Studiu: Nevoi specifice ale grupurilor vulnerabile, regiunile S-E, S, B-I și Centru

“Experienţă pentru eficienţă – Parteneriat regional pentru servicii ocupaţionale de calitate”, ID 141973 http://orientaresicalificare.ceds.ro/

PROIECT COFINANȚAT DIN FONDUL SOCIAL EUROPEAN PRIN PROGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE 2007-2013 “INVESTEȘTE ÎN OAMENI!”

PARTENERI 1

Nevoi specifice ale grupurilor vulnerabile

în regiunile Sud‐Est, Sud Muntenia,

București‐Ilfov și Centru



PARTENERI 2

Cuprins

I. DESCRIEREA PROIECTULUI.......................................................................................................................... 2

II. INCLUZIUNE SOCIALĂ.................................................................................................................................. 3

III. GRUPURI VULNERABILE .............................................................................................................................. 5

IV. NEVOI SPECIFICE ALE GRUPURILOR VULNERABILE..................................................................................... 7

4.1 PERSOANE CU DIZABILITĂȚI ............................................................................................................................. 7

4.2 PERSOANE DE ETNIE ROMA........................................................................................................................... 11

4.3 TINERI POST‐INSTITUȚIONALIZAȚI................................................................................................................... 15

4.4 FEMEI ....................................................................................................................................................... 16

4.5 ȘOMERI PESTE 45 DE ANI ............................................................................................................................. 17

4.6 VÂRSTNICI ................................................................................................................................................. 18

BIBLIOGRAFIE..................................................................................................................................................... 22

Lista tabelelor

TABELUL 1. PROCENTUL DE POPULATIE EXPUSA RISCULUI DE SARACIE SAU EXCLUZIUNE SOCIALA, 2008 – 2013 6 TABELUL 2. PERSOANELE CU DIZABILITĂȚI ÎN REGIUNILE SUD EST, SUD MUNTENIA, CENTRU ȘI BUCUREȘTI ILFOV, 2014 9 TABELUL 3. POPULAȚIA ROMA ÎN REGIUNILE SUD EST, SUD MUNTENIA, CENTRU ȘI BUCUREȘTI ILFOV 12 TABELUL 4. EVOLUȚIA NUMĂRULUI DE PENSIONARI DIN REGIUNILE SUD EST, SUD MUNTENIA, CENTRU ȘI BUCUREȘTI ILFOV ÎN PERIOADA 2007

– 2014 20

I. Descrierea proiectului

Proiectul ”Experientă pentru eficiență‐ Parteneriat regional pentru servicii ocupaționale de

calitate”, ID 141973, având ca beneficiar Asociatia Centrul pentru Educatie si Dezvoltare Sociala –

CEDS, în parteneriat cu Municipiul Alba Iulia, Urbasofia și ERFAP LAZIO, și‐a propus facilitarea

accesului la ocupare pentru persoanele aparținând grupurilor vulnerabile din regiunile Sud Est,

Sud Muntenia, București Ilfov și Centru, prin dezvoltarea și implementarea de măsuri active de

ocupare durabilă (servicii speciale de consiliere şi orientare și programe individualizate de formare

profesională, inclusiv calificare și recalificare), prin promovarea acceptării grupurilor vulnerabile,



PARTENERI 3

printr‐un comportament pentru un stil de viaţă sănătos fără disfuncţii sociale și prin transfer de

bună practică.

Una dintre activitățile proiectului o reprezintă creșterea gradului de informare al actorilor

interesați (precum personal al agenţiilor publice/private care furnizează servicii sociale şi de

ocupare grupurilor vulnerabile, al administraţiei publice locale, al Centrelor de Incluziune Socială și

manageri) privind nevoile specifice grupurilor vulnerabile în cele patru regiuni ale proiectului ‐ Sud

Est, Sud Muntenia, București Ilfov și Centru.

Activitatea 8.3 a presupus elaborare studiu/cercetare privind nevoile specifice ale diferitelor

grupuri vulnerabile în domenii precum: noi forme şi condiţii de reabilitare profesională şi metode

de lucru cu persoanele vulnerabile etc.

II. Incluziune socială

Incluziunea socială constituie unul dintre obiectivele principale ale Uniunii Europene începând cu

Summitul de la Lisabona din 2000, fiind inclus și în Strategia Lisabona care a guvernat politica

socială europeană în perioada 2000‐2010. Concluziile Consiliului European de la Lisabona în

domeniul politicii sociale au fost cuprinse în Agenda Socială Europeană care constituie un program

de acțiune ce stabilește prioritățile în acest domeniu până în 2005: creșterea gradului de ocupare

al forţei de muncă, îmbunătățirea calității muncii, îmbunătăţirea calităţii politicii sociale și

promovarea calităţii în relaţiile industriale. Printre măsurile ce vizau îmbunătășirea calității

politicilor socialese numărau: modernizarea şi îmbunătăţirea protecţiei sociale, promovarea

incluziunii sociale, promovarea egalităţii de gen și întărirea drepturilor fundamentale şi

combaterea discriminării (http://eur‐lex.europa.eu/legal‐

content/EN/TXT/?uri=celex:52000DC0379).

Conceptul utilizat în documentele publice înainte de formalizarea celui de incluziune socială, a fost

cel de excluziune socială. Acesta a apărut în discursul public în anii 80 în perioada mandatelor

Comisiei Delors (Arpinte et. Al., 2008), fiind apoi utilizat de majoritatea factorilor politici pentru a

descrie diversele grupuri afectate de diferite probleme sociale cum ar șomajul, marginalizarea,

dificultăți de integrare ale imigranților etc.

