Studiu de Caz Marketingul Laptelui

Studiu de caz asupra marketingului laptelui

INTRODUCERE

Laptele prezintă o mare însemnătate socio-economică în Romania zilelor noastre. Astfel laptele şi implicit produsele din lapte prezintă atât importanţă nutriţională cât şi economică. Pe piaţa laptelui din România de după 1990 şi-au făcut simţită prezenţa o serie de agenţi economici care în funcţie de capacitatea lor financiară, tehnologică, profesională dar şi de adaptabilitate la nevoile pieţei au reuşit sau nu să se impună pe piaţă.

Lucrarea de faţă î-şi propune a studia unul dintre aceşti actori care activează pe piaţă de puţin timp, ce-i drept, din 2001, dar care putem spune că se confruntă cu probleme de piaţă specifice, într-o economie care trebuie să se alinieze la cerinţele comunitare, mai précis o piaţă cu reguli stricte pe care doar cei mai buni reuşesc să se menţină şi să se dezvolte.

Ca şi întreaga economie românească şi întreprinderile de pe piaţa laptelui au trebuit să treacă printr-un complex proces de transformare în sensul schimbării formei de proprietate, în principal, şi ceea ce derivă din acestea, noi condiţii de piaţă etc. Schimbarea nu a fost deloc una uşoară deoarece pentru a putea activa într-o economie de piaţă concurenţială şi încă nu una tipică, corectă, ci una specifică unei ţări şi unei economi în totală schimbare. Din această cauză schimbarea a fost una greoaie, plină de dificultăţi, prezentănd un fel de ciclicitate aparte – nespecifică – ţinută cât de cât sub control prin aceea că sectorul alimentar şi implicit cel al laptelui reprezintă un sector de importanţă naţională prin asigurarea securităţii alimentare a populaţiei dar şi prin asigurarea unei creşteri economice durabile şi viabile al economiei româneşti.

Problemele în dezvoltarea acestui sector în ţara noastră au fost şi sunt de mai multe categorii astfel putem aminti pe lângă problemele legate de schimbarea structurii de proprietate desfiinţarea fostelor mari unităţi de producţie şi procesare a produselor din lapte şi a laptelui. Astfel în locul acestora sau chiar pe baza fostelor astfel de întreprinderi au apărut noi unităţi care au preluat funcţiunile şi piaţa celor vechi care au reuşit mai mult sau mai puţin să se adapteze noilor condiţii economice ale ţării. Prin schimbarea regimului de proprietate şi a retrocedărilor pământurilor aceste noi unităţi, în special cele producătoare, s-au confruntat cu problema lipsei de pământ pentru producerea furajelor ele fiind nevoite să cumpere de la noii proprietari sau să ia în arendă de la aceştia deoarece pământurile erau fărâmiţate cu această problemă confruntându-se şi unitatea a cărei analize face obiectul acestei lucrări. O altă problemă o reprezintă nu faptul că nu ar fi existat specialişti în domeniu ci faptul că aceştia erau mult mai mult axaţi pe tehnologie şi creştere şi mai puţin manageri în adevăratul sens al cuvântului. Una este să acţionezi pe o piaţă centralizată cu resurse şi piaţă asigurată unde nu piaţa e cea care dictează ce şi cât să produci şi alta este să acţionezi pe o piaţă liberă fie ea şi de tranziţie, unde performanţa este cea care coordonează totul. Astfel aceşti manageri au trebuit să se adapteze noilor condiţii, să se reorienteze în sensul noilor condiţii iar cei care au reuşit să facă aceste lucruri au ajuns departe etc.

Capitolul 1

NECESITATEA ACTIVITĂŢII DE MARKETING ÎN PRODUCEREA ŞI COMERCIALIZAREA LAPTELUI ŞI PRODUSELOR DIN LAPTE

1.1. IMPORTANŢA ECONOMICĂ Şl SOCIALĂ A CREŞTERII BOVINELOR

Bovinele au în cadrul economiei în general, şi a agriculturii în special, o importanţă socio-economică particulară. Aceasta rezultă din faptul că ele furnizează un volum mare şi divers de producţii şi produse animaliere, de primă importanţă pentru consumul populaţiei ca şi materii prime pentru industriile prelucrătoare.

Totodată creşterea bovinelor constituie o ramură de producţie agricolă intensivă, o piaţă de desfacere pentru mijloacele de producţie şi produsele industriale, o sursă de venituri şi un mijloc de valorificare superioară a unor resurse naturale.

În ţara noastră bovinele au o pondere mare în producţia animală, mai ales înainte de 1989. În 2003 ponderea zootehniei în producţia agricolă a fost de 46,1%. Pe plan global producţia agricolă şi implicit şi ponderea producţiei creşterii animalelor a scăzut sub 40%.

Importanţa economică a creşterii bovinelor rezultă din volumul, diversitatea şi valoarea producţiilor pe care le furnizează această specie şi din faptul că se află în legătură cu mediul şi valorifică eficient resursele vegetale care nu sunt utilizate de om. Astfel, bovinele intră în competiţie mai redusă cu omul, iar pământul este transformat, cultivat cu furaje valoroase.

Bovinele furnizează materia primă necesară industriei laptelui, Precum şi industriei cărnii, pentru realizarea produselor lactate şi carnate. Dar, alături de carne, în alimentaţie se foloseşte şi „cel de-al cincilea sfert" (ficat, creier, inima, splina, plămânii, limba etc.) ca şi seul alimentar. În plus, se foloseşte sângele, atât ca atare pentru unele preparate de carne, cât şi sub forma de plasmă uscată, hemoglobină şi albumină alimentară.

Dar, organele splahice, glandele endocrine şi sângele se utilizează şi ca materie primă pentru industria farmaceutică, din care se fac o serie de produse de uz sanitar şi veterinar. Pielea constituie o materie primă de neînlocuit pentru industria tăbăcăriei. De asemenea, de la bovine se folosesc părul, pentru pensule şi ca material de umplutură, ca şi copitele şi coarnele, ce se utilizează în producerea făinii furajere, a cleiului cheratinic.

Bovinele furnizează o cantitate importantă din îngrăşământul organic folosit în agricultură, gunoiul de bovine determinând sporuri substanţiale de recolte.

Creşterea bovinelor necesită activitate în tot cursul anului, iar de aici o folosire judicioasă a forţei de muncă. Importanţa economică rezultă mai ales din ponderea mare pe care aceste animale o deţin din totalul speciilor de animale.

În România, bovinele au avut o pondere de 42-48%, după 1989 scăzând la 37%. În ţările dezvoltate ponderea bovinelor din totalul speciilor de animale este de 40-50%, excepţie făcând Argentina cu o pondere de 80% din totalul animalelor crescute. Bovinele participă în balanţa produselor animaliere cu ponderi foarte diferite: - în producţia de lapte 92-97%.

În ţara noastră ponderea este de 86,5%, restul de 13,5% fiind acoperit de ovine şi caprine; - în producţia de carne 30%; producţia de Piei-90%.

Fermele de bovine constituie piaţa de desfacere a produselor Industriale (aparate de muls etc.) Bovinele, prin valorificarea produselor lactate şi carne, participă la îmbunătăţirea balanţei valutare.

Bovinele reprezintă şi o sursă de energie neconvenţională. Aceasta se exprimă prin tracţiune (boul produce 0,5 cai putere timp de 7-8 ore zilnic sau 0,5-0,6 W/h); căldură

biologică. în plus bovinele produc, prin dejecţii şi biogaz (0,9 m/cap care pot substitui 0,51-0,57 I de produse convenţionale).

Rolul principal al bovinelor este însă acela de asigura mijloacele de subzistenţă necesare omului, creşterea lor fiind şi un mijloc pentru combaterea flagelelor sociale (15% din populaţia globului suferă de subnutriţie şi mal nutriţie, 25% foamea de proteine). Creşterea bovinelor este o ramură intensivă care atrage forţa de muncă pe tot parcursul anului, contribuind la combaterea şomajului.

Rolul social al creşterii bovinelor mai rezultă şi din ponderea mare a produselor pe care le furnizează şi valorii biologice mari a acestora.

În plus, există zone (şi în ţara noastră), în care oamenii au tradiţie în creşterea animalelor.

1.2. SITUAŢIA ACTUALĂ A CREŞTERII BOVINELORÎN ROMÂNIA

Efectivul total de bovine din România este în continuă descreştere (tabelul 1.1). Descreşterea de la un an la altul a fost de 2% în anul 2002 faţă de 2001, de 6% în 2003 comparativ cu cel din 2002 şi cu 3% a descrescut în 2004 fată de cel din 2003.

În sectorul particular descreşterea efectivului total de bovine a fost mai brută. În sectorul particular descreşterea efectivului total de bovine a fost mai brută. În

2002 fată de anul 2001 efectivul total de bovine din sectorul particular a descrescut cu 1%, în 2003 faţă de 2002 cu 3%, iar în 2004 fată de 2003 cu 2%. Efectivul total de bovine din sectorul privat reprezintă în jur de 90% din efectivul total de bovine al României, restul de 10% găsindu-se în sectorul de stat.

Din efectivul total de bovine, vacile, bivoliţele şi junincile au reprezentat 57%. Şi efectivul de vaci, bivoliţe şi juninci în perioada analizată a înregistrat o continuă scădere. în anul 2002 faţă de efectivul din 2001 a scăzut cu 2%, în 2003 faţă de 2002 cu 4% şi în 2004 faţă de 2003 cu 2%.

Efectivul de vaci, bivoliţe şi juninci existent în sectorul particular reprezintă 93-95% din efectivul total de vaci, bivoliţe şi juninci.

Scăderea efectivului de bovine din România se datorează următoarelor cauze:tăieri masive de bovine ca urmare a lipsei subvenţiilor la producător şi a greutăţilor

în valorificarea produselor, ceea ce a determinat nestimularea gospodăriilor ţărăneşti în sporirea efectivelor de animale;

creşterea necontrolată a preţurilor la input-uri;blocajul financiar.

Efectivele de bovine din România şi dinamica acestora în perioada 2000-2005 (mii capete)

Tabelul 1.1

Anii Dinamica2001 2002 2003 2004 2005 2002/2001 2003/2002 2004/2003

Bovine total 2800 2878 2897 2808 2862 102,79 100,66 96,93100 100 100 100 100 100,00 100,00 100,00

din care sector 2753 2847 2877 2789 2846 103,41 101,05 96,94

98,32 98,92 99,31 99,32 99,44 100,61 100,39 100,01Vaci, bivoliţe, 1746 1759 1757 1755 1812 100,74 99,89 99,89

62,36 61,12 60,65 62,50 63,31 98,01 99,23 103,05din care sector 1724 1745 1748 1748 1805 101,22 100,17 100,00

61,57 60,63 60,34 62,25 63,07 98,47 99,51 103,17Sursa:I.N.S.Anuarul-statistic-2006

Ponderea bovinelor sectorului privat din total bovine

Ponderea vacilor, bivoliţelor, junincilor sectorului privat din total

SITUAŢIA ACTUALĂ A EFECTIVELOR DE BOVINEPE PLAN MONDIAL

Efectivul mondial de bovine depăşeşte 1,5 miliarde, înregistrând o creştere în ultimele decenii de 11,2% (tabelul 1.2).

Cele mai mari creşteri s-au înregistrat în zonele cu ţări în curs de dezvoltare (Africa -18%, America de Sud - 13%, Asia - 32,4% şi Australia - 15%).

În schimb, în Europa, efectivele de bovine au scăzut cu 33,6% şi în America de Nord cu 7,1%.

Efectivele de bovine sunt concentrate în special în Asia (42%) şi America de Sud (20%). în schimb în Europa, America de Nord şi Australia se cresc mai puţin de 25% din efectivele mondiale.

La cumpăna dintre milenii, efectivul de bovine din ţara noastră este de 3050 mii capete, iar efectivul matcă de 1768 mii capete.

Efectivele de bovine şi producţia de lapte pe plan mondial (2004)Tabelul 1.2

Specificare Efective (mii. cap.)

Producţia totală de Lapte de vacă(mii tone)

Producţia totală de carne de bovine(mii tone carcasă)

Total mondial 1536905 622294 62850Africa 13512 7053 1249America 94888 77520 11261Asia 142453 35352 7293Australia 27460 10125 2033Europa 73645 113649 6976România 2897 5716 194

Sursa :I.N.S.Producţii animale pe plan mondial 2005

România are un efectiv echivalent cu 0.1885% din efectivul mondial de bovine şi cu 3.93% din efectivul european de ovine producând 0.918% din producţia totală de lapte pe plan mondial şi 5.029% din producţia europeană de lapte.

Efectivele de bovine pe plan mondial

Densitatea bovinelor pe plan mondial este de 31,5 capete/100 ha iar în ţara noastră de numai 24,2 capete.

1.4.SITUAŢIA PRODUCŢIEI DE LAPTE PE PLAN MONDIALŞl ÎN ROMÂNIA

În lume se produc astăzi cca. 475 milioane tone de lapte, înregistrându-se în ultimii 20 de ani o creştere de cca. 14%. Cea mai mare creştere s-a realizat în America de Sud (77%), Australia (68%) şi Africa (60%) în timp ce în Europa, datorită sistemului de cote producţia de lapte a scăzut cu 9%. Producţia totală de lapte a înregistrat în ţara noastră o creştere în ultimul deceniu de 18% ajungând la 50,139 mil. HI, reprezentând 0,97% din producţia mondială. Aceasta se valorifică astfel: 12% pentru consum tehnologic, 38% pentru consum familial şi 50% este destinat pieţei (28% se livrează direct pe piaţă şi 22% în unităţi de procesare).

Producţia totala de lapte pe plan mondial

Producţia medie de lapte pe vaca

Producţia mondială de lapte este în medie de 2072 kg, cu 6% mai mare comparativ cu 2 decenii în urmă.

Cea mai mare producţie se realizează în Europa (4771 kg) şi America de Nord (4547 kg), iar cea mai mică în Africa (475 kg). în România producţia medie este de 3131 kg, crescând cu 61,6% în ultimul deceniu.

SITlUŢIA EFECTIVELOR DE TAURINE Şl A PRODUCŢIEI. MEDII DE LAPTE ÎN ŢĂRILE UNIUNII EUROPENE

Efectivul total de taurine înregistrat la nivelul Uniunii Europene (tab.1.3) în anul 2004 a fost de 82320 mii capete. Ţările Uniunii Europene care deţin efectivele cele mai mari de taurine sunt: Franţa (25%), Germania (18%) şi Anglia (14%), iar ţările care deţin efectivele cele mai mici sunt Luxemburg şi Grecia.

Situaţia efectivelor de taurine de taurine şi a producţiei medii de lapteîn ţările Uniunii EuropeneTabelul 1.3

Specificare Total taurine în anul 2004

Producţia totala de lapte în anul 2004

Producţia totala de carne în anul 2004

(mii capete) % (mii tone) (mii tone)Germania 13386 18,18 28152 1258Franţa 19320 26,23 25182 1565Italia 6515 8,85 11051 1151Olanda 3767 5,12 10905 388Belgia 2739 3,72 3350 281Anglia 10551 14,33 14555 712Irlanda 7016 9,53 5500 563Danemarca 1646 2,24 4569 150Spania 6653 9,03 7227 702Austria 2052 2,79 3158 206Total U.E. 73645 100 113649 6976România 2897 - 5716 194

Sursa :I.N.S.Producţii animale pe plan mondial 2005

Efectivele de vaci de lapte în Uniunea Europeană la nivelul anului 2000 a fost de 21095 de mii capete. Printre ţările cu efectivul cel mai mare de vaci de lapte se numără Germania, Franţa, Anglia, Italia.

Producţia medie de lapte pe cap cea mai mare s-a înregistrat în Suedia – 7702 l/cap. Producţii medii de lapte/cap mari s-au înregistrat şi în Danemarca – 6950 l/cap, Olanda – 850 l/cap, Germania – 5990 l/cap.

SITUAŢIA PRODUCŢIEI DE CARNE PE PLAN MONDIAL

Pe plan mondial producţia de carne de bovine şi consumul acestui produs înregistrează o oarecare scădere conjuncturală începând cu anul 2003; balanţa mondială a cărnii în această perioadă, cu referire la principalele ţări selecţionate, prognozează pentru anul 2000 o scădere de 951.000 tone faţă de 2003, în timp ce exportul creşte cu 342 mii tone.

Preţurile la carnea de bovină au crescut în a doua jumătate a anului 2004, în ciuda faptului că unele ţări înregistrează producţii record de carne.

Consumul de carne de bovină a crescut în S.U.A. cu cca 2% în anul 2000, iar exporturile estimate pentru acest an vor scădea cu cca. 4% ca urmare a creşterii preţurilor pe piaţa internă şi a micşorări rezervelor la început de an.

În Argentina creşte exportul de carne de bovină proaspătă începând cu anul 2003, când ţara a fost declarată necontaminată de maladia numită „boala picioarelor şi a gurii" (FMD) şi continuă sporirea numerică a efectivelor pentru sacrificare.

Importurile de carne de bovină din Noua Zeelandă au scăzut începând cu anul 2004 cu cca 12%, ca urmare a restricţiilor pe care această ţară Ie-a impus crescătorilor în vederea refacerii efectivelor.

În Canada şi Australia se prognozează o creştere a exporturilor de carne de bovină proaspătă, stimulată de creşterea preţurilor pe piaţa mondială la acest produs.

În Japonia, piaţa comercială a cărnii de bovină, înregistrează o slabă cotaţie începând cu anul 2004 deşi anterior această ţară prelua jumătate din exporturile S.U.A.

Prognozele referitoare la carnea de bovină pentru acest an nu au avut în vedere reglementările şi restricţiile determinate de extinderea maladiei „vacii nebune

1.7.CALITATEA LAPTELUI

Materia primă pentru industria laptelui şi a produselor lactate o constituie laptele de vacă,deoaie,capra,bivoliţă. Este alimentul cel mai complet şi mai usor asimilat de organism,constituind unul din alimentele de bază in nutriţia omului . Laptele mai este denumit şi „Sângele Alb” prin valoare sa hranitoare. Are peste 100 de substanţe nutritive necesare vieţii omului (20 aminoacizi, peste 10 acizi grasi, 4 feluri de lactoze, 25 vitamine, peste 45 elemente minerale, proteine).

