscute şi sub numele de "Rute Culturale". Acestea se axează pe folosirea următoarelor componente:

poate fi o cale de comunicaţie sau rutieră, care este deja utilizată; poate fi o reţea de spaţii şi obiective istorice sau naturale; poate fi o arie geografică determinată, care este conectată printr-o temă comună, legată

de un domeniu cultural; poate fi un traseu care traversează regiunile şi ţările, care se caracterizează şi legat de o

problemă istorică, artistică sau socială. reprezintă mai mult decât doar un drum sau cale, în sensul convenţional, care face

legătura între diferite localităţi. Itinerarele culturale sunt considerate un element de inovare potrivit Rezoluţiei Res

(2013)67, cu referire la modul în care acestea ar trebui să susţină promovarea identităţii europene şi a patrimoniului comun. În acest sens, itinerarele sunt importante pentru că:

se pretează la programe de cooperare europeană pe termen lung în domeniul cercetării, pe probleme de patrimoniu, cultură şi artă, schimburi de tineri pe aspecte educaţionale, pentru turism cultural şi dezvoltarea culturală durabilă;

mobilizează şi reunesc un număr mare de indivizi, organizaţii, instituţii şi structuri în Europa, şi, prin urmare, contribuie la procesul de construcţie europeană.

Definiții:

itinerar cultural1 - orice rută de comunicaţie, terestră, acvatică, mixtă sau alta, care este delimitată fizic şi care este, de asemenea, caracterizată ca având propria dinamică specifică şi scop bine determinat, care poate îndeplini condiţiile următoare:

- ar trebui să „decurgă din” şi să reflecteze mişcările interactive, precum şi schimburile multidimensionale, continue şi reciproce de bunuri, idei, cunoştinţe şi valori între popoare, ţări, regiuni sau continente de-a lungul perioadelor semnificative de timp.

- ar trebui să aibă promovată prin aceasta, în spaţiu şi în timp, o îmbogăţire încrucişată a culturilor implicate, precum se manifestă, atât în patrimoniul lor material, cât şi imaterial.

- ar trebui să fie integrate într-un sistem dinamic legăturile istorice şi bunurile culturale asociate la existenţa lor.

1 Carta ICOMOS privitor la Itinerarele Culturale (Quebec, 2008).


9

itinerar cultural2 - un proiect de cooperare în domeniul turismului şi al patrimoniului cultural şi educaţional, care urmăreşte dezvoltarea şi promovarea unui itinerar sau a unei serii de itinerare pe baza unui traseu istoric, a unui concept, a unei figuri ori a unui fenomen cultural care are o importanţă şi o semnificaţie transnaţională, în vederea înţelegerii şi respectării valorilor europene comune;

operator de itinerar cultural – o organizaţie sau grup de organizaţii înregistrate în mod legal în unul sau mai multe dintre statele membre ale Consiliului Europei, ori o instituţie publică care poartă responsabilitatea legală, financiară şi morală pentru gestionarea şi funcţionarea unui itinerar cultural şi care va reprezenta acest itinerar în faţa Consiliului Europei;

certificarea „Itinerar Cultural al Consiliului Europei” – certificare acordată itinerarelor culturale care îndeplinesc criteriile menţionate în Rezoluţia Comitetului de Miniştri privind regulile de atribuire a acreditării „Itinerar Cultural al Consiliului Europei”.

Recunoaştere oficială din partea Consiliului Europei este acordată prin intermediul

Institutului European pentru Itinerare Culturale. Acesta este organismul creat pentru a ajuta Consiliul Europei în coordonarea dezvoltării traseelor culturale europene.

Importanța Itinerarelor Culturale Europene

- potențial turistic ridicat, în mare parte neexploatat; - transnaționalitatea și reprezentativitatea patrimoniului european comun; - reprezintă un model durabil, etic și social, construit pe cunoștințe locale, abilități și valori de

patrimoniu; - promovează destinații europene mai puțin cunoscute; - 90% din traseele lor sunt în zone rurale; - Consiliul Europei, Comisia Europeană pentru Turism, Organizația Mondială a Turismului,

împreună cu alți parteneri internaționali contribuie la dezvoltarea rutelor turistice tematice pan-europene. Traseele culturale sunt itinerare care adună laolaltă elemente importante de patrimoniu,

care stau mărturie și ilustrează perioade și evenimente specifice ale istoriei europene. Acestea se caracterizează prin mobilitate și implică și o dinamică intangibilă și spațială pe care nu o posedă peisajul cultural, care este mai static și limitat la natură.

Itinerarele culturale reprezintă un cadru de cooperare între guvernele Europei, în acord cu prioritățile politice ale Consiliului Europei și Uniunii Europene, promovând Europa ca principală destinație turistică și sprijinind turismul cultural și durabil. Acestea pun în aplicare valorile fundamentale ale Consiliului Europei: drepturile omului, democraţia culturală, diversitatea şi identitatea culturală, dialogul, schimbul şi îmbogăţirea reciprocă dincolo de frontiere şi secole.

Această noţiune mai largă a patrimoniului cultural necesită, de asemenea, noi abordări referitor la folosirea ei într-un context mult mai amplu, cu scopul de a descrie şi proteja relaţiile semnificative direct asociate la mediul cultural şi istoric. În acest context, conceptul de itinerar cultural este inovator, complex şi multidimensional. El introduce şi reprezintă o contribuţie nouă la teoria şi practica conservării patrimoniului cultural.

Itinerarele culturale reprezintă procese evolutive, interactive, care implică legături interculturale, ce reflectă diversitatea contribuţiei diferitelor popoare la patrimoniul cultural.

Totuşi, itinerarele culturale au rezultat istoric atât din întâlnirile paşnice, cât şi cele ostile dintre popoare. Ele prezintă o pluralitate de dimensiuni împărtăşite, care au depăşit funcţiile lor originale, oferind un cadru excepţional pentru o cultură a păcii, bazată pe legăturile istoriei comune, însă de asemenea, şi pe spiritul toleranţei, respectului şi aprecierii diversităţii culturale a diferitelor comunităţi care au contribuit la existenţa lor. 2 Rezoluţia nr. 53/2010 de instituire a unui Acord parţial extins privind itinerarele culturale


10

Aprecierea itinerarelor culturale ca un concept nou sau o nouă categorie patrimonială nu intră în contradicţie cu alte categorii sau bunuri culturale consacrate şi recunoscute – monumente, oraşe, landşafturi culturale, patrimoniu industrial, etc. – care ar putea exista în interiorul orbitei unui itinerar cultural. Ele pur şi simplu le includ în cadrul unui sistem comun care intensifică semnificaţia lor.

Acest cadru integrat, interdisciplinar şi comun crează noi relaţii între ele prin mijloacele unei perspective ştiinţifice care furnizează o viziune mai exactă, mai completă şi multilaterală a istoriei. Această abordare stimulează nu doar înţelegerea şi comunicarea între popoarele lumii, dar de asemenea, sporeşte cooperarea pentru a prezerva patrimoniul cultural.

Inovaţia introdusă de conceptul Itinerarelor culturale dezvăluie conţinutul patrimonial al unui fenomen specific al mobilităţii şi schimbului uman, care s-a dezvoltat prin căile de comunicaţie, care a facilitat transmiterea lor şi care a fost folosit sau au servit în mod deliberat un scop concret şi specific. Un itinerar cultural poate fi un drum care beneficiază, ori total ori parţial, de drumurile preexistente folosite în diferite scopuri. Dar dincolo de specificul său ca mijloc de comunicare sau transport, existenţa sa şi semnificaţia de Itinerar cultural poate fi explicată prin folosirea pentru un aşa scop specific în toată durata lungă a istoriei şi prin generarea valorilor de patrimoniu şi de bunuri culturale asociate acestuia, care reflectă influienţe reciproce dintre diferite grupuri culturale, ca rezultat al dinamicii sale specifice.

Deci itinerarele culturale nu sunt simple moduri de comunicare şi transport, care ar putea include bunuri culturale şi a uni diferite popoare, dar fenomene istorice specifice care nu pot fi create aplicând imaginaţia şi dorinţa de a înfiinţa unui set asociat de bunuri culturale care se întâmplă să posede trăsături comune.

1.2. CONVENŢIILE INTERNAŢIONALE RELEVANTE PENTRU ITINERARELE CULTURALE Ideile de bază ale proiectului referitor la itinerarele culturale europene nu sunt bazate

numai pe ideile politice culturale ale Consiliului Europei, se sprijină mai degrabă pe un număr de acorduri fundamentale ale altor organizaţii internaţionale, care au rol fundamental în designul proiectului de rută culturală.

a. Convenţia Culturală Europeană - a intrat în vigoare în mai 1955, este baza cooperării europene în domeniile culturii, educaţiei, tineretului şi sportului. Acordul cultural include, de asemenea, recunoaşterea patrimoniului cultural necorporal, cum ar fi limba, literatura şi civilizaţia. Ţările care nu fac parte din UE, dar şi alte ţări de pe alte continente, pot să se alăture acestei Convenţii, şi, astfel, să participe în domeniul cultural european.

b. Convenţia Europeană a Peisajului - a intrat în vigoare în martie 2004. Peisajul este definit ca o regiune/spaţiu geografic bine delimitat care se transformă sub acţiunea oamenilor. Itinerarele culturale sunt potrivite pentru a ridica gradul de conştientizare a valorii de peisaj şi astfel, să ofere o nouă percepţie asupra păstrării acestora.

c. Convenţia-cadru a Consiliului Europei privind rolul patrimonului cultural asupra societăţii - a fost adoptată la Faro la 27 octombrie 2005. În România a devenit aplicabilă din 2011. Conţinutul acesteia se referă la o serie de principii etice şi practice care să permită susţinerea dezvoltării economice şi sociale a comunităţilor locale. În plus, se pune accent pe contribuţia directă a populaţiei locale la gestionarea şi protejarea patrimoniului cultural.

d. Convenția UNESCO pentru Protejarea Patrimoniului Mondial, Cultural și Natural - a intrat în vigoare în 1975. Multe Itinerarii Culturale au incluse obiective aflate pe lista siturilor de Patrimoniu Mondial UNESCO.

e. Convenţia UNESCO pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial - a intrat în vigoare în aprilie 2006. Această organizaţie internaţională consideră că itinerarele culturale sunt necesare pentru a proteja patrimoniul cultural tangibil şi intangibil şi pentru a le face vizibile.


11

1.3. SINERGIA ŞI DINAMICA ITINERARELOR CULTURALE Consiliul Europei a recunoscut necesitatea de a stimula sinergiile şi cooperarea între toate

părţile interesate de istoria și cultura comună a statelor membre, între mediul academic, centrele de cercetare, mediul de afaceri din turism, organizaţiile neguvernamentale şi societatea în general.

Pe lângă intensificarea sentimentului de apartenenţă la Uniunea Europeană a cetăţenilor europeni şi stimularea dialogului intercultural, o acţiune a Uniunii Europene privind Marca/Ruta patrimoniului european ar putea contribui şi la îmbunătăţirea valorii şi profilului patrimoniului cultural, la intensificarea rolului patrimoniului în dezvoltarea economică şi durabilă a regiunilor, în special prin turism cultural, la crearea de noi destinaţii turistice.

Noile sinergii dintre patrimoniul cultural şi creativitatea contemporană, sprijină schimbul de experienţă dintre parteneri şi aplică cele mai bune practici în toată Europa şi, în termeni mai generali, determină promovarea valorilor democratice şi a drepturilor omului care susţin procesul de integrare europeană.

În vederea dezvoltării unor sinergii, este necesar ca o singură entitate să asigure gestionarea operaţională a acestor sisteme, care să beneficieze de economii de scară, să creeze o masă critică şi să asigure o cotă ridicată de utilizare de capital financiar şi resurse umane. Aceasta pentru că este nevoie de o infrastructură bună şi de căi de acces, semnalizare, dar şi de acţiuni de restaurare, conservare şi interpretare. Contribuţia populaţiei locale este foarte importantă pentru că este suportul de desfăşurare a unor asemenea itinerare culturale.

În acest context, prin schema de mai jos sunt redate nivelele de planificare şi de legătură în alegerea temei pentru o rută, realizarea produsului cultural specific temei, selectarea de activităţi culturale, asigurarea de servicii turistice, promovarea şi realizarea circuitului.3

Fig. nr. 1. Nivelele sinergiei în sistemul de itinerare

(autor schema - T. Simon)

3 Ekambo J.C, Kiyindou A., Miyouna L.R, (2009) Communication et dynamiques de globalisation culturelle, Editura Hartmattan, pg. 1-234.


12

Prin Carta ICOMOS a itinerarelor culturale (Quebec, 2008) se face menţiunea că acestea au un caracter inovator, complex şi multidimensional.4 Acestea se diferenţiază de alte categorii de bunuri de patrimoniu şi leagă printr-un sistem unitar aspecte comune ale culturii şi istoriei naţiunilor.

Realizarea unui itinerar cultural cu valenţe turistice trebuie să includă studii prealabile de impact de mediu şi să beneficieze de o reglementare de folosinţă publică a obiectivelor, să se sprijine pe o largă participare socială. De asemenea, este necesar să se aplice măsuri de control şi de urmărire pentru a se evita impactul negativ al turismului.

Promovarea turistică a unui itinerar cultural în accepţiunea ICOMOS trebuie să asigure participarea populaţiei locale şi a companiilor turistice locale şi regionale. În acest context, sunt preferate şi acceptate asociaţiile locale legate de gestionarea obiectivelor culturale.

La nivelul Consiliului Europei funcţionează şi un forum consultativ care reprezintă o platformă pentru crearea de reţele şi schimburi de experienţă, prelegeri şi ateliere de lucru privind tendinţe relevante şi evoluţii viitoare.5 Prin intermediul acestui forum se stabilesc legături şi schimburi de date şi informaţii cu organele de conducere şi de management ale itinerarelor culturale.

Dinamica unui itinerar cultural european implică mai multe aspecte, fiecare având anumite caracteristici:

a) adăugarea sau plecarea unui partener din reţeaua iniţială. Unii parteneri pot renunţa la această asociere; locul acestora poate fi luat de alţi parteneri, care doresc să acţioneze în această direcţie. Astfel, poate exista o primă etapă de lucru, care poate fi completată ulterior cu noi obiective culturale;

b) distrugerea, degradarea ireversibilă a unor obiective din cadrul itinerarului, datorită unor fenomene precum: vandalismul, incendiile, hazarde naturale (furtuni, tornade, inundaţii, cutremure, erupţii vulcanice, alunecări masive de teren etc.);

c) scoaterea din cadrul itinerarului a unor obiective supuse unor activități complexe de restaurare, care se întind pe mai mulți ani, perioadă în care acestea nu mai sunt vizitabile;

d) distrugerea unor obiective prin demolări abuzive, necontrolate, datorate lipsei sau precarității politicilor şi strategiilor spaţiale şi/sau urbane integrate pentru patrimoniul construit;

1.4. CONDIŢII/CRITERII PENTRU CERTIFICARE UNUI ITINERAR CULTURAL EUROPEAN Itinerarele culturale certificate de către Consiliul Europei sunt înfiinţate pe baza unei teme

aprobate în prealabil, a unei reţele legal înfiinţate şi funcţionează prin derularea de proiecte în diverse domenii de activitate, conform regulilor adoptate la nivelul Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei. Pentru a deveni itinerariu cultural certificat este necesar, în prealabil, a se încheia un proces de durată, care să aibă în vedere aspecte transnaţionale, turistice, economice, sociale, culturale şi care să aibă caracter creativ. Întregul proces de certificare este unul destul de complicat, dar foarte bine structurat, pe baza rezoluţiei CM/Res(2010)52, modificate prin CM/Res (2013)67. Pentru fiecare pas al procesului de certificare, o serie de criterii (ce vor fi descrise mai jos) trebuie să fie îndeplinite. 6

4 http://www.international.icomos.org/charters/culturalroutes_e.pdf, pg.1-11 5 Prin acest forum se fac cunocute bune exemple şi practici. În anul 2011 forumul a fost a avut loc în Luxemburg, în 2012 în Colmar, Franţa, în 2013 a avut loc în Austria. 6 https://wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?id=2143643&Site=COE


13

a. Definirea şi descrierea temei Temele itinerarelor culturale trebuie să îndeplinească următoarele şase criterii de

eligibilitate: tema trebuie să fie reprezentativă pentru valorile europene şi să fie comună pentru cel

puțin trei ţări europene; tema trebuie să fie studiată şi dezvoltată de grupuri multidisciplinare de experţi din

diferite regiuni ale Europei, care se vor asigura că activităţile şi proiectele pe care tema le va ilustra se bazează pe consens;

tema trebuie să ilustreze istoria, memoria şi patrimoniul european şi să contribuie la o interpretare a diversității din prezent;

tema în sine trebuie să contribuie la efectuarea de schimburi culturale şi educaţionale între tineri şi, prin urmare, să se alinieze cu ideile şi preocupările din acest domeniu ale Consiliului Europei;

tema trebuie să permită dezvoltarea de iniţiative şi proiecte inovatoare în domeniul turismului cultural durabil;

tema trebuie să contribuie la dezvoltarea produselor turistice, prin parteneriate cu agenţiile de turism şi tour-operatori, produse care sunt destinate publicului larg, inclusiv instituţiilor de învăţământ.

b. Descrierea domeniilor de acţiune prioritare Domeniul de acţiune "Cooperare în cercetare şi dezvoltare": să joace rolul de unificator al temelor majore europene, colectând informaţiile

dispersate; să demonstreze modul în care aceste teme reprezintă valorile europene împărtăşite de

mai multe culturi europene; să ilustreze modul de dezvoltare a acestor valori şi varietatea de forme pe care ele le pot

avea în Europa; să ilustreze modul în care temele se pretează la acţiuni de cercetare şi analiză

interdisciplinară, din punct de vedere teoretic şi practic.

Domeniul de acţiune "Valorificarea memoriei, istoriei şi a patrimoniului european": să revitalizeze patrimoniul tangibil şi intangibil, să explice semnificaţia lor istorică şi să

evidenţieze asemănările lor în diferite regiuni ale Europei; să ţină cont şi să promoveze statutul, convenţiile, recomandările şi activitatea

Consiliului Europei, ale UNESCO şi ICOMOS referitoare la restaurarea patrimoniului, protecţia şi valorificarea peisajului, amenajarea teritoriului;

să identifice şi să valorifice patrimoniul şi siturile europene, altele decât cele deja promovate, în special în zonele rurale, dar şi în zonele industriale, în vederea restructurării procesului economic;

să ţină cont de patrimoniul fizic şi intangibil al minorităţilor etnice sau sociale din Europa;

să contribuie (prin acţiuni de instruire) la creşterea gradului de conştientizare în rândul factorilor de decizie şi a publicului larg în ce priveşte conceptul de patrimoniu şi necesitatea de a-l proteja, ca mijloc pentru dezvoltarea durabilă în Europa.

Domeniul de acţiune "Schimburi culturale şi educaţionale pentru tinerii europeni": să includă organizarea de activităţi care să ia în calcul grupurile de tineri, în vederea

promovării schimburilor culturale între diferite medii sociale şi regiuni ale Europei;


14

să pună accentul pe experienţele personale, prin utilizarea spaţiilor şi a contactelor proprii;

sa alcătuiască scheme-pilot cu un număr limitat de ţări participante, ce deţin resurse suficiente pentru a genera prototipuri ce pot servi drept model;

să creeze activităţi de cooperare care implică instituţii de învăţământ de diferite nivele.

Domeniul de acţiune "Aplicări contemporane culturale şi artistice": să creeze dezbateri şi dialoguri, într-o perspectivă multidisciplinară şi interculturală la

nivel european; sa încurajeze activităţi şi proiecte artistice care explorează legăturile dintre patrimoniu

şi cultura contemporană; să evidenţieze, în arta şi cultura contemporană, practicile cele mai inovatoare şi

creative, indiferent dacă acestea aparţin artelor vizuale, artelor spectacolului, diverselor meserii creative, arhitecturii, muzicii, literaturii sau altor forme de expresie culturală;

să creeze legături şi activităţi care rup barierele dintre profesionişti şi non-profesionişti, în special cu privire la acţiunile de îndrumare a tinerilor europeni în domenii relevante.

Domeniul de acţiune "Turismul cultural şi dezvoltarea durabilă": să ia în considerare identităţile locale, regionale, naţionale şi europene; să implice activ mass-media scrisă şi radiodifuzată şi să utilizeze în procent de 100%

potenţialul mass-mediei electronice pentru a creşte gradul de conştientizare în ceea ce priveşte obiectivele culturale ale proiectelor;

să promoveze comunicarea între culturile urbane şi rurale, între regiunile europene din sud, nord, est şi vest, între regiunile dezvoltate şi cele defavorizate;

să promoveze dialogul şi înţelegerea între majoritate şi minoritate, între nativi şi imigranţi;

să creeze posibilităţi de cooperare între Europa şi celelalte continente, prin afinităţi speciale între diverse regiuni;

să promoveze valorile culturale intrinseci în domeniul turismului cultural, prin creşterea gradului de conştientizare al opiniei publice, atrăgând atenţia factorilor de decizie asupra necesităţii protejării patrimoniului ca parte a dezvoltării teritoriale şi încercând să diversifice atât cererea, cât şi oferta, în vederea dezvoltării unui turism de calitate;

să creeze parteneriate cu organizaţii publice şi private active în domeniul turismului, pentru a dezvolta produse şi instrumente turistice pentru toate categoriile de public.

c. Crearea unor reţele europene de parteneriat Inițiatorii unui astfel de proiect ar trebui să realizeze reţelele multidisciplinare, localizate în

câteva state member ale Consiliului Europei. O rețea trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: - să prezinte un cadru conceptual bazat pe o cercetare efectuată pe o temă aleasă şi

acceptată de diferiţii parteneri care să facă parte din reţea; - să implice câteva state membre ale Consiliului Europei în toate sau doar o parte din

proiectele lor, fără a exclude activităţile de natură bilaterală; - să planifice implicarea unui număr cât mai mare de state membre în Convenţia Culturală

Europeană, dar şi a altor state, acolo unde este cazul; - să se asigure că proiectele propuse sunt viabile din punct de vedere financiar şi

organizatoric; - să aibă un statut legal, fie sub forma unei asociaţii sau unei federaţii; - să opereze în mod democratic în cadrul parteneriatelor.


15

În sprijinul prezentării proiectului (itinerarului) său, rețeaua trebuie: - să ofere un program cuprinzător și să specifice obiectivele, metodele, partenerii, țările

participante (în prezent și cele avute în vedere), precum și modul cum programul va fi dezvoltat pe termen mediu și lung;

- să demonstreze modul în care activitățile proiectului se referă la cele cinci domenii prioritare prezentate mai sus;

- să identifice în diferitele țări membre ale Consiliului Europei, principalii inițiatori, participanți și potențiali parteneri care ar putea forma o rețea;

- să specifice regiunile vizate de proiect; - să furnizeze detalii cu privire la planul financiar și operațional al proiectului; - să modifice statutul juridic al rețelei; - să definească și să pună în aplicare indicatori de măsurare a impactului.

d. Certificarea oficială a itinerarelor culturale Certificarea "Itinerariu Cultural al Consiliului Europei" este acordată de către Consiliul de

Conducere al APE, după consultarea cu comisia interguvernamentală relevantă. Consiliul de Conducere poate consulta, dacă se consideră necesar, alte comitete sau organisme ale Consiliului Europei pertinente pe probleme culturale. În cazul unui aviz negativ al comisiei interguvernamentale, va fi necesar acordul Comitetului de Miniştri pentru acordarea certificării. Partenerii care realizează proiecte şi teme care să contribuie la atingerea obiectivelor prioritare ale Consiliului sunt susţinuţi să îşi redefinească proiectele pentru a deveni eligibile.

După acordarea certificării, întreaga menţiune "Itinerar Cultural al Consiliului Europei" şi logo-ul Consiliului Europei trebuie să fie plasat pe toate materialele de comunicare, inclusiv pe comunicatele de presă. Un manual cu recomandări va fi furnizat rețelei. Ori de câte ori este posibil, certificarea însoţită de logo-ul Consiliului Europei trebuie să apară pe indicatoarele rutiere şi panouri speciale care indică traseul cultural.

