1

Structuri şi centre de putere în sistemul internaŃional contemporan

Dr. Constantin Buchet Sistemul internaŃional la începutul secolului XXI Concepte, paradigme şi evoluŃii în analiza sistemului internaŃional Pentru a înŃelege conŃinutul structural al sistemului relaŃiilor internaŃionale pe perioada cuprinsă între căderea totalitarismului comunist şi emergenŃa terorismului global „internaŃionalizat” – configurată de evenimentele de la 11 septembrie 2001din S.U.A. şi recentul conflict militar din Golful Persic – trebuie să fixăm tipul acesta de analiză pe un triplu suport metodologic: istoric, comparativ şi prospectiv. Reorganizarea sistemului internaŃional la începutul secolului XXI a fost un fapt social cu determinaŃii extrem de dinamice, din acest proces detaşându-se reaşezarea structurilor de putere mondiale. De asemenea, o anumită „necunoscută” sau fluiditate a structurării de putere în politica mondială afectează subiecte de referinŃă pentru relaŃiile internaŃionale contemporane: aranjamentele de securitate şi modalităŃile de securizare, strategiile statale, instituŃiile internaŃionale, rezultatele globalizării – reŃeaua interacŃiunilor care transgresează graniŃele şi aşezarea societăŃii mondiale în tiparele economiei mondiale - şi „noua geografie” a conflictelor, (re) dimensionări ale războiului (identitar, pentru resurse). În consonanŃă cu această problematică reorganizarea sistemului plurinaŃional înregistrează câteva determinaŃii concrete inserabile analizei: orientarea economiei globale (o nouă economie univers, după sintagma şcolii istorice şi sociologice franceze de la „Annales”), dinamismul geoeconomiei sistemului mondial, difuzia globalizării – proces multidimensional în sfera politică, militară, economică, evoluŃia alianŃelor politico – militare tradiŃionale şi recente, noi aliniamente ideologice (vezi cazul islamismului radical ca teologie / teocraŃie politică, noul totalitarism în relaŃiile internaŃionale), modificarea raporturilor dintre marile puteri: S.U.A., Japonia, China, FederaŃia Rusă, blocul U.E.(actorii majori ai comunităŃii europene – Germania, FranŃa, Marea Britanie, Italia) prin dezechilibrarea stabilităŃii hegemonice clasice realaŃia URSS -SUA din perioada de blocus a Războiului Rece, revoluŃia în afacerile militare.

La nivel paradigmatic, nivelele de interdependenŃă s-au amplificat (operabilitatea fenomenului „pânzei de păianjen” descris de teoreticianul pluralist, Michael Banks şi profesorul Robert Reich) prin multiplicarea relaŃiilor transnaŃionale contemporane (de ex. cultura share holders, configurarea unei „conştiinŃe mondiale globale”- Daniel Patrick Moynihan, sau autarhia imposibilă a statelor democatice faŃă de ameninŃările terorismului internaŃional, războiului informatic sau cybercrimei, cu precădere în era post – World Trade Center/11 septembrie). După şocul decomunizării Europei de Est şi dispariŃia bipolarităŃii rigide politico-militare şi ideologice între Est şi Vest, sursele interdependenŃelor în sistem s-au definit şi prin investiŃiile

2

unor actori transnaŃionali, ajutoarele externe acordate de state sau organizaŃii internaŃionale (Banca Mondială, F.M.I.) bazate pe raportul creditor-debitor. Într-un domeniu particular al sistemului mondial, comunicarea internaŃională şi-a îmbogăŃit structurile prin anumite tipuri de reacŃii ca „imperialismul cultural”, ruptura Centru – Periferie (diferită de contestările din anii ’60 – ’70), neocolonialism (clivajul Nord-Sud), leadership-ul moral şi intelectual, neomedievalismul (existenŃa unor „insule” civilizate în mijlocul violenŃei omniprezente).

S-a putut developa – dincolo de doctrina morală a „păcii democratice” bazată pe un climat crescut de încredere reciprocă interstatală – tendinŃa de fundamentare a raporturilor internaŃionale „în două trepte” – într-o primă categorie intrând statele democratice superfortificate, iar în altă clasă, actorii non – democratici care dezvoltă politici conflictuale, percepŃie asimilată unei „noi dezordini mondiale”( analiştii Kenneth Jowitt, Jaap de Wilde). Astăzi, există o incertitudine ridicată cu referire la viitoarele capacităŃi de gestionare, reacŃii politico – militare şi strategii de diplomaŃie proactivă – mai ales după noua „frontieră strategică a relaŃiilor internaŃionale” desenată de 11 septembrie 2001 – care ar încerca să facă solvabil „vidul de securitate”pe care îl sesizează analizele de specialitate. Prin prisma reflecŃiei clasice emise de politologul francez Raymond Aron, monopolul violenŃei legitime organizate de state a fost erodat de transnaŃionalizarea şi „privatizarea” forŃelor armate, dar şi de acŃiunea incisivă a actorilor nestatali (de ex. celulele teroriste ca Al Qaida, Gama-al-Islamya, sau „arabii balcanici”). Justificările ideologice, fanatismul religios sau consensul democratic cer o anumită semantică politico-diplomatică care să proiecteze imagini receptate de grupuri, comunităŃi socio-umane, în strânsă legătură cu mecanismele de legitimare a puterii.

Astfel, perceperea Războiului din Golf (1990-1991) ca o replică la a doua conflagraŃie mondială (când s-a afirmat că Irakul mai avea puŃin până la crearea bombei nucleare), comparaŃia regimului totalitar al lui Saddam Hussein cu naŃional – socialismul hitlerist, sfârşitul războiului civil mondial definit prin colapsul Uniunii Sovietice, sau amurgul secolului XXI odată cu prăbuşirea „turnurilor gemene” W.T.C., sugerează substanŃa cu privire la noul tip de relaŃii internaŃionale, determinat de ruperea unor regularităŃi în sistem.

Înlocuirea strategică a sistemului comunist şi a factorului de putere sovietic de către Islam (un nou „imperium mundi”?) nu se înscriu în structura unei constante organice ciclice (deşi multe analize occidentale susŃin aserŃiunea de mai sus) – sau a unei funcŃionalităŃi politice perfecte şi raŃionalităŃi sociale a lumii islamice, ca bloc de putere. Fracturile lumii arabo – islamice sunt suficiente şi evidente: conflicte intermusulmane (Iran – Irak1, chestiunea iemeniŃilor în Egipt, problema kurdă), litigiile interarabe în zona dintre Golf şi Mediterana, absenŃa unui „Piemont” arabo – islamist (nucleu de unificare), liant al unităŃii şi frăŃiei „comunităŃii islamice internaŃionale” (Mohammad Iqbal, folozof pakistanez interbelic), disputele centrelor de putere arabe cu axa musulmană nearabă (Iran, Turcia, Indonezia, Pakistan, republicile central – asiatice), antagonismele confesionale sunniŃi – şiiŃi, mozaicul statal şi lipsa unei concertări reale a jucătorilor strategici - Egiptul socialist, monarhia saudită, Iranul islamist – revoluŃionar, puterea nucleară pakistaneză, poziŃiile specifice ale statelor pivotale – Maroc, Siria, Iordania şi ale „rogue states”: Irak şi Libia, paralelismul sistemelor de securitate: pax siriana, Comunitatea de Apărare a Golfului, autonomia sistemului politico – militar al Africii de Nord arabe (Maghrebul şi Mashrekul). Coeziunea axei arabo-islamiste este diluată şi de eficienŃa redusă a regionalismului arab, prin progresele modeste ale Uniunii Maghrebului Arab, Consiliului de Cooperare al Golfului

1 Vizita istorică recentă a preşedintelui Mahmoud Ahmadinejad (martie 2008) la Bagdad aduce relaŃii politice concrete la nivel înalt după conflictul dintre republica şiită iraniană şi Irakul politic sunnit (deşi aici se găseşte o majoritate arabă şiită)

3

Persic, sau solidaritatea internaŃională relativă a Islamului în cadrul OrganizaŃiei ConferinŃei Islamice. De asemenea, fractura cultural – religioasă şi „tranşeele” între civilizaŃii sunt realităŃi incontestabile ale relaŃiilor internaŃionale contemporane, deoarece conceptele de „societate civilă”, „globalizare” nu au relevanŃă în spaŃiul „culturilor reacŃionare” (spre exemplu arealul islamic). Mai mult, pe aceeaşi coordonată de apreciere noul „internaŃionalism” bazat pe regimurile internaŃionale (reflectate prin gradul superior de instituŃionalizare şi cooperare ) nu se regăseşte pe anumite spaŃii geopolitice care ies de sub unele congruenŃe ale sistemului internaŃional.

Concertarea de putere şi însăşi funcŃionalitatea practică a expresiei de comunitate internaŃională înregistrează derapaje substanŃiale (vezi cazul „Consiliului de Război” al U.E. privind războiul împotriva terorismului, Londra, octombrie 2001, problema invadării Irakului şi disputa „vechea Europa” şi S.U.A., la începutul anului 2003), deoarece „concertul european” al marilor puteri nu a funcŃionat ca în perioada secolului al XIX-lea. La rigoare, centrele de putere reprezintă actori statali majori care au interese regionale tradiŃionale în istoria contemporană şi sunt definiŃi ca jucători geostrategici globali interesaŃi şi implicaŃi în toate aspectele politicii mondiale.Nivelul de analiză al strategiei şi obiectivelor centrelor de putere se plasează în conexiune cu proiecŃia şi maximizarea puterii acestora şi obŃinerea unui loc important în ierarhia sistemului internaŃional. Conceptul de centre de putere poate fi utilizat şi în analiza particulară a unui mediu zonal sau geopolitic, spre exemplu rolul Japoniei în complexul de secruitate al Extremului Orient. Structurările majore de putere pot fi definite şi prin activităŃile organizaŃiile internaŃionale care pot dezvolta obiective de dominanŃă specifice prin exercitarea unor hegemonii regionale sau asigurarea unei stări de securitate optime în mediul geopolitic zonal sau global. Astfel, Uniunea Europeană a trecut de la statutul de asociaŃie de liber schomb şi comunitate economică la uniune politică şi monetară care a făcut pe mulŃi analiştio să crediteze UE cu statutul de superputere sau actor global în relaŃiile internaŃionlae contemporane. Pe aceeaşi linie de analiză, putem încadra şi proiectul francez al Uniunii Mediteraneene (februarie 2008), ca organizaŃie subregională complementară UE. Viziunea geostrategică a acestei organizaŃii se bazează pe unitatea bazinului mediteranean între Nord şi Sud, crearea unui forum instituŃionalizat (organism executiv: Consiliul Mediteranean, secretariat politic, secretar general) şi sentimentul colectiv al apartenenŃei la „comunitatea lunii mediteraneene a naŃiunilor de pe ambele maluri ale „mare nostrum”. În fapt, iniŃiativa preşedintelui Nicholas Sarkozy expusă la Toulon (7 februarie 2008) se bazează pe procesul Barcelona, deschis de UE în 1995, prin Dialogul 5+5 la care se raliau statele europene şi nord - africane limitrofe zonei şi constituirea zonei de cooperare „Euro-Med”. łinta concretă a acestui organism o reprezintă dezvoltarea şi prosperitatea regiunii euromediteraneene, construirea unui spaŃiu coerent de liber schimb (până în 2010), instituirea unui ajutor de codezvoltare pentru statele din regiunea Maghreb-Mashrek (Maroc, Tunisia, Algeria, Mauritania). De asemenea „Mediterana euro-musulmană2” instituŃionalizată sub formula Uniunii Mediteraneene poate constitui o legătură între popoarele arabe şi Israel, un mecanism eficient pentru fluxurile imigraŃiei ilegale din Africa de Nord şi o monitorizare mai eficientă a fenomenului terorist generat de statele din Maghreb (Alegeria, de exemplu) sau pirateriei maritime. În termeni de putere, axa latină a UE care grupează FranŃa, Italia, Spania, Portugalia, cvartet la care se adaugă Grecia şi Cipru dioresc să echilibreze geopolitic zona euroatlantică şi

2 Sintagma este utilizată de geopoliticianul francez Yves LACOSTE, Geopolitique de la Maediterranee, Paris Armand Colin, 2006.

4

euroafricană unde „blocul teuton” din comunitatea europeană (Germania, Marea Britanie, Suedia, Austria, Finlanda devine progresiv activ. Pe teatrul strategic african , regăsim deziderate de putere şi influenŃe sub semnul „pragmatismului portughez” prin care Lisabona a creat o Comunitate a popoarelor de limbă portugheză, compusă din fostele sale colonii: Mozambic, Angola, Guineea Bissau, Sao Tome, Capul Verde. Iar ca desen instituŃional şi structură de putere regională, fosta OrganizaŃie a UnităŃii Africane s-a transformat în Uniunea Africană (prin Summittul de la Durban, 2002) care a elaborat o strategie comună cu UE (2005) pentru pace şi securitate, edificarea drepturilor omului, creştere economică, dezvoltarea comerŃului , dezvoltare umană, toate aceste teme fiind sub semnul unui coparteneriat. Analiza centrelor de putere a marilor agregări statele capabile de expansiune s-a dovedit o temă a ezotericei ars politica (arta de a conduce), începând cu istoricul grec Tukydides. Detaşându-se de spiritul cronicăres al logografilor –care doar consemnau evenimentele pe baza unui pozitivism precomtean, autorul grec face în Istoria războiului peloponesiac o schiŃă a puterii lumii greceşti. Depâşindu-l pe aristocratul indian Kautylia ( lucrarea Artacastra) care se mărginise doar la o analiză teoretică a relaŃiilor externe statale aşezate pe „cercurile puterii” monarhice, Tukydides enunŃă o judecată pragmatică, de realism politico- strategic care judecă hegemonia navală (talasocraŃi) ateniană prin prisma spaŃiului şi preeminenŃei politice în competiŃia cu Sparta. Conflictul peloponesiac a reflectat coliziunea militară şi antagonismul dintre profilul politic atenian şi dictatura militară lacedemoniană (spartană), stare de conflict în sistemul strategic precedată de antimoniile militare dintre oraşele stat sumeriene şi războiul hittitto-egiptean. „Părintele istoriei”, dar şi precursor al ştiinŃei politice, Herodot se arată fascinat de analiza centrelor de putere talasocratice (statele cu flotă maritimă însemnată) ca Egiptul, Fenicia sau lumea elenă. În Politica, primul tratat constituŃional al formelor de guvernare politică, Aristotel întreprinse o scalare a concentrărilor de putere din spaŃiul Orientului Antic, Europei nordice şi a Greciei (denumire utilizată de noi în sensul de expresie geografică, deoarece nu poseda unitate politică). Într-o sinteză a istoriei universale, grecul Polibios remarca creşterea şi vitalitatea expansiunii Romei, putere ascendentă, învingătoare asupra Macedoniei. Spiritul critic al antichităŃii clasice, Cicero a pledat pentru unitatea comunităŃii civice romane, fenomen alterat de războaiele civile, erodante pentru puterea mediteraneană a Romei. Sun Tzu (sec. 6 în. Christos) punea în centrul catalitic al formaŃiunii de putere arta războiului, dimensiune vitală pentru stat, adevărat îndreptar de filozofie a conducerii imperiale chineze. După apariŃia Europei politice medievale construite pe axa cultural-instituŃională latino-germană, „cearta pentru investitură” între Papalitate şi Sfântul Imperiu, efervescenŃa problemelor politice ale Reformei legate de conflicte religioase şi apriŃia statalităŃilor naŃionale, preocupările pentru studiul segmentelor de putere în arhitectura continentală a perioadei s-au multiplicat. Gânditorul care face separaŃia între Renaşterea europeană şi Evul Mediu „întunecat” (Dark Age), germanul Christopher Keller (Celarius) a fost interesat de condominiumul creştino-musulman reprezentat de înŃelegerea dintre Francisc I şi Soliman Magnificul (1536), suveranul francez fiind ameninŃat cu excomunicarea pentru acestă capitulaŃie. Înaintea lui Niccolo Machiavelli, arhiepiscopul Giovanni della Casta (1547) a apreciat că supravieŃuirea unui stat rezidă în respectarea region di stato (raŃiunea de stat) şi nu numai a puterii pontificale (Egidius din Roma, De regiune principum, 1280).