Proteinele conţin aminoacizi necesari creşterii si menţinerii sănătăţii. Grăsimea, în afara de rolul ei energetic contribuie şi la formarea rezervelor de grăsime din organism. Vitaminele conţinute în proporţii apreciabile ridică valoarea nutritivă a laptelui. Important este faptul că substanţele nutritive din lapte se găsesc in proporţii optime, astfel că laptele este asimilat de organism mai bine decât orice alt aliment, putând fi consumat atât în stare proaspătă cât şi sub formă de diferite produse lactate.

Atât laptele cât şi produsele lactice măresc rezistenţa organismelor faţă de infecţii şi intoxicaţii, ridicând nivelul de sănătate a populaţiei.

Laptele trebuie să facă parte dintr-o alimentaţie echilibrată şi raţională. În compoziţie are toate vitaminele necesare organismului uman. Vitamina D nu se găseşte în cantitate prea mare, dar e prezentă într-o formă care îi asigură o bună acţiune mineralizantă. Laptele şi derivatele lui sunt un important furnizor de calciu şi fosfor într-o proporţie care favorizează fixarea acestor elemente minerale în oase şi dinţi. Nu are prea multe calorii: nici 70 pentru 100 g faţă de peste 200 pentru acceaşi cantitate de carne, 410 calorii pentru zahăr şi peste 900 de calorii pentru uleiul de floarea soarelui, dar aduce organismului proteine dintre cele mai valoroase. Asociat cu mălaiul, pâinea, grişul, orezul sau pastele făinoase măreşte considerabil valoarea proteinelor vegetale din aceste produse.

Contraindicaţiile consumului de lapte sunt foarte puţine. Nu se recomandă în unele forme de colită, HTA formă severă şi în afecţiunile în care se prescrie un regim alimentar mai sărac în sare.

Cantitatea de lapte necesară diferă în diferitele etape de dezvoltarea a organismului. Copiii, adolescenţii şi persoanele în vârstă au nevoie de 1/2 litru pe zi. Pentru adulţi e suficient un consum de 250-300 ml. Sportivii şi cei care lucrează în mediu cu substanţe chimice necesită un consum mai mare de lapte. De asemenea, gravidele şi mamele care alaptează au nevoie de 750-1000 ml lapte pe zi.

Pentru cei care se plâng că nu le place gustul laptelui, acesta se poate înlocui cu lapte bătut, iaurt, sana sau se poate combina după preferinţe cu cafea, cacao, orez,

griş sau preparate precum laptele de pasăre.Este recomandat ca laptele să fie înghitit cu sorbituri mici pentru a fi mai uşor de digerat. Dacă laptele e băut repede, ca pe apă are efect laxativ care dă impresia nejustificată că laptele ar fi greu tolerat. Înainte de consum laptele trebuie fiert deoarece e un mediu foarte bun de dezvoltare pentru microbi. Totuşi, nu se lasă să fiarbă prea mult deoarece pierde vitaminele iar unele dintre proteine se descompun şi devin inutilizabile. Fiertul trebuie să dureze 10 minute, nu mai mult, la foc moale.

1.7.1.Factorii care influenţeaza cantitatea si calitatea laptelui

Factori interni1. Specia- cea mai mare cantitate de lapte se obţine de la vaci, bivoliţe, capre

şi ovine.2. Rasa, familia, linia- sunt rase, linii sau familii care produc lapte mai mult şi mai bogat în grasime şi proteine în timp ce altele produc lapte mai puţin şi cu o compoziţie diferită.3. Individualitatea- da diferenţe chiar în sânul aceleiaşi rase, linii sau familii şi în condiţii identice fiind influenţat de metabolismul fiecarui animal.

4. Forma şi dezvoltarea ugerului- influenţează capacitatea productivă.5. Vârsta- producţia de lapte este mai mica la primele fătări, creşte până la a IV a fătare, apoi scade treptat.

Factori de mediu:1. Naturali- căldurile mari, ploile şi umezeala au influenţă negativă scăzând

astfel producţia de lapte.2. Artificiali- a) hrănirea, lipsa substanţelor nutritive duce la scăderea cantităţii de

lapte(aceste fenomen se intâmplă iarna si primăvara când substanţele nu au atâtea substanţe hrănitoare ca vara sau toamna);

b) adăparea;c) igiena corespunzătoare;d) mulsul.

1.7.2..Proprietăţile fizice şi chimice ale laptelui

Proprietăţile fizice:

1. Densitatea- constituie indicele cel mai variabil al laptelui. Este condiţionată de raportul care există între concentraţia laptelui şi substanţele solide, negrase si grăsime. Variază în raport invers cu conţinutul de grăsime şi în raport direct cu conţinutul de proteine, lactoze şi săruri. Limitele normale de variaţie ale densităţii laptelui sunt cuprinse între 1,027 si 1,033 cu o valoare medie 1,029.

2. Vâscozitatea- este mai mare decât cea a apei, aceasta scăzând la încălzirea laptelui sau prin adăugare de apă. Vâscozitatea laptelui normal este de 1,74- 2,4, iar căldura specifică este de 0,092- 0,93cal/gr. Factorii care influenţează vâscozitatea laptelui sunt:

- compoziţia laptelui;- stadiul de diviziune a globulelor de grăsime;- modificări ale stării de hidratare a proteinelor;- temperature;

- agitarea.3. Indicele de refracţie, punctul de congelare, punctul de fierbere- constituie

caracteristici constante ale laptelui normal, modificarea lor indică un lapte anormal -760mm col. Hg. Punctul de fierbere al laptelui este de 100,55ºC. Punctul de congelare este caracteristica cea mai constantă a laptelui. Temperatura de congelare a laptelui este de -0,555ºC.

4. Culoarea- laptele normal este un lichid opac de culoare alb-.gălbuie uşor albăstrui

5. Miros- este specific, puţin pronunţat. Laptele vechi are un miros acrişor, mai poate primi miros de grajd, urină, bălegar.

6. Gustul- este dulceag si characteristic

Proprietati chimice:

1. pH- ul- aciditatea liberă a laptelui se exprimă prin pH care arată concentraţia in ioni de hidrogen din soluţii. Laptele de vacă are pH- ul intre 6,7- 6,4;

2. Aciditatea- laptele proaspăt muls este uşor acid. Aciditatea se exprimă în grade hörner şi este cuprinsă între limitele 15-19ºT.Aciditatea totală a laptelui se stabileşte prin titrare cu o soluţie alcalină în prezenţa indicatorului fenoftaleina. Laptele proaspăt muls are o aciditate de 16-18ºT. Aciditatea creşte în timpul păstrării, datorită acidului lactic care se formează prin fermentarea lactozei de bacterii lactice. Creşterea acidităţii este mai rapidă cu cât temperatura de păstrare este mai ridicata.

1.7.3.Compoziţia chimică a laptelui. Controlul calităţii laptelui

Compoziţia chimică a laptelui

Aceasta variaza in functie de specia animalului si de alti factori(rasa, specie).Compoziţia laptelui: Apă; Substanţă uscată; Grăsime; Albumina/globulina; Lactoza; Săruri minerale:

VACA: 87,3; 12,7; 3,7; 0,5; 4,5; 0,7;BIVOLITA 81,0; 19,0; 4,5; 0,5; 5,0; 0,8;OAIE 81,0; 19,0; 5,4; 1,0; 4,5; 0,9CAPRA 88,0; 12,0; 9,4; 0,8; 4,5; 0,8Componentele laptelui sunt exprimate în %(la sută).După compoziţie laptele

mai poate fi:- integral - din care nu s-a scos şi nu s-a adăugat vreunul din componenţii săi;- smântânit - căruia i s-a extras grăsimea prin smântânire naturală sau

mecanica;- parţial smântânit – din care s-a scos nu numai o parte din grăsimea laptelui

integral.Dupa calitate laptele poate fi:- normal - când este muls complet de la animalele sănătoase, bine îngrijite;- anormal – având compoziţia chimică diferită de laptele normal si anumite

defecte de culoare, miros, gust - falsificat – prin extragerea grăsimii, prin adăugare de apă sau diferite substanţe.

După procedeele de tratare la care este supus poate fi: - crud ;– nesupus încălzirii, pasteurizării sau fierberii;

- pasteurizat – prin încălzire un anumit timp în aparate speciale la 63-95ºC si răcit apoi brusc la 4-6ºC;

- sterilizat – laptele este supus unui tratament mecanic pentru fărâmiţarea si răspândirea globulelor de grăsime în masa laptelui;

- lapte concentrat – este obţinut prin liminarea a două treimi din apă; - laptele praf –se obţine prin urcarea laptelui concentrat în instalaţii speciale,

reducându-se apa la numai 3-5% .Din punct de vedere igienico-sanitar laptele poate fi: - igienic(normal) – contine un numar redus de microorganisme - alterat – in compozitia laptelui a intervenit descompunerea anumitor

substante - patogen – contine germeni daunatori sanatatii

1.7.4.– Sistemele de control prin HACCP

În actuala etapă de tranziţie în orice activitate se impune o formă perfecţionată a controlului efectuat prin metoda de Analiză a riscului prin puncte critice de control ( HACCP). Acest sistem prevede ca toate intrările în prcesul de producţie să respecte regulile de igienă conform prevederilor legislative. Efectiv este reprezentat printr-un sistem prin care se identifică, evaluează şi controlează pericolele care sunt semnificative pentru securitatea alimentară. În cadrul acestui sistem sunt delimitate toate regulile de bază ale inspecţiei specifice, ale autocontrolului pe profil, aplicat de-a-lungul întregii filiere agroalimentare. Se identifică riscurile specifice ( fizice, chimice, biologice ) probabile, din fiecare fază de fabricaţie, depozitare sau distribuţie şi se stabilesc mijloacele de control ale acestora şi măsurile de prevenire a lor.

Metodica sistematică a procedeului HACCP urmăreşte ţinerea sub control a punctelor critice dintr-o întreprindere cu scopul obţinerii de produse lipsite de nocivitate pentru consumator. În aplicarea sistemului HACCP este necesară întocmirea unui plan adecvat profilului şi structurii întreprinderii care trebuie transpus asupra procesului în cauză. Planul HACCP este un document scris care se bazează pe anumite principii de urmat pentru ţinerea sub control şi corectarea succesiv-continuă ( din mers ) a proceselor de obţinere a unui produs. Poate fi structurat conform unor faze specifice astfel:

identificarea şi analiza riscurilor, stabilindu-se limitele şi mijloacele de control ale acestora şi măsurile de prevenire a lor;

identificarea punctelor critice de control, care se face după conceptul “CCP decision tree”, ce este reprezentată printr-o schemă bazată pe metoda interogativă DA/NU;

stabilirea limitelor critice petru fiecare CCP identificat care stau la baza măsurilor preventive. O limită critică este un criteriu care trebuie atins pentru fiecare măsură preventivă ce se aplică la CCP. Limitele critice reprezintă, de cele mai multe ori, parametrii proceselor aplicate produserlor ( nivelul termic, pH, umiditate, aciditate etc. );

stabilirea condiţiilor de supraveghere ( monitorizare ) a fiecărui CCp. Care constă în urmărirea dferiţilor parametrii pentru a se putea aprecia dacă un CCP este ţinut sub control;

stabilirea modului de monitorizare CCP şi de înregistrare a datelor, cu scopul de fi interpretate şi a servi la corectarea unor procese;

stabilirea proceselor prin care să se verifice dacă sistemul HACCP înclus în planul aplicat se încadrează corect. Verificarea constă în folosirea unor metode,

procedee sau teste suplimentare celor aplicate la monitorizare pentru a stabili dacă planul HACCP implementat poate fi considerat eficient sau necesită modificări.

În lucrările de specialitate la nivel naţional şi internaţional s-au elaborat ghiduri cu metode practice de siguranţă a alimentelor bazate pe conceptul HACCP. Unităţile din sectorul alimentar, conform actelor normative din România trebuie să identifice activităţile care sunt determinante pentru securitatea alimentară şi trebuie să garanteze ca procedurile de securitate corespunzătoare să fie stabilite, implementate, menţinute şi revizuite pe baza principiilor utilizate în sistemul de analiză a riscurilor şi punctelor critice de control, abreviat HACCP.

Viziunea acestei metode conturează un sistem de tehnologii agroalimentare cu bune practici, orientate în obţinerea în cantităţi mari a unor produse agricole/agroalimentare igienice, pentru colectivităţile de consumatori, cu respectarea în totalitate a verigilor tehnologice şi a practicilor tradiţionale modernizate. Pot fi delimitate avantaje privind implementarea sistemului HACCP, cu referire la următoarele1:

- garantarea calităţii igienice a produselor;- reducerea rebuturilor şi reclamaţiilor;- prelungirea duratei de valabilitate a alimentelor;- creşterea încrederii clienţilor şi salariaţilor în cadrul firmei, în capacitatea

acesteia de a realiza produse de calitate, în mod constant;- contribuţia la îmbunătăţirea imaginii firmei şi credibilităţii pe piaţele

interne/internaţionale şi faţă de investitori. În fig. 1.3 este prezentată o metodologie a controlului sanitar şi a

autocontrolului managerial prin sistemul HACCP, în care redate analitic elementele componente pentru un control general şi limitat, cu referire la un anumit sector. Controlul pe flux tehnologic al produsului-aliment a fost introdus de PAC, iar fluxul lipsei de risc încadrează comportamentul actual al producătorilor şi consumatorilor. În schiţa redată printr-o etapă de finalizare sunt prezentate constatări, măsuri, termene, responsabilităţi, verificări, supraveghere, elemente care reprezintă o analiză monitorizată riscului specifică acestei metode. Etapele în procesul de certificare al sistemului HACCP sun reprezentate prin2: iniţiere proces de certificare, evaluarea iniţială, evaluarea sistemului HACCP, evaluarea dosarului de certificare, acordarea certificatului pentru sistemul HACCP, supravegherea, reînoirea certificării.

1.8. ROLUL COMPARTIMENTULUI DE MARKETING ÎN EFICIENTIZAREA ACTIVITĂŢII DE COMERCIAIZARE A LAPTELUI ŞI A PRODUSELOR DIN LAPTE

Pe piaţa laptelui şi a produselor din panificaţie acţionează multe firme, care uneori înregistrează succese notabile, conduse de către înteprinzători care nu au specializare în domeniul marketingului agroalimentar. Din această cauză apar fenomene cum ar fi: creşterea preţului la lapte care este un produs alimentar de bază; importante suprafeţe rămase necultivate sau lucrate cu mijloace specifice secolului precedent; invazie de produse din lapte din ţările vecine în special din Ungaria care

1 Prelucrat după Roibu Consuela ş. a., - Sisteme de managenment al siguranţei alimentelor, în lucrarea Dezvoltarea complexă a spaţiului rural, în vol.II, Marketingul şi procesarea produselor agricole, Ed. ASE, Bucureşti, 2006, p. 153. 2Certificarea sistemului HACCP, Organismul de Certificare SIMTEX ( internet www. htm ).

Producţia agricolã

Industrii de transformare

Distribuţie

Produse alimentare intermediare

Consum

Pieţe agricole(Internaţionale)

Pieţe alimentare(Naţionale)

Pieţe agricole(mondiale) Pieţe I industriale

Pieţe de consum locale

Fig. 1.3 - Pieţele agroalimentare(dupã Yon, B. 1996)

produc importante deficite în balanţa comercială şi pun în dificultate producătorii interni; produsele din româneşti au preţuri europene în timp ce puterea de cumpărare a populaţiei este de câteva ori mai mică decât cea a populaţiei ţărilor europene. Probabil că multe dintre aceste fenomene negative nu ar rezista sau ar fi atenuate şi mult mai mulţi înteprinzători ar cunoaşte succese notabile în condiţiile în care ar avea informaţii în profunzime despre acest domeniu.

Produsele din lapte, cu mici excepţii, sunt neconsumabile în starea în care au fost obţinute şi nu pot fi păstrate decât o perioadă relativ scurtă; pentru a deveni utile organismului uman este obligatorie transformarea acestora.

Industria laptelui poate, spre deosebire de micii înteprinzători, prelua, la nivel industrial, mai multe operaţiuni legate de transformarea produsului lapte materie primă in produs alimentar, micşorând atsfel timpul şi efortul consumatorului in vederea preparării hranei.

Datorită efectelor favorabile atât în plan economic cât şi în plan social o parte din ce în ce mai mare din producţia agricolă este destinată transformării în cadrul industriei alimentare în produse cu grad ridicat de prelucrare. Nu întâmplător, în prezent, în statele dezvoltate din punct de vedere economic, în cadrul structurii economice, industria şi comerţul cu produse agroalimentare şi implicit cu produse din lapte deţine o pondere importantă, atât sub aspectul procentlului privind populaţia ocupată, cât şi prin contribuţia sa în cadrul P.I.B.-ului.

Implementarea progresului ştiinţific şi tehnic în industria alimentară ridică probleme atât în plan legislativ cât şi pentru consumatori. În prezent produsele sunt fabricate atât prin utilizarea materiilor prime tradiţionale, cât şi a materiilor prime neconvenţionale, obtinute din resurse materiale sau prin sinteză. Progresele tehnologice au antrenat deja o schimbare vizibilă a sistemelor de concepere, producere şi conservare. Utilizarea biotehnologiilor, a radiaţiilor sau a ingineriei genetice deschid un capitol nou şi cu privire le deontologia producţiei alimentare. Ambalajele confecţionate din materiale impregnate cu diverse substanţe contribuie la prelungirea prospeţimii produselor.

Progresul ştiinţific şi tehnic impune o revizuire constantă a normelor în vigoare sau elaborarea şi introducerea altora noi. În multe cazuri, profitând de absenţa unor reglementări specifice, producătorii omit să menţioneze pe etichetă prezenţa ingredientelor obţinute din organisme modificate genetic.

O nouă generaţie de produse cunoaşte o puternică dezvoltare, atât cantitativă cât şi structurală – produse nutriţionale – obţinute în urma unor intervenţii asupra valorii nutritivea produselor tradiţionale. În cadrul structurii pieţei acestea ocupă un rol intermediar între produsele tradiţionale şi cele dietetice. Analizarea din punct de vedere al eficienţei intervenţiei asupra valorii nutritive a produselor alimentare poate fi realizată numai cu ajutorul unor metode specifice.

