„Sa invatam despre Holocaust” – studiu de caz

ONE WORLD ROMANIA 2013 / 6th edition, 11th – 17th of March 2013

SĂ ÎNVĂŢĂM DESPRE HOLOCAUST

Studiu de caz: filmul „ÎNFRUNTÂND RINOCERUL”

Teme abordate:

Holocaustul, România, responsabilitatea memoriei publice


CUPRINS :

Ce ne propunem ? …………………………………………………………………………………………. 6

Necesităţi de timp şi organizare ……………………………………………………………………

De ce filmul « Înfruntând rinocerul » ? ………………………………………………………….

Sinopsisul şi prezentarea autorului …………………………………………………………………

Holocaust în România. Perspectivă istorică ………………………………………………………….

Analiză cinematografică a filmului …………………………………………………………………

Teme de discuţie cu elevii, pachete de întrebări şi răspunsuri ……………………

Sugestii de activităţi interactive cu elevii ……………………………………………………….

De ce să folosim filme documentare în predare la clasă ? ……………………………

Organizatori …………………….………………………………………………….…………………………

Bibliografie şi resurse ………………………………………………………………………………………..

Ofertă educaţională ………………………………………………………………………………………….


1) Ce ne propunem?

One World Romania în parteneriat cu Programul Statul de Drept Europa de Sud-Est al

Fundaţiei Konrad Adenauer, Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului în

România “Elie Wiesel”, Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării, Centrul Ceh

Bucureşti şi People in Need organizează un atelier destinat profesorilor de liceu, pornind

de la filmul documentar « Înfruntând rinocerul ». Această broşură vine în sprijinul

profesorilor care participă la atelier, pentru a servi ca material ajutător în predare,

laolaltă cu filmul « Înfruntând rinocerul ». Broşura se adresează profesorilor de educaţie

civică, ştiinţe socio-umane şi istorie.

Scopurile noastre sunt :

- să trezim interesul profesorilor pentru filmul documentar şi să subliniem avantajele

utilizării acestui gen de filme în procesul de predare/învăţare;

- să sprijinim profesorii să introducă problematica Holocaustului şi a discriminării rasiale

la clasă;

- să furnizăm un material didactic inovator, într-un format atractiv atât pentru educatori

cât şi pentru elevi, care să stimuleze spiritul civic, gândirea liberă şi creativitatea.

Textele de faţă constituie un ghid practic pentru :

- analiza filmului « Înfruntând rinocerul » şi, în general, pentru însuşirea modalităţilor

de descifrare a unui film documentar;

- aprofundarea problematicii discriminării pe criterii rasiale, pornind de la cazurile

concrete prezentate în film;

- cunoaşterea Holocaustului şi a evoluţiei manifestărilor antisemite în România;

- dezvoltarea unor exerciţii interactive şi a unor seturi de întrebări şi răspunsuri care vor

fi folosite cu elevii, în clasă.


2) Necesităţi de timp şi organizare

Din cauza duratei filmului (52 de minute), recomandăm ca profesorii să dedice minimum

două ore de curs acestei teme. Desigur, este de dorit ca profesorul să vizioneze filmul în

prealabil. La finalul acestei broşuri veţi găsi câteva resurse bibliografice ajutătoare.

În prima oră, va fi introdus pe scurt subiectul şi va fi proiectat filmul. Este esenţial ca –

în timpul proiecţiei - elevii să îşi noteze întrebări referitoare la film, pe care să le

clarificaţi în ora următoare. Cereţi-le acest lucru înainte de începerea proiecţiei.

Pentru ca elevii să se concentreze cât mai bine asupra filmului şi exerciţiul privirii unui

film să devină atractiv, vă recomandăm să dedicaţi atenţie condiţiilor tehnice: ecranul să

fie suficient de mare şi destul de ridicat pentru ca toţi elevii să-l poată urmări, sala să fie

pe cât posibil obscurizată, iar nivelul sonor adecvat. Verificaţi nivelul de sunet înainte de

începerea cursului.

În ora a doua vor avea loc discuţia cu elevii, sesiunea de întrebări şi răspunsuri, şi un

număr de activităţi interactive. Bineînţeles, seturile de întrebări şi activităţile propuse în

această broşură sunt doar sugestii, ele pot fi adaptate la nivelul şi la nevoile educaţionale

ale elevilor dumneavoastră.

În mod ideal, cele două ore de curs ar trebui să aibă loc la intervale cât mai mici.


3) De ce am ales filmul „Înfruntând rinocerul”?

« Înfruntând rinocerul » este un film care vorbeşte despre istoria mare, a Holocaustului

şi antisemitismului în România, prin două istorii personale. Provocator şi sarcastic, filmul

adoptă un punct de vedere subiectiv, pe care îl declară încă din primele minute. Tocmai

datorită caracterului personal al anumitor comentarii, filmul poate constitui o foarte

bună bază de plecare pentru o discuţie pe tema Holocaustului în România. Putem fi sau

nu de acord cu consideraţiile regizorului, însă acestea ne vor provoca cu siguranță să ne

informăm, pentru a ne putea argumenta poziţia.

Filmul este plin de referinţe culturale şi istorice care pot fi apoi chestionate, îmbogăţite

şi puse în context de profesor, în clasă. Sunt aduse în discuţie nu numai pogromul de la

Iaşi şi trenurile morţii din iunie 1941, dar şi exterminarea evreilor români în

Transnistria, legislaţia antisemită impusă încă din 1938 etc.

