STUDIU DE CA Z PRIVIND RELAŢIA PROFESOR – ELEV

Autor: Siea (Paxton) Anita Nidia – FPSE, an II, seria I, grupa 3

O supraveghere prea severă, în care pretenţiile părinţilor depăşesc posibilităţile de

moment ale elevului, ignoră dificultăţile reale întâmpinate de acesta în studiu sau în adaptarea la

solicitări noi are efecte negative, diminuând randamentul şi interesul pentru o performanţă şcolară

valoroasă. Uneori, supravegherea strictă, autoritară şi rigidă se împleteşte cu tutela măruntă,

lipsind pe elev de iniţiativă, de independenţă şi răspundere, răpindu-i bucuria muncii şi a efortului

personal creator.

Prezentăm cazul elevei S.V. din Bacău, din clasa a IX-a la unul din liceele din oraş. În

anul şcolar 2005-2006 rezultatele sale la învăţătură au fost mult sub nivelul celor obţinute în clasa

precedentă, când se număra printre elevele bune. Care să fi fost cauza?

De fapt, era vorba nu de o cauză, ci de existenţa unui întreg lanţ cauzal. Complexitatea sporită a

materialului studiat în clasa a IX-a au dus la creşterea dificultăţilor şi la o solicitare intelectuală şi

volitivă mult mai intensă. Aceste cerinţe au găsit-o, însă, pe S.V. într-un complex psihico-moral

nefavorabil, care a produs, mai întâi, dezorientarea , iar apoi scăderea simţitoare a capacităţii de

muncă a elevei. Complexul psihico-moral nefavorabil era constituit, dacă putem spune aşa, de o

componentă relativ stabilă, care a acţionat şi în trecut, respectiv atitudinea excesiv de severă şi de

autoritate a tatălui, şi de componente noi care au produs modificări însemnate –

adevărate ,,răsturnări” – în starea sa psihică.

Este vorba de schimbarea colectivului de clasă şi de maturizarea elevei înseşi, care a

început să perceapă şi să înţeleagă într-un mod nou anturajul, relaţiile şi propria sa situaţie în

acest cadru. Dacă integrarea în noul colectiv, realizată cu greutate (S.V. tinde şi acum să se

alăture în activităţile extraşcolare ale vechilor colegi), a adâncit procesul de izolare şi de retragere

în sine a elevei, sporind neâncrederea sa faţă de posibilităţile de care dispune, maturizarea

intelectuală şi apariţia conştiinţei de sine au făcut-o să vadă astfel influenţa tatălui şi raporturile

dintre părinţi, să se aproprie şi mai mult de mama, subapreciată, asemenea ei, de acelaşi soţ şi

părinte. În acest context, dificultăţile şcolare au devenit, în mod subiectiv, mult mai greu de

depăşit, iar rămânerea în urmă la învăţătură a devenit inevitabilă. Alarmat de scăderea nivelului

rezultatelor şcolare ale fiicei, tatăl, impunător şi neândurător faţă de singurul său copil şi faţă de

1

frământările sale sufleteşti, a hotărât să acţioneze cu mai multă fermitate, cu mai multă energie.

Supravegherea s-a transformat în supraveghere ,,vigilentă” a tatălui la efectuarea temelor, în

suprimarea oricărei odihne plăcute pentru elevă. Un astfel de control a încetat a mai fi exigenţă şi

mai cu seamă ajutor.

Diriginta clasei, sesizând cu fineţe siuaţia complexă care a cauzat rămânerea în urmă la

învăţătură a elevei, a început cu tact şi răbdare o muncă extrem de dificilă pentru restabilirea

încrederii în sine a elevei, în posibilităţile şi perspectivele sale, valorificţnd orice element care

putea fi folosit. S-a sprijinit pe aptitudinile sale artistice (S.V. face parte din corul şcolii), pe

ţinuta şi conduita ei ireproşabilă, pe simţul dezvoltat de demnitate personală, ca şi pe realizările

şcolare, oricât de mici păreau a fi ele în comparaţie cu cele din trecut. Prin toate mijloacele,

diriginta a sprijinit afirmarea elevei, a încercat să-i încredinţeze un rol activ cât mai însemnat în

viaţa clasei, să-i mobilizeze energia sufletească şi sensibilitatea spre înfăptuiri capabile să-i ofere

satisfacţii, bucurii. Interesul cu care şi-a alăturat mama şi colectivul pedagogic la această acţiune

au garantat progresul. Munca stăruitoare şi cu tact pe care diriginta a început-o pentru a

determina şi schimbarea mentalităţii tatălui a dus, în cele din urmă, la modificări de natură să

înlăture una dintre cauzele principale ale ,,crizei” morale trăită de elevă şi la depăşirea situaţiei

şcolare ivită în urma acesteia. Demn de reţinut din modul de a acţiona al dirigintei este grija cu

care a urmărit şi urmăreşte evoluţia şcolară a elevilor şi greutăţile pe care ei le întâmpină,

cunoaşterea profundă şi înţelegerea situaţiei fiecăruia în oricare moment al evoluţiei sale, a

cauzelor şi împrejurărilor care influenţează într-un sens sau altul dezvoltarea lor, energia şi

consecvenţa cu care acţionează pe un front larg pentru a remedia neajunsurile, perseverenţa şi

tactul care-l manifestă în raporturile sale atât de nuanţate cu părinţii, cu elevii, cu cadrele

didactice, mobilizând toate resursele, toate posibilităţile şi manifestând deplină încredere în

reuşita intervenţiei sale.

Forma de rămânere în urmă la învăţătură prezentată ilustrează convingător ideea

necesităţii unei acţiuni complexe de îndrumare, de educare şi uneori chiar de reeducare a

părinţilor de către şcoală, în vederea formării unei atitudini juste faţă de problemele şcolare ale

elevilor.

Echilibrul, masura justă între exigenţă şi ajutor, este una dintre cerinţele principale ale

unei îndumări juste a copiilor de către părinţi în munca şcolară.

2

La toate acestea trebuie să se adauge preocuparea părinţilor pentru îndrumarea copiilor în

ceea ce priveşte organizarea timpului liber.acesta va fi organizat corespunzător înclinaţiilor şi

aptitudinilor lor.

Pentru a fi eficientă, influenţa pedagogică trebuie să fie diferenţiată, individualizată. Cu

cât se respectă mai mult această cerinţă, cu cât munca instructiv-educativă se ,,adaptează” mai

bine profilurilor individuale ale elevilor şi ţine mai mult seama de particularităţile rămânerii în

urmă la învăţătură, cu atât se pot dirija şi valorifica mai bine aceste particularităţi potrivit

cerinţelor procesului de învăţământ.

Credem că se impun următoare măsuri pentru reuşita muncii şcolare a elevilor: întărirea

funcţiei formative a învăţământului; perfecţionarea structurii anului şcolar; educarea atitudinii

conştiente şi a simţului de răspundere faţă de învăţătură la elevi.

3