Un produs alimentar este caracterizat nu numai de valoare nutritivă, ci şi de elemente informaţionale prin care se face cunoscut. Un rol deosebit în acest sens revine etichetei. Conţinutul mesajului informaţional al etichetelor produselor ce sunt comercializate este reglementat sub multiple aspecte: mesaj obligatoriu, mesaj nutriţional, semne şi mesaje distinctive ale calităţii. Cu toate acestea, tot mai mulţi producători aderă la ideea transformării etichetei într-un adevărat ghid al consumatorului în alegerea produsului, prin realizarea unor mesaje în măsură să atragă atenţia şi să evidenţieze punctele forte ale produselor.

Toate aceste noutăţi sunt însoţite şi de o schimbare de atitudine din partea consumatorilor, materializate în modificări treptate ale obiceiurilor şi structurii consumului.

Cunoaşterea în profunzime a numeroaselor şi complexelor proceselor ce se desfăşoară cu produsul de la exploatarea agricolă până la punctele de vânzare cu amănuntul ale acestora, precum şi identificarea modificărilor ce apar la nivelul comportamentului consumatorilor permit adaptarea, la noile cerinţe, a înteprinderilor ce acţionează în domeniu, iar aceasta nu poate fi realizată în absenţa unor informaţii de bază din sfera marketingului agroalimentar.

Capitolul 2LAPTELE ROMÂNESC ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

2.1.MICUL FERMIER ROMÂN PE DRUMUL INTEGRĂRII ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

Micul fermier sau direct spus ţăranul sărman se găseşte la poarta Uniunii Europene şi nu ştie ce să facă:”să intre”;”să aştepte”sau „să bată la poartă să grăbească intrarea sa triumfală?”.Sunt întrebări şi incertitudini pe care şi le pun mai mult cei ce îi reprezintă, sau cei ce vor să joace rolul de impresar, şi mai puţin fermierul pentru că el mare lucru nu ştie pentru că nu este informat.

Toţi sunt neliniştiţi şi se întreabă care va fi rolul şi locul ţăranului român în structurile Europene. Pentru că dacă analizăm comparativ cu alte state, situaţia socio-economică a acestuia nu seamănă cu niciuna din Europa celor 15 sau din Europa celor 10 noi admişi.

Se fac tot felul de statistici privind productivitatea, autoconsumul, dimensiunea exploataţiei, înzestrarea tehnică etc., şi din toate acestea ţăranul român este pe ultimul loc şi se pune întrebarea „Unde este nevoie de el în Uniunea Europeană ?”, este folosit numai ca sursă documentară ? ca entitate economică de producţie sau ca potenţial consumator?

Analizând „la rece”, la prima vedere, se poate aprecia că este nevoie şi de fermierul român, că orice competiţie are un premiant şi un codaş, deci este important să existe în baza de date, ca bază de referinţă, în determinarea unor indicatori sau în evidenţierea unor fenomene. Nu este o ruşine să participi la clasamente, la analize comparative sau chiar la comparaţii. Este important să faci parte din eşantion, că este luat în considerare, că eşti evaluat şi clasat. Deja ştii pe unde eşti poziţionat, cu cine te compari şi ce mai ai de făcut.

În planul fermierului român, şi în special a fermierului individual care pe drumul integrării europene permanent face parte din tot felul de comparaţii cu fermierul olandez, german, francez şi alţii până la 25,este similară unei curse de galop la care participă cai din rasele pur sânge englez, pur sânge arab şi semigreu românesc. Semigreul românesc niciodată nu va termina cursa de galop în coada plutonului, ci la 2 ture de pistă faţă de pluton deoarece acesta nu este un cal de curse ci unul de tracţiune.

Am ales comparaţia dintre fermier şi cal pentru că tot timpul ei reprezintă o entitate şi nu are valoare unul fără celălalt, decât în cuplu.

Însă ironia soartei este prezentă şi pentru că fermierul olandez şi german foloseşte calul pentru week-end, la concursuri, demonstraţii, echitaţie, agrement şi turism, în timp ce fermierul român foloseşte calul la muncă, în agricultură, silvicultură şi transporturi. Nici o ţară din Europa celor 15 nu foloseşte calul în agricultură.

Prezenţa fermierului român în analize comparativepare a fi neechilibrată dacă avem în vedere că multe dintre exploataţiile agricole individuale trebuie restructurate

şi reprofilate. Dacă ne localizăm numai la 2 grupe tipologice de fermieri şi anume cei cu 1-2 vaci de lapte şi cei cu 3-9 vaci de lapte se pot constata unele diferenţe şi asemănări care trebuie luate în seamă în procesul integrării în Uniunea Europeană şi anume majoritatea din grupa celor 1-2 vaci vor renunţa ca producători de lapte, în schimb cei din grupa 3-9 vaci, pot spera că pot continua să producă în situaţia adaptării la condiţiile tehnice de producţie.

2.2.LOCUL ŞI ROLUL EXPLOATAŢIEI AGRICOLE INDIVIDUALE

În conformitate cu metodologia recensământului general agricol – 2002, gospodăria agricolă individuală este definită ca o exploataţie agricolă, alcătuită din una sau mai multe persoane având în general legături de rudenie, care utilizează împreună terenuri şi/sau cresc animale, ce pot aparţine acestora sau mai multor membri. Conducătorul acestei exploataţii este reprezentat prin capul gospodăriei agricole individuale ca fiind persoană fizică în numele şi în contul căreia exploataţia î-şi desfăşoară activitatea. Acesta răspunde, din punct de vedere juridic şi economic, de toate activităţile din cadrul exploataţiei, suportând toate riscurile economice care decurg din activitatea desfăşurată.

Locul şi rolul micului producător agricol definit în timp şi spaţiu prin date statistice se poate prezenta astfel;

Este entitatea socială care încă mai participă la menţinerea echilibrată a populaţiei ţării în profil teritorial şi în special a zonelor izolate şi defavorizate, unde condiţiile socio-economice sunt precare;

Suprafaţa agricolă în exploatarea exploataţiilor agricole individuale este de 55.33% din totalul suprafeţei agricole a ţării deţinută de exploataţii agricole şi reprezintă 99.49% din totalul exploataţiilor agricole;

Producţia agricolă rezultată la nivelul exploataţiilor agricole individuale este destinată în cea mai mare parte autoconsumului. Din numărul total al exploataţiilor agricole individuale, circa 76% produc pentru consumul propriu – în condiţiile practicării unei agriculturi de subzistenţă şi extensie cu puţine şanse de a tinde către o agricultură durabilă sau intensivă.Structura exploataţiilor agricole: Tabel 2.1.Strcturi agrare (exploataţii agricole)

Exploataţii agricole Suprafaţa agricolănumăr % din total ha % din total

-exploataţii agricole individuale

4 462 221 99.494 7 708 757.6 55.33

-societăţi/asociaţii agricole 2261 0.050 975 564.2 7.00-societăţi comerciale 6138 0.138 2 168 792.0 15.56-unităţi ale administraţiei publice

5698 0.127 2 867 368.4 20.58

-unităţi cooperatiste 87 0.002 2365.1 0.04-alte tipuri 8488 0.189 207 862.6 1.49Total 4 484 893 100.0 1 393

0710.1100.0

Sursa :INS-Recensământul General Agricol-2002

Exploataţiile agricole grupate după destinaţia

Număr exploataţii agricole Pondere

produselor agricole: Tabel 2.2.Exploataţii agricoleIndividuale, din care: 4 462 221 100.0-numai pentru consumul propriu

3 422 089 76.7

-surplusul este destinat vânzării

947 484 21.2

-produc pentru vânzarea produselor

92 648 2.1

Sursa :INS-Recensământul General Agricol-2002

2.3.EXPLOATAŢIA AGRICOLĂ INDIVIDUALĂ CU PROFIL ÎN PRODUCŢIA DE LAPTE

Nivelul şi starea economiei rurale este dat în principal de starea economică a

exploataţiilor agricole, de structura şi de dotarea acestora cu capital tehnic de producţie.

Având ca obiectiv diagnosticarea sectorului producţiei de lapte de vacă este necesară analiza exploataţiilor agricole în toată structura acestora, precum şi identificarea influenţelor pozitive sau negative potenţial transmisibile într-un eventual proces de restructurare.

Tabelele anexate ilustrează care este locul şi rolul producătorului de lapte evidenţiatevidenţiat de analiza datelor rezultate din ultimul recensământ general agricol din anul 2002. În baza datelor statistice rezultă că în România sunt 4 484 893 exploataţii agricole care deţin terenuri agricole şi/sau cresc animale, din care 1 180 801 sunt producătoare de lapte de vacă şi deţin un efectiv de 1 583 065 capete vaci de lapte, utilizând circa 3 805 000 ha teren agricol. Putem aprecia că avem o situaţie satisfăcătoare în domeniul producţiei de lapte şi necesarul de lapte pentru procesare şi consum este asigurat.

Însă în realitate lucrurile stau destul de rău şi aceasta se poate dovedi printr-o analiză de structură a datelor rezultate din recensământul general agricol şi anume:

Exploataţiile agricole producătoare de lapte reprezintă 26.3%, respectiv 1180801 din totalul exploataţiilor agricole de 4 484 893;

Exploataţia agricolă individuală producătoare de lapte reprezintă 98.86% , respectiv 1 179 180 din totalul exploataţiilor agricole producătoare de lapte şi deţine un efectiv de vaci de 96.65% din totalul vacilor de lapte;

Exploataţiile agricole individuale care deţin 1-2 vaci de lapte reprezintă 95.9% din exploataţiile agricole individuale, deţin un efectiv de vaci de 1 326 181, ce reprezintă 83.7% din efectivul total de vaci de lapte;

Din exploataţiile agricole individuale ci 1-2 vaci de lapte 26.5%, respectiv 300 232, deţin 24.7% din vacile de lapte, respectiv 327 742 capete şi care dispun de teren agricol de până la 1 ha, revenind media de 1.61 ha/vacă.

Cu siguranţă din această grupă de exploataţii, majoritatea vor fi nevoite să se reprofileze, să renunţe la producţia agricolă şi locul lor să fie luat de acele exploataţii care au capacitatea de adaptare şi de a deveni viabile

De subliniat este faptul că un număr de 12 600 exploataţii agricole care nu dispun de teren agricol, deţin 14 215 vaci cu un grad de încărcare de 1.13

vaci/exploataţie şi că un număr de 36 671 exploataţii care deţin sub 1 000 mp teren arabil deţin un număr de 40 340 vaci.

Faţă de această radiografie în zona exploataţiilor agricole care deţin teren agricol până la 1 ha şi vaci în medie de 1.1 vaci/exploataţie se poate aprecia că acestea din punct de vedere al activităţii agricole ele sunt sub pragul de subzistenţă şi reprezintă un număr semnificativ de 300 232 reprezentând 26.5% din grupa exploataţiilor agricole individuale cu 1-2 vaci/exploataţie.

Aceste exploatatii sunt în mare parte cele care pasc vacile pe marginea şanţului, sau pe izlazurile comunale care în general sunt plasate pe terenuri neproductive şi neîntreţinute.

Tot din această categorie fac parte şi cei mai mulţi participanţi la formarea liniilor de colectare lapte din zonele rurale unde se colectează laptele la bidon şi apoi se transportă de fabrica de prelucrare lapte.

Dacă studiem listele de colectare lapte de la un centru de colectare putem observa că din mulţimea celor ce predau lapte ponderea cea mai ridicată ca număr o reprezintă exploataţia agricolă individuală cu 1-2 vaci de lapte, în care sunt antrenate exploataţii agricole fără capital tehnic şi resurse financiare suficiente şi cu disponibil de forţa de muncă neintegrată în societate,care î-şi întregeşte veniturile din mica producţie de subzistenţă, ajutoare sociale şi ceva venituri obţinute din munca la negru prestată ocazional. Faţă de această stare de lucru, se impune a se desprinde în esenţă problematica cu care se confruntă aceste exploatatii şi le menţin într-o stare de lucru generalizată şi nefavorabilă unei dezvoltări durabile. Problematica rezultată din analiza filierei laptelui cu lapte achiziţionat de la fermieri se prezintă astfel:

Prin dimensiunea lor, exploataţiile agricole individuale reprezintă cele mai mici entităţi de producţie agricolă;

Din producţia obţinută î-şi asigură autoconsumul în condiţii restrictive pentru a crea un disponibil de lapte mai mare pentru a fi predat la procesator;

Din motive de sărăcie unii fermieri mai aplică şi metode neortodoxe care conduc la scăderea calităţii laptelui;

Veniturile obţinute de fermieri în aceste condiţii provin de la laptele disponibilizat şi de la subvenţia acordată de stat pe litru de lapte predat, şi din unele ajutoare sociale de care pot beneficia unii fermieri;

Forţa de muncă în astfel de exploataţii este excedentară,rezultând o productivitate foarte mică prin neutilizare şi nu prin capacitatea de a produce;

Calitatea materialului biologic este îndoielnică, fără posibilitatea de a obţine progrese în ameliorarea într-o perioadă apropiată, ceea ce menţine exploataţia la un nivel redus de producţie;

Comunitatea locală din care face parte nu oferă alternative sau noi locuri de muncă care să fructifice disponibilul de forţă de muncă din cadrul exploataţiilor;

În cea mai mare parte aceste exploataţii reprezintă sursa migrării forţei de muncă tinere, care lucrează în agricultură, în alte ţări europene, fapt ce contribuieşi la depopularea satului românesc.

Odată integraţi în U.E. politicile agricole de intervenţie şi sprijin acţionează unitar, atât pentru fermierul olandez, cât şi pentru fermierul român, însă problematica cu care se confruntă fiecare dintre aceştia este mult diferită.

Problematica identificată la nivelul fermierului român, producător de lapte, a condus la înregistrarea unei stări de fapt în structura exploataţiilor agricole individuale mult diferită faţă de politica agricolă comunitară la care trebuie să ne aliniem. Astfel

că, din numărul total de exploataţii agricole individuale, 3 581 216 deţin animale, ceea ce reprezintă 80.2% din totalul exploataţiilor individuale.

Numărul exploataţiilor care deţin 1-2 vaci de lapte este de 1 131 261 şi reprezintă 31.6% din total. Cel al exploataţiilor care deţin 3-9 vaci de lapte este de 45 464 şi reprezintă 1.3% din totalul exploataţiilor care deţin animale.

Exploataţiile agricole individuale ce deţin vaci de lapte: Tabel 2.3. Efectivul vacilor de lapte pe total exploataţii

Exploataţii cu 1-2 vaci de lapte

Exploataţii cu 3-9 vaci de lapte

Exploataţii cu mai mult de 10 vaci

număr % număr % număr % număr %1535031 100.0 1326181 86.39 45464 2.96 163386 10.65

Sursa: Recensământul general agricol 2002

Analizând prin prisma efectivului de vaci de lapte rezultă că din efectivul vacilor de lapte de 1 535 031, se găsesc în exploataţii agricole individuale care deţin 1-2 vaci de lapte 1 326 181 capete, ceea ce reprezintă 84.6% din total şi numai 45 464 de capete se găsesc în gospodăriile ce deţin 3-9 capete şi reprezintă 2.96% din efectiv.

Din corelarea indicatorilor rezultă că, exploataţiile individuale care deţin 1-2 vaci de lapte sunt în număr de 1 131 261 şi deţin 1 326 181 capete, ceea ce reprezintă o medie de 1.17 vaci/exploataţie.

Dată fiind această situaţie, se poate concluziona că 86.31% din efectivul de vaci de lapte se găseşte la gospodăriile populaţiei cele mai slabe şi fără potenţial de a realiza investiţii.

E greu de presupus că un fermier încadrat în această grupă doreşte să-şi modernizeze grajdul în aşa măsură încât să corespundă cerinţelor de mediu, să-şi introducă muls mecanic şi să răspundă tuturor cerinţelor sanitare şi sanitar veterinare în domeniul producerii laptelui crud pentru piaţă.

Fermierii cu 1-2 vaci, în mare parte produc pentru consumul propriu, ei fac eforturi mari pentru a disponibiliza şi pentru piaţă o parte din cantitatea de lapte în scopul obţinerii de bani necesari cumpărării altor produse necesare existenţei.

Aceşti fermieri, în general, nu au perspectiva dezvoltării unor ferme familiale pe profilul vacilor de lapte, nu dispun de resursele necesare, ca de exemplu pământ suficient pentru asigurarea furajelor, adăpost la nivelul cerinţelor sanitar-veterinare şi de mediu, nu pot asigura o igienă a mulsului prin introducerea mulsului mecanizat. Laptele pe care îl oferă piaţei libere nu este supus verificărilor calităţii acestuia.

Fermierii din grupa 3-9 vaci de lapte dispun de o relativă capacitate de a dezvolta. Teoretic, ei pot deveni ferme familiale de tip comercial care pot produce pentru piaţă şi pot deveni compatibili cu cerinţele pieţei, în condiţiile existenţei unei politici agricole stimulative. Însă la ora actuală, în rândul acestora este o mare nebuloasă şi nedumerire faţă de aderare.

România a primit o cotă de producţie pentru lapte pe măsura situaţiei actuale, oferită de date statistice privind producţia de lapte crud şi alocarea acesteia pe destinaţii.

Cota de producţie alocată României este nemulţumitoare din mai multe aspecte:

Potenţialul de producţie este mult mai mare;Ce se poate oferi fermierilor în schimbul producţiei de lapte şi ce alternative

sunt puse la baza restructurării sau reprofilării producătorilor de lapte;Se va stimula şi mai mult producţia de lapte pentru autoconsum care nu este

supusă cerinţelor tehnice de producţie;Este posibil să apară produse noi oferite de producătorii de lapte pentru câini şi

pisici şi nu pentru consum uman.

Situaţia producţiei de lapte crud pe destinaţii în anul 2002 : Tabel 2.4.Specificare

Cantitate lapte Pondere

Producţia de lapte - total 5.424 100.0Consum tehnologic(hrană viţei)

0.636 11.7

Autoconsum 2.217 40.9Livrări lapte total, din care: 2.571 47.4 -piaţa liberă 1.423 26.2 -unitate de procesare 1.148 21.2

Sursa : Recensământul general agricol 2002

Din analiza dateelor de mai sus se poate aprecia că nivelul cotei de producţie lapte acordată României de către U.E., este acoperitoare pentru cele 2.571 mil. tone lapte destinate pieţei prin vânzări directe şi la unităţi de procesare.

Însă practica demonstrează cu totul altceva deoarece cifrele statistice nu pot evidenţia situaţiile:

Laptele predat la unităţile de procesare făă autorizaţii care au funcţionat şi încă mai funcţionează;

Laptele achiziţionat pe borderou de achiziţii şi în final nu se regăseşte in echivalent în producţia finită, fără să rezulte ca înregistrată întreaga cantitate de lapte achiziţionată şi intrată în procesul de fabricaţie.