Excluziunea socială constituie ”o situaţie de eşec a realizării depline a drepturilor cetăţeneşti” care

are cauze structurale de natură socioeconomică (de exemplu criza economică sau mediul social în



PARTENERI 4

care trăiește individul), dar şi cauze de natură individual (cum ar invaliditatea sau alte problem de

sănătate) (Preda, 2002: 328). Conceptul de excluziune socială este multidimensional, fiind puternic

corelat cu cel de calitatea vieții, și include aspecte precum lipsa ocupării, a resurselor materiale,

accesul deficitar la educație, servicii medicale sau alte servicii publice, locuire precară sau

participare socială scăzută.

Spre deosebire de conceptul de sărăcie, cel de excluziune socială este mai larg și include nu doar

lipsa resurselor materiale, ci și incapacitatea de individului de a se integra activ prin participarea la

diverse aspect ale vieții societății în care trăiește. Sărăcia este conceptul static ce descrie o situație

în care se află individul la un moment dat și se referă la un deficit în asigurarea resurselor material

(venituri). Excluziunea socială este un concept dinamic care se referă la un proces ce vizează mai

multe aspecte ale calității vieții, inclusiv un deficit de participare la viața socială. Termenii de

sărăcie și excluziune socială sunt folosiți împreună pentru a descrie diverse situații sau indivizi.

Există o seri de abordări ale excluziunii sociale (Levitas, 2005):

• Abordarea redistributivă – sărăcia este principala cauză a excluziunii

• Abordarea clasei inferioare – comportamentul celor săraci este cauza și nu structura

economico‐socială

• Abordarea integrării sociale – incluziunea se obține prin integrarea pe piața muncii și în

societate

După apariția Agendei Sociale Europene (2000), termenul preferat în discursul public este cel de

incluziune socială care ”reprezintă ansamblul de măsuri şi acţiuni multidimensionale din domeniile

protecţiei sociale, ocupării forţei de muncă, locuirii, educaţiei, sănătăţii, informării‐comunicării,

mobilităţii, securităţii, justiţiei şi culturii, destinate combaterii excluziunii sociale şi asigurării

participării active a persoanelor la toate aspectele economice, sociale, culturale şi politice ale

societăţii”. (conform art. 6 lit. cc) din Legea nr. 292/2011 ‐ Legea asistenţei sociale)

La nivelul Uniunii Europene, incluziunea socială este procesul prin care persoanele aflate în

situație de risc de sărăcie sau excluziune socială au acces la diverse oportunități și resurse

necesare pentru participarea la viața economică, socială și culturală care să le asigure un standard

de viață considerat normal în societatea în care trăiesc. (Di Nardo et al., 2010)



PARTENERI 5

Incluziunea activă presupune creșterea capacității indivizilor de a participa la viața socială, inclusiv

obținerea unui loc de muncă. Incluziunea activă include ca și acțiuni principale:

Oferirea de suport material alături de sprijinul pentru găsirea unui loc de muncă

Crearea unei piețe a muncii incluzive

Acces la servicii de calitate.

Principalele provocări ale incluziunii sociale active le constituie:

Sărăcia

Excluziune socială

Sărăcia angajaților (In‐work poverty)

Segmentarea pieței muncii

Șomajul de lungă durată

Inegalități de gen/discriminarea

III. Grupuri vulnerabile

Conform Legii asistenței sociale ”grupul vulnerabil desemnează persoane sau familii care sunt în

risc de a‐şi pierde capacitatea de satisfacere a nevoilor zilnice de trai din cauza unor situaţii de

boală, dizabilitate, sărăcie, dependenţă de droguri sau de alcool ori a altor situaţii care conduc la

vulnerabilitate economică şi social”. (conform art. 6 , lit. p) din Legea nr. 292/2011 ‐ Legea

asistenţei sociale)

Conform Strategiei naţionale privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei (2014‐2020)

principalele grupuri vulnerabile din România sunt: persoanele sărace, copiii și tinerii lipsiți de

îngrijire și sprijin parental, persoanele vârstnice singure sau dependente, romii, persoanele cu

dizabilităţi și persoanele care trăiesc în comunități marginalizate.

Populaţie expusă riscului de sărăcie și excluziune socială (AROPE) este principalul indicator agregat

de măsurare al excluziunii sociale și sărăciei utilizat la nivel european, fiind alcătuit din trei

indicatori:



PARTENERI 6

Procentul de populaţie expusă riscului de sărăcie relativă după transferuri sociale

(AROP)

Procentul de persoane care trăiesc în gospodării cu o intensitate a muncii foarte

scăzută

Persoanele definite ca fiind afectate de deprivare materială severă.

În România analiza datelor EUROSTAT din 2013 indică faptul că, 40,4 % din populație era expusă

riscului de sărăcie și excluziune socială. Evoluția acestui indicator în perioada 2008‐2013, arată că

o scădere ușoară cu 4 % a riscului de sărăcie și excluziune socială. Procentul persoanelor afectate

de deprivare materială severă a scăzut în perioada 2008‐2013 de la 32,9% la 28,5%, iar al celor

care răiesc în gospodării cu o intensitate a muncii foarte scăzută a coborât de la 8,3% la 6,4%.

(Tabelul 1).

