Studiu de caz despre temperament_copiii mici.doc

10
TEMPERAMENTUL ELEVILOR DE VÂRSTĂ ŞCOLARĂ MICĂ ( STUDIU DE CAZ) Prof. Dragoş Gabriel POPA Şcoala cu Clasele I-VIII „Alexandru cel Bun” Judeţul Bacău Cuvinte – cheie: temperament, coleric, flegmaticul, sangvinicul, melancolicul, nervoşii, sentimentalii, pasionaţii, amorfii, apaticii. Atunci când vorbim despre temperament ne referim la dimensiunea energetico-dinamică a personalităţii şi se exprimă atât în particularităţi ale activităţii intelectuale şi afectivităţii, cât şi în comportamentul exterior, motricitate şi vorbire. În abordarea problematicii temperamentului există concordanţă între autori privind legătură temperamentului cu sistemul nervos şi cel endocrin. Prin urmare, temperamentul este într-o mare măsură, expresia unui sistem de însuşiri congenitale. Temperamentul este expresia manifestării particulare în plan psiho-comportamental a tipurilor de activitate nervoasă superioară, manifestare mediată de o serie de factori socio-culturali şi psihologici. Trăsăturile temperamentale sunt relativ uşor de observat şi identificat. Temperamentele sunt nespecifice în sensul că ele nu implică anumite valori şi deci nu sunt susceptibile de a fi apreciate din punct de vedere moral, estetic, intelectual. Nu se poate vorbi de temperamente bune sau rele şi nici despre superioritatea unui tip de temperament în raport cu altul. Temperamentele îndeplinesc un rol major în relaţiile dintre oameni ca şi în raporturile educaţioonale. Pe terenul fiecărui temperament pot fi formate sisteme de lucru sau trăsături de caracter diferite. Fiecare

Transcript of Studiu de caz despre temperament_copiii mici.doc

TEMPERAMENTUL ELEVILOR DE VÂRSTĂ ŞCOLARĂ MICĂ

( STUDIU DE CAZ)

Prof. Dragoş Gabriel POPA Şcoala cu Clasele I-VIII „Alexandru cel Bun” Judeţul Bacău

Cuvinte – cheie: temperament, coleric, flegmaticul, sangvinicul, melancolicul, nervoşii, sentimentalii, pasionaţii, amorfii, apaticii.

Atunci când vorbim despre temperament ne referim la dimensiunea energetico-dinamică a personalităţii şi se exprimă atât în particularităţi ale activităţii intelectuale şi afectivităţii, cât şi în comportamentul exterior, motricitate şi vorbire.

În abordarea problematicii temperamentului există concordanţă între autori privind legătură temperamentului cu sistemul nervos şi cel endocrin. Prin urmare, temperamentul este într-o mare măsură, expresia unui sistem de însuşiri congenitale. Temperamentul este expresia manifestării particulare în plan psiho-comportamental a tipurilor de activitate nervoasă superioară, manifestare mediată de o serie de factori socio-culturali şi psihologici. Trăsăturile temperamentale sunt relativ uşor de observat şi identificat. Temperamentele sunt nespecifice în sensul că ele nu implică anumite valori şi deci nu sunt susceptibile de a fi apreciate din punct de vedere moral, estetic, intelectual. Nu se poate vorbi de temperamente bune sau rele şi nici despre superioritatea unui tip de temperament în raport cu altul. Temperamentele îndeplinesc un rol major în relaţiile dintre oameni ca şi în raporturile educaţioonale. Pe terenul fiecărui temperament pot fi formate sisteme de lucru sau trăsături de caracter diferite. Fiecare temperament prezintă avantaje şi dezavantaje în raport cu fiecare obiectiv educaţional vizat.