Aceste situaţii nu fac decât să deformeze structura destinaţiei laptelui crud cu consecinţe majore în stabilirea unei cote reduse de producţie la nivel naţional.

Din producţia totală de lapte circa 52.6% reprezintă autoconsumulşi consumul tehnologic pentru viţei.

Dacă avem în vedere faptul că 26.2% din producţia de lapte este vândut pe piaţa liberă direct de producători fără a trece prin filtrul verigilor de control ale autorităţilor abilitate pentru verificarea şi certificarea respectării condiţiilor de igienă, o importantă cantitate de lapte crudnu ar în deplini condiţii de circulaţie liberă .

Însă consecinţele unei astfel de structuri vor fi resimţite de fermieri –acum- în momentul aderării, când trebuie implementate de toţi producătorii condiţiile sanitare, sanitar veterinare şi de mediu la nivelul cerinţelor şi standardelorU.E. Producătorii agricoli nu vor putea primi sprijin financiar dacă nu respectă cerinţele minime de producţie privind condiţiile sanitar-veterinare şi de mediu care sunt obligatorii pentru toate ţările membre U.E..

2.4.TIPOLOGIA EXPLOATAŢIILOR AGRICOLE INDIVIDUALE

Ca o încercare de extrapolare a evoluţiei exploataţiei agricole individuale (EAI) pentru perioada următoare, pornind de la situaţia actuală şi politicile strategice privind alinierea la Politica Agricolă Comunitară (PAC), după integrare, structura tipologiei exploataţiilor agricole individuale va înregistra următoarele tendinţe:Tendinţe în evoluţia structurii EAI Tabel 2.5.Tipologia EAI

Caracteristica actuală Tendinţe în restructurare

EAI de subzistenţă (autoconsum)

-neviabile –activitate eterogenă ridicată –fără capacitate de adaptare la competiţie

-un procent ridicat vor trece prin restructurări radicale-mulţi vor renunţa să producă pentru piaţă, pe motiv de neconformitate-vor fructifica oportunitatea rentei viagere

Semisubzistenţă -neviabile-activitate eterogenă-capacitate parţială de adaptare la competiţie-prezentă pe piaţa locală şi nepragătită pentru piaţa comunitară

-un procent se vor specializa în ceea ce au vocaţie-vor renunţa la producţia agricolă prin valorificarea indirectă a terenului agricol-vor deveni viabile pentru agricultură-vor dezvolta alte activităţi

Exploataţii agricole mijlocii

-viabile-cu atuuri într-un domeniu principal de activitate-capacitate de adaptare la competiţie-prezente pe piaţă cu capacitate de adaptare la piaţa comunitară

-un procent se va dezvolta pe direcţia vocaţiei principale şi se vor concentra pe specializare-un procent vor fructifica posibilităţile multifuncţionalităţii

Exploataţii agricole mari -viabile-prezente pe piaţă-adaptate la competiţie-alternative în dezvoltare-grad ridicat de integrare

-vor deveni exploataţii cu grad ridicat de integrare a activităţilor în amonte şi aval de agricultură

Sursa:V.Mitrache, „Transferul de tehnologie către producătorii agricoli în cadrul filierii laptelui”, 2005, Advanced Consulting

2.5. POLITICI AGRICOLE DE SUSŢINER5E A MICULUI FERMIER PRODUCĂTOR DE LAPTE

Tendinţele în evoluţia structurii exploataţiilor agricole individuale vor fi alimentate şi influenţate şi de politicile agricole de susţinere a acestora.

Politicile agricole de susţinere a fermierului producător de lapte acţionează diferit în perioada pre-aderare şi după aderare.

În perioada preaderării:Se asigură o subvenţie de 1.4 lei pentru litrul de lapte produs şi predat spre

procesare unităţilor procesatoare autorizate să funcţioneze;

Se stimulează prin prime crescătorii de vaci de lapte pentru fiecare junincă obţinută din însămânţări artificiale.

O astfel de politică vine în sprijinul producătorului de lapte de a obţine un preţ mai bun pe litrul de lapte şi totodată de a stimula funcţia comercială a producătorului, de a-l adapta la cerinţele pieţei pentru a furniza un lapte de bună calitate. De asemenea, este stimulată şi preocuparea fermierilor de a îmbunătăţii randamentul de producţie al animalelor prin procesul de ameliorare cu material seminal cu origine controlată, de înaltă productivitate.

Astfel de măsuri strategice vin să pregătească fermierii pentru o adaptare cât mai bună la noua Politică Agricolă Comunitară, măsuri ce sunt insuficiente faţă de starea generală în care se află majoritatea producătorilor de lapte.

În perioada postaderare.Ca urmare a faptului că producătorii şi procesatorii de lapte şi carne la

momentul aderării nu îndeplinesc în totalitate cerinţele tehnice de producţie şi marketing la standardele cerute de Aquis-ul Comunitar, s-a acordat acestora o perioadă de tranziţie pentru aducerea producţiei la standardele cerute, astfel:

3 ani, până la 31.12.2009 – modernizarea şi retehnologizarea unităţilor de procesare a laptelui, precum şi pentru organizarea centrelor de colectare şi a celor de standardizare lapte;

3 ani, până la 31.12.2009 – conformarea la cerinţele comunitare a fermelor de animale de lapte şi la calitatea laptelui crud obţinut;

3 ani, până la 31.12.2009 – modernizarea, retehnologizarea unităţilor de tăiere şi alinierea la cerinţele europene a unităţilor de procesarea cărnii;

fermele de semisubzistenţă vor primi o sumă fixă pentru rentabilizare timp de 5 ani – 1000 euro/an – în cadrul măsurilor de dezvoltare rurală;

acordarea unei perioade de tranziţie pentru atingerea conformităţii cerinţelor comunitare a fermelor de vaci privind calitatea laptelui crud obţinut;

sprijin comunitar prevăzut a fi acordat direct producătorilor de lapte prin plăţi directe şi plăţi suplimentare pentru lapte. Directe – 24.94 euro/tonă. Indirecte – 16.67 eură/tonă.

Ajutorul acordat producătorulor este monitorizat şi condiţionat de atingerea următoarelor obiective:

producătorul trebuie să producă pentru piaţă în scopul consolidării unei agriculturi durabile;

produsele trebuie să îndeplinească standardele de calitate, activităţile realizate trebuie să contribuie la activităţile de protejare a mediului ambiant şi de îmbunătăţire a stării de sănătate şi a condiţiilor de creştere a animalelor;

asistarea producătorilor de a institui la nivelul fermei un sistem de gestiune necesar acestuia în fundamentarea deciziilor, privind obiectivele şi programele de realizat. De asemenea, U.E., pentru o fundamentare a deciziilor şi hotărârilor în stabilirea politicilor agricole, are nevoie de informaţii de la nivelul exploataţiilor,produse în mod unitar, fără a produce distorsionări de interpretarea în fundamentarea acestora.

Este evident că foaia de parcurs a fermierului producător de lapte, de la situaţia actuală de producător la condiţiile de producţie de după aderare, este marcată de o mulţime de lucruri pe care trebuie să le împlinească pentru a lua startul de producţie de după aderare.

Nivelul de sprijin acordat micului fermier prin politica agricolă este insuficient faţă de nevoile majorităţii exploataţiilor agricole deţinătoare de vaci de lapte.

În aceste circumstanţe se impune luarea de măsuri prin politici strategice cu acţiune pe termen scurt şi mediu,care să conducă către o reorientare a producătorilor şi procesatorilor de servicii din zona exploataţiilor agricole.

2.6. NECESITATEA RESTRUCTURĂRII EXPLOATAŢIILOR AGRICOLE

INDIVIDUALE

Datele statistice referitoare la numărul de exploataţii cu profil de producţie lapte,producţia medie pe cap de vacă, dimensiunea agricolă a exploataţiei, randamente la hectar, etc., sunt nefavorabile pentru agricultură şi dezvoltarea rurală a României. Apare că la toţi indicatorii urmăriţi prin statistica europeană, după metodologia EUROSTAR suntem plasaţi pe ultimele locuri. Odată integraţi trebuie să ne inscriem pe direcţia:

trebuie să reducem numărul exploataţiilor agricole la majoritatea profilelor;trebuie să crească productivitatea pe unitatea de produs;trebuie să crească şi competitivitatea produselor obţinute la nivelul

exploataţiilor agricole;forţa de muncă din agricultură trebuie redusă, să crească şi să se diversifice

serviciile pentru preluarea forţei de muncă excedentară.Trebuie create alternative ale dezvoltării rurale astfel încât economia

comunităţii trebuie să devină multifuncţională, să fie capabilă să asigure un echilibru în procesul de restructurare al exploataţiei agricole individuale.

Se impune crearea de activităţi noi,diversificarea gamei produselor agroalimentare şi ridicarea gradului de valorificare al acestora, dezvoltarea sferei serviciilor din aval şi amonte al activităţilor agricole,precum şi dezvoltarea activităţilor non-agricole, în scopul valorificării resurselor locale.

Pentru a se ajunge la aceste deziderate se simte nevoia ca la nivelul exploataţiiloragricole să se producă mutaţii structurale ridicate în sensul îmbunătăţirii indicatorilor menţionaţi.

Timp de 17 ani politicile agrare au acţionat timid în sensul creării unor structuri agrare care să contribuie la amortizarea şocului cu care vor fi confruntaţi producătorii români,şoc care poate fi materializat printr-o serie de restricţii ca:

să se producă numai în limitele unei cantităţi programate;să se producă la nivel de standarde de igienă şi calitate care pot fi obţinute

numai prin infuzie de tehnologie cu grad ridicat de complexitate şi tehnicitate;fluxurile de producţie în activitatea de prelucrare a materiilor prime agricole

pe care s-a construit, menţinut şi dezvoltat industria alimentară românească, nu mai sunt compatibile cu cerinţele sanitar-veterinare ale U.E.

Pentru compatibilizare, acestea trebuie reproiectate, adaptate şi modernizate, pentru care sunt necesare fonduri de investiţii fabuloase, care nu pot fi la îndemâna procesatorilor din România decât în proporţii de sub 10%.

Activitatea de producţie trebuie să se realizeze în condiţii de durabilitate sau altfel spus să nu degradeze factorii de mediu ca:apă, aer, sol. Pentru atingerea acestui deziderat, toţi producătorii trebuie să investească în protejarea factorilor de mediu, investiţii care în unele situaţii sunt mai mari decăt investiţia de bază.

Faţă de aceste realităţi, se impun măsuri profunde în abordarea politicilor strategice pentru agricultură şi dezvoltare rurală, măsuri care să conducă în esenţă la restructurarea multor tipuri de entităţi agrare, printre care şi entitatea cu cea mai largă răspândire unde este concentrată cea mai mare parte a fondului funciar şi a şeptelului

de animale şi anume „exploataţia agricolă individuală” care are ca subiect principal pe ţăranul român pe care dorim să-l redefinim în fermier cu veleităţi de european.

Aceste mutaţii trebuie provocate şi întreţinute de politicile strtegice privind dezvoltarea agriculturii şi a spaţiului rural, susţinute de o legislaţie propice creării mediului econumic de dezvoltare în sensul atingerii indicatorilor optimi.

Accelerarea de restructurare poate fi generată de următorii factori:prin promovarea unei legislaţii stimulative, care să determine pe

întreprinzători de a acţiona în sensul facilităţilor oferite;prin promovarea unei legislaţii restrictive în sensul respectării unor cerinţe şi

nivele tehnice de producţie, faţă de care fermierii trebuie să se evalueze şi să decidă dacă continue să se specializeze intr-o anumită activitate sau se reprofilează, ori optând pentru o formă de cedare a administrării terenului agricol;

prin stimularea valorificării resurselor locale şi dezvoltarea de noi activităţi;identificarea atuurilor fermei şi concentrarea pe activitatea cu cea mai bună

vocaţie.

2.7. IMPLICAŢIILE ALOCĂRII COTEI DE LAPTE LA PRODUCĂTORII DEN ROMÂNIA

Se pune întrebarea firească dacă producătorii de lapte mici sau mari au cunoştinţă de faptul că începând de la 1 ianuarie 2007 trebuie să producă lapte în baza unei cote de producţie bine fundamentată, pe baza producţiilor obţinute în perioada anterioară şi anume începând cu 1 aprilie 2005 – 31 martie 2006.

Cum sunt aceştia pregătiţi şi ce trebuie să facă pentru a avea dreptul de producţie şi cât trebuie să producă pentru perioada următoare, sunt întrebări fireşti despre care micul fermier trebui să aibă cunoştinţă şi să acţioneze în consecinţă.

Cota de lapte reprezintă cantitatea de lapte de vacă care iese din fermă ca lapte livrat către unităţi de procesare sau vânzarea directă de lapte şi produse lactate realizate de fermier.

Laptele folosit în fermă pentru hrana animalelor şi pentru consumul propriu nu face parte din cota de producţie.

Un fermier care a primit o cotă, o poate folosi în următorul mod:va produce lapte pentru piaţă numai în limita cotei de producţie primită;când un fermier apreciază că nu mai poate produce lapte pentru piaţă din

motive de calitate, cantitate sau restructurare în activitate, acesta poate vinde sau transfera temporar dreptul de producţie;

cota poate fi moştenită de succesorul fermierului.Este lesne de înţeles că această cotă devine un „titlu de valoare” materializat

prin dreptul de a produce lapte,titlu ce poate fi tranzacţionat la piaţa liberă prin închiriere sau vânzare către alţi producători de lapte, care dispun de potenţial de producţie şi în condiţii de respectare a condiţiilor pentru piaţă.

În condiţiile actuale ale României care are un potenţial de producţie de circa 6 mil. tone lapte şi a primit o cotă naţională de 3.2 mil. tone, cota individuală devine din ce în ce mai importantă şi valoroasă.

Sistemul introducerii cotelor de producţie pentru produsele agricole de bază, odată cu integrarea, constituie un moment de referinţă pentru structurile agrare de a se reorienta şi multe dintre acestea vor fi nevoite de a adopta măsuri radicale de restructurare, conducând în final către o economie rurală multifuncţională.

2.8. SISTEME DE EXPLOATARE INTENSIVĂ A VACILOR DE LAPTE

2.8.1 Sisteme de întreţinere utilizate în exploatarea vacilor de lapte

Alegerea sistemului de întreţinere. Întreţinerea constituie ansamblul de măsuri tehnico-organizatorice cu privire la adăpostire, mişcare şi igiena corporală a vacilor, precum şi cadrul desfăşurării fluxurilor tehnologicedin fermă.

Acest complex de măsuri, prin modul în care sunt respectate pot să influenţeze nivelul productiv, capacitatea de reproducţie, starea de sănătate, confortul, durata de exploatare.

În practica creşterii vacilor de lapte se întâlnesc trei sisteme de întreţinere: legată, liberă şi mixtă. Exprimarea opţiunii pentru un sistem sau altul de întreţinere trebuie să se facă numai cunoscând disponibilul şi condiţiile concrete din fermă, iar pe de altă parte avantajele şi dezavantajele fiecărui sistem de întreţinere.

Sistemul de întreţinere trebuie să asigure desfăşurarea normală a tuturor lucrărilor şi fluxurilor tehnologice care concură la obţinerea unor producţii mari de lapte şi la păstrarea sănătăţii animalelor.

Condiţiile pe care trebuie să le asigure sistemul de întreţinere au fost analizate în ultimile deceniii de numeroşi cercetători. Astfel, Gh.Georgescu (1989) arată că principalele cerinţe sunt următoarele:

asigurarea unor ritmuri biologice intense;asigurarea unor performanţe superioare de producţie şi reproducţie;crearea unui confort tehnologic optim pentru toate activităţile

comportamentale;asigurarea unor fluxuri tehnologice optime;menţinerea condiţiilor optime de igienă şi sanitar – veterinare;asigurarea mişcării active a animalelor;asigurarea reducerii consumurilor de materiale şi de energie pentru adăposturi

şi dotările lor, în special a celor energo-intensive;Sistemul de întreţinere poate avea influenţe asupra consumului de furaje,

asupra vârstei medii a cirezii, asupra producţiei cantitative şi calitative de lapte. Mai poate influenţa frecvenţa îmbolnăvirilor, principalele caractere de fertilitate şi numărul de celule somatice depistate în lapte.

Dependeţa producţiei de lapte de sistemul de întreţinere şi de rasă: Tabel 2.6.Caracterul

Rotbunte SchwarzbunteÎntreţinere legată

Întreţinere liberă Întreţinere legată Întreţinere liberă

Mărimea medie a efectivului (nr.de animale)

60.2 64.3 60.9 78.6

Vărsta medie (în luni)

53 51.5 51.2 46.7

Furaj concentrat/vacă(kg)

1890 1790 2110 2050

Cantitatea de lapte(kg)

5654.3 5727.5 6286.1 6225.6

Cantitatea de grăsime(kg)

219 219 249.7 245.8

Cantitatea de proteină(kg)

197.3 198.3 216.8 215.3

Conţinutul în grăsime(%)

3.87 3.82 3.97 3.95

Conţinutul în proteină(%)

3.49 3.46 3.45 3.46

Sursa:Teză de doctorat:”Cercetări privind exploatarea vacilor de lapte în module de ferme etalon pentru sectorul privat”,2005

Pentru a putea face o analiză a diferitelor sisteme de întreţinere a vacilor de lapte, se impune o prezentare a fiecărui sistem.

