Turism Rural in Regiunile Toscana Si Sicilia

Turismul rural in regiunile Toscana si Sicilia

Cuprinsul lucrării

1. Analiza componentelor spaţiului turistic

a. Aşezare geografică

b. Cadrul natural

c. Capitalul uman

d. Baza economică

e. Dotările tehnico-edilitare

2. Componentele potenţialului turistic rural

a. Arhitectura tradiţională

b. Meşteşuguri tradiţionale

c. Manifestări etnofolclorice

3. Analiza componentelor activităţii de turism

a. Infrastructura turistică

b. Servicii turistice specific rurale

c. Circulaţia turistică

d. Turismul rural şi agroturismul

e. Dezvoltarea comunităţii locale

4. Politici, legislaţie şi strategii de promovare şi eficientizare

Bibliografie

2


1. Analiza componentelor spaţiului turistic

Italia este o ţară continentală, peninsulară şi insulară, ale cărei "rădăcini" sunt înfipte în arcul

Alpilor din centrul continentului şi se prelungeşte până în apropierea Africii (ţărmurile Siciliei se află la

numai 150 km de acest continent), astfel că Neapole (Napoli) este mai aproape de Tunisia decât de

Milano. De altfel, tocmai datorită acestei poziţii geografice, Italia este puternic influenţată, în nord, de

lumea alpină, iar în sud de prezenţa Mării Mediterane, ale cărei ape îi scaldă ţărmurile pe mai bine de

7450 km. Italia are graniţă pe uscat în nord, învecinându-se cu Franţa, Elveţia, Austria şi Slovenia, în

sud este delimitată de Marea Ionică, în vest de Marea Tireniană iar în est de Marea Adriatică. Statele

independente San Marino şi Vaticanul sunt enclave în interiorul peninsulei Italiene, şi Campione

d'Italia este o enclavă Italiană în Elveţia.

Italia deține un peisaj incredibil,o combinație între toate formele de relief, fiind înconjurată de

ape. Datorită reliefului, Italia prezintă un model unic de peisaj cultural, cu numeroase regiuni ce îți taie

respirația. Italia este una din puţinele ţări europene în care se regăsesc aproape toate formele posibile de

turism: ţara se mândreşte cu numeroase monumente aflate în patrimoniul UNESCO , are mii de

kilometri de litoral, munţi impresionanţi, unde se pot practica în voie sporturile de iarnă, staţiuni

balneoclimaterice, şi, în general vorbind, cam tot ce-i trebuie pentru a atrage în fiecare an zeci de

milioane de turişti străini. În mijlocul Italiei, intre Apenini şi Marea Mediterană se găseşte regiunea

Toscana. Regiunea este compusă în mare parte din munţi, cu minunatele coline toscane cunoscute

pentru plantaţiile lor viticole şi pentru culturile de măslini. În sudul extrem, Sicilia este un tărâm aparte,

o insulă separată de restul Italiei, nu numai de mare, ci şi de secole de experienţe istorice şi culturale.

Vestigiile rămase drept mărturie conferă Siciliei un caracter unic prin remarcabile monumente de artă,

în special clădirile şi obiectele decorative.

a. Aşezare geografică

Aşa cum am menţionat încă din argumentul lucrării, am ales regiunile Toscana şi Sicilia pentru

a evidenţia particularităţile turismului rural.

3

Sursa: http://www.state.gov


TOSCANA

Toscana este paradisul podgoriilor, al câmpiilor pline cu maci, al crângurilor de măslini şi al

colinelor. Oraşe şi sate vechi de secole ce abundă în biserici, galerii de artă şi centre istorice,

împrejmuite pe jumătate de ziduri medievale, sunt risipite pe întreaga suprafaţă a acestei frumoase

provincii.

Toscana este cea mai mare regiune administrativă din centrul Italiei ( Suprafaţa de 22.990 km2 ,

reprezentând 6,2% din totalul suprafeţei Italiei), având graniță cu Lazio la sud, Umbria la est, Emilia-

Romagna și Liguria la nord, și cu Marea Tireniană la vest. De cele mai multe ori s-a afirmat despre

această regiune că este tot ce are Italia mai de preţ.

Ţinutul este renumit şi pentru vestigiile sale istorice şi culturale care au fost extrem de bine

conservate. Oraşul Renaşterii Italiene - oraşul artelor - Florenţa, este capitala regiunii şi anual primeşte

sute de mii de vizitatori din toate colţurile lumii. Nume mari precum Michelangelo, Leonardo da Vinci

sau Donatello au făcut din Toscana centrul culturii renascentiste.Astfel că, Toscana este socotită ca

fiind leagănul limbii şi culturii italiene. De asemenea, poeţi şi scriitori precum Dante, Machiavelli, sau

Boccaccio şi-au lăsat amprenta pe aceste locuri.

Pe lângă capitală regiunii, Florenţa o importanţă deosebită o prezintă şi: Siena, unul dintre cele

mai desăvârşite burguri medievale, San Gimignano este cel mai vestit sat, centre istorice de mai mică

importanţa - Lucca, Pisa şi Pienza. Pe lângă arta şi arhitectură, regiunea pune la dispoziţia turiştilor şi

plaje, preparate culinare deosebite şi multe sortimente de vinuri.

4

Sursa: http://commons.wikimedia.org

Satul Gimignano Sursa: www.wikipedia.org


Importanţa cultural-istorică a acestei regiunii este demonstrată şi prin faptul că şase localităţi fac

parte din patrimoniul UNESCO. Acestea sunt: centrul istoric al Florenţei (1982), Piaţa catedralei din

Pisa (1996), centrul istoric al satului San Gimignano (1990), centrul istoric din Pienza (1996) şi Val

d'Orcia (2004). În plus, regiunea se bucura de peste 120 de arii protejate. Toate aceste fac ca regiunea

Toscana şi capitala acesteia, Florenţa, să fie una dintre destinaţiile preferate ale turiştilor şi în

consecinţă, să atragă milioane de turişti anual.

Aşa cum putem observa şi din harta administrativă, regiunea Toscana este formată din 10

provincii precum: Florența (Firenze)- fiind şi capitala regiunii - Siena, Grosseto- principalul oraș în

Maremma-, Pistoia, Arezzo, Lucca, Massa y Carrara, Livorno, Pisa şi Prato.

Toscana are un climat maritim de-a lungul coastei şi continental în interiorul regiunii. Aceasta

uşurează producţia agricolă şi în acelaşi timp favorizează cultivarea viţei de vie, măslinilor, tutunului,

legumelor, castanilor, etc. Trebuie menţionate şi vastele şi atrăgătoarele păduri toscane care sunt o altă

bogăţie a zonei. Astfel, regiunea prezintă un caracter predominant rural.

SICILIA

Cu o suprafaţă de 25,711 km2 şi o populaţie de 5,1 mil locuitori, Sicilia şi-a câştigat numele de

Trinakria (trei puncte), datorită formei triunghiulare. Teritoriul este separat în est spre regiunea Calabria

de către Strâmtoarea Messina, distanţa dintre insula şi teritoriul italian fiind de 3 km în nord şi 16 km în

sudul strâmtorii.

Fiind cea mai mare insulă din Marea Mediterana, Sicilia se afla la intersecţia dintre Europa şi

Africa, fiind traversată de negustori şi invadatori, deopotrivă. Iniţial, această insulă a aparţinut

triburilor Sicano şi Siculo, de unde şi numele, apoi s-a aflat sub dominaţie popoarelor arabe, normande,

romane şi a altora, popoare ce au lăsat o bogată moştenire (spanioli, greci, vandali, englezi, francezi).

Succesiunea acestor culturi a modelat fiecare aspect al vieţii pe insulă, de la arta şi arhitectură, până la

dialect şi bucătărie.

5


Trei - număr perfect finit. De acest număr se leagă vechiul nume al Siciliei. Trei semnifica cele

trei caracteristici de bază ale insulei: pământ fertil, bogat, aflat în centrul Mării Mediterane. Aşa se

năştea vechiul nume, Trinakria, care înseamnă "trei puncte". Emblema reprezintă un cap de meduza

din care se desprind trei picioare care aleargă unul după altul. Aceasta emblemă poate fii simbolul

soarelui în cele trei forme ale sale (zeul primăverii, al verii şi al iernii), al lunii sau pur şi simplu al

mişcării.

Însă numele nou, Sicilia (care cel mai probabil înseamnă "fertil"), nu eclipsează această veche

imagine atât de evocativă a insulei.

Un triunghi magic în mijlocul marii albastre. Un pământ vizitat de fenicieni, greci, romani,

bizantini, arabi, normanzi. Toţi au lăsat pe insula mici sau mări fragmente ale culturii lor. În zilele

noastre se pot admira încă templele greceşti, mozaicele romanice, splendidele edificii arabo-normande.

Toate aceste stiluri artistice, culturale şi culinare au atins apogeul în Palermo, capitala Siciliei,

un oraş aglomerat, descompus, fascinant, întruchipat de locuinţele sărăcăcioase, fabricile lăsate în

paragină şi drumurile şi casele neterminate. Aceeaşi imagine respingătoare o prezintă şi coasta siciliană,

a cărei strălucire mai poate fi admirată doar în Cefal, Taormina şi Arhipelagul Aeolian. În interiorul

insulei, peisajul nu este în aceeaşi stare de degradare: de la platourile şi lanurile de grâu din inima

insulei, până la Munţii Madonie şi Nebrodi, care se înalţă dinspre coasta nordică şi ale căror pante sunt

majoritar împădurite.