Literatura psihologică descrie patru portrete temperamentale de bază:

a) COLERICUL: irascibil, instabil, oscilând între entuziasm şi delăsare, stare de abandon, decepţie, tendinţă de exagerare în tot ceea ce face, expresiv, emotiv, năvalnic, îşi stăpâneşte greu stările afective, neliniştit, predispus spre violenţă.

b) FLEGMATICUL: imperturbabil, inexpresiv, lent, calm, dispune de un fel de răbdare naturală, meticulos, introvertit, puţin comunicativ, orientat mai mult spre trecut, greu adaptabil, poate obţine performanţe în activităţile de lungă durată; ordonat, răbdător, perseverent, stabil în acţiuni.

c) SANGVINICUL: puternic, extravertit, echilibrat, optimist, stăpânit, rezistent la efort, energic, mobil, deschis, sociabil, săritor, bine dispus, adaptabil, analitic, nu ia măsuri pripite, manifestă spirit de grup şi are aptitudini de conducere.

d) MELANCOLICUL: instabil, introvertit, lipsit de rezistenţă la efort, neîncrezător în sine, emotiv şi sensibil, cu o viaţă interioară foarte agitată, timid, pesimist, anxios, sobru, retras, nu rezistă la stări tensionate, dar este serios, conştiincios şi exigent cu sine; înclinarea spre depresie în condiţii de solicitări crescute. Cele patru temperamente au câteva caracteristici comune:

Sunt înnăscute ( fiind dependente de tipul de ANS) şi deci stabile, menţinându-se în linii mari pe tot parcursul vieţii;

Sunt relativ educabile, în sensul că pot fi, într-o anumită măsură, modelate, influenţate prin mijloace educaţionale;

Sunt rareori în stare pură, existând mai ales în diferite amestecuri sau nuanţe temperamentale;

Sunt neutre din punct de vedere valoric, ceea ce înseamnă că nici un temperament nu este mai bun decât un altul.

O explicaţie ştiinţifică a tipurilor de temperament a oferit I.P.Pavlov. El a pus în evidenţă trei însuşiri fundamentale ale sistemului nervos:

forţa sau energia, manifestându-se prin rezistenţa sistemului nervos la solicitări intense; echilibrul existent între excitaţie şi inhibiţie; mobilitatea proceselor nervoase ce se înlocuiesc cu mai multă sau mai puţină uşurintă în

diferite situaţii.

În felul acesta, baza fiziologică a tipurilor de temperament ar fi următoarea:

melancolicul are sistem nervos slab; colericul – puternic şi neechilibrat, excitabil; sangvinicul- puternic, echilibrat şi mobil; flegmaticul- puternic, echilibrat, inert.

Psihiatrul elveţian Carl Jung a constatat, pe baza unei impresionante experienţe clinice, că în afara unor diferenţe individuale, între oameni există şi deosebiri tipice. Unii oameni sunt orientaţi predominant spre lumea externă şi intră în categoria extravertiţilor, în timp ce alţii sunt orientaţi predominant spre lumea interioară şi aparţin categoriei introvertiţilor.

Extravertiţii sunt deschişi, sociabili, comunicativi, optimişti, senini, binevoitori, se înţeleg sau se ceartă cu cei din jur, dar rămân în relaţii cu aceştia.

Introvertiţii sunt închişi, greu de pătruns, timizi, puţin comunicativi, înclinaţi spre reverie şi greu adaptabili.

Psihologii olandezi Heymans şi Wiersma propun 8 tipuri temperamentale, prin combinarea a 3 factori: emotivitatea, activitatea şi rezonanţa. Rezultă tipul pasionat, tipul coleric, tipul sentimental, tipul nervos, tipul flegmatic, tipul sangvinic, tipul atipic şi cel amorf. G. Berger a elaborat un chestionar uşor de utilizat pentru a încadra o persoană în tipurile temperamentale; acest chestionar poate fi aplicat şi în cazul elevilor, în acest fel stabilindu-se dacă un copil este emotiv sau nu, dacă este activ sau nu. Luând în considerare doar emotivitatea şi activitatea, rezultă următoarele tipuri: Emotivii inactivi

Nervoşii – reacţionează rapid la evenimente Sentimentalii – au reacţii lente

Emotivii activi

Colericii – reacţionează rapid, exploziv Pasionaţii – reacţionează lent

Neemotivii activi

Sangvinicii – reacţionează rapid şi echilibrat Flegmaticii – au forţă dar sunt lenţi

Neemotivii inactivi

Amorfii – au puţină energie dar sunt bine ancoraţi în prezent Apaticii – au lipsă de energie şi un ritm lent al reacţiilor .