Punerea în oglindă a experienţelor evreilor români sub regimul legionar, apoi sub cel

antonescian şi în timpul regimului comunist contrazice o seamă de prejudecăţi despre

contribuţia evreilor la instalarea comunismului în România.

Pe de altă parte, filmul aduce în prezent discuţia despre Holocaust şi condiţia evreilor

din România, prin includerea comentariilor unor contemporani ai noştri. Această plasare

în prezent susţine implicarea elevilor într-o discuţie despre persistenţa antisemitismului

şi a discriminării rasiale în societatea de azi (nu neapărat la noi în ţară). Cu alte cuvinte,

filmul poate prilejui o dezbatere mai largă despre drepturile minorităţilor astăzi.

În acelaşi timp, filmul foloseşte multe tehnici care pot fi descifrate împreună cu elevii,

contribuind la alfabetizarea lor audiovizuală. « Înfruntând rinocerul » are un ritm foarte

susţinut, foloseşte multe procedee cinematografice spectaculoase şi are umor – ceea ce

poate contribui la dezvoltarea gustului elevilor pentru genul documentar.


4) Sinopsisul filmului

Filmul este o explorare personală şi complexă a unuia dintre cele mai întunecate

momente ale istoriei noastre.

Simcha Jacobovici, regizor canadian originar din România, revine în ţară pentru a

înţelege de unde provine tatăl său, Iosif. Adus laolaltă cu rudele pentru a fi executaţi în

curtea Chesturii din Iaşi, Iosif a fost împuşcat în zilele pogromului din iunie 1941. A

supravieţuit însă, într-un mod miraculos, pentru că glonţul i-a pătruns în inimă când

inima era în contracţie. La câţiva ani după aceea, tatăl a părăsit România pentru

totdeauna.

Vărul lui Jacobovici, Saşa, a avut o soartă şi mai bizară : deşi a trecut cu bine prin

război, a fost condamnat la moarte de tovarăşii lui comunişti, nu înainte de a fi forţat

să joace într-un film de propagandă.

Nu există imagini care să documenteze asasinarea familiei lui Iosif în timpul

Holocaustului, dar s-au păstrat imaginile procesului lui Saşa din 1960, într-o

reconstituire poliţienească a jafului la care a participat acesta. Filmul pune în oglindă

cele două destine, al tatălui şi al vărului, precum şi cele două sisteme care au guvernat

România după 1940 : regimul fascist şi cel comunist.

« Înfruntând rinocerul » este o relatare tulburătoare a poveştii unei familii care a trăit

inimaginabilul şi a istoriei comunităţii evreieşti din România în secolul XX. Filmul a fost

realizat în 2006 şi a fost prezentat la One World Romania în 2009.


4. a) CV-ul autorului

Simcha Jacobovici este un regizor israelo-canadian multipremiat, iar cărţile sale au fost

listate de New York Times ca best-seller-uri. Între altele, a fost distins cu trei premii

Emmy pentru Jurnalism de Investigaţie, un certificat de Merit din partea Academiei de

Arte Cinematografice, Medalia de Aur la Festivalul Internaţional de Film Documentar de

la Nyon / Elveţia şi cu două premii Gemini.

În ultimii zece ani, Jacobovici a combinat talentul său jurnalistic cu apetenţa pentru

istorie şi arheologie, producând filme de acest tip pentru cele mai mari canale de

televiziune din lume (de la HBO la Arte şi BBC, până la Pro Sieben, Discovery şi

National Geographic). Cele mai recente documentare semnate de Jacobovici,

« Mormântul pierdut al lui Isus » (realizat împreună cu James Cameron) şi « Misterul

resurecţiei » continuă să fie difuzate în toată lumea.

Simcha Jacobovici este profesor asociat de studii religioase la Huntington University.


5) Holocaust în România. Perspectivă istorică

Documente istorice privind prezenţa populaţiei evreieşti pe teritoriul de astăzi al

României regăsim din perioada veche a istoriei. Aici prezentăm câteva informaţii

privind epoca modernă. Evrei din Moldova sau Muntenia au participat la Revoluţiile de

la 1848 (Barbu Iscovescu, Daniel Rosenthal, Hilel Manoach, Davicion Bally), la

Războiul de independenţă din 1877 (peste 1 000 de evrei s-au înrolat în armată luând

parte activă la operaţiuni militare pe câmpul de luptă ). După revoluţie, evreii au

beneficiat de unele drepturi civile: domnitorul A. I. Cuza care i-a numit „Români de

cult mozaic”, a depus toate eforturile pentru a grăbi emanciparea românilor „ de rit

israelit”.

Statutul evreilor din România se înrăutăţeşte în a doua jumătate a secolului al XIX-lea

după adoptarea Constituţiei din 1866 care în art. 7 stipula că „din rândul străinilor

numai creştinii pot dobândi cetăţenia română”. În anul 1879, după războiul de

independenţă, sub presiunea Congresului de pace de la Berlin, guvernul roman a fost

obligat să modifice art. 7 al Constituţiei din 1866. Conform noului articol 7 şi locuitorii

necreştini au putut dobândi cetăţenia română. Pe baza acestei modificări, pentru

sprijinirea şi participarea la războiul de independenţă, au dobândit cetăţenia română

888 de evrei. În perioada 1878 – 1912, ca urmare a demersului birocratic greoi, doar

aproximativ 1 % din locuitorii evrei au obţinut cetăţenia română.