Există o serie de documente ce sunt solicitate pentru acordarea certificării ca "Itinerar Cultural al Consiliului Europei":7

formular de aplicație; statutul legal al rețelei (asociației); lista membrilor rețelei; raport de activitatea al rețelei; raport financiar al rețelei; exemplu de logo al itinerarului; plan de acțiuni și activități pentru o perioadă de trei ani; un plan bugetar provizoriu pentru o perioadă de 1 an; un buger provizoriu pentru următorii 3 ani.

De asemenea, o rețea care administrează un itinerar certificat trebuie să prezinte o dată la trei ani, un raport care să permită Consiliului de Conducere al APE să evalueze activităţile lor, în scopul de a stabili dacă ele continuă să satisfacă criteriile existente.

În cazul în care Consiliul de Conducere al APE decide că respectarea criteriilor este nesatisfăcătoare, se va emite un set de recomandări cu scopul de a asigura anumite corecţii într-o perioadă de un an. În cazul în care recomandările nu sunt rezolvate Consiliul de Conducere al APE poate decide retragerea certificării, după consultarea comisiei interguvernamentale.

În cazul în care comisia interguvernamentală decide că certificarea nu ar trebui să fie retrasă, va fi necesar acordul Comitetului de Miniştri pentru retragerea certificării.

7 http://certess.culture-routes.lu/sites/default/files/project-docs/6F-TS-17-EBerti_%20ECR%20Certification.pdf


16

1.5. CONDIŢII GENERALE PENTRU ÎNSCRIEREA DE NOI OBIECTIVE ÎN CADRUL UNUI ITINERARIU CULTURAL EUROPEAN

Itinerarele culturale sunt o componentă de dezvoltare economică, socială a zonelor turistice.

Traseele culturale pot genera un grad mai înalt de conştientizare în rândul populaţiei locale, cu privire la valoarea şi importanţa patrimoniului lor. De asemenea, acestea permit populaţiei locale să beneficieze rezultatele culturale şi economice produse.

Având în vedere diferenţele existente între obiectivele aflate în ţări diferite, pentru punerea în valoare în mod unitar a obiectivelor unei rute, este necesar realizarea unui volum important de muncă.

Din 1998, Consiliul Europei a dorit să stabilească cadrul oficial de cooperare prin stabilirea unor regulamente de realizare a itinerarelor. Aceste regulamente au drept scop să precizeze criteriile care ghidează Consiliul Europei în a alege o temă nouă, în crearea unei reţele şi evaluarea acţiunilor sale, şi în a înregistra fiecare traseu într-o categorie anume de itinerar.

În cadrul ţărilor membre ale Uniunii Europene, pentru buna funcţionare a itinerarelor culturale s-au creat o serie de asociaţii, federaţii ale itinerarelor culturale europene, menite să gestioneze mai bine problemele acestora, să le promoveze şi să asigure permanent schimbul de idei și bune practici între parteneri, să permită extinderea acestora. Din analiza efectuată a rezultat că sunt o serie de condiţii generale care trebuiesc unanim respectate. Acestea au la bază recomandările UNESCO, ICOMOS, UE, la care se mai adaugă o serie de prevederi rezultate din propriile strategii naţionale pentru cultură.

Asocierea la o rută culturală existentă, urmează un parcurs bine definit, cu etape clare, astfel ca noile obiective/destinaţii/situri să corespundă criteriilor, tuturor condiţiilor impuse de organismele europene şi internaţionale. Prima condiţie esenţială este aceea ca noul obiectiv să corespundă întru totul temei sau categoriei de bunuri culturale (stil de arhitectură, tip de monument).

Etapele premergătoare realizării unei rute/itinerariu, precum şi cele de completare cu alte situri / destinaţii culturale sunt similare. Nu există reguli speciale pentru fiecare rută, ci reguli general valabile instituite la nivelul Consiliului Europei şi aplicate prin organizaţii dedicate rutelor.

Institutul European pentru Itinerare Culturale încearcă mereu să asigure extinderea itinerarelor, cu introducere unor noi obiective şi ajută şi alte ţări să participe la diverse itinerare.

Nici un itinerar cultural european existent nu primeşte noi obiective fără o atentă analiză şi evaluare riguroasă, parcurgerea unor etape oficiale. Deși sunt unele diferențe de la o asociație la alta, în general procesul de introducere a unor noi obiective urmează același traseu:

Contactarea asociației ce administrează itinerariul pentru a prezenta intenția de

aderare (în această fază este realizată o scurtă descriere a obiectivului); Completarea unui formular / a unei documentaţii de aderare standard fiecărei asociații,

privind descrierea obiectivului/sitului/destinaţiei și a oportunităţii introducerii acestui obiectiv. Această documentaţie trebuie să arate dacă întruneşte condiţiile pentru a fi inclus în itinerarul existent şi să dovedească că poate respecta un ghid/manual de bune practici dacă există deja realizat pentru itinerarul respectiv;

Documentația este pre-evaluată de Consiliul Științific/Comitetul Tehnic al asociației, care își dă sau nu acceptul pentru introducerea noului obiectiv;

În cazul în care Consiliul Științific/Comitetul Tehnic își dă acordul, decizia finală este luată în cadrul Adunării Generale / Consiliului membrilor fondatori ai asociației;

Obiectivul este înscris în cadrul itinerariului odată cu plata unei cotizații anuale. Fiecare asociaţie /fundaţie are cuantumul propriu al cotizației, care variază de la un an la altul.


17

În capitolul 2, la prezentarea itinerarelor culturale sunt nominalizate toate asociaţiile/ fundaţiile/ instituţiile care administrează rutele culturale existente şi care pot fi contactate pentru primirea de noi obiective. România, prin organizaţiile sale publice şi private trebuie să se adreseze acestora pentru a începe formalităţile de înregistrare şi de certificare oficială.

Pentru îndeplinirea acestor condiţii se implică direct Institutul European de Itinerare Culturale, care funcţionează cu sprijin financiar din partea Guvernului Luxemburg sub auspiciile APE (departament de aplicare a unui Acord Parţial Extins) şi ajută la punerea în aplicare a programului său de activitate.

Orice stat membru al Consiliului Europei sau parte contractantă la Convenţia culturală europeană poate să adere la APE adresând o cerere către Secretariatul General al Consiliului, iar după acceptare se angajează să plătească o taxă anuală. APE face parte din Secretariatul Consiliului Europei. România este membră a acestui organism din 2013.

Bazându-se pe expertiza Institutului European de Itinerare Culturale, APE răspunde de elaborarea politicilor şi activităţilor de stabilire a standardelor, oferă asistenţă şi consultanţă de specialitate pentru dezvoltarea lor, implementarea, evaluarea şi promovarea de trasee culturale pe principalele probleme8:

crearea şi funcţionarea reţelelor şi organizaţiilor responsabile de proiecte, precum şi dezvoltarea de acorduri de cooperare;

studiul asupra contextului istoric al traseelor şi dezvoltarea conţinutului şi activităţilor culturale şi educaţionale în cadrul itinerarelor;

dezvoltarea unor oferte turistice durabile bazate pe rutele culturale, stimulând astfel dezvoltarea economică a regiunilor;

pregătirea şi punerea în aplicare a strategiilor de finanţare şi de promovare; formarea şi consolidarea capacităţii operatorilor rutelor culturale, în special în ceea ce

priveşte standardele Consiliului Europei şi a altor standarde internaţionale din domeniul patrimoniului şi culturii, precum şi standardelor profesionale din turism;

promovarea şi vizibilitatea itinerarelor; respectarea standardelor Consiliului Europei.

APE susține legăturile și schimburile dintre operatorii de itinerare culturale și alți parteneri în domeniul turismului cultural, în special pentru:

elaborarea unei viziuni și a unei strategii comune pentru itinerarele culturale ca produse turistice;

crearea de parteneriate în vederea creșterii resurselor disponibile pentru turismul cultural în Europa;

identificarea și diseminarea bunelor practici.

8 Din statutul APE,2014. http://conventions.coe.int/Treaty/FR/PartialAgr/Html/CulturalRoutesStatute.htm


18

CAPITOLUL II PREZENTAREA ITINERARELOR CULTURALE EUROPENE

Comisia pentru cultură şi educaţie a Parlamentului European a evidenţiat în mod repetat valoarea itinerarelor culturale, considerându-le esenţiale pentru promovarea patrimoniului european, a creativităţii contemporane şi a sustenabilităţii în domeniul turismului cultural, pentru atragerea unui nou public de consumatori, precum şi pentru sprijinirea regiunilor izolate şi mai puţin cunoscute.

Întregul program de trasee culturale al Consiliului Europei este un instrument pentru a citi valorile europene care apar din complexitatea culturilor şi societăţilor care constituie Europa. Acesta se bazează pe teme reprezentative ale valorilor culturale europene, care, de altfel, sunt comune în mai multe ţări din Europa. Aceste teme sunt gestionate de către reţele multidisciplinare stabilite în mai multe state membre. Ele apar într-o serie întreagă de proiecte de cooperare multilaterală. În cazul în care rutele culturale s-au bazat pe ideea că europenii trebuie să se întâlnească nu numai să viziteze situri şi destinaţii europene, nu numai pentru a îmbunătăţi modul de petrecere a timpului liber dar şi pentru a-i face să înţeleagă că au în comun o mare responsabilitate pentru protecţia patrimoniului și pentru interpretarea istoriei lor, pentru a determina să funcţioneze mai bine viaţa pe coordonate democratice, bazată pe toleranţă, recunoaşterea minorităţilor şi dialogul interconfesional. Baza unei astfel de cooperări la nivel continental a fost pusă odată cu semnarea "Convenției Culturale Europeane" din anul 1954. Programul a fost creat oficial abia în 1987, iar din 1998 este gestionat o agenție executivă a Consiliului Europei - Institutul European de Itinerarii Culturale.

În anul 1987, primele două itinerare/rute au primit avizul printr-o simplă menţiune. Primul, "Itinerarul cultural de pelerinaj Santiago de Compostela", folosea reţeaua de drumuri, cu puternice valori simbolice în procesul construcţiei europene (în fiecare an, zeci de mii de pelerini se îndreptau către Compostela). Al doilea itinerariu, „Arhitectură fără frontiere”, a ales ca tematică arhitectura rurală vernaculară transfrontalieră, mai ales în teritoriile din Marele Ducat al Luxemburgului, din Belgia, Germania şi Franţa, acesta fiind iniţiat cu ocazia Campaniei Europene a mediului rural.

Numărul itinerarelor a crescut treptat de la începutul programului, ajungând în momentul de faţă la 29 trasee certificate oficial. Din parcurgerea documentaţiilor existente s-a constat că nu există un cadru identic de prezentare a itinerarelor culturale europene şi că există diferenţe de conţinut, detalii, mod de prezentare. Unele itinerare abundă în detalii cu informaţii despre modul şi etapele cum au fost create, despre rutele componente şi cum se desfăşoară în fiecare ţară. Unele itinerare oferă informaţii despre toate activităţile culturale adiacente, despre oferta de servicii turistice, despre condiţiile de participare în cadrul unui astfel de itinerar, în schimb alte itinerare nu oferă decât informaţiile strict necesare, şi detalii doar la cererea celor care doresc să participe la aceste itinerare. Având în vedere acest context, în prezentarea itinerarelor culturale europene au fost selectate acele date şi informaţii care pot da o imagine de ansamblu unitară despre structura şi modul de funcţionare a lor, despre modul cum sunt conduse şi gestionate.


19

ITINERARELE CULTURALE DE PELERINAJ SANTIAGO

DE COMPOSTELA

Certificare 1987 – integrate în Programul „Itinerare Culturale ale Consiliului Europei”; 2004 – Itinerar Cultural Major al Consiliului Europei

Ţări implicate

Belgia, Elveţia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg, Portugalia, Spania (166 de oraşe şi sate, incluzând peste 1.800 clădiri de interes istoric, de profil religios)

Tipul rutei Tema

Relansarea vechilor rute de pelerinaj la mormântul Apostolului Iacob din Santiago de Compostela, Spania. Actualul itinerar este o combinaţie de diverse rute pe distanţe lungi din Europa, toate având aceeaşi destinaţie: Catedrala Santiago de Compostela din nordul Spaniei.

Obiectiv

Conștientizarea faptului că itinerarul de pelerinaj reprezintă una din rădăcinile comune ale civilizației europene, fiind un exemplu istoric de conexiuni și valori comune între culturile europene.

Descrierea rutei

Declaraţia făcută la Sfântul Iacob de Compostela în data de 23 octombrie 1987, în prezenţa miniştrilor culturii din Europa, marchează obiectivele şi defineşte filosofia acestui prim itinerar cultural, care îşi propune încurajarea cetăţenilor europeni, cu precădere a celor tineri:

- să redescopere Pelerinajul la Sfântul Iacob; - să conştientizeze contribuţia acestui pelerinaj la identitatea culturală europeană; - să parcurgă din nou acest itinerar, însufleţiţi de dorinţa de deschidere către viitor.

Traseul de la graniţa franco-spaniolă a fost - şi încă este - folosit de pelerini pentru a ajunge la Santiago de Compostela. Din Franţa există două căi de acces spre Spania, cu intrare pe la Roncesvalles (Valcarlos Pass) şi Canfranc (Somport Pass); acestea fuzionează la vest de Pamplona, chiar înainte de Puente la Reina.

În dinamica rutei, pelerinii care urmează acest traseu au de câştigat o experienţă culturală importantă, putând descoperi lăcaşe de cult, puncte vamale noi, limbaje diverse şi moduri de viaţă diferite, întorcându-se acasă cu un bagaj de cunoştinţe plin.

Datorită popularităţii lor, traseelor de pelerinaj au o rețea de servicii destul de densă, susținută de guverne, societăţi comerciale din turism și organizații de voluntari, care oferă pelerinilor consultanţă și ospitalitate înainte de plecare și de-a lungul traseului.

Itinerarul mai include încă 11 rute secundare de legătură, tot pe teritoriul european, mai mici, care duc toate la Compostela.

Dinamica rețelei Pentru pelerinii de astăzi, călătoria, traseele, evenimentele şi întâlnirile sunt la fel de importante ca şi scopul călătoriei în sine. Puternica atracție, atât culturală cât și spirituală, de a realiza călătoria către Santiago pe jos, călare sau chiar pe bicicletă, s-a menținut și amplificat în ultimii ani, mai ales ca urmare a interesului manifestat de către pelerini de a reface, în cât mai mare măsură, traseul original, dar și datorită apariției diferitelor servicii adiacente, adaptate acestui tip de călătorie.

Rutele Santiago, care adună oameni din medii diferite, credincioși sau necredincioși, servesc atât ca simbol, care reflectă peste o mie de ani de istorie europeană, cât și ca model de cooperare culturală pentru întreaga Europa.

Pe site-ul oficial există un buletin care poate fi completat, prin care se specifică


20

forma posibilă de deplasare - pe jos, cu bicicleta, călare.

Fédération Européenne du Saint-Jacques de Compostelle se ocupă de analiza şi evaluarea itinerariilor componente.

Organizaţia (date de contact)

Fédération Européenne du Saint-Jacques de Compostelle

Adresa : Hôtel-Dieu, 2, rue Becdelièvre 43 000 Le Puy-en-Velay – Franţa Tel: +33 (0)4 71 07 00 20 E-mail: [email protected]

Website www.saintjamesway.eu

Sursa: http://fr.wikipedia.org


21

ITINERARUL CULTURAL HANSA

Certificare 1991 – integrat în Programul „Itinerare Culturale ale Consiliului Europei”; 2004 – Itinerar Cultural Major al Consiliului Europei

Ţări implicate

Anglia, Belarus, Belgia, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Islanda, Letonia, Lituania, Olanda, Norvegia, Polonia, Rusia, Scoţia, Suedia (183 de oraşe membre)

Tipul rutei Tema

O reţea neliniară de oraşe şi localităţi care au practicat comerţul hanseatic, obţinând produse de lux.

Obiectiv

Contribuția la unitatea economică, culturală, socială și civică în Europa, pe baza conceptului transfrontalier a Ligii Hanseatice și a experienței sale istorice, prin promovarea cooperării între localităţile și orașele membre ale Ligii Hanseatice și intensificarea conștiinței lor istorice.

Descrierea rutei

La începutul secolului al XIII-lea în bazinul Mării Nordului s-a format o asociaţie comercială fără precedent în istorie. Denumită Hansa sau mai precis Liga Hanseatică, această primă asociaţie transfrontalieră a fost creată pentru a proteja interesele economice comune şi privilegiile diplomatice ale oraşelor şi regatelor situate de-a lungul rutelor comerciale din regiune. Liga Hanseatică avea propriile legi şi pentru apărare se baza pe o forţă militară comună. În ciuda acestor trăsături, Liga era mai degrabă o confederaţie de oraşe-stat care se bucurau de autonomie şi libertăţi unice în acele timpuri.

Tratatul dintre Henric „Leul”, Duce de Saxonia şi Bavaria şi „Coasta Gotland”, semnat în 1161, ar putea fi considerat anul de naştere a reţelei Hansa. Ulterior, a fost dezvoltată şi ruta comercială spre Novgorod, prin Gotland. Datorită comerţului hanseatic, Europa Centrală şi de Vest a putut obţine marfă de lux din Europa de Est şi de Nord. Acest itinerar ar putea fi considerat un precursor medieval al Uniunii Europene.

Iniţial, ceea ce a început ca o simplă reţea între comercianţii germani, astăzi s-a dezvoltat într-o ligă impresionantă de oraşe, care timp de secole întregi au păstrat controlul asupra comerţului şi asupra pieţelor din Marea Baltică.

Câteva dintre aceste oraşe sunt incluse în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, majoritatea au legătură cu Itinerarele culturale de pelerinaj Santiago de Compostela, toate oferind însă informaţii interesante referitoare la un trecut european comun.

Dinamica rețelei Itinerarul Cultural Hansa este administrat de către Organizația Hansa, o reţea activă de oraşe care au aparținut din punct de vedere istoric, sau care au avut schimburi comerciale cu asociația orașelor comerciale cunoscută sub denumirea de Liga Hanseatică. Noua Hansa a fost înființată în anul 1980 în orașul olandez Zwolle și din acel moment a devenit cea mai mare asociaţie voluntară de oraşe din lume. Principalele activități ale organizației sunt:

- activități de relații publice, subliniind aspectele comune din orașele și localitățile hanseatice;

- schimburi culturale și tradiționale; - transferul de cunoștințe, informații și activități sociale;


22

- consolidarea contactelor economice și comerciale; - includerea tinerilor (Youth Hansa) în dezvoltarea rețelei.

Statutul de membru în cadrul Organizaţiei Die Hanse este deschis oricărui oraș sau localitate care a aparținut din punct de vedere istoric Ligii Hanseatice, a fost asociat cu aceasta, sau în cazul în care a existat acolo un birou hanseatic pentru o perioadă considerabilă de timp. Acest lucru trebuie să fie dovedit prin documente istorice sau dosare din arhivele respectivului oraș / localitate.

De asemenea, în fiecare an se organizează Ziua Internațională Hansa - expoziții, tururi de oraș, concerte și o serie de activități legate de tema comerțului concepute pentru a aminti de spiritul Ligii Hanseatice.


Organizaţia Hansa

Adresa: Frau Sophie Bär, Rathaus, D-23552 Lübeck, Germania Tel: +49 (0)451 122 – 1027 E-mail: [email protected]

Website www.hanse.org

Sursa: http://latvianhistory.com/tag/hansa/


23

ITINERARUL CULTURAL HEINRICH SCHICKHARDT

Certificare 1992 – integrat în Programul „Itinerare Culturale ale Consiliului Europei”; 2004 – Itinerar Cultural al Consiliului Europei

Ţări implicate Franţa, Germania (21oraşe)

Tipul rutei Tema

O reţea non-liniară de oraşe care poartă amprente lăsate de Heinrich Schickhardt, ca urbanist, inginer militar şi arhitect.

Obiectiv

Protejarea, cercetarea și promovarea activității arhitectului renascentist Heinrich Schickhardt, cu scopul de a consolida legăturile culturale dintre regiunile franceze și germane de pe ambele maluri ale râului Rin.

Un alt obiectiv îl reprezintă încurajarea oamenilor să exploreze regiunile care nu se află pe traseul turistic, dar care sunt pitoreşti și formează o parte integrantă a patrimoniului cultural comun al Europei.

Descrierea rutei

Heinrich Schickhardt (1558-1634) a fost un urbanist, inginer militar şi arhitect, în slujba Ducelui Frederick I de Württemberg. Acesta a construit biserici, castele, şcoli şi mori, ajutând la ridicarea de sisteme hidraulice, rezervoare de apă şi poduri proiectate pentru a preveni inundaţiile. Reputaţia i-a fost creată şi cu ajutorul faimei sale de cartograf priceput.

Printre operele sale se numără Primăria Esslingen, faţada clădirii Fruchtkasten din Stuttgart, turnul exterior al Castelul Hohentübingen, turnul Bisericii Evanghelice din Stuttgart-Bad Cannstatt, Biserica Sfântul Mihail din Backnang, biserica protestantă din Göppingen, templul Saint Martin şi cetatea din Montbéliard.

Orașele care poartă marca operei lui Heinrich Schickhardt au decis să realizeze o rută transfrontalieră între Franța și Germania. Principalele panouri de semnalizare ale rutei cuprind texte și desene realizate de către arhitect, acest itinerar fiind un exemplu excelent de consolidare a patrimoniului transfrontalier.

Dinamica rețelei În anul 1989, domnul Gerhard Hertel (istoric din Freudenstadt) și domnul Jean-Claude Voisin (fostul director al Culturii și Patrimoniului din orașul Montbéliard) au decis să prezinte patrimoniul cultural al lui Heinrich Schickhardt în teritoriile antice din Wurttemberg (sud-vestul Germaniei).

Din acel moment, relațiile culturale dintre cele două maluri ale Rinului au continuat să se dezvolte. În anul 1992 Consiliul Europei a hotărât gruparea orașelor care poartă amprenta lui Schickhardt într-o o rută culturală europeană, iar în anul 1998 s-a constituit asociaţia Itinerarul Cultural al Consiliului Europei Heinrich Schickhardt. Din anul 1999 asociația are un comitet consultativ format din profesioniști ai culturii și turismului.

Iniţiativele asociaţiei au urmărit punerea în valoare a operei lui Schickhardt: inventarierea operelor sale, publicarea (în limba franceză şi germană) unei lucrări cu titlu: "Heinrich Schickhardt. Un Mare European Superintendent" , organizarea de conferinţe, expoziţii tematice, etc.

În prezent se pune la dispoziţia turiştilor un paşaport european „Le passeport Schickhardt”, care permite persoanelor de peste 14 ani să descopere opera marelui arhitect renascentist, beneficiind timp de 5 ani de reduceri de până la 50% la biletele de intrare, vizite la hoteluri, tururi de galerii și muzee, excursii și piscine,


24

etc.


Asociația "Itinerarul Cultural al Consiliului Europei Heinrich Schickhardt" (European Cultural Routes Heinrich Schickhardt Association)

Adresa: Europäische Kulturstrasse Mairie, 44 Grand'rue, F - 68180 Horbourg-Wihr Tel : +33 3 89 20 l8 90 E-mail: [email protected]

Website www.heinrich-schickhardt-kulturstrasse.de

Sursa: http://www.heinrich-schickhardt-kulturstrasse.de


25

ITINERARELE CULTURALE ALE VIKINGILOR

Certificare 1993 – integrate în Programul „Itinerare Culturale ale Consiliului Europei”; 2004 – Itinerar Cultural Major al Consiliului Europei

Ţări implicate

Belarus, Belgia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Islanda, Irelanda, Letonia, Lituania, Olanda, Marea Britanie, Norvegia, Polonia, Portugalia, Rusia, Spania, Suedia, Turcia, Ucraina

(există în jur de 50 de situri de-a lungul rutei)

Tipul rutei Tema

O reţea neliniară de atracţii datând din Epoca Vikingilor, în Europa de Nord, inclusiv forturi, orașe, ferme, cariere, nave, obiecte, muzee, vestigii arheologice și case lungi (longhouses) reconstruite.

Obiectiv

Cooperarea europeană în ceea ce priveşte conectarea atracțiilor din Epoca Vikingilor; dezvoltarea și comercializarea acestor atracţii pentru turiştii din întreaga Europa.

Descrierea rutei

Itinerarele culturale ale vikingilor reprezintă o colecţie transfrontalieră amplă, ce cuprinde aşezări, legende, poveşti, un patrimoniu important moştenit de la vikingii Europei.