5

Dincolo de idealismul şi substratul utopic, proiectul abatelui Saint Pierre face apel la o uniune juridică , instituŃională rezultată din cooperarea statelor europene, dincolo de profilul lor de putere.Conceptul de stat cu dimensiunea politică naŃională şi de putere reflectat în Evul Mediu occidental sub forma Imperium (imperiu, putere) civitas (stat - cetate), respublica (lucru public) a fost bine surprinsă de Jean Bodin (1576) în lucrarea Şapte cărŃi ale Republicii. Utilitarismul Auflkärungului german şi raŃionalismul iluminismului francez au modelat centrele de putere ca state naŃiune, pe baza principiului „naŃiunii unice şi indivizabile” dincolo de ierarhii sau stări sociale, un obiectiv politic al RevoluŃiei franceze (1789). Francesco Guicciardini (1483-1540) a făcut o deteocratizare a spaŃiului italian eliberată de barbari şi preoŃii sceleraŃi” (Istoria Italiei). Dacă Leviathanul (1551) lui Thomas Hobbes făcea apologia monarhiei absolute ca unitate de putere referenŃială a sistemului insterstatal, după John Locke1652-1704, părintele teoriei contractualiste Europa modernă ar trebui să fie o comunitate de „societăŃi civile” antiabsolutiste. Timpul istoric al scrierii acestor tratate de guvernământ politic cu abordare a statutului extern de putere din perioada medievală şi zorii epocii moderne va fi analizat de coriferii disciplinei relaŃiilor internaŃionale în secolul XX. Structura şi dialectica sistemului internaŃional contemporan

Eliminarea „bipolarităŃii” (politica mondială dominată de două superputeri antagonice) prin prăbuşirea Zidului Berlinului şi „suicidul” U.R.S.S., a condus la dispariŃia unui sistem de ordine internaŃională tradus prin concentrarea de forŃe nucleare, controlul hiperactorilor – S.U.A. şi Uniunea Sovietică – asupra aliaŃilor, disciplina şi stabilitatea din interiorul blocurilor politico – ideologice, dimensionate prin NATO şi Pactul de la Varşovia.. În era post – Război Rece, articularea polarizării de putere în sistemul internaŃional conŃine câteva caracteristici dominante: după sfârşitul bipolarismului (fenomen apărut prin colapsul puterii sovietice) şi o scurtă perioadă uni(multi) polară, marcată de predominanŃa S.U.A., structura sistemică se îndreaptă spre poliarhie3, dar raŃionalitatea sistemului social este oscilantă – cu momente de nepredictibilitate (cazul evenimentelor de la 11 septembrie 2001 sau crize economice, dezastre umanitare şi probleme ecologice). Asistăm la o creştere organică a puterilor de „rang secund”, cu interese zonale (Brazilia, Nigeria, Indonezia, Iran, India) sincronă cu amplificarea multipolarismului ca fenome de putere , dar cu accente regionaliste; din ce în ce mai mult polaritatea se evaluează şi prin abilitatea diplomatică, atractivitatea ideologică şi societală, dinamismul economic (există modelul unui policentrism al puterilor economice, sau teza hegemoniilor economice, după cum arată analistul Robert Gilpin. Sistemul economic mondial şi economia politică internaŃională ne arată, că dominanŃa definită ca nivel conceptual reflectă criterii de polaritate.

3 Poliarhie (arche=putere şi poli=mai mulŃi în greaca veche) implică o conducere colectivă în politica mondială, formă de autoritate exercitată de marile puteri. Termenul este utilizat şi în cercetarea doctrinelor politice de către politologul Robert Dahl.

6

S.U.A., Uniunea Europeană şi Japonia au dezvoltat „imperii nonteritoriale” (Susan Strange) prin acumularea de putere datorită civilizaŃiei afacerilor internaŃionale. InformaŃia digitală, comerŃul electronic sunt transformate în valori economice şi sociale pentru baza noii economii globalizate. Mai mult, metropolele tradiŃionale se dez-industrializează şi se orientează spre servicii şi manipularea produselor simbolice, în timp ce periferia (sau „semiperiferia” definită de Immanuel Wallerstein, liderul şcolii „dezvoltării subdezvoltării”) devine principalul ofertant de produse prelucrate superior. Se prognozează chiar ca Rusia, sau unii giganŃi demografici, ca Brazilia să înregistreze creşteri economice spectaculoase în 2020 – 2030 (Robert Gilpin, Economia secolului XXI). Mediul politic viitor stabilit prin „crearea pieŃei comune” a politicii mondiale consemnează o inginerie redimensionată a axelor de putere în relaŃiile internaŃionale: Washington – Londra, Berlin – Paris, Moscova – Paris, Berlin – Moscova, Washington – Tokyo, Moscova – Beijing, Washington – Beijing (în dinamica acestor linii de forŃă proiecŃia puterii americane este un factor de referinŃă). Pe acest fundal al remodelărilor structurilor de putere mondiale, există contestări europene ale unipolarismului şi preeminenŃei puterii singuratice americane (abordările vest – europeană şi rusă) înconjurată de mari puteri , cu interese zonale. Sistemul mondial influenŃat de S.U.A., poate fi stabil numai în acele zone ale lumii în care supremaŃia americană, condusă printr-o geostrategie pe termen lung, se bazează pe sisteme socio – politice compatibile, legate între ele prin structuri multilaterale de Washington (lumea politică internaŃională a demonstrat această ipoteză după evenimentele de la 11 septembrie 2001.)

De pildă, America de Sud a încercat să reziste proiecŃiei puterii „soft” americane (Joseph Nye jr.), legate de atracŃia culturală şi/sau ideologică, încercând să elimine dependenŃa „materială” faŃă de S.U.A. – a se observa şi fenomenele politice din Argentina şi eşecurile „industrializării de substituŃie” (Fernando Henrique Cardoso, Santiago Macario) - imprimând la nivel de regim politic intern al statelor tentaŃia „caudillismului”4, sau reacŃia „lumii sărace”, apărate împotriva „imperialismului”. De asemenea, crizele africane au umplut „zonele albe”, dar turbulente ale sistemului internaŃional, acest spaŃiu reflectând temeinic o arhitectură a instabilităŃii. În zona lumii a III-a, decăderea statelor arhaice şi autocratice (Zair), războiul ideologic (Angola), societăŃile militariste (Sierra Leone, Liberia, Somalia), conflictul religios (Sudanul, Oriental, fost britanic, scindat de rivalitatea dintre populaŃiile negre creştine Dinka şi Nuer şi populaŃia musulmană Baggara), genocidul belic (Ruanda, Burundi), foametea (Estul Africii), colapsul O.N.U. şi al marilor puteri S.U.A. (Somalia), FranŃa (Ruanda) în Africa, s-au constituit în factori care au demonstrat latura anarhică şi dezechilibrele sistemului internaŃional.În regiunea Africii Centrale a existat un conflict de putere între FranŃa care sprijinea populaŃia…şi SUA care erau fidele etniei tutsi( în Ruanda) O altă caracteristică desprinsă din radiografia sistemului internaŃional arată un proces evident care se circumscrie în jurul creşterii tipurilor de interacŃiuni: interferenŃele comerciale, creşterea rolului actorilor internaŃionali globalizanŃi (O.M.C., F.M.I., Banca Mondială), înmulŃirea conferinŃelor nonguvernamentale şi a reuniunilor guvernamentale. Accentuarea interdependenŃei s-a tradus prin dinamica comerŃului mondial, gradul integrării în mediul economic internaŃional, dependenŃe (geo) economice, relaŃia dezvoltare – subdezvoltare, naşterea unor centre economice regionale. În sfera managementului şi a politicii internaŃionale problemele conflictului şi cooperării s-au redimensionat, devenind teme importante în raporturile mondiale.

4 Caudilismul se referă la regimurile de autoritate personalaă în America Latină care se bazează pe armată(juntă militară) sau susŃinerea straturilor conservatoare ale societăŃii.

7

Sursele cooperării s-au potenŃat, deoarece eficienŃa actului politic şi decizional a crescut prin cooperare, dorindu-se eliminarea ameninŃărilor strategice ca: terorismul internaŃional, poluarea mediului, împuŃinarea resurselor. Predicabilitatea raporturilor mondiale de putere prin regimurile internaŃionale (teoria politică a cooperării interstatale) este un element de forŃă pentru fortificarea coeziunii între guverne, organizaŃii politice şi de securitate care încearcă să le instituŃionalizeze. Tema conflictului reprezintă o realitate a relaŃiilor internaŃionale contemporane fiind susŃinută de dimensiunea anarhică, dar şi de ierarhiile sistemului mondial de putere. Gradul greu previzibil al turbulenŃei în sistem (James Rosenau), indicate de „clashul” civilizaŃiilor (S. Huntington), „competiŃia culturilor” (Joseph Joffe), distribuŃia inegală a puterii şi bogăŃiei mondiale (G. Fuller), se pot constitui în rădăcinile fenomenelor teroriste şi contestatare de tipul celor de la 11 septembrie 2001. În anii ’90, alte procese au determinat dimensiuni conflictuale prin câteva puncte de reper: expansiunea proceselor demografice (D. Held), incertitudinile strategice şi „pacea rece”(Stanley Hoffmann, Kenneth Waltz), hegemonismul marilor puteri în relaŃiile internaŃionale (Ray Cline), resurgenŃe ale unor totalitarisme (islamismul politic radical – Anouar Abdel Malek), prevenirea reapariŃiei unui nou rival global pentru S.U.A. (Noam Chomsky), economia de război globalizată (Mary Kaldor). Conflictul sistemic a fost resurecŃionat după 11 septembrie 2001, prin creşterea violenŃei structurale şi apariŃia a două noi „lagăre”, zona teroristă şi ariile de putere care luptă împotriva acestui flagel global. După 1990, am consemnat noi generaŃii de conflicte, unde putem decela tipologii aflate într-o dinamică analitică.

Astfel, analiza recentă a sistemului relaŃiilor internaŃionale a consemnat explozia unor conflicte socio-politice: terorismul globalizat, resurgenŃa războaielor civile, insurecŃii, contrainsurecŃii, lovituri de stat. Conflictele identitare sau „războaiele de falii” s-au axat pe percepŃii de cultură şi civilizaŃie, sindromul naŃiunilor şi confesiunilor înrudite (vezi războiul „de tip nou” din Bosnia). RezonanŃa mare în destructurarea sistemului internaŃional o înregistrează conflictele atipice, un model fiind fenomenul beligen al „substatelor” (organizaŃii, reŃele şi „sponsori” terorişti) care erodează stabilitatea ordinii globale post – Război Rece. Fenomenul insurgenŃei în anumite zone (Irak) capătă accente de uzură pentru forŃele militare occidentale (majoritar americane) datorită unor reacŃii din triunghiul sunnit, loialist lui Saddam Hussein, cu vârful la Fallujah şi zona oraşelor sfinte şiite Najaf şi Karbala, unde miliŃiile religioase ale lui Moqtada Al Sadr sunt un factor perturbator continuu al stabilităŃii politice regionale. Crearea unor sisteme pluripartidiste în Afganistan şi Irak este un fenomen politic care ar putea „occidentaliza” aceste societăŃi, cu părŃi de populaŃie nostalgice după regimul taliban sau administraŃia bass-socialistă.