2008 2009 2010 2011 2012 2013

Persoane expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială

44,2% 43,1% 41,4% 40,3% 41,7% 40,4%

Persoane expuse riscului de sărăcie după transferuri sociale

23,4% 22,4% 21,1% 22,2% 22,6% 22,4%

Persoane afectate de deprivare materială severă 32,9% 32,2% 31% 29,4% 29,9% 28,5%

Persoane care trăiesc în gospodării cu o intensitate a muncii foarte scăzută, după vârstă şi sex (populația cu vârste între 0 şi 59 de ani)

8,3% 7,7% 6,9% 6,7% 7,4% 6,4%

Tabelul 1. Procentul de populaţie expusă riscului de sărăcie sau excluziune socială, 2008 – 2013

Sursa: Strategia naţională privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei (2014‐2020)

Raportul Băncii Mondiale ”Portraits of Labor Market Exclusion” (2014) finanțat de Comisia

Europeană, bazat pe analiza datelor EU‐SILC, indică faptul că persoanele afate în afara pieței

muncii în România anului 2011 erau în număr de 4.093.906 grupate în opt categorii cu nevoi și

potential diferit de integrare pe piața muncii: pensionari (24%), persoane pensionate anticipat

(24%), mamele din mediul rural cu nivel educațional scăzut și fără experiență profesională (19%),

nevestele de vârstă mijlocie, inactive (15%), tinerii singuri, educați și aflați în șomaj de lungă



PARTENERI 7

durată (7%), persoanele de vârstă activă aflate în șomaj de lungă durată (5%), persoanele de

vârstă activă intrate recent în șomaj (3%) și persoanele din mediul rural cu dizabilități și nivel

educațional scăzut (3‐5%). (Sundaram et. al, 2014).

IV. Nevoi specifice ale grupurilor vulnerabile

Studiu privind nevoile specifice ale diferitelor grupuri vulnerabile în domenii precum: noi forme şi

condiţii de reabilitare profesională şi metode de lucru cu persoanele vulnerabile etc a utilizat un

mix de metode de cercetare care să permită culegerea unor date relevante. Scopul utilizării

acestui mix de metode de cercetare l‐a constituit realizarea unei imagini comprehensive asupra

nevoilor grupurilor relevante din cele patru regiuni Sud Est, Sud Muntenia, București Ilfov și

Centru. Metodologia de lucru a fost de tip participativ, în stabilirea nevoilor diverselor grupuri

vulnerabile fiind implicați diverși actori interesați ‐ personal al agenţiilor publice/private care

furnizează servicii sociale şi de ocupare grupurilor vulnerabile, al administraţiei publice locale, al

Centrelor de Incluziune Socială și manageri – participanți la workshopurile organizate în fiecare

regiune de intervenție a proiectului.

4.1 Persoane cu dizabilități

La finalul anului 2014, în România existau 737.885 persoane cu dizabilități din care 59.775 copii și

678.110 adulți, conform datelor Direcției Protecția Persoanelor cu Dizabilități din cadrul

Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice (MMFPSPV, 2015). În cele

patru regiuni de implementare ale proiectului, numărul persoanelor cu dizabilități a fost de

367.518, din care 90.342 în regiunea Sud Est, 123.441 în regiunea Sud Muntenia, 83.708 în

regiunea Centru și 70.027 în București Ilfov. Dintre aceste persoane 27.265 sunt copii și 340.253

adulți, iar un număr de 16.888 (5% din numărul adulților cu handicap) de persoane sunt integrate

pe piața muncii. (Tabelul 2) Așa cum se poate observa din Tabelul 2, proporția persoanelor cu

dizabilități integrate pe piața muncii este foarte scăzută la nivelul celor patru regiuni de

implementare ale proiectului, iar diferențele intraregionale sunt destul de însemnate. Astfel în

regiunea Centru, județul Sibiu are 7,4% dintre adulții cu dizabilități angajații, în timp Mureș are

1.4%; în Sud Muntenia, în Prahova avem 5,2%, iar în Călărași – 2,3%.



PARTENERI 8

Regiune/județ Total 2014 Copii Adulti Persoane angajate Proporția

presoanelor angajate

din total adulți cu

dizabilități %

Sud Est 90342 6865 83477 3035 3.6

Braila 11259 798 10461 295 2.8

Buzau 16630 1534 15096 473 3.1

Constanta 20026 1613 18413 921 5.0

Galati 12986 1265 11721 417 3.6

Tulcea 10293 495 9798 407 4.2

Vrancea 19148 1160 17988 522 2.9

Sud Muntenia 123441 8614 114827 4707 4.1

Arges 29268 1703 27925 1286 4.6

Calarasi 11585 877 10708 245 2.3

Dambovita 15921 1269 14652 539 3.7

Giurgiu 9857 657 9200 297 3.2

Ialomita 8780 1038 7742 243 3.1

Prahova 36751 2174 34577 1835 5.3

Teleorman 10919 896 10023 262 2.6

Centru 83708 6662 77046 4114 5.3

Alba 17413 1622 15809 1155 7.3

Brasov 16355 1256 15099 978 6.5



PARTENERI 9

Covasna 5263 536 4727 183 3.9

Harghita 8904 1228 7676 368 4.8

Mures 18870 1279 17591 241 1.4

Sibiu 16885 741 16144 1189 7.4

Bucuresti Ilfov 70027 5124 64903 5032 7.8

Bucuresti 60409 4322 56087 4572 8.2

Ilfov 9618 802 8816 460 5.2

Total regiuni 367518 27265 340253 16888 5.0

Tabelul 2. Persoanele cu dizabilități în regiunile Sud Est, Sud Muntenia, Centru și București Ilfov, 2014