Pornind de la harta administrativă a Siciliei, se poate observa că această regiune este împărţită în

nouă provincii, fiecare cu câte o capitală având acelaşi nume ca al provinciei: Agriegento, Caltanissetta,

Catania, Enna, Messina, Palermo, Ragusa, Siracuza, Trapani. Insule mici din apropierea Siciliei fac

parte din aceste provincii: I. Aeoliene, I. Ustica (Palermo), I. Aegediene (Trapani), I. Pantelleria

(Trapani), I. Pelagiene (Agrigento).

b. Cadrul natural

Peisajele din Toscana sunt foarte diferite, dar întotdeauna sunt de-o rară frumuseţe. Partea de

coastă dintre Livorno şi Piombino este foarte înaltă şi stâncoasă. Aceasta atrage nu numai iubitorii de

plajă, dar, de asemenea, şi surferii şi scafandrii.

Structura geologică este reprezentată de Dominio Umbro-Marchigiano (fliş -marnă ) şi Toscano

Dominio. Acesta din urmă este format din două straturi metamorfice, stratul inferior cuprinde gresie,

calcar, dolomit, din Triasic până în Paleozoicul târziu, iar în stratul superior cuprinde -fliş, marne,

calcar şi dolomit. Din punct de vedere al mediului, Toscana este recunoscută pentru caracteristicile

6


morfologice şi climatologice diverse. Topografia variază de la zone plate de-a lungul liniei de coastă şi

văile râului principal, până la zonele de deal şi de munte spre lanţul de Apenini. Celebrele dealuri

toscane ocupă două treimi din teritoriu.Netezimea liniilor este subliniată de impunătorii chiparoşi şi

pini. Peisajele cele mai renumite de relief deluros sunt date de Chianti - valea care este cunoscută

pentru vinurile sale minunate. Provincia Lucca este cunoscută pentru dealurile sale acoperite de măslini

Câmpia reprezintă mai puţin de o zecime din Toscana. În cea mai mare parte câmpia este

fertilă, fiind udata de râul Arno. Cu toate acestea, în sudul acesteia se poate ajunge şi la un desert

specific. Tot în această parte se poate observa un peisaj izbitor al rupturilor şi ravenelor, apărut după

eroziunea solului argilos, purtând numele de „cretStructura complexă orografica influenţează climatul

Toscanei, care variază de la cel tipic mediteranean la temperat, în funcţie de altitudine, latitudine şi

distanţa faţă de mare. Aproape 96% din teritoriu este rural, cu păduri care acoperă 50% din regiune.

Utilizarea terenurilor este predominant agricolă în zona de câmpie şi se amestecă culturile agricole cu

zona forestieră în zonele mai înalte de de deal şi munte (Harta - Utilizarea terenului). Munţii

maiestuoşi, dar nu foarte înalţi ai Toscanei se impun în peisaj.Apeninii Emiliei reprezintă lanţul muntos

principal din Toscana. Unele din aşezările de

pe Munţii Apenini primesc amatorii de sport de schi. Mai mult, munţii toscani sunt staţiuni cu ape

termale şi minerale curabile.

În concluzie, cadrul natural este un factor important întrucât el reprezintă suportul activităţii de

turism. Regiunea Toscanei se bucura de un cadrul natural divers, fapt ce a contribuit la creşterea

numărului de turism din mediul rural.

Terenul insulei Sicilia, predominant muntos şi sub risc seismic, cu o activitate vulcanică mare,

este intens cultivat acolo unde se poate. În lungul coastei nordice, Munţii Madonie, Nebrodi şi

Peloritani reprezintă o prelungire a Apeninilor. Cel mai înalt vulcan activ al Europei , Muntele Etna (3

261 m)., domină coasta estică.

În sud-est, se aştern Munţii Hyblaen (1000 m). Singura vale este Câmpia fertilă a Cataniei în

est. Scăldată de importante cursuri de apă, câmpia este extrem de fertilă şi aici se cultivă terenurile.

Aspectul muntos şi colinar al insulei nu permite individualizarea altor zone de câmpie remarcabile.

Totuşi, pentru importanţa lor economică, merită menţionate câmpiile Palermo şi Milazzo. Sicilia şi

vecinătăţile sale insulare prezintă vulcani activi: Muntele Etna, în est, Stromboli în Ins. Aeoliene,

7


Vulcano, Vulcanelli şi Lipari, vulcanul submers Ferdinandea, între coastele provinciei Agrigento şi I.

Pantellaria.

Climatul este subtropical şi mediteranean, cu precipitaţii anuale la câmpie se 400-600 mm şi la

munte de 1 200-1 400 mm. Vegetaţia naturală a Siciliei a fost în mare parte redusă de către activitatea

antropică, pădurile ocupând doar 4% din teritoriu.

Insula este drenată de câteva râuri, majoritatea care curg din partea centrală şi se varsă în mare

în partea sudică a teritoriului: Salso, Belice, Alcantara, Simeto, Gela etc.

Vegetaţia naturală a Siciliei a fost în mare parte redusă de către activitatea antropică, pădurile

ocupând doar 4% din teritoriu. Ea este adesea dată ca exemplu pentru despăduririle antropice, care au

fost practicate încă de pe vremea romanilor, când teritoriul insulei a fost transformat în regiune

agricola. Astăzi, sudul şi centrul teritoriului sunt practic despădurite, ceea ce a afectat şi fauna locală.

.

Având în vedere că teritoriul insulei a fost modificat de om acolo unde se putea interveni, din

punct de vedere turistic, Sicilia prezintă nenumărate atracţii în marele oraşe. Totuşi, zonele de coastă,

micile insule, zonele în care vulcanii sunt prezenţi, reflecta o activitate turistică datorată atracţiilor

naturale. Aceste peisaje încă virgine, ocupate doar de populaţia care nu a a migrat către principalele

oraşe, oferă turiştilor o cale de evadare din oraşele aglomerate, oferă o nouă manifestare a turismului,

un turism care se întoarce la origini, un turism rural.

c. Capitalul uman

Aşa cum am menţionat şi la începutul capitolul, Toscana prezintă o suprafaţă de 22.990km2 şi o

populaţie de 3.6 milioane de locuitori.

Populaţia din Toscana nu este uniform distribuită pe toată suprafaţa regiunii: zone cu o

densitate ridicată contrastează cu cele în care densitatea este semnificativ mai mică decât media

naţională, de exemplu zonele montane sau agricole care, mai ales după al doilea război mondial, au

suferit pierderi de populaţie în comparaţie cu zonele industrializate sau cele de câmpie. Astfel,

8


provinciile Grosseto, Siena şi Arezzo au fost cele mai afectate. Ca urmare, populaţia este puternic

concentrată de-a lungul litoralului Mării Tireniene (de la Carrara la Leghorn) şi în Valdarno inferior,

de la Florenţa la Pisa în cazul în care se înregistrează o densitatea locală de 500 de persoane/km2. Din

cele 10 provincii ale Toscanei, Florenţa este cea mai populată zona, iar la polul opus se află Siena, cu

cel mai mic număr de locuitori. Nivelul de trai este în general mai ridicat decât media naţională. Cu

toate acestea, sunt diferenţieri semnificative la nivelul regiunii. În zonele cu o concentrare industrială

mare, cu reţele de comunicaţii dezvoltate ( Florenţa, Lucca, Versilia, Leghorn) nivelul de trai este mai

ridicat pe când în zonele rurale, în cele montane acesta nu mai depăşeşte media naţională (Maremma,

împrejurimea Sienei, Apeninii Superiori)..

În număr de 5,1 mil loc, sicilienii sunt caracterizaţi ca un popor ce se mândreşte cu teritoriul,

identitatea şi cultura proprie, având o conştiinţă colectivă, adesea descriindu-se ca sicilieni, înaintea

naţionalităţii italiene. În ciuda oraşelor mare ca Palermo, Catania, Messina, Siracuza, Sicilia este un

teritoriu predominant rural, îndeosebi din cauza îndepărtării şi izolării faţă de teritoriul Italiei. Cea mai

mare densitate se înregistrează în provincia Catania, intre 300-500 loc/kmp, în centru densităţile sunt

mici, zonele de coastă fiind cele mai populate.

Sicilia a primit numeroase culturi, incluzând popoarele originare italiene, greci, romani,

bizantini, normanzi, spanioli, fiecare popor contribuind la cultura insulei, mai ales în ceea ce priveşte

arhitectura şi bucătăria. Populaţia tinde să se asocieze mai mult cu italienii “sudici”, cu care împart o

istorie comună, acesteia adăugându-se încă 10 milioane de sicilieni, răspândiţi pe Glob, mai ales în

America de Nord, Argentina, Australia, dar şi în alte ţări europene. Păstrând tendinţa sudului, imigraţia

către insulă este foarte mică în comparaţie cu alte regiuni ale Italiei, populaţia având tendinţa să

emigreze în nord, datorită locurilor de muncă.

O situaţie specială ce are implicaţii şi asupra activităţii de turism, este prezenta Mafiei şi

persistenţa acesteia în viaţa sicilienilor. Aceasta datează de timpuriu, evoluând într-o “frăţie” cu acţiuni

criminale, devenind, astfel, un simbol al regiunii.

d. Baza economică

Sistemele moderne de agricultură fac ca Toscana să se afle printre primii producători din Italia

de floarea - soarelui, tutun, cartofi, legume şi măsline. Pe lângă acestea economia regiunii depinde şi de

podgorii, vinurile Toscanei fiind cunoscute în întreaga lume.

În ceea ce priveşte industria, regiunea prezintă o varietate de industrii bine gestionate, mici şi

mijlocii în diverse sectoare. Marile unităţi de producţie de automobile, motociclete, avioane şi scutere,

9


petrochimice din Livorno, industria textilă din Prato şi fabricile de oţel din Piombino, aduc venituri

bune în ţara.

În afară de aceste sfere economice, venituri maxime sunt colectate din industria turismului, care

reprezintă o parte esenţială a economiei . Prin oraşele pline de artă, prin satele medievale (Florenţa,

Pisa, Siena, San Gimignano, Arezzo ..), prin dezvoltarea staţiunilor de pe litoral din Versilia şi multă

promovare, turismul este o resursă primordială de venit pe tot parcursul anului.