Eroziunea clasică a sistemului a fost generată şi de conflictele regionale cu implicare globală (Orientul Mijlociu, zona Golfului, regiunea Asiei de Sud şi de Sud- Est) şi conflictele tradiŃionale (Balcani, fostul spaŃiu sovietic) relevante pentru interacŃiunile politico – militare asimetrice dintre marile puteri şi actorii minori. În directă legătură cu aceste tipuri de conflicte s-au extins mijloacele de combatere a conflictelor; după 11 septembrie 2001, s-a amplificat gestiunea reactivă şi avansată a conflictelor (campania din Afganistan şi războiul din Irak-2003 sau căutările U.E. pentru această problemă), dezvoltarea unei noi gândiri diplomatice bazate pe strategii de reacŃie şi un proces de decizie proactiv (configurarea rapidă a macrodeciziei, urmată de voiajul diplomatic de tip Kissinger), utilizarea diplomaŃiei neoficiale şi a diplomaŃiei prin satelit ca o reformă a demersului etatic instituŃionalizat, crearea unui sistem de informaŃii secrete de bună calitate, care să ofere predicŃii pentru state sau organizaŃii internaŃionale (propunerea lui Boutros Boutros Ghali), tenta

8

pragmatică în abordarea securităŃii comune (de exemplu proiectele de creare a unei ComunităŃi de Securitate Paneuropene sau Consiliu European de Securitate, orientări care definesc „autonomia strategică” europeană), securităŃii cooperative (OrganizaŃia pentru Securitate şi Cooperare în Europa) sau securităŃii democratice (Consiliul Europei). Centrele de putere, dimensiune tematică a studiilor strategice Dezvoltările asimetrice şi interacŃiunile în politectonica centrelor de putere impun o serie de precizări conceptuale. De la perspectiva statică a lui Leopold von Ranke, Machtzentrum (1833), unde părintele istoriografiei germane utilizează termenul de „centru de putere” (în sensul unui stat capabil să-şi menŃină statutul politico – teritorial împotriva altor state sau coaliŃii), înŃelesurile acestei sintagme s-au schimbat. Teoria hegemonică care prezerva o ordine existentă (George Modelski, Robert Gilpin, Joseph Nye jr.) nu poate fi aplicabilă rigid astăzi în termenii liniilor de securitate şi putere din timpul bipolarismului Războiului Rece. În viziunea noastră, centrul de putere este actorul sau structura organizaŃională care prin comportamentul şi voinŃa sa modelează sau influenŃează, „iradiază” putere spre multiple sectoare ale sistemului internaŃional global (nivelul politico – teritorial, geopolitic, (geo) economic, militar, cultural etc.)Din perspectiva „clasicizată” asupra teoriei centrelor de putere (Robert Cox, Inis L. Claude, Anthony Giddens), centrele de putere erau desemnate doar prin superputerile care instituiau regulile de funcŃionare ale sistemului internaŃional de state. Actualmente, centrul de putere ca unitate în sistemul internaŃional are criterii de definire extensive, corelativ cu realităŃile dinamice ale mediului internaŃional configurate şi de înmulŃirea factorilor perturbatori (cazul actorilor nonstatali violenŃi şi a forŃelor mici teroriste) care dezechilibrează puterea şi ordinea la nivele globale.

Taxonomiile lui S. Huntington, Paul Kennedy, Immanuel Wallerstein construite pe interacŃiunile din sistem, converg spre identificarea centrului de putere cu agregarea de putere care este eficientizată politic, diplomatic, militar, economic, tehnologic, cultural-educaŃional. Astfel, pe această avem o superputere (S.U.A.), protosuperputeri (după definiŃia istoricului şi diplomatului A.W. De Porte, aici s-ar putea încadra China sau Germania), mari puteri (actorii majori ai U.E), puteri regionale, puteri minore, centre de putere medii (statele arabe mari sau Ńările islamice nearabe ca Indonezia sau Iran). Aspectele tematice care se interferează cu paradigma centrelor de putere ale lumii contemporane sunt conexate cu teoria statelor pivotale (actori medii care ocupă poziŃii strategice pentru interesele marilor centre de putere) şi alianŃele între centrele de putere din sistemul mondial post – Război Rece care trasează liniile de forŃă ale politicii mondiale. Într-o matrice de analiză realistă, în relaŃiile internaŃionale contemporane asistăm la o alterare a clasicei „balance of power”, prin conceptul alăturării (bandwagoning) statelor la o mare putere cu tendinŃe hegemonice (cazul relaŃiei S.U.A. şi Ńările est-europene după 11 septembrie 2001). Inegalitatea de putere şi divizibilitatea puterii mondiale sunt factori care întreŃin „descurajarea” extinsă a altor câmpuri de putere (periferia şi semiperiferia) de către centrele de putere (occidentale sau „nordice”) de referinŃă pentru profilul strategic al relaŃiilor internaŃionale.

De asemenea, intrarea „Periferiei” în mediul de securitate şi interes al „Centrului”, conduc la atitudinea marilor puteri şi sancŃiunile acestora pentru „statele infractoare”, „statele eşuate” sau regimurile autoritare şi dictatoriale, asistarea „statelor eşuate” (filed states) administrativ. Dinamica centrelor de putere este modelată de „violenŃele structurale” în sistem (Johan Galtung, Hermann Kahn, A. Goldwater), sindromul „păcii reci” dintre (foste) centre de putere

9

rivale, dar şi de vectorii operaŃionali ai clashului: „sferele de influenŃă” renovate, protectorate sau câmpuri tradiŃionale de influenŃă regională („imperiul informal” german în Europa de Est, „Mitteleuropa” reinventată, noua „sferă de coprosperitate” niponă). Creşterea de putere a transnaŃionalismului şi eroziunea centrelor de putere clasice (statele) au marcat cristalizarea „regimurilor globalitare” (Ignacio Ramonet) ca noi centre de putere.

IntegraŃionismul este un factor coagulant pentru structurarea unor noi centre de putere, cazul Uniunii Europene ca factor de echilibru, fiind des amintit în analizele de profil. La mecanismul de aderare pe lângă cei zece (Cehia, Slovacia, Polonia, România, Bulgaria, Slovenia şi statele baltice), summitul de la Salonic, din iunie 2003, adaugă şi invitarea statelor vest-balcanice: CroaŃia, Serbia-Muntenegru, Bosnia-HerŃegovina, Albania, Macedonia). Studiile anglo – saxone (Z. Brzezinski, Eduard Charles Kupchan, Robert Gilpin, Barry Buzan, John Lewis Gaddis, Edward Luttwak) dar şi latine (Carlo Jean, Yves Lacoste) au cuprins o apreciere geopolitică şi geoeconomică asupra calităŃii şi statutului centrelor de putere. În cadrul acestei abordări avem unitatea jucătorilor geostrategici globali care au capacitatea „telurică”, pragmatism şi „voinŃa naŃională” de a-şi exercita puterea sau influenŃa dincolo de propriile teritorii în vederea schimbării actualei configuraŃii geopolitice. Datorită unor raŃiuni – creşterea de putere, rezultanta ideologică, mesianismul religios, dinamismul economic, experienŃa culturală – unele state caută să obŃină dominaŃia regională sau o mai bună poziŃie mondială.

Pe registrul actualei configuraŃii mondiale, de putere există, după părerea noastră, jucători geostrastegici importanŃi: S.U.A., FranŃa, Germania, FederaŃia Rusă, China, India, Marea Britanie, Japonia. Ucraina, Coreea de Sud, Nigeria, Mexicul, Turcia, Iranul şi Indonezia sunt pivoŃi geopolitici („statele pivotale” după expresia lui Paul Kennedy) de o importanŃă vitală pentru dinamica strategică mondială. Lumea arabă este prezentă în sistemul pivoŃilor geostrategici cu Egiptul, ca lider al zonei Maghreb-Mashrek şi „copil teribil” al regiunii prin relaŃia strânsă cu axa Washington-Londra şi Arabia Saudită, conducătoarea blocului arab din Golf, şi până nu demult, aliatul de bază al S.U.A. pe arealul respectiv. PivoŃii geopolitici (sau „statele pivotale”) sunt state a căror importanŃă derivă nu din puterea sau motivaŃiile lor politice, ci din aşezarea lor şi din consecinŃele acestei topografii pentru comportamentul jucătorilor geostrategici.

Modelele prospective de structurare a puterii în sistemul internaŃional se pot articula prin dualităŃi hegemonice / bigemonii, scheme (uni) multipolare, bipolare, tripolare, pentapolare, apărute pe cultura strategică a marilor puteri şi fatalismul sau „abandonul strategic” al statelor mici, de către marii actori ai raporturilor mondiale.

Gândirea strategică şi modelele de conduită externă ale centrelor majore de putere din secolul XXI, se pot derula pe modelul „directoratului planetar” şi un statu-quo între marile puteri (deşi, unele dintre acestea au un potenŃial revizionist), aducând aminte de „ concertul de putere” din secolul al XIX-lea.

Într-o geometrie a sistemului internaŃional consemnăm vectorii triplei triade mondiale: euroatlantic: S.U.A.-Marea Britanie, Rusia, Germania, FranŃa, transoriental: S.U.A., Israel, Islamul,(actorii arabi sunniŃi majori, Iranul şiit, Pakistanul, Indonezia) panpacific: S.U.A., China, Japonia. Triunghiul economico – tehnologic (S.U.A.,U.E., Japonia) şi triunghiul militar (S.U.A., China, Rusia) determină, de asemenea criteriile de supremaŃie în raporturile internaŃionale contemporane.

În contextul de putere al relaŃiilor intraeuropene, pe palierul răsăritean al acestora, Germania încearcă să resurecŃioneze ascendenŃa sa politică şi geoeconomică, derivată din mitul Mitteleuropei (formulă de bloc economic sub comandă germană, avansată de pastorul protestant Friederich Naumann în 1915).

10

Astfel, Berlinul şi-a construit, în anii ‘90, prin mijloace pacifice un spaŃiu economic (Wirtschaftsraum) în Europa de Est datorită complementarităŃii cu economiile zonei, reglajului german al comerŃului exterior al actorilor răsăriteni, investiŃiilor, prezenŃei firmelor şi fluxurilor de capital în Ostlander.

În termenii geopoliticii clasice bazate pe preeminenŃe şi influenŃe de putere, Germania are iniŃiativă hegemonică în spaŃiul circumscris geoeconomic Dunării (politologii germani Karl Kaiser, Hans Guessmuth, dar şi analiştii anglo-saxoni George Treverton, Timothy Garton-Ash, Roger D. Asmus, Simon Duke semnalează sintagmele de „Donauraum”, „Donaustrasse”, spaŃiu dunărean şi stradă dunăreană).

Autonomizarea puterii europene şi cristalizarea identităŃii de politică externă şi securitate comună s-a făcut şi prin cooperarea trilateralei („eurotrio”-Werner Weidenfeld, cel mai cunoscut teoretician german al integrării prin procesul Maastricht) Berlin-Paris-Varşovia, creată în anii 1994-1995 şi cunoscută în practica politico-diplomatică, ca „triunghiul de la Weimar”.

Construirea matricei politice şi complexului de securitate sub egidă germană este o realitate factuală şi paseistă bazată pe experienŃă culturală comună, legată de tradiŃia „Europei Centrale”, ca spaŃiu de civilizaŃie organic, conservator, analizat de istorici şi politologi cunoscuŃi (Karl Schlogel, Erhard Busek, Jochen Loser, Andreas Hillgruber pledează pentru „regăsirea Europei Centrale <germanocentrice> pierdute”).

Un alt criteriu metodologic în analiza centrelor de putere îl constituie polarizarea, astăzi se vorbeşte de un bloc american susŃinut de Germania şi FranŃa (prin administraŃiile Merkel şi Sarkozy) cu implicarea Japoniei, Israelului, Turciei, pakistanului, Arabiei Saudite care să blocheze revenirea Rusiei ca forŃă mondială în asociere cu Iran, India sau China.

Sintetizarea evaluării centrelor de putere majore de pe mapamond poate fi prezentată prin următoarea derulare a politicilor de putere şi securitate:

- S.U.A., problema declinului relativ, perspectivele izolaŃioniste şi tentaŃiile unihegemonice. Profilul de superputere „singuratică” ]n contextul monopolarismului timpuriu, teoria echilibrului „restabilit” şi ordinea politică „liberală” mondială; tema războiului just, preventiv.

- FederaŃia Rusă – între „near abroad” şi o neohegemonie în fostul spaŃiu unional (Tadjikistan, Transnistria etc). ImplicaŃiile în „marele joc strategic” în Asia Centrală şi Asia de Sud-Est. Axa chino-sovietică şi dimensiunile sale (1997 şi 2001). Raporturile speciale cu FranŃa şi Germania. Parteneriatul antiterorist cu S.U.A. Centre asiatice modelatoare

- Japonia; între bigemonia exercitată împreună cu S.U.A. în Asia de Sud-Est şi o gândire diplomatică proactivă în spaŃiul de referinŃă; resurecŃia „Marii Sfere de Coprosperitate”. - China; dimensiuni regionaliste şi mondialiste în politica Beijingului; câmpuri de alianŃă ale

Chinei ca centru de polarizare asiatică; „noua ordine” în percepŃiile chineze de politică externă şi de securitate; raporturile speciale sino-americane, diaspora chineză ca factor de putere, „dezideologizarea” regimului chinez; doctrina „apărării în larg”.

- Uniunea Europeană – un nou centru de putere al sistemului internaŃional – marile state ale U.E.: FranŃa – „force de frappe” şi un nou ciclu de putere (retoric afirmat „mondial”); Germania – Mittellage, de la Ostpolitik la Weltpolitik; Marea Britanie – „splendida izolare” în U.E. şi „prelungirea europeană” a puterii americane.

- Sistemul O.N.U., reformarea echilibrului de putere în sttructura Consiliului de Securitate, poziŃia „giganŃilor demografici”: Brazilia (strategia geopolitică americană a celui mai mare actor catolic), Mexic (asumarea unui regionalism activ în spaŃiul american).

- Nigeria (polul de putere major al Africii Negre şi tendinŃele de islamizare); Indonezia, centru de putere islamist şi pol economic în creştere al Asiei de Sud-Est; India, „scurgerea” de putere a subcontinentului şi ascendenŃa nucleară.

11

- Creşterea inegalităŃii de putere Nord-Sud ( spaŃiul nordic reliefat de centrele geoeconomice mondiale: S.U.A.,Canada, marile puteri din U.E.).

- Centrele de putere secundare (medii) cu „interese limitate”: statele islamice – Arabia Saudită, Iran, Sudan, Pakistan.

Posibile ameninŃări în zona „Centrului”.Puseele integriste şi fundamentaliste. - Conflictul intern între „vesternizare” şi dictaturile, autoritarismele latino-americane

(„America nuestra”) sau autocraŃiile şi militarismele africane. „Noua ordine mondială” este un model ordonator-la nivel retoric şi opŃiune politică-pentru relaŃiile de putere internaŃionale contemporane.

Elementele acestei paradigme sunt următoarele: resurecŃia neowilsonismului ca moralitate în politica internaŃională, erodarea conceptelor de suveranitate naŃională, egalitate suverană a statelor, legitimarea intervenŃionismului militar, atomizarea socială internaŃională (coordonate analizate de Pat Robertson, Richard Gardner, Henry Brandon şi Robert Tucker). Retorica abstractă a „noii ordini mondiale” s-a menŃinut de la George Bush senior la Bill Clinton (vezi războaiele din Golf şi Kosovo), consemnându-se şi a treia încercare a S.U.A. de a construi o nouă ordine mondială prin aplicarea valorilor ei interne la situaŃia globală şi tendinŃa de a fundamenta sistemul internaŃional pornind de la imaginea Americii (G. John Ikenberry). Epoca unipolară post – Război Rece prezintă S.U.A. ca actor preponderent în jocul mondial, dar abilitatea şi capacitatea Washingtonului de modelare a sistemului internaŃional a avut inconstanŃe şi sincope. Pe un alt teatru strategic, Europa (U.E.) poate deveni un puternic „centru global” prin crearea unui sistem monetar propriu, comunitate de apărare, naşterea unei culturi strategice europene şi un management eficient în raporturile cu foştii actori sovietici (FederaŃia Rusă şi Ucraina), lumea arabă şi puterile Asiei de Sud-Est.