Sursa: MMFPSPV, Buletin statistic Protecția persoanelor cu dizabilități pentru 2014

Discuțiile cu actorii locali au reliefat ca principale probleme ale persoanelor cu dizabilități în

regiunile de implementare ale proiectului următoarele:

Lipsa oportunităților de angajare

Acces deficitar la servicii publice

Lipsă servicii socio‐medicale

Lipsă calificări profesionale adaptate cerințelor pieței muncii

Lipsa oportunităților de angajare reprezintă principala problemă a acestui grup vulnerabil, și

cauza care determină un nivel de trai redus. Gradul de dizabilitate reprezintă și măsura în care

aceste persoane pot fi integrate pe piața muncii. Conform Legii 448/2006, există 3 grade de

handicap: Gradul III – handicap (deficiență) mediu, Gradul II – handicap accentuat și Gradul I –

deficiență gravă.

Persoanele cu deficiență medie (handicap gradul III) pot fi angajate, beneficiind de timp de lucru

de 4 ore / zi (jumătate de normă). Această situație determină și reticența angajatorilor față de

acest grup vulnerabil, aceștia preferând să achite lunar o sumă egală cu 50% din salariul minim pe

țară pentru fiecare angajat cu dizabilitate pe care nu l‐a încadrat (entitățile cu peste 50 de angajați



PARTENERI 10

au obligația de a avea minim o persoană cu dizabilități angajată la fiecare 50 de salariați), așa cum

prevede Legea 76/2002. Persoanele care suferă de deficiențe psihice și bolnavii de HIV/SIDA

reprezintă categoriile cele mai puțin căutate pe piața muncii, atât datorită faptului că reprezintă

un pericol pentru ele, cât și din cauza pericolului pe care îl reprezintă pentru ceilalți (deficiențe

psihice, persoane seropozitive). Cu toate acestea există persoane care au handicap ușor și care pot

fi integrate pe piața muncii, dar reticența angajatorilor vine și din prejudecățile existente conform

cărora este foarte dificil să dea afară o astfel de persoană. În plus, nu se cunosc de către angajatori

tipurile de handicap.

Accesul deficitar la serviciile publice reprezintă un capitol foarte dificil, deoarece aici trebuiesc

luate în calcul toate prevederile legislative și toate modificările de infrastructură. Odată cu apariția

Legii 448/2006, fiecare instituție publică a fost obligată să îndeplinească, cumulativ, următoarele

condiții: rampe de acces pentru persoanele cu dizabilități, înclinare pantă străzi și trotuare nu mai

mare de 5 grade, grupuri sanitare cu dimensiune de peste 1,5 x 1,5 metri, amplasarea sistemelor

de dechidere a ușilor la maxim 90 cm, doarea mijloacelor de transport în comun cu rampe care să

permită călătorilor imobilizați în scaun rulant să se poată îmbarca/debarca în și din autovehicul.

Dacă în mediul urban, asistăm la un proces de îmbunătățire al acestor aspecte, în mediul rural

lucrurile se schimbă într‐un ritm lent, atât din cauza mentalității, cât, mai ales, din cauza lipsei

fondurilor și viziunii necesare pentru implementarea unor astfel de proiecte.

Serviciile socio‐medicale sunt indispensabile pentru persoanele cu dizabilități. Aceste persoane au

nevoie, de cele mai multe ori, de servicii socio‐medicale specializate care sunt oferite doar în

localitățile unde există servicii publice de asistentă social sau unde sunt centre ale direcțiilor

generale de asistență socială. Acest tip de instituții dezvoltă servicii specializate în special în

mediul urban, iar accesul celor din rural este redus datorită problemelor de deplasare.

Calificările profesionale adaptate cerințelor pieței muncii constituie o problemă majoră a

întregului sistem de formare din România, dar este cu atât mai acută în cazul persoanelor cu

dizabilități. Aceste persoane prezintă, în unele cazuri, nevoi speciale pentru integrarea pe piața

muncii, fapt care nu le permite să se angajaze la orice loc de muncă. Din acest motiv, ele pot fi

calificate doar în anumite tipuri de meserii, iar locurile de practică trebuie să fie amenajate

corespunzător.



PARTENERI 11

4.2 Persoane de etnie roma

La nivelul României sunt înregistrate ca aparținând etnie rome 621.573 de persoane, respectiv

3,1% din totalul populației. La nivelul celor patru regiuni ale proiectului regim un număr de

343.000 de persoane de etnie romă – 111.297 în Regiunea Centru, 69.864 în Sud Est, 122.232 în

Sud Muntenia și 39.607 în București‐Ilfov. (Tabelul 3) În Regiunea Sud Muntenia se regăsesc cele

mai multe persoane de etnie roma din țară, urmată de regiunea Nord Vest și Centru.

(Recensământul Populației și al Locuințelor, 2011) Răspîndirea teritorială a romilor în cele 4 regiuni

analizate este neuniformă, existând diferențe intraregionale semnificative. – în regiunea Centru

avem în județul Mureș 8,5% populație de etnie roma, în timp ce în Harghita se înregistrează doar

1,7% romi; în Regiunea Sud Est întâlnim 4,5% romi în județul Buzău, iar în Constanța 1,3%; în

Regiunea Sud Muntenia – sunt înregistrați 7,5% romi în Călărași și 2,2% în Teleorman.