Influenţa sistemului de întreţinere asupra frecvenţei îmbolnăvirilor(%), caracterelor de fertilitate şi asupra numărului de celule din lapte:

Sisteme de întreţinere: Tabel 2.7.Caracterul

Rotbunte Schwarzbunte Întreţinere legată Întreţinere liberă Întrţinere legată Întreţinere liberă

Afecţiuni metabolice(%)

12.5 14.4 21.3 14.3

Afecţiuni ale ugerului(%)

23.7 14.2 14.8 12.1

Afecţiuni ale membrelor(%)

9 27.4 14.4 28

Distocii la fătare şi îmbolnăviri postpartum(%)

23.3 26.8 21.5 25.7

Sterilitate (%) 29 23.7 19.5 16.3Alte afecţiuni (%)

2.4 2.1 3.1 3.4

Rata non-return (%)

55.8 61.9 61.1 62.5

Indicele de însămânţare

1.72 1.52 1.54 1.48

Număr celule somatice (1000/ml)

299 242.2 265 239.8


2.8.2. Întreţinerea legată a vacilor de lapte

Principalele avantaje ale sistemului de întreţinere legată a vacilor de lapte pot fi considerate următoarele:

animalele sunt protejate de efectele nefavorabile ale vremii;tratarea individuală a animalelor;

ierarhia de grup nu prezintă influenţă asupra confortului şi hrănirii animalelor cu rang inferior în cadru grupului;

vacile realizează o mai bună valorificare a hranei;rata reformei de necesitate este mai redusă;necesită o cantitate mai mică de aşternut, iar gunoiul rezultat este de calitate

mai bună.Dintre dezavantajele pe care le prezintă acest sistem pot fi considerate ca

importante următoarele:necesită un consum mai mare de energie, în special pentru muls şi evacuarea

dejecţiilor;se limitează la mişcarea animalelor, cu repercusiuni asupra reproducţiei şi

stării de sănătate;microclimatul adăpostului poate deveni necorespunzător;determină un consum de forţă de muncă mai mare de aproape două ori faţă de

întreţinerea liberă.

La noi în ţară, institutele de proiectări au elaborat cu decenii în urmă proiecte directoare, pentru adăposturi cu capacităţi diferite 84-107, 120-204 şi 316 capete. În prezent proiectele sunt elaborate pentru ferme de dimensiuni mult mai mici (10-20-40 capete).

Caracteristicile principalelor tipuri de adăpost cu întreţinere legată: Tabel 2.8.Caracteristica

U.M. Tipuri de adăpost107 capete 204 capete 316 capete

Lungimea m 72.25 72.60 90.65Lăţimea m 10.8 21.6 20.4Suprfaţa interioară m² 780 1568 1840Suprafată de odihnă m²/cap 2.6 2.36 2.56Suprafaţa utilă m²/cap 7.2 5.47 5.82Evacuarea dejecţiilor

mecanică mecanică mecanică


Întreţinerea animalelor „crupă la crupă” este o soluţie tehnologică veche şi se recomandă pentru maternităţi, în vederea unei mai bune supravegheri a vacilor.

2.8.3. Întreţinerea liberă a vacilor de lapte

Sistemul de întrţinere liberă a vacilor de lapte s-a dezvoltat în mod deosebit după al doilea război mondial, când s-a extins în mai multe ţări europene.Presupune folosirea unor adăposturi cu amenajări interioare reduse,închise sau semideschise pe tot parcursul anului. Animalele vor fi repartizate pe „grupe tehnologice”.

Principalele avantaje ale înterţineri libere a vacilor de lapte sunr următoarele:vacile beneficiază de un regim de mişcare mai bun, cu efecte favorabile asupra

producţiei de lapte şi stării de sănătate;

determină reducerea efortului fizic al lucrătorului, creşte productivitatea muncii de 1.5-3 ori datorită mecanizării şi automatizării proceselor de producţie;

activitatea de reproducţie mai mică – manifestarea mai intensă a căldurilor, fecunditate mai ridicată etc.;

igiena vacilor se asigură mai uşor;laptele recoltat prezintă un grad mai ridicat de igienă;Ca neajunsuri ale întreţinerii libere a vacilor de laptepot fi menţionate:creşte riscul transmiterii de boli contagioase având în vedere faptul că

instalaţiile de adăpare, muls şi hrănire se folosesc în comun;necesită un consum mai mare de aşternut, putându-se ajunge până la 10 kg

cap/zi;necesită suprafeţe construite pe cap de animal mai mari;formarea grupelor tehnologice este mai complicată;adăparea animalelor se face mai dificil în acest sistem;necesită consumuri mai mari de hrană cu circa 12-15%Adăpostirea. La adăpostirea animalelor întreţinute liber se iau în seamă aceeaşi

parametri ca şi la întreţinerea legată: dimensiunile corporale ale animalelor, parametri genetici şi de microclimat.

Adăpostirea vacilor de lapte nelegate se paote realiza în următoarele tipuri de adăposturi:

adăposturi deschise-şoproane folosite în ţări cu climat cald;adăposturi semideschise;adăposturi închise.Cele mai utilizate sunt cele semideschise şi închise.Întreţinerea vacilor de lapte în adăposturi semideschise. Această soluţie

tehnologică se bazează pe întreţinerea vacilor de lapte în adăposturi cu trei pereţi,cu aşternut permanent; hrănirea este asigurată pe principiu autofurajării cu nutraţuri voluminoase şi raţionat în privinţa concentratelor, mulsul se realizează în săli speciale, iar evacuarea dejecţiilor este mecanică.

Adăposturile cu trei pereţi permit accesul permanent al vacilor din padoc în adăpost şi invers. În interiorul adăpostului nu există amenajări, folosindu-se aşternut permanent.

Evacuarea dejecţiilor se realizează de două ori pe an cu ajutorul tractorului prevăzut cu lamă de buldozer. Formarea aşternutului permanent are loc toamna şi primăvara, când se introduc în adăpost 10-15 kg paie/animal. După câteva zile se adaugă un nou strat, circa 3-6 kg paie/cap.

Acest tip de adăpost asigură un spaţiu construit de 4-5m²/vacă.În amplasarea adăposturilor trebuie să se ţină seama de direcţia vântului

dominant, peretele deschis amplasându-se pe partea opusă. În timpul iernii deschiderea poate fi redusă prin completarea cu baloţi de paie. Streaşina adăpostului pe această partecu perete deschis este mai mare pentru a dirija la distanţă precipitaţiile.

Pardoseala este realizată din argilă bătută având o înclinare de 4-5% sper zona prevăzută cu rigolă de colectare a dejecţiilor lichide.

În continuarea adăpostului este construit padocul,care asigură 8m²/cap. În padoc se realizează hrănirea şi adăparea. Distribuirea furajelor de volum se face în iesle cu ajotorul unui transportor cu jnec sau direct din fânar şi silozul de suprafaţă. Pentru a micşora risipa de furaj, frontul de furajare se închide cu grătare mobile, deplasate zilnic spre furaj de îngrijitor. Concentratele se administrează la sala de muls. Adăparea se realizează din jgheaburi cu nivel constant, amplasate în padoc. Pentru a

menţine temperatura apei constantă, se folosesc plonjoane electrice cu voltaj redus amplasate pe fundul jgheabului.

Principalele avantaje ale întreţinerii vacilor de lapte în adăposturi semideschise sunt următoarele:

reducerea cheltuielilor de construcţie cu circa 25-30%;animale mai sănătoase ca urmare a contactului permanent cu factorii naturali

de mediu;valorificarea superioară a gunoiului de grajd;Neajunsurile acestei soluţii tehnologice sunt cauzate în mare măsură de

temperatura scăzută din adăpost.se consumă cantităţi mai mari de nutreţuri pentru întreţinerea funcţiilor vitale

în timpul iernii;consumul de paie pentru aşternut este mai mare;vacile nu-şi pot exterioriza întregul potenţial productiv datorită temperaturii

scăzute din timpul iernii şi al deranjului reciproc.Acest tip de întreţinere este folosită pe scară mai redusă la vacile de lapte,

fiind mai frecvent întâlnită la tineretul pentru reproducţie.Efectul favorabil al întreţinerii în stabulaţie liberă se reflectă şi asupra

activităţii de reproducţie.Influenţa întreţinerii libere şi legate asupra reproducţiei: Tabel 2.9.Specificare

În grajduri deschise În grajduri închise

Numărul de fătări 46 45Numărul de vaci cu retenţie placentară

2 6

Numărul vacilor cu metrită 2 5Numărul vacilor montate din care gestante

43/41 37/32

Data instalării gestaţiei după fătare (zile)

114 130

Perioada dintre fătări (zile) 395 411Sursa:Teză de doctorat:”Cercetări privind exploatarea vacilor de lapte în

module de ferme etalon pentru sectorul privat”,2005Se observă ca vacile intreţinute în adăposturi închise prezinta de 3 ori mai

multe cazuri de retenţie placentară, cu 250% mai multe cazuri de metrită, se măreşte service-period-ul cu 16 zile şi durata până la instalarea gestaţiei tot cu acelaşi număr de zile.

Capitolul 3:

FILIERA DE PIAŢĂ A LAPTELUI ŞI DERIVATELOR LACTATE LA S.C. EMA GAB S.R.L.

3.1.- PRODUCŢIA ŞI SISTEMELE DE VALORIFICARE A LAPTELUI ŞIPRODUSELOR LACTATE

În cadrul filierei laptelui şi derivatelor lactate prin noţiunea de lapte, fără indicarea speciei de la care provine, se înţelege laptele de vacă. În cazul când provine

de la alte specii, trebuie să fie precizată provenienţa: lapte de oaie, de capră, de bivoliţă etc. În funcţie de diferite criterii în practica valorificării se mai pot întâlni diferite denumiri:

- după compoziţie, situaţie conform căreia laptele poate fi integral, normalizat şi smântânit;

- după procedeele de transformare primară (privind compoziţia), laptele poate fi: crud, pasteurizat, sterilizat, concentrat şi praf;

- după provenienţă, laptele poate fi: de vacă, de oaie, integral sau în amestec.În cadrul circuitului de valorificare este preluat laptele de vacă, oaie, capră şi

bivoliţă. Ponderea cea mai mare revine laptelui de vacă şi de oaie.Funcţiile alimentare ale laptelui sunt complexe acest produs fiind considerat

unul din alimentele cele mai complete. Se impune prin aportul în trofine, dar şi prin proprietăţi senzoriale. Pentru acest motiv laptele este considerat un produs strategic al pieţei agroalimentare, care se valorifică ca atare în stare proaspătă sau este supus prelucrării.

În prezent, tehnologiile alimentare valorifică laptele prin următoarele forme: ca atare, în stare proaspătă, situaţie în care are loc condiţionarea laptelui proaspăt pentru consum sau se transformă în lapte concentrat şi lapte praf; prin transformare sub formă de produse lactate dietetice şi de brânzeturi; prin extragerea selectivă a componentelor rezultând smântână, unt, lapte smântânit şi altele; prin asociere cu alte materii se pregătesc diferite alimente ( de exemplu îngheţate etc. ).

Disponibilitatea de prelucrare a laptelui este foarte mare. Produsele lactate în urma prelucrării se pot clasifica în funcţie de specificul tehnologiei de obţinere în următoarele categorii: produse lactate acide (iaurt etc.); produse obţinute pe baza grăsimii din lapte (smântână, unt etc.); produse obţinute prin coagulare (brânzeturi etc.).

În România pentru actuala etapă, principala caracteristică a sectorului de producere a laptelui este utilizarea unei cantităţi însemnatedin producţie la nivelul exploataţiilor şi vânzărilor directe pe peţele ţărăneşti. Literatura de specialitate estimează nivelul consumului familial la cca 41%, consumul pentru hrana animalelor la 12% şi numai 26% reprezintă cantitatea destinată pieţei ( cantitatea vândută direct de către producători pe piaţă şi vânzări directe către consumatorii cu un nivel scăzut al veniturilor ). Această situaţie este consecinţa anumitor factori cum sunt3:

- lipsa ofertei concentrate de lapte;- o lipsă majoră de orientare spre piaţă a multor producători;-un sistem deteriorat de colectare a laptelui, cu o nesiguranţă a plăţilor pentru

laptelr livrat unor procesatori ( care întârzie plata către producători );

3 După Zahiu Letiţia ( coordonator ), - Politici şi strategii agricole, reformă şi integrare europeană, Ed. Ceres, Bucureşti, 2005.

Fig. 3.1 – Evoluţia pieţei globale a laptelui şi a derivatelor lactate ( după Chiran, A, ş. a., 2004, p. 14 ).

- o diferenţă mare dintre preţul de achiziţie şi un nivel mai ridicat al preţurilor pe piaţa ţărănească, ceea ce crează mari dificultăţi în aprovizionarea fabricilor de prelucrare a laptelui.

3.2. – PIAŢA LAPTELUI ŞI CARACTERISTICILE ACESTUIA

3.2.1.- Caracteristicile pieţei. În actuala etapă evoluţia pieţei globale a laptelui şi a derivatelor lactate din România este caracterizată în principal prin diferitele forme de manifestre a agenţilor economici existenţi în cadrul filierei precum şi de comportamentul consumatorului ( fig. 4.1 ).

În acest context referitor la piaţa laptelui se pot delimita următoarele caracteristici 4:

- cererea uniformă pe întreaga perioadă a anului;- consumul de lapte şi produse lactate sub nivelul considerat normal;- existenţa unor mari centre urbane care atrag însemnate consumuri;- nivelul diferit al consumului în zonele uebane şi rurale;- generalizarea autoconsumului la nivelul producătorilor individuali;- atomicitatea şi dispersia teritorială a ofertei, cu mari diferenţieri zonale şi

fluctuaţii sezoniere;- gradul mare de perisabilitate al produselor lactate ce impune asigurarea unei

protecţii sporite pe întreg fluxul filierei;- cote foarte scăzute de piaţă deţinute de marea majoritate a operatorilor din

sector;- existenţa unei concurenţe sporite şi directe;- ponderea redusă a cantităţilor de lapte materie primă livrată sectorului de

prelucrare;- neutilizarea întregii capacităţi productive de prelucrare a laptelui;- lipsa organizării profesionale a crescătorilor de vaci de lapte;- dezechilibrul cerere-ofertă internă, care a facilitat oferta externă de lapte şi

produse lactate;- lipsa organizării filierelor laptelui, fiind predominante problemele colectării

laptelui materie primă şi ale distribuţiei produselor lactate;- practicarea unui sistem de preţuri care defavorizează producătorii;- disponibilităţile financiare investiţionale reduse ale producătorilor care au

dificultăţi privind accesul la credite;- lipsa unor politici şi strategii coerente de orientare şi susţinere (mai ales de

natură financiară).Caracteristicile pieţei laptelui pe care acţionează S.C. EMA GAB S.R.L.sunt

reprezentate printr-o piaţă dominată de un principal procesator de lapte reprezentat de: Albalact care este şi cel mai important având, spre exemplu, în 2005, o cifră de

afaceri de 16,5 milioane euroS.C. Milk Prod S.R.L. SimeriaS.C. Comturist Ancuţa S.R.L. – Vaţa de josÎncă o serie de mici producători de produse tradiţionale în special care nu

trebuie realizată neapărat în unităţi specializate ci se pot realiza acasă după reţete specifice.

Fiind o unitate relativ tânără, S.C. EMA GAB S.R.L, îcă se găseşte la stadiul de organizare, de intrare pe piaţă, de organizare a efectivului de animale şi întregire a acestuia.

Putem spune totuşi că societatea acţionează pe o piaţă exploatabilă în sensul existenţei anumitor nişe pe piaţa producţiei de lapte din Hunedoara.

Ca să ne dăm seama de capacitatea acestei pieţe prezentăm în tabelul următor cantitatea totală de lapte rodusă în zona de vest şi implicit în judeţul Hunedoara:

4 Prelucrat după Vişan, A. – Organizarea pieţei laptelui şi produselor lactate în bazinul de aprovizionare a capitalei, Teză de doctorat, ASE Bucureşti, 2001

Producţia de lapte pe regiuni în 2005 Tabel 3.1.Regiunea

Lapte total(mii hl.) Lapte de vacă şi bivoliţăTotal Sector

privatTotal Sector

privatVest 5037 5029 4596 4588Hunedoara 1157 1156 1110 1109

Sursa I.N.S., Anuarul statistic al României-2006Se observă că piaţa laptelui din judeţul hunedoara are o pondere de 22.97%

din totalul zonei de vest, iar în ceea ce priveşte special laptele de vacă ocupă o piaţă 24.17% dintr-un total de 4588 al sectorului privat.

Se observă şi o pondere foarte mare a sectorului privat de 99.84% pe total şi de 99.82%în ceea ce priveşte strict laptele de vacă. Ceea ce nu este foarte bine este faptul că majoritatea acestor producţii sunt date de producătorii individuali- particulari, de mici dimensiuni.

S.C. EMA GAB S.R.L care prezintă o producţie la nivelul anului 2005 de 10.94 hl. Rezultă că are o cota de piaţă de 0.99% din totalul pieţii iar la nivelul anului 2006 prezintă o cotă de piaţă de 1.4% dată de o producţie de 15.4 hl. Se vede că unitatea este într-o creştere de la an la an.

3.2.2. -- Oferta şi cerera de lapte şi derivate lactate. a).- Oferta de lapte este condiţionată de: factorii cu caracter tehnic (numărul şi

rasa efectivelor de vaci, randamentul acestora, sistemul de creştere şi furajare, prevenirea bolilor etc.), factori economici (cu referire la raportul între preţul laptelui şi al furajelor, condiţiile de remunerare a personalului care lucrează în sectorul producţiei de lapte şi în afara acestui sector, modificările şi structura de producţie a unităţilor agricole producătoare de lapte etc.). În prezent se poate spune că există încă un nivel scăzut al calităţii ofertei de lapte care este determinată în principal de calitatea furajelor şi lipsa unei orientări spre calitate şi igienă în cadrul fermelor. Calitatea laptelui este, de asemenea, afectată negativ şi de lipsa instalaţiilor de răcire la ferme şi în punctele de colectare.

În urma unei analize a structurii ofertei prin importul românesc de produse lactate au rezultat următoarele5:

- se menţine o pondere predominantă (cca 40%) a achiziţiilor de lapte şi smântână;

- creşte ponderea iaurturilor şi brânzeturilor pe seama reducerii ponderii laptelui praf şi în special a untului;

- menţinerea ponderii predominante a brânzeturilor topite în total achiziţiilor de brânzeturi. În acest context, un rol important revine reglării taxelor vamale şi instituirea unor restricţii cantitative în ceea ce priveşte importurile de lapte şi produse lactate.