De asemenea, s-au accentuat unele necunoscute ale competiŃiei pentru supremaŃie mondială, procesului de desemnare a centrelor de putere şi configuraŃia (neo) periferiei. Liniile strategice şi de securitate ale „noii ordini mondiale” se plasează pe coordonatele reale ale sistemului internaŃional actual: acomodarea controlului politico-militar american cu fundamentarea comunităŃii de apărare Est-Vest (dificultatea construirii autonomiei strategice europene pe rezultanta fostei W.E.U.-Uniunea Europei Occidentale), controlul armamentelor, materializarea sistemului de apărare antirachetă şi a capacităŃilor de apărare N.A.T.O.(„Doctrina Rumsfeld” într-o expresie jurnalistică), gestiunea reactivă a conflictelor, noua gândire diplomatică, influenŃarea relaŃiilor internaŃionale de către dinamica economiei globale. Şcolile de gândire şi abordările conceptuale referitoare la „noua ordine mondială” sunt articulate pe o schemă dialectică şi metaforică construită pe următoarele premise: sfârşitul Războiului Rece şi începutul „noii ordini mondiale” (G. Bush), supremaŃia militară a S.U.A. pe termen scurt şi stoparea declinului relativ al economiei americane, „sfârşitul geografiei” datorită globalizării economiei şi înfrângerii spaŃiului (Richard O’Brien ), „sfârşitul istoriei” prin stabilizarea politicii mondiale în urma „ordinii liberale” şi a revoluŃiei informatice (Francis Fukuyama). Într-o „ideologizare” a perspectivelor despre „noua ordine mondială”, dinspre dreapta avem menŃinerea supremaŃiei „pax americana” pivot al acestei ordini renovate, centrul postulează creşterea competivităŃii interstatale, iar stânga pledează pentru întărirea multilateralismului instituŃional în afacerile internaŃionale (taxonomia lui Kenneth A. Oye).

12

Câteva consideraŃii asupra mediului internaŃional de putere după 11 septembrie 2001şi al doilea război din Golf(2003).

Criza relaŃiilor internaŃionale generată de evenimentele teroriste de la 11 septembrie 2001 , a modificat şi testat sever zonele de analiză paradigmatică a securităŃii internaŃionale şi nivele mondiale de putere.

Prima construcŃie ideatică posibil pliabilă pe fenomenul apărut în mediul strategic după căderea turnurilor de la W.T.C. şi atacul asupra Pentagonului , se referă la teoria lui Samuel Huntington asupra ciocnirii între civilizaŃii, a căror bornă conflictuală este religia. Dar în termenii realităŃii strategice a distribuŃiei puterii, reacŃia de la 11 septembrie trebuie privită, după părerea noastră, în primul rând ca o contestare violentă a mondialismului Washingtonului în afacerile internaŃionale. Câmpurile de forŃe care fracturează sistemul internaŃional se structurează pe coordonatele confruntării dintre „rogue states” / “states of concern”: Libia (în pofida unei recuperări de imagine în faŃa U.E. şi spre exemplu, a Italiei, FranŃei, Marii Britanii), Sudan, Irak (până în 2003), Iran, Coreea de Nord (denumite „axa răului” de către preşedintele G. W. Bush), substate (analiştii occidentali plasează în sfera acestui concept organizaŃiile teroriste regionale sau „mondializate”) sau factorul islamic radical perturbator (noneuropean geopolitic şi fără un centru de putere suzeran şi acceptat ) şi democraŃiile occidentale liberale, din rândul cărora se detaşează S.U.A. şi Marea Britanie. Paradigma războiului dintre civilizaŃii definite religios nu acoperă modelul „ciocnirii” numai între actorii statali care sintetizează în politica lor identităŃi cultural-religioase , modelul se extinde şi asupra nonstatalităŃii ( reŃelelor teroriste islamiste) sau statalităŃii minimale (la rigoare, terorismul internaŃional, transislamist este conex cu un fenomen statal prin adoptarea în construcŃia politico-juridică internă a legii islamice fundamentale sharia’h – vezi Afganistan, Nigeria, Sudan, Iran, Arabia Saudită). „Frontierele însângerate” ale Islamului(islamismelor) s-au întins spre „republica christiana” a Lumii Noi – S.U.A., deşi puterea islamistă este fragmentată, iar opŃiunile de tip Bin – Laden încarnează critica violentă a rangului inferior în sistemul internaŃional de state. Pe de altă parte, fenomenul de coagulare a unei coaliŃii internaŃionale antiteroriste şi antifundamentaliste are încă o finalitate incertă şi un relativism practic aplicat sistemelor de alianŃă (sau mai nou coaliŃiilor, ca fenomene de concertare politico-militară) sau concertărilor strategice clasice din era „echilibrului de putere”. În acest context, se plasează dorinŃa politică a unor actori de referinŃă ai arhitecturii de putere mondiale ca Germania de retragere strategică din dipozitivul ISAF al NATO desfăşurat în Afghanistan, misiunea militară care se confruntă cu revenirea puternică a talibanilor în zona Kandahar (2008). Cel mai bun exemplu este recentul dialog la vârf arabo-britanic, când preşedintele sirian, Bashar Al-Assad a comparat activitatea grupărilor: Jihadul islamic, Hezbolahul proiranian, Hamas care sunt pe teritoriul Damascului cu activitatea RezistenŃei franceze şi a „FranŃei libere” conduse de generalul de Gaulle. În august 2001, Liga Arabă a denunŃat Israelul ca „stat terorist”, iar la inspiraŃia malaezo-indoneziană, OrganizaŃia ConferinŃei Islamice a susŃinut autodeterminarea palestiniană (noiembrie 2002) şi suveranitatea Irakului (mai 2003) prin crearea unui Consiliu de Guvernare interimar. Astfel, „prăpastia” care separă Occidentul de „lagărul” musulman în ceea ce priveşte definiŃia terorismului s-a adâncit substanŃial.

Mai mult problema relaŃiei contemporane de securitate Occident – Islam a dezvoltat un sindrom al statelor „înrudite”- după teoria lui H.D.S. Greenway – care au reacŃii comune în consonanŃă cu o anumită ideologie politico – religioasă şi un cod comun de valori.Conflictul din Golf (1990-1991) a fost perceput în mediile politice şi analitice islamice ca o agresiune a Occidentului, prin S.U.A. împotriva Islamului.

13

Preşedintele iranian, Ali Akbar Rafsanjani (2001)si Mahmoud Ahmadinejad(2006) au chemat în dese rânduri la „războiul sfânt antioccidental”: „lupta împotriva agresiunii americane, lăcomiei, planurilor şi politicii S.U.A. va fi continuat ca Jihad şi oricine va fi omorât în acest drum va fi considerat un martir”. Mai mult, elita politică teocratică persană şi reŃeaua mollarhă a criticat S.U.A., iar în sfera bipolarismului antagonic mondial (după abordările unor analişti), Islamul şiit sau sunnit au înlocuit U.R.S.S., ca bloc de putere. Pe această linie de apreciere, Immanuel Wallerstein previzionase de la începutul anilor ’90 că „opŃiunea Komeini” poate fi resurecŃionată, iar profesorul norvegian, Johan Galtung, la un seminar organizat la New York, pe 13 octombrie 2001, chema la un dialog activ al Vestului cu Iranul şi retragerea trupelor americane din „Ńara sfântă” a Islamului, Arabia Saudită (pentru mărirea efectului de percepŃie negativă, părintele „teoriei rangurilor” se întreba care ar fi nivelele de imagine şi percepŃie generate de prezenŃa unei armate musulmane la Vatican).

În februarie 2002, factorii politici de la Ryadh cereau o retragere parŃială a trupelor americane din statul saudit, care este încarnarea cea mai pură a arabismului islamist statalizat sub forma sunnită.

Din perspectiva S.U.A. şi a marilor puteri ale U.E., succesul concertărilor împotriva terorismului ar trebui să se bazeze şi pe relaŃia specială cu centrul geopolitic cel mai puternic al lumii islamice – extrem de divizate – Teheranul.

De asemenea, blocul occidental nu a speculat suficient absenŃa unui „Piemont” sau „Prusii” musulmane, raporturile cu jucătorii strategici acceptanŃi ai creşterii influenŃei americane în zona arabo – maghrebiană – Egiptul socialist şi „monarhia petrolului” absolutistă saudită- dovedindu-se oscilante.Nici „state pivotale” ca Marocul sau Iordania nu au fost bine „încapsulate” în politica americană de securitate din zona Golfului şi a Mediteranei. Mai mult, în perioada următoare conflictului irakiano – occidental (postfaŃată de numeroase minicrize în zonă) gruparea unor segmente substanŃiale din elita arabo – islamică şi opiniei publice alături de Saddam Hussein, a determinat unele guverne arabe din coaliŃia antiirakiană iniŃială din 1990-1991 să-şi tempereze poziŃiile oficiale. Printr-o declaraŃie a defunctului suveran haşemit, Hussein (monarh luminat) făcea o remarcă dură comparabilă cu poziŃiile lui Ossama Bin Laden: „războiul din Golf este împotriva tuturor arabilor şi musulmanilor şi nu împotriva Irakului”.Intuind distanŃa tot mai lungă între guvernanŃi-guvernaŃi, tânărul suveran saudit, Abdullah a redus substanŃa de securitate a raporturilor cu S.U.A.în anii 2002-2003, temându-se de scenariul revoltei interne împotriva şahului Iranului, Reza Pahlavi (1979). În consonanŃă cu tensionarea raporturilor Ryadh-Washington, S.U.A. a hotărât dislocarea trupelor sale din Arabia Saudită (staŃionate din 1991) în Qatar.

În consonanŃă cu teoria liniilor de contact ca surse de dezechilibre pentru securitatea internaŃională, Immanuel Wallerstein proiecta – aspect verificabil după 11 septembrie 2001 – căderea sistemului mondial la o distanŃă de 12 – 20 de ani.După criza new – yorkeză, am intrat în era societăŃii postinternaŃionale (James Rosenau), transcendentă westfalismului în relaŃiile internaŃionale contemporane, după „globalizarea economică şi militară” (Z. Baumant) şi „sfârşitul geografiei”(Richard O’Brien). Modelul turbulenŃei şi resurecŃia tezei Centru – Periferie (ale cărei elite nu sunt suficient de occidentalizate) au arătat că aceste „anarhii regionale”- cum sunt lumea islamică, spaŃiul arabic sau Africa Neagră „musulmanizată” în Ciad, Mali, Nigeria, Niger, Camerun – dezvoltă reŃelele teroriste internaŃionale (de tip Al Qaida, sau grupurile „arabilor balcanici”5).

5 Arabii balcanici – grupare a mujahedinilor (luptători pentru libertate”) de origine arabă care au luptat în conflictul din Bosnia (1992-1995), duppă modelul „arabilor afgani” susŃinători ai rebeliunii interne antisovietice (1979-1991).

14

„ViolenŃa structurală” din partea zonelor nonoccidentale a construit nivele de reacŃie a regiunilor decolonizate care contestă „noua ordine mondială” impusă de fostele metropole (o sintagmă încă abstractă, promovată mai mult prin retorică politică de S.U.A.).

ContradicŃiile şi ambiguităŃile lumii internaŃionale, se articulează pe greutatea de a proba empiric şi prin testul de raŃionalitate socială conceptele de democraŃie transnaŃională (R. Falk) societate civilă globală ( (Ronnie Lipschutz), „democraŃie cosmopolitană”(D. Held) supraputere planetară a ultraliberalismului (W. Forrester), legitimarea guvernământului global (Franck). Dintr-o perspectivă analitică, partizanul scenariului „turbulenŃelor”, James N. Rosenau postula „bifurcarea politicii mondiale, în state şi lumi multicentrice” unde raporturile Nord – Sud redevin rigide, iar un „apartheid global” poate fi operabil prin potenŃarea inegalitarismelor economice. De asemenea, regimurile globalitare (extensia lui „world culture”, democraŃiei parlamentare şi economiei de piaŃă) au promovat reacŃii dure în abordările tradiŃionaliste ruse – ipotezele academicianului Lev Gumiulov care doresc o antantă slavofilo – islamică – şi în mediul analitic nipon, profesorul Yto. Mai mult, stabilizarea unor zone incerte de putere, cum ar fi spaŃiul rus, ar putea fi făcută prin spargerea sa geopolitică în „Rusia mamă”, Republica Siberia şi Republica Extremului Orient (în viziunea strategică a lui Zbigniew Brzezinski). Remodelarea ordinii mondiale contemporane post Război Rece devine un proces strategic dinamic, unde actori care au înregistrat o alterare a profilului militar/nuclear spre exemplu FederaŃia Rusă –care încearcăo recuperare a influenŃei pierdute în sistem AnunŃul administraŃiei Putin de a se retrage din sistemul Tratatului de Reducere a ForŃelor ConvenŃionale din Europa (iulie 2007) reprezintă o tendinŃă a Kremlinului de a plia sistemul de securitate pe necesităŃile strategice cu rădăcini în era Războiului Rece „ Ńinerea” cât mai departe a S.U.A. de zona Europei de Est, integrată în spaŃiul „vecinătăŃii apropiate” ( fostul spaŃiu de influenŃă sovietic în arealul comunist european după 1945 şi complexul de state postsovietice, unde Rusia încearcă „trilaterala gazului” cu Turkmenistan, Kazahstan sau conservarea limbii ruse ca „lingua franca” a fostelor republici). Purtători ai mesajului dur euroasiatic, ca expertul militar, general Dimitri Bujinski afirmă, chiar posibilitatea unui conflict militar între Statele Unite şi Rusia în următorii 10 –15 ani ( cu o ipoteză halucinantă a unui atac american în Siberia pentru a-şi asigura aprovizionarea cu resurse). Considerat prin spiritul documentului C.S.C.E. ( Charta pentu o nouă Europă, Paris, 1990) „piatra unghiulară a securităŃii europene”, Tratatul pentru reducerea forŃelor convenŃionale în Europa nu a fost ratificat de statele N.A.TO., deoarece Rusia nu şi-a retras trupele din Transnistria ( cu toate că, Acordul O.S.C.E. de la Istanbul din 1999 prevedea o retragere militară etapizată din acestă regiune). Linia politico-diplomatică rusă şi o bună o parte a mediului academic a acreditat ideea că securitatea europeană este în curs de degradare datorită politicii S.U.A. promotoare ale amplasării scutului antirachetă în Cehia şi Polonia, a dispunerii de trupe americane în România şi Bulgaria. Această poziŃie de putere exprimată de către Kremlinul alb putinian (continuată de administraŃia D. Mevedev) doarece contestă organic deciziile strategice ale Acordului de la Helsinki pentru Securitate europeană (1975) şi ale conferinŃei ordonatoare de sistem, ConferinŃa C.S.C.E. de la Paris, 1990. Contextul structurilor şi centrelor de putere actuale complică funcŃionarea trinomului reconstrucŃie (după violenŃă), reconciliere (între părŃi) şi rezoluŃie (asupra pacificării conflictului).Chiar şi obiectivele noului război împotriva terorismului sunt încă extrem de ambigue din perspectivă strategică şi politică.