Conform recensământului din 1899 în România trăiau în jur de 290.000 de evrei

rezidenţi, în primul rând, în centrele urbane. Prin structura sa socio-profesională populaţia evreiască a fost eminamente urbană. În anul 1913, 12, 2 % din toţi

salariaţii din industrie erau evrei, iar dintre proprietarii de întreprinderi 14, 2 %; procentul în activităţile comerciale industriale şi de transport a fost de 31, 3 %; în domeniul băncilor şi asigurărilor sociale a fost de 70 %; în domeniul profesiunilor

liberale practicate de evrei s-au aflat în „top” în primul rând medicina, medicina veterinară, stomatologia, ş.a.

Deşi în majoritate nu erau cetăţeni români, evreii au luptat în războiul de reîntregire (1916 – 1919) împreună cu poporul român pentru eliberarea provinciilor istorice aflate sub ocupaţie străină. Un număr aproximativ de 23.000 de evrei au fost înrolaţi

în armata română, deci aproape 10 % din totalul populaţiei evreieşti. Conform cifrelor oficiale la începutul secolului XX în Vechiul Regat trăiau 230.000 de

evrei, în Basarabia 267.000, în Bucovina 89.000 iar în Transilvania 181.340. Prin ur-mare, la cei circa 750.000 de evrei câţi au fost înregistraţi la recensământul din anul 1930 s-a ajuns prin înfăptuirea unirii din 1918, nu prin valuri de imigrări clandestine.

Creşterea ponderii populaţiei evreieşti în ansamblul populaţiei din România interbelică

şi încetăţenirea tuturor evreilor prin legi special adoptate în anul 1919 şi consfinţite

prin art. 133 al Noii Constituţii din 1923, au favorizat implicarea fără rezerve a

evreimii în modernizarea societăţii româneşti.


Rădăcinile antisemitismului s-au împletit cu originile statului român modern şi cu apariţia tradiţiei culturale naţionale care a însoţit unirea principatelor, independenţa şi

crearea României Mari. Este semnificativ în acest sens faptul că o parte dintre intelectualii participanţi la Revoluţia Română din 1848 şi care în Proclamaţia de la Islaz au cerut emanciparea

israeliţilor, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi-a abandonat vederile democratice privind acceptarea intrării evreilor în societatea românească.

În calitatea lor de exponenţi ai curentului naţionalist, i-au considerat pe evrei un

pericol pentru statul şi cultura română, situându-se pe poziţiile antisemitismului

politic şi cultural. Aceste concepţii au început să se afirme cu deosebită vehemenţă în

anii ’60 - ’70 ai secolului al XIX-lea cu ocazia adoptării primei Constituţii moderne a

României şi a revizuirii ei în 1879.

În perioada interbelică, antisemitismul lui AC Cuza sau CZ Codreanu avea aproape

toate trăsăturile antisemitismului fanatic al lui Hitler. Evreul era încarnarea răului pe

pământ. De exemplu, Codreanu acuza clasa politică din România că a devenit „o

jucărie în mâna puterii iudaice”, că a vândut ţara „jidanilor”. În viziunea lui Codreanu

clasa politică românească a fost deformată datorită jidanilor, structura rasială daco –

romană a românilor a fost desfigurată de „jidani” creându-se o căzătură morală în

persoana politicianului român. În deceniul al patrulea al secolului trecut

antisemitismul îmbrăca forme diferite. Pe lângă diseminarea ideilor antisemite cu

influenţă directă asupra unor grupuri sociale, începe adoptarea măsurilor legislative

pentru limitarea drepturilor evreilor în exercitarea diferitelor profesiuni. Asociaţiile

profesionale trec la excluderea evreilor din rândurile lor. Barourile elimină avocaţii

evrei. Toate aceste măsuri se conjugă cu violenţe de stradă. Începe o adevărată

campanie atât în Parlament cât şi în presă pentru revizuirea cetăţeniei acordate

evreilor prin prevederile constituţionale din 1923. Antisemitismul devine politică de

stat în perioada dictaturii regale şi se tranformă în politica de exterminare fizică a

evreilor în epoca Holocaustului (extrase din A Florian-coord-, Cum a fost posibil?,

2007).

Holocaustul reprezintã persecuția sistematicã organizatã de stat și exterminarea

evreilor europeni de cãtre Germania nazistã, de aliații și colaboratorii sãi între 1933 și

1945. Nu doar evreii au fost urmãriți, persecutați și uciși în aceastã perioadã.

Persecuții și arestãri în masã au avut loc și împotriva altor grupuri etnice, ca sinti și

roma, împotriva persoanelor cu dizabilitãți mentale, a oponenților politici, a

homosexualilor și a altora.

Un procent semnificativ al comunitãții evreiești din România a fost distrus în perioada

celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. Deportarea și uciderea sistematicã au fost aplicate

evreilor din Basarabia, Bucovina și județul Dorohoi. Transnistria, partea din Ucraina

ocupatã aflatã sub administrație româneascã, a fost folositã ca un imens spațiu

pentru uciderea evreilor...