De-a lungul istoriei lor, vikingii au ridicat nave plutitoare de neegalat, abilităţile lor de navigaţie şi marinărit permiţându-le să călătorească în întreaga Europă de Nord şi de Vest, în Oceanul Atlantic, în Marea Mediterană şi mai departe, în râurile din Rusia şi Ucraina.

Pe vremea când puţine persoane călătoreau, vikingii atacau, tranzacţionau şi colonizau teritorii prin acţiuni de forţă. Ei au stabilit centre comerciale importante, precum cele de la Hedeby, Birka, Jorvik, Dublin şi Kiev. Aceştia au lăsat în urma lor, oriunde s-au dus, o moştenire incontestabilă, care se poate observa în unele edificii prin denumirea unor săli, în numele pe care aceştia le poartă şi în limbajul lor, în structurile sociale, în artă şi literatură, precum şi în siturile arheologice care se pot observa şi astăzi. O mare parte din povestea vikingilor este redată sub forma unui patrimoniu imaterial, aşa cum este "saga" (epopeea nordică), prin care sunt povestite faptele şi călătoriile acestora. Traseul reprezintă o călătorie neliniară prin lumea vikingă, acest drum încurajând schimbul de povestiri, legende şi idei.

În dinamica itinerarelor sunt incluse vizitarea de forturi, oraşe, ferme, cariere de exploatare vechi, nave, obiecte, muzee maritime şi de istorie, vestigii arheologice şi cetăţi reconstruite.

Dinamica rețelei Itinerarele Culturale ale Vikingilor sunt administrate de Asociaţia "Destination Viking", înfiinţată la 25 martie 2007, pe baza rezultatelor unor proiecte europene de succes: ‘North Sea Viking Legacy’, ‘Balder’, ‘Destination Viking Baltic Stories’ şi ‘Destination Viking Sagalands’. Prin urmare, deși asociația este relativ nou înființată, mulți membri sunt implicați în proiecte comune de aproximativ 15 ani.

Asociația include reprezentanți din Scandinavia, Islanda, Insulele Britanice și din zona baltică, care provin din diverse domenii: turism, cultură, istorie și mediul academic. Asociația încurajează o strânsă cooperare, nu numai pentru


26

administrarea Itinerarelor Culturale ale Vikingilor – The Viking Road, ci și pentru promovarea activităților derulate în țările membre. Această cooperare asigură promovarea și dezvoltarea Itinerarului Vikingilor cu succes și contribuie la creșterea conștientizării și la dezvoltarea abilităților persoanelor implicate în prezentarea patrimoniului istoric și cultural din Epoca Vikingilor.


Asociația "Destination Viking" (Destination Viking Association)

Adresa: co/ Shetland Amenity Trust, Garthspool, Lerwick, Shetland, ZE1 0NY, Scoţia Tel: +44 1595 694688 E-mail: [email protected]; [email protected]; [email protected]

Website www.destinationviking.com

Sursa: http://www.destinationviking.com


27

ITINERARUL CULTURAL VIA FRANCIGENA


Ţări implicate Franţa, Italia, Elveţia, Marea Britanie

Tipul rutei Tema

Relansarea traseului istoric realizat de Arhiepiscopul Sigeric de Canterbury în 990 AD de la Canterbury la Roma ca un important itinerar de pelerinaj în Europa. Traseul actual este conceput ca un itinerar ghidat care leagă o rețea de rute istorice ce duc în acelaşi punct final: Roma.

Obiectiv

Promovarea turismului și consolidarea patrimoniului cultural al Itinerarului Cultural Via Francigena.

Descrierea rutei

Via Francigena, din vechime denumită Via Francesca sau Romea, deseori întâlnită și cu numele Franchigena, este itinerarul unui pelerinaj care de la Canterbury ducea până la Roma și constituia totodată una dintre cele mai importante căi de comunicație în perioada medievală.

Cea mai veche însemnare asupra acestui itinerar este din anul 990, unde – în 79 de etape – este descrisă întoarcerea de la Roma a lui Sigerico, arhiepiscopul de Canterbury. În acest jurnal de călătorie se găsește o impresionantă colecție de semne, embleme, culturi și limbaje ale Occidentului creștin. Urme ale acestei căi, care a structurat profund formele de găzduire pe toată distanța itinerarului, se regăsesc și în prezent. Importanța acestui itinerar constă în faptul că a permis diverselor culturi europene să comunice între ele și să intre în legătură, făurind astfel baza culturală, artistică, economică și politică a Europei moderne.

Ca activităţi incluse în fiecare ţară pe unde se află vizitarea muzeelor locale de istorie, de ştiinţe ale naturii (ex. Muzeul Alpilor din Italia) etnografice, biserici parohiale din sate şi oraşele traversate, rezervaţii naturale de diferite categorii (geologice, botanice, geomorfologice, faunistice etc.), castele, palate.

Dinamica rețelei În aprilie 2001, la Fidenza, Italia a fost înființată Asociația Municipiilor din Italia din cadrul Rutei Via Francigena cu scopul promovării rutei vechi de pelerinaj. În anul 2006, aceasta a devenit Asociaţia Europeană "Vie Francigene" (EAVF), fondată pentru a oferi tuturor posibilitatea să descopere acest itinerar, printr-o călătorie de 1.800 km prin Anglia, Franţa, Elveţia şi Italia, de-a lungul căilor urmate de pelerini în drum spre Roma, iar apoi spre Ierusalim sau la Santiago de Compostella.

Inițiativa a fost începută de 34 de municipalități italiene și administrații provinciale, din 7 regiuni diferite, iar în prezent, EAVF include 100 de membrii din guvernele locale și teritoriale. Asociația se bazează pe un parteneriat între instituţiile europene şi autorităţile locale ale ţărilor implicate, pentru a valorifica acest itinerar de pelerinaj și pentru a promova măsurile şi acţiunile de dezvoltare a acestui veritabil produs cultural şi turistic.

În anul 2007, EAVF a devenit singurul punct de referință pentru Itinerarul Via Francigena, fiind recunoscută de Consiliul Europei ca o rețea de transport.

Pe site-ul asociaţiei itinerariul este foarte bine prezentat şi organizat, existând chiar și un


28

ghid cu obiectivele vizitabile.


Asociaţia Europeană "Vie Francigene" - The European Association of Vie Francigene (EAVF)

Adresa: Casa Cremonini, Piazza Duomo, 16 43036, Fidenza (PR) - Italia Tel: 0039 0524 517380 - 517513 E-mail: [email protected] [email protected]

Website http://www.viefrancigene.org

Sursa: http://pilgrimagepublications.com/via-francigena-2/


29

ITINERARELE CULTURALE VAUBAN ŞI WENZEL

Certificare 1995 – integrate în Programul „Itinerare Culturale ale Consiliului Europei”; 2004 – Itinerar Cultural al Consiliului Europei

Ţări implicate Franţa, Luxemburg

Tipul rutei Tema

Ruta Wenzel include zidurile medievale din timpul lui Duke Wenceslas, iar ruta Vauban cuprinde fortificaţiile construite mai târziu, care oferă influenţe culturale istorice, ştiinţifice şi tehnice.

Obiectiv

Promovarea patrimoniului cultural bazat pe arhitecturile urbane şi militare fortificate din Europa.

Descrierea rutei

Sébastien Le Prestre de Vauban (1633 - 1707), inginer militar și mareşal francez este faimos pentru inovaţiile aduse în domeniul construcţiei de fortificaţii – fortăreața-bastion cu formă stelară, sistem prin care au fost fortificate numeroase cetăţi din Europa.

Castelul fortificat pe care Contele Siegfried (fondatorul Casei de Luxemburg) l-a construit la sfârșitul secolului al 10-lea pe culmile stâncoase ale Bock-ului, a reprezentat punctul de plecare pentru o serie de cetăți de apărare care s-au realizat de-a lungul anilor. În secolul al 17-lea, Vauban a descris Luxemburg-ul ca fiind "unul dintre cele mai importante situri fortificate din Europa", iar în secolul al 18-lea a fost considerat "Gibraltarul Nordului". Începând cu anii 1990, s-au efectuat lucrări arheologice majore pentru localizarea și descoperirea rămășițelor din perimetrele orașelor actuale, urmate de datarea, restaurarea și pregătirea acestora pentru vizitatori.

În principal, ruta Vauban se concentrează mai mult pe teritoriul francez. Fortificaţiile de tip Vauban sunt formate din 12 grupuri de clădiri fortificate şi obiective turistice de-a lungul graniţelor Franţei. Ele au fost concepute de Vauban, şi au fost adăugate, în 2008, pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Primul itinerar (Vauban) prezintă fortificaţiile ridicate în perioada premodernă, iar cel de-al doilea itinerar (Wenzel) prezintă de fapt zidurile medievale ridicate în timpul stăpânirii Ducelui Wenceslas. Ambele încă consemnează toate etapele istoriei lor europene, şi arată influenţele în ceea ce priveşte cultura, ştiinţa şi tehnica locală. Cele două itinerare atrag anual peste 150.000 de vizitatori.

Itinerarul se axează pe activităţi legate de vizitarea unor castele, cetăţi medievale, alături de alte muzee locale, peisaje naturale, cunoaşterea gastronomiei locale.

Dinamica rețelei Asociația Castelelor din Luxembourg, Serviciul Monumentelor istorice din Luxemburg se ocupă de dezvoltarea acestor itinerare, existând ghid de prezentare bine realizat, iar participarea la itinerar se realizează prin Luxembourg City Tourist Office.


Asociația Castelelor din Luxembourg, Serviciul Monumentelor istorice din Luxemburg (Service des Sites et Monuments Nationaux du Grand-Duché de


30

Luxembourg)

Adresa: 26, Rue Münster, L-2160 Luxemburg Tel: 0049 631372 45 139; 00352 24.78.66.66 E-mail: [email protected]; [email protected];

Websites www.culture-routes.lu http://www.ssmn.public.lu/

Itinerarul Vauban

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/S%C3%A9bastien_Le_Prestre_de_Vauban#mediaviewer/File:Carte_des_sites_majeurs_de_Vauban.svg


31

ITINERARELE CULTURALE ALE MOȘTENIRII ANDALUZE

(EL LEGADO ANDALUSI)

Certificare 1997 – integrate în Programul „Itinerare Culturale ale Consiliului Europei” 2004 – Itinerar Cultural Major al Consiliului Europei

Ţări implicate Spania

Tipul rutei Tema

Patrimoniul cultural din Andaluzia (peste 200 de oraşe din întreaga Peninsulă Iberică)

Obiectiv

Promovarea și diseminarea patrimoniului cultural din Andaluzia, acordându-se o atenție deosebită expresiei artistice și monumentelor perioadei hispano-musulmană.

Descrierea rutei

Itinerarele Moștenirii Andaluze (El Legado Andalusi) sunt drumuri istorice şi tradiţionale, ce au fost parcurse de-a lungul anilor de vechii călători.

Itinerarele sunt reprezentate prin: • Ruta Caliphate, de la Cordoba la Granada; • Ruta Washington Irving, de la Sevilia la Granada; • Ruta Nasrides, de la Navas de Tolosa (Jaén) la Granada; • Ruta Almoravids şi Almohads, de la Tarifa (Cádiz) la Granada; • Ruta Alpujarras, de la Almería la Granada; • Ruta Ibn al-Khatib, de la Murcia la Granada; • Ruta al-Mutamid, de la Lisboa-Huelva la Granada; • Ruta al-Idrisi, de la Algeciras la Granada.

În cadrul acestor rute sunt incluse o serie de activităţi care se referă la vizitarea a peste 200 de localităţi, degustări gastronomice, aflarea unor legende şi mituri, poveşti din trecut şi prezent. În plus, turiştii au posibilitatea de a se bucura bucatăria tradiţională, festivalurile populare şi de a cunoaşte modul de viaţă din oraşele şi comunele vizitate.

Dinamica rețelei Itinerarele sunt gestionate de Fundația El Legado Andalusí - o fundație publică a guvernului regional din Andaluzia.

Obiectivele stabilite de Fundaţia El Legado Andalusi se bazează pe reevaluarea şi diseminarea civilizaţiei spaniolo-musulmană, folosind ca mijloace arta, cultura, relaţiile istorice şi sociale cu lumea arabă, mediul mediteranean şi America Latină.

Activităţile pe care fundaţia le dezvoltă pentru a atinge aceste obiective includ promovarea turismului cultural şi rural, artele tradiţionale, protecţia şi restaurarea patrimoniului şi monumentelor.


Fundația Publică Andaluză El Legado Andalusí (Fundación El Legado Andalusí)

Adresa: Parque de las Ciencias de Granada, Pabellón de al-Andalus y la Ciencia, Avda. de la Ciencia, s/n, 18006 Granada, Spania Tel: +34 958 225 995 E-mail: [email protected]


32

Website http://www.legadoandalusi.es http://www.alandalusylaciencia.es http://www.rutaslegadoandalusi.es http://www.prensalegadoandalusi.es

Sursa: http://www.coe.int/t/dg4/cultureheritage/culture/routes/andalus_en.asp


33

ITINERARELE CULTURALE MOZART

Certificare 2002 – integrate în Programul „Itinerare Culturale ale Consiliului Europei” 2004 – Itinerar Cultural Major al Consiliului Europei

Ţări implicate

Austria, Belgia, Cehia, Elveţia, Franţa, Germania, Italia, Marea Britanie, Olanda, Slovacia

Tipul rutei Tema

O reţea internaţională care conectează oraşe, regiuni şi instituţii din 10 ţări europene vizitate de Mozart de-a lungul vieţii sale (1756-1791).

Obiectiv

Promovarea unei noi abordări de descoperire a lui Mozart prin tema călătoriilor sale; încurajarea activităților artistice, culturale, educaționale și academice, cu accent special pe viața și opera lui, cu scopul de a intensifica cooperarea dintre membrii rețelei.

Descrierea rutei

Palate şi pieţe, grădini de agrement, hanuri şi hoteluri, săli de concert, de teatru şi operă, oraşe, biserici şi peisaje impresionante - nu există o modalitate mai potrivită de a învăţa despre experienţa, viaţa şi muzica lui Wolfgang Amadeus Mozart, decât prin reconstituirea paşilor lui prin Europa. Mozart a călătorit mai mult de jumătate din viaţa sa, aceste itinerare conturându-i atât personalitatea, cât şi latura artistică, voiajele contribuind profund la dezvoltarea sa muzical-profesională.

Itinerarul cultural Mozart s-a deschis la Salzburg în anul 2002, în scopul de a promova şi de a stimula cooperarea artistică, culturală, educaţională şi de cercetare, cu accent special pe viaţa şi opera lui Wolfgang Amadeus Mozart.

Itinerariile Culturale Mozart cuprind 10 rute locale, astfel: Austrian Route, Alpine Route, Great Cities in the Heart of Europe, Italia Grande, Italia Nord, Habsburg Empire Route, Major German Rivers Route, Old Flanders Route, Route de France, Route Royale.

În dinamica itinerarului sunt incluse o serie de acţiuni care constau în seri muzicale cu piese din opera compozitorului, sau completare cu muzică clasică veche, expoziţii de artă, vizitarea unor oraşe cu viaţă muzicală activă, mai ales din Austria şi Germania, vizitarea unor localităţi unde a concertat compozitorul de-a lungul vieţii sale.

Dinamica rețelei Asociaţia "European Mozart Ways" se ocupă de dezvoltarea itinerarelor.

Proiectul a fost inițiat în anul 2002 de către orașul Salzburg (Austria), care a invitat orașele, regiunile și instituțiile culturale din Europa, pentru a forma o rețea care unește locuri care au legătură cu WA Mozart.


Asociaţia "European Mozart Ways"

Adresa: Sigmund Haffnergasse 3, 5020 Salzburg, Austria Tel: +43 699 1128 0216 E-mail: [email protected]

Website www.mozartways.com


34

Sursa: www.mozartways.com


35

ITINERARUL CULTURAL AL FENICIENILOR

Certificare 2003 – integrat în Programul „Itinerare Culturale ale Consiliului Europei”; 2007 – Itinerar Cultural al Consiliului Europei

Ţări implicate

Algeria, Croaţia, Cipru, Egipt, Franţa, Grecia, Italia, Liban, Libia, Malta, Marea Britanie, Maroc, Portugalia, Spania, Siria, Tunisia, Turcia

Tipul rutei Tema

O rețea interculturală de țări și situri din jurul Mării Mediterane, bazată pe rețeaua transfrontalieră a itinerarelor maritime comerciale ale fenicienii de la Marea Mediterană (o reţea de situri arheologice, etnice, antropologice, culturale şi naturale). (peste 80 de orașe)

Obiectiv

Promovarea culturii mediteraneene și consolidarea legăturilor istorice dintre țările mediteraneene.

Descrierea rutei

Traseul este de fapt o reţea de mari cursuri navale, pe care fenicienii le-au folosit începând cu secolul XII î.Hr., drept principale linii comerciale, culturale şi de comunicare în Marea Mediterană. Aceste rute au devenit o parte integrantă şi de bază a culturii mediteraneene. Itinerarul trece prin ţări situate pe 3 continente, de-a lungul a mai mult de 80 de oraşe.

Oraşele feniciene au fost puncte de oprire ale călătorilor ce traversau Marea Mediterană, prin intermediul lor oamenii efectuau schimburi de cunoştinţe, experienţă şi practicau comerţ. Prin înfiinţarea acestui itinerar cultural internaţional s-a urmărit promovarea culturii mediteraneene şi consolidarea legăturilor istorice între ţările mediteraneene.

Itinerarul cultural al fenicienilor promovează o reţea de situri naturale, arheologice, etnice, antropologice şi culturale, printre care Mothya, Palermo, Solunto şi Selinunte în Sicilia, Cagliari, Nora, Solky şi Tharros în Sardinia, Cadiz şi Malaga în Sudul Spaniei, Thassos, Creta şi Rhodos în Grecia, Malta, Cipru, Cartagena, Barcelona, Ibiza, Marsilia, Perpignan, Tuoro.

Activităţile din acest traseu sunt multiple şi cuprind vizitarea unor vechi oraşe porturi, a unor muzee de istorie şi arheologie, asociate cu cunoaşterea unui patrimoniu arhitectural specific, a unor comunităţi rurale aflate de-a lungul itinerarului. Acestea sunt însoţite de prezentarea unor fragmente din istoria şi viaţa fenicienilor aşa cum au rămas cunoscuţi în istoria lumii, prin vechii istorici care au lăsat mărturii în operele lor (Herodot).

Dinamica rețelei În anul 1994 Guvernul Italian a introdus pentru prima dată Itinerarul Cultural European al Fenicienilor, iar în același an a fost înființată și Asociația “Phoenicians’ Route” (Itinerarul fenicienilor).

Datorită formării Asociației internaționale a respectivelor orașe care erau incluse în acest traseu, au fost demarate activitățile itinerarului într-un mod organizat.

Scopul Asociației este să gestioneze relațiile cu instituțiile internaționale, europene, naționale și regionale implicate și, mai ales, cu Institutul European pentru Itinerare Culturale. Asociația este instituția de referință a Itinerarului, iar obiectivul său este administrarea, promovarea și sprijinirea activităților partenerilor în scopul de a evidenția relațiile istorice dintre siturile mediteraneene întemeiate datorită fenicienilor. Asociația promovează o acțiune interculturală mediteraneană și


36

inițiative care pot contribui la construirea unei identități europene și mediteraneene comune; dezvoltă proiecte de cooperare culturală, economică, socială și turistică la nivel internațional în parteneriat cu țările care au origini feniciene comune. Scopul Asociației este sprijinirea schimburilor economice și culturale, având la bază modelul utilizat de fenicieni pentru a naviga în Marea Mediterană în mod pașnic, cu scopul de a stimula schimburile comerciale între orașele situate la malul mării.


Asociația " Phoenicians’ Route "

Adresa: Centro Internazionale “Maurizio Vignola”, Ex stazione Ferroviaria Selinunte, P.za Stesicoro, 1, Marinella – Castelvetrano 91022 – I, Italia Tel: (+39) 0924 941009 E-mail: [email protected]

Website www.rottadeifenici.it


37

ITINERARUL CULTURAL AL FIERULUI DIN PIRINEI

Certificare 2004 – Itinerar Cultural al Consiliului Europei

Ţări implicate Andorra, Franţa, Spania

Tipul rutei Tema

Prelucrarea minereului de fier din regiunea Pirineilor (prezentarea patrimoniului publicului larg, prin vizitarea minelor de cărbune, a cuptoarelor şi a oţelăriilor, precum şi casele minerilor şi casele fierarilor).

Obiectiv

Studierea, restaurarea, conservarea şi prezentarea către public a acestui patrimoniu, astfel încât publicul larg să aibă posibilitatea de a vedea minele, cuptoarele de cărbune, minerii şi casele acestora, caracteristicile tipice ale arhitecturii minereşti, precum şi o serie de sculpturi contemporane.

Descrierea rutei

Zona Pirineilor este una bogată în minereu de fier, având o tradiţie veche de secole în ceea ce priveşte prelucrarea acestuia, activitate care a adus o evidentă bunăstare economică în arealul anterior precizat. Silvicultura, mineritul, fabricile de exploatare şi prelucrare şi-au lăsat amprente importante, atât în structura rurală, cât şi în cea urbană aflată în arealul montan.

Trasee din cinci regiuni (Principatul Andorra, Catalonia, Țara Bascilor, Languedoc - Roussillon şi Aquitaine), ce se întind pe teritoriile a 3 ţări (Andorra, Franţa, Spania) au fost grupate pentru a forma Itinerarul Fierului din Pirinei, printr-o decizie comună a tuturor partenerilor implicaţi.

Itinerarul cultural are în vedere vizitarea unor muzee ale tehnicii şi ştiinţei, a unor vechi locuri de exploatare tradiţională a fierului, a unui centru de interpretare a civilizaţiei fierului din Andora (la Farga Rossell Forge din La Massana). La acestea se mai adăuga vizitarea unor localităţi miniere cu patrimoniul lor arhitectural, cu opere moderne de artă publică realizate din metal. La acestea se mai adaugă parcurgerea unor zone montane cu peisaje naturale deosebite, parcuri naturale, arii protejate, cunoaşterea gastronomiei locale.

Dinamica rețelei Punctul de pornire în constituirea acestui itinerar l-a constituit proiectul "Iron Men" demarat în anul 1996 de guvernul din Andorra, cu scopul de a dezvolta patrimoniul legate de producția de fier în regiunea Pirineilor. Activitățile de cercetare, restaurare și conservare au realizate atunci au condus în mod mod natural la demararea unor colaborări transfrontaliere care implică parteneri din Spania, Franța și Andora.

Proiectul aferent acestui itinerar a fost dezvoltat prin efortul mai multor instituţii şi organisme locale, precum: consiliile provinciei Guipúscoa, Fundaţia Lenbur, comunele Beasain, Mutiloa, Ormaiztegi şi Zerain, Muzeul de ştiinţă şi tehnică din Catalonia, consiliul din Ariège, Consiliul din Hautes-Pyrénées, Asociaţia "Fer et Savoir Faire", Comú d'Ordino, guvernul din Andorra.


Oficiul de Turism al Principatului Andorra Adresa: Tourist Office of Mirandaola 12.6 km, Parque de Mirandaola, Telleriarte Auzoa, 20230 Legazpi, Gipuzkoa Tel: 00 943 730 428


38

E-mail: [email protected] , [email protected] Website

Sursa: www.culture-routes.lu


39

ITINERARUL EUROPEAN AL PATRIMONIULUI EVREIESC


Ţări implicate

Belgia, Bosnia-Herzegovina, Croaţia, Republica Cehă, Danemarca, Elveţia, Franţa, Grecia, Ungaria, Italia, Lituania, Olanda, Marea Britanie, Norvegia, Polonia, România, Serbia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Ucraina

Tipul rutei Tema

Patrimoniul evreiesc ce reprezintă o componentă integrantă a istoriei şi culturii europene (49 orașe)

Obiectiv

Păstarea, promovarea și conservarea patrimoniului evreiesc, dezvoltarea turismului în jurul obiectivelor evreiești și creșterea gradului de conștientizare a europenilor asupra tradițiilor și culturii evreiești.

Descrierea rutei

O mare parte din patrimoniul evreiesc îşi are rădăcinile în Europa, prin intermediul migraţiilor, persecuţiilor şi nesiguranţei pe care evreii le-au suportat de-a lungul istoriei lor, dar şi prin intermediul schimburilor culturale şi umane pe care aceştia le-au efectuat în timp.