Regiuni/județe Populație totală Romi Procent romi din populația totală

ROMANIA 20121641 621573 3.1

CENTRU 2360805 111297 4.7

Alba 342376 14292 4.2

Brasov 549217 18519 3.4

Covasna 210177 8267 3.9

Harghita 310867 5326 1.7

Mures 550846 46947 8.5

Sibiu 397322 17946 4.5

SUD‐EST 2545923 69864 2.7

Braila 321212 8555 2.7

Buzau 451069 20376 4.5

Constanta 684082 8554 1.3



PARTENERI 12

Galati 536167 16990 3.2

Tulcea 213083 3423 1.6

Vrancea 340310 11966 3.5

SUD‐MUNTENIA 3136446 122232 3.9

Arges 612431 16476 2.7

Calarasi 306691 22939 7.5

Dambovita 518745 27355 5.3

Giurgiu 281422 15223 5.4

Ialomita 274148 14278 5.2

Prahova 762886 17763 2.3

Teleorman 380123 8198 2.2

BUCURESTI‐ILFOV 2272163 39607 1.7

Ilfov 388738 15634 4.0

Municipiul Bucuresti 1883425 23973 1.3

Total Regiuni 10315337 343000 3.3

Tabelul 3. Populația roma în regiunile Sud Est, Sud Muntenia, Centru și București Ilfov

Sursa: Recensământul Populației și al Locuințelor, 2011

Analiza opiniilor actorilor locali referitoare la principalele probleme ale populației de etnie roma,

indică o serie probleme comune pentru această categorie de populație supusă riscului de

excluziune socială în regiunile Sud Muntenia, Sud Est, Centru și București Ilfov. Aceste probleme

comune celor trei regiuni care duc la o calitate a vieții pentru romi precară sunt reprezentate de:

1. Acces deficitar pe piața muncii

2. Nivel redus de educație

3. Calitatea slabă a locuirii



PARTENERI 13

4. Acces deficitar la servicii de sănătate

5. Împărtășirea unui sistem de valori sociale indezirabil

6. Discriminare din partea comunității

În funcție de nivelul de dezvoltare al localității, problemele aceste pot fi prezente într‐o măsură mai mare

sau mai mică. Multe dintre aceste probleme nu sunt specifice doar populației de etnie roma, ci majorității

locuitorilor din acele comunități. La acestea se adaugă și probleme specifice cum ar fi lipsa actelor de

identitate, violența domestică, delicvența juvenilă, lipsa oportunităților de valorificare a tradițiilor și

obiceiurilor.

Aceste probleme majore ale populației de etnie roma se întrepătrund și fiecare dintre ele sunt determinate

de o serie de cauze structurale și individuale, după cum urmează:

1. Acces deficitar pe piața muncii

Lipsa oportunităților de angajare la nivel local

Pregătirea profesională deficitară în raport cu cerințele pieței muncii

Nivel redus al pregătirii profesionale datorat și lipsei educației sau unui nivel redus al

acestei

Acces deficitar la informațiile privind cererea de forță de muncă

Ocuparea informală a populației roma fie prin muncă ”la negru”, fie prin muncă ”cu ziua”

care îi face să nu fie interesați de angajarea formală

Prezența unor atitudini discriminatorii la nivelul angajatorilor datorată unor stereotipuri

negative ale muncii romilor (”romii nu voe să muncească”, ”romii nu sunt serioși”, ”romii

nu vor să se angajeze legal”)

Ineficiența programelor de integrare pe piața muncii datorită ofertei nerealiste de locuri de

muncă și cursuri de calificare

Valorizarea necorespunzătoare a muncii în cazul romiilor cu un nivel redus de educație fapt

ce duce la adoptarea unor comportamente de respingere a ocupării formale pe piața

muncii

Lipsa unor stimulente financiare pentru persoanele de etnie roma care decid să se angajeze

la distanță de peste 50 km de casă

2. Nivel redus de educație



PARTENERI 14

Abandonul școlar ridicat în rândul populației de etnie roma

Calitatea slabă a actului de învățământ datorită lipsei cadrelor didactice specializate, mai

ales în mediul rural, dotării precare a școlii etc

Lipsa resurselor materiale pentru elevii de etnie roma care doresc să își continue școala în

altă localitate decât cea de domiciliu mai ales cei care doresc să urmeze învățămât liceal

sau profesional

Lipsa programelor de practică pentru elevii din școlile profesionale sau liceele tehnologice

Valorizarea negativă a importanței educației pentru succesul în viață în cazul comunităților

sărace de romi

3. Calitatea slabă a locuirii

Densitatea mare a locuirii (număr mare de indivizi pe mp) care poate ajunge și la 10‐12

persoane în 1‐2 camere

Lipsa utilităților publice în unele comunități de romi (apă curentă, canalizare, gaze)

Segregarea spațială în cazul comunităților de romi aflate la marginea localităților

Lipsa actelor de proprietate asupra terenurilor și a clădirilor

Drumurile de acces improprii

Precaritatea construcțiilor datorată calității materialelor utilizate


Lipsa asigurărilor medicale datorită inexistenței unor surse de venit

Probleme legislative care nu permit beneficiarilor de servicii sociale să aibă acces gratuit la