Autoritãțile române poartã principala responsabilitate atât pentru planificarea, cât și

pentru punerea în practicã a Holocaustului. Aceasta include deportarea și

exterminarea sistematicã a majoritãții evreilor din Basarabia și Bucovina, precum și a

unor evrei din alte zone ale României, în Transnistria; uciderea în masã a evreilor

români și a celor locali în Transnistria; execuțiile masive ale evreilor din timpul

Pogromului de la Iași; discriminarea și degradarea sistematicã la care au fost supuși

toți evreii români în timpul administrației antonesciene, inclusiv exproprierea

bunurilor, concedierea de la locurile de muncã, evacuarea forțatã din zonele rurale și

concentrarea lor în capitale de județ și în lagãre, precum și utilizarea masivã a

evreilor de sex masculin la muncã forțatã sub aceeași administrație.

Evreii au fost supuși degradãrii pentru simplul motiv cã erau evrei, au pierdut

protecția statului și au devenit victimele lui. O parte a populației roma din România a

fost, de asemenea, supusã deportãrii și morții în Transnistria.

În timpul Holocaustului, în România și în teritoriile aflate sub controlul sãu au fost

uciși sau au murit între 280 000 și 380 000 de evrei români și ucraineni. În Holocaust

au pierit și aproximativ 135 000 de evrei români care trãiau în Transilvania de Nord,

aflatã sub administraţe maghiarã, precum și 5 000 de evrei români care se aflau

atunci în alte țãri din Europa. Referindu-se la România, Raul Hilberg a afirmat cã „nici

o țarã, în afara Germaniei, nu s-a implicat în masacrarea evreilor la o asemenea

scarã..”.

Între 45 000 și 60 000 de evrei au fost omorâți în Basarabia și Bucovina de cãtre

trupele germane și române în 1941. Între 105 000 și 120 000 de evrei români

deportați au murit ca rezultat al expulzãrilor în Transnistria. În regiunea Transnistriei,

între 115 000 și 180 000 de evrei locali au fost lichidați (în special la Odessa și în

districtele Golta și Berezovca). Cel puțin 15 000 de evrei din Regat au fost uciși în

Pogromul de la Bucureşti, Iași și ca urmare a altor mãsuri antievreiești. Aproximativ

132 000 de evrei au fost deportați la Auschwitz, în perioada mai-iunie 1944, din

nordul Transilvaniei, stãpânit de Ungaria.

Au murit, de asemenea, o mare parte dintre romii deportați. Din cei 25 000 de romi

(jumãtate dintre ei copii) trimiși în Transnistria, aproximativ 11 000 au pierit.

Comunitãți rome nomade vechi de secole au dispãrut pentru totdeauna (Raportul final

al Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului din România).


6) Analiză cinematografică a filmului

Descifrarea filmului prin mijloacele lui:

- factura imaginii şi a sunetului;

- ce materiale au fost folosite, arhive şi/sau interviuri, peisaje etc ;

- ce fel de punct de vedere adoptă filmul, cum este el povestit etc ;

- asemănări cu mijloace literare, cu repere din literatura predată la liceu ;

- repere istorice menţionate în film, prin comparaţie cu cele predate la liceu.

Încă de la început, este clar că regizorul spune o istorie personală, o poveste despre

tatăl său. Din primele minute, aflăm că este vorba de o traumă, un episod din viaţa

tatălui care l-a marcat şi pe fiu (« l-au împuşcat pe tata »).

În acelaşi timp, este stabilit tonul filmului. Acesta nu ţine numai de felul în care este

redactată vocea naratorului (sarcastică, ironică) ci şi de contrastul între conţinutul

imaginii, muzică şi voce. Încercaţi să exploraţi cu elevii câteva exemple în care acest

contrast este evident (de exemplu, la minutul 04:35, în segmentul intitulat « Life in

Pieces / O viaţă în bucăţi », suprapunerea comentariului despre natura Holocaustului

în România pe imaginile de arhivă cu oamenii care aleargă în jurul sperietorii.)

Compoziţia filmului este declarat eteroclită de la început, din primele 3 minute (puteţi

încerca să le cereţi elevilor să identifice mijloacele folosite). Acestea sunt :

- imagini documentare de arhivă (rinocerul, apoi scena de nuntă evreiască din anii

1930, mai târziu - demonstraţiile legionare etc.);

- imagini ficţionale de arhivă (eroul « zburător » de science-fiction, cortegiul funerar din

« Nosferatu », scena cu Gene Wilder din « Rinocerii », în fine cele din filmul

« Reconstituirea », etc.) ;

- imagini documentare de tip cine verite, din prezentul realizării filmului (2006) cu

regizorul şi sora lui, în călătorie în România ;

- imagini documentare ceva mai vechi, aşa numite home movies (filmări în familie) cu

tatăl şi mama regizorului, la bătrâneţe;

- interviul / practic, există doar două interviuri clasice, « aşezate » în tot filmul : este

vorba de intervenţia istoricului Radu Ioanid şi de cea a inginerului Şerban Suru,


liderul unei organizaţii legionare;

- alte intervenţii de tip interviu spontan sunt cele ale ţăranilor din satul Podu Iloaei sau

ale supravieţuitorilor din trenul morţii;

- desene animate (portretul tatălui la tinereţe, pornind de la un pahar de vin, umple

pagina în timp ce vocea din off descrie lumea în care a crescut tatăl);

- titlurile de capitole – un procedeu de film mut, care este folosit pentru a ritma

povestirea, dar şi ca un comentariu al autorului.