Sicilia a fost încă de timpuriu apreciată ca având un sol fertil, datorită erupţiilor vulcanice din

trecut şi prezent. Insula, cunoscută pentru climatul plăcut şi peisajele naturale încântătoare, are un sezon

de vegetaţie afectat de secetă. Agricultura este activitatea economică de bază, slab dezvoltată însă din

cauza lipsei de proprietate asupra terenurilor, metodelor primitive de cultivare şi a irigaţiilor inadecvate.

În anii ’50, guvernul a încercat să impună reforme prin care terenul să fie dat în proprietate,

pentru a duce la dezvoltarea economiei insulei, însă Mafia, care are încă influenţă, a împiedicat

instituirea acestor reforme, Sicilia continuând să aibe un venit pe cap de locuitor mic şi o rată a

şomajului destul de ridicată, chiar dacă există multe locuri de muncă “la negru“ . Sume mari de bani au

fost investiţi pentru a aduce regiunea la nivelul celorlalte, preţurile crescând astfel cu 500%, multe

familii fiind nevoite să se mute înapoi în locurile de provenienţă pentru a putea trăi.

Deşi politicile au început să se schimbe, o mare parte din populaţie depinde de veniturile

câştigate în cadrul NAS Sigonella, o bază aeriană americană situată lângă Cătănia.

Economia subdezvoltată a regiunii, s-a axat totuşi şi pe industria grea, în special rafinarea

uleiului şi industria chimică. Cantităţi mari de gaz natural şi sulf sunt produse, alte industrii fiind cea

alimentară, textilă, exploatarea sării, industria vinului. Regiunea în principal agricolă, se evidenţiază

prin culturi de grâu, porumb, măslini, citrice, migdale, struguri pentru vin, bumbac.

Astfel, turismul este influenţat de caracterul predominant agricol al regiunii, acest lucru

permiţând dezvoltarea turismului rural şi agroturismului.

d. Dotările tehnico-edilitare

10


Italia prezintă o bază tehnico - edilitară adaptată cerinţelor turiştilor. Zona rurală din Toscana, în

ceea ce priveşte alimentarea cu apă potabilă, gaz şi electricitate, nu se diferenţiază semnificativ de cea

urbană.

După cum se ştie, tariful alimentării cu apă potabilă în Toscana este printre cel mai ridicat din

Italia, chiar dacă taxele sunt mai mici decât la cei mai mulţi dintre furnizorii care care au astfel de

servicii în marile oraşe europene (Bluebook, 2009). Nivelul mai ridicat al tarifelor în Toscana poate fi

explicat parţial prin observarea a doi indicatori de natură structurală, densitatea locuitorilor pe

kilometru de reţea de apă şi procentul de pierderi, al căror impact asupra costurilor de funcţionare a fost

amplu confirmat de literatura de specialitate (Fabbri-Fraquelli, 2000; Antonioli şi Filippini 2001).

Serviciul de apă a devenit de acum destul de vast şi bine structurat. Dotările şi numărul firmelor

s-au extins ca urmare a morfologiei teritoriului, precum şi a densităţii populaţiei. Cu toate acestea,

infrastructura alimentării cu apă este, adesea, destul de veche , necesitând programe semnificative de

reînnoire. Pierderile de apă - cantităţile mari de apă puse în reţea, dar care nu ajung la utilizatori sau

care nu sunt capabili de a fi corect contabilizate - sunt majore. Aceste pierderi variază între 34 şi 43%

din volumul total emis în reţea, în mod clar un procent prea mare, în funcţie de standardele de eficienţă

şi economie de gestionare la care Legea nr. 36/94 aspiră.

În zona sudică, infrastructura tehnico - edilitară este mai sărăcăcioasă, inadecvată, din cauza

faptului că sudul Italiei, după cum se ştie este partea rurală a ţării, regiune subdezvoltată, care a rămas

în urmă în ceea ce priveşte modernitatea, neprezentând o structură adecvată. Bineînţeles, în zonele de

coastă, în mările oraşe, serviciile de apă, canalizare, alimentarea cu electricitate sunt prezente şi

dezvoltate corespunzător, însă nu acelaşi lucru se poate menţiona despre zonele centrale, zonele rurale.

2. Componentele potenţialului turistic rural

Un amestec fascinant de arhitectură, istorie, tradiţii, culori, peisaje şi arome - toate, conturează

potenţialul turistic al Italiei. După cum unii autori afirmă, jumătate din comorile de artă recunoscute

ale lumii se află în Italia. Dintre toate acestea, cea mai mare parte se află în Toscana. Cu siguranţă

moştenirea antichităţii clasice şi-a spus cuvântul în Italia, mai ales în Toscana care a preferat echilibrul

şi proporţiile liniştite în locul asprimii şi greutăţii structurilor romanice sau gotice.

După criza din sistemul agricol tradiţional în anii 50, turismul rural devine, începând cu 1980,

impulsul relansării regiunii Toscana. Spaţiile goale din zonele rurale ce caracterizează peisajul agricol,

11


îşi dezvoltă un set nou de funcţii în domeniul turismului. Regiunea Toscana a fost prima regiune

italiană care a recunoscut noua tendinţa de dezvoltare rurală integrată, astfel că în 1985, a declarat

prima lege regională pe agroturism. În acest context, Toscana este una dintre primele regiuni italiene şi

europene care s-a angajat în dezvoltarea zonelor rurale şi al turismului.

Caracteristice sunt aici marmura, ornamentul dantelat, ritmurile plin-gol, sculpturile şi

mozaicurile care transformă catedralele italiene în adevărate monumente – bijuterii, atât din punct de

vedere al detaliilor cât şi al ansamblului.

Decoraţiile faţadelor preiau selectiv arcul semicircular romanic şi arcurile frânte gotice.

Originalitatea catedralelor italiene este dată de placarea cu decoraţie din marmură colorată . În cazul

catedralelor, baptisteriilor şi campanilelor din Pisa, Lucca, Pistoia şi Prato este folosită marmura albă şi

albastru-verzuie. La Florenţa, este marmura albă, roz şi verzuie , la Siena marmura neagră şi albă.

În ceea ce priveşte partea sudică, potenţialul turistic rural al Siciliei se remarca prin

multitudinea de influenţe romanice, greceşti, paleocreştine, arabe, incluzând diferite stiluri: gotic,

baroc, renascentism etc. Acestea au ajutat la definirea unui stil arhitectonic sicilian desăvârşit, cu totul

aparte, nemaiîntâlnit în alte zone. După cum spunea Goethe, “Să vezi Italia fără să fi văzut Sâcâia, este

ca şi cum nu ai fi văzut nimic, pentru că Sicilia este cheia pentru tot”, având o istorie bogată şi

impresionantă.

Turismul rural se axează, pe lângă toate acele manifestări etno-folclorice şi activităţi agricole,

festivaluri etc, pe arhitectura tradiţională cu diferite influenţe, având ca materiale de construcţie

următoarele: pentru proprietăţile din apropierea vulcanului Etna au fost utilizate pietre din lavă, tăiate

manual, pereţii din pietre albe sunt reprezentativi pentru locuinţele din imediata apropiere a munţilor

Iblei, în timp ce casele din oraşele de pe dealuri seamănă cu cele de la munte, datorită pereţilor solizi şi

a acoperişurilor înclinate pentru a împiedica depunerea zăpezii. În zona Valle di Noto sunt multe clădiri

împodobite cu sculpturi.

a. Arhitectura tradiţională

Cuvintele "arhitectura italiană" evoca imagini de tonuri de lumini şi umbre, linii clasice, arcuri din fier

forjat, porţi şi pardoseli din piatră. De fapt, aceste elemente sunt specifice arhitecturii toscane, un stil

care derivă de la etrusci. Aceştia au încorporat elemente greceşti în designul lor. Arhitectura toscană "

înfloreşte" nu numai pe dealurile de aici ci şi în restul lumii, aparent în detaliu distinctiv şi elegant.

12


Primele case toscane îşi au originea în secolul al XVI-lea, când în zonele rurale au început să se

construiască locuinţe pentru familiile fermierilor şi ţăranilor. Acest tip de populare s-a dezvoltat în

general în apropierea fortificaţiilor sau turnurilor de avertizare de epoca medievală deja existente.

Între perioada renascentistă şi cea barocă, au apărut numeroase ferme fortificate numite

“grange” în cadrul cărora era construită nelipsita capela patronala (patron – sfânt protector ). Din

secolul al XVIII-lea a început dezvoltarea caselor rurale, mai ales în proximitatea ariilor costiere unde

se dorea transformarea terenurilor mlăştinoase în terenuri cultivabile. În cursul anilor 1900, fenomenul

de urbanizare a cauzat o depopulare progresivă a zonelor rurale, aşezările rurale fiind degradate. Din

fericire în a doua jumătate a secolului trecut a început un fenomen de redescoperire şi valorificare a

caselor rurale toscane graţie multitudinii de cetăţeni străini (mai ales englezi şi nemţi) care, au investit

propriul capital în recuperarea multor “casolari” abandonate, transformându-le în întreprinderi agricole

şi agroturisme. Foarte curând, celelalte arii rurale ale regiunii au fost interesate de acest proces care a

permis caselor rurale să devină parte integrantă a peisajului toscan. “Casolari” maremmani sunt aşezări

rurale de tip întreprindere utilizate pentru activităţi intensive precum agricultură şi creşterea animalelor.

În casele rurale maremmane, edificiul principal era folosit drept cameră de locuit, în timp ce, edificiile

secundare, aşezate în jurul structurii principale, cuprindeau grânare, grajduri şi diferite anexe. În unele

case maremmane, este evidentă influenţa unor elemente stilistice spaniole care se amestecă cu cele

tradiţionale toscane mai ales în zona de la sud de Grosseto. Casele coloniale erau adesea izolate şi

constituiau unul din elementele distinctorii în peisajul toscan.