Itinerarul include ca activităţi curente vizitarea unor obiective, precum: • situri arheologice, vechi sinagogi şi cimitire, băi pentru ritualuri, cartiere evreieşti,

monumente şi memoriale istorice; • arhive şi biblioteci; • muzee dedicate studiului istoriei aspectelor legate de viaţa, religia şi arta evreiască.

Astfel, vizitatorilor le-au fost propuse numeroase obiective și activităţi organizate în 49 de oraşe. Tema „Itinerarele Europene ale Patrimoniului Evreiesc” le-a oferit vizitatorilor posibilitatea de a descoperi patrimoniul cultural şi istoric evreiesc călătorind prin timp şi spaţiu. Rolul acestuia este de a creşte nivelul de percepţie a contribuţiei acestora la valorile culturale europene şi a amplifica spiritul de toleranţă faţă de aceştia, pentru a diminua atitudinile anti-semite.

În fiecare ţară participantă există rute dedicate cu vizitarea unor localităţi unde au existat comunităţi evreieşti importante. Astfel, sunt vizitate locuri istorice cu temple şi sinagogi, se participă la manifestări artistice şi gastronomice, se fac excursii cu bicicleta şi plimbări în aer liber, vizite cu ghizi, expoziţii şi prelegeri, vizionarea de documentare, concerte, degustări gastronomice şi multe alte activităţi artistice. Itinerarul este compus din trei rute principale: - ruta modernismului arhitectural în sinagogile europene; - ruta sinagogilor din lemn din Europa Centrală și de Est; - ruta femeilor iudaice.

Dinamica rețelei Creată în anul 2005, la cererea Consiliului Europei, Asociația Europeană pentru Conservarea și Promovarea Culturii și a Patrimoniului Evreiesc (AEPJ) este formată în prezent din cinci organizații: B'nai B'rith Europa, Red de Juderias de España - Caminos de Sefarad, Fonds Juif Social Unifié, Rede de Judiarias de Portugal și Unione delle Comunità Ebraiche Italiane (ultimele 3 au intrat în această asociație din anul 2014).

Asociația coordonează, în cadrul unui parteneriat transnațional, Itinerarul European al Patrimonului Evreiesc și Ziua Europeană a Culturii Evreiești.


40

Asociația depune eforturi pentru conservarea, aprecierea și promovarea culturii evreiești și a patrimoniului evreiesc din Europa. De asemenea, încurajează lăcașurile de cult evreiești, printre care sinagogi, cimitire, băi rituale, muzee, cartiere evreiești, etc., să se deschidă pentru publicul larg.


Asociația Europeană pentru Conservarea și Promovarea Culturii și a Patrimoniului Evreiesc - European Association for the Preservation and Promotion of Jewish Culture and Heritage (AEPJ)

Adresa: Permanent Secretariat, Sant Llorenç, 17004 Girona, Spania Tel: +34 972 41 41 46 E-mail: [email protected]

Website www.jewisheritage.org

Modernismul arhitectural în sinagogile europene Sinagogile din lemn din centrul și estul Europei

Rolul femeilor în iudaism

Sursa: www.jewisheritage.org


41

ITINERARUL CULTURAL AL SFÂNTULUI

MARTIN DIN TOURS


Ţări implicate

Albania, Andora, Austria, Belgia, Bosnia şi Herzegovina, Bulgaria, Croaţia, Cipru, Republica Cehă, Danemarca, Elveţia, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Ungaria, Islanda, Irlanda, Italia, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Marea Britanie, Malta, Moldova, Monaco, Muntenegru, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, România, Serbia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Serbia, Macedonia, Ucraina

Tipul rutei Tema

Itinerarul cultural al Sfântului Martin din Tours leagă mai multe oraşe europene care au fost parte din viaţa acestuia şi care deţin un patrimoniu arhitectural dedicat lui (mii de monumente au fost ridicate în memoria acestuia, printre care şi 14 catedrale europene). Itinerariile nu sunt concepute ca un pelerinaj, ci ca un traseu istoric.

Obiectiv

Protejarea și reabilitarea patrimoniului European comun, tangibil și intangibil, aparținând Sfântului Martin și creșterea gradului de conștientizare asupra acestui patrimoniu semnificativ pentru a consolida legăturile dintre țările membre. Dezvoltarea și promovarea unei forme de turism cultural și durabil.

Descrierea rutei

Un călător neobosit prin toată Europa de-a lungul întregii sale vieţi, Sfântul Martin din Tours simbolizează valoarea universală a dăruirii. Începând cu anul 371 a devenit al treilea episcop de Tours, unul din cei mai populari sfinţi în Biserica Catolică, venerat de asemenea ca sfânt în Biserica Ortodoxă şi în Biserica Anglicană. Pe locul numit Lacociagum (Liguge), înfiinţează prima mănăstire din Europa. Pe locul acesteia se află actuala abaţie benedictină din Liguge.

Oraşele şi regiunile participante la acest itinerar cultural fac posibilă redescoperirea unui patrimoniu de mult uitat. Ca şi vector pentru turismul cultural durabil, itinerarul relatează episoade din viaţa Sfântului Martin din Tours, și este structurat în patru trasee distincte, astfel:

- Via Sancti Martini (2.500 km, uneşte Europa de Est cu Europa de Vest); - Via Caesaraugustana (aici a făcut parte dintr-un important consiliu, 1.100 km), - Via Treverorum (unde acesta a mers în mod repetat la discuţiile cu conducătorii vremii, 1.100 km), - Via Trajectensis (1.100 km).

Itinerarul presupune vizitarea unor locuri istorice: de exemplu, în Franța există 220 localități care poartă numele acestui sfânt și 3700 monumente dedicate acestuia, în Spania peste 500 de monumente, în Italia 700, în Ungaria 350 și 12 catedrale dedicate Sfântului Martin în întreaga Europa. De asemenea, există și un patrimoniu intangibil format din mituri, legende, tradiții, legate de viaţa şi activitatea misionară şi religioasă a Sfântului Martin.

Dinamica rețelei Rețeaua Europeană a Centrelor Culturale Saint Martin își propune să aducă laolaltă toate persoanele juridice constituite legal în țara lor cu scopul de a dezvolta Itinerarul Cultural al Sf. Martin de la Tours pe teritoriul lor.


42

S-a lăsat la latitudinea fiecărei țări modalitatea în care s-ar putea dezvolta rețeaua locală. În general, dezvoltarea rețelelor naționale s-a dezvoltat prin grupuri de voluntari, un exemplu în acest sens în constituie rețeaua națională din Ungaria.


Rețeaua Europeană a Centrelor Culturale Saint Martin

Adresa: Tower Charlemagne, BP 41135 - 37011, Tours cedex 1 - Franţa Tel: + 33 (0) 6 62 30 89 00 E-mail: [email protected]

Website www.saintmartindetours.eu

Sursa: http://www.culture-routes.lu/php/fo_index.php?lng=en&dest=bd_pa_det&rub=79


43

ITINERARUL CULTURAL AL SITURILOR CLUNY

DIN EUROPA


Ţări implicate

Austria, Belgia, Republica Cehă, Elveţia, Franţa, Germania, Ungaria, Israel, Italia, Marea Britanie, Portugalia, Spania

Tipul rutei Tema

O rețea de situri aparținând mișcării reformatoare cluniace, ce cuprinde peste 1000 de mânăstiri în Europa (pot fi vizitate individual).

Obiectiv

Conștientizarea asupra istoriei și patrimoniului cluniac și conectarea oamenilor, a cunoștințelor și a siturilor.

Descrierea rutei

Cluny a fost o capitală spirituală de referinţă pentru o întreagă eră şi un mare stimul pentru dezvoltarea socială şi culturală din societatea medievală.

Prima abaţie a fost ctitorită în anul 909 sau 910, când William cel Pios, duce de Aquitaine. Acesta a fondat mănăstirea de la Cluny sub conducerea abatelui Berno, instituind o formă mai strictă a regulii benedictine. William s-a asigurat că abația are parte de resurse financiare. Cel de-al doilea abate, Odo, a preluat mănăstirea în anul 926. Zelul său în ceea ce înseamnă reforma vieții a determinat o creștere a influenței mănăstirii de la Cluny. Aceasta era recunoscută pentru independență, ospitalitate și generozitate. De asemenea, s-a îndepărtat de regula benedictină, înlocuind munca din programul călugărului cu rugăciune intensă. Influența ei s-a răspândit în întreaga Europă.

Reţeaua, alcătuită din peste 1.000 de situri cluniace, pe care William cel Pios le-a creat şi coordonat în Europa şi în afara ei, a reprezentat prefigurarea proiectului social care dăinuie astăzi. Toate aceste acţiuni ale abaţiei au fost intitulate Reforma de la Cluny ce urmărea să purifice Biserica de influenţele laice şi să revitalizeze concepţia monahismului în creştinătatea apuseană.

Cluny a fost construit şi echipat ca şi capitalele din vremurile noastre: clădirile sale civile şi religioase sunt excepţionale atât prin dimensiunile lor, cât şi prin frumuseţea acestora. Biserica abaţiei, lungă de 187 m - Maior Ecclesia - cu dimensiunile sale impresionante, a rămas mărturie ca fiind una dintre cele mai mari din creştinism.

Prezenţa patrimoniului cluniac poate fi simţită în fiecare locaţie a itinerarului. Cluny a stat la originea apariţiei şi dezvoltării a sute de centre urbane din Europa. În prezent există şi Clunypedia, o platformă de informaţii care permite publicului să descopere în spaţiul on-line patrimoniul şi istoria siturilor Cluny din Europa. Activităţile sunt variate de la vizitarea obiectivelor, la parcurgerea unor regiuni naturale deosebite ca regiunea Rhonului, Lombardia, Jura, Loara, cantonul Berna. Fiecare obiectiv este prezentat cu povestea lui şi se poate participa la seri artistice locale. Un proiect special este dedicat parcurgerii unor tronsoane din acest itinerar pe bicicletă, dezvoltat în Franţa.

Dinamica rețelei Federația Europeană a Siturilor Cluny a fost înființată la 18 iunie 2004, în Souvigny (Allier, Franța), având 3 obiective: crearea unor legături strânse între situri, consolidarea patrimoniului lor cluniac și spijinirea inițiativelor prin acțiuni în domeniul educației, al culturii, și turismului. Câteva sute de persoane, asociații culturale și turistice, reprezentanți aleși sau proprietari privați, se implică în mod activ în realizarea acestor obiective.

Siturile cluniace care aparțin Federației sunt în prezent organizate ca itinerare


44

transregionale și transnaționale, ale căror teme se bazează pe istoria Ordinului Cluniac.


Federația Europeană a Siturilor Cluny - Fédération Européenne des Sites Clunisiens

Adresa: Tour des Fromages, 71250 Cluny, Franţa Tel: +33(0)9 75 51 31 75 E-mail: [email protected]

Website www.sitesclunisiens.org www.clunypedia.com


45

ITINERARELE CULTURALE ALE MĂSLINILOR

Certificare

2003 – Itinerar Cultural UNESCO;

2005 – Itinerar Cultural al Consiliului Europei;

2006 – Itinerar Cultural Major al Consiliului Europei.

Ţări implicate

Albania, Algeria, Bosnia şi Herţegovina, Cipru, Croaţia, Egipt, Franţa, Grecia, Italia, Iordania, Liban, Libia, Malta, Maroc, Muntenegru, Portugalia, Serbia, Slovenia, Spania, Siria, Tunisia, Turcia

Tipul rutei Tema

Prezenţa măslinilor, din regiunea mediteraneeană.

În cadrul acestui itinerar sunt integrate 4 tipuri de rute, toate având la bază cultura măslinului în regiune: două rute circulare în jurul Mării Mediterane, cu trei trasee locale; o rută pe mare și ‘Elodromia’, o ştafetă prin ţările neproducătoare, care are scopul de a oferi informații despre gastronomia şi ospitalitatea mediteraneană.

Obiectiv

Inventarierea și protejarea patrimoniului generat de cultura măslinului în regiunea mediteraneană; crearea unui dialog între regiunile producătoare de ulei de măsline și consolidarea și promovarea internațională a măslinului, în beneficiul economiilor locale şi pentru a contribui la dezvoltarea turismului durabil.

Descrierea rutei

Măslinii (Olea europaea) sunt arbori pereni ale căror fructe, lemn, frunze au întrebuinţări multiple. Prezenţa măslinilor a marcat nu numai peisajul şi mediul înconjurător din care aceştia fac parte, dar şi viaţa de zi cu zi a popoarelor mediteraneene. Măslinul este considerat un copac sacru, mitic, fiind asociat cu ritualurile şi obiceiurile popoarelor, influenţând modul lor de viaţă.

Acestea sunt de fapt rute care permit activităţi interculturale şi dialoguri, pornind de la tema centrală a arborelui de măslin, simbolul universal al păcii şi dialogului interetnic. Rutele implică diverse evenimente culturale şi activităţi orientate spre păstrarea şi protejarea acestui copac preţios, în beneficiul regiunilor producătoare de ulei de măsline.

Toate activităţile sunt legate de prezentarea unor tehnici de prelucrare a fructelor de măslin, de obţinere a uleiului, de cunoştere a unor vechi ateliere locale de prelucrare. Dinamica rețelei Fundația Culturală "The Routes of the Olive Tree", înființată în anul 1998, este o

organizație neguvernamentală, non-profit, care pune în aplicare un proiect cultural în cadrul acestei teme (a culturii măslinului) și caută să promoveze dezvoltarea durabilă în regiunile producătoare. De asemenea, participă în calitate de coordonator sau partener în proiecte de dezvoltare socială.

Activitățile Fundației sunt realizate de o largă echipă științifică, în colaborare cu diferiți actori, universități și organizațiile non-guvernamentale din toate țările mediteraneene. Agenda sa include itinerarii tematice, evenimente culturale, cercetări științifice și alte activități pentru promovarea internațională și valorificarea zonelor producătoare de ulei de măsline.

Fundația a intermediat realizarea de parteneriate între camere de comerț și industrie, universități, centre de cercetare, muzee și organizații neguvernamentale din 22 de țări cultivatoare de măsline. De asemenea, încearcă să creeze o relație specială cu producătorii de măsline din regiunile vizate, pentru a atrage un număr


46

cât mai mare de IMM-uri în activitățile realizate în cadrul itinerarului.


Fundația Culturală "THE ROUTES OF THE OLIVE TREE " Adresa: Aristomenous 91 24100 Kalamata – Greece Tel: +30 2721095620 E-mail: [email protected]

Website www.olivetreeroute.gr

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/European_Cultural_Route


47

ITINERARUL CULTURAL VIA REGIA

Certificare 2005 – Itinerar Cultural al Consiliului Europei;

2007 – Itinerar Cultural Major al Consiliului Europei.

Ţări implicate Belarus, Belgia, Franța, Germania, Lituania, Polonia, Spania, Ucraina

Tipul rutei Tema

Cel mai vechi coridor de traversare a Europei de la est la vest, parcurs de-a lungul timpului de comercianți, soldaţi, regi, pelerini, migranţi, şi călători.

Obiectiv

Protecția valorilor culturale și schimbul de informații și experiențe, stimularea unor noi forme de cooperare între diferite domenii de cercetare, dezvoltarea turismului cultural și îmbunătățirea valorificării unor obiective de patrimoniu mai puțin cunoscute prin dezvoltarea de rețele interdisciplinare.

Descrierea rutei Acesta este considerat cel mai vechi şi lung drum între Europa de Est şi de Vest. Există dovezi ce datează din epoca de piatră despre coridorul Via Regia, care a fost şi un areal de traversare preferat al triburilor migratoare. În ultimii 2.000 de ani, acest itinerariu a fost utilizat de comercianţi, militari, regi, pelerini, emigranţi şi diverse alte tipuri de călători, care i-au adus faima şi caracterul de drum istoric european. Drumul a fost asociat în mod legal cu regele şi a rămas sub protecţia lui specială şi garanţie a păcii publice.

Au fost multe astfel de drumuri încă din perioada Imperiului Roman, cum ar fi drumul regelui din Menzlin la Wismar în prezent Mecklenburg-Vorpommern, care a fost "cel mai important drum Est-Vest în nord", a celor medievale din regiunile slave din vestul şi centrul continentului, iar drumul cel mai cunoscut, este cel care merge de la râul Rin prin Frankfurt şi Leipzig către Silezia, inclus în acest itinerar european.

După mai bine de 50 de ani de diviziune a Europei, căderea Cortinei de Fier în anul 1989 şi extinderea către est a Uniunii Europene în anul 2004 au făcut posibilă din nou călătoria pe itinerarul Via Regia, fiind create noi iniţiative de dezvoltare, ca simbol al cooperării europene. Dinamica şi structura activităţilor incluse este foarte largă şi se referă la vizitarea unor vechi lăcaşe de cult, care apaţin cu precădere sec. XIV, a unor secţii muzeale dedicate perioadelor medievale din ţările componente acestui traseu, a unor castele vechi, cetăţi, a cunoaşterii gastronomiilor locale, a participării turiştilor la seri artistice, cu cântece şi dansuri medievale.

Dinamica rețelei Rețeaua "VIA REGIA – Major Cultural Route of the Council of Europe" a fost fondată oficial la sfârșitul anului 2009. Fiecare membru al rețelei are dreptul de a folosi logoul rețelei în scopuri de marketing și de a îl face vizibil. Rețeaua este deschisă primirii de noi membri, aceștia fiind primiți cu condiția semnării unui acord de parteneriat și a unei declarații.

În faza actuală de dezvoltare,

membrii rețelei cooperează la dezvoltarea unui portal de internet, respectiv o bază de date ce conține cunoștințe și informații legate de istoria rutei, descrieri ale obiectivelor turistice, posibilități de petrecere a timpului liber, facilități turistice etc.

membrii rețelei pot realiza proiecte individuale legate de tema rutei Via Regia, dar și proiecte comune. Prin semnarea acordului de membru, aceștia își iau angajamentul de a participa la cel puțin un proiect comun împreună cu ceilalți


48

membri ai rețelei.


Rețeaua „VIA REGIA – Major Cultural Route of the Council of Europe“ Adresa: European Centre for Culture and Information in Thuringia NETZ - MEDIEN UND GESELLSCHAFT e.V. Bahnhofstrasse 27 D-99084 Erfurt Tel: 0049 (0)361/7648590 E-mail: [email protected]

Website www.via-regia.org

Sursa: www.via-regia.org


49

TRANSROMANICA – ITINERARELE CULTURALE

DEDICATE PATRIMONIULUI ARHITECTURAL ROMANIC

EUROPEAN

Certificare 2007- Itinerar Cultural Major al Consiliului Europei.

Ţări implicate Austria, Franta, Germania, Italia, Portugalia, Serbia, România, Spania

Tipul rutei

Tema

Moştenirea comună romanică din Europa (catedrale, mănăstiri şi biserici medievale).

Traseul reprezintă o rețea neliniară de situri romanice și itinerare organizate. Aceste trasee sunt dezvoltate ca pachete turistice: excursii organizate, în care sunt oferite vizite ghidate la câteva situri romanice situate într-o anume regiune.

Obiectiv Promovarea și aprecierea patrimoniului romanic; dezvoltarea siturilor de patrimoniu în scopuri culturale și turistice, sprijinind astfel dezvoltarea regională și economică.

Descrierea rutei Stilul romanic este cel dintâi stil de arta propriu al Apusului medieval, caracteristic secolelor X-XIII, având arhitectura ca gen principal de manifestare. Arhitectura romanică este dominată de un anume cadru religios creştin. Stilul romanic a păstrat formele de tradiţie romană, în care a integrat elemente carolingiene şi bizantine. Principalele susţinătoare ale arhitecturii erau mănăstirile. Bisericile romanice sunt de tip bazilical (cel mai adesea cu trei nave), caracteristice fiind zidurile masive, absidele semicirculare, deschiderile în general mici şi ancadramentele cu arc semicircular. Trăsătura cea mai izbitoare a bisericilor şi catedralelor romanice este masivitatea şi utilizarea frecventă a arcurilor curbe pentru ferestre, uşi sau arcade.9

Fiecare provincie participantă îşi pune în valoare edificiile religioase construite în acest stil architectural, biserici, catedrale, castele, vizitarea centrelor istorice ale oraşelor din itinerar, participarea la manifestări artistice de lupte cavalereşti, prezentarea unor poveşti legate de preparate culinare medievale, a unor povestiri dedicate unor familii nobiliare etc.

Dinamica rețelei Baza itinerarului european a fost pusă prin proiectul TRANSROMANICA, realizat prin Programul Interreg IIIB CADSES (2003-2006).

În noiembrie 2007 a fost fondată asociația TRANSROMANICA. Scopul acesteia este de a studia patrimoniul romanic din regiunile participante, de a-l promova, de a-l face accesibil publicului larg, de a-l da spre utilizare în scopuri culturale şi de a efectua un schimb cultural transnaţional.

În perioada 2008-2011, asociația a derulat proiectul CrossCulTour, finanțat prin Programul „Central Europe”. Prin intermediul acestui proiect asociația a reușit să stabilească o cooperare mai bună în cadrul rețelei, precum și să îşi mbunătățească instrumentele proprii de marketing.

Începând din anul 2012, asociația este partener în cadrul proiectului e-CREATE, proiect ce are ca scop creșterea competitivității întreprinderilor turistice din zonele rurale de-a lungul rutelor culturale, prin utilizare tehnologiilor moderne.

În prezent itinerarul conectează un patrimoniu cultural din opt ţări, între Marea Baltică şi Marea Mediterană, iar asociația este deschisă spre primirea de noi membri.

9 Drăguț V. (1976), Dicționar enciclopedic de artă medievală românească, Ed. Științifică și Enciclopedică, București pag. 262


50


Asociația TRANSROMANICA Adresa: Danzstr. 1, 39104 Magdeburg, Germany Tel: +49 (0)39173 84350 Fax: +49 (0)39173 84352 E-mail: [email protected]

Website www.transromanica.com

Sursa: http://www.transromanica.com


51

ITINERARUL CULTURAL ITER VITIS – DRUMUL

VINULUI ÎN EUROPA


Ţări implicate Armenia, Austria, Elveția, Franța, Georgia, Grecia, Italia, Macedonia, Portugalia, Spania, Ucraina, Ungaria

Tipul rutei

Tema O rețea europeană de destinații turistice viticole.

Obiectiv

Promovarea, consolidarea și protejarea patrimoniului tangibil și intangibil legat de cultura viței de vie și de producția de vin și a peisajului specific, care sunt considerate simboluri ale identității europene, precum și stabilirea unui instrument de dezvoltare durabilă pentru oamenii care trăiesc și câștigă existența în aceste zone.

Descrierea rutei

Traseul Iter Vitis şi îşi are originile în peisajul agricol şi producţia de vin, ca elemente de identitate europeană. Itinerarul reuneşte cetăţenii europeni de la Oceanul Atlantic până în Caucaz şi de la Marea Mediterană la Marea Baltică.

Traseul se concentrează pe peisajul viticol, ca destinaţie pentru turismul durabil, ceea ce necesită acţiuni de creştere a nivelului de conştientizare în ceea ce priveşte istoria şi viaţa oamenilor din regiunile viticole. Aceste activităţi generează oportunităţi economice pentru populaţia locală şi pentru produsul din podgorii: vinul. Vinul spune povestea de viaţă a persoanelor care îl produc, creează conexiuni sociale şi promovează ideea de respect pentru mediul înconjurător.

Dincolo de cunoaşterea domeniului vini-viticol specific unor regiuni şi ţări aici sunt incluse şi vizitarea unor lăcaşe de cult, muzee locale, parcuri naţionale şi naturale, a unor centre şi ateliere de producere modernă sau tradiţională a vinurilor. La aceste se mai adaugă serile artisitice locale legate de sărbătoarea recoltei, a degustărilor. Vitipassport ("pașaport al vinului") este un instrument introdus pentru planificarea călătoriei, turiștii fiind îndemnați să valideze acest pașaport la fiecare etapă parcursă.

Dinamica rețelei

Asociația Internațională Iter Vitis a luat naștere în anul 2007, în cadrul Proiectului de Cooperare Internațională Vintur - Harta Europenă a Turismului Viticol", proiect realizat în cadrul programului Leader Plus. Asociația este una deschisă, ce poate primi în orice moment noi membri. Calitatea de membru în cadrul asociației este deschisă tuturor persoanelor fizice și juridice care doresc să participe la realizarea scopului său, conform procedurilor prevăzute în statutul asociației.