Toate aceste elemente sunt acompaniate şi, de fapt, ţinute laolaltă, de o voce din off

care conduce naraţiunea. Este vocea regizorului.

Filmul foloseşte o serie de metafore :

- Metafora rinocerului, cu care începe filmul, este explicată mult mai târziu, printr-un

citat din filmul cu Gene Wilder, bazat pe piesa « Rinocerii » de Eugen Ionescu. În mod

similar, filmul mizează pe mai multe fire narative, care se explică abia pe parcurs ;

- Metafora glonţului din inimă purtat de-a lungul vieţii, ca semn al suferinţei, dar şi al

nostalgiei pentru pământul unde s-a născut ;

- Metafora « vieţii în bucăţi », a vieţii tatălui care a trebuit să-şi părăsească de mai

multe ori ţara şi familia. Această fragmentare justifică, probabil, şi fragmentarea

naraţiunii, faptul că ea sare de la un subiect la altul. Deasemenea, colajul de mijloace

stilistice răspunde acestei lipse de coerenţe, de continuitate ;

- Metafora albumului de familie, din care lipsesc episoadele tragice din trecut. Această

metaforă e folosită cu cel puţin două scopuri : în primul rând, pentru a sublinia faptul

că familia regizorului a dispărut în Holocaust ; în al doilea rând, pentru a introduce

existenţa filmului « Reconstituirea », în care apare vărul regizorului, Saşa. Acest film

conţine imagini despre un membru al familiei, surprins în condiţii tragice.

Firul narativ principal este cel al călătoriei regizorului în România, pe urmele tatălui

său. Acest fir ţine toate celelalte istorii paralele laolaltă. El este încheiat prin gestul

autorului de a amplasa o placă memorială în locul unde tatăl său a fost împuşcat,

alături de mulţi alţi evrei, pe 29 iunie 1941. Este vorba de ziua în care a avut loc

pogromul de la Iaşi. Prin gestul regizorului, semn de cinstire a tatălui şi reparaţie

simbolică pentru suferinţele unei întregi comunităţi, filmul reuşeşte să închege o

structură foarte compozită.


7) Teme de discuţie interactivă profesor-elevi:

Cereţi elevilor ca, după încheierea proiecţiei, să îşi noteze date, probleme şi replici din

film. Apoi, rugaţi-i pe fiecare dintre ei să citească aceste note în grupul său. Puteţi

folosi aceste teme de discuţie ca punct de plecare pentru o dezbatere cu toată clasa.

Cine spune povestea filmului? De unde vine el? Care este tonul folosit, cum aţi defini

caracterul celui care povesteşte (al regizorului)?

În ce epocă se desfăşoară povestea filmului? În trecut? În prezent? Încercaţi să

identificaţi perioadele istorice. Există indicii în felul în care sunt îmbrăcaţi oamenii, în

decor etc.?

Ce semnificaţie are glonţul cu care a fost împuşcat tatăl regizorului? Tatăl a purtat

toată viaţa cu el glonţul care a rămas în inimă. Ce a mai rămas în inima tatălui, în

amintirea acestor evenimente? Când a fost împuşcat tatăl regizorului şi în ce context?

Descrieţi împreună contextul istoric în care a avut loc Pogromul de la Iaşi. Aduceţi la

cunoştinţa elevilor, pe scurt, legislaţia antisemită existentă în România, începând cu

anul 1938 (mai ales, excluderea copiilor evrei din şcolile de stat, interzicerea

practicării anumitor profesiuni etc.).

Ce elemente istorice aflăm din interviul cu istoricul Radu Ioanid şi din mărturiile

oamenilor din localitatea Podu Iloaei? Ce erau „trenurile morţii”? Care erau condiţiile

din aceste trenuri? (vezi capitolul din film de la minutul 38).

Descrieţi imaginea tatălui regizorului şi enumeraţi mijloacele prin care este alcătuit

portretul lui (imagini dintr-un film science-fiction cu eroi, desen animat, fotografii,

imagini home movie cu tatăl deja bătrân).

Care este scopul călătoriei întreprinse de regizor, însoţit de sora lui, în România?


Ce denotă episoadele în care sora îşi aminteşte versuri copilăreşti în limba română

(cum ar fi cel din gara Tecuci, de la minutul 18 al filmului, sau cel din curtea liceului

din Iaşi)? Este vorba de nostalgie?

Filmul trasează o paralelă etimologică între Transilvania şi Transnistria. Trans

înseamnă dincolo. „Transnistria, spune comentariul, este teritoriul de dincolo de râu,

de dincolo de înţelegere”. Ce s-a petrecut în Transnistria în timpul celui de-al doilea

Război mondial? Cine administra acest teritoriu? Ce rol au referinţele la mitul lui

Dracula, la vampirism şi la Vlad Ţepeş, în acest context ? Cum percepeţi folosirea în

film a acestor clişee culturale despre România (vezi capitolul „În acest colţ”, la

minutul 26).

Cum interpretaţi comentariul regizorului, montat pe imaginile cu copiii lui, care

declară că „nu suport să stau la coadă cu ai mei pentru a lua bilete la cinema, nu

pentru că nu am răbdare, ci pentru că refuz să îmi văd familia înşirată la rând; nu

suport să văd evrei aliniaţi.”