2 tipuri de servicii – sociale și medicale

Lipsa cadrelor medicale, mai ales în mediul rural

Educație sanitară deficitară a femeilor de etnie roma

5. Împărtășirea unui sistem de valori sociale indezirabil

Păstrarea unor valori tradiționale care presupun căsătoria și maternitatea timpurie sau

angajarea doar a bărbatului



PARTENERI 15

Atitudini negative față de muncă datorate valorizării insuficiente a importanței muncii

legale

Adoptarea unor comportamente inadecvate la locul de muncă și în societate (delicvență)

4.3 Tineri post‐instituționalizați

Analiza discuțiilor cu actorii locali a relifat următoarele problemele principale ale tinerilor post‐

instituționalizați:

Probleme de adaptare la cerințele unei vieți sociale independente

Atitudine deficitară față de muncă

Lipsa ofertele pe piața muncii pentru personae fără experiență

Risc major de delincvență

Lipsa calificărilor profesionale adaptate cerințelor pieței muncii

Tinerii post instituționalizați reprezintă un grup defavorizat asupra căruia intervenția este necesar

a fi de tip integrat pentru a facilita incluziunea socială. Principalele probleme cu care se confruntă

aceste persoane au la bază un deficit, manifestat prin:

Lipsa suportului social (relația cu familia ‐ unde aceasta există, prietenii)

Educație și formare profesională deficitară

Emoții (controlarea stărilor de agresivitate sau anxietate)

Finanțe (mijloace de trai, calcularea și respectarea unui buget zilnic/lunar)

Îngrijire și igienă

Abilități sociale reduse

Abilități casnice și de autoîntreținere/de viață independentă reduse

Perioada petrecută de acești tineri în regim instituționalizat (rezidențial) afectează deprinderile de

viață independentă, acestea constituind un obstacol dificil de depășit în ceea ce privește

integrarea socială și pe piața forței de muncă. Dacă în mediul rezidențial tinerii beneficiau de



PARTENERI 16

hrană, curățenie, modalități de petrecere a timpului liber, în momentul părăsirii serviciilor

rezidențiale situația se schimbă radical. Lipsa suportului social își manifestă efectele prin lipsa

îndrumării/orientării către continuarea studiilor sau calificare și obținerea unui loc de muncă.

Controlarea stărilor de agresivitate sau anxietate reprezintă un alt obstacol în tranziția de la

mediul instituționalizat la statutul de persoană activă pe piața forței de muncă. În viața și cariera

fiecărei persoane există momente tensionate, iar abordările sunt diferite, în funcție de

experiențele fiecărui individ.

Chiar dacă modul de organizare a vieţii într‐un centru de plasament s‐a îmbunătăţit, tot nu

permite realizarea unor activităţi structurate, constante şi coerente de formare a deprinderilor de

viaţă independentă. Copiii şi tinerii nu au acces la bucătărie, nu sunt implicaţi în aprovizionare, nu

au cum să îşi facă o imagine despre gestionarea unui buget, despre elemente de administrare a

unei locuinţe. Tinerii nu îşi dezvoltă abilităţi de cunoaştere a serviciilor sociale din comunitate, de

orientare generală în mediul social. Mulţi dintre ei nu ştiu ce trebuie să facă pentru a îşi obtine

acte de identitate, nu ştiu să completeze formulare simple sau ce trebuie să facă în diverse situaţii

precum căutarea unui loc de muncă, înscriere la medic de familie, apelare la furnizori de servicii.

De cele mai multe ori aceste demersuri sunt realizate de un asistent social sau un educator.

Menținerea unui contact direct între tinerii care beneficiază de cazare în instituții de tip rezidențial

și societate reprezintă un deziderat pentru reușita integrării socio‐profesionale a acestor

persoane. Contactul direct nu trebuie limitat doar la prezența școlară, ci continuat cu

experimentarea tuturor situațiilor în care un tânăr se poate afla la un moment dat, de la obținerea

unei calificări și a unui loc de muncă și până la gestionarea unui buget personal. Un rol important

este cel deținut de relația cu instituțiile statului: direcția de evidență a persoanelor, medicul de

familie, etc și cunoașterea regulilor și procedurilor de urmat în eventualitatea apariției unor

situații neprevăzute.

4.4 Femei

În cazul femeilor principalele probleme care au efecte asupra incluziunii lor pe piața muncii

indicate în cadrul discuțiilor cu actorii sociali au fost:

Lipsa locurilor de muncă adaptate nevoilor femeilor care au copii sub 3 ani



PARTENERI 17

Lipsa unor oportunități instituționale de îngrijire/supraveghere a copiilor

Lipsă pregătire profesională, mai ales în mediul rural

Probleme legate de violența domestică

Lipsa unor valori sociale (căsătorie/maternitate timpurie)

Mediul rural oferă puține soluții pentru problemele identificate mai sus, mai ales pentru două

dintre acestea, și anume lipsa oportunităților instituționale pentru îngrijirea sau supravegherea

copiilor în perioada în care mama se află la muncă și problemele legate de violența domestică.

Dacă în mediul urban există creșe care pot prelua copiii în timpul zilei astfel încât mama să poată

desfășura o activitate lucrativă, în mediul rural aceste oportunități lipsesc fiind de cele mai multe

ori înlocuite de familia extinsă. De multe ori însă familia extinsă nu reușește să îndeplinească acest

rol datorită muncilor agricole sau non‐agricole pe care le au de îndeplinit. Mediul rural este unul al

contrastelor: există natalitate, însă există și un patriarhat traditional încă puternic. Acest

traditionalism se manifestă prin maternitate timpurie, violență domestică, atribuirea rolului de

gospodină femeilor, cu sarcina de a avea grijă de gospodărie și de familie, de a aduce pe lume și

crește copii, în timp ce sarcina obținerii veniturilor îi revine bărbatului/soțului.