Locuinţa rurală prezintă, în general, construcţii zidite, de obicei pe două etaje, cu acoperişul

îmbrăcat cu laterite tipice toscane. În baza funcţiilor îndeplinite casele rurale au o înfăţişare constituită

dintr-o singură clădire care, în trecut, cuprindea camera de locuit la etaj dar şi camera ţărăneasca la

parter (tipologie rezidenţială), sau cu un edificiu principal destinat locuirii sau mai multe structuri

separate destinate camerelor ţărăneşti (tipologie de întreprindere). În Maremma se numeşte “aretina

maremmana”.

În arhitectura rurală, tradiţională în Toscana, dar şi în Umbria a fost folosită cărămidă.

(laterizio) . Cărămizi sau "pianelle" (cărămida mai subţire de 2,5 cm) au fost, în fapt, de multe ori

folosite ca diafragme în hambare, grajduri şi, în general, ori de câte ori era nevoie pentru a închide

parţial un spaţiu, dar lasă fluxul de aer, în scopul de a asigura o ventilaţie la fân , grâu sau la orice altă

cultură, care trebuie să fie depusă la interior.

13


În gospodăriile din satele medievale pot fi remarcate culorile nisipului şi al teracotei roşii. Acest

aspect îl au şi casele proaspăt renovate, dar şi vilele şi domeniile familiilor cu tradiţie de sute de ani.

Cu un simţ pentru stilul rafinat foarte bine dezvoltat totul deţine o amenajare care se poate

caracteriza prin splendoare, eleganţa şi naturaleţe provincială. Aceste case şi clădiri sunt oglinda

stilului de viaţă italienesc, al nobilimii şi al burgheziei din Toscana.

Multe clădiri au stat zeci de ani părăsite, au fost uitate, însă atunci când au fost “redescoperite”

din respect pentru ele şi pentru istoria pe care o ascund printre zidurile groase au fost renovate de la

temelie.

Materialele autentice folosite pentru acest lucru păstrează şi subliniază efectul tradiţional al

clădirilor. Astfel se păstrează aspectul de altădată: acoperişul îmbrăcat în ţigla din teracotă,

decoraţiunile de interior îmbrăcate în aur, grinzile din stejar care protejează şi susţin tavanele din

generaţie în generaţie, etc.

Pe pereţi sunt agăţate de regulă tot felul de oale din cupru, dar şi alte ustensile pentru bucătărie,

care redau încăperii o atmosfera caldă şi primitoare.

Plecând de la aceste caracteristici arhitecturale ale regiunii Toscana, vom analiza particular

câteva din satele cu importanţa turistică impresionantă.

În centrul Toscanei se afla San Gimignano - considerat cel mai frumos sat al Toscanei, fiind

numit şi “Manhatten – ul medieval”. Acesta prezintă numeroase turnuri din piatră, datând din secolul al

XII-lea şi o înălţime de până la 52 m, fiind semn al puterii şi bogăţiei a două familii rivale, locale. San

Gimignano este un exemplu unic în peisajul toscan de ” cetate cu turnuri ” bine păstrată.

Palatele din calcar auriu, cu logii, turnuri, castele şi fântâni publice ilustrează cel mai bine

orgoliul medieval manifestat prin ridicarea de turnuri. Din 72 de turnuri în trecut s-au menţinut în

picioare doar 14. Arhitectura toscană este dominată de tipologia turnului până în secolul XIV.

Aşezarea a început să funcţioneze încă din perioada elenistică (300-200 i. Hr) fiind amplasată

pe un deal care domină întreaga vale Elsa. Statul de oraş a sosit în secolul X când a primit şi numele

episcopului de Modena, Sf. Gimignano, despre care se spune că ar fi ocrotit aşezarea de hoardele

barbare. Cu toate acestea, San Gimignano este considerat a fi cel mai frumos sat medieval al Toscanei,

al cărui centru istoric se afla în patrimoniul UNESCO.

14


Chianti oferă un peisaj unic, cu dealuri verzi, acoperite cu domenii largi de vii şi livezi de

măslini şi sate mici cu case construite din piatră.

Graniţele regiunii Chianti nu sunt clar definite, dar, în general, ocupă zona situată între oraşele

Florenţa şi Siena, şi extinderea la est spre Valdarno şi la vest la Val d ' Elsa. Podgoria Chianti se

extinde în continuare dincolo de cele două oraşe, în jurul oraşului Florenţa , ajungând chiar până la

Arezzo, Pistoia şi Montepulciano.

Producţia de vin în mediul rural din Chianti se realizează din cele mai vechi timpuri: unele

descoperiri etrusce au arătat că strugurii au fost cultivați în acea perioadă, dar Chianti a fost prima dată

asociat cu vinul în anul 1404. De-a lungul secolelor, cunoscut sub numelede Chianti Classico a devenit

din ce în ce mai celebru în Italia şi în străinătate. Unele dintre cele mai renumite vinuri sunt Nobile di

Montepulciano, Rosso di Montalcino şi excepţionalul Brunello di Montalcino, produs dintr-o viţă de

vie Sangiovese în apropiere de Montalcino, care este învechit cel puțin 4 ani în butoaie de stejar sau de

castan.

Pentru Sicilia, aşa cum am menţionat la începutul capitolului, arhitectura prezintă numeroase

influenţe.

Astfel, ocupaţia vreme de 2 secole şi jumătate a Arabilor a transformat teritoriul insulei: în

primul rând în ceea ce priveşte agricultura, prin introducerea irigaţiilor şi culturilor estice. De asemenea

au introdus elemente specifice în arhitectură, ca minarete, moschei, grădini, fântâni. În ceea ce priveşte

design-ul, se remarcă preferinţa pentru linii şi eleganţa în decorare. Interiorul caselor a fost transformat,

tavanele au fost încrustate cu decoraţii din tencuială, acoperişurile au fost construite din ţiglă colorată.

Nu au rămas multe exemple ale arhitecturii arabe, întrucât Normanzii au reconstruit şi redecorat

clădirile.

Islamicii au adus un suflu nou în arhitectură: arcul în formă de potcoavă, ce prezintă în partea

superioară o zonă semicirculară. Interiorul clădirilor erau de obicei împodobite cu stalactite din

tencuiala numite “muqarnas”, iar în exterior se pot observa domurile de diferite culori.

Arhitectura arabo-normandă a combinat elemente islamice cu romanice şi bizantine. Noul

model arhitectural s-a regăsit în construcţia bisericilor, adăugându-se mozaicurile ortodoxe aduse de

către Bizantini şi Mauri (arcuri în formă de potcoavă, arabescuri ornamente în formă de fagure).

15


Influenţa Bizantină s-a remarcat prin influentele estice în arhitectura religioasă, ce includea:

planul central patrulater, adaptat crucii greceşti. Tehnicile au fost adaptate, piatra fiind prelucrată acum

nu numai în suprafaţa, ci şi în interior, obţinându-se dantelării. Se remarcă, de asemenea, şi mozaicul,

aplicat pe suprafeţe mari, reprezentând figuri animate şi motive decoraţionale.

Stilul Romanic a adus ca elemente arhitecturale planul în formă de cruce Latină şi faţadele cu

turnuri masive. Înclinaţia către stilizare a subliniat reprezentări ale animalelor şi plantelor, ce au fost

reduse la simple specii, papură, trestii . Romanii descoperă şi utilizează cimentul, înălţând astfel ziduri

şi coloane din cărămizi "lipite" cu ciment. Locuinţele din casele de la câmpie sunt însă bogate în

arhitectură. Un exemplu concret este Villa dei Casale; băile termale private conferă refinanţa locului.

Mozaicul care îmbracă pardoselile aproape tuturor locuinţelor constituie, datorită bogăţiei, realismului

şi diversităţii lor, cea mai mare operă de artă lăsată de romani şi păstrată până în zilele noastre.

Clădirile laice se caracterizau prin prezenţa castelului într-o poziţie strategică, înconjurat de

grădini spectaculoase şi fântâni arteziene. Spaţiul interior se împarte în două areale: iwan, cu trei

încăperi şi o curte deschisă înconjurată de una sau mai multe fântâni. Pentru pavaj se foloseşte marmură

sau cărămidă, pereţii fiind acoperiţi de mozaicuri. Tavanele şi arcurile sunt decorate cu “muqarnas’

pictate.

Satele din zonele litorale: Casele în aceste zone sunt albe sau de culori deschise, nenumărate

trepte înguste, grădini luxuriante în care cresc măslini,citrice. Străzile sunt înguste iar gospodăriile

coboară către plajă sau către numeroasele golfuleţe şi promontorii.

Satele din zonele mai înalte: marea majoritate a acestora sunt formate pe ruinele unor vechi

aşezăminte antice şi medievale; astfel aspectul lor este de mică cetate, cu nenumărate turnuri, formate

în jurul bisericilor sau diferitelor castele, apariţia lor fiind etajată, coborând în trepte de la cel mai înalt

punct.Se remarcă influenta în arhitectură a diferitelor popoare care au colonizat regiunea respectivă:

greci, fenicieni, normanzi etc.

Satele din zonele montane: sunt construite din piatră, lemn, însă îşi păstrează culoarea

deschisă pe alocuri, nu toate fiind închise la culoare sau să aibă aspectul greoi, masiv.

16


Viaţa la o fermă siciliana:

Ferma siciliană (Agriturismo) este situată în Valea Noto, în Sicilia de sud-est. Ferma se găseşte

într-un minunat peisaj mediteranean de dealuri. Casele sunt înconjurate de vegetaţia tipică sudului

Mediteranei şi se află la doar câţiva kilometri distanţă de mare şi de plajă. Datorită situării sale la

aproximativ 140 m deasupra nivelului mării, între palmieri, măslini şi migdali, turistul se poate bucura

de o privelişte minunată asupra văii şi a mării.

Proprietarul locuieşte la fermă, produce şi comercializează ulei de măsline şi săpun autentic

extras din măsline, pesto sicilian, produse din migdale, diferite gemuri (de portocale, de mandarine, de

cedru), băuturi alcoolice, cum ar fi Limoncello, Verdello, vin şi oţet Nero d'Avola şi multe alte produse.