Cum vedeţi gestul regizorului de a amplasa o placă memorială pe zidul clădirii fostei

Chesturi de Poliţie din Iaşi, deşi nu are aprobare pentru amplasarea plăcii? ? Este

justificat acest gest? De ce?

Ce sens are imaginea rinocerului în această poveste? De la ce autor împrumută

regizorul această metaforă (vezi minutul 20 al filmului)? Cum vi se pare paralela pe

care regizorul o dezvoltă între rinoceri şi mişcarea de extremă-dreaptă din România?

Ce înseamnă rinocerizare în acest context?

Cum vedeţi paralela între împuşcarea tatălui regizorului în curtea Chesturii de Poliţie

din Iaşi în 1941 şi execuţia lui Saşa, vărul regizorului, în februarie 1960? Comentaţi

paralela pe care o trasează regizorul între soarta evreilor în regimul Antonescu şi în

regimul comunist.


Comentaţi afirmaţia din film: „comuniştii au şters urmele trecutului fascist al

României. S-a instalat aici o amnezie colectivă.” Credeţi că această ştergere a

urmelor explică perpetuarea unor prejudecăţi?

Cum comentaţi părerile inginerului Şerban Suru, reprezentantul unei organizaţii

legionare de astăzi, despre Holocaust? Îndemnaţi elevii să contra-argumenteze

explicaţiile inginerului. Îndemnaţi-i să povestească dacă s-au întâlnit cu manifestări

antisemite şi, dacă da, care sunt acelea.

Filmul pune în paralel existenţa unor monumente dedicate mareşalului Antonescu cu

lipsa unor monumente în memoria Holocaustului. Ce efecte asupra societăţii de azi

poate avea negarea Holocaustului? De ce este important – din perspectivă

contemporană – să ne cunoaştem istoria, mai ales cea recentă?

Este benefică pentru societatea de astăzi acceptarea ideii că şi România are partea ei

de responsabilitate în Holocaust? Puteţi extinde discuţia și la nivelul altor ţări.


8) Sugestii de activitati interactive cu elevii / de definit

Împărţiţi elevii în grupuri de câte maxim 5. Daţi fiecărui grup câte o sarcină, o temă,

o listă de întrebări, care pot fi bazate pe temele din paragrafele precedente. Fiecare

grup prezintă răspunsurile sale restului clasei. Alocaţi timp pentru ca restul clasei să

reacţioneze la aceste răspunsuri.

Definiţi timpul de lucru : cca 15 minute pentru fiecare temă, precum şi mijloacele

necesare (hârtie, creion, etc.).

Pregătiţi o listă de afirmaţii care par adevărate, dar pe care apoi să le contracaraţi cu

sprijinul elevilor, pe baza unor scene din film. Ne gândim la afirmaţii bazate pe

stereotipurile şi prejudecăţile despre evrei, de tipul:

- Evreii nu sunt/nu erau în preajma celui de-al doilea război, cetăţeni români de

încredere ;

- Oricum, evreii şi alte minorităţi etnice nu trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi

cetăţeneşti ca majoritarii,

- În România nu a existat represiune antisemită ;

- Evreii au adus comunismul în România.

Temă pentru acasă: Reflectaţi asupra filmului “Înfruntând rinocerul” scriind un eseu

pe tema: “azi noapte am visat că sunt evreu şi am fost chemat la poliţie”.


9) De ce să folosim filmul documentar în clasă?

Şcoala furnizează elevilor informaţie scrisă sau vizuală, structurată într-un mod educativ.

Dar există şi alte tipuri de comunicare, în care cunoştinţe pe o anumită temă sunt

înglobate într-o structură narativă, dramatizată şi într-o formă creativă. Filmul

documentar este, în acest sens, genul filmic cel mai potrivit pentru educaţie.

Profesorii şi elevii pot extrage din filmele documentare informaţii generale, dar mai ales

vor putea cunoaşte direct anumite situaţii, locuri şi personaje concrete şi vor fi

impresionaţi de acestea. Este important să nu cerem unui film documentar să explice o

temă, să enunţe un mesaj, să ne înveţe direct anumite lucruri. Documentarele didactice

îşi ratează scopul. În schimb, un film bun provoacă o experienţă pe fondul căreia se

poate învăţa ceva, o experienţă la care se pot adăuga - mai apoi – cunoştinţe.

Filmul nu înlocuieşte cursul, doar îl completează şi acţionează ca un catalizator. El incită

la reflecţie şi stimulează dezbateri. Un film trebuie să creeze discuţii cu elevii - chiar şi o

reacţie negativă din partea lor este utilă. Ea poate fi mai apoi chestionată şi

redirecţionată de profesor.

În general, documentarul prezintă un caz particular, pe care cursul îl poate extrapola şi

completa; elevilor le este mai uşor să se raporteze la o întâmplare concretă, cu

personajele vii ce apar într-un film, decât cu personajele descrise într-o pagină de

manual. Ei intră mai uşor în pielea unor oameni văzuţi într-un documentar, iar faptul că

se pot imagina pe ei înşişi într-o anumită situaţie creează empatia necesară cu oamenii

şi situaţia respectivă. Cu alte cuvinte, credem că ei vor învăţa mai uşor, odată ce această

cale a fost deschisă.