Secretarul de Stat al Apărării, Donald Rumsfeld a arătat că „primul război al secolului XXI” este comparabil cu enunŃurile şi obiectivele S.U.A. din timpul secundei conflagraŃii mondiale când s-a deschis al doilea front în Europa (asemenea aserŃiuni a făcut şi şeful

15

diplomaŃiei engleze, Jack Straw). După părerea noastră, perspectiva este eronată, deoarece atunci scopul final era capitularea necondiŃionată a Germaniei şi Japoniei, un obiectiv finit cu termene politico – militare precise stabilite prin conferinŃele interaliate. Editorul de la „Jane ‘s World Armies”, John Galuin sublinia că dincolo de războiul propagandistic, S.U.A. trebuie să Ńină seama de „lecŃiile” conflictului din Vietnam prin identificarea inamicului, derularea războiului şi reconstrucŃia postbelică (aspect sensibil deoarece multietnicismul şi componenta religiosă sunt factori esenŃiali în stabilizarea Afganistanului). Dezbaterea hegemonişti-declinişti a fost reactualizată (2005) prin studiile cunoscutului periodic „Foreign Affairs”, unde Robert W. Tucker critica poziŃiile exprimate de fostul diplomat Robert Kagan, autorul tezei „hegemoniei binevoitoare” mondiale americane. SusŃinând „războiul împotriva terorismului” ca un palier important de stabilizare a sistemului internaŃional împotriva anarhiei violente de tip Al-Qaida, (scriitorul Antoine Saint Exupery preciza: „dacă fac război pentru a obŃine pacea, fundamentez războiul”), reputatul analist american apreciază că al doilea mandat al lui George W. Bush reprezintă o resurecŃie a reaganismului. Fără a avea un discurs oficial bine conturat – ca enunŃurile retorice de politică internaŃională ale lui Harry S. Truman sau Richard Nixon – fundamentându-se pe abordările grupurilor de reflexie (think tanks) conservatoare, doctrina Reagan postula necesitatea şi urgenŃa ca S.U.A. să înlăture prin forŃă militară regimurile politice autoritare, dictatoriale, generatoare de dezechilibre regionale sau chiar stări de criză mondială. Fin cunoscător al realităŃilor Războiului Rece, politologul Robert W. Tucker afirmă că sursa legitimităŃii – într-o explanare wilsoniană, după evaluarea noastră – S.U.A. în perioada contemporană trebuie să se bazeze pe resorturile multilateralismului şi drept internaŃional (un „rule of law” la nivel mondial), demitizându-se legitimitatea continuă derivată din conflictul politico-militar cu U.R.S.S. şi strategia asistenŃială economică şi de securitate pentru Europa Occidentală. În fapt, tendinŃa conservatoare şi neoconservatoare americană a fost de asociere între imperativele morale şi abordarea strategică. Unul din părinŃii şcolii critice neorevizioniste asupra Războiului Rece, John Lewis Gaddis (2005) afirma recent că redesenarea strategiei americane provocate de George W. Bush are un corespondent istoric în relaŃiile rooseveltiene post-Pearl Harbour. Istoricul şi politologul american susŃine că administraŃia Bush a uzat de dreptul de „preemŃiune” (acŃiune militară împotriva unui stat care pregăteşte un atac) în retalierea talibanilor şi prevenŃie (punerea bazelor unui război împotriva unui „stat infractor” perturbator generator de riscuri şi ameninŃări) în raporturile cu regimul S. Hussein. În acelaşi efort de regândire a strategiei americane, dar pentru teatrul geopolitic asiatic, politologul Francis Fukuyama propune ca un nou management instituŃional regional bazat pe strângerea relaŃiilor multilaterale în cadrul A.S.E.A.N. (unde China nu este parte) sau a sistemului Forumului Asia-Pacific (A.P.E.C.), dar şi a unor teme noi în raporturile de securitate bilaterale care asigură substanŃa de securitate a spaŃiului de referinŃă (confruntat cu focarul nuclear nord- coreeean şi resurgenŃa islamismului radical în Indonezia sau Malayezia.. Criticând „foiletoniştii” care încurajau „al treilea război mondial”,o serie de analişti politici (William Kristol, Francis Fukuyama, Donald Kagan, Jeane Kirkpatrick, Michael Joyce) îi cereau preşedintelui George W. Bush, la 20 septembrie 2001, „lovirea terorismului oriunde se află” prin câteva Ńinte tangibile: distrugerea reŃelelor teroriste în Orientul Apropiat, asistenŃa forŃelor antitalibane, crearea unei „zone de siguranŃă” în Irak, lovirea Hezbollahului sponsorizat de unele state ca Iran sau Siria, întreŃinerea rolului activ al AutorităŃii Palestiniene, creşterea bugetului american al apărării împotriva terorismului.

16

Eşecul extensiei democraŃiei „cosmopolitane”în sistemul internaŃional, cu precădere în „zona terŃiară” a acestuia – unde plasăm lumea arabă conservatoare şi polul islamic – a dus la „noi războaie”, printre care enumerăm recentele conflicte totale, ca procesele genocidale sau războiul antiterorist (ceea ce provoacă mutaŃii structurale, tematice în sociologia războiului). Raporturile de război dintre S.U.A. şi inamicul non-nuclear reprezentat de regimul taliban nu au consemnat ralierea zonei de putere arabe la componenta antiteroristă internaŃională (construită de axa Londra – Washington), deoarece părŃi din sistemul juridic islamic sunt codificate de state arabe „luminate”: Egiptul, Arabia Saudită, Iordania (după analizele politologului arab Antoine Basbous). Profesorul german Tibi Bassam propunea ca soluŃie pentru pacificarea şi prosperitatea spaŃiului arab, o integrare după modelul Uniunii Europene. Desigur iluminismul politic al acestor actori în anii ’90, din unghiul nostru de analiză, este tradus prin relaŃia bună cu Occidentul, deoarece regimul societal este conservator bazându-se pe şcolile sunnite de drept islamic, cu excepŃia poate a laicităŃii baas-nasseriste egiptene (continuate de A. Sadat şi H. Moubarak). Războiul la nivelul imaginarului între islamismul radical, terorist de tip Al – Qaida (extinsă în 46 de Ńări) şi matricea occidentală este suficient de vizibil. Rapoartele C.I.A. arătau că „Ńinutul” şi comunitatea imaginate de bin Laden – Jihadistan – avea legături cu toate reŃelele teroriste din lumea islamică ; 500 de terorişti arabi erau stabiliŃi la Kandahar, centrul spiritual al Afganistanului, şi utilizau echipament modern şi Internet, achiziŃia acestora fiind fundamentată pe puterea economică a terorismului transislamist (acesta utiliza veniturile din comerŃul afgan care înregistra un volum de 72% din producŃia ilicită mondială de opiu) şi se reflectă în resurecŃia violentă a conflictelor identitare. După părerea noastră, sintagma conceptuală de „competiŃia culturilor”, generează două elemente care potenŃează rolul Islamului. Pe de o parte, cultura islamică are un „expansionism” în adâncime (care captivează „tigri” precum federaŃia malaeză sau coloşi demografici, ca Indonezia;există proiectul geopolitic al unui califat al Asiei de Sud-Est, format din Filipine, Indonezia şi Malayesia) mai fertil decât oricare altă axă cultural – religioasă, iar din perspectivă demografică, lumea islamică va avea grupa de vârstă mult mai tânără decât America, Europa şi Rusia. Iar scurgerile de putere ale Islamului, mentalitatea colectivă reactivă dincolo de schisma sunniŃi-şiiŃi, „sistemul tribal” polarizează această lume de la doctrina „războiului sfânt” („Micul Jihad”) la „bomba islamică”, adică posibilitatea de a influenŃa prin forŃă şi agresiune armată constelaŃia de putere a mediului internaŃional contemporan. Dintr-o perspectivă sociopolitică a raporturilor de putere de pe arena internaŃională, religia este un ghid moral şi o identitate de grup, fiind un potenŃial detractor sau contributor la securitatea globală. Politica la intersecŃia cu religia exprimă raporturi de putere foarte bine precizate, lupta dintre „bine” şi „rău” (tema fundamentală a oricărei religii) fiind extrapolată la nivel conflictual prin antagonismul „noi şi ei”(tabloul materializat de ultimele discursuri ale lui Bush şi Bin Laden). Activismul religiopolitic a creat adevărate grupuri de presiune radicale (dar nonteroriste) la scară regională şi continentală, liderii acestor structuri vizând şi scopuri politice, de putere foarte exact delimitate.

Obiectivele de putere modelate de cucerirea puterii politice în interior şi depăşirea rangului de putere marginal în sistemul internaŃional sunt susŃinute de partide politice, mişcări, grupuri revoluŃionare sau mai nou teroriste – asupra cărora S.U.A. încearcă strategia antiinsurgenŃei susŃinute de Proiectul Camelot în anii ’60 – fundamentate pe baze transnaŃionale.

Astfel, putem vorbi pe aceste nivele de grupuri de presiune reprezentate de lobby-uri musulmane (de exemplu, Centrul Musulman din Manchester) şi instituŃii internaŃionale prin crearea unei Uniuni Interparlamentare Musulmane. PoziŃia politică a actorilor islamici sau a substatelor s-a dorit descrisă în termenii de „exploatare”, cultură a violenŃei, agresare. Chiar

17

gândirea strategică care animă aceste structuri se circumscrie recursului la forŃă armată – vezi comportamentul Iranului, Irakului, Libiei şi reŃelele teroriste panmusulmane. Mai mult, liderul şcolii neomarxiste, Immanuel Wallerstein remarca două surse de instabilitate pentru sistemul mondial contemporan: a) opŃiunea iraniană Komeini, prin punerea deplină de acord a statelor periferice (statele islamice); b)opŃiunea Saddam Hussein împotriva Nordului în domeniul militar. După declanşarea războiului antiterorist, activizarea mişcărilor radicale pe zona de contact islam – creştinism a condus la decizia N.A.T.O. de a amplifica măsurile de securitate pe flancul sudic, cu accent deosebit pe iniŃierea unui parteneriat cu cinci state din „arcul islamic” maghrebo – nord – african (Egipt, Maroc, Mauritania, Tunisia). PenetraŃia civilizaŃiei occidentale şi a setului de religii aferente (catolicism, protestantism, neoprotestantism) generează o reacŃie identitară de natură etnică şi religioasă în lumea nonoccidentală - spre exemplu „asiatizarea Asiei”, „reislamizarea Orientului Mijlociu”. Din punct de vedere al sociologiei relaŃiilor internaŃionale, apare un sistem de „culturi reacŃionare” trezite de penetraŃia „limesului” frontierei occidental la care se adaugă „distribuŃia inegală a puterii” în arhitectura mondială. Chiar dacă lumea islamică traversează o creştere relativă de putere, dificultatea identificării unei linii politice unitare în sânul Islamului îşi are originea în cele două orientări politico – juridice: cea sunnită (tradiŃionalistă „statalistă” şi ereditar califală, wahabbistă, fundamentată pe sharia’h) şi cea şiită (revoluŃionară, mistică, radicală, teocratică). Prima de tendinŃă moderată şi conciliantă îşi are centrul în Arabia Saudită, a doua, predispusă la violenŃă, în Iran, spre exemplu. ŞiiŃii persani şi cei arabi (concentraŃi în Liban, Irak, Siria) îi acuză pe adepŃii „sunnei” că ar fi în serviciul Occidentului şi „complotului mondial” împotriva preceptelor morale, religioase, politice ale Coranului. „RevoluŃia islamică”, ca „revoluŃie mondială” a fost discutată la reuniunea „ConferinŃei Populare Arabe şi Islamice” – decembrie 1993, la Khartoum. În 1994 s-a creat „Uniunea Mondială a Islamului”, care a criticat pericolele noii „ordini internaŃionale” pentru Islam şi centrele sale de putere ca Teheran sau Khartoum. În contextul incapacităŃii Islamului politic de a se coagula unitar, binomul anglo – saxon urmăreşte erodarea terorismului transislamist, un nou „totalitarism” în relaŃiile internaŃionale (după evaluările unor politologi). Captarea sprijinului tadjik şi uzbek în evitarea disputelor intrafgane, ideea creării unei „seculare” Republici a Pakistanului de Nord sunt factori ai cooperării cu unii poli islamici, decidenŃii occidentali încercând să prevină o criză nucleară la Islamabad prin accederea fundamentaliştilor la armele nucleare. Dar insurgenŃele islamiste din valea Fergana (Uzbekistan) sau fenomenul femeilor kamikaze cecene ne arată potenŃialul reacŃionar al islamismului radical din fosta Uniune Sovietică. Sentimentul insecurităŃii Occidentului prin colapsul extensiei capitalismului liberal în lume consemna multipolarizarea „societăŃilor matrice”, proces care dezvoltă o anumită linie de civilizaŃie şi politică de putere. „Ieşirile din front” ale unor actori nonoccidentali se sesizează şi imediat după 11 septembrie 2001 (vezi cazul Iordaniei sau evaluările critice ale fostului ministru indian al Apărării, George Fernandes). PriorităŃile clasice asupra securităŃii s-au schimbat după 11 septembrie 2001, conceptele de risc, ameninŃare, pericol au primit noi valenŃe. S-a mărit pragul de vulnerabilitate al actorilor, deoarece sfera securităŃii naŃionale se extinde la toate nivelele societale. În fapt, după 11 septembrie 2001,