La ferma siciliană se organizează în mod regulat cursuri de gătit şi se poate face de asemenea un tur al

podgoriilor şi al plantaţiilor de măslini.

b. Meşteşuguri tradiţionale

Toscana este vestită pentru meşteşugarii care creează bijuterii de aur – cum sunt cei de pe

Ponte Vecchio, în regiunea Florenţa – sau piese de mobilier rustic şi renumitele haine şi genţi de piele

sau vasele din ceramică pictate în culori vii.

Interesantă este şi povestea acestui satPONTE VECCHIO , sau podul vechi, în traducere. Acest

pod fermecător a fost construit în 1345 pentru a-l înlocui pe cel care fusese luat de ape la inundaţie.

Adăpostea iniţial dughene ale măcelarilor, apoi ale băcăniilor, fierarilor şi ale altor meseriaşi. În 1593

marele duce Ferdinand I de Medici a decretat că acest comerţ de sub picioarele sale este dizgraţios,

drept urmare au fost instalaţi numai 41 aurari şi opt giuvaiergii. De atunci podul a fost destinat numai

acestor două meşteşuguri.

Artizanatul a devenit una dintre activităţile cele mai înfloritoare şi apreciate în regiunea Chianti

(în special în jurul Sienei) începând din secolul al XI-lea. Bijuteriile realizate în laboratoarele vechi de

aur şi teracota şi vasele de ceramică realizate cu tehnici străvechi lăsate moștenire de-a lungul

generaţiilor, au devenit faimoase în întreaga lume. Acestea atrag comercianţi din toată Italia şi din

străinătate. Prima breaslă a artizanilor a fost înfiinţată în 1098 şi chiar şi astăzi, atunci când mergeți pe

jos de-a lungul aleilor medievale, puteți vedea meșteșugari lucrând în atelierele lor la crearea obiectelor

din teracotă sau gresie. Unele dintre cele mai populare obiecte cumpărate ca suveniruri sunt vazele,

17


ulcioarele și sfeșnicele. Clopotele Santa Lucia , realizate din teracotă şi pictate de mână în culorile

oraşului care sunt folosite în timpul festivalului Îl Palio, sunt, de asemenea, extrem de caracteristice.

Broderia este și ea o tradiţie în oraş şi tapiserii minunate, abajururi şi alte ţesături brodate cu modele ale

Renașterii pot fi cumpărate încă în oraş, fiind lucrate de meşterii experți în atelierele oraşului.

Împătimiții modei pot merge pe Via Banchi di Sopra să admire la atelierele de lux şi buticurile care au

înlocuit atelierele meşteşugărești vechi.

Sicilia a fost mereu asociata cu artele, mulţi poeţi, scriitori, filosofi, intelectuali, arhitecţi,

pictori avându-şi rădăcinile în acest spaţiu. Ceramică din teracotă este bine cunoscută, arta ceramicii în

acest spaţiu fiind legată de originarii insulei, Sicani, artă ce a fost perfecţionata în timpul colonizării

greceşti.

Faimosul car sicilian (carretto Siciliano), este de asemenea un simbol al acestui spaţiu, lemnul

fiind pictat şi decorat cu diferite scene din poemele romantice Normande. Asemenea poveşti sunt

expuse prin intermediu teatrului de păpuşi, în care apar aceste marionete realizate manual din lemn.

Carul are două roţi, şi a fost iniţial construit din lemn, având şi componente metalice.

Este folosit pentru transportul diferitelor produse pe distanţe scurte, ca vinul, lemnul. În Sicilia

modernă, tradiţia continuă, folosindu-se vehicule pe trei roţi motorizate (lapa), ce sunt adesea pictate în

mod tradiţional.

Meşteşugul ceramicii în Sicilia este îşi are rădăcinile în trecut, această artă înflorind timp de

milenii, fiind expresia perfectă spaţiului mediteranean. Forme, culori, motive au născut dintr-un respect

profund pentru trecut, cu o uşoară influenţă a viitorului. Teracota provine din pământ, mângâiată de

soarele sicilian, şi este cu totul diferită de alte tipuri de ceramică, datorită anumitor componenţi din

argila care este folosită pentru producerea teracotei.

De asemenea, producerea vinului, a uleiului de măsline, a diferitelor băuturi, gemuri, a

săpunului, sunt meşteşuguri vechi şi apreciate în acest ţinut. Totul se face în propria gospodărie, aceste

produse fiind apreciate pe piaţa intern şi internaţională, atrăgând turişti, care deseori sunt implicaţi în

aceste activităţi.

18


c. Manifestări etnofolclorice

O altă latură atractivă a Toscanei o reprezintă festivalurile şi evenimentele de sezon, în special

cele care au loc vara; cele mai multe festivaluri (sagre) dedicate unui produs specific local încep vara

devreme şi continuă până toamna când apar specialităţile de sezon: trufe, vin, ulei de măsline, castane.

În orice perioadă a anului în Toscana, veţi găsi multe posibilităţi de distracţie şi vă puteţi delecta cu o

varietate de specialităţi gastronomice.

Dintre multitudinea de festivaluri, aceste sunt câteva care prezintă un interes deosebit în zona

Toscanei.

Sărbătoarea castanului

În fiecare an, oamenii din Toscana celebrează sărbătoarea castanului, o cultură căreia i se acordă

mai puţină importanţă în zilele noastre. Odinioară aceasta era mâncarea celor săraci. În prezent,

numeroase delicatesuri şi diferite deserturi sunt preparate din castane. În octombrie, Toscana vă invită

să gustaţi câteva dintre tradiţionalele sale delicii cu vin fiert delicios. Festivalul tradiţional oferă

divertisment, evenimente muzicale şi activităţi artizanale. Tradiţia cultivării castanelor datează din

vremurile de demult şi se pare că acestea au fost introduse de către romani.

Festivalul Bruschetta

Festival de folclor Bruschetta este organizat în fiecare an, în septembrie, cu o varietate de

atracţii culinare, expoziţii de accesorii de gătit, ulei de măsline, ierburi şi plante aromate. Bruschetta a

fost odinioară mâncarea celor săraci, mâncare făcută din resturi. Astăzi este un adevărat răsfăţ delicios.

Ingredientele trebuie să fie de bună calitate, toate foarte proaspete, roşiile grele şi gustoase, iar uleiul de

măsline extra virgin.

Festă dell'Olio Nuovo

În Toscana este recomandat să vă bucuraţi de deliciile culinare din această regiune frumoasă,

neapărat de uleiul de măsline. În ultimele zile însorite începe recoltatul măslinelor în Toscana. Uleiul

este presat din măslinele locale, conform vechilor metode, în presele de ulei. La Festivalul de Măsline

se poate gusta şi cumpăra ulei de măsline din nouă recoltă. Acest eveniment este urmat de spectacole

folclorice, evenimente muzicale şi oferte culinare minunate.

19


Fie că este vorba de festivaluri, de pieţe, de spectacole, de expoziţii sau de evenimente

sportive,toate se pot găsi în regiunea Toscanei. Tradiţiile din Toscana sunt conservate şi întreţinute cu

grijă.

Familia este inima culturii siciliene, şi aşa a fost timp de generaţii. Membrii familiei locuiesc

împreună, uneori în acelaşi loc, iar copiii locuiesc cu părinţii până se căsătoresc. Biserica Catolică este

un important simbol în viaţa sicilienilor. Aproape toate locurile publice prezintă crucifixuri, iar casele

sunt decorate cu statuete, picturi ale sfinţilor şi alte relicte. Fiecare oraş şi orăşel are propriul patron

spiritual, iar zilele de sărbătoare sunt marcate de procesiuni în plină stradă.

Festivalurile religioase siciliene includ de asemenea scena Naşterii Domnului, scena ce are loc

în timpul Crăciunului. Se construieşte un sat din secolul al XIX-lea, oamenii sunt îmbrăcaţi în costume

ale acelei perioade, unele interpretând familia sfânta, iar alţii, artizani.

Povestirea orală joacă un rol important în folclorul sicilian. Multe poveşti au trecut de la o

generaţie la alta, implicând un personaj numit Giufà. Anecdote din viaţa acestui personaj au rămas în

memoria colectivă a populaţiei siciliene ca nişte pilde.

Sicilienii adora şi festivalurile ţinute în piaţa locală “piazza”, unde muzica şi dansul tradiţional

sau diferite târguri alimentare “sagre” fac obiectul acestora. În acest cadru se fac degustări ale

specialităţilor bucătăriei siciliene.

Carnavalul este considerat o sărbătoare profană, vizează multe oraşe, este dedicată fastului

alimentar, precedă Postul Mare şi a cărui dată se schimbă anual, în funcţie de data Paştelui. Dintotdeauna

sărbătoarea a reprezentat oglinda condiţiei sociale, politice şi civile a templelor,acestea reprezentând

păgânismul şi încălcarea legilor.

Termenul utilizat pentru a ilustra evenimentul are origini latine: Carnem Levare = interzicerea

prin biserică de a consuma carne în perioada Postului Mare.

În Antichitate, în Sicilia se putea asista la dansuri specifice, cum ar fi "dansul sclavilor", când

participanţii se deghizau în sclavi şi dansau pe străzile publice pe muzica instrumentelor turceşti antice

(tamburine), şi dansul "balla - virticchi", când participanţii se deghizau în pigmei şi amuzau poporul.

20


Fastul culinar al Carnavalului nu trebuie trecut neobservat. Este un semn al abundenţei

întậlnirii: în această săptămână se face abuz de sos de carne şi de pomene (se servesc macaroane cu sos

de carne tocată, roşii şi condimente şi tradiţionala supa de zarzavat; de asemenea se servesc şi dulciuri).