Pentru realizarea acestui studiu de caz privind temperamentul elevilor de vârstă şcolară mică am folosit următoarele metode: observaţia psihopedagogică, convorbirea, testul psihologic şi metoda statistică. Am aplicat elevilor clasei a III-a A de la Şcoala cu Clasele I-VIII „Alexandru cel Bun”, judeţul Bacău un test psihologic alcătuit din 21 de întrebări pentru a stabili tipul de temperament al fiecărui elev în parte. Eşantionul cuprinde 9 băieţi şi 7 fete, cu vârsta cuprinsă între 9 şi 10 ani. Elevii provin din familii diferite: de intelectuali, de muncitori, unele cu posibilităţi materiale mari, altele cu posibilităţi financiare reduse, cu un climat familial propice atât a educaţiei copilului cât şi în ceea ce priveşte dezvoltarea copilului. Informaţiile culese au fost corelate, prelucrate şi interpretate. Dintre tehnicile statistice utilizate pentru prelucrarea datelor studiului de caz, enumerăm:

a) întocmirea tabelului de rezultate;

b) reprezentarea grafică:

histograma ( „histo” – ţesut; „gamma”- desen). Este o reprezentare prin dreptunghiuri, cu suprafaţa echivalentă cu grupele de mărimi identice.

După aplicarea testului psihologic am întocmit un tabel centralizat, în care coloanele pe orizontală arată numărul întrebării din test şi răspunsul elevilor, iar pe verticală numele elevilor. Instrumentul de măsurare pe care l-am folosit a fost raportul procentual. După centralizarea datelor, am întocmit histograma.

Nr.

crt

.

Ele

vii

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21

Tipul de temperament

1 A.G. A B A B B B B B B A B B B B B B A B A A A SANGVINIC2 B.M. B A A A A B A A A A A A A A A A A A A B B NERVOS3 B.D. B B A A B B B A B B B B A A A B B A A A A COLERIC4 B.N. A B B B A A B B B B B B B A A A A B A A B SANGVINIC5 B.M. A B B B B A B A B A A B B B B A A A B B A SANGVINIC6 C.D. A B B B B A A A A A A A A A A A A B B B A AMORF7 C.L. B B B B A A B B B B B A A A B B A A A A A SANGVINIC8 C.T. A B A B B B B B B A B B B B B B A B A A A SANGVINIC9 G.B. B B B B B B B B B B B B B B B B B B B B B SANGVINIC10 G.M. A B B B A A A A A A A A B A A A A A A B B NERVOS11 H.R. A A A A A A A A B B A B A A A A B B B B B SENTIMENTAL12 M.I. A A B A B B B A A A B B B A A B A A B B B MELANCOLIC13 M.V. A B A B B B B B B A B B B A B B A B A A A SANGVINIC14 S.M. A A A A A A A A A A B B B A B A A A A A A NERVOS15 T.C. B B B B B B A A A A A B A B B B B B A A A MELANCOLIC16 F.A. A B B A B B B A B A B B B B B B A A B A A SANGVINIC

Analizând datele observăm că: 3 – nervos, 1 – sentimental, 1 – coleric, 0 – pasionat, 8- sangvinic, 0- flegmatic, 1- amorf, 2 – melancolic.

TABEL DE REZULTATE:

Temperament Nervos Sentimental Coleric Pasionat Sangvinic Flegmatic Amorf Melancolic

Nr. elevi 3 1 1 0 8 0 1 2Procentul 18.75% 6.25% 6.25% 0% 50% 0% 6.25% 12.5%

HISTOGRAMA

BIBLIOGRAFIE:

1. Dumitriu, Constanţa ( 2009) – „Psihologia personalităţii”- suport de curs, Universitatea din Bacău.

2. Dumitriu, Gheorghe; Dumitriu, Constanţa ; Dumitriu, Iulia; Damian Iulia (2002) – „Psihopedagogie”, Sinteze pentru examenele de definitivare şi gradul II în învăţământ, Editura Alma Mater, Bacău.