Pentru condiţiile ţării noastre creşterea ofertei se poate face prin extinderea activităţii de creştere a vacilor de lapte, pentru care sunt necesare măsuri cu referire la6:

- posibilitatea cumpărării de juninci şi vaci de bună calitate;- acces la fondurile de investiţii cu un nivel accesibil al dobânzilor;

5 După Grodea Mariana., - Piaţa laptelui – componentele tehnologice şi mecanismele economice de reglare, în vol. Probleme ale pieţei principalelor produse agroalimentare, CIDF, nr. 5-6/1996; Grodea Mariana., - Piaţa laptelui, bariere calitative şi cantitative pentru produsele lactate româneşti, INCE, IEA, Bucureşti, 2004. 6 După Philip Leat ş.a., - Analiza sectorului de lapte şi produse lactate, în lucrarea Lanţul agroalimentar din România: în drum spre aderare, MAPAM, Bucureşti, 2003, p.28

- posibilitatea de a cumpăra pământ şi clădiri ( sau măsuri sigure de arendare pe termen lung );

- existenţa unei pieţe de desfacere stabilă, în cadrul căreia să existe un preţ accesibil, în mod uniform şi care să îi recompenseze calitatea producţiei;

- existenţa şi în perspectivă a consultanţei în domeniul tehnic şi în afaceri. Oferta de lapte este dată de producţia de lapte iar S.C. EMA GAB S.R.L este

una dintre unităţile producătoare de lapte, fiind una dintre puţinele unităţi organizate într-o mare de mici producători individuali.

b). - Consumul şi cererea de lapte şi produse lactate în România, în perioada 1990-2001, a înregistrat o importantă creştere; 41% comprativ cu alte produse agroalimentare. În structura teritorială consumul de lapte neprocesat a inregistrat niveluri difereţiate si anume: 38% în Bucureşti, 49% în Transilvania, 60% în Muntenia şi 70% în Moldova7. În paralel se constată o depreciere calitativă a acestuia.

Factorii care determină cererea la produsul lapte sunt legaţi de consumul de lapte în stare proaspătă, alături de cantităţile necesare pentru producerea derivatelor lactate (brânză, unt, lapte condensat etc.). În structura cererii de lapte se constată o pondere mare a autoconsumului ( cca 40% din producţia totală ), vânzări pe piaţa liberă ( cca 30% ) şi un procent redus al livrărilor de lapte ( cca 20% ).

Determinarea cererii de lapte şi produse lactate poate fi reprezentată ca o funcţie, materializată prin parametrii acesteia: venituri, preţul produsului respectiv şi ale celor de substituţie, ratele de schimb etc. Acestora li se pot alătura şi alte elemente cu grade diferite de cuantificare: mărimea şi compoziţia familiei, nivelul educaţional şi de sănătate, ocupaţia, vârsta, viaţa comunitară etc.

3.2.3.- Sistemul de preţuri la produsul lapte. Preţurile şi în cazul produsului lapte ocupă un loc important în diferitele forme

de acţiuni strategice, fiind în acelaşi timp considerat un element foarte flexibil. Nivelul preţului poate fi ajustat şi de evoluţia raportului cerere-ofertă situaţie în care ocupă o poziţie intermediară stabilită prin confruntarea interesului agentului economic şi unele impuneri ale mediului extern al acestuia, caracterizată tocmai prin nivelul de competitivitate. Preţurile laptelui pentru producători reprezintă aproximativ jumătate din nivelul preţurilor pentru producătorii în UE. Marjele brute pentru producţia de lapte sunt la un nivel scăzut, faţă de statele UE, dar natura producţiei este foarte diferită.

După perioada 1990 politica preţurilor la lapte şi produse lactate s-au conturat de două tendiţe:

- de fixare a acestor preţuri în prima perioadă ( 1990-1996), etapă în care s-a încercat să se ofere o anumită protecţie atât producătorilor cât şi consumatorilor. Aceste intervenţii au avut efecte negative în plan social, întrucât nu au fost îndreptate direct asupra categoriilor defavorizate ale populaţiei.;

- de liberalizare a preţurilor începând din 1997, ce avut un imapct maxim datorită liberalizării complete a preţurilor ( cu referire specială la lapte materie primă, lapte praf şi unt ). Perioada 1997-2000 a fost marcată de creşterea semnificativă a preţului laptelui, ca reacţie a nivelurilor artificaial scăzute a preţurilor din perioada anterioară.

Factorii care determină elasticitatea cererii, în funcţie de preţul laptelui şi nivelul veniturilor consumatorilor sunt delimitaţi prin:

- locul distinct pe care laptele şi produsele lactate îl ocupă în cheltuielile bugetului familial;

7 INS, Aspecte privind evoluţia agriculturii în România1989-1999, Bucureşti, 1999; Anuarul Statistic al României 2002.

- existenţa unei concurenţe indirecte între unt şi margarină ( untul este uşor şi fercvent substituit de margarină, care deşi nu este un produs lactat, prin calităţile sale şi mai ales prin preţ, este tot mai mult preferat de consumatori în locul untului );

- gradul necesităţii în consum determină o diferenţiere a cererii ( pentru laptele de consum elasticitatea cererii este inelastică şi aproximativ uniformă, iar pentru derivatele lactate încadrate la categoria de lux, cererea este elastică );

- durata perioadei de timp de la modificarea preţului, influenţează direct coeficientul de elasticitate al cererii la produslul lapte şi derivate lactate, deci pentru acel produs superior calitativ luat în considerare.

Considerat un produs încă deficitar pe piaţa agroalimentară din România, apare necesitatea existenţei şi permanentizării unui control al preţurilor de achiziţie al laptelui care să permită realizarea unor beneficii; cu referire specială asupra crescătorilor de vaci de lapte. O asemenea susţinere a sistemului de preţuri la lapte, ar putea include8:

un preţ orientativ, indicativ, presatabilit care să direcţioneze producătorii agricoli în alocarea resurselor pentru asigurarea ecilibrului între cerere şi ofertă;

un preţ de intervenţie minim garantat, la care organele abilitate de guvern cumpără produsele agricole stocabile în cazul în care preţul pieţei ar fi inferir preţului indicativ;

un preţ prag care reprezintă nivelul limitei pentru produsele importate. Toate acestea presupun realizarea din partea statului a unui control eficient

asupra preţuirlor de desfacere cu amănuntul, precum şi asupra adaosurilor la procesarea laptelui.

La S.C. EMA GAB S.R.L. preţul este stabilit conform legilor rentabilităţii economice în el fiind introduse toate cheltuielile de producţie, urmărindu-se realizarea de profit.

3.3.- FILIERA LAPTELUI ŞI A PRODUSELOR DERIVATE 3.3.1.- Particularităţi ale filierei. Particularităţile pieţei la produsul lapte şi

produse lactate redate anterior impun în circuitul de valorificare cunoaşterea tuturor problemelor legate de nevoile sociale dar şi de condiţiile economice de-a lungul filierei (fig. 7.2 ). Astfel se pot delimita:

I

PRODUCTIA DE LAPTEMATERIEPRIMA

8 După Grodea Mariana, - Piaţa laptelui - componentele tehnologice şi mecanisme economice de reglare, în vol. Probleme ale pieţelor principalelor produse agroalimentare, CIDF, nr. 5-6/1996.

Crescatori individuali de vaci de lapte

Ferme si asociatii de crestere a

vacilor de lapte

Ferme proprii ale procesatorilor de

lapte

Institute de cercetare cu sectoare de

crestere a vacilor de lapte

Agenti economici specializati in colectarea laptelui materie prima

IICOLECTARE

III

PROCESARE

IV

DISTRIBUTIELACTATE

V

CONSUM FINAL

Fig.3.2. – Sistemul conjugat de organizare a filierei laptelui in bazinul de aprovizionare

a Capitalei - filiera „produs derivat lactat”, prin care se urmăresc dorinţele conumatorilor

şi ale organizaţiei pe care o reprezintă cum sunt: calitatea mai bună la un nivel superior al preţului prin care să se asigure cele mai bune condiţii de cumpărare.

Problema pieţei produselor lactate care este condiţionată de capacităţile de industrializare concentrate la nivel judeţean care mai au încă un caracter monopolist şi la care se adaugă distanţele mari la transportul laptelui. Cele mai importante caracteristici în filiera laptelui şi produselor derivate pot fi delimitate prin cunoaşterea următoarelor elemente considerate caracteristice:

- oferta producţiei de lapte pentru consum în stare proaspătă şi supus prelucrării este dispersată teritorial şi calitativ neuniformă;

- persistenţa autoconsumului de lapte la un nivel ridicat, care influenţează negativ realizarea profiturilor de către toţi operatorii din cadrul filierei ;

- consumuri mari pentru producţia de lapte s-au semnalat în special în marile centre urbane, care sunt depărtate teritorial de zonele de producţie;

- organizarea aprovizionării cu lapte a consumatorilor se poate face direct de la producători, prin centrele de livrarea laptelui din localităţile urbane, precum şi prin

export

Centre si puncte de colectare ale procesatorilor-individuali-integratori

Procesare artizanala in gospodarii

Agenti economici specializati in prelucrarea laptelui

Unitati integratoare de prelucrare a laptelui

Grosisti Distribuitori

Piata liberaDetalistiRetele:fast food,MetroMc Donald’s

Magazine si puncte de desfacere proprii

Consumatori individuali

Consumuri colective:-crese,spitale,camine,UM-antidot

livrarea laptelui de la fermele de vaci pe care le posedă marile firme (acestea având rolul de a regulariza aprovizionarea);

- agenţii economici existenţi pe piaţa marilor centre urbane se găsesc într-o permanentă concurenţă directă şi indirectă (cu referire atât la lapte cât şi la numeroasele sale derivate);

- solicitarea unei cereri uniforme de produse lactate din partea consumatorilor pentru întreaga perioadă a anului, alături de exigenţele privind cantitatea laptelui şi a derivatelor sale;

- livrarea laptelui către consumatori în marile centre urbane face necesară acumularea unor mari cantităţi de lapte de către agenţii economici specializaţi;

- un risc major este acela că agenţii economici încadraţi în această filieră nu reuşesc să satisfacă cerinţele şi standardele mereu crescânde de calitate de-a lungul filierei.

Principalele activităţile în cadrul filierei încadrează recepţionarea, transportul, conservarea, fabricaţia etc., acestea generând şi cheltuieli suplimentare care se răsfrâng asupra preţului produselor lactate livrate pe piaţă.

Toate elemntele filierei sunt deosebit de importante cazul ideal fiind acela al unui complex integrat neexistent încă în cazul S.C. EMA GAB S.R.L. aceste lucruri ar putea fi osibile prin asocirea elementelor componente, prin semnarea unor contracte clare de colaborare şi de livrare – preluare la termene, date şi condiţii specifice.

În cadrul filierei laptelui S.C. EMA GAB S.R.L se înscrie pe sectorul producătorului de lapte, unitatea trebuind să asigure unităţilor procesatoare materia primă laptele în anumite condiţii de calitate dar şi de cantitate astfel încât aceasta să-şi asigure un proces de producţie continuu după cum se vede în tabelul urmator:

Cantitatea de lapte livrată pe lunile anului 2006 Tabel 3.2.Lunile anului

Cantitate de lapte (litri)

Dinamică (%) Procent de grăsime (%)

Dinamică (%)

Ianuarie 126024 100 3.8 100Februarie 127000 100.77 3.9 102.63Martie 127076 100.83 3.9 102.63Aprilie 127200 100.93 3.8 100Mai 127400 101.09 3.75 98.68Iunie 127700 101.33 3.7 97.37Iulie 128000 10158 3 .7 97.37August 128500 101.97 3.65 96.05Septembrie 129000 102.36 3.6 94.74Octombrie 128700 102.12 3.7 97.37Noiembrie 128500 101.96 3.8 100Decembrie 128485 101.94 3.9 102.64Total 1536285

Sursa: Documente de evidenţă internă a S.C. EMA GAB S.R.LÎn cazul producţiei livrate se observă un echilibru, o susţinere echilibrată pe

întreaga perioadă a anului a producţiei de lapte având o limită minimă în lunile de iarnă situată unde va în jurul valorilor de 126024 litri- 126700 litri şi o limită maximă

care se întâlneşte în lunile de vară în jurul valorii de 129000 litri mai mare cu 2.36% decăt cea mică.

Această valoare mai scăzută a cantităţii de lapte livrat în lunile de iarnă de aproximativ 126000 litri, se explică prin faptul că-n această perioadă cantitatea de suculente este mai redusă aceasta fiind în legătură directă cu cantitatea de lapte obţinut dar şi datorită programării fătărilor specifice fiecărei unităţi în parte care influenţează şi ea curba de producţie a animalelor. Invers cantitatea mai mare, de aproximativ 12900 litri din perioada de vară este explicabilă prin ieşirea la păşunat, cantitatea mai mare de apă, obţinându-se cu aproape 2.5% mai mult lapte.

Procentul de grăsime este cel care compensează producţia mai redusă din perioada de iarnă prin aceea că aceasta este mai mare iarna , aproximativ 3.9% faţă chiar şi de 3.6% vara deci cu 8.4% mai mult. Normal valoarea procentului de grăsime trebuie să se situeze în jurul valorii de 3.7%

3.3.2. - Recepţionarea laptelui la lăptăria fermei se face în două etape: în prima etapă, laptele muls este preluat de la producători (crescători de animale), de către responsabilul centrului de preluare care atestă cantitatea, calitatea şi procentul de grăsime pentru întreaga cantitate, în a doua etapă, după ce laptele a fost supus tratamentului primar are loc recepţionarea sub aspect calitativ, făcută cu ocazia livrării laptelui de către un delegat. Păstrarea laptelui până în momentul livrării se poate face în bidoane sau în cisterne izoterme.

Principalele cauze care variază compoziţia laptelui se situează între două limite: a nivelului calitativ a compoziţiei laptelui obţinut care este specific fiecărui animal şi calitatea de conservare de la fermă până la sectorul de prelucrare, respectiv utilizarea în fabricaţie.

Pentru păstrarea caracteristicilor fizico-chimice şi organoleptice ale laptelui proaspăt de la obţinerea acestuia şi până la livrare, este necesar un tratament primar, având ca principale operaţii următoarele: filtrarea, răcirea şi păstrarea (fig. 3.3 ).

În ceea ce priveşte recepţionarea la S.C. EMA GAB S.R.L nu se poate vorbi despre aşa ceva deoarece aceasta este o unitate producătoare.

3.3.3.- . - Colectarea laptelui include concomitent şi operaţii de recepţionare a căror rezultate, conform determinărilor, sunt înscrise în documentele de evidenţă primară. Datele reprezintă cantitatea de lapte fizic livrată, motiv pentru care o dată cu simplificarea modalităţilor de plată alături de cantitatea de lapte fizic se trece şi cantitatea corespunzătoare de “lapte STAS" sau "lapte normalizat", pe baza căruia se face plata către producător.

În acest context un rol important revine cunoaşterii actualelor probleme din România considerate de ansamblu, privind colectarea laptelui materie primă, acestea fiind determinate de următoarele9:

9 După Vişan, A.,. – Organizarea pieţei laptelui şi produselor lactate în bazinul de aprovizionare a capitalei, Teză de doctorat, ASE Bucureşti, 2001.

- desfiinţarea aproape totală a centrelor şi punctelor de colectare a laptelui

existente înainte de anul 1989;- insuficienţa mijloacelor adecvate de stocare-depozitare temporală şi de

transport a laptelui materie primă;- persistenţa întârzierilor plăţilor către crescătorii de vaci de lapte, pentru

laptele livrat sectorului de prelucrare;- neimplicarea agenţilor economici specializaţi în prelucrarea laptelui pentru

sprijinirea crescătorilor de vaci de lapte. În mod sintetic se poate arăta că în actuala etapă din România sistemul de

colectare al laptelui este foarte fragmentat. Se pot face referiri la faptul că în multe zone nu se dispune de suficiente instalaţii de răcire şi se operează cu cantităţi mici. Sistemul de plată este, de asemenea, deficitar datorită neefectuării la timp a contravalorii cantităţilor de lapte livrat.

PĂSTRARE DESCURTĂ DURATĂ

COLECTARELAPTE DIN

ZOOTEHNIE

NORMALIZAREA ŞI ÎMBUTELIE-REA LAPTELUI

FABRICAREADE CONSERVE

DIN LAPTE

FABRICAREABR~NZE-TURILOR

FABRICAREADE PREPARA-

TE PROASPETE DIN LAPTE

SISTEMUL DE DISTRIBUŢIE

SISTEMUL DE CONSUM

Lapteproaspăt

Activitate ce necesită condiţii frigorifice de desfăşurare

Fig. 3.3.- Valorificarea laptelui şi produselor lactate (după Niculescu N.., 1980).

Referitor la activitatea din centrele de colectare, ca stadiu important în filiera laptelui în mod sintetic se pot sesiza următoarele10:

- centrele de colectare bine organizate pot avea un rol major în colectarea laptelui de la micii fermieri ;

- centrele de colectare constituie o investiţie majoră, dar pot constitui o componentă cheie a lanţului de furnizare a laptelui în menţinerea şi monitorizarea calităţii laptelui ;

- în cadrul acestor centre se manifestă o concurenţă puternică a preţurilor din partea procesatorilor de lapte ; .

În ceea ce priveşte colectarea laptelui în cazul unităţii S.C. EMA GAB S.R.L se poate spune că mulsul se face în sală de muls specială, se realizează într-o sală de muls prevăzută cu instalaţie de muls tip "TANDEM" cu o capacitate de 6 x 2 locuri.

Laptele muls este dus prin intermediul conductei de lapte în 2 tancuri de păstrare, situat în camera de colectare a laptelui:

1 tanc pentru lapte conform ;1 tanc pentru lapte neconform de la vaci cu tratamente.

10 După Philip Leat ş.a., - Analiza sectorului de lapte şi produse lactate, în lucrarea Lanţul agroalimentar din România: în drum spre aderare, MAPAM, Bucureşti, 2003, p. 36.

Lapte crud

Curăţirea

Reglarea concentraţieiîn grăsime (conform

standardelor)

Omogenizarea

Pasteurizarea

Sterilizarea

Controlul asupraefectuării tratamentelor

Controlul probelor(eşantioanelor)

Distribuţia

Ambalarea (înmateriale aseptice)

Controlul probelor(eşantioanelor)

Fig.3.4.- . Circuitul valorificării laptelui pentru consum în stare proaspătă.

După muls are loc igienizarea automată a aparatelor şi a sălii de muls care se face manual. Mulsul se face la platformă de tip brăduleţ după cum apare în figura următoare:

Figura 3.5.Instalaţie de muls platformă tip brăduleţ

În cazul în care în unitate există vaci cu probleme care nu pot fi duse la sala de muls se foloseşte un agregat de muls pe linia grajdului agregat numit MS1 reprezentat în figura următoare 3.6.:

Figura 3.6.Agregat de muld MS1

3.3.4. - Distribuirea laptelui în sistemul actual de organizare, respectiv, cantitatea de lapte rămasă după ce s-a acoperit necesarul pentru hrănirea viţeilor, se livrează centrelor, punctelor de colectări sau direct unităţilor de prelucrare a laptelui.