Un alt aspect legat de sărbătoare este referitor la unele tradiţii vechi, care, din păcate, în ziua de

azi nu mai au aceeaşi forţă şi fascinaţie ca în trecut. Este vorba, de exemplu, de vechiul obicei de a

spune ghicitori în dialect, care erau pline de sensuri duble, dar care aveau întotdeauna o soluţie mult

mai inteligentă decât se părea. Actualmente, obiceiul de a sărbători Carnavalul este simţit în toată

insula; sunt organizate petreceri private dar şi cele publice sunt încă numeroase. Carnavalul îmbracă

forme diferite de la oraş la oraş.

Sărbătoarea Migdalului în Floare. Prima sărbătoare în onoarea primăverii este în mod sigur

cea a Migdalului în Floare, care are loc în prima săptămână a lunii februarie la Agrigento, în vestita

Vale a Templelor. Sărbătoarea a avut loc pentru prima dată în anul 1937 cu scopul de a lansa şi

comercializa produsele tipice zonei şi de asemenea cu scopul de a evidenţia valoarea culturală şi

arheologică a zonei; o scurtă întrerupere a avut loc din cauza celui de-al II-lea Război Mondial, ca

imediat după aceasta să reînceapă în zorii anilor '50. în cursul acestor ani sărbătoarea a căpătat o

valoare din ce în ce mai internaţională, adunând grupuri de folclor şi iubitori de tradiţii populare, care

se reunesc într-un meeting despre tradiţii populare a unei singure naţiuni şi pentru relaxare. Sărbătoare

începe cu aprinderea Tripodului Prieteniei (Tripode dell'Amicizia) în faţa templului Concordiei şi ia

sfârşit întotdeauna în Valea Templelor cu premierea şi un spectacol final. Între aceste două extreme au

loc diferite evenimente printre care Festivalul Internaţional de Folclor (instituit prima dată în 1954) care

are scopul de a oferi o sinteză deja citatelor tradiţii populare din întreaga lume; la eveniment iau parte

numeroşi turişti.

Un lung moment celebrativ este comemorat în fiecare duminică a lunii la Zafferana Etnea

(Cătănia), când are loc un târg cu produse tipice zonei şi numeroase sărbători ale diferitelor produse

agricole: struguri, ciuperci, castane,etc.

21


3. Analiza componentelor activităţii de turism

Colinele Toscanei sunt, de asemenea componente esenţiale în dezvoltarea „turismului

verde” .Pe lângă descoperirea diversităţii tradiţiilor culturale şi a peisajelor,ecoturismul toscan atrage şi

prin tradiţiile culinare ale bucătăriei italiene,renumitelevinuri, dansurile şi cântecele folclorului sau

muzicii cult,

arhitectura diverselor monumente istorice,etc. În Toscana, renumite sunt regiunile: La Pisana, Tenuta

Quarrata,Scandicci, Alberese, Chianti, Firenze pentru practicarea turismului durabil.

Sicilia se poate mândri prin aspectul încă rural, nealterat de societatea modernă, lucru benefic,

ce vine în sprijinul acestei forme de turism, rural. În acest ţinut mirific, se poate experimenta adevărata

viaţă rurala italiană, în care turistul poate participa la activităţi cum ar fii pictură murală, cioplitul

lemnului, producerea uleiului de măsline sau a diferitelor produse locale.

a. Infrastructura turistcă

Toscana detine o infrastructură turistică foarte bine pusă la punct, cu o funcţionalitate bine

definită.

Intrucat Florenşa este oraşul principal al Toscanei si, totodata capitala regiunii, acesta reprezintă

unul dintre principalii poli de plecare către zonele rurale. Astfel, voi prezenta infrastructura turistică

catre zonele rurale importante plecând din capitala regiunii.

Urban: Principală reţea de transport public este definită de autobuzele companiei Li-nea, pentru

care vă puteţi achiziţiona bilete de la tonete special amenajate, baruri şi chioşcurile de ziare. În plus,

puteţi călători pe baza unui cârd de oraş numit Carta Agile, care include mai multe călătorii (între 10 şi

21) şi poate fi utilizat strict pentru autobuze. Cea mai importantă staţie de autobuz din Florenţa este

Santa Maria Novella, care de altfel este şi gară.

Rutier: Cele mai importante rute sunt Florenta-Pisa, Florenta-Viareggio si Florenta-Arezzo.

Feroviar: Gara Centrală din Florenţa este Santa Maria Novella, localizată la aproximativ 500 m

de Piazza del Duomo, fiind principală gara naţională şi internaţională din Florenţa, cu un trafic

22


înregistrat de peste 59 milioane de persoane anual. Alte gări importante sunt Firenze Campo Di Marte,

Firenze Rifredi, Firenze Belfiore, Firenze cascine, Firenze castello, Firenzer Rovezzano, Firenze San

marco vecchio, Firenze Statuto, Firenze Porta al Prato, Firenze Le Cure, Firenze Le Piagge, Firenze

Salviati, Firenze Piazza Puccini.

Aerian : Aeroportul Internaţional Amerigo Vespucci, aflat la 5 km vest faţă de centrul oraşului,

deservit în principal de companiile aeriene Air France şi Lufthansa.

Principalul mijloc de transport în regiunea italiană este avionul . Acest lucru este posibil şi datorită

numărului ridicat de aeroporturi care stau la dispoziţia turiştilor.Regiunea Toscana dispune de 2

aeroporturi internaţionale : aeroportul Galileo Galilei din Pisa şi Amerigo Vespucci în Florenţa.

Având în vedere că Sicilia, după cum am spus, este o regiune puternic ruralizată, infrastructura

turistică este dezvoltată în principal în spaţiu urban. În zonele rurale, infrastructura turistică este mai

puţin dezvoltată, principalele elemente fiind cele de cazare, ferme, case de vacanţă,vile, apartamente în

zonele de coastă. Iar acest lucru este benefic activităţii de turism rural, întrucât turiştii care aleg această

formă de turism, doresc evadare din aglomeraţia oraşului, din tot ceea ce înseamnă modern, doresc

întoarcerea la natură.

În aceste locuri mirifice se poate ajunge prin intermediul avionului, din Palermo sau Messina,

sau prin alte mijloace rutiere de exemplu, din principalele oraşe.

b. Servicii turistice specific rurale

În regiunea toscană agrementul constituie unul din elementele esenţiale.Din acest motiv, şi

numărul turiştilor este superior . Regiunea italiană se adresează unei elite turistice, având numeroase

hoteluri de lux, staţiuni exclusiviste, spre deosebire de regiunea românească în care se practică un

turism de masă. Activităţile ,,All Inclusive” facilitează accesul clienţilor la serviciile turistice.

Petrecerea unei vacanţe în mediul rural într-o fermă din Toscana poate include mese cu familia

gazdă şi alţi invitaţi, asistarea la culegerea strugurilor sau a măslinelor sau pur şi simplu, relaxare şi

odihna într-un mediu liniştit. Multe gospodarii organizează activităţi specific turistice pentru oaspeţii

lor, de la echitaţie la ciclism montan, la cursuri de gătit tradiţional şi degustări de vinuri. Multe ferme

23


din regiunea Toscanei au adăugat, recent, piscine pentru a le oferi clienţilor lor posibilitatea de a se

răcorii în timpul verilor calde toscane.

În ceea ce priveşte serviciile specifice turistice rurale, acestea se evidenţiază prin acele activităţi

specific rurale, ce presupun implicare turistului în activităţi specific rurale: culegerea strugurilor şi

producerea vinului, producerea uleiului de măsline, a diferitelor preparate culinare, plimbări în aer

liber, echitaţie, degustări de vin, cursuri de gătit. Ospitalitatea sicilienilor este una aparte, iar

implicarea oaspeţilor în aceste activităţi casnice prezintă un avantaj, un mod de a atrage turiştii dornici

de astfel de activităţi.

c. Circulaţia turistică

Toscana este o regiune turistică consacrată pentru potenţialul său natural şi antropic ,de mare

valoare. Aproape pretutindeni în Toscana se găsesc palate şi cetăţi vechi, multe dintre care, sunt astăzi

folosite ca hotele, aceasta făcând din Toscana un imens paradis de vacanţă. Este vorba despre Castello

di Vertine, în Siena, Castello diCafaggio, în Florenţa,Castello di Bibbione, în Chianti, etc. În ceea ce

priveşte capacitatea de cazare, conform Eurostat regional yearbook, existau peste 180 000 locuri de

cazare în hotele şi 350 000 locuri în camping.

Conform datelor din anul 2008, în regiunea Toscana au fost înregistrate 41 499 925 înnoptări1.

Dintre aceştia cetăţenii italieni au reprezentat circa 52 % (21 653 806) iar cei de alte naţionalităţi care

au călătorit în regiunea Toscana prezintă o pondere de 48% (19 846 119).

Din cei 48% de străini care vizitează regiunea ,aceştia se concentrează în proporţie de 27 % în

Florenţa, urmată de Livorno (18%),Grosseto (14 %) şi arhipelagul toscan (7 %) . Vizitarea muzeelor

atrage anual peste 6 milioane de turişti ( mai mult de 20 %din totalul celor care vizitează muzeele

italiene). Locul 2 este ocupat de Lazio pentru numărul total de turişti care vizitează monumentele

artistice. Toscana ocupă, de asemenea locul întâi în ceea ce priveşte numărul mediude vizitatori pe

atracţie, cu mai mult de 100 000 turişti pe an. De asemenea, mai mult de 1 milion de turişti care aleg ca

destinaţie Florenţa, vizitează Galleria dell'Accademia, iar mai mult de 1,5 milioane de turişti vizitează

galeria Uffizi. Toscana ocupă locul 5 în privinţa numărului de bilete cumpărate în sălile de

teatru(fiecare locuitor cheltuieşte în medie 9 euro).

1 ERNEST, Politici de inovare si sustinere a ofertei turistice: Observatorul Destinatiilor Turistice/Regiunea Toscana;

***, http://www.adrse.ro/Documente/Externe/Ernest/Observatorul_destinatiilor_turistice.pdf

24


După ţara de origine, se observă o pondere ridicată a turiştilor care provin din Germania,

Olanda, SUA, Marea Britanie şi Franţa.