Asociația Internațională Iter Vitis Adresa: Palazzo Panitteri - 92017 Sambuca di Sicilia (Ag), Italia Tel: +39 0925 940217 Fax: +39 0925 941007 E-mail: [email protected]

Website www.itervitis.eu www.itervitis.com


52

Sursa: http://www.itervitis.eu/


53

ITINERARUL CULTURAL AL ABAȚIILOR CISTERCIANE


Ţări implicate Belgia, Republica Cehă, Denamarca, Franţa, Germania, Italia, Polonia, Portugalia, Spania, Suedia, Elveţia

Tipul rutei Tema

O rețea neliniară de situri Cisteriane individuale deschise publicului larg, membre ale Cartei Europene a Mănăstirilor și Siturilor Cisteriane.

Obiectiv

Promovarea turismului cultural cu scopul de a evidenția patrimonial cultural Cistercian comun; promovarea dialogului intercultural și a unor evenimente culturale și educaționale comune; ilustrarea, pe baza cunoștiințelor și a expertizei cistercienilor, a unui model european de "cultură ecologică" în dezvoltarea zonelor rurale.

Descrierea rutei

Înfiinţat în Burgundia în anul 1098, Ordinul Cistercian s-a extins rapid la nivel continental, incluzând aproape 750 mănăstiri de călugări şi 1.000 mănăstiri de maici. Nucleul ordinului l-au constituit iniţial, călugării mănăstirii benedictine din Cîteaux (Franţa), care sub conducerea abatelui Robert de Molesme au decis în anul 1098 să respecte în mod strict regula Sfântului Benedict, aşa cum a fost scrisă de acesta în anul 540.10 Ordinul cistercian are o istorie bogată, iar "călugării albi" erau consideraţi constructori-model, ce participau la dezvoltarea zonelor rurale, stăpânind tehnici hidraulice şi agricole avansate şi care au contribuit în Evul Mediu la dezvoltarea artelor şi ştiinţei în multe ţări din Europa.

Cistercienii au răspândit un stil arhitectonic simplu şi sobru inspirat din formele stilului romanic târziu la care s-au adăugat ulterior şi unele elemente ale goticului. Spre deosebire de fastuoasele mănăstiri benedictine, care tronau pe culmile munţilor şi ale dealurilor, cistercienii alegeau doar văi şi locuri mlăştinoase.

Acest itinerar îşi propune să valorifice patrimoniul cistercian pe care o anume epocă l-a moştenit, prin practicarea unui turism rural autentic, prin organizarea de evenimente educaţionale şi culturale, prin folosirea de noi instrumente digitale adaptate la promovarea şi prezentarea acestui patrimoniu cultural.

Se are în vedere vizitarea acestor obiective și a altor obiective culturale din cadrul comunităţilor vizitate, cunoaşterea tradiţiilor şi a gastronomiei locale.

Site-ul web al asociației oferă o hartă interactivă a siturilor membre și o listă a mănăstirilor, cu o scurtă descriere şi un link către site-ul fiecărui obiectiv. Există şi un ghid al Mănăstirilor Cistercine din Europa, precum şi o aplicaţie "audio tour" pentru zona Hautes-Pyrenees din Franţa.

Dinamica rețelei Asociaţia turistică şi culturală creată în anul 1993 (Carta Europeană a a Mănăstirilor și Siturilor Cisteriane) grupează aproape 200 de locaţii din 11 ţări europene, ce sunt deschise publicului larg.

Această rețea adună atât situri culturale și turistice recunoscute la nivel internațional, trei dintre ele fiind Situri ale Patrimoniului Mondial UNESCO (Fontenay, Maulbronn and Alcobaç), dar și obiective mai puțin cunoscute, administrate de autorităţi locale şi naţionale, instituţii private, asociaţii culturale,

10 http://istoriesinumismatica.com/tag/ordinul-cistercian/pg.2


54

organizații religioase.

Obiectivul Cartei este de a stabili o legătură structurală între proprietari şi / sau administratori de mănăstiri şi situri cisterciene pentru a le deschide pentru vizitatori, în scopul de a organiza acţiuni colective, culturale sau turistice.


Carta Europeană a Mănăstirilor și Siturilor Cisteriane Adresa: Abația Escaladieu, 65130 Bonnemazon, Midi-Pyrenees, Franța Tel/Fax: + 33 (0)3 25 27 52 55 E-mail: [email protected], [email protected], [email protected]

Website www.cister.net


55

ITINERARUL EUROPEAN AL CIMITIRELOR

SEMNIFICATIVE


2011 – Premiul Ulysses din partea Organizației Mondiale a Turismului

Ţări implicate Austria, Belgia, Bosnia şi Herzegovina, Croaţia, Danemarca, Estonia, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Lituania, Marea Britanie, Norvegia, Polonia, Portugalia, Romania, Federaţia Rusă, Serbia, Slovenia, Spania, Suedia,

Tipul rutei

Tema O rețea neliniară de cimitire semnificative, deschise publicului larg, ce pot fi vizitate în mod individual.

Obiectiv Menținerea și conservarea cimitirelor semnificative din punct de vedere istoric și artistic la nivel european, pentru creșterea conștientizării importanței acestor cimitire ca parte a patrimoniului umanității.

Descrierea rutei

Cimitirele sunt parte componentă dintr-o moştenire tangibilă, prin sculpturile, gravurile şi chiar şi prin planificarea spaţiului propriu de desfăşurare. Ele sunt, de asemenea, parte şi a unui patrimoniu imaterial, o realitate antropologică, ce reflectă obiceiurile şi practicile europene legate de cultul morţii.

Acestea sunt spaţii sacre şi emoţionante, fiind în acelaşi timp martori la trecerea timpului şi ancorate la istoria locală din municipiile şi oraşele participante la această rută, la existenţa unor personalităţi ale timpurilor trecute. Itinerarul european al cimitirelor oferă doritorilor posibilitatea de a parcurge istoria din arealul vizitat, pentru a putea afla mai multe informaţii despre personalităţile importante care şi-au lăsat o puternică amprentă asupra regiunii respective. Călătorind pe acest traseu, vizitatorii pot descoperi patrimoniul cultural local, naţional şi european din ţările participante.

Dar acest itinerar permite şi vizitarea oraşelor respective, a altor muzee dedicate unor domenii de activitate - istorice, naturale, artistice, tehnice, a unor case memoriale ce le-au aparţinut personalităţilor care se află înhumate în acele cimitire, poveşti şi istorii legate de viaţa şi opera lor. Recent a fost realizată o aplicație pentru telefoanele mobile (ARTOUR), aplicație realizată prin proiectul EUCEMET (finanțat prin programul Culture al Comisiei Europene). Această aplicație reprezintă un ghid turistic pentru un număr de 6 cimitire aflate în cadrul itinerarului, prin intermediul căruia sunt dezvăluite povești ale oamenilor înmormântați acolo, informații cu privire la arhitectura și istoria obiectivului. Pe site-ul oficial al itinerariului sunt prezentate majoritatea cimitirelor membre (istorie, orar de vizitare, date de contact., etc.).

Dinamica rețelei Asociația Cimitirelor Semnificative din Europa (ASCE) a fost înființată în anul 2001 la Bologna și a cunoscut o creștere importantă în ultimii ani, fiind acum cea mai mare asociație de cimitire din Europa, cu 179 astfel de obiective în 22 de țări. Dintre acestea, în cadrul itinerarului sunt introduse 63 de cimitire din 20 de ţări europene.

Itinerarul european al cimitirelor semnificative a fost realizat de ASCE cu ajutorul proiectului “Remembrance in European Cemeteries”, proiect finanțat prin Programul Comisiei Europene “Europe for Citizens”. Asociația este responsabilă de promovarea prin internet a itinerarului (site-ul web propriu, social media, e-mailuri), pregătirea și realizarea unor materiale comune de marketing (fluturași, pliante, postere, broșuri, cărți poștale), participarea la târgurile de turism, realizarea unei aplicații moderne pentru telefoanele mobile, pregătirea unor proiecte împreună cu membrii săi, stabilirea unor noi ramificații ale


56

itinerarului.

Asociația este deschisă să primească noi membri, pe site-ul web al asociației se găsesc pași ce ar trebui să îi urmeze un viitor membru pentru a fi acceptat.


Asociația Cimitirelor Simnificative din Europa Adresa: Cesta XIV. divizije 39/a, 2000 Maribor, Slovenia Tel: +386 2 48009 00 E-mail: [email protected]

Website www.cemeteriesroute.eu www.significantcemeteries.org

Sursa: www.cemeteriesroute.eu


57

ITINERARELE CULTURALE DEDICATE ARTEI

RUPESTRE PREISTORICE


Ţări implicate Franţa, Irlanda, Italia, Norvegia, Portugalia, Suedia, Spania

Tipul rutei Tema

O rețea europeană neliniară de situri arheologice ce conțin artă rupestră preistorică. Rețeaua include, de asemenea, muzee și centre similare dedicate artei rupestre preistorie din Europa. În cadrul rețelei au fost create șase rute tematice (pachete turistice).

Obiectiv Conservarea și promovarea artei rupestre preistorice din Europa, ca resursă culturală și turistică.

Descrierea rutei

Numeroase situri cu artă rupestră sunt deschise pentru public în Europa, cu o concentraţie mai mare în ţări ca: Franţa, Spania, Norvegia, Suedia, Irlanda, Marea Britanie, Italia, Portugalia. Multe dintre acestea sunt situri mici (o peşteră, un adăpost săpat în stâncă, un mic muzeu), dar există şi situri cu infrastructură turistică adecvată, unde se pot vizita locaţii arheologice de dimensiuni mari.

Dezvoltarea tehnologică a făcut posibilă realizarea unor copii excelente, ce reproduc peşteri şi adăposturi în stâncă. Acest fapt a facilitat prezentarea artei rupestre pentru turişti fără a compromite locaţiile originale (deoarece multe dintre acestea pot primi doar căţiva turişti pe zi, sau chiar nu pot fi vizitate deloc).

Astfel de forme de artă incipientă din preistoria Europei au fost incluse în patrimoniul UNESCO, respectiv situri precum Alta (Norvegia), Tanum (Suedia), Brú-na-Bóinne (Irlanda), Valcamonica (Italia), peşterile din Vézère Valley (Franţa), Altamira şi alte peşteri din regiunea Cantabria (Spania), adăposturile în stâncă care păstrează opere de artă în stil levantin de pe coasta Mediteranei (Spania), siturile Foz Côa şi Siega Verde (Portugalia, Spania), precum şi Cave of Pont d´Arc denumită şi Chauvet (Franţa). Regiunile traversate de acest traseu cultural, deţin circa 95% din site-urile de artă preistorică deschise pentru public în Europa, inclusiv principalele peşteri cu arta paleolitică, adăposturi şi locuinţe în rocă, artă preistorică din perioada magdaleniană şi petroglife şi spaţii megalitice unde putem vedea exemple de artă primitivă.

Aproape 1,5 milioane de vizitatori vin în fiecare an în locurile unde primii locuitori ai Europei au creat aceste opere de artă, o artă plină de simbolism, motivată de credinţe religioase, cu trimiteri la natura înconjurătoare. O artă naturalistă şi schematică, ce a căpătat o capacitate de abstracţie incontestabilă.

Activităţile incluse se referă la cunoaşterea unor zone rurale sau a unor mici oraşe, cu modul de viaţă tradiţional. Aici, în spaţiile unor instituţii culturale locale sunt organizate prezentări ale obiectivelor de artă ruprestră înainte de a fi vizitate. De asemenea, se pot vizita parcuri astronomice (ex. Montsec, Spania), arii naturale protejate.

Pe site-ul oficial al acestui itinerariu există un Ghid virtual, un Ghid de Bune Practici şi jocuri interactive.

Dinamica rețelei Ideea realizării unui itinerar cultural european bazat pe arta rupestră preistorică a luat naștere în anul 2005 în cadrul proiectului REPPARP (programul INTERREG IIIB SUDOE). Asociația Internațională “Prehistoric Rock Art Trails” (A.I. CARP) a luat ființă în anul 2007, fiind fondată de 14 parteneri din 3 state europene (Spania, Franța și Portugalia) și a crescut treptat, ajungând în prezent la 18 membri (autorități publice centrale și locale, asociații de dezvoltare locală) și 6 membri asociați. Aceștia


58

reprezintă interesele a 108 situri incluse în cadrul itinerarului, din 7 țări europene.


Asociația Internațională “Prehistoric Rock Art Trails” (A.I. CARP) Adresa: Red Cántabra de Desarrollo Rural C/ San Martín del Pino, 16 – nº 3 bajo, 39011 PEÑACASTILLO, Santander, Spania Tel: + 34 942 321283 E-mail: [email protected]

Website www.prehistour.eu

Sursa: www.prehistour.eu


59

ITINERARUL EUROPEAN AL STAȚIUNILOR BALNEARE


Ţări implicate Germania, Belgia, Croația, Franţa, Spania, Ungaria, Italia, Republica Cehă, România, Turcia, Marea Britanie

Tipul rutei

Tema

O rețea de stațiuni individuale conectate printr-o tradiție spa comună și un bogat patrimoniu termal.

Obiectiv

Promovarea și protejarea patrimoniului cultural termal în toată varietatea sa; Dezvoltarea unei "culturi spa", bazate pe tratamente tradiționale de sănătate și wellness; Găsirea unei noi strategii pentru dezvoltarea turismului cultural în orașele spa.

Descrierea rutei

Scopul itinerarului este acela de a pune în valoare bogatul lor patrimoniu, specificitatea lor urbană, diferitele stiluri de arhitectură. De asemenea, prin dezvoltarea acestui itinerar, s-a urmărit scoaterea în evidenţă a numitorul lor comun: cultura balneară, cu adevărat europeană, în ciuda varietăţii de culoare locală.

Dinamica activităţilor este bogată, prin faptul că aceste oraşe deţin un patrimoniu architectural deosebit, şi se pot face plimbări pedestre la nivelul staţiunilor, se pot vizita muzee locale dedicate istoriei lor, expoziţii de artă, participa la seri muzicale, festivaluri de muzică, târguri de carte, prezentări de modă, automobile de epocă, de produse gastronomice specifice regiunilor din care fac parte.

Dinamica rețelei Cea mai mare parte a oraşelor care sunt incluse în acest itinerar au participat la Proiectul "Thermae Europae", finanțat prin Programul Culture 2000. În urma acestui proiect a fost creată o reţea, alcătuită din cele mai vechi staţiuni balneare din Europa. Proiectul a identificat noi metode de management cultural în turism şi a definit o abordare comună pentru restaurarea şi conservarea patrimoniului arhitectural al staţiunilor balneare.

În decembrie 2009, în urma colaborării dintre parteneri, s-a născut EHTTA (Asociaţia Staţiunilor Balneare Istorice din Europa), o asociaţie non-profit, care şi-a stabilit ca principal obiectiv consolidarea reţelei, prin crearea unei rute culturale europene. Oraşele partenere trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fie staţiuni balneare cu tradiţie, să aibă un patrimoniu artistic relevant şi să valorifice apele minerale şi izvoarele termale. Până în prezent, traseul propus de EHTTA s-a dezvoltat în două etape, astfel:

Prima etapă - implicarea directă a oraşelor partenere, care au contribuit, în mod activ, nu numai la crearea EHTTA, ci şi la pregătirea proiectului (12 orașe);

A doua etapă - oficializarea contactelor cu alte oraşe, care sunt / au fost invitate să se alăture itinerarului (în cadrul acestei etape a fost cooptată și stațiunea Techirghiol, România)

În prezent în cadrul rețelei sunt înscrise 26 de orașe / stațiune termale din 11 țări europene, iar ținta este de a se ajunge la un număr de 60-100 de membri.


60


Association Orașelor Termale Istorice din Europa (EHTTA) Adresa: City of Acqui Terme Tourist Board, Piazza Levi 12 15011 Acqui Terme (AL), Italia Tel: +39 0144770240 Fax: +39 0144770288 E-mail: [email protected]

Website www.ehtta.eu

Sursa: http://www.ehtta.eu/


61

ITINERARUL CULTURAL AL SFÂNTULUI OLAV


Ţări implicate Danemarca, Norvegia, Suedia

Tipul rutei

Tema

O rețea liniară de rute de pelerinaj prin Danemarca, Suedia și Norvegia, ce face legătura între diverse locuri legate de Sf. Olav. Punctul terminus este Catedrala Nidaros din Trondheim în care Sf. Olav a fost îngropat.

Obiectiv Dezvoltarea şi promovarea turismului cultural de-a lungul itinerarului

Descrierea rutei

Această rută este formată dintr-o rețea de 5000 km de trasee în țările nordice, din care aproximativ 2000 km în Norvegia. Aceste trasee traversează Danemarca, Suedia şi Norvegia şi au ca punct final catedrala Nidaros din Trondheim, unde este ingropat Sfântul Olav. Biserica Sfântului Olav, precum şi Festivalul cultural anual din Trondheim atrag constant vizitatori din toată lumea, care petrec cel puţin o săptămână în zonă. Activităţie sunt limitate la vizitarea obiectivelor religioase şi a localităţilor adiacente, a unor mici muzee locale, de cunoaştere a unor ocupaţii tradiţionale.

Itinerarul este format din 6 trasee, fiind coordonat de Centrul Naţional al Pelerinilor din Trondheim, iar de-a lungul itinerarului există 6 centre regionale de pelerinaje. Itinerarul este semnalizat cu logo-ul Rutei Sfântul Olav. Numărul de biserici şi capele dedicate Sfântului Olav dovedesc vechimea tradiţiei acestuia în Europa de nord.

Ruta străbate sate şi oraşe, traversează munți și râuri și apoi se transformă în drumuri antice. Turiştii pot admira de-a lungul rutei: case vechi, biserici și pot încerca mâncăruri tradiționale.

De-a lungul traseului pelerinii pot achiziţiona “paşaportul pelerinului”, instrument pe care strang ştampile de la toate punctele importante de pe traseu, iar la punctul terminus (catedrala Nidaros din Trondheim), cei care au străbătut pe jos cel puţin 100 km, primesc scrisoarea Sf. Olav.

Dinamica rețelei Centrul Naţional al Pelerinilor din Trondheim coordonează cele 6 trasee existente. Acest centru este organizat în cadrul Direcției pentru Patrimoniu Cultural şi al Ministerului Afacerilor de Mediu din Norvegia.

Începând din 1994, atunci când s-a început semnalizarea traseelor, au fos marcaţi până în prezent un număr de peste 5.000 km.


Centrul Naţional al Pelerinilor Adresa: Munkegata 2, 7013 Trondheim – Norway Tel: (+47) 73 52 25 78 E-mail: [email protected], [email protected]

Website www.pilgrim.info


62

Sursa: http://pilegrimsleden.no


63

ITINERARUL CULTURAL AL SITURILOR CASADEAN


Ţări implicate Belgia, Franţa, Italia, Spania, Elveţia

Tipul rutei

Tema

O rețea de situri rurale Casadean (au fost identificate 900 obiective în cinci ţări europene). Itinerarul oferă cinci trasee regionale care leagă câteva situri din cadrul rețelei.

Obiectiv Creşterea gradului de conştientizare şi educaţie a populației cu privire la patrimoniul Casadean şi stimularea cercetării istorice, dezvoltarea culturală și turistică a siturilor.

Descrierea rutei

Apărută în La Chaise-Dieu din 1050, Congregaţia Casadean, a fost realizată după regula Sfântului Benedict, iar mănăstirile sale s-au răspândit în toată Europa de Vest. De mai bine de şapte secole, după modelul de organizare a acestei prime mănăstiri, s-a creat o reţea largă de mănăstiri şi de priorate. Per total, aproape 900 de situri Casadean au fost identificate în cinci ţări: Franţa, Spania, Italia, Belgia şi Elveţia. Reţeaua Casadean este caracterizată printr-un puternic caracter rural, marea majoritate a siturilor aflându-se în afara zonelor urbane.

Termenul "Casadean" vine de la "Casa Dei" (casa lui Dumnezeu) şi este denumirea pe care abaţia a primit-o înainte să devină "Chaise-Dieu" (locul unde trăieşte Dumnezeu). Un sit Casadean conţine un element arhitectural (abaţie, priorat) sau un element peisagistic adăugat congregaţiei benedictine La Chaise-Dieu şi care depindea de abaţia principală.

În cadrul acestui itinerar sunt vizitate numeroase parcuri naturale (ex. Parc Naturel Régional du Livradois-Forez din Franţa), cu numeroase lacuri şi fond forestier bogat, muzee şi colecţii locale, ateliere artizanale, aşezări rurale, unde se pot degusta produse ale gastronomiei locale. Itinerariul este format din 5 rute regionale.

Pentru a îi determina pe turişti să viziteze cât mai multe din siturile Casadean din cadrul reţelei, a fost emis un „Paşaport Casadean”.

Dinamica rețelei "Rețeaua europeană de site-uri Casadean" este o asociație franceză creată pe 13 octombrie 2001, pentru a marca mia de ani de Sf. Robert de Turlande, fondator al abației de La Chaise-Dieu. Creată împreună cu municipalităţile La Chaise-Dieu (Franţa), Burgos (Spania) şi Frasinoro (Italia), această asociaţie promovează cooperarea transnaţională, precum şi valorile culturale şi turistice din patrimoniul casadean, cu scopul de a le prezenta publicului larg. Dacă în primul an de existenţă reţeaua avea 70 de situri, în prezent sunt aproximativ 900 de situri în cadrul reţelei.


Rețeaua Europeană de Situri Casadean Adresă: Place Lafayette, 43160 LA CHAISE DIEU, Franța Tel : 04.71.00.10.57 Fax : 04.71.00.10.58 E-mail: [email protected]


64

Website www.reseaucasadeen.eu

Site-utri Casadeen Franţa Site-utri Casadeen Belgia

Site-utri Casadeen Elveţia Site-utri Casadeen Italia

Site-utri Casadeen Spania

Sursa: www.reseaucasadeen.eu


65

ITINERARUL CULTURAL EUROPEAN AL CERAMICII


Ţări implicate Franța, Germania, Italia, Marea Britanie, Olanda

Tipul rutei

Tema O rețea europeană de circuite turistice locale, bazate pe centre de ceramică.

Obiectiv

Creșterea vizibilității și a accesibilității patrimoniului ceramic pentru cetățenii Europei; Crearea unui cadru de colaborare și revitalizarea teritoriilor prin intermediul traseului, pentru a consolida atractivitatea lor turistică, economică și culturală; Crearea unei legături între centrele de ceramică, muzee, întreprinderi și școli din domeniul ceramicii.

Descrierea rutei

Dezvoltarea industriei ceramicii în Europa nu a avut influenţe doar asupra dezvoltării economice a teritoriilor care o furnizează, ci a dat şi naştere unui produs de patrimoniu cu o identitate puternică.

Itinerarul european al ceramicii invită turiştii într-o fascinantă călătorie prin spaţiu şi timp, oferind experienţa descoperirii unui patrimoniu comun ţărilor participante. Ruta reflectă progresele tehnicii, curentele artistice şi aspiraţiile ideologice ale fiecărei perioade istorice, de la folosirea primitivă a teracotei până la piese din epoca contemporană.

Scopul acestei rute culturale este de a crea o ofertă turistică durabilă şi un produs turistic competitiv. Ideea centrală este de a face patrimoniul ceramic accesibil pentru vizitatori, prin promovarea dinamică a obiectelor folosite în acest domeniu (gastronomie, medicină, arhitectură) şi de a promova cunostinţele şi meşteşugurile necesare pentru producţia ceramicii.

Activităţile incluse se referă la cunoaşterea unor oraşe unde au existat şi mai sunt ateliere şi manufacturi de ceramică, unde mai pot fi vizitate centrele istorice vechi prin escapade pedestre, biserici şi catedrale, muzee de artă, colecţii de ceramică (Delft, Limoges), grădini şi parcuri publice, grădini botanice, gastronomia locală. De asemenea, se pot vizita alte spaţii naturale din apropierea acestor localităţi, considerate embleme ale ceramicii europene.