Punctele de recoltare preiau cantităţile de lapte de la producătorii individuali sau unităţi asociate care predau cantităţi relativ mici. Pentru unităţile agricole care au ferme specializate, laptele se livrează "loco fermă", autocisternele de colectare efectuând operaţii de transport direct la fabrici ( fig.3.4 ). Cantitatea de lapte predată delegatului din partea unităţii beneficiare este recepţionată şi preluată de aceasta sub aspect calitativ şi cantitativ, potrivit prevederilor contractuale.

Distribuirea laptelui la S.C. EMA GAB S.R.L. se face direct către Albalact de la poarta fermei după ce în prealabil s-au făcut analizele primare de calitate ale laptelui care ţin de procentul de grăsime care nu trebuie să fie sub 3.4% şi al acidităţii care trebuie să se încadreze în limitele normale 6.4-6.7%, deci să nu precipite.

3.3.5. - Procesarea laptelui, în România este legată de existenţa vechilor capacităţi de industrializare nemodernizate şi presiunea exercitată de noii competitori. Până la începutul procesului de privatizare, fiecare fabrică de lapte producea întreaga gamă de produse lactate, pentru a utiliza întreaga cantitate de lapte livrat şi pentru a oferi comunităţii locale o gamă completă de produse. Concurenţa pieţei din ce în ce mai intensă are permanent un impact asupra numărului de procesatori de mică capacitate, în sensul reducerii acestora.

În actuala etapă în cadrul filierei laptelui şi produselor lactate principalele tendinţe manifestate în cazul marilor unităţi de procesare pot fi delimitate prin:

creşterea numărului acestor unităţi, concomitent cu reducerea numărului de

angajaţi ( prin acasta se demnonstrează preocuparea marilor companiipentru creşterea productivităţii muncii );

mărirea capitalului, deoarece valoarea acţiunilor unităţilor de procesare a laptelui

a crescut semnifictiv în ultimii ani;creşterea cifrei de afaceri, atât pe total întreprindere, cât ţi pe angajat, a valoriiadăugate brute, ca şi a veniturilor operaţionale ( total vânzări minus costuri

variabile );creşterea investiţiilor, ceea ce înseamnă că afacerile acestor companii au

estimăripozitive într-o perioadă încă care în cdrul pieţei se manifestă forme ale

inflaţiei. La nivelul fermei producătoare de lapte, dar şi al sectorului de procesare se

constată: o disponibilitate extensivă de forţă de muncă ieftină; existenţa unor costuri mici ale imputurilor ( comparativ cu UE ); înregistrarea de costuri reduse pentru produsele procesate ( jumătate din costurile pe litru de lapte înregistrate în UE ).

Pentru S.C.EMA GAB S.R.L. procesarea nu reprezintă o problemă decât în ceea ce priveşte asigurarea de lapte pentru procesare către Albalact- unicul ei beneficiar care se face după cum am arătat mai sus printr-un program foarte bine pus la punct pe fiecare lună în parte.

3.3.6. - Distribuţia existentă în cadrul filierei lapte şi produse lactate de gros în actuala etapă din România este foarte fragmentată ( existenţa de întreprinderi private ); ceea ce a condus la costuri mari de distribuţie. Această activitate de distribuţie este reprezentată prin existenţa unor forme cum sunt:

- distribuţia de gros, cu un nivel ridicat de eficienţă decât în cazul altor distribuitori en detail;

- distribuţia la micile magazine, situaţie în care se oferă o gamă largă de produse lactate disponibile;

- desfacerea în cadrul pieţelor stradale, prin care se oferă o siguranţă a plăţilor pentru micii producători şi care concomitent crează o disponibilitate a unor niveluri scăzute a preţurilor pentru consumatorii cu venituri modeste.

Legat de aceste forme de distribuţie existente în filiera laptelui apare necesitatea cunoaşterii şi atenuării unor probleme cum sunt:

- regularizarea fluxurilor de transfer dintre producător-procesator şi consumatorul final şi în sens invers, atenuându-se după caz efectele conjuncturale ale pieţei;

- oferirea producătorilor şi procesatorilor a informaţiilor privind nevoile, dorinţele şi preferinţele clientelei şi consumatorilor finali, în scopul adaptării ofertei la dinamica acestora;

- posibilitatea de a pune la dispoziţia clientelei a celor mai adecvate servicii logistice cât mai complete, diversificate şi ieftine.

Un rol important în distribuţie în actuala situaţie pentru filiera laptelui din România se impune remedierea deficienţelor existente în cadrul reţelei de colectare şi procesare a laptelui. Sunt încă necesare instituirea unor măsuri de cointeresare şi stimulare a producătorilor în obţinerea unor cantităţi de lapte de calitate superioară ( livrarea de instalaţii moderne de muls şi păstrare a laptelui; livrarea de nutreţuri concentrate, medicamente, echipamente de producerea şi înnobilarea furajelor etc., cu sisteme de plată în rate).

3.3.7. – Comercializarea en detail al laptelui şi derivatelor lactate se caracterizează prin livrări care se desfăşoară astfel:

- în cadrul pieţelor stradale, prin care se oferă siguranţa plăţilor pentru micii producători, crearea unei disponibilităţi de preţuri scăzute la anumite produse pentru consumatorii cu venituri scăzute, costuri mici ale facilităţilor de piaţă;

- în magazinele mici, unde oferta este formată dintr-o gamă largă de produse disponibile;

- în supermarketuri şi unităţi de desfacere de gros importante, forme de desfacre în care creşte disponibilitatea produselor de calitate; există un nivel superior al standardelor de servicii; pentru activităţile de achiziţionare şi vânzare a produselor se înregistrează niveluri de eficienţă ridicate; creşte disponibilitatea în aprovizionarea cu asemenea produse lactate de către o parte din micile magazine ( acolo unde se pot cumpăra cantităţi mari de produse, de exemplu Metro).

Semnificativă poate fi considerată situaţia actualei etape, prin care unităţile de desfacere cu amănuntul nu reuşesc satisfacerea cerinţelor calitative şi sortimentale ale consumatorilor, iar acest eşec are ca rezultat şi o mai mare penetrare a importurilor.

În tabelul 4.1 este redată structura etapelor filierei laptelui şi produselor lactate analizată în paralel cu activitatea agenţilor economici şi asociaţiile profesionale implicate pe filieră, urmând ca de aici să poată fi identificat atât sprijinul acordat de stat ( sub forma primelor şi subvenţiilor, a alocărilor fondurilor SAPARD şi PHARE, faciltarea taxelor

Tabelul 3.3.FILIERA LAPTELUI SI PRODUSELOR LACTATE

Operaţiuni specifice

Produsul Agenţi economici

Instituţii abilitate

Asociaţii profesionale

Sprijin acordat pe filieră

Dificultăţi

1 2 3 4 5 6 7ameliorare, reproducţie, creştere, exploatare

vaci de lapte, tineret reproducţie

gospodării individuale, ferme familiale, asociaţii agricole, societăţi comerciale

MAPDR, ANCA, ANARZ, PIA, AVSA, DVSA, SEMTEST, DADR

AGCTR, ACTT, asociaţii profesionale locale

Prime pentru lapte;subvenţii juninici, viţei; fonduri SAPARD (mas. 3.1.), HG 865/2003

-necorelarea preţului cu calitatea;-dimensiune redusă a exploataţiilor de vaci de lapte;-ofertă sezoniera de lapte (25% lapte iarna; 75% lapte vara);-potenţial genetic şi productivitate scăzută a unui procent semnificativ din efectivul de vaci de lapte; -raţii furajere neechilibrate cantitativ şi calitativ;-slaba orientare spre piaţă, calitate şi igienă a producătorilor de lapte;-acorduri instabile de plată - întârzieri lungi în efectuarea plăţilor;-calitate scazută şi preţuri ridicate ale serviciilor; -insufienţa capitalului la nivelul fermelor şi cost ridicat al creditelor comerciale;- lipsa aparatelor de muls şi a instalaţiilor de răcire la majoritatea producătorilor-lipsa informaţiilor privind situaţia şi evoluţia pieţei.

colectare, lapte materie puncte şi DVSA -număr redus de puncte şi centre de

recepţie, transport

primă centre de colectare

colectare;-insuficienţa tancurilor de răcire a laptelui;

transformare lapte materie primă în produse lactate, depozitare, transport

lapte de consum; produse lactate proaspete; brânzeturi; unt; lapte praf

unităţi de procesare cu capital privat şi mixt

MAPDR, AVSA, ANPC

APRIL, APEL

fonduri SAPARD şi PHARE

- baza de aprovizionare cu lapte materie primă scazută;-incompleta armonizare legislativă cu cea din UE;-costuri ridicate de colectare;-tehnologii învechite şi grad redus de utilizare;-calitate scăzută a laptelui materie primă şi randament scăzut de prelucrare;-costuri ridicate de fabricaţie şi distribuţie;-lipsa informaţiilor privind situaţia şi evoluţia pieţei.

transport produse lactate

lapte şi produse lactate

agenţi economici cu activitate en-gros şi en detail

ANPC APEL -disfunctionalităţi ale «lanţului frigului«filieră ;-costuri mari datorită fragmentării sistemului de distribuţie cu ridicata.

2 3 4 5 6 7vânzare cu amănuntul şi en-gros


magazine, supermarket-uri, chioşcuri, pieţe stradale

ANPC, OPC,

APEL relaxarea taxelor vamale la export

-facilităţi limitate de menţinere a calităţii produselor proaspete (magazine mici)-calitate igienică scăzută a produselor, instalaţiilor şi procedurilor de manevrare (vânzări stradale) ;-lipsa concurenţei şi preţuri ridicate (supermarketuri) ;-cotă ridicată de TVA (19%) ;

achiziţio-nare, consum


menaje casnice, cantine, restaurante, armată, unităţi turistice

ANPC, OPC,

APEL verifică calitatea alimentelor

-preţuri relativ mari pentru un segment semnificativ de populaţie şi putere de cumpărare scăzută ;-necorelare sistem preţ/calitate

Abrevieri: MAPDR – Ministerul Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării Rurale; DADR – Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală; ANCA – Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă; ANARZ – Agenţia Naţională de Ameliorare şi Reproducţie Zootehnică; PIA – Puncte de Însămânţări Artificiale; AGCTR – Asociaţia Generală a Crescătorilor de Taurine; ACTT – Asociaţia Crescătorilor de Taurine Transilvania; ANPC – Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului; APRIL – Asociaţia Patronală Română din Industria Laptelui; APEL - Asociaţia Promovare Educaţională a Laptelui. SURSA : Prelucrat după Zahiu Letiţia, ( coordonator ) - Politici şi pieţe agricole, Ed. Ceres, Bucureşti, 2005.

vamale de export etc ), dar şi a deficienţele ce pot fi semnalate de-a lungul lanţului agroalimentar ( insuficienţa capitalului, nivelul scăzut al calităţii, existenţa tehnologiilor învechite, manifestarea unor necorelări în sistemul preţ/caliate etc ).

3.4. Caracteristicile filierei laptelui şi produselor lactate din România

Sectorul “lapte şi produse lactate” este unul dintre cele mai importante din agricultura României. Valoarea laptelui în anul 2005 a avut o pondere de 40% în totalul producţiei animale şi 15% în valoarea producţiei agricole (dublându-se în ultimii 8 ani de la 7% în 1993, la 15% în 2005).

Laptele oferă, prin compoziţia lui complexă şi calitatea nutritivă, elementele necesare unei alimentaţii aproape complete şi echilibrate a populaţiei, fiind un produs indispensabil mai ales în hrana copiilor, persoanelor în vârstă, bolnave şi a celor care muncesc în medii toxice. Uşurinţa în utilizarea laptelui şi produselor lactate pentru prepararea meselor, conţinutul în proteine, nivelul ridicat de digestibilitate al preparatelor fermentate (datorită conţinutului în acid lactic), raportul avantajos între valoarea nutritivă şi preţul produsului constituie premise sigure pentru o evoluţie ascendentă a consumului de lapte şi produse lactate.

Principalele caracteristici ale filierei acestui produs sunt cel puţin următoarele:producţia de lapte este oscilantă, cu diferenţe relativ mari între cantităţile

livrate vara şi iarna, deşi ţara noastră deţine suprafeţe însemnate de păşuni şi fâneţe naturale (33% din terenul agricol).Dispersia accentuată a efectivelor de vaci şi a producţiei pe un număr mare de gospodării implică dificultăţi în realizarea unei aprovizionări constante pe toată perioada anului ;

zonele tradiţionale de producere a laptelui sunt , în general, cele de deal şi munte ;

cererea pentru lapte, precum şi exigenţele din ce în ce mai ridicate privind calitatea produselor lactate este, în general, uniformă pe tot parcursul anului, remarcându-se însă solicitări nesatisfăcute în timpul sezonului rece, când oferta de lapte este mai scăzută ;

consumul cel mai ridicat de lapte este semnalat, în special, în marile centre urbane, care, în general, sunt depărtate teritorial de zonele de producţie;

canalele de distribuţie prin care acest produs alimentar ajunge la consumator sunt diferite. Cel mai important din punct de vedere al volumului fluxului de lapte îl reprezintă vânzările pe piaţa liberă şi autoconsumul. Din acest punct de vedere, se poate face precizarea că aproximativ 65 % din producţia de lapte este valorificată prin acest sistem.

Un alt mod de valorificare este distribuţia prin reţeaua magazinelor cu amănuntul şi en-gros. Aceasta presupune colectarea laptelui de la producători prin punctele şi centrele de colectare şi apoi procesarea industrială în unităţi specializate. Prin acest canal se valorifică însă, din păcate, aproximativ 20 % din producţia de lapte a ţării.

Agricultura – Creşterea vacilor de lapte reprezintă o ocupaţie de bază în zonele rurale şi montane asigurând stabilitate forţei de muncă, precum şi venituri ritmice crescătorilor. De asemenea, permite valorificarea superioară a furajelor obţinute pe suprafeţele furajere în sistem natural (păşuni naturale). In această primă verigă a filierei, principalii agenţi economici care îşi desfăşoară activitatea de producere a

laptelui sunt: gospodăriile individuale; fermele familiale; asociaţiile şi societăţile agricole şi societăţile comerciale. Important de semnalat în acest stadiu, sunt următoarele aspecte: fragmentarea şi dimensiunea medie extrem de redusă a fermelor de vaci de lapte (1,2 milioane de producători, cu 1,46 capete vaci pe exploataţie); nivelul ridicat al autoconsumului (41%) ; insuficienţa capitalului pentru dezvoltarea activităţii.

Colectarea – Reţeaua de colectare formată din puncte şi centre de colectare este cea mai vulnerabilă verigă din cadrul filierei laptelui. In general, se operează cu cantităţi mici în cadrul fluxului laptelui de la producător la procesator, ceea ce presupune costuri suplimentare legate de transport In multe zone, aceste centre de colectare nu dispun de suficiente instalaţii de răcire a laptelui.

Procesarea industrială a laptelui materie primă este următoarea verigă a filierei. Unde laptele este transformat în produse lactate destinate consumului uman. Cei care operează în acest stadiu sunt agenţii economici cu capital privat şi mixt. De semnalat este ponderea scăzută a laptelui preluat şi procesat (de numai 21% din producţia totală), ceea ce a condus la diminuarea producţiei de produse lactate procesate, cu peste 50 %.

Comercializarea reprezintă punctul final al filierei. Distribuţia produselor lactate este realizată atât pe piaţa internă prin reţeaua magazinelor en-gros şi cu amănuntul şi respectiv, piaţa micilor producători, cât şi pe piaţa externă. Foarte important în acest stadiu al filierei este modul de ambalare şi prezentare a produselor lactate. De aceea, promovarea calităţii de marcă a produselor lactate prin campanii promoţionale şi sistemul atractiv de etichetare ar oferi acestor produse avantaje legate de creşterea cotei de vânzări şi cultivarea gustului consumatorului pentru produsul respectiv.

Producţia de lapteEfectivul matcă (vaci, bivoliţe şi juninci) s-a redus în perioada 1989-2005 cu

656 mii capete (26%). Din totalul acestei pierderi 656 mii capete 99.61% revine sectorului privat (tabelul 1).

Evoluţia efectivului matcă (1989-2005) - mii capete - Tabel 3.4.Anii

Efectiv matcă- total din care: sector privat

1989 2468 21491990 2122 18501991 2266 20271992 2025 18181993 1979 17961994 1963 18041995 1983 18411996 1939 18111997 1844 17461998 1794 16981999 1769 17162000 1775 17412001 1746 1724

2002 1759 17452003 1757 17482004 1755 17482005 1812 1805

Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Anuarul Statistic al României 1990-2002, Romania in cifre, INS, 2006

In ulimii ani situaţia efectivelor tinde să se îmbunătăţească. In anul 2002, comparativ cu anul 2001, numărul total al vacilor de lapte înregistrează o creştere de 13 mii capte (0,7%). Pe sectoare însă, constatăm o reducere a efectivului în sectorul de stat cu 8 mii capete, concomitent cu creşterea acestuia în sectorul privat cu 21 mii capete. În continuare 2005 reprezintă un an de cotitură, de revigorare a sectorului având o creştere faţă de 2002 de 53 mii capete şi această tendinţă pare viabilă într-o economie comunitară.

În perioada de tranziţie au avut loc două tendinţe distincte în ceea ce priveşte producţia de lapte: astfel între anii 1989 – 1997 (cu excepţia anilor 1990 şi 1992), aceasta a crescut constant (+25%), creştere datorată sporirii accentuate a producţiei medii (+62%); între anii 1997 – 2000, odată cu liberalizarea completă a preţurilor şi înlăturarea tuturor măsurilor de sprijin pentru producătorul de lapte, a avut loc un declin, atât al producţiei totale, cât şi al producţiei medii. Incepând cu anul 2001 se remarcă o uşoară redresare atât a producţiei medii, cât şi a producţiei totale . În continuare cu toate că nu avem o creştere a producţiei medii până în 2005, pe seama creşterii numărului de unităţi procesatoare asistăm la o creştere a producţieitotale atât în sector privat cât şi de stat mai mare chiar şi faţă de producţia anului 1989 cu 134.3%(tabelul 2).