Dintre aceste deplasări, vizitele în scop turistic au reprezentat numai un sfert din totalul sosirilor

în zonă şi anume 10 925 850. Un procent de 61% din totalul vizitelor din Toscana au vizitat capitala

regiunii - Florenţa şi edificiile culturale existe în acest oraş, precum şi destinaţiile de pe coastă.

Turişti/km2 se preconizează că există un număr de aproximativ 475 vizite/km2.

În urma acestor date se poate observa că regiunea Toscana este destul de vizitata, însă nu deţine

un loc preferenţial în rândul turiştilor străini.

Pe de cealaltă parte, Sicilia, cu un potenţial turistic, mai ales rural, ridicat, nu este atât de intens

vizitata ca restul regiunilor italiene. În primul rând, slabă promovare a regiunii duce la acest lucru, da şi

binecunoscuta Mafie siciliana, tine la distanţa turiştii, cu toate că aceasta nu se implica în activitate de

turism.

Astfel se constată că, pentru anul 2008, totalul nopţilor petrecute de persoane nerezidente, în

hoteluri şi zone de campare este între 30-50 de nopţi, numărul nopţilor petrecute de persoane

nerezidente în locuri de campare fiind între 5-10. , zona nefiind nici măcar în top 20 de tari vizitate ale

Europei (Eurostat regional yearbook). În concluzie, Sicilia, prezintă potenţial turistic, însă

nevalorificat, numărul turiştilor care vizitează această zonă fiind şi greu de estimat, datorită faptului că

aceştia se cazează în unităţi turistice rurale, cert fiind faptul că zona este mai puţin vizitata decât alte

zone ale Italiei.

d. Turismul rural şi agroturismul

Înainte de a arăta cum se manifestă turismul rural şi agroturismul în cele două regiuni pe care le

analizăm, vom definii, pe scurt, aceşti doi termeni între care se produc destul de frecvent confuzii.

Turismul rural este un fenomen care s-a amplificat în secolul trecut, în special în anii 1950 în

ţările industriale avansate ca o reacţie la fenomenul intens de urbanizare şi industrializare. Altfel spus,

turismul rural valorifica resursele turistice locale, dotările şi echipamentele turistice, inclusiv pensiunile

şi fermele agroturistice. Pe teritoriul Uniunii Europene acest turism practicat în mediul rural poartă

denumirea de „turismul verde”.

Agroturismul este un concept mai restrâns, integrat în turismul rural, care se referă la

totalitatea serviciilor practicate şi legate în mod direct de gospodăria ţărăneasca. Agroturismul trebuie

să fie practicat de fermieri şi gospodari ca o activitate secundară, agricultura fiind principala ocupaţie şi

sursa de venit.

25


Agroturismul în Toscana e sinonim cu calitatea, tradiţie şi frumuseţi naturale. Peisajul acestei

regiuni are un şarm deosebit.

A alege agroturismul în Toscana înseamnă a trăi în comuniune cu natura, cu toate

oportunităţile sale: plimbare cu calul, cu bicicletă, trekking, scufundaţi în natura necontaminată, în

verdele pădurilor, de-a lungul străzilor albe de ţară, pe plaje sălbatice, printre viţă de - vie şi măslini. La

acest scenariu de neegalat agroturismul în Toscana adaugă posibilitatea degustării specialităţilor tipice

ale unei bucătarii tradiţionale caracterizată prin simplitate şi o mare varietate de gusturi însoţită de cele

mai bune vinuri. La toate acestea se adaugă ospitalitatea sinceră, ereditara din tradiţii seculare a

italienilor.

„Agriturismo” sau agroturismului, oferă acele şansa de a experimenta adevărata viaţă rurală

toscană. Aceasta înseamnă că fermele reale de lucru şi-au deschis porţile lor pentru a oferi o cazare

rustică şi elegantă. În general, acestea sunt ferme aflate pe sau în jurul unei podgorii sau unui castel.

În cadrul acestora se oferă servicii de cazare care variază de la pat şi mic dejun la apartamentele mari şi

clădiri separate, care includ zone de locuit, bucătării şi băi private.

Agroturismul, un cuvânt ce vine din combinarea turismului cu agricultură, este o formă de

turism pentru cei interesaţi să cunoască bucătăria şi cultura Siciliei. Felurile locale sau gătite în casa

sunt adesea pregătite pentru oaspeţi de gazde, ca o introducere în istoria locală.

Zona prezintă serviciile specifice turistice rurale, acestea evidenţiindu-se prin acele activităţi

rurale, ce presupun implicare turistului în activităţi specific rurale: culegerea strugurilor şi producerea

vinului, producerea uleiului de măsline, a diferitelor preparate culinare, plimbări în aer liber, echitaţie,

degustări de vin, cursuri de gătit. Ospitalitatea sicilienilor este una aparte, iar implicarea oaspeţilor în

aceste activităţi casnice prezintă un avantaj, un mod de a atrage turiştii dornici de astfel de activităţi.

Turismul rural este preferat în special de persoanele care locuiesc în mediul urban şi care doresc

o evadare din monotonia oraşului. Sicilia este astfel o zonă perfectă pentru a te bucura de minunăţiile

naturii, de a te plimba cu bicicleta sau a te scălda în mare, de a vizita vulcani, sau a învăţat meşteşuguri

tradiţionale.

e. Dezvoltarea comunităţii locale

Turismul rural prezintă avantajul că acţionează în sensul deschiderii de noi perspective

investiţionale. Astfel, turismul înlesneşte o punere în contact a oamenilor proveniţi din cele mai diverse

medii, iar ideile şi acţiunile, dirijate spre valorificarea superioară a diverselor resurse locale, survin

inerent.Între turiştii potenţiali ai mediului rural se pot înscrie şi oameni de afaceri care au abilitatea de a

sesiza mai rapid perspectivele implantării de noi activităţi şi perspectivele financiare ale acestora,

26


aspecte care pot fi benefice prin efectele lor pentru comunitatea rurala (locuri de muncă, modernizarea

infrastructurii şi a serviciilor, pătrunderea în circuitul informaţional etc.). Evident că păstrarea unor

amintiri plăcute despre vacanţele rurale poate incita oamenii de afaceri la demararea investiţiilor în

mediul respectiv.

Regiunea Toscana a fost prima regiune italiană care a recunoscut noua tendinţa de dezvoltare

rurală integrată, astfel că în 1985, a declarat prima lege regională pe agroturism. În acest context,

Toscana este una dintre primele regiuni italiene şi europene care s-a angajat în dezvoltarea zonelor

rurale şi al turismului. În acest mod, după criza din sistemul agricol tradiţional din anii 1950, economia

este relansata prin prisma turismului rural.

Provincia Chianti - localizată intre oraşul Florenţa şi Siena - şi Grosseto- situată în sudul

Toscanei - s-au dezvoltat în cea mai mare parte datorită politicilor de susţinere a turului rural.

Activităţile rurale caracteristice zonelor au fost introduse în circuite turistice. În acest fel s-a dezvoltat

şi infrastructura turistică, şi pe măsură ce aceasta a luat amploare s-au dezvoltat şi celelalte ramuri

esenţiale pentru practicarea unui turism calitativ şi durabil precum infrastructura de agrement ce

cuprinde o serie de cerinţe şi necesităţi indispensabile pentru turişti.

Sicilia, datorită resurselor locale, îşi poate dezvolta regiunile rurale în spaţii căutate de turişti.

Prin îmbunătăţirea infrastructurii locale, această insulă îşi poate ridica numărul de turişti ce intra anual

în această tara.

Un exemplu de program pentru dezvoltarea turismului durabil, rural, este Sicilian Experience,

condus de către Carmelina Ricciardello, o persoană care a emigrat în Australia la vârsta de 7 ani, dar

care s-a întors în Sicilia pentru a oferi turiştilor dornici să trăiască o vacanţă în stil sicilian tradiţional,

ceea ce căutau. Astfel, una dintre ideile sale este de a promova regiunea Saint d’Ambrogio, prin

concentrarea asupra experienţelor unice locale şi evitând promovarea regiunii prin mijloacele deja

arhicunoscute. Sicilian Experience oferă oportunitatea călătorilor pasionaţi de a “gusta” sătenilor

sicilieni. Acest program împărtăşeşte oportunitatea de a vedea prin ochii locuitorilor ce înseamnă cu

adevărat călătoria în acest spaţiu.

Sicilian Experience nu se referă doar la închirierea vilelor şi apartamentelor, ci la promovarea

unui turism responsabil şi implicarea turiştilor în activităţile locale, încurajarea achiziţionării produselor

tradiţionale locale, pentru a veni în sprijinul economiei locale. De asemenea, sunt încurajate drumeţiile

în spaţiile montane, şi abandonarea maşinii pe parcursul vacanţei.

27


Se poate alege dintr-o varietate mare de opţiuni pentru cazare ce sunt deţinute de către localnici,

în zonă care îţi taie respiraţia: de la apartamente cu servicii de alimentaţie proprie la cazare cu masa

inclusă, de la apartamente în zone litorale până la cele din apropierea zonelor istorice.

4. Politici, legislaţie şi strategii de promovare şi eficientizare

Aşa cum am menţionat pe parcursul acestei lucrări, Toscana este localizată într-un cadru

favorabil între Apenini şi Marea Mediterană, fiind compusă în mare parte din munţi, cu minunatele

coline toscane cunoscute pentru plantaţiile viticole şi pentru culturile de măslini. Această regiune a

preconizat foarte bine nevoia turiştilor de evadare din spaţiile puternic urbanizate, şi retragerea în zone

liniştite, pitoreşti care pun la dispoziţie o gamă variată de servicii de agrement. În permanenţă această

zonă beneficiază de noi politici şi strategii de promovare cât mai diversificate pentru a putea atrage

turişti din categorii de vârste diferite.