Dinamica rețelei Itinerarul este dezvoltat prin Urban Network for Innovation in Ceramics (UNIC). Asociația a fost constituită în anul 2011, în cadrul proiectului UNIC, proiect finanțat de Comisia Europeană prin Programul URBACT. În cadrul acestui proiect au participat 9 parteneri din 8 țări. Din România, partener în cadrul acestui proiect a fost Primăria Cluj Napoca.

Asociația și-a dezvoltat activitatea prin participarea la proiecte tematice, cum ar fi CERA-DEST (Ceramic Destinations for Sustainable Tourism / Destinații Ceramice pentru Turismul Durabil), proiect finanțat de Comisia Europeană, care își propune să creeze o gamă de produse turistice durabile și competitive pe tema ceramicii.

În prezent în cadrul itinerarului sunt incluse orașele: Limoges (Franța), Stoke-on-Trent (Marea Britanie), Delft (Olanda), Faenza (Italia), Höhr-Grenzhausen (Germania) și Muzeul Porțelanului (Porzellanikon) din Selb (Germania).


66


Urban Network for Innovation in Ceramics (UNIC)

Adresă: VIACERAM. 9, place Léon Betoulle 87031 LIMOGES CEDEX 1, Franța Tel : 0033 555 454 960 E-mail: [email protected]

Website www.viaceram.eu

Sursa: http://www.viaceram.eu/destinations/


67

ITINERARUL EUROPEAN AL CULTURII MEGALITICE


Ţări implicate Danemarca, Germania, Olanda, Suedia, Marea Britanie

Tipul rutei Tema O rețea neliniară a celor mai vechi monumente megalitice din Europa

Obiectiv Conservarea și protejarea construcțiilor megalitice pentru a le face cunoscute și accesibile publicului larg.

Descrierea rutei

Aceast drum serveşte drept platformă pentru muzee, geoparcuri, oameni de ştiintă şi experţi în turism din ţări precum Danemarca, Germania, Olanda, Suedia și Marea Britanie, cu scopul de a sublinia importanţa deosebită a culturii megalitice pentru istoria europeană, în vederea promovării valorii turistice a monumentelor incluse, pentru a le proteja ca parte a patrimoniului cultural comun.

Există o strânsă legătură între originea monumentelor megalitice şi peisajul ambiant: ambele simbolizează primele eforturi ale comunităţilor umane de a "îmblânzi" natura şi de a da o formă aspectuoasă mediului înconjurător. Itinerarul culturii megalitice îmbrăţişează principiile turismului durabil, prin promovarea şi evitarea măsurilor care ar putea afecta în vreun fel mediul natural. Se acordă importanţă folosirii drumurilor existente şi a traseelor naturale şi se promovează mobilitatea durabilă, prin practicarea ciclismului şi a plimbărilor în natură.

Mai mult decât atât, muzeele şi instituţiile educaţionale sunt încurajate să iniţieze noi colaborări transfrontaliere în domeniul educaţiei, prin programe europene comune pentru copii şi adolescenţi pe tema "rădăcinilor megalitice comune".

Dinamica traseului nu se reduce numai la cunoaştere şi vizitarea unor asemenea obiective şi au fost asociate şi alte activităţi, vizitarea unor muzee şi colecţii, şantiere arheologice, a unor locuri din natură care includ asemenea formaţiuni, cunoaşterea unor istorii legate de acestea, a unor mituri şi legende, participări la activităţi de restaurare, alături de membrii asociaţiei care gestionează acest itinerar.

Scopul Association Megalithic Routes este de a conecta cele mai vechi monumente megalitice din Europa, prin intermediul unor itinerare culturale care pun în valoare caracteristicile variate ale peisajului/mediului înconjurător din care acestea aparţin.

Dinamica rețelei În anul 2010, Muzeul de Istorie Culturală din Osnabrück (Germania) inițiază un proiect european comun cu parteneri din Olanda, Suedia, Danemarca și Germania, cu scopul creării unui itinerar european prin toate țările participante. În același an s-au pus și bazele asociației Megalithic Routes.


Asociația Megalithic Routes

Adresa: Danish Agency of Culture H.C.Andersens Boulevard 2, 1553, Copenhaga V, Danemarca Tel: +45 3373 3373 E-mail: [email protected]

Website http://www.megalithicroutes.eu


68

ITINERARELE CULTURALE ALE HUGUENOTILOR ŞI ALE WALDENSIENILOR


Ţări implicate Franţa, Germania, Italia, Elveţia

Tipul rutei

Tema

traseul istoric străbătut de hughenoții exilați din Franța spre Germania și Elveția; traseul străbătut de waldensienii exilaţi din Italia spre Elveția şi traseul de întoarcere al waldensienilor în Piemont.

Obiectiv Promovarea patrimoniului comun al regiunilor; sprijinirea economiilor locale prin turism de calitate; creşterea gradului de conştientizare cu privire la cooperarea europeană prin intermediul interacțiunilor și schimburilor umane.

Descrierea rutei

Puterea militară hughenotă a fost desființată de Cardinalul Richelieu (cucerirea orașului La Rochelle, 1628); Ludovic al XIV-lea a completat acțiunea de consolidare a monarhiei și de restaurație catolică deplină (revocarea Edictului din Nantes, 1685), astfel aproximativ de 250.000 de hughenoţi au plecat din Franţa, pentru a căuta adăpost în alte ţări protestante. În prima parte a călătoriei au ajuns în Geneva, Elveţia şi apoi în Germania.

Waldensienii au plecat şi ei în exil în anul 1687, pe rute similare, din cauza persecuţiei Ducelui de Savoia şi a lui Ludovic al XIV-lea, din văile Piemontului până în Elveţia şi Germania, exil care a durat până la sfârşitul secolului XVII. Revenirea lor in văile Piemontului în 1689 a rămas în istorie sub numele de "întoarcerea glorioasă".

Itinerarele culturale ale hughenoţilor şi waldesienilor oferă numeroase atracţii culturale şi istorice, într-un mediu înconjurător cu peisaje unice. Prin aceste itinerare culturale a fost evidenţiat exilul istoric al hughenoţilor şi waldensienilor şi integrarea lor treptată în noile ţări care i-au găzduit. De asemenea, s-a accentuat ideea de libertate, respectarea drepturilor omului, toleranţă şi solidaritate, ca valori europene esenţiale. În afară de a fi un traseu interesant şi educativ, care oferă o bună cunoaştere a patrimoniului cultural al protestanţilor (prin vacanţe scurte tematice, vizite de zi cu zi a unor edificii de cult, excursii gratuite libere sau cu ghid), acest traseu, de asemenea, încearcă să susţină economiile locale. Parcurgerea lui oferă posibilitate a a vizita localităţi urbane şi rurale, cu monumente şi obiective arhitecturale ce se identifică cu perioada istorică a acestora.

Dinamica rețelei Asociaţia "On the steps of the Huguenots and the Vaudois" a fost realizată printr-un proiect internațional de cooperare, la care parteneri sunt patru asociaţii ce coordonează activitatea la nivel naţional în cele patru ţări implicate în cadrul proiectului - Germania, Franța, Elveția și Italia. Cele patru asociaţii naţionale reunesc autorităţi publice locale şi regionale, administrații de arii protejate, parohii, muzee, operatorii din turism și diferite persoane fizice.

Realizarea itinerarului a fost posibilă datorită contribuțiilor tuturor mambrilor săi.


Asociația “Sur les Pas des Huguenots”

Adresa: Communauté de Communes du Pays de Dieulefit 8 Rue garde de Dieu 26220 Dieulefit, Franţa Tel: 0033 475 53 37 59


69

E-mail: [email protected]

Website http://www.surlespasdeshuguenots.eu/

Sursa: http://www.surlespasdeshuguenots.eu/


70

ITINERARUL CULTURAL ATRIUM


Ţări implicate Albania, Bosnia și Herzegovina, Bulgaria, Croaţia, Grecia, Italia, România, Serbia, Slovacia, Slovenia, Ungaria

Tipul rutei

Tema patrimoniul arhitectural rămas în urma regimurilor totalitare din secolului XX

Obiectiv

valorificarea patrimoniul arhitectural rămas în urma regimurilor totalitare din secolul XX. Timpul şi contextul istoric variază - de la anii 1920 şi 1930, în Italia fascistă la anii 1950 şi 1960, în societăţile comuniste din Europa de Est; conectarea şi dezvoltarea un turism durabil între statele partenere.

Descrierea rutei

Acest itinerar pune accent pe patrimoniul arhitectural rămas în urma acestor regimuri şi este folosit pentru a dezvolta un turism durabil între ţările partenere. Timpul şi contextul istoric variază - de la anii 1920 şi 1930, în Italia fascistă la anii 1950 şi 1960, în societăţile comuniste din Europa de Est. Peisajul urban încă vizibil pe străzile oraşelor din aceste ţări reprezintă o mărturie a traumelor trăite de aceste populaţii în prima jumătate a secolului XX, dar arată în acelaşi timp şi renaşterea unei Europe democratice şi a Uniunii Europene, care s-au înfăptuit prin respingerea ideilor totalitare.

Ruta conectează mai multe ţări din Europa (Italia, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Grecia, România), care au împărtăşit dorinţa de a pune accent pe patrimoniul arhitectural al regimurilor totalitare pe care le-au traversat de-a lungul istoriei lor. Peisajul urban încă vizibil pe străzile oraşelor din aceste ţări reprezintă o mărturie a traumelor trăite de populaţia de aici.

Dincolo de aceste aspecte legate de domeniul arhitecturii, itinerarul permite cunoaşterea şi vizitarea unor muzee istorice ale oraşelor incluse, a unor parcuri şi grădini publice cu peisaje inedite, galerii de artă modernă, a unor elemente de gastronomie specifice ţărilor participante. În jurul acestui itinerar cultural, au fost create noi servicii, şi, prin urmare, noi locuri de muncă (ghidare, gestionare monumente, restaurare şi conservare etc).

Dinamica rețelei Acest itinerar a fost creat ca parte a unui proiect european, finanţat prin

Programul de Cooperare Transnaţională Sud-Estul Europei, care a avut o durată de 3 ani şi a implicat 18 parteneri europeni din 11 ţări.

Asociaţia ATRIUM a fost fondată de partenerii din cadrul proiectului în anul 2013, cu scopul de a promova şi de a administra Itinerarul cultural ATRIUM - Pe urmele arhitecturii regimurilor totalitariste din secolul XX.


Asociaţia ATRIUM Adresă: Municipality of Forlì, Unite for European Project and international Relations Via G. saffi, 19, 47100 Forlì, Italia


71

Tel: +39-0543-712913 E-mail: [email protected]; [email protected]

Website www.atrium-see.eu

Sursa: www.atrium-see.eu


72

ITINERARUL CULTURAL RESEAU ART NOUVEAU


Ţări implicate Austria, Belgia, Cuba, Elveţia, Finlanda, Franţa, Germania, Italia, Letonia, Norvegia, Portugalia, România, Scoţia, Serbia, Slovenia, Spania, Ungaria.

Tipul rutei

Tema O rețea neliniară a orașelor cu un bogat patrimoniu Art Nouveau.

Obiectiv

Promovarea și protejarea patrimoniului în stilul Art Nouveau; favorizarea comunicării și a schimburilor între membrii rețelei, a schimbului de experienţă în restaurarea de monumente, programe de sensibilizare a opiniei publice, strategii de strângere de fonduri și de dezvoltare a turismului durabil.

Descrierea rutei

Art Nouveau (cuvânt de origine însemnând Artă nouă) este un stil artistic manifestat plenar în artele vizuale, designul şi architectura de la începutul secolului 20, relativ sincron în majoritatea culturilor şi ţărilor europene, dar şi în America de Nord, unde a fost adoptat cu precădere în Statele Unite ale Americii şi Canada. Curentul Art Nouveau s-a răspândit rapid în Europa, prin intermediul expoziţiilor internaţionale, a artiştilor călători, ziarelor şi jurnalelor.

Apărut în momentul naşterii unui nou secol, curentul Art Nouveau a fost condus de idealuri estetice şi de entuziasmul pentru modernism, explorând posibilităţile oferite de tehnologiile industriale şi de noile materiale, combinând aspiraţia către frumuseţe cu meşteşugurile meticuloase şi atenţia spre detalii. Rezultatul a fost un minunat melanj de arhitectură, piese de mobilier şi decoraţiuni.

Dinamica activităţilor sale este foarte complexă. A fost creat un Art Nouveau Club, unde membrii săi pot deveni participanţi la aceste itinerare, dar pot participa la prelegeri despre acest stil, vizitarea de expoziţii dedicate acestui stil, vizitarea unor muzee cu obiecte de ebenistică şi porţelanuri create după acest stil. Prin acest club va fi relizat pentru anul 2015 un calendar, cu imagini diferite care ilustrează acest stil (faţade de clădiri, feronerie, sticlărie, vitralii, ceramică fină).

Dinamica rețelei Reţeaua s-a format în anul 1999, în urma unei discuţii avute între Departamentul de Situri şi Monumente Istorice din Bruxelles şi un grup mare de instituţii din diverse oraşe europene, care au un bogat patrimoniu Art Nouveau. Aceştia au decis să se reunească pentru a forma o rețea europeană de cooperare. Dacă iniţial din cadrul reţelei făceau parte 13 oraşe din 11 state europene, în prezent, după 15 ani de cooperare şi un număr de 4 proiecte în care au cooperat, reţeaua cuprinde 21 de oraşe şi regiuni din 17 ţări.

Acestea colaborează la proiectele susţinute de Programul Cultura 2007-2013 al Comisiei Europene, oferind astfel o bună sursă de documentare pentru cei interesaţi, profesionişti, studenţi etc. Un segment important din Reţea este cel dedicat educaţiei tinerilor unde se pot consulta broşuri pedagogice interactive adaptate pe categorii de vârstă.


Rețeaua Réseau Art Nouveau

Adresa: Musée Horta, 25 rue Américaine be - 1060 Bruxelles, Belgia


73

E-mail: [email protected] Tel: +32 (0)2 543 04 94

Website www.artnouveau-net.eu

Sursa: www.artnouveau-net.eu


74

ITINERARUL CULTURAL VIA HABSBURG


Ţări implicate Franţa, Elveţia, Austria, Germania

Tipul rutei Tema

patrimoniul istoric, cultural şi artistic rămas în urma dinastiei Habsburg, cuprinde circa 70 de situri şi oraşe din patru ţări participante

Obiectiv promovarea patrimoniului cultural ce poartă amprenta dinastiei habsburgilor

Descrierea rutei

Dinastia Habsburgilor a avut o influenţă decisivă asupra istoriei multor ţări, datorită faptului că s-a numărat printre familiile puternice care au condus Europa timp de 8 secole.

Dinastia este numită după locul de origine, castelul Habsburg din cantonul elveţian Aargau, dar de-a lungul timpului şi-a extins influenţa în Austria, Germania şi Ungaria. Aceasta este una dintre cele mai cunoscute dinastii regale europene, reprezentanţii ei ocupând tronul Sfântului Imperiu Romano-German din 1438 şi pănâ în 1740. De asemenea, dinastia Habsburgică este cea care a dat regi pentru ţări precum: Boemia, Anglia, Portugalia sau Spania.

Scopul itinerarului este de a oferi turiştilor o călătorie prin Europa care să includă patrimoniul istoric, cultural şi artistic rămas în urma acestei dinastii emblematice, ce cuprinde mai exact 70 de situri şi oraşe din patru ţări participante (Franţa, Elveţia, Austria, Germania).

Activităţile derulate sunt multiple şi ele se referă la cunoaşterea şi vizitarea unor obiective construite (castele, palate, edificii religoase) în perioada de glorie a acestei dinastii, organizarea de concursuri muzicale pentru amatori, audiţii de muzică de Mozart. La acestea se mai adaugă vizitarea unor muzee, galerii de artă, cunoaşterea unor elemente de gastronomie, expoziţii dedicate istoriei edificiilor construite de această dinastie. Itinerariul este împărţit în patru rute tematice (Centre de putere ale familiei Habsburg, Castele şi viaţa de la curte, Biserici, Mănăstiri şi abaţii, Descoperirea peisajelor). Există și o aplicație pentru telefonul mobil, prin care ruta poate fi urmărită.

Dinamica rețelei Asociația "Sur les traces des Habsbourg" a fost creată printr-un proiect INTERREG II A în anul 1992. Dacă în prima fază itinerarul se concentrează asupra unui areal format din 4 ţări (Franţa, Elveţia, Austria, Germania), fiind identificate un număr de circa 70 de situri şi oraşe, în faza a doua se are în vedere extinderea itinerarului în ţări precum Italia, Slovacia, Cehia, Ungaria şi România.11


Asociația "Sur les traces des Habsbourg"

Adresa: 1 RUE CAMILLE SCHLUMBERGER , 68000 COLMAR, Franţa Tel: 0033 389 204 587 E-mail: [email protected]

Website www.haute-alsacetourisme.com 11 http://reseaurural.files.wordpress.com/2012/07/rrr-2012_0628-adt68-online.pdf


75

www.museumaargau.ch www.hofburg-innsbruck.at www.habsburg.net http://via-habsburg.at

Sursa: http://www.coe.int/t/dg4/cultureheritage/culture/Images/Routes/Habsbourg/map.jpg


76

CAPITOLUL III OPORTUNITĂȚI DE DEZVOLTARE A ITINERARELOR CULTURALE ÎN ROMÂNIA

Cultura, civilizaţia, istoria ţării noastre au câteva trăsături definitorii date de spaţiul geografic, cadrul politic şi militar, economic, socio-demografic în care a evoluat. Aceste atribute fac ca din întreg patrimoniul cultural existent, puţine elemente se pot racorda la evoluţia ţărilor central şi vest europene. Evenimentele istorice dominate de păstrarea independenţei principatelor, lupta antiotomană, şi stăvilirea năvălirilor tătare, lupta pentru independenţa naţională, participarea la cele două războaie mondiale, sunt aspecte care nu au favorizat păstrarea multor monumente istorice.

Dominanţa lumii rurale în spaţiul carpato-danubiano-pontic şi dimensiunea mai redusă a spaţiilor urbane nu a favorizat construirea multor palate, castele şi a altor construcţii nobiliare sau voievodale. Cea mai puternică amprentă a fost pusă de mediul religios ortodox, fapt explicat de numărul mare de lăcaşe de cult, dar acestea sunt total diferite de ceea ce există în spaţiul european occidental. Perioada premodernă şi modernă, cu debut de la jumătatea secolului XIX, au însemnat începutut unei racordări economice, sociale, culturale cu ceea ce însemna modern în multe ţări europene dezvoltate.

Din aceste considerente, se poate afirma că participarea la un număr mare de itinerare este relativ limitată. Prin dezvoltarea de noi rute/itinerare culturale europene pe teritoriul ţării încearcă a se face de fapt o legătură între patrimoniul cultural românesc, istoria şi religia cu ceea ce este similar/apropiat în alte ţări europene. Rolul rutelor este acela de a prezenta tradiţiile şi moştenirea culturală europeană comună. Din această perspectivă există trei oportunităţi pentru a participa în cadrul itinerelor cuturale, şi anume:

- participarea la itinerarele certificate oficial la nivel european; - participarea la itinerarele culturale europene necertificate / în curs de certificare. - iniţierea de noi rute având la bază teme culturale europene.

A. Participarea la itinerarele omologate oficial are în vedere următoarele rute:

1. Itinerarele culturale ale VIKINGILOR - Una din rutele urmate de vikingi în secolele IX-X a fost spre est și sud, ajungând în Finlanda, țările baltice, Rusia, Belarus, Ucraina, coborând pe râul Nipru până la Marea Neagră. De aici înaintau paralel cu țărmul spre Constantinopol (Imperiul Bizantin), oraș pe care l-au atacat în mai multe rânduri. În raidurile lor au făcut și anumite expediții pe Dunăre. Au fost făcute anumite descoperiri care, după unii cercetători, atestă trecerea vikingilor prin ţinuturile Dunării şi Dobrogei:

- Ansamblu rupestru de la Basarabi (oraș Murfatlar, jud. Constanța). Descoperit în anul 1957, aceast ansamblu datează de la sfârşitul secolului al X-lea şi are inscripţii cu caracter chirilic, dar şi litere runice, care aparţin scrierii folosite de vikingi, reprezentări de animale fantastice (dragoni), precum şi desenul stilizat al unei corăbii vikinge, cu velă, având prova şi pupa înalte şi curbate în interior. În complexul arheologic dobrogean au fost descoperite schelete de tip antropologic nordic.12

12 Ipoteza a fost lansată de istoricul și arheologul Ion Barnea (Barnea 1960, p. 211-219; Barnea 1962, p. 187-208; Barnea 1963, p. 189-195; Barnea 1971, p.205-219; Barnea şi Ştefănescu 1971, p. 181-233. Ipoteza pro-scandinavă a fost acceptată şi de uniicercetători străini: Ellis-Davidson 1976)


77

- Cetatea Dinogeția (comuna Jijila, sat Gărvan, jud. Tulcea) - construită de romani în sec. II d.Hr. pe locul unei aşezări getice, suferă distrugeri la mijlocul sec. II d.Hr. şi la mijlocul sec. III d.Hr., pentru ca, ulterior să fie reamenajată ca fortificaţie locuită în secolele X – XII de bizantini. Aici au fost descoperite topoare de piatră, de tip scandinav.

- Cetatea Proslavita (comuna Nufărul, jud. Tulcea) – a fost descoperit un complex de locuire realizat din lemn, cu analogii la lumea scandinavă, pus pe seama prezenței vikingilor în regiune.

- Cetatea ridicată pe insula Pacuiul lui Soare13 (comuna Ostrov, jud. Constanța), construită de împărații Bizanțului după anul 971, menită să apere întreaga zonă de atacurile rușilor kievieni și ale vikingilor. Și aici au fost descoperite obiecte care atestă trecerea popoarelor nordice (topoare de piatră).

Niciuna din aceste locații nu dispune de amenajări adecvate pentru vizitare. 2. Itinerarul cultural VAUBAN - sistemul Vauban a fost introdus în Transilvania în sec.

XVIII, la construirea/refacerea cetăţilor de la Alba Iulia (Cetatea Alba Carolina, cea mai mare şi puternică), Timişoara (cea mai mare cetate din Imperiu după Budapesta şi Viena), Arad. În prezent doar Cetatea Alba Carolina a fost inclusă în acest itinerar. Din 2013, există şi iniţiativa unui ”Festival Internaţional al cetăţilor medievale de tip Vauban” la Alba Iulia. Din cetatea de la Timișoara s-a mai păstrat doar Bastionul Maria Tereza și câteva fragmente de zid în Parcul Botanic și pe Calea Al. Ioan Cuza. Pe de altă parte, cetatea Aradului s-a conservat foarte bine și ar putea intra pe viitor în cadrul acestui itinerar european. Cetatea Oradea face parte din marea familie cetăților stelare (asemenea cetăților în stil Vauban), fiind însă construită în stil bastionar italian cu bastioane tip pană.

3. Itinerarul european al PATRIMONIULUI EVREIESC a primit în 2005 diploma de

Grand Cultural Route din partea Consiliului Europei. Pe teritoriul Românei mai există 88 sinagogi (39 în Transilvania şi Banat; 33 în Moldova; 14 în Muntenia şi Oltenia; 2 în Dobrogea), dintre care: 43 în funcţiune; 6 foste sinagogi, desacralizate în perioada comunistă; 34 monumente istorice.14 În prezent, țara noastră participă în două din cele trei rute, respectiv la Ruta sinagogilor din lemn din Europa Centrală și de Est, cu Sinagoga din lemn din Piatra Neamț și la ruta Femei în Iudaism, cu Ana Pauker. Pe viitor România ar putea intra și în cadrul celei de-a treia rute Modernismul architectural în sinagogile europene, prin Sinagoga Ortodoxă din Arad (stil art nouveau).

4. Itinerarul cultural al SF. MARTIN DIN TOURS - îşi poate găsi continuitate pe teritoriul

României, unde există un număr de 18 localităţi și un număr de 34 biserici cu hramul acestui sfânt15. Dintre acestea, reprezentative sunt obiectivele din: municipiul Braşov (Biserica Sf Martin, edificiul a fost iniţial biserică romano-catolică şi a avut drept patron pe Sfântul Martin de Tours, datează din anul 1522), municipiul Târnăveni, judeţul Mureş (biserică romano catolică, sec. XIX), comuna Sânmartin, județul Harghita (biserica romano-catolică, ce a fost construită între anii 1802-1817, în stil baroc), satul Şomartin din judeţul Sibiu (biserica evanghelică având hramul Sf. Martin), Sighişoara (Biserica din Deal unde se găseşte vechiul altar dominican dedicat Sf. Martin).