Filmul aduce puncte de vedere noi, mai complexe, asupra unei teme – inclusiv pentru că

nu se bazează exclusiv pe cuvinte, ci mai ales pe imagini şi sunete; un film comunică

prin mijloace non-verbale, care îi sunt specifice şi sunt foarte eficace. Este important să

conştientizăm aceste mijloace şi să le putem descifra. Tinerii de azi cresc într-o lume

asaltată de mesaje audio-vizuale, iar ei trebuie pregătiţi să le citească şi să fie capabili

să le plaseze corect într-un context. Acest tip de educaţie îi va feri pe viitor să devină

victime ale manipulării şi ale propagandei de toate felurile.

Un alt aspect demn de menţionat ţine de predarea istoriei recente. Istoria orală

reprezintă o metodă importantă pentru istoriografie, cu atât mai valoroasă într-un


context ca al nostru, în care anumite documente sunt inaccesibile sau au fost distruse.

În cazul istoriei societăţilor totalitariste (atât cele fasciste cât şi cele comuniste) anumite

practici şi evenimente nu au fost deloc înregistrate, pentru că erau considerate incomode

sau secrete, ori înregistrările respective au fost distruse (vezi cazul arhivelor Securităţii).

Cu atât mai mult, istoria orală, pusă la dispoziţie de filmele documentare, este un

instrument de cunoaştere foarte valoros. Desigur, istoria orală nu este o colecţie de

fapte, ci ea se concentrează pe mărturia individuală, care este - în mod normal -

subiectivă. Dar ea completează şi umple golurile istoriografiei clasice.

Credem că, datorită tuturor motivelor enunţate, includerea filmului documentar în

procesul de predare şi de învăţare este un exerciţiu esenţial în societatea de azi, în

beneficiul profesorilor şi al elevilor.


10) Oganizatori

One World Romania

Asociația One World Romania organizează anual la mijlocul lunii martie Festivalul de film

documentar dedicat drepturilor omului One World Romania. În 2013, festivalul a ajuns la

a 6-a ediţie. One World Romania se numără printre puţinele festivaluri dedicate filmului

documentar din ţară şi este singurul care abordează problematica drepturilor omului.

La fiecare ediţie, festivalul reuneşte unele dintre cele mai bune filme documentare

realizate în anul precedent, filme premiate la festivaluri internaţionale importante şi filme

care investighează încălcări ale drepturilor omului în întreaga lume. Dar o dimensiune

importantă este şi cea locală, în consecinţă documentarele româneşti nu lipsesc în nici

un an din selecţia finală. Tot în întâmpinarea documentariştilor locali vine şi atelierul pe

care îl organizăm anual în cadrul Festivalului – cu scopul de a-i ajuta să se pregătească

pentru cerinţele pieţei internaţionale de film documentar.

Pe termen lung, sperăm ca One World Romania să contribuie la promovarea culturii

cinematografice şi la familiarizarea publicului cu filmul documentar. Într-o societate care

se bazează în foarte mare măsură pe vizual, acesta tinde să devină una dintre cele mai

importante metode prin care publicul tânăr poate fi educat şi prin care se poate crea o

comunitate mai implicată şi o societate civilă puternică. Această componentă

educaţională se manifestă prin proiecţiile-matineu dedicate liceenilor şi prin atelierele pe

care le organizează pentru profesori şi elevi.

Festivalul de film documentar dedicat drepturilor omului, „One World Romania” este

dedicat memoriei lui Vaclav Havel, cel care a inspirat înfiinţarea primului festival One

World, la Praga, în 1995.

Programul Statul de Drept Europa de Sud-Est al Fundaţiei Konrad Adenauer

Acesta este un program-dialog, de dezbatere şi schimb de idei pe teme legate de statul

de drept în şi între ţările din Europa de Sud-Est. Ţările participante sunt Bosnia-

Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Macedonia, Muntenegru, Republica Moldova, România şi

Serbia. Scopul Programului este sprijinirea stabilirii şi consolidării statului de drept

democratic în ţările din regiune, într-o manieră sustenabilă. Doreşte să contribuie, prin


seminarii, traininguri, conferinţe, publicaţii si consultanţă, la dezvoltarea şi întărirea unei

ordini legale eficiente, conformă principiilor fundamentale ale statului de drept. Acest tip

de ordine legală este atât un element fundamental al sistemelor democratice, cât şi o

condiţie esenţială în vederea aderării ţărilor din regiune la Uniunea Europeană.

Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România «Elie Wiesel »

Reorganizat în baza HG 866/23.08.2012, institutul este în coordonarea directă a

primului-ministru. Obiectul de activitate constă în identificarea, culegerea, cercetarea,

arhivarea, publicarea documentelor şi rezolvarea unor probleme ştiinţifice referitoare la

Holocaust.

De asemenea, Institutul se mai ocupă cu elaborarea şi implementarea de programe

cultural - educative privind acest fenomen. Pentru a face posibilă realizarea obiectului de

activitate, Institutul îndeplineşte o serie de atribuţii, cum ar fi: efectuarea de studii şi

cercetări atât pe plan intern cât şi extern, identificarea, aducerea în ţară şi conservarea

documentelor privind Holocaustul din România, constituirea unei arhive care să cuprindă

publicaţiile, cărţile, colecţiile de reviste, ziare, manifeste şi alte înscrisuri care au legătură

cu Holocaustul din România, constituind astfel instrumente de lucru în domeniu.