Strategia generală a a regiunii intenţionează să îmbunătăţească , să consolideze din punct de

vedere economic întoarcerea către sectorul primar pentru a facilita angajarea în agricultură, în special

a agricultorilor tineri şi a femeilor. De asemenea, se doreşte ca producţia să se orienteze după

cererea consumatorilor. Având aceste scopuri, obiectivele prioritare sunt: promovarea modernizării şi

inovarea în sectorul agro-alimentar (măsurile 121, 123), îmbunătăţirea calităţii producţiei (măsurile

131, 132, 133), îmbunătăţirea resurselor umane (măsurile 111,114, 115) şi facilitarea angajării

persoanelor tinere în sectorul agro-alimentar (măsurile de 112, 113)2. Obiectivele enumerate mai sus

sunt Hotărâri de Guvern pentru că zona Toscanei să beneficieze aşa cum am menţionat anterior de un

turism rural de o calitate cât mai bună şi totodată, de un turism durabil.

În ceea ce priveşte politica de promovare şi eficientizare,am remarcat un proiect intitulat -

”Turism toscan competitiv şi sustenabil”- Politici de inovare şi susţinere a ofertei turistice:

Observatorul Destinaţiilor Turistice/Regiunea Toscana” iniţiat de Reţeaua europeană de cercetare

asupra turismului durabil (ERNEST). Scopul acestui proiect este crearea unei reţele integrate de

observare a destinaţiilor turistice. Grupul ţintă: Proiectul implică 50 primării (60% din fluxul turistic

din Toscana). Durata estimată a proiectului: mai 2010–decembrie 2011, iar bugetul total este de

2,5mil.Euro.

Proiectul ”Toscana durabilă şi competitivă” sprijină înfiinţarea unei reţele de observare

localizate în destinaţiile turistice care răspund pe de o parte de măsurarea/evaluarea fenomenelor

referitoare la turism iar pe de altă parte implementarea dialogului social printr-un set adecvat de

2 ***, http://ressources.ciheam.org/om/pdf/a71/06400063.pdf

28


instrumente şi procese. Aceste activităţi trebuie să ofere actorilor decizionali date cheie,în vederea

asigurării participării şi sprijinirii dezvoltării durabile şi competitive a destinaţiilor.

Prin intermediul acestuia se doreşte îmbunătăţirea performantelor destinaţiilor turistice în ceea

de priveşte:

· Impactul transportului

· Calitatea vieţii

· Calitatea muncii

· Extinderea ofertei privind destinaţiile turistice şi turismul sezonier

· Conservarea activă a patrimoniului/ moștenirii culturale

· Protejarea mediului înconjurător

· Păstrarea identităţii destinaţiilor turistice

· Reducerea şi optimizarea utilizării resurselor naturale

· Reducerea şi optimizarea consumului de energie

Sicilia prezintă probleme în ceea ce priveşte şomajul, corupţia la nivel local şi bineînţeles, în

anumite oraşe, Mafia. Localnicii, în specia tinerii sunt descurajaţi în ceea ce priveşte viitorul lor. Dacă

nu cunosc pe cineva cu influenţă , obţinerea unui loc de muncă este dificilă. Ceea ce trebuie făcut este

încurajarea lor în implicarea în comunitatea locală şi mai ales în activitatea de turism, pentru a

interacţiona cu oameni din exterior, care le arata apreciere pentru cultura şi valorile proprii.

Acţiuni ce fac parte din dezvoltarea turismului rural, durabil sunt:

· Dezvoltarea economiei locale prin încurajarea tinerilor în ceea ce priveşte implicarea lor în

activităţi ca: ajutorul în muzee, curăţenia satului, participarea în viaţa comunităţii, aceştia

primind în schimbul serviciilor oferite, diferite premii sau chiar salarii.

· Organizarea diferitelor excursii la nivel local, cu oferirea de informaţii vizitatorilor

· Construirea unui muzeu în care vechile prese pentru obţinerea uleiului de măsline să fie expuse;

de asemenea să fie expuse şi diferite echipamente folosite în producerea diferitelor bunuri

locale; taxa de intrare va ajuta economia locală.

· Informaţii expuse cu privire la restaurante, baruri, magazine locale, cu scopul atragerii clienţilor

şi investitorilor.

29


· Vizite la stâne, pentru a se observa modul în care brânză este obţinută, în urma cărora, pastorul

va primi o mică contribuţie pentru activitatea sa.

Pe lângă aceste strategii şi politici de promovare în curs de demarare, - în urma analizei pe care

am realizat-o din punct de vedere al turismului rural în aceste două regiuni: Toscana şi Sicilia -

considerăm că aceste strategii trebuie să prezinte obiective clare, concise şi ceea ce este mai important,

să ţină cont de cerinţele pieţii. Problema turismului rural nu este cea a producţiei, realizării sale, ci mai

ales cea a comercializării. Aceasta se întâmplă întrucât atunci când dorim să vindem un produs turistic

trebuie să răspundem dorinţei clientelei pe care o vizăm. Din acest punct de vedere ofertanţii serviciilor

turistice din mediul rural trebuie să ţină cont de mişcările pieţii, cel puţin cu aceeaşi consideraţie pe

care o acorda „timpului probabil” atunci când îşi programează activităţile agricole, de care depind

reuşita ori insuccesul activităţii unui întreg an de muncă. Mai mult decât atât, visele de vacanţa se

conturează în timpului unui an întreg.

Astfel, plecând de la cele spuse mai sus, pentru că atât cei care realizează pachetele turistice cât

şi consumatorii să fie fericiţi şi să se afle într-o relaţie de „câştig reciproc”, trebuie să existe o strategie

bine pusă la punct prin studii de piaţă. În primul rând trebuie stabilit grupul ţină, potenţialii turişti. În

acest sens este nevoie de crearea unor produse turistice specifice, bine conturate pentru fiecare

categorie de consumatori - fie că este vorba despre copii, adolescenţi, adulţi sau persoane de vârsta a

treia. După ce clientela este bine stabilită este necesar că produsul să fie personalizat (să existe

posibilitatea de a opta pentru diverse activităţi specific turistice, modalităţi de agrement). Pe lângă

acestea, trebuie să avem în vedere şi preţul şi aceste poate fi un element fundamental,. Acesta trebuie

stabilit clar, fiind în strânsă legătură cu o serie de factori. În funcţie de analiza de piaţă realizată şi de

serviciile prestate de concurenţă, produsul turistic rural trebuie să ofere acele activităţi de agrement pe

care le menţionăm. Astfel nu trebuie să lipsească practicarea unor sporturi precum golful - acesta este

un sport verde, al spaţiului rural, apreciat şi mediatizat, însă în ciuda acestui fapt, este dificilă

întreţinerea terenului, cheltuielile fiind foarte ridicate, se utilizează intensiv îngrăşăminte,

echipamentele sportive, consumul excesiv de apa - echitaţia turistică, drumeţiile, pescuitul, participarea

la activităţile gospodăreşti specifice zonei precum culesul viilor şi al măslinelor, la diverse festivaluri şi

sărbători tradiţionale. Echitaţia turistică reprezintă unul din sporturile care se pretează foarte bine

turismului rural. Pe lângă acesta, pot exista terenuri de baschet, fotbal, tenis. Drumeţiile, plimbările în

care turistul comuniăa cel mai bine cu natura şi descoperă frumuseţile sale, de fiecare dată printr-un alt

30


peisaj - sunt puternic solicitate atât de tineri cât şi de celelalte categorii de vârstă. Mai nou, aceste

drumeţii se pot face şi cu bicicleta.

După ce se realizează ofertă cu activităţi personalizate în funcţie de grupul ţinta dorit, urmează

un alt pas important. Regiunile turistice, micile localităţile gazde, ferme, gospodarii ce se organizează

pentru a crea şi dezvolta o economie locală bazată pe turism rural şi agroturism trebuie să face eforturi

permanente pentru ameliorarea calităţii, promovarea unei imagini deosebite şi susţinerea acelei imagini

prin campanii de promovare intensă.

Bibliografie

· Matei, H. C, Neguţ,S., Caterina, Radu (2000), „Enciclopedia Statelor Lumii", Ediţia a şaptea,

Ed. Meronia, Bucureşti;

· Matei, H.C., Popa, M.D., (2008), „Statele Europei – Mică enciclopedie istorică”, Ed. Meronia,

Bucureşti ;

· Neguț,S., Suditu,B.,(2003),„Europa-Ghid de Călătorie”, Editura Ziua, București;

· Simon, Tamara, Tătaru, Alexandra, Cândea, Melinda, Bogan, Elena, (2009), „Turism rural/

Turism urban”, Ed. Transversal, Bucureşti;

***, http://en.wikipedia.org/wiki/Sicily;

***, http://www.regione.sicilia.it/turismo/;

***, http://www.yourtravelchoice.org;

*** , http://www.sicilianexperience.com;

***, http://www.britannica.com/EBchecked/topic/542800/Sicily;

***, http://www.state.gov;

***, http://www.discovertuscany.com;

***, http://commons.wikimedia.org;

***, http://www.cru.uea.ac.uk;

***, http://www.travelart.ro;

***, http://www.artline.ro;31

http://www.artline.ro/

http://www.travelart.ro/

http://www.cru.uea.ac.uk/

http://commons.wikimedia.org/

http://www.discovertuscany.com/

http://www.state.gov/


***, http://1.1.1.5/bmi/www.aboutromania.com;

***, http://www.holidayvillatuscany.eu;

***, http://1.1.1.2/bmi/www.allrural.com;

***, http://www.adrse.ro/Documente/Externe/Ernest/Observatorul_destinatiilor_turistice.pdf;

32

http://www.adrse.ro/Documente/Externe/Ernest/Observatorul_destinatiilor_turistice.pdf

http://1.1.1.2/bmi/www.allrural.com

http://www.holidayvillatuscany.eu/

http://1.1.1.5/bmi/www.aboutromania.com

Turism Rural in Regiunile Toscana Si Sicilia

Documents

Transcript of Turism Rural in Regiunile Toscana Si Sicilia