Lipsa de educație constituie un factor al menținerii acestei stări de fapt, deoarece în lipsa unei

calificări sau specializări, integrarea pe piața muncii a femeilor devine foarte dificilă. În același

timp, lipsa valorilor sociale (din cauza educației deficitare) contribuie la acceptarea unor situații

cum ar fi căsătoriile timpurii, sarcinile la vârste fragede, tolerarea violenței domestice.

4.5 Șomeri peste 45 de ani

Șomerii peste 45 de ani, în opinia actorilor locali prezintă următoarele probleme în cele patru

regiuni de intervenție ale proiectului:

Lipsa calificărilor necesare pe piața muncii

Prejudecăți ale angajatorilor

Dependeța de beneficiile de asistență socială și demotivarea

Situația persoanelor din grupa de vârstă 45 de ani și peste este una dificilă, având în vedere 2

aspecte și anume:



PARTENERI 18

1. Rezistența la schimbare

2. Percepția angajatorilor

Rezistența la schimbare se manifestă prin refuzul a tot ceea ce este ”nou”, și anume noi tehnologii,

noi procese sau modalități, echipamente, etc. Persoanele care s‐au format în sistemul de

învățământ de dinaintea lui 1989 vor fi reticente în a încerca să își dezvolte noi competențe și

abilități, iar accesul pe piața forței de muncă în cazul acestora rămâne dificil. Motivația refuzului

sau a dificultății integrării este cea a vârstei, a situației familiale, fără a omite aici și specializările

deținute de aceste persoane, pentru care nu mai există cerere pe piața forței de muncă.

O altă situație care se întâlnește în localitățile în care s‐a desfășurat proiectul este cea a lipsei

oportunităților de angajare, indiferent de domeniu, situație care face și mai dificilă situația în care

șomerii cu vârsta peste 45 se află.

Reticența angajatorilor are la bază premiza că persoanele peste 45 de ani sunt mai dificil de

angajat deoarece nu au cunoștințe temeinice despre noile tehnologii sau despre ecchipamentele

necesare în cadrul procesului de producție. Vârstei șomerilor i se adaugă și experiența acestora

dobândită la locurile de muncă anterioare, care constituie în cazul acestor persoane un mare

impediment: dificultatea noilor angajați de a se adapta la noul loc de muncă (adaptarea la noile

echipamente, adaptare la muncă , la program sau la echipa din care se presupune că ar trebui să

facă parte). Din punct de vedere economic, angajatorii sunt interesați să angajeze persoane fără

experiență, deoarece salariile acestora sunt mai mici, generând costuri de personal reduse, însă,

pe termen mediu și lung, aceasta se poate dovedi o alegere mai puțin inspirată.

Cu toate că Legea 76/2002 cuprinde facilități pentru angajatorii care oferă locuri de muncă

șomerilor peste 45 de ani, aceștia preferă să plătească impozite și taxe mai mari către stat în

dauna angajării acestui grup vulnerabil.

4.6 Vârstnici

Numărul pensionarilor din România în anul 2014 a fost de 5.195.387 persoane, din care 4.682.303

(90,1%) pensionari de asigurări sociale de stat și 513.084 (9,9%) pensionari agricultori (INS, Tempo

online, 2015). În cele patru regiuni de implementare ale proiectului regăsim 2.647.018 pensionari

din care 91,7% sunt pensionari de asigurări de stat și 8,3% pensionari agricultori. Cei mai mulți



PARTENERI 19

pensionari sunt în regiunea Sud Muntenia – 828.719 (31,31% din totalul pensionarilor din cele 4

regiuni analizate), urmată de regiunea Sud Est cu 644.417 (24,35%), de Centru cu 611.333

(23,10%) și București Ilfov cu 562.549 (21,25%).

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

TOTAL 5575399 5529677 5516700 5503288 5420724 5320267 5245505 5195387

Regiunea CENTRU 629321 628201 632527 636051 630741 621748 614658 611333

Alba 92495 92207 92288 92963 92639 91264 90308 90086

Brasov 136805 137371 139328 141984 143123 143412 143559 143990

Covasna 49197 48997 49134 49287 48953 48440 47983 47825

Harghita 81405 81022 81201 81684 81087 79943 79159 78946

Mures 165020 164471 165821 164572 160758 156880 153591 150952

Sibiu 104399 104133 104755 105561 104181 101809 100058 99534

Regiunea SUD‐EST 677089 671307 668777 670129 664423 654946 647583 644417

Braila 100806 99113 98401 97963 96646 94854 93198 92137

Buzau 144139 142007 140623 139862 137486 134586 131927 130034

Constanta 144486 144824 144637 146298 147231 146245 146729 148165

Galati 146263 145502 145845 147188 146413 144766 142918 142219

Tulcea 51872 51658 51429 51505 51047 50507 49888 49646

Vrancea 89523 88203 87842 87313 85600 83988 82923 82216

Regiunea SUD‐MUNTENIA

930439 915732 906635 897395 879508 859050 842615 828719

Arges 169179 167918 168412 168027 165134 161777 159576 157882

Calarasi 88323 86776 85751 84268 81920 79558 77566 75697



PARTENERI 20

Dambovita 144601 140991 138703 136382 133926 130422 127531 124683

Giurgiu 85333 83768 82464 80838 78292 75771 73707 71654

Ialomita 82581 81214 80017 78785 76822 74744 72925 71347

Prahova 215758 213656 212604 213151 211390 208699 206734 205981

Teleorman 144664 141409 138684 135944 132024 128079 124576 121475

Regiunea BUCURESTI ‐ ILFOV

578639 578010 579431 579739 574373 567100 563272 562549

Ilfov 76073 76389 77671 78157 77239 76262 75860 75865

Municipiul Bucuresti

502566 501621 501760 501582 497134 490838 487412 486684

Total regiuni 2815488 2793250

2787370

2783314

2749045

2702844

2668128

2647018

Tabelul 4. Evoluția numărului de pensionari din regiunile Sud Est, Sud Muntenia, Centru și București Ilfov în perioada 2007 – 2014