18

s-a demonstrat aserŃiunea lui Walter Lipmann că, o naŃiune trebuie să-şi menŃină interesele şi valorile chiar prin război. Dimensiunile securităŃii internaŃionale post W.T.C. ( World Trade Center) consemnează replierea relaŃiilor dintre centre de putere majore (cazul raporturilor Moscova – Washington), defectarea şi fragmentarea mecanismului de securitate colectivă, limitarea recursului la dreptul internaŃional, apariŃia modelului de securitate al „autoapărării nelimitate” bazat pe o solidaritate multiplicată a statelor. Integrarea politică internaŃională şi materializarea sintagmei „pace prin putere” intră în coliziune cu sindromul „distrugerii asigurate” preconizate de terorismul internaŃional. Intrarea în ciclul unei dezordini nucleare prin transferul haotic de armamente (din fosta U.R.S.S., China), emergenŃa unui factor nuclear panislamic, agresivitatea unor actori atomici minori (R.P.D. Coreeană prin producŃiile reactoarelor de la Yongbyon şi Kumchangri şi autoproclamarea sa ca putere nucleară) sunt noi coordonate ale raporturilor strategice. Căderea regimului taliban şi sfârşitul emiratului islamic al Afganistanului, colapsul regimului autocratic al lui Saddam Hussein (care se decuplase în mare măsură de la ideologia socialistă panarabă transcendentă confesional, postulată de un mentor politic al mişcării Baa’s, iordanianul de origine greco-ortodoxă, Michel Aflaq) au arătat dorinŃa şi capacitatea S.U.A. de a identifica şi elimina sursele reificate ale terorismului islamist panarab, deşi probele documentare ale relaŃiei Al-Qaida-Baghdad sunt încă firave, până la investigarea integrală a arhivei poliŃiei politice irakiene, Muhabarat. Dar multiplicarea violenŃelor islamiste radicale în Bali, Filipine, Arabia Saudită, - cele mai grele lovituri pentru interesele americane după criza septembristă, Maroc Cecenia-deturnări ale teologiei politice originare bazate pe Coran şi codexurile musulmane care îndemnau la toleranŃă, solidaritate socială, umană şi cumpărarea păcii de către „necredincioşi”- cu rădăcini intelectuale şi de practică teroristă încă din anii’80-’90, ne arată o faŃetă a modelului neomedievalist al raporturilor internaŃionale actuale, când vasalii musulmani nu mai acceptă suzeranitatea politică a noii Rome „cruciate” (liderul american, G. Bush regreta folosirea sintagmei de „cruciadă” în confruntarea cu Al Qaida). ResurgenŃa neomedievalismului este dimensionată, după părerea noastră, şi de reacŃii barbare care aparŃin lumii premoderne, cum este actul decapitării cetăŃenilor din state care administrează sau sunt implicate economic în Irak (FranŃa, Italia, S.U.A., Japonia, Turcia, Bulgaria). Efectele acestui tip de ameninŃare intreprinsă de lideri bine camuflaŃi, ca Al Zarqawi, sunt uneori majore generând retragerea militară a unor state, cum a fost cazul Filipinelor. Epicentrul terorismului se află în Asia – din Transcaucazul terifiat de criza ostaticilor de la Beslan (Osetia de Nord, septembrie 2004) la fundamentalismele din interiorul celui mai mare stat islamic de pe mapamond (Indonezia) – ceea ce determină o mişcare a factorului militar american, cu bazele deŃinute, dinspre Europa de Vest spre Afganistan, Uzbekistan şi zona Pacificului. Această dinamică de putere americană „înconjoară” China (Robert Kaplan), Beijingul extinzându-se din Micronezia până la Cornul Africii, din perspectiva implicării economice. Sintagma de „cruciat” şi nu de „creştin” în retorica lui Bin Laden, ar arăta o posibilă menajare a relaŃiilor cu o parte a lumii creştine ce nu se interferează istoric violent cu problemele arabismului şi Islamului, după cum au făcut-o Bauduin de Flandra, Imperiul latin de Răsărit şi liderii cruciadelor. Din unghiul de analiză al alianŃelor clasicizate de Războiul Rece, cum ar fi pactul nord-atlantic, această structură de apărare colectivă şi-a repliat obiectivele politice şi strategice şi raza de acŃiune după principiul intervenŃiei „out of area”, în afara spaŃiului de securitate al statelor care au semnat Tratatul de la Washington(1949), referinŃa juridică şi operativ-militară a N.A.T.O.

19

Reconfigurările conceptuale aduse chiar în timpul intervenŃiei N.A.T.O. din Iugoslavia (1999) prin summit-ul aniversar de la Washington – au impus ca în era post-Praga (2003), prin intrarea în sistemul de apărare euroatlantic a aliaŃilor balcano-baltici(doar Slovacia aparŃine axei centro-europene fundamentate la Vişegrad, în 1993), alianŃa nord-atlantică să aibă un rol în stoparea resurecŃiei fundamentalismului islamic în Asia Centrală (Uzbekistan şi Tadjikistan în special, după părerea lui Nicholas Burns, ambasadorul american la organizaŃie) sau în euroatlantizarea „sentinelei slave” Ucraina – idee afirmată de Zbigniew Brzezinski în conferinŃa de la S.N.S.P.A. (mai 2003), sau a noii Iugoslavii post-Miloşevici. După consfătuirea de la Madrid (2004), şi menajarea antagonismelor euro-americane, N.A.T.O poate avea acum capete de pod strategice prin proiecŃia „mondializată” a forŃelor sale ca vectori de „stabilizare” regională în Afganistanul posttaliban sau Irakul debaasificat şi vechea implicare de menŃinere a păcii în Balcani (IniŃiativa Sud-Est Europeană a NATO). Divizarea Occidentului cu ocazia crizei irakiene are impact asupra N.A.T.O. - prin poziŃiile pacifice ale FranŃei şi Germaniei - şi O.N.U., iar puterea militară americană nu este suplinită de legitimitatea acŃiunii politico-diplomatice a S.U.A.(Z. Brzezinski, John C. Ikenberry). Linia strategică a N.A.T.O. este modelată de tezele lui Donald Rumsfeld care a cerut o flexibilizare a desfăşurării militare care să înlocuiască anacronicul sistem de baze specific Războiului Rece, cu o concentrare armată pe spaŃiul german. Această diluare relativă a unităŃii blocului occidental are loc în contextul discuŃiilor unor probleme majore de reaşezare politico-teritorială a Orientului Mijlociu – chestiunea palestiniană şi recenta „foaie de parcurs” fiind aici teme regionale majore – şi a Irakului postbelic (sub forma unei ConferinŃe ordonatoare, precum în cazul Afganistanului, la Berlin, în noiembrie 2002). Teroarea în sistem este întreŃinută de coaliŃii teroriste guvernate de solvenŃii ordinii mondiale, de tip Al-Qaida, care au legături exacte cu organizaŃii islamice locale (cum ar fi, structura marocană Salafiyah Jihadiyah) care generează puncte fierbinŃi astăzi pe glob: Arabia Saudită, Liban, Siria, Kenya, Uganda, Etiopia, Tanzania, Somalia, Djibouti, Eritreea, Irak. Baza ideologică a terorismului actual de tip Al Qaida cuprinde dincolo de caracterul internaŃionalist al luptei sale (deşi acum, structura este distribuită pe patru-cinci centre regionale) şi o componentă de islamism nuclear cu potenŃial anarhic,prin materialele radioactive cumpărate din fosta U.R.S.S. şi Pakistan. Mai mult, 11 septembrie 2001 a însemnat şi colapsul sistemului de intelligence american, prin ineficacitatea C.I.A. şi F.B.I. de a „infiltra” Al Qaida (vezi cea mai bună monografie pentru istoria şi actualitatea organizaŃiei, Rohan Gunaratna, Inside Al-Qaida, 2002 şi Raportul Comisiei reunite a Congresului şi Senatului privind Evenimentele din 11 septembrie). Al Qaida exercită un leadership asupra mişcării teroriste islamiste radicale, ca un nucleu real de putere (recruŃi din 74 de Ńări) cu preeminenŃă asupra Grupului Islamic şi Jihadului Egiptean, Abu Sayaf (Filipine) şi grupărilor indoneziene. S-a ajuns la un nivel de empatie crescut, astfel că, această „InternaŃională” a terorii ar fi putut lovi Pearl Harbour, unde sunt staŃionate 18 submarine nucleare ale S.U.A. Dezvoltările terorii Al-Qaidei cuprind agenŃi toxici ca cianuri, gaze neurotoxice – sarin şi VX) sau „bombe murdare” cu substanŃe radioactive încorporate. Terorismul panislamist a generat şi reacŃii de integrare, spre exemplu colaborarea ministerelor de interne din FranŃa, Germania, Italia şi Spania împotriva exportului de fundamentalism (ConferinŃa de la Roma, mai 2003). În acelaşi sens, fostul şef al Comisiei Europene, Romano Prodi sublinia necesitatea unei linii active a U.E. în spaŃii islamice ca Iran, Irak, dar şi în Turcia, eterna debutantă în cursa pentru Bruxelles. Strategia activă a U.E. s-a reliefat şi în potenŃiala prezenŃă a contingentelor europene sub mandat O.S.C.E. în Transnistria. „Sfârşitul relaŃiilor internaŃionale” clasice a schimbat şi paradigma conflictului, deoarece baza terorismului a devenit una de „masă”, comparativă cu anarhismul de tip „Brigăzile Roşii” din anii ’60-’80, multiplicându-se şi statele sponsori: Irak, Sudan, Libia, Iran , Cuba.

20

Declasicizarea raporturilor internaŃionale este pusă în lumină de absenŃa unei balanŃe westfaliene(1648), vieneze(1815) sau versailleze (1919-1920) care marcaseră o arhitectură mondială cu centre politice ale lumii cu putere congruentă; multipolaritatea după cele două crize persice şi 11 septembrie 2001 fiind o „lume strategică pierdută”. În continuarea acestei idei, unele state „bătrâne”, ca FranŃa îşi însuşesc teme generate de lumea decolonizată – lupta împotriva S.I.D.A. – o tentaŃie „titoistă” de esenŃă „nealiniată”, care ar vrea să contrabalanseze unihegemonia S.U.A., sau determinările absolute ale axei anglo-saxone în politica mondială (pentru perioada celui de-al doilea mandat al lui J. Chirac). Mai mult, sistemul global s-a defectat în unele din articulaŃiile sale instituŃionale: forumul siguranŃei colective a consemnat o divizare în Consiliul de Securitate pe chestiunea intervenŃiei împotriva Bagdadului baass, sfârşitul diplomaŃiei concertate de tip O.N.U./Liga NaŃiunilor, revendicată de un palier instituŃional „aristocratic” cum ar fi G.8 care a abordat consensual dosarele irakian şi iranian, în desfăşurarea ConferinŃei de la Evian (iunie 2003), iar U.E. nu poate cristaliza autonomia strategică în pofida apariŃiei ForŃei de ReacŃie Rapidă, concept reiterat la „minisummit-ul apărării” în anii 2003, cu lideri de opinie FranŃa, Germania, Belgia şi Luxemburg.

În aprilie 2003, la Bruxelles a avut loc un minisummit al apărării care a reunit FranŃa, Belgia, Germania, Luxemburg ,Marea Britanie, unde statele participante au discutat într-o manieră exploratorie problema unei armate europene şi a unui Stat Major continental, în contextul materializării C.F.S.P. (politica externă şi de securitate comună, art. J5, Titlul V, Tratatul de la Maastricht). Mai mult, pe linia concertărilor europene , în ultima vreme , FranŃa şi Germania au deschis o ambasadă comună la Ulan Bator, iar la reuniunile la nivel înalt s-a stabilit ca oficiali din statul partener să reprezinte în comun poziŃiile adoptate. Europenismul ca nivel de putere al relaŃiilor internaŃionale contemporane se configurează rapid prin încercările de dimensionare a unui pol militar autonom, acŃiune politică susŃinută de tandemul Paris-Berlin. Astfel, embrionul armatei unice europene – Eurocorps, creat de axa franco-germană, în 1992, lărgindu-se prin participarea pe intervalul anilor ’90, a Spaniei, Belgiei şi Luxemburgului, la 60 000 de soldaŃi, încartiruiŃi în Ńările de origine – a avut extensii strategice şi implicare activă în întărirea comandamentului ForŃei de Stabilitate a N.A.T.O. în Bosnia (1998-1999) şi structurarea comandamentului ForŃei multinaŃionale a N.A.T.O. în Kosovo şi Macedonia (2002). Într-un viitor imediat, Eurocorps va succeda N.A.T.O. la comanda ForŃei InternaŃionale de AsistenŃă în Afganistan (I.S.A.F.), mondializându-şi strategia şi obiectivele Mai mult, arcul scandinav al U.E., Suedia şi Finlanda pledează cu insistenŃă pentru crearea unei forŃe militare europene (august 2004), fapt politic încurajat şi de blocul teuton, Germania şi Austria. Şi O.N.U. trece de la „tirania majorităŃii”( Pater Walensteen) proiectate de masivitatea Adunării Generale la o organizaŃie în care infuzia de noi membri permanenŃi (Germania, Japonia, Brazilia) poate dinamiza decizia politică. La azimutul retoricii oficiale a O.N.U., George Bush a propus ca organizaŃia mondială să legitimeze logica „impunerii democraŃiei” prin „războaie juste, drepte” (septembrie 2004). Pe de altă parte, divergenŃele politico-militare au antagonizat şi structurile statale din interiorul lumii arabe sau polului islamic în primul rând din cauza percepŃiilor diferite asupra modernităŃii instituŃionale venite pe filiaŃia fostelor metropole vest-europene sau a sincroniei culturale cu sistemul de valori occidentale. Sfârşitul celui de-al doilea conflict din Golf (martie-aprilie 2003) şi abordările de „roll-back” americane asupra politicii de putere regională şi nucleară a Iranului, ne indică semnale de creştere a unipolarităŃii în sistem, dominaŃia strategică americană fiind o realitate actuală, evidentă a sociologiei relaŃiilor internaŃionale (în pofida antantei Wilhelmstrasse-Quai d’Orsay, personalizată de tandemul Joshka Fischer-Dominique de Villepin, sau proiecŃiilor analizelor