5. TRANSROMANICA - Itinerarele culturale dedicate patrimoniului architectural

romanic european. Din România a fost inclusă doar catedrala cu hramul “Sf. Mihail” din Alba Iulia. Alături de acest obiectiv, se mai pot înscrie16:

13 Se crede că este vorba de cetatea Vicina (istoricul Petre Diaconu) 14 http://www.jewish-romania.ro/proiecte.php/valorificare, 2011. 15 http://www.viasanctimartini.eu/cultural-database 16 http://www.ducu.de/divtc04.htm


78

- Biserica din Densuş (jud. Hunedoara), una dintre cele mai vechi biserici din România şi una dintre cele mai interesante din punct de vedere arhitectural. Ridicată pe ruinele unei construcţii antice, în secolul XIII, cu material de construcţie luat de la Ulpia Traiana Sarmisegetusa.

- Biserica reformată calvină Rotonda din Geoagiu (sec. XI). - prima biserica din Viscri (com. Bunești, jud. Brașov, probabil unicul monument

romanic din România păstrat din sec. XII). Alte construcţii din piatră din judeţele Sibiu și Brașov (bazilici scurte, cu 3 nave, din sec. XIII, de inspiraţie renană) se găsesc în Ocna Sibiului, Cisnădioara, Cisnădie, municipiul Sibiu (Guşteriţa), Nou Săsesc, Drăuşeni (com. Caţa);

- Biserica evanghelică din Avrig (jud. Sibiu), din secolul XIII; - Biserica fortificată din Axente Sever (jud. Sibiu), cu turn masiv ridicat peste partea

centrală. Monumentul are o capelă romanică alipită pe latura de sud; - Biserica fortificată din Cincu (jud. Brașov), a fost iniţial bazilică romanică de secol XIII; - Biserica reformată din Cricău (jud. Alba). Din bazilica romanică cu trei nave din secolul

XIII se păstrează turnul, restul bisericii a fost transformat în secolul XV în biserică gotică;

- Biserica evanghelică cu trei nave din Reghin (jud. Mureș), marchează faza de tranziţie de la romanic la gotic (sec XIII-XIV);

- Biserica din Streisângeorgiu (jud. Hunedoara), construită la sfârşitul secolului XII, are formă de navă cu turn clopotniţă de dimensiuni reduse;

- Biserica reformată din Teiuş (jud. Alba) - edificiu romanic cu unele intervenții gotice (sec. XIII-XV). A avut iniţial plan bazilical cu trei nave. Mai aproape de aspectul original se menţine turnul clopotniţă.

- Biserica reformată din Uileacul Șimleului (jud. Sălaj) - bazilica romanică a fostei mănăstiri benedictine, în stil romanic târziu din secolul XIII.

- bazilicile cu 3 nave din zona Bistriţa-Someş-Bihor, construite după modelul bisericilor benedictine din Panonia de Vest: Herina (com. Galaţii Bistriţei, jud. Bistriţa-Năsăud), Acâș (jud. Satu Mare) etc.;

- biserici-sală, cu nava tavanită şi absida semicirculară (secolul XIII): Homorod (jud. Braşov), Sântana de Mureş (jud. Mureş), Ciumbrud (jud. Alba), Mănăstirea (jud. Cluj) etc.

- arhitectură laică, civilă şi militară, sunt de menționat: turnurile-locuinţă de la Cheresig (com. Toboliu, jud. Bihor) şi Gârbova (jud. Alba), precum şi cetăţile Feldioara (jud. Braşov), Colţeşti (com. Rimetea, jud. Alba), Câlnic (jud. Alba) şi Deva (jud. Hunedoara). Toate aceste construcții datează din secolul XIII.

6. Itinerarul cultural ITER VITIS (DRUMUL VINULUI). Autoritatea Națională pentru Turism, România a participat alături de parteneri din Bulgaria, Serbia și Croația la proiectul Rute culturale în zona inferioară şi de mijloc a Dunării, proiect demarat în cadrul cererii de proiecte Trans-național Cooperation Projects on European Cultural Routes, lansate de către Comisia Europeană. Obiectivul principal al proiectului constă în diversificarea ofertei turistice europene şi creşterea vizibilităţii zonei Dunării inferioare şi de mijloc ca o destinaţie atractivă şi durabilă, prin dezvoltarea a două rute culturale: Ruta împăraţilor romani şi Ruta dunăreană a vinului. În cadrul celei de-a doua rute, Ruta Dunăreană a Vinului, au fost incluse zonele Terasele Dunării (Ostrov, Zimnicea), Dealurile Dobrogei (Alcovin, Murfatlar, Clos des Colombes) și Dealurile Munteniei și Olteniei (Galicea Mare, Segarcea, Starmina, Vânju Mare, Oprişor). Una din activitățile din cadrul proiectului o constituie: Facilitarea integrării Rutei dunărene a vinului în Itinerariul cultural Iter


79

Vitis.17 România mai poate participa la acest itinerar cu podgorii precum: Dealu Mare (jud. Prahova), Recaş (jud. Timiş), Jidvei (jud. Alba), Cotnari (jud. Iaşi), Panciu - Odobeşti (jud. Vrancea).

7. Itinerarul european al ABAŢIILOR CISTERCIENE - Pe teritoriul de astăzi al României

au funcţionat două mănăstiri cisterciene: una în comuna Igriş, în judeţul Timiş, care nu mai există şi alta în localitatea Cârţa, din judeţul Sibiu, care a fost refăcută în 1474 şi care este cel mai vizitat obiectiv de arhitectură veche. De asemenea, biserica fortificată din Richiș, comuna Biertan (jud. Sibiu) a fost inițial mănăstire cisterciană transformată în anul 1400 în biserică catolică18. Alte biserici ce pot fi incluse în cadrul acestei rute sunt Feldioara, Sânpetru, Harman și Prejmer, toate în jud. Brașov (asupra lor regele Bela al IV-lea a instituit patronatul ordinului cistercian în anul 1240) și biserica Sf. Mihail de la Cisnădioara, jud Sibiu (dăruită abației cisterciene de la Cârța în timpul regelui Andrei al II-lea (1205-1235)).

8. Itinerarul european al CIMITIRELOR SEMNIFICATIVE – deţine condiţii reale pentru a

se dezvolta la nivelul ţării noastre. Momentan în cadrul acestui itinerar este recunoscut oficial Cimitirul Bellu, cu un patrimoniu funerar ce merită să fie cunoscut în lume. Alte obiective de acest gen care se pot înscrie în acest itinerar sunt:

- Cimitirul maritim de la Sulina (în perimetrul lui sunt înmormântaţi cetăţeni de 21 de naţionalităţi, aparţinând cultelor creştin, musulman şi iudaic; unele monumente funerare sunt adevărate opere de artă, iar poveştile unora dintre cei înhumaţi aici sunt tulburătoare);

- Cimitirul “Eternitatea” din Iaşi (inaugurat la 1 septembrie 1876, ctitor Scarlat Pastia; cele mai frumoase şi impunătoare monumente funerare din acest cimitir au fost realizate de către sculptorii pietrari F. Fairing (1863-1935) şi S. Scutari (1880-1932), ambii înmormântaţi în acest cimitir);

- Cimitirul Vesel din Săpânța (faimos pentru crucile viu colorate, picturile naive reprezentând scene din viața și persoanelor găzduite aici. Pe unele cruci există chiar versuri în care sunt amintite, deseori cu nuanțe umoristice, persoanele respective);

- Cimitirul Central (Házsongárd) din Cluj Napoca (este cel mai vechi cimitir medieval din ţară care încă se află în folosinţă, cel mai vechi mormânt datează de la mijlocul secolului al XVI-lea).

9. Itinerarele culturale dedicate ARTEI RUPESTRE PREISTORICE. Trei obiective sunt

semnificative pentru România19: - Peștera Coliboaia (comuna Câmpani, jud. Bihor), descoperită în 2010, conține mai multe

picturi (un bizon, un cal, o felină, unul sau două capete de urs și doi rinoceri păroși) realizate în urmă cu 23.000 și 35.000 de ani;

- Peștera Gaura Chindiei II (comuna Coronini, jud. Caraș Severin), o peșteră de mici dimensiuni descoperită în 1971, ce prezintă pe pereți aproximativ 425 desene în culoare roșie realizate cu argilă (ocru), reprezentând: motive ornamentale schematizate, elemente florale, motive geometrice, impresiuni de mâini și degete umane și alte simboluri. Se pare că picturile ar aparține mezoliticului, neoliticului și epocii metalelor. Este posibil ca unele din aceste desene să fi fost realizate în epoca medievală și epoca modernă.

- Peștera Cuciulat (comuna Letca, jud. Sălaj), descoperită în 1978, conține silueta unui cal, de o culoare roşie-cărămizie, pictată în urmă cu circa 10.000 de ani;

17 http://turism.gov.ro/rute-culturale-in-zona-inferioara-si-de-mijloc-a-dunarii/ 18 http://www.sibiu-turism.ro 19 http://www.speotimis.ro/dictionar-speologic/picturi-rupestre.html


80

În prezent, zona cu picturi din Peștera Coliboaia nu este accesibilă publicului larg; Peștera Cuciulat nu a mai fost vizitată din anul 1985, deoarece surpările succesive ale pământului au blocat intrarea în peșteră; iar Peștera Gaura Chindiei II, având regim de rezervație istorico-arheologică, este inchisă publicului. Pentru aceste peșteri, datorită accesului dificil și pentru a nu deteriora echilibrul fragil al acestora cea mai bună soluție ar fi crearea unor galerii-replică cu reproduceri după picturile originale. Un exemplu în acest sens îl constituie Muzeul Evoluţiei Omului şi al Tehnologiei în Paleolitic de la Târgoviște (jud. Dâmbovița), acolo unde există o reconstituire a picturilor peșterii Cuciulat20, iar acest muzeu ar putea fi introdus în cadrul acestui itinerar.

10. Itinerarul european al STAȚIUNILOR BALNEARE CU TRADIȚIE. România este

prezentă în cadrul acestui itinerariu prin stațiunea Techirghiol. Alături de stațiunea de la malul Mării Negre mai putea fi asociate staţiuni cu tradiție în turismul balnear din România, precum: Geoagiu Băi, Băile Herculane, Borsec, Ocna Sibiului, Buziaș sau Călimănești Căciulata. 21

11. Itinerarul european al CERAMICII. În prezent în cadrul Rețelei Urbane pentru Inovație

în Ceramică (UNIC) face parte și municipiul Cluj Napoca, oraș cu tradiție în producția de porțelan.22 Bogăţia şi diversitatea patrimoniului ceramic românesc face posibilă extinderea acestei rute. Dacă destinaţiile europene pun accent pe cea de tip manufacturier, precum cea de la Delft, Limoges, Faenza, în România dominantă este ceramica tradiţională. Vasele de ceramică din România cunosc o mare diversitate a formelor, motivelor decorative și culorilor. Cromatica vaselor de ceramică păstrează tradiții străvechi. Ceramica roşie din sud-vestul ţării este de provenienţa romană, iar galbenul, verdele şi albul din diferite centre indică tradiții bizantine. Centre precum cele de la Horezu, jud. Vâlcea (aflat pe lista Patrimoniului Cultural Imaterial UNESCO); Corund, jud. Harghita (ceramică smălţuită, bogat ornamentată); Marginea, jud. Suceava (ceramică neagră lustruită cu piatra); Rădăuţi, jud. Suceava; Baia Mare; Miercurea Ciuc; Vlădeşti, jud.Vâlcea (ceramică albă); Biniş, jud. Caraş Severin; Săcel, jud. Maramureş (ceramică roșie nelustruită); Vama, jud. Satu Mare prin produsele lor originale şi diversificate se pot integra într-un astfel de itinerar.

12. Itinerarul cultural ATRIUM (pe urmele arhitecturii regimurilor totalitare din

secolul XX). Regimul totalitar din România a adoptat modelul sovietic stalinist de design artistic arhitectural, percepând arhitectura ca fiind „socialistă în conţinut şi naţionalistă în formă”. Procesul de liberalizare a condus la consolidarea regimului comunist, evidenţiind puterea acestuia, păstrând însă tradiţia prin încercarea de a reveni la forma şi limbajul funcţionalismului modern. Totuşi, în ultima perioadă a regimului lui Ceauşescu această încercare de a introduce funcţionalismul modern în arhitectură a eşuat, adoptându-se arhitectura de tip monumental.23 În cadrul Proiectului ATRIUM, proiect ce a stat la baza itinerarului cultural european au fost selectate 6 obiective din România: Casa Scânteii, Monumentul închinat eroilor, Ansamblul Teatrului Naţional, Noul Centru Civic (București), Piaţa Unirii (Iaşi), Casa de Cultură (Suceava).

Pentru viitor, odată cu extinderea acestei rute, pot intra numeroase alte obiective din România (ex. Sala Palatului, Complexul Expozițional ROMEXPO, Clădirea Operei Române, Parcul Tineretului în București, Clădirea Teatrului Național Marin Sorescu Craiova, Clădirea Teatrului Dramatic din Brașov, Clădirea Prefecturii din Botoșani etc.). De asemenea, având în vedere faptul că până în anul 1989 cel puţin 29 de oraşe (dintre care Buzău, Ploieşti, Focşani, Tulcea, Craiova, Baia Mare etc.) au fost distruse şi reconstruite în proporţie de 85-90%24 după noi planuri urbanistice,

20 https://www.youtube.com/watch?v=k1YUQtopBZ4 21 Pricăjan Artemiu (1999) Din trecutul balnear al României, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, pg.5-153. 22 http://urbact.eu/fileadmin/Projects/UNIC/documents_media/unic_interieur_bdef.pdf 23 http://www.atrium-see.eu 24 Dinu C. Giurescu, Distrugerea trecutului României, Editura Museion, Bucureşti, 1994, pag. 50


81

fiind realizate noi centre civice, numărul posibilelor obiective ce ar putea intra în cadrul acestui itinerariu este foarte mare.

13. Itinerarul cultural RESEAU ART NOUVEAU. Singurul oraș din România membru în

rețeaua Réseau Art Nouveau este Oradea, oraș ce deține un bogat patrimoniu architectural construit în acest stil. Un potențial uriaș de a intra în cadrul acestui itinerar deține și municipiul Timișoara, al cărui centru este bogat în astfel de clădiri. De asemenea, sunt și alte orașe din România ce dețin elemente de patrimoniu arhitectural realizate în stilul Art Nouveau: Cluj Napoca, Arad, Miercurea Ciuc, Deva, Târgu Mureș, Gheorgheni, Satu Mare.25

14. Itinerarul cultural VIA HABSBURG – Înfrângerea turcilor la Viena (1683) a fost

urmată de expansiunea austriacă spre răsărit. În 1686 Transilvania trece sub protectorat austriac, iar ulterior prin diploma leopoldină (1691) şi pacea de la Karlowitz (1699) este consfinţită instaurarea stăpânirii habsburgice asupra principatului. În 1718, prin pacea de la Passarowitz, imperiul habsburgic îşi asigură stăpânirea și asupra Olteniei (pentru o perioadă de 20 de ani) şi asupra Banatului. Consecințe ale acestor evenimente istorice au fost:

- Introducerea, de către austrieci, a sistemului de fortificaţii de tip Vauban (Alba Iulia, Arad, Timişoara);

- Realizarea unor orașe noi, precum: Blaj (după un plan întocmit la Viena, la solicitarea episcopului Inocenţiu Micu Klein; are în centru piață străjuită de clădirea barocă a catedralei mitropolitane greco-catolice şi construcţiile care au adăpostit şcolile Blajului); Gherla (oraş fondat în primii ani ai secolului XVIII după un plan prestabilit, de coloniști armeni veniți din Moldova la inițiativa și cu permisiunea Curții Imperiale de la Viena); Timişoara (oraș reconstruit în urma demolării oraşului medieval, cucerit de la armatele otomane; din această perioadă datează şi construcția canalului navigabil Bega, care dă un avânt puternic dezvoltării economice și a comerțului; orașul cunoaște o perioadă de înflorire fără precedent, ajungând să primească numele de "Mica Vienă" ca recunoaștere a importanței și frumuseții lui);

- Ample acţiuni urbanistice lăsate asupra imaginii unor oraşe. Un oraş care a beneficiat de acţiuni urbanistice la începutul secolului al XVIII-lea a fost Aradul ca centrul zonei grănicereşti. Aradul va fi considerat unul dintre cele mai renumite centre manufacturiere ale Imperiului Habsburgic, dinainte de Revoluţia de la 1848.

- Un proces de colonizare în Banat, folosind în special germani catolici - şvabi din localităţile Württenberg, Schwaben, Nassau.

25 http://www.pbase.com/bauer/art_nouveau_romania


Propuneri de obiective / destinații ce ar putea intra în cadrul itinerarelor culturale europene existente

Itinerarele Culturale Europene

Unități Administrativ Teritoriale/ Obiective Condiții de participare

1. Itinerarele culturale ale vikingilor

- Murfatlar, jud. Constanța (Ansamblu rupestru de la Basarabi)

- Jijila, sat Gărvan, jud. Tulcea (Cetatea Dinogeția)

- Ostrov, jud. Constanța (Cetatea ridicată pe insula Pacuiul lui Soare)

- comuna Nufărul, jud. Tulcea (Cetatea Proslavita)

Asociația Destination Viking este deschisă pentru a se extinde prin atragerea unor noi țări și a unor noi membri.

Pentru a deveni membru trebuie completată o aplicație online pe site-ul web al asociației (www.dva.destinationviking.com) și un formular ce va fi descărcat de pe același site web și care va fi trimis prin poștă la sediul asociației. Prin acest formular organizația / muzeul / situl își dă acordul de a se alătura asociației, de a plăti cotizația de membru și descrie în ce fel are legătură / poate contribui la acest itinerar. Cotizația anuală a membrilor asociației este de 70 euro.

2. Itinerarul cultural Vauban

- Arad - Timișoara - Oradea

Rețeaua siturilor Vauban nu mai funcționează momentan, dar se are în vedere reactivarea ei.

3. Itinerarul european al patrimoniului evreiesc

- Arad (Sinagoga Ortodoxă, în stil art nouveau) Rețea este momentan într-un moment de regândire a cadrului de funcționare. Informația va fi actualizate în momentul în care se stabilesc noile criterii privind calitatea de membru a rețelei.

4. Itinerarul cultural al Sf. Martin din Tours

- Braşov (Biserica Sf Martin, iniţial biserică romano-catolică şi a avut drept patron pe Sfântul Martin de Tours, datează din anul 1522),

- Târnăveni, jud. Mureş (biserică romano catolică, sec. XIX),

- Sânmartin, jud. Harghita (biserica romano-catolică, construită între anii 1802-1817, în stil baroc).

- Bruiu, sat Şomartin, jud. Sibiu (biserica evanghelică având hramul Sf. Martin);

Rețeaua Europeană a Centrelor Culturale Saint Martin a lăsat la latitudinea fiecărei țări modalitatea în care s-ar putea dezvolta rețeaua locală. În general, dezvoltarea rețelelor naționale s-a dezvoltat prin grupuri de voluntari. Membri în cadrul rețelei sunt ONGuri care s-au implicat în dezvoltarea rețelelor naționale sau regionale (Centre Culturale St Martin). Orice cerere de aderare trebuie să fie aprobată de Adunarea Generală a Rețelei, iar membrii odată acceptați trebuie să plătească o cotizație anuală de 100 euro.




- Sighişoara, jud. Mureș (Biserica din Deal unde se găseşte vechiul altar dominican dedicat Sf. Martin).

5. TRANSROMANICA - Itinerarele culturale dedicate patrimoniului architectural romanic european

- Cisnădioara, jud. Sibiu (biserica Sf. Mihail, sec. XIII)

- Acâș, jud. Satu Mare (Biserica Reformată-Calvină, sec. XII-XIII)

- Galații Bistriței, jud. Bistrița Năsăud (Biserica Evanghelică Herina, sec XIII)

- Cisnădie, jud. Sibiu (biserica fortificată din Cisnădie, sec. XIII)

- Sibiu (biserica evanghelică din Gușterița, sec. XIII)

- Laslea, jud. Sibiu (biserica Nou Săsesc, sec. XIII)

- Densuș, jud. Hunedoara (biserica sf. Nicolae, sec XIII)

- Geoagiu, jud. Hunedoara (biserica Rotonda, sec. XI)

- Reghin, jud. Mureș (biserica evanghelică, sec XIII-XIV)

- Uileacul Simleului, jud. Sălaj (biserica reformată, sec. XIII);

- Avrig, jud. Sibiu (biserica romanică, sec XIII); - Bunești, sat Viscri, jud. Brașov (biserica

evanghelică, sec. XII) - Axente Sever, jud. Sibiu (biserica evanghelică) - Cincu, jud. Brașov (biserica evanghelică, sec.

XIII) - Cricău, jud. Alba (biserica reformată, sec. XIII) - Teiuș, jud. Alba (biserica reformată, sec XIII-

Procedura de acceptate în cadrul Asociației TRANSROMANICA: - realizarea unei descrieri a sitului, urmând un chestionar

standard; - depunerea unei Scrisori de Intenție; - selectarea propunerilor eligibile de către Consiliul Științific

Consultativ; - prezentarea patrimoniului romanic la Adunarea Generală

TRANSROMANICA - votarea de către membrii TRANSROMANICA a aplicației

acceptate; - semnarea Statutului; - plata cotizației de membru (1.000 euro / an pentru un singur

sit sau 10.000 euro / an pentru o rețea de situri).




XV); - Streisângeorgiu, jud. Hunedoara (biserică,

sec. XII); - Homorod, jud. Brașov (biserică, sec. XIII); - Sântana de Mureș, jud. Mureș (biserică, sec.

XIII); - Ciumbrud, jud. Alba (biserică, sec. XIII); - Mănăstirea, jud. Cluj (biserică, sec. XIII); - Ocna Sibiului, jud. Sibiu (biserică, sec. XIII); - Cața, sat Drăușeni, jud. Brașov (biserică, sec.

XIII); - Toboliu, sat Cheresig, jud Bihor (turnuri –

locuință, sec XIII); - Gârbova, jud. Alba (turnuri – locuință, sec

XIII); - Feldioara, jud. Brașov (cetate, sec. XIII); - Rimetea, sat Colțești (cetate sec. XIII); - Câlnic, jud. Alba (cetate sec. XIII); - Deva, jud. Hunedoara (cetate sec. XIII).

6. Itinerarul cultural Iter Vitis

- jud. Prahova (Dealu Mare), - jud. Timiş (Recaş), - jud. Alba (Jidvei), - jud. Iaşi (Cotnari), - jud. Vrancea (Panciu - Odobeşti).

Asociația "Iter Vitis " este o asociație deschisă, ce poate primi în orice moment noi membri. Calitatea de membru în cadrul asociației este deschisă tuturor persoanelor fizice și juridice care doresc să participe la realizarea scopului său, conform procedurilor prevăzute în statutul asociației. Adeziunea se face în urma completării unei cereri standard ce poate fi descărcată de pe site-ul web al asociației (http://www.itervitis.eu/) și care este trimisă la adresa [email protected]. Calitatea de membru (ordinar, extraordinar, de onoare) intră în vigoare numai după aprobarea de către Consiliul de Administrație al asociației și după plata cotizației de membru.




Taxa de admitere este de 1000 Euro pentru fiecare operator privat și gratuit pentru asociații și autoritați.

7. Itinerarul abaţiilor cisterciene

- Cârţa, jud. Sibiu - Biertan, sat Richiș, jud. Sibiu - Cisnădioara, jud. Sibiu - Feldioara, jud. Brașov - Sânpetru, jud. Brașov - Harman, jud. Brașov - Prejmer, jud. Brașov

Pentru a deveni membru în cadrul rețelei trebuie completat un formular de aplicație (http://www.cister.net/pdf/cister-form-FR.pdf), care poate fi trimis prin e-mail sau prin poștă la sediul asociației. Solicitarea va fi evaluată de Consiliul de Administrație al asociației, care se întrunește de 3 ori pe an. Odată acceptat, noul membru va trebui să plătească taxa anuală, stabilită în funcție de numărul de vizitatori:

- 55 Euro, dacă situl are mai puțin de 5.000 vizitatori/an; - 82,5 Euro, dacă situl are între 5.000 și 10.000 vizitatori/an; - 110 Euro, dacă situl are între 10.000 și 50.000 vizitatori/an; - 165 Euro, dacă situl are mai mult de 50.000 vizitatori/an. În plus, pentru primul an ar mai trebui achiziționată placheta cu însemnele itinerarului, ce va fi afișată la intrarea în sit. Aceasta costă 75 Euro (inclusiv taxe poștale). Siturile care doresc să achiziționeze o a doua plachetă, o pot face contra unei taxe de 130 Euro (inclusiv taxe poștale). Placheta este expediată după realizarea plății.