Sursa: INS, Tempo online, 2015

Principalele probleme ale vârstnicilor identificate în cadrul discuțiilor cu actoriii locali din cele

patru regiuni de implementare ale proiectului sunt următoarele:

Excluziunea financiară

Lipsă/ acces deficitar la servicii socio‐medicale

Acces deficitar la servicii de sănătate

Lipsă măsuri de îmbătrânire active

1. Excluziunea financiară

Venituri insuficiente

Lipsă support din partea familiei/comunității

2. Lipsă/ acces deficitar la servicii socio‐medicale



PARTENERI 21

Număr redus de servicii socio medicale în comunitate

Lipsă personal medical calificat

Număr redus de locuri în instituâii rezidențiale

Interes redus pentru servicii sociale de suport


Lipsă asigurări de sănătate

Lipsă personal medical specializat în mediul rural

4. Lipsă măsuri de îmbătrânire activă

Îmbătrânirea populației reprezintă o problemă socială, deoarece afectează societatea ca întreg,

prin intermediul transformărilor pe care care le presupune. Trecerea de la viața activă la cea de

persoană inactivă pe piața muncii, problemele de sănătate inerente vârstei și transformările

înregistrate în ceea ce privește veniturile, posibilitățile de petrecere a timpului liber, accesul

îngreunat la diferite servicii reprezintă tot atâtea dificultăți cu care vârstnicii se confruntă.

Veniturile insuficiente reprezintă principala problemă a acestui grup vulnerabil, având în vedere

situația socio‐economică existentă și efectele crizei economice. Diminuarea veniturilor odată cu

retragerea din activitate plasează problema asigurării traiului zilnic către familie sau, în multe

cazuri (vârstnici fără copii sau cu copii fără loc de muncă/fără venituri) către comunitate și către

instituțiile statului. Bugetul asigurărilor sociale nu permite alocare de fonduri pentru creșterea

pensiilor, ceea ce înseamnă că rezolvare acestei probleme reprezintă o sarcină a familiei.

Starea de sănătate deteriorată îngreunează accesul la servicii sociale și medicale, la activități de

petrecere a timpului liber sau la oportunități de colaborare în vederea asigurării unei surse de

venit (lucru cu jumătate de normă). Serviciile medicale insuficient dezvoltate sau prezente în

comunitate contribuie la scăderea calității vârstnicilor, care sunt nevoiți să parcurgă distanțe

însemnate pentru a avea acces la o consultație realizată de un medic specialist sau la programe de

recuperare necesare tratării afecțiunilor de care suferă.



PARTENERI 22

Bibliografie

Arpinte, Daniel. Baboi, Adriana. Cace, Sorin. Tomescu (Doboş), Cristina. Stănescu, Iulian. (2008). Politici de

incluziune socială, în Calitatea Vieţii, XIX, nr. 3–4, p. 339–364

Di Nardo, Livia. Cortese, Valter. McAnaney, Donal. (2010). The European Social Fund and Social Inclusion.

European Commision.

Levitas, Ruth. (2005). Inclusive society? Social exclusion and New Labour, Second edition. Basingstok:

Palgrave Macmillan

Preda, Marian. (2002) ”Excluziune socială”, în Pop, Luana, Dicționar de politici sociale, București: Expert, p.

327‐331

Sundaram, Ramya; Hoerning, Ulrich; Falcao; Natasha De Andrade; Milan; Natalia; Tokman, Carla; Zini,

Michele. 2014. Portraits of labour market exclusion. Working paper. European Commision & World

Bank.

Communication from the Commission to the Council, the European Parliament, the Economic and Social

Committee and the Committee of the Regions Social policy agenda /* COM/2000/0379 final */,

disponibil la http://eur‐lex.europa.eu/legal‐content/EN/TXT/?uri=celex:52000DC0379

***Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice. (2015). Buletin statistic Protecția

persoanelor cu dizabilități pentru 2014

***Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice. (2014). Strategiei naţionale

privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei 2014‐2020. Disponibilă la

http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Proiecte_in_dezbatere/2014/2014‐12‐

29_HG_SIncluziune‐Anexa1.pdf

***Institutul Național de Statistică. Recensământul Populației și al Locuințelor 2011, rezultate disponibile la

http://www.recensamantromania.ro/rezultate‐2/

***Legea nr. 292/2011 ‐ Legea asistenţei sociale

***Legea nr. 76/2002 – Legea privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de

muncă

Studiu: Nevoi specifice ale grupurilor vulnerabile, regiunile S-E, S, B-I și Centru

Documents

Transcript of Studiu: Nevoi specifice ale grupurilor vulnerabile, regiunile S-E, S, B-I și Centru