21

antihegemonice a politologilor francezi Pierre Lelouche şi Francois Heisbourg, militanŃi ai autonomiei militare europene). Infirmând parcă „moartea geopoliticii” (clasice), postulate de Edward Luttwak, prin gruparea „vulturilor” neoconservatori condusă în al doilea cabinet Bush de Donald Rumsfeld, Paul Wolfowitz şi John Bolton (promotorul „politicii curajoase” în Coreea), Washingtonul practică un „containment”- îndiguire- avansat împotriva difuziei islamiste în Irak la comanda Teheranului prin Consiliul Suprem al RevoluŃiei Islamice din oraşele sfinte şiite Najaf şi Karbala,orasele sfinte şiite – pe fondul dehusseinizării Bagdadului şi eficientizării controlului politic programului nuclear iranian de către A.I.E.A.(AgenŃia Internatională pentru Energie Atomică). Secretarul de Stat , Condoleezza Rice a extins „axa răului” la nivelul „bastioanelor tiraniei” reprezentate de către: Iran, Cuba, Burma (Birmania), Coreea de Nord, Belarus şi Zimbabwe, Tripoli şi Ryadh fiind excluse de pe lista statelor indezirabile. Mai mult, bilateralismul preşedintelui Bush (antinomic „multilateralismului” administraŃiei Clinton) este sesizabil prin reacŃiile politico-diplomatice din cadrul politic construit de liderul diplomaŃiei americane, Collin Powell – S.U.A.,O.N.U.,U.E., FederaŃia Rusă pentru soluŃionarea chestiunii palestiniene. Astfel, summitul israeliano-arabo-american de la Akaba (Iordania, iunie 2003), a arătat voinŃa politică individuală americană de a rezolva problema palestiniană prin crearea unui stat palestinian cu frontiere concret stabilite, ca urmare a „Foii de parcurs” (2003-2005). Votul Knessetului israelian, în octombrie 2004, a marcat un pas istoric prin acceptarea retragerii statului evreu din Fâşia Gaza, datorită sprijinului acestei opŃiuni de către laburiştii lui Shimon Peres şi majoritatea partidului de guvernământ, Likud. Pe paradigma palestiniană, care este un test al preeminenŃei statului de putere în sistemul decizional mondial, U.E. nu şi-a putut asuma un rol major (a se urmări fricŃiunile italo-franceze pe această temă), fiind încă un „gigant economic”, dar un „pitic politic” (Romano Prodi) în pofida adoptării ConstituŃiei Europei (octombrie 2004); Această ineficacitate politică apare în contextul voiajelor diplomatice în Iran şi Liban, ale comisarului pentru politică externă, Chris Patten (februarie 2003).Roadmap-ul Orientului Mijlociu este fructul viziunii politice a preşedintelui Bush care postula prin acest parcurs politic următoarele: încetarea violenŃelor, reformele instituŃionale ale AutorităŃii Autonome, îngheŃarea colonizărilor, apariŃia statului palestinian, două conferinŃe internaŃionale pentru monitorizare, acord final pentru frontiere, rezolvarea chestiunii Ierusalimului, schimburi de populaŃie, sistem de acorduri între Israel şi actorii arabi ai zonei.Fenomen dirijat diplomatic şi militar de factorii de decizie occidentali – cu întâietate S.U.A. – comparabil cu efectele postversailleze ale relaŃiilor internaŃionale în regiune, din perioada 1919-1939, stabilizarea politico-teritorială a Orientului Apropiat este contestată de corpi sociali reactivi ca Jihadul Islamic – Al Quds, Hamas – Al Qassam, Al-Aqsa sau rezistenŃa armată antiamericană în Irak (la Fallujah sau Samara), grup eclectic format din militari de carieră demobilizaŃi, politicieni sunniŃi ,vârfurile religioase şiite sau componente reunite în modelul insurgenŃei şi Frontul NaŃional Fedayyn, Aramata de Eliberare a Irakului, RezistenŃa Islamică a NaŃiunii Irakiene. Din unghiul de evaluare sintetică al sistemului internaŃional actual, criteriul durabilităŃii mediului politico-teritorial ne indică o dinamică care reprimă spiritul Versailles-ului (hotărârile teritoriale ale ConferinŃei de Pace de la Paris Versailles, 1919-1920), prin defederalizările cehoslovacă şi iugoslavă, dispariŃia unui actor totalitar recunoscut treptat de Occident, în anii ’20 ai secolului trecut-puterea sovietică, rezolvarea problemei germane. În taxonomia unităŃilor actorilor relaŃiilor internaŃionale contemporane intră acum şi substatele sau antistatul, unde regăsim organizaŃiile teroriste cu anvergură mondială. După 11 septembrie 2001 şi al doilea conflict externalizat din Golf (2003), avem o intersecŃie belică între S.U.A. cu „datorii politice”(„constabulary duties”) şi aceste reŃele teroriste sau „state eşuate”(cum

22

ar fi Irakul), generatoare de insecuritate pentru siguranŃa democraŃiilor arabe şi islamice şi intereselor americane în zonele de referinŃă. Regulile tradiŃionale ale perioadei westfaliene, dar şi cele ale îngheŃului dintre 1945-1990, nu mai au valoare, bipolaritatea fiind tradusă retoric prin formula uzitată şi de V.I. Lenin în chestiunea puterii Sovietelor: „cine nu este cu noi este împotriva noastră” (sintagmă utilizată şi de G. Bush, imediat după 11 septembrie 2001). Căderea turnurilor de la World Trade Center, atacul asupra Pentagonului şi episodul irakian (2003) au demonstrat inconsistenŃa modelului social al unui sistem global, cu regularităŃi interne şi o poliarhie reală, fundamentată pe forme de hegemonie colectivă, pe instituŃia clasică a marilor puteri. Sindromul World Trade Center a generat o interacŃiune violentă în interiorul sistemului, între un actor central, modelator şi difuzia reŃelelor teroriste islamiste şi radicale din toată lumea contemporană. Spargerea poliarhiei şi hiperunipolarizarea raporturilor internaŃionale (vezi opŃiunea lui Downer, ministrul de Externe australian, care vizează ca Ńara sa să aibă puteri intervenŃioniste în Sud-Estul Asiei, „preventive” după incidentul din Bali, poziŃii zonale cu puternice reacŃii malaeze şi indoneziene , în toată densitatea lor tematică, sunt realităŃi care derivă din semnificaŃia esenŃială a primului război al secolului XXI, determinat de evenimentele de la 11 septembrie 2001 şi o reacŃie violentă a „periferiei” împotriva „neocolonialismului” (expresia este dură şi vine din mediile franceze) american. Setul de contestări ale unihegemoniei occidentale (americane) cuprinde atât raporturile strategice cât şi paradigma culturală, dar primatul este deŃinut de componenta de putere şi etajul economic (vezi conflictul economic dintre U.E. şi S.U.A. pe tema importurilor americane pe continent, în perioada 2000-2001. Deşi dacă ne gândim aplicat, lumea arabo-musulmană – care contestă avansul politic al Vestului – a traversat cel mai lung şi devastator război intern între Iran şi Irak (1980-1988), în faŃa căruia criza prelungită arabo-israeliană a regiunii păleşte ca anvergură a pierderilor umane şi distrugerilor materiale provocate.. Pulverizarea politică a spaŃiilor nonoccidentale explică fragmentarismul Islamului, contestările recente interne în Iranul şiit, utilizarea conceptului de „noua Europă” (D. Rumsfeld), lipsa unei solidarităŃi arabe reale, rivalităŃile regionale în America Latină (a se vedea războiul Chaco între Paraguay şi Bolivia, între 1932-1935 conflictele teritoriale Columbia - Ecuador (2008), sau microistoriile tensionate ale celor 53 de state ale continentului negru şi Africii maghrebiano-musulmane (cu pusee de tip sharia în Nigeria-2000, sau Sudan în perioada 1991-1998 cu vârf de criză în Darfour, 2006-2008). Retribalizarea, succesul precar relativ al democraŃiei liberale au potenŃat zonele de turbulenŃă şi modelul „medievalist” al raporturilor mondiale. Spunem aceasta fiindcă, dincolo de spiritul conflictual al civilizaŃiilor – mai exact al statelor care însumează această coordonată în structura internă şi proiecŃiile externe – un bin Laden nu este un inamic ideologic clasic reificat al Occidentului, cum au fost liderii dictatoriali, precum I.V. Stalin sau conducătorul vietnamez Ho Şi Min; acŃiunile sale nu pot fi previzibile, în comparaŃie cu un alt „contestatar” al ordinii occidentale „bismarckianul” Saddam Hussein, invadatorul Kuweitului printr-un „Blitzkrieg”(1990). ReacŃiile marilor puteri vestice – şi aici încadrăm cu prioritate S.U.A. – asupra spaŃiilor islamice sau panarabiste (cazul Irakului sau Siriei) „reacŃionare” sunt conectate şi la chestiunea resurselor petroliere deŃinute de aceste locaŃii geopolitice. Astfel, tema W.D.M. arme de dictrugere în masă în Irak a fost „un pretext birocratic”, deoarece Ńara respectivă „plutea într-o mare de petrol” (Paul Wolfowitz), iar Phenianul chiar dacă posedă un program nuclear, prin centralele de la Yongbyon şi Kumchangri) nu este un factor de putere care să renunŃe cu uşurinŃă la avantajele pentru negocieri cu S.U.A. şi Ńările democratice din regiunea Asia-Pacific (Japonia şi Coreea de Sud).

23

După cum a demonstrat ancheta comisiei Hutton pentru investigarea informaŃiilor oferite de BBC în chestiunea armamentului nuclear irakian, Bagdadul renunŃase treptat la programul său atomic. Replieri strategice în dinamica relaŃiilor de putere internaŃionale au avut loc în zona raporturilor economice dintre un actor perturbator şi revizionist – Republica Islamică a Iranului – şi U.E. sau Japonia, prin prisma includerii Teheranului de către S.U.A. în „axa răului”. ConstrucŃia politică postsocialistă în Irak a adus abordări politice şi ideatice occidentale prin care islamismul politic moderat poate deveni un fundament axiologic al noii societăŃi şi ConstituŃii, fiind un ingredient pentru o societate democratică. Acest fapt politic se datorează şi enunŃurilor Ligii Arabe, organizaŃie care pledează pentru un „Irak al irakienilor” prin organizarea de alegeri libere. Dincolo teza a „hegemoniei binevoitoare” a S.U.A. (Robert Kagan) asupra zonelor arabe decolonizate şi eliberate de regimuri autarhice dictatoriale, putem detecta şi fracturi de imaginar geopolitic de factura antagonismului dintre „noua” şi „vechea Europă” (după expresia secretarului de Stat al Apărării, Donald Rumsfeld cu ocazia sprijinului intervenŃiei militare în Irak). Mai mult, pentru a menaja susceptibilităŃile autonomiste nipone în materie diplomatico-militară, S.U.A avansează doctrina „Orientului lărgit” prin parteneriate active cu statele sud-est asiatice care reactivează formula A.S.E.A.N., la rigoare, o polarizare proamericană a zonei Asiei-Pacific (generalul japonez Nakatani pleda pentru un NATO asiatic). În arhitectura de putere a lumii islamo-arabe mai intră şi Uniunea Maghrebului Arab şi Consiliul de Cooperare al Golfului care reunesc polii politici ai regiunii nord - africane şi din zona Peninsulei Arabia. O integrare prin formula „naŃiunii arabe socialiste” a doctrinei bass (reunificarea naŃiunii arabe în integralitatea sa geografică şi spirituală) este o temă revolută prin dispariŃia influenŃei „dinozaurilor” ideologici în relaŃiile internaŃionale, Irak şi Libia. Irakul face referire în noua constituŃie la religia islamică ca fundament axiologic al societăŃii, ceea ce ne arată schimbarea substanŃei politico-doctrinare a puterii de la Bagdad, iar regimul de la Tripoli a renunŃat la programul nuclear şi îşi va asuma un destin african, dezvoltând relaŃii cu actorii sudici ai U.E. Treptat, sub efectul evenimentelor de la 11 septembrie 2001 – lovituri teroriste asupra S.U.A. care au anatemizat lumea arabo-musulmană în percepŃia mentalului colectiv şi opiniei publice internaŃionale, centrul de greutate al Islamului politic s-a mutat din arealul arab al Orientului Mijlociu şi Maghreb-Mashrek spre zona Asiei de Sud-Est, care cuprinde statul cu cea mai mare populaŃie musulmană, Indonezia şi „tigrii asiatici” din a doua generaŃie ca Malayesia şi Thailanda. Din punct de vedere strategic, la o judecată realistă şi pragmatică, hegemonia americană reprezintă o realitate în politica de putere internaŃională, administraŃia Bush este clar orientată spre ceea ce în geopolitica clasică numim Euroasia (Bill Kristol, Robert Kagan, James D. Miller), viziune reactivă la modelările globale după 1992. După loviturile teroriste de la 11 septembrie 2001, S.U.A. au semnalat statelor lumii că trebuie să se adapteze la un mapamond în care Washingtonul nu va suferi constrângeri asupra puterii sale sau acŃiunilor politico-militare. Etapele acestui „excepŃionalism american” s-au rezumat la decizia unilaterală a S.U.A. de a dezavua prevederile privind reducerea sistemelor de apărare antirachetă – semnat cu regimul sovietic în 1972 – deşi FederaŃia Rusă considera acest tratat ca un fundament al stabilităŃii mondiale şi o strategie activă de desfăşurare a forŃelor de reacŃie în state cu risc de securitate regională ca Filipine, Somalia şi Republica Arabă Yemen. AdiŃional la acest individualism al S.U.A., administraŃia Bush intensifică războiul multiform împotriva terorismului – care include o creştere a bugetului apărării cu 14% pe anul 2003 – deşi ideea de coaliŃie internaŃională antiteroristă nu este conturată şi închegată. Unii comentatori (ca francezul Francois Heisbourg) cred că obiectivul creşterii militare americane – care poate genera o nouă curbă de declin relativ similară cu fenomenele economice