Totodată, pentru promovarea memoriei victimelor Holocaustului pe spaţiul public,

organizăm manifestări ştiinţifice, culturale şi educaţionale.

Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” are ca

misiune diseminarea de informaţii, studii, articole, cărţi, albume, colecţii de documente

referitoare la Holocaust.

A cunoaşte pentru a asuma istoria şi pentru a consolida valorile civice ale democraţiei

este unul dintre obiectivele noastre principale.

Consiliul Național de Combatere a Discriminării

Consiliul Național de Combatere a Discriminării este autoritatea de stat autonomă, sub

control parlamentar, care își desfășoară activitatea în domeniul discriminării.

Este garant al respectării și aplicării principiului nediscriminarii, în conformitate cu

legislația internă în vigoare și cu documentele internaționale la care Romania este parte.

Consiliul își exercită atribuțiile în următoarele domenii: prevenirea faptelor de


discriminare; medierea faptelor de discriminare a părților implicate în cazul de

discriminare; investigarea, constatarea și sancționarea faptelor de discriminare;

monitorizarea cazurilor de discriminare în urma constatării unor cazuri de discriminare

de către CNCD; acordarea de asistență de specialitate victimelor discriminării prin

explicarea legislației celor interesați de către consilierii juridici ai CNCD.


11) Bibliografie şi resurse

Ancel Jean, Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iasi, 29 iunie 1941, ed. Polirom, Iași

2005

Comisia Internațională pentru Studiere a Holocaustului în România, Raport Final, ed.

Polirom, Iași, 2005

Alexandru Florian (coord), Lya Benjamin, Anca Ciuciu, Cum a fost posibil ?, ed.

Institutul national pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel”,

București, 2007

Ioanid Radu, Holocaustul în România, cap.al III-lea Masacrele de la începutul

războiului, ed. Hasefer, București, 2006

Legea 107/2006, pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002

privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob

şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii

şi omenirii

Petrescu Florin, Istoria evreilor, Holocaustul –manual pentru liceu, ed. Didactică și

Pedagogică, București, 2007

Voicu George cood., Pogromul de la Iași, ed. Polirom, Iași, 2006

Leonard Zăicescu, Cu trenul expres spre moarte, ed/ Institutul Național pentru

Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel”, București, 2007

VIDEO

Chelariu Mihnea, Duminica neagră, PrincessMedia, București, 2010

Chelariu Mihnea, Duminica neagră. După 70 de ani, PrincessMedia, București, 2011

SITE-URI

http://www.simchajtv.com/charging-the-rino-a-personal-story-and-romanias-past/

http://www.pogromuldelaiasi.ro/

http://www.inshr-ew.ro

http://www.ushmm.org

http://www.yadvashem.org/

http://www.price.ro/specificatii_jean_ancel_preludiu_la_asasinat._pogromul_de_la_iasi,_29_iunie_1941_29892.htm

http://www.simchajtv.com/charging-the-rino-a-personal-story-and-romanias-past/

http://www.pogromuldelaiasi.ro/

http://www.inshr-ew.ro/

http://www.ushmm.org/


12) Ofertă educațională

a) One World Romania : OFERTĂ EDUCAŢIONALĂ PENTRU PROFESORI ŞI

ELEVI

ateliere pentru profesori, pornind de la alte filme, în jurul altor teme (memoria

comunismului, holocaust, propagandă şi manipulare, etc.)

ateliere pentru elevi, bazate pe film documentar

organizarea unui juriu al liceenilor care acordă singurul premiu al Festivalului One

World Romania

proiecţii-matineu cu intrare gratuită pentru elevi şi profesori, în timpul

Festivalului One World Romania (ediţia a 6-a, 11-17 martie 2013) / proiecţiile vor

fi urmate de o dezbatere animată de regizorul filmului sau de un expert

proiecţii la cerere, în licee, cu filme din selecţia One World Romania

materiale descărcabile de pe site-ul www.oneworld.ro (broşuri, clipuri din filme)

b) Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România “Elie

Wiesel” : OFERTĂ EDUCAŢIONALĂ PENTRU PROFESORI ŞI ELEVI

Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel”

organizează cursuri de formare continuă pentru profesorii de istorie și socio-

umane din preuniversitar în cadrul programului de formare continuă

Holocaustul, combaterea rasismului şi discriminării, cu durata de 89 de

ore și 25 de credite

realizează programe educaționale la cerere în funcție de specificul publicului

țintă, conferinţe și workshopuri tematice

ateliere pentru elevii interesați să cunoască această parte a instoriei

pune la dispoziția profesorilor de istorie și socio-umane accesul la peste 1,5

milione de microfilme care conțin documente din arhivele USHMM

(Washington), Yad Vashem (Ierusalim), Arhiva Joint-ului (New York), Arhivele

Militare Pitești, CNSAS, Arhivele Naționale (București, Iași) etc

Broşura a fost editată de către Asociaţia One World Romania,

împreună cu Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel”

http://www.oneworld.ro/

„Sa invatam despre Holocaust” – studiu de caz

Documents

Transcript of „Sa invatam despre Holocaust” – studiu de caz