8. Itinerarul european al cimitirelor semnificative

- Sulina, jud. Tulcea (Cimitirul Maritim); - Iași (Cimitirul Eternitatea); - Săpânța, jud. Maramureș (Cimitirul Vesel); - Cluj Napoca (Cimitirul Central (Házsongárd)).

Procedura de acceptare în cadrul Asociației Cimitirelor Semnificative din Europa (ASCE): 1. Recunoașterea cimitirului ca semnificativ (de menționat că doar instituția / organizația care administrează cimitirul poate propune un cimitir pentru a deveni semnificativ).

- completarea unui formular de aplicație ce poate fi descărcat de pe site-ul web al asociației http://www.significantcemeteries.org/ și trimiterea acestuia




Secretariatului; - verificarea formularului completat de către Secretariatul asociației; - decizia Comitetului de Direcție (se întrunește de două ori pe an – în martie și septembrie). - primirea însemnelor de recunoaștere a asociației.

Un membru al asociației trebuie să știe că pentru a beneficia de această recunoaștere trebuie să participe la activități și proiecte comune. După 5 ani este realizată reevaluarea obiectivului. 2. După ce cimitirul este recunoscut ca semnificativ, pentru a fi introdus în cadrul rutei se va complete un formular de adeziune (descărcat, de asemenea, de pe site-ul web al asociației), care va fi trimis la adresa de mail [email protected] împreună cu alte materiale cerute în cadrul formularului de adeziune. 3. Plata unei taxe anuale, formate dintr-o taxă obligatorie de 300 euro și o taxă opțională de 300 euro (aceasta din urmă oferă posibilitatea unei promovări suplimentare, precum și posibilitatea participării în cadrul unor proiecte comune ale asociației).

9. Itinerarele culturale dedicate artei rupestre preistorice

- Câmpani, jud Bihor (Peștera Coliboaia) - Letca, jud Sălaj (Peștera Cuciulat) - Coronini, jud. Caraș Severin (Peștera Gaura

Chindiei II) - Muzeul Evoluţiei Omului şi al Tehnologiei în

Paleolitic de la Târgoviște (jud. Dâmbovița) - există o reconstituire a picturilor peșterii Cuciulat

Pot fi membri ai rețelei instituții publice și private care sunt implicate total sau parțial în managementul siturilor accesibile publicului. Nivelul taxei de acces în rețea este momentan 4000 Euro dar va fi diminuată la Adunarea Generală din 25.11.2014. De asemenea, grila privind cotizația anuală va fi refăcută la AG și nivelul plătit de un membru va fi în jur de 200 - 400 Euro în funcție de importanța obiectivului.

10. Itinerarul european al stațiunilor balneare cu

- Geoagiu, jud. Hunedoara (stațiunea Geoagiu Băi);

Pentru a face parte din cadrul Asociației Orașelor Termale Istorice din Europa (EHTTA), un oraș termal ar trebui să




tradiție - Băile Herculane, jud. Caraș Severin - Borsec, jud Harghita - Ocna Sibiului, jud. Sibiu - Buziaş, jud. Timiș - Călimăneşti Căciulata, jud. Vâlcea.

întrunească în primul rând o serie de criterii: - să fie un oraș termal istoric, care să dateze de cel puțin din

secolul XIX; - să dețină facilități pentru utilizarea apei minerale (ex. centru

termal spa, centru wellness). Existența doar a unui centru de îmbuteliere a apelor minerale nu este un criteriu de eligibilitate

- să dețină un patrimoniu arhitectural de înaltă calitate datând cel puțin din secolul XIX și să dețină un complex de clădiri ce au legătură cu hidroterapia, clasificate ca monumente istorice.

- să aibă tradiție în organizarea unor evenimente și programe artistice și să dețină infrastructura de suport necesară (teatru, casino, sală de concerte, foișor etc);

- să ofere o gamă largă de posibilități de cazare de calitate (hoteluri de la 3 la 5 stele) și să aibă un număr semnificativ de camere disponibile pentru turiștii sosiți pentru spa, dar și pentru alte categorii de vizitatori.

După ce s-a asigurat că îndeplinește criteriile, se completează un formular de aplicație (descărcat de pe site-ul web al asociației http://www.ehtta.eu), care va fi trimis Secretariatului asociației. Cererile vor fi analizate de către Comitetul Tehnic, care va formula o opinie cu privire la orașul candidat, dacă merită sau nu să devină membru al asociației. Decizia finală privind orice nou membru este luată de către Consiliul Membrilor Fondatori ai asociației, iar decizia lor este definitivă. După acceptare, orașul are datoria de a plăti o taxă anuală de 3.000 de euro.

11.Itinerarul cultural european al ceramicii

- Horezu, jud. Vâlcea; - Corund, jud. Harghita; - Marginea, jud. Suceava;

Calitatea de membru a asociației UNIC (Urban Network for Inovation in Ceramics) este deschisă pentru autoritățile publice locale sau pentru organismele care reprezintă interesele acestora.




- Rădăuţi, jud. Suceava; - Baia Mare; - Miercurea Ciuc; - Vlădeşti, jud.Vâlcea; - Biniş, jud. Caraş Severin; - Săcel, jud. Maramureş; - Vama, jud. Satu Mare.

Pentru a putea face parte din această asociație, aplicanții trebuie: să își exprime voința de a se alătura rețelei prin completarea unui

formular de aplicație, formular în care va fi prezentată destinația și tradiția acesteia legată de ceramică;

să dețină un background clar în domeniul ceramicii și să îl promoveze în mai multe domenii (turism, cultură, inovare etc.);

să achite taxa de membru stabilită de Adunarea Generală (2500 € pentru anul 2015)

Prioritate pentru a intra în cadrul asociației au autoritățile publice locale individuale, deoarece respectivul partener ar trebui să aibă o legătură profundă cu un teritoriu și tradițiile ceramice.

12. Itinerarul cultural ATRIUM

- București (Sala Palatului, Complexul Expozițional ROMEXPO, Clădirea Operei Române, Parcul Tineretului în București)

- Craiova (central civic, Clădirea Teatrului Național Marin Sorescu)

- Brașov (Clădirea Teatrului Dramatic); - Botoșani (Clădirea Prefecturii din Botoșani) - Buzău (centrul civic) - Ploieşti (centrul civic) - Focşani (centrul civic) - Tulcea (centrul civic) - Baia Mare (centrul civic)

Autoritățile care doresc să introducă un nou obiectiv în cadrul itinerarului trebuie să completeze un dosar care să conțină:

- o scrisoare de aplicație; - actul instituțional oficial al aplicantului, prin care își

declară dorința de a se alătura asociației; - un formular standard de aplicație (se completează câte

unu pentru fiecare obiectiv, chiar dacă o localitate aplică pentru mai multe obiective);

- un proiect pentru dezvoltarea locală a rutei, care să demonstreze contribuția la dezvoltarea rutei transnaționale. Acest proiect ar trebui să includă documentare științifică cu privire la patrimoniu arhitectural propus, programe și inițiative locale ce vizează promovarea și creșterea vizibilității rutei, implicarea stakeholderilor locali etc.

- o listă a bibliografiei de specialitate pe tema rutei, relevantă pentru țara aplicantului. Vor fi incluse centrele de cercetare și experții interesați de această temă;

- o copie a cărții de identitate a reprezentantului legal din partea aplicantului.




Etapele procesului de evaluare: 1. Dosarul va fi trimis Comitetului Științific al Asociației, care poate solicita informații suplimentare aplicantului. Comitetul Științific va formula o opinie pe care o va transmite Consiliului de Conducere. 2. În cazul unui răspuns pozitiv din partea Comitetului Științific al Asociației , se mai solicită:

- actul instituțional al aplicantului prin care acesta aprobă statutul asociației și prin care își dă acordul privind taxa de membru;

- Carta asociației ATRIUM semnată de reprezentatntul legal al aplicantului.

3. După transmiterea tuturor documentelor solicitate, dosarul va fi analizat de Consiliul de Conducere și urmează a fi aprobat în cadrul Adunării Generale a Asociației ATRIUM. După aprobare Adunării Generale vom mai fi solicitate informații suplimentare cu privire la patrimoniul propus, pe baza unui template ad-hoc. La admitere, taxa de membru trebuie să fie plătită în termen de 90 de zile fiind calculată în funcție de mărimea orașului/arealului aplicant, astfel:

- 500 euro – orașe cu până în 7.500 locuitori; - 1.000 euro – orașe între 7.501 și 11.000 locuitori; - 1.500 euro – orașe între 11.001 și 30.000 locuitori; - 2.000 euro – orașe între 30.001 și 100.000 locuitori; - 2.500 euro – orașe între 100.001 și 500.000 locuitori; - 3.000 euro – orașe peste 500.001 locuitori.

Aceste valori vor fi corectate cu Indicele Prețurilor de Consum al ONU.

13. Itinerarul Art Nouveau

- Timișoara - Cluj Napoca

Pentru a deveni membru activ în cadrul asociației Réseau Art Nouveau Network trebuie parcurse următoarele etape:




- Miercurea Ciuc - Arad - Gheorghieni - Deva - Satu Mare - Târgu Mureș

- instituția interesată (oraș, regiune, institut de planificare urbană, muzeu, asociație etc.) trebuie să intre în contact cu secretariatul asociației și să ofere informații în legătură cu patrimoniul Art Nouveau;

- în cazul în care cererea instituției este relevantă, biroul de coordonare al asociației va solicita completarea unui formular de aplicație standard, în care sunt oferite informații detaliate legate de patrimoniul Art Nouveau al destinației;

- Comitetul Științific al asociației va analiza acest document și va formula opinia sa în legătură cu relevanța științifică (numărul de clădiri și obiecte, starea patrimoniului etc.).

- în cazul în care Comitetul Științific va formula un punct de vedere pozitiv, candidatura va intra pe ordinea de zi a următoarei Adunări Generale a asociației (pentru aceasta aplicația trebuie să fie trimisă cu cel puțin o lună înainte de următoarea Adunare Generală).

- Instituția aplicantă va face o prezentare Power Point în care să fie prezentat patrimoniul Art Nouveau al orașului, iar membrii activi ai Adunării Generale pot vota dacă instituția se poate asocia la rețea sau nu (majoritate simplă).

- După acceptare, orașul are datoria de a plăti o cotizație anuală de 2.000 de euro.

14. Itinerarul Via Habsburg

- Timişoara - Blaj - Gherla - Arad - Alba Iulia

Condiția principală este ca situl care dorește aderarea la rețea să aibă o legatură culturală cu perioada familiei Habsburg și să fie o atracție turistică funcțională. Calitatea de membru se dobândește prin acceptul Adunarii Generale a membrilor rețelei și presupune plata unei taxe de 300 Euro pe an.


91

B) Participarea la itinerarele aflate în curs de dezvoltare

1. Ruta ÎMPĂRAŢILOR ROMANI. Autoritatea Națională pentru Turism derulează, alături

de parteneri din Serbia, Bulgaria şi Croaţia, proiectul Rute culturale în zona inferioară şi de mijloc a Dunării, proiect în cadrul căruia sunt dezvoltate două rute culturale: Ruta dunăreană a vinului (a fost menționată mai sus; se încearcă a fi integrată în Itinerarul cultural Iter Vitis) şi Ruta împăraţilor romani.

Ruta împăraților romani include vizite la obiective cu rezonanţă istorică, situate de-a lungul unor foste drumuri ale Imperiului Roman. Itinerarul cuprinde drumuri romane, apeducte şi amfiteatre din Serbia, Croaţia, România și Bulgaria. În România au fost propuse inițial 13 situri arheologice din perioada romană din care au fost selectate cinci: Castrul Roman din Alba Iulia, Galeriile Romane din Roşia Montană, Cetatea Sarmizegetusa - Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica şi cetăţile Histria şi Adamclisi. Pasul următor este certificarea de către Consiliul Europei a Rutei împăraților romani ca rută culturală europeană.26

2. ROMA ROUTE – Ruta culturii și patrimoniului romilor are la bază un proiect finanțat

prin Programul Culture al Uniunii Europene, realizat de parteneri din 5 țări europene (Germania, Grecia, Slovenia, România și Marea Britanie). Proiectul își propune să încurajeze dialogul intercultural între romi și non-romi și să promoveze patrimoniului cultural al romilor din Europa.27

Proiectul se dorește să reprezinte bază pentru depunerea aplicației pentru certificarea Roma Route ca itinerar cultural al Consiliului Europei.

Obiectivul acestui itinerar este de a crește cunoștințele europenilor cu privire la istoria, cultura, valorile și stilul de viață al romilor, pentru a încuraja contribuția romilor la viața culturală și diversitatea Europei și în final să contribuie la formarea unei imagini pozitive a romilor.

Pentru a realiza acest lucru, itinerarul cultural se va dezvolta pentru început ca o rețea de organizații (asociații, muzee, centre culturale și de documentare, instituții de artă și educație, festivaluri etc;), care lucrează impreună pentru a dezvolta un set comun de activități.

În cadrul celei de-a doua etape vor fi evaluate o serie de trasee turistice în diferite orașe și teritorii din Europa, care ar permite vizitatorilor să dobândească o înțelegere mai aprofundată a culturii rome.

Partener din România în cadrul proiectului este Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural – Filiala Maramureș, iar primul obiectiv din România ce va fi introdus în cadrul acestui itinerear este Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş. Muzeul va aduce în cadrul acestui itinerar experiența sa cu privire la activitățile de învățământ cu comunitățile locale de romi. Muzeul va organiza ateliere și tabere de vară pentru a aduce împreună copii romi și non romi din zonă.

3. Ruta Sǎrii – sunt mai multe rute deja dezvoltate din zona Mǎrii Baltice cǎtre Marea

Mediteranǎ şi cǎtre vestul Europei; deocamdatǎ aceastǎ reṭea nu este certificatǎ dar actorii sunt foarte activi şi cât de curând se va depune dosarul de certificare. România ar putea intra în reṭea cu câteva obiective importante: Turda, Cacica, Praid, Slǎnic Prahova, Ocna Sibiului, Bazna, Băile Figa. De menționat că la Slănic Prahova există un mic muzeu al sării, la Cacica se intenționează amenajarea unui muzeu al sării pentru toată zona. De asemenea, de mare interes sunt și descoperirile arheologice făcute de Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni la Băile Figa, unde se intenționează realizarea unei amenajări muzeistice.28

26 http://turism.gov.ro/rute-culturale-in-zona-inferioara-si-de-mijloc-a-dunarii/ 27 http://www.romaroutes.eu/ 28 http://www.mncr.ro/cercetari+arheologie+baile%20figa+situl%20de%20la%20beclean%20%20%20baile%20figa%20%20jud%20%20 bistrita%20%20%20nasaud.html


92

4. Drumul de pelerinaj Sf Maria – este o rutǎ dezvoltatǎ deja ȋn Ungaria, Austria, Slovacia,

Cehia, Polonia si Bosnia care urmǎreşte drumurile de pelerinaj cǎtre lǎcaşe de cult cu harmul Sf. Maria; ȋn România ruta este activǎ ȋn special pentru bisericile de la Şumuleu Ciuc şi Radna fiind câteva initiative de a include şi alte obiective (Mânǎstirea Nicula, Mânǎstirea Putna şi biserica de la Cacica).

C) Inițierea de noi rute culturale

1. Ruta Transhumanṭei – este un proiect demarat in 2014 de Asociaṭia Judeṭeană de Turism Sibiu pentru zona Mărginimii Sibiului. Va fi realizat un parteneriat cu regiuni similare din Franṭa (Provence, Corsica), Italia, Serbia şi Cehia. In România această rută ar putea cuprinde mare parte din lanṭul carpatic.

2. Ruta Bisericilor Fortificate – Transilvania deṭine un bogat patrimoniu cultural și un

potenṭial turistic nevalorificat: bisericile fortificate. Acestea, reprezentând toate ipostazele importante ale acestui fenomen arhitectural european, constituie nu doar stadiul final sau o varietate a acestuia, ci si capodopere ale arhitecturii, graṭie modului în care au reunit și adaptat cele mai complexe și elaborate forme ale epocii. România poate iniṭia crearea unui parteneriat pe această temă cu ṭări precum Franṭa, Germania, Austria s.a.


93

CAPITOLUL IV

MĂSURI CONCRETE PENTRU DEZVOLTAREA ITINERARELOR CULTURALE ÎN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 2015-2019

Pe baza informațiilor prezentate anterior, se recomandă implementarea următoarelor măsuri

concrete de către Autoritatea Națională pentru Turism (ANT) pentru perioada 2015 – 2019: Anul 2015 M1) Organizarea de sesiuni de informare pentru actorii privați și autoritățile publice interesate să

fie incluse pe Ruta Ceramicii, Ruta Orașelor Termale, Ruta Transhumanței și Ruta Abațiilor Cisterciene. Aceste sesiuni pot fi organizate împreună cu Institutul European pentru Itinerare Culturale.

M2) Facilitarea organizării de întâlniri și vizite de studiu între proprietarii și administratorii de

situri din România interesați de accesul în anumite rețele europene și coordonatorii acestor rețele. M3) Participarea ANT împreună cu organizații/instituții din România în proiecte europene de

dezvoltare a rutelor culturale. Anul 2016 M1) Sesiuni de informare pentru actorii privați și autoritățile publice interesate să fie incluse pe

Ruta Vauban, Transromanica, Ruta Sării și Drumul de pelerinaj Sf Maria. Aceste sesiuni pot fi organizate împreună cu Institutul European pentru Itinerare Culturale.



dezvoltare a rutelor culturale. M4) Monitorizarea inițiativelor demarate în anul anterior. M5) Susținerea promovării itinerarelor culturale din România prin elaborarea de broșuri și

participarea la târgurile de turism din România și din exterior. Anul 2017 M1) Sesiuni de informare pentru actorii privați și autoritățile publice interesate să fie incluse pe

Ruta Patrimoniului Evreiesc, Itinerarul ATRIUM, Ruta Cimitirelor Semnificative și Ruta Sf. Martin din Tours. Aceste sesiuni pot fi organizate împreună cu Institutul European pentru Itinerare Culturale.


situri din România interesați de accesul în anumite rețele europene și coordonatorii acestor retele. M3) Participarea ANT impreună cu organizații/instituții din România în proiecte europene de

dezvoltare a rutelor culturale. M4) Monitorizarea inițiativelor demarate în anii anteriori.


94

M5) Susținerea promovării itinerarelor culturale din România prin elaborarea de broșuri și

participarea la târgurile de turism din România și din exterior. M6) Formarea unui Consiliu Consultativ al itinerarelor culturale din România. Anul 2018 M1) Sesiuni de informare pentru actorii privați și autoritățile publice interesate să fie incluse pe

Itinerarul Art Nouveau, Itinerarul Via Habsburg, Ruta Bisericilor Fortificate și Itinerarele culturale dedicate artei rupestre preistorice. Aceste sesiuni pot fi organizate impreună cu Institutul European pentru Itinerare Culturale.

M2) Facilitarea organizării de întâlniri si vizite de studiu intre proprietarii si administratorii de

situri din Romania interesati de accesul in anumite retele europene si coordonatorii acestor retele. M3) Participarea ANT impreuna cu organizatii/institutii din Romania in proiecte europene de

dezvoltare a rutelor culturale. M4) Monitorizarea initivelor demarate in anii anteriori. M5) Sustinerea promovarii itinerarelor culturale din Romania prin elaborarea de brosuri si

participarea la targurile de turism din Romania si din exterior. Anul 2019 M1) Realizarea unui studiu de impact privind contribuția itinerarelor culturale la dezvoltarea

turismului românesc și economiei locale și oportunitatile pentru perioada 2020 - 2024. M2) Facilitarea organizării de întâlniri și vizite de studiu între proprietarii și administratorii de


dezvoltare a rutelor culturale. M4) Monitorizarea inițiativelor demarate în anii anteriori. M5) Susținerea promovării itinerarelor culturale din România prin elaborarea de broșuri și

participarea la târgurile de turism din România și din străinătate.


95

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Agrigoroaiei V. (2004), Vikingi sau ruşi. Noi cercetări asupra complexului Basarabi-Murfatlar, Romanian Journal of Archaeology, WEB magazine

Bota I.M. (1994), Istoria Bisericii universale şi a Bisericii româneşti de la origini până în zilele noastre, Casa de Editură Viaţa Creştină, Cluj-Napoca

Drăguț V. (1976), Dicționar enciclopedic de artă medievală românească, Ed. Științifică și Enciclopedică, București

Egberts L., Bosma K. (2014), Companion to European Heritage Revivals, Springer Open

Ekambo J.C, Kiyindou A., Miyouna L.R, (2009) Communication et dynamiques de globalisation culturelle, Editura Hartmattan

Giurescu D. (1994), Distrugerea trecutului României, Editura Museion, Bucureşti

Pricăjan A. (1999) Din trecutul balnear al României, Editura Ştiinţifică, Bucureşti

*** http://www.international.icomos.org/charters/culturalroutes_e.pdf (Carta ICOMOS privind Itinerarele Culturale (Quebec, 2008))

*** Rezoluţia nr. 53/2010 de instituire a unui Acord parţial extins privind itinerarele culturale

*** http://conventions.coe.int/Treaty/FR/PartialAgr/Html/CulturalRoutesStatute.htm (Statutul APE)

*** http://certess.culture-routes.lu/

*** http://www.coe.int

*** http://www.culture-routes.lu

*** http://whc.unesco.org/

*** http://www.via-regia.org

*** http://www.saintmartindetours.eu

*** http://www.heinrich-schickhardt-kulturstrasse.de

*** www.hanse.org

*** http://www.destinationviking.com/

*** http://www.viefrancigene.org/

*** www.mozartways.com

*** http://www.rottadeifenici.it/

*** www.jewisheritage.org

*** http://www.clunypedia.com/

*** http://www.sitesclunisiens.org

*** www.olivetreeroute.gr


96

*** http://www.tastingeurope.com/routes/olive-tree-routes

*** http://www.transromanica.com

*** http://www.itervitis.eu/

*** http://cemeteriesroute.eu

*** http://www.bellu.ro/

*** http://www.prehistour.eu

*** http://www.ehtta.eu/

*** http://pilegrimsleden.no

*** www.reseaucasadeen.eu *** http://www.viaceram.eu

*** http://www.megalithicroutes.eu/

*** www.surlespasdeshuguenots.eu

*** http://www.artnouveau-net.eu

*** http://theplanetonline.org

*** http://www.atrium-see.eu

*** http://www.romaroutes.eu/

*** http://www.viasanctimartini.eu/cultural-database

*** http://urbact.eu

*** http://www.sibiu-turism.ro

*** http://www.speotimis.ro/dictionar-speologic/picturi-rupestre.html

*** http://turism.gov.ro/rute-culturale-in-zona-inferioara-si-de-mijloc-a-dunarii/

*** https://wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?id=2143643&Site=COE

*** http://istoriesinumismatica.com/tag/ordinul-cistercian/pg.2

*** http://www.wanderland.ch/en/routes/etappe-01254.html

*** http://www.jewish-romania.ro/proiecte.php/valorificare

*** http://www.ducu.de/divtc04.htm

*** http://www.pbase.com/bauer/art_nouveau_romania

*** http://istoriabanatului.wordpress.com/2010/01/24/mircea-rusnac-hunedoara-sora-resitei/

*** http://art-historia.blogspot.ro/2008/12/cariera-de-creta-de-la-basarabi.html

*** http://valuriledunarii.blogspot.ro/2011/06/despre-vikingi.html

*** adevarul.ro/cultura/istorie/exclusiv-marea-cetate-romano-bizantina-dinogetia-ingropata-buruieni-

1_50ba027c7c42d5a663af9b4b/index.html

studiu pentru dezvoltarea rutelor culturale europene în românia

Documents

Transcript of studiu pentru dezvoltarea rutelor culturale europene în românia