Procesul de privatizare la nivelul fermelor de vaci de lapte a avut ca rezultat fragmentarea acestora. Astfel, sectorul privat a devenit preponderent: în anul 2002, deţinea 99% din efectivul de vaci şi furniza 98% din producţia de lapte; acesta este insa reprezentat, mai ales de micile exploataţii de tip familial. Pe total ţară există 1,2 milioane exploataţii de vaci de lapte, în care este concentrat un efectiv de 1,7 milioane capete. Dimensiunea medie pe exploataţie este de 1,46 vaci de lapte, ponderea cea mai ridicată (95%) fiind deţinută de gospodariile cu 1–2 capete. Exploataţiile care deţin peste 100 capete reprezintă doar 0,01% din total şi aparţin în proporţie de 84% fostului sector de stat (tabelul 3).

Evoluţia producţiei medii şi totale de lapte de vacă(1989 - 2005) Tabel 3.5.Specificare

Producţia medielitri/vacă

Producţia totalămii hl

din care: sector privatmii hl

1989 1892 41195 337271990 2063 40311 329501991 2203 41823 357421992 2305 41079 359001993 2440 43507 393091994 2790 49632 457371995 2955 52830 491131996 3018 53477 502111997 3037 52591 499371998 3071 51604 486861999 2920 49249 477912000 2925 49497 483512001 3014 50036 493622002 3133 51800 513372003 3084 54199 539172004 3159 55444 551262005 3053 55334 55121

Sursa: Institutul Naţional de Statistică: Aspecte privind evoluţia agriculturii în România 1989-1999, Bucureşti, 1999; Anuarul Statistic al României 2006, Romania in cifre, INS, 2006

Structura după dimensiuni a fermelor de vaci de lapte în 2005 Tabel 3.6.Specificare

Număr ferme % din total Număr capete vaci

% din total Media cap/fermă

Total 1188387 100,00 1735979 100,00 1,461-2 capete 1134118 95,43 1444366 83,20 1,273-5 capete 47705 4,01 173667 10,00 3,646-10 capete 4316 0,36 32415 1,87 7,5111-15 capete 964 0,08 12806 0,74 13,2816-20 capete 435 0,04 7727 0,45 17,7621-30 capete 301 0,03 7525 0,43 25,0031-50 capete 225 0,02 8624 0,50 38,3351-100 capete 145 0,01 10167 0,59 70,12>100 capete 178 0,01 38682 2,23 217,31

Sursa: Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor

In prezent, o caracteristică principală a sectorului de producere a laptelui este utilizarea unei cantităţi însemnate din producţie la nivelul exploataţiilor, şi a vânzărilor directe pe pieţele ţărăneşti. Astfel, consumul familial (autoconsumul) este estimat la aproximativ 41%, iar consumul pentru hrana animalelor la 12%, 26%, reprezentând cantitatea vândută direct de producători pe piaţa şi vânzări directe spre consumatorii cu venituri mici. Aceasta situatie este consecinta câtorva factori, ca:

lipsa ofertei concentrate de lapte; o lipsă majoră de orientare spre piaţă a multor producători; un sistem deteriorat de colectare a laptelui, cu o nesiguranţă a plăţilor pentru

laptele livrat unor procesatori (care întârzie plata către producători cu până la 3 luni); o diferenţă mare dintre preţul de achiziţie şi preţul mai ridicat practicat pe

piaţa ţărănească, ceea ce creează mari dificutăţi în aprovizionarea fabricilor.O provocare majoră pentru dezvoltarea comercială a sectorului de lapte şi

produse lactate o constutuie creşterea cantităţii de lapte crud, de bună calitate, destinat sectorului de procesare, la preturi compeitive pentru ambii parteneri.

Colectarea lapteluiSistemul de colectare este deteriorat, fragmentat, iar în multe zone, centrele si

punctele de colectare nu dispun de suficiente instalaţii de răcire.In general, se operează cu cantităţi mici în multe puncte de colectare, în cadrul fluxului laptelui de la producător la consumator, iar calitatea materiei prime este scăzută. La acestea se mai adaugă şi costurile ridicate necesitate de colectarea, transportul şi distribuţia laptelui şi produselor lactate. De asemenea, plata la timp pentru laptele livrat este de o importanţă crucială pentru fermieri, pentru că astfel ei pot obţine fondurile necesare pentru a-şi asigura existenţa şi pentru a plăti input-urile necesare desfăşurării activităţii. Din acest punct de vedere, dezvoltarea şi modernizarea centrelor de colectare constituie o cerinţă majoră pentru dezvoltarea unui sector de lapte competitiv.

Procesarea lapteluiProcesul de privatizare, şi în cazul acestui sector important al filierei laptelui a

condus la apariţie a numeroase unităţi de procesare. De la începutulanului 1990 până la sfârşitul anului 2001 au fost privatizate 46 de fabrici de procesare, iar 7 erau în curs de privatizare. Simultan, de-a lungul anilor, au fost înfiinţate noi întreprinderi de procesare. Astfel, în prezent, îşi desfăşoară activitatea un număr de 791 de unităţi, din care marea majoritate aparţin agenţilor economici cu capital privat.Cele mai multe unităţi de procesare sunt mici, din punct de vedere al numărului de angajaţi: 785 întreprinderi au mai puţin de 50 de angajaţi, iar 69 au mai mult de 50 de angajaţi.

Indicatorii de performanţă prezentaţi în tabelul 4 oferă câteva perspective asupra randamentului financiar al sectorului de procesare a laptelui şi produselor lactate, indicând, în egală masură, diferenţele dintre marile companii cu peste 50 de angajaţi şi companiile cu mai puţin de 50 de angajaţi.

Indicatorii de performanţă pentru industria lapte şi produsele lactate Tabel 3.7.Indicatori financiari şi economici

Intreprinderi cu 50 de angajaţi şi peste

Intreprinderi cu mai puţin de 50 de angajaţi

1998 1999 2005 1998 1999 2005Numărul întreprinderilor 57 64 69 851 909 785Capitalul social, 31/12 (miliarde lei) 387 964 1707 129 72 181Numărul mediu de angajaţi 15273 13828 11741 2756 4518 4706

Cifra de afaceri (miliarde lei) 1806 2767 6412 596 389 1911Producţia exercitiului (miliarde lei) 1790 2390 6029 357 332 1529Exporturi directe (miliarde lei) 7 147 183 7 - 2Valoarea adaugată brută la costurilor factorilor (miliarde lei)

485 658 1394 69 55 130

Excedent brut exploatare (miliarde lei) 173 210 538 29 12 -32Rezultatul brut al exercitiului (miliarde lei) 82 -70 -2 -70 -64 -146Investiţii (miliarde lei) 79 390 427 72 45 177Cifra de afaceri pe angajat (milioane lei) 118,2 200,1 546 216,2 86,1 406Excedentul brut de explatare pe angajat (milioane lei)

11,3 15,2 45,8 10,5 2,7 -6,7

Sursa: Institutul Naţional pentru Statistică, Rezultate şi randamente ale întreprinderilor de industrie şi comerţ, volumele din 1999, 2000,2005, Secţiunea 6.5 ; Rezultate si performante ale intreprinderilor din industrie si constructii, 2005

Principalele tendinţe manifestate în cazul marilor unităţi de procesare sunt:creşterea numărului acestora, concomitent cu reducerea numărului de angajaţi

(în medie unităţile mari şi-au redus numărul de angajaţi cu peste 100 de persoane); ceea ce demonstrează preocuparea marilor companii în vederea creşterii productivităţii muncii;

extinderea bazei de capital, deoarece valoarea acţiunilor lor a crescut de aproape două ori în 2005, comparativ cu anul 1999;

creşterea cifrei de afaceri, atât pe total întreprindere, cât şi pe angajat, a valorii adăugate brute, ca şi a veniturilor operaţionale (total vânzări minus costuri variabile);

creşterea investiţiilor, ceea ce înseamnă că afacerile acestor companii au estimări pozitive într-o perioadă caracterizată, totuşi, printr-o inflaţie ridicată.

Caracteristic unităţile mici de procesare sunt următoarele: forţa de muncă angajată are o distribuţie asimetrică, peste 90% din unităţi

având mai puţin de 50 de angajaţi;in perioada 1999 – 2005 numarul acestor intreprinderi s-a redus de la 909 la

785 (-24%), concomitent insa cu cresterea capitalului social, a cifrei de afaceri si a valorii investitiilor;

indicatorii privind producţia, valoarea adăugată brută şi veniturile operaţionale înregistrează, de asemenea, o crestere în anul 2005 comparativ cu 1999;

Datele prezentate reprezintă o sinteză a activitatii întregului sector de procesare a laptelui şi produselor lactate. Desigur, rezultatele fiecărei unităţi de procesare pot să difere substanţial şi depind, printre altele, de scara lor şi de eficienţa utilizării resurselor, de calitatea şi gama produselor, precum şi de abilităţile de managment şi de marketing.

Capacitatea totală de procesare este de 30000 mii hl anual, cu un grad mediu de utilizare de doar 35%. Din experienţa şi practica ţărilor membre ale Uniunii Europene rezultă că, rentabilitatea unei unităţi de prelucrare nu este justificată, decât dacă prelucrează peste 100.000 hl lapte anual. Faptul că, în ţara noastră, majoritatea unităţilor de procesare deţin, în medie, capacităţi de 3000 – 4000 hl lapte anual, al căror grad de utilizare nu depaşeşte decât rareori 50%, ne conduce la concluzia că viabilitatea lor este pusă sub semnul întrebării, în sensul că, aceste unitaţi nu vor fi capabile pe viitor să dezvolte şi să desfăşoare activitaţi rentabile. Există însă şi un număr de companii care preiau mai mult de 100.000 litri lapte pe zi, acestea fiind de altfel cele mai mari din ţara noastră (tabelul 5).

Ierarhia marilor companii procesatoare de lapte din România Tabel 3.8.Numele companiei

Cantităţile estimate de lapte preluat pe zi, litri

SC Napolact 300000SC Friesland 300000SC Albalact 280000SC Danone 130000SC Rarăul, Câmpulung 110000SC Parametru 100000

Sursa: Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor

Aşa cum s-a prezentat anterior, laptele procesat reprezintă numai o parte din totalul laptelui produs. Aproximativ 80% din cantitatea totală, fie este consumat în gospodării, fie este vândut pe pieţele ţărăneşti sub formă de lapte lichid, brânzeturi sau smântână. Doar circa20 % din laptele crud este livrat întreprinderilor de procesare. De aceea, scăderea permanenta a cantităţii de lapte materie primă livrată către unităţile de procesare,a condus la diminuarea producţiei produselor procesate: -87% la unt, -72% la lapte de consum, -63% la brânzeturi şi -67% la lapte praf (tabelul 3.9.).

Se observă o creştere foarte pronunţată a societăţii Albalact, unitate cu care lucrează şi S.C. EMA GAB S.R.L., care a reuşit să intre, să se dezvolte pe piaţa românească a laptelui prin mărci precum Fulga sau Zuzu-Zuzu, produse de o calitate superioară, la această calitate contribuind şi calitatea materiei prime asigurate într-o oarecare măsură şi de societatea noastră

Evoluţia producţiei de produse lactate industrializate în România, Tabel 3.9.Anii

Lapte de consum cu 1,8% grăsime- mii hl -

Lapte praf- mii tone -

Produse lactate proaspete cu 3,5% grăsime- mii hl -

Unt- mii tone -

Brânzeturi- mii tone -

1989 5628 24 2757 46 821990 5222 29 4264 33 941991 4084 19 2707 23 711992 3843 10 1510 20 491993 3188 11 1443 17 501994 3855 12 1505 14 47

1995 3964 15 2250 16 511996 3491 12 2051 13 481997 1510 11 1457 14 421998 1100 7 1387 6 491999 1750 6 1394 6 512000 1608 7 905 6 292001 1168 8 1077 6 362002 1281 8 1665 6 432003 1442 8 1740 6 492004 1577 9 2708 7 532005 1600 10 3171 8 61

Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Anuarul Statistic al României 1990-2005

Toate aceste lucruri au fost posibile pe baza unei producţii constante ridicate progressive de lapte după cum se vede şi în tabelul următor:

Producţia de lapte (mii hl) 2000-2005 Tabel 3.10.An

Producţia totală de lapte

(%) Producţia fără consumul viţeilor

(%) Producţia de la vaci şi bivoliţe

(%) Producţia fără consumul viţeilor

(%)

2000 Stat 51630 100 44831 100 48518 100 41719 100Privat 50542 100 43915 100 47447 100 40820 100

2001 Stat 53169 102.98 46367 103.43 50036 103.13 43223 103.60Privat 52483 103.84 45782 104.25 49362 104.04 42661 104.51

2002 Stat 55146 106.81 48325 107.79 51800 106.76 44980 107.82Privat 54675 108.18 47922 109.12 51337 108.20 44584 109.22

2003 Stat 57736 111.83 50600 112.87 54199 111.71 47063 112.81Privat 57450 113.68 50359 114.67 53917 113.64 46827 114.72

2004 Stat 59818 115.86 53386 119.08 55444 114.27 49012 117.48Privat 59497 117.72 53097 120.91 55126 116.18 48726 119.38

2005 Stat 60614 117.40 53852 120.12 55334 114.05 48572 116.43Privat 60395 119.49 53654 122.18 55121 116.17 48379 118.52

Sursa:I.N.S.Anuarul statistic al României – 2006Se observă o creştere constantă a producţiei de lapte de la an la an concretizată

printr-o creştere anuală de câte 2-3 procente având în total o creştere cu 19.49% mai mare in 2005 faţă de anul 2000 atât în cazul producţiei de lapte per total cât şi excluzându-se consumul viţeilor.

S-a ajuns astfel, de la o producţie la nivelul anului 2000 de 51630 mii hl la o producţie totală de 60614 mii hl în 2005 cu o diferenţă – spor de producţie de 8984 mii hl în domeniu privat , şi de la 50542 mii hl la 60395 mii hl cu o diferenţă – spor de producţie de 9853 mii hl în sectorul privat.

Producţia marfă de lapte pe total a ajuns de la 44831 mii hl în 2000 la 53852 mii hl în 2005 cu o diferenţă de 9021 mii hl lapte în sectorul de stat, iar în sectorul privat se ajunge la valoarea de 53654 mii hl în 2006 faţă de 43915 în 2005 cu o diferenţă – spor de 9739 mii hl.

Cu toate acestea creşterea excluzând consumul viţeilor este mai mare procentual decât cea totală găsindu-se la o valoare de 22.18% faţă de 19.49% în cazul producţiei totale .

Producţia marfă şi totală de lapte de vacă prezintă o evoluţie sinuasă ea crescând progresiv până în 2004 când ajunge la valoarea de 55444 mi hl respectiv 49012 mii hl în 2004 apoi scăzând puţin până la valoarea de 55334 mii hl şi 48572 mii hl în anul 2005, deci după ce avusese o creştere de 114.27% faţă de anul 2000 ajunge la 114.05 % spor în 2005 faţă de 2000 deci o scădere de 0.12%.

Cam aceleaşi lucruri se remarcă şi în cazul producţiei de lapte din sectorul privat unde se înregistrează o creştere de 16.18% respectiv 19.38% până în 2004 reprezentată în valori absolute printr-o creştere de 7679 mii hl respectiv 7906 mii hl, urmând să scadă apoi cu 0.01% respectiv 0.86% ca şi producţie marfă de lapte de vacă destinat direct pieţii, sporul reducându-se la valorile de 7674 respectiv 7559.

În ceea ce priveşte productivitatea producţiei de lapte pe cap de locuitor datele sunt redate în tabelul următor:Producţia de lapte pe cap de locuitor (2000-2005) Tabel 3. 11.Anul

2000 2001 2002 2003 2004 2005

Producţia(litri)

230.1 237.3 253.0 265.7 276.0 280.3

Dinamica (%) 100.0 103.1 109.9 115.5 119.9 121.8Sursa:I.N.S.Anuarul statistic al României – 2006Şi din punctual de vedere al producţiei de lapte pe cat de locuitor se observă o

creştere de la an la an în ultimii 5 ani ajungându-se la o valoare absolută de 280.3 litri de la 230.1 deci un spor de producţie de 50.2 litri de lapte în 5 ani.

Spre deosebire de producţia totală de lapte, producţia de lapte pe cap de locuitor nu prezintă o scădere în 2005 faţă de 2004 ea continuânduşi tendinţa de creştere progresivă de la an la an.

În valori relative se constată o creştere de 21.8% al producţiei de lapte pe cap de locuitor în 2005 faţă de 2000 creşteri mai inseminate fiind în anii 2002 de 53 de litri faţă de 200 şi 2003 alţi 12 litri faţă de cei deja obţinuţi.

Pentru a ne putem da seama mai bine de însemnătatea acestor producţii este foarte important să ne aruncăm o privire asupra evoluţiei efectivelor de animale din ultimii 5 ani:

Evoluţia efectivelor de animale 2000-2005 Tabel 3.12.

Efective 2000

% 2001

% 2002

% 2003

% 2004

% 2005

%

Bovine total

Stat 2870

100

2800

97.6

2878

100.3

2897

100.9

2808

97.8

2862

99.7

Privat

2796

100

2753

98.5

2847

101.8

2877

102.9

2789

99.7

2846

101.8

Vaci, bivoliţe

Stat

1775

100

1746

98.4

1759

99.1

1757

98.9

1755

98.8

1812

102.1

privat

1741

100

1724

99 1745

100.2

1748

100.4

1748

100.4

1805

103.7

Sursa:I.N.S.Anuarul statistic al României – 2006

Se observă că, în cazul efectivelor de bovine total avem o scădere în sectorul de stat de 0.3% în valoare absolută de 8 mii capete care este cât de cât compensată de creşterea înregistrată în sectorul privat de 1.8% în valoare absolută de 50 mii capete, care ne dă informaţii despre tendinţa de dezvoltare a sectorului privat din ultimii 5 ani în dauna celui de stat.

În ceea ce priveşte strict efectivele de vaci şi bivoliţe aici se observă o creştere atât în domeniu de stat cât şi în cel privat de 2.1% respective 3.7%, reprezentate în valori absolute de 37 mii capete respective 64 mii capete.

Se observă o anume sinuozitate prin aceea că efectivul are creşteri uşoare urmate de scăderi consecutive de aproximativ aceleaşi intensităţi.

Studiu de Caz Marketingul Laptelui

Documents

Transcript of Studiu de Caz Marketingul Laptelui