24

recesive din anii’80 - este conexat cu tendinŃa de descurajare a unei autonomii strategice şi militare europene pe baze concurenŃiale. Extensia „axei răului”, nu doar ca formulare retorică şi la Libia şi Siria ne arată tendinŃa strategiei politico-militare americane de a fi într-o ofensivă în zonele turbulente (Maghrebul arab şi Orientul Mijlociu) ale lumii dominate de actori perturbatori. Refuzând un concept de appeasement policy (politică de „conciliere”) faŃă de regimurile dictatoriale care tind să achiziŃioneze arme de distrugere în masă, S.U.A. sunt într-un război care presupune atât ofensivă – cazul intervenŃiei multinaŃionale şi stabilizarea Afganistanului prin regimul de securitate al N.A.T.O. şi al doilea conflict cu Irakul baas – cât şi defensivă, deoarece, ca să utilizăm o sintagmă a Războiului Rece, S.U.A. apără „lumea liberă” împotriva terorismului mondial. Din unghiul de apreciere al alianŃelor multilaterale de apărare, N.A.T.O. se confruntă cu materializarea spiritului de la Praga (summitul istoric care a marcat extensia politică a pactului nord-atlantic şi implementarea principiului de intervenŃie în afara spaŃiului de securitate al statelor contactante, tradus şi prin crearea ForŃei de ReacŃie Rapidă care să intervină în zonele de criză), o adevărată revoluŃie strategică în istoria OrganizaŃiei Atlanticului de Nord. După părerea noastră este marea mutaŃie strategică a perioadei pe care o numim generic şi generos postbelică – cu o durată de 50 de ani – când un contrafort politico-militar al Războiului Rece ca NATO, conŃine actori decomunizaŃi (grupul de la Vişegrad, România, ,Slovenia şi statele baltice), dar se ocupă şi de siguranŃa unor zone avansate (Afganistan) sau regiuni ostile ideologic odinioară (Bosnia, ca parte a Iugoslaviei posttitoiste, sau Irak, centrul antiamericanismului). În procesul de reconstrucŃie al Irakului, N.A.T.O. urmăreşte ca într-o manieră preliminară să aibă o misiune militară la Bagdad (august 2004) cu scopul de a pune bazele unei armate naŃionale, instrument de apărare al tânărului stat democratizat. Reuniunea informală a miniştrilor Apărării din statele N.A.T.O. (Poiana Braşov, octombrie 2004) a arătat tendinŃa aliaŃilor mici – Polonia şi România - ca pactul nord-atlantic să-şi asume comanda operaŃiunilor în Afganistan şi instruirea armatei irakiene pe propriul teritoriu naŃional, dar şi reticenŃa franco-germană faŃă de această direcŃie de acŃiune. Şi în disputa electorală americană dintre George Bush şi John Kerry (2004), teoria alianŃelor ne arată că, liderul republican mizează pe ideea coaliŃiei împotriva terorismului în era postseptembristă, iar senatorul democrat pleda pentru alianŃe puternice, la fel ca înaintaşii săi „de stânga”, Franklin Delano Roosevelt şi J.F. Kennedy. Iar legitimitatea actului politic al unei mari puteri în sistemul internaŃional se relativizează, după ce factori de decizie ai administraŃiei Bush (Donald Rumsfeld) au recunoscut inexistenŃa armelor de distrugere în masă produs de Saddam Hussein. Tema războiului preventiv ancorată de dosarul irakian al S.U.A. sau reacŃia rusă împotriva Islamului radical în Cecenia, Daghestan, Kobardino-Balkaria (ca vârf al rebeliunii teroriste, denumit de analistul Aleksei Malaşenko) pare a fi corelată de vechiul concept de jus gentium, adică de dreptul ginŃilor de a poseda o etică a reacŃiei în mediul extern pentru asigurarea propriei securităŃi. Jocul cu teritoriile, emulsiile teoretice repetate pentru hărŃile culturale în acord cu clashul civilizaŃiilor dimensionate de religie (Stein Rokkan, Samuel Huntington) aduc în dezbaterea politicii internaŃionale tema Europei politice ca moştenire creştină prin discuŃiile pentru ConstituŃia U.E. (când Polonia, Spania, Italia şi Vaticanul au insistat pentru precizarea filiaŃiei din „republica christiana”). În alte spaŃii, imaginarul geopolitic consemnează abordări „reacŃionare”, ca proiectul Uniunii Euroasiatice, propus de liderul autoritar kazah, Nursultan Nazarbaiev sau ideea Turkestanului, unitate care ar reuni cele cinci republici central-asiatice. După 2002, o serie de autori americani au introdus un concept strategic Neoeuropa, format din tinerii aliaŃi ai S.U.A., România si Bulgaria.

25

Pe componenta euroasiatică, Rusia a pus bazele ComunităŃii Economice Euro-Asiatice (CEEA) (CSI), al cărei motor se bazează pe Uniunea Vamală Euroasiatică , cu un nucleu bazat pe puterile slave, „dure”: Rusia şi Belarus, Kazahstan, Kârgâstan, Tdjikistan şi Uzbekistan. În sfera problematicii apărării colective există un nucleu regional eurasiatic, denumit central-asiatic format din Rusia, Belarus, Kazahstan, Kârgâstan, Tadjikistan şi Uzbekistan. Atacurile teroriste asupra statelor membre N.A.T.O. cu valoare strategică şi politică mare , Spania (2004) şi Turcia (2003) ne arată pragul de vulnerabilitate ale actorilor occidentali datorită societăŃii deschise şi a precarităŃii autoapărării, ca principiu statal. Terorismul din lumea a III-a beneficiază de spiralele de insecuritate reprezentate de Uganda, Liberia, Abisiniei, Ruanda, Burundi, Namibia, Angola, spaŃiul fost iugoslav şi republicile central-asiatice, areale geopolitice care nu au putut fi pacificate de comunitatea internaŃională. Actorii terorişti au tendinŃa de a deveni factori de putere care să schimbe conŃinutul regimurilor politice interne şi imaginea unor state în spaŃiul internaŃional. Astfel, avem grupări teroriste în America Latină: Mişcarea RevoluŃionară „T” în Peru, narcoterorismul columbian în Europa: mişcările teroriste greceşti, „17 noiembrie”, P.A.K., „Stânga Independentă”, terorismul german reprezentat de „FacŃiunea Armata Roşie” (RAF), terorismul breton şi corsican (Armata Republicană Bretonă, Frontul de Eliberare a Corsicii), structurile teroriste vest-europene: „Ordinea Nova”, „Brigăzile Roşii” (Italia), I.R.A. (Irlanda) actori terorişti asiatici: „Armata Roşie Japoneză”, „Tigrii Eliberatori ai Elamului”(Tamil) şi arabi: fracŃiunile palestiniene care se opun procesului de pace (Al-Fatah, Frontul Popular de Eliberare a Palestinei, Frontul Democratic de Eliberare a Palestinei, Hamas şi Hezbollahul libanez proiranian) şi kurzi Partidul Muncitorilor din Kurdistan (P.K.K.). Mai mult, amintindu-şi de strategiile insurgenŃei şi proiectul Camelot, din anii ’60-’70 (prin reŃelele de intelligence, S.U.A. urmăreau împiedicarea instalării unor regimuri procomuniste de tip contras), Washingtonul s-a adresat populaŃiilor aflate sub conduceri autoritare şi teocratice, cum este cazul Iranului, unde fiul şahului Reza Pahlavi ar încerca revenirea la putere într-o eră postşiită, laică şi occidentalizantă. Pe palierul evoluŃiilor paradigmatice de putere în sistemul internaŃional avem dimensiuni ritmate ale schimbării profilului, asocierilor şi interacŃiunilor centrelor de putere. Spre exemplu, actor central al schemei de putere mondiale, China suferă o schimbare socio-politică prin teoria fostului preşedinte Jiang Zemin prin care societatea comunistă trebuia să fie „a celor trei reprezentări”datorită participaŃiei muncitorimii, Ńărănimii şi a întreprinzătorilor particulari. Această optică nu putea fi închipuită în era maoistă a „Marelui Salt Înainte” şi „revoluŃiei culturale”, dar nici în timpul conducerii lui Deng Xiaoping, artizanul tezei socio-politice „o Ńară, două sisteme”. Pentru China se proiectează chiar un model federal care cuprinde regiuni autonome (Tibet), zone cu statut politico-economic special (Macao, Hong Kong), abordare generată de mediile reformiste. Sistemul internaŃional cuprinde şi „fosile” ale perioadei Războiului Rece, actori ideologizaŃi ca Zimbabwe, sub regimul autocratic al lui Robert Mugabe (care a susŃinut militar dictatura lui Laurent Kabila în Republica Democratică Congo şi a declarat populaŃia albă sud-africană, „inamic al statului”) sau Cuba, unde recent conducerea castristă a lansat discuŃii asupra ideilor economice ale lui Che Guevara, care statuau o formă incipientă a proprietăŃii private, dar a renunŃat la dolar, ca etalon monetar. Cursa nucleară este o temă reactivată în spectrul de putere mondial, precum cursa navală în perioada interbelică, putându-se vorbi de un transfer nuclear, spre exemplu recenta asistenŃă pakistaneză către Nigeria ( o serie de analişti vorbesc de o dezordine nucleară).

26

La nivelul relaŃiilor internaŃionale opinia publică ca actor revine în forŃă după „11 septembrie european” cauzat de evenimentele teroriste din spaŃiul feroviar al Madridului (11 martie 2004). Amendarea guvernului de dreapta, al Partidului Popular condus de Jose Maria Aznar, s-a produs datorită integrării Spaniei în coaliŃia anglo-saxonă intervenŃionistă în Irak şi a gestionării ineficiente a crizei teroriste. Amatorismul a reieşit prin alunecarea ipotezelor de lucru asupra autorilor atentatului de la organizaŃia bască E.T.A. spre Al-Qaeda, fapt politic amendat de alegerile generale care au dat câştig de cauză Partidului Socialist. Presiunea populară l-a făcut pe liderul socialist, Jose Luis Zapatero să afirme că dacă în Irak nu va fi implementată o administraŃie O.N.U., Madridul îşi va retrage contingentele din această regiune. De asemenea, noul factor de putere va ieşi şi din „triunghiul de la Azore”, înŃelegerea ameicano-hispano-britanică (2003) care a fost baza politică a intervenŃiei împotriva regimului Saddam Hussein. Problema stabilităŃii internaŃionale şi a unei securităŃi colective reale este erodată de resurecŃiile periodice ale crizei din Orientul Mijlociu – prin greutatea aplicării „foii de parcurs” care cuprinde „curăŃirea” Gazei de coloniile israieliene, chestiunea refugiaŃilor palestiniei, dar şi geografia politică a trasării frontierelor unui nou stat arab în zona de referinŃă – sau de recenta criza mesopotamo-persică cu focalizare politico-strategică pe Irak, dar şi pe accentele dosarului iranian. ConflictualităŃi periodice izbucnesc şi pe palierul geoeconomic cum ar fi antagonismele vamale dintre Uniunea Europeană şi S.U.A, cu rădăcini încă în perioada Războiului Rece, rivalităŃi mediate greu de OrganizaŃia Mondială a ComerŃului (O.M.C.). Sursele unei instabilităŃi regionale externalizate la câmpul raporturilor mondiale de putere se reflectă în situaŃia din Irak, unde transferul puterii politice spre un guvern civil, dificultatea întemeierii unei armate naŃionale de către S.U.A., pericolul reprezentat de perturbatorii interni cum ar fi miliŃiile şiite constituite de Moqtada Sadr la Najaf, sau insurgentii din triunghiul sunnit, descris de turbulenŃele din Fallujah, sunt coordonate violente de reconstrucŃie. RezistenŃa eterogenă antiamericană (formaŃiuni paramilitare şiite în Sud, gherilele sunnite, lideri tribali, „corpurile libere” ale fostei armate sau „Gărzi Repulicane”) poate genera o retragere precipitată americană care ar compromite războiul antiterorist şi câştigarea „războiului sfânt” de către Ossama bin Laden, izbucnirea unui război civil. Resorturile psihologiei colective ne arată că irakienii nu acceptă un regim de ocupaŃie străină, existând posibilitatea ca S.U.A. să rămână împotmolite în Irak încă un deceniu. Fenomenul unităŃii politice sunnito-şiite în Irak – dincolo de confesiunile distincte derulat în 1920, când formaŃiunile locale s-au reunit sub comanda şiiŃilor din Valea Eufratului declanşând insurgenaŃa antibritanică (aspect relevat de arabistul Marek Dziekan sau istoricul, expert în şiism, H. Halm) – funcŃionează ca o realitate greu eludabilă pentru factorii de decizie ai coaliŃiei. Crize ale relaŃiilor internaŃionale ca primul conflict interiugoslav soldat cu secesiunea croată şi slovenă (1991), problema kosovară (1999 şi 2004) sau Orientul Mijlociu au condus la concerte ale marilor formaŃiuni de putere ca Grupul de Contact (S.U.A., FederaŃia Rusă, Marea Britanie, FranŃa, Germania) pentru fosta Iugoslavie sau Mideast Quartet (S.U.A., Rusia, O.N.U. şi U.E.). În practica politico-diplomatică contemporană, drepturile omului nu au fost desemnate ca principiu justificativ pentru potenŃiale secesiuni teritoriale, mai degrabă marile centre de putere europene ( ca FranŃa, Germania, au atras atenŃia în timpul unor conflicte – războiul ruso- cecen, 1994-1996 ca drepturile (individuale) ale omului să fie respectate de către FederaŃia Rusă. Deşi din perspectiva analitică a teoriei relaŃiilor internaŃionale, există tendinŃe care postulează „sfârşitul” supremaŃiei de putere a statului naŃiune westphalian ( totuşi, această unitate rămâne etalonul structural fundamental al sistemului internaŃional) fenomenul de putere

27

contemporan cunoaşte fragmentarea statalităŃii tradiŃionale generate de cele două ConferinŃe de Pace de la Paris (1919-1920/1946-1947). Exemplul Kosovo – cu impact pe agenda dezbaterilor internaŃionale –determină un curent secesionist la nivelul teritoriului unor foste construcŃii federale –UR.S.S. şi Iugoslavia-generator de actori minori în sistemul statal internaŃional (separatism efectiv: Transnistria, posibile desprinderi: Osetia, Abhazia, toate aceste mişcări sunt încadrabile în aria aşa numitelor „conflicte îngheŃate” din fostul spaŃiu unional). O caracteristică de agregare a puterii politico- teritoriale în sistemul internaŃional de state al secolului XXI se referă la multiplicarea actorilor statali minori, de tipul Kosovo ( iniŃial un protectorat” sub jurisdicŃia O.N.U.) care a iniŃiat procesul de secesiune faŃă de Serbia( despărŃită de uniunea cu Muntenegru, în 2006). Astfel, fenomenul microstatelor şi al pulverizării autorităŃii statale în zone tensionate –spaŃiul iugoslav-dar şi fracturile interne în cazul unor Ńări vest europene, ca Belgia, unde există tendinŃe de divorŃ politic „de catifea” între flamanzi şi valoni (2007) în cadrul federaŃiei constituite. În mediul britanic, premierul regional Alex Salmond a prezentat un calendar al separării ScoŃiei de Regatul Unit în decurs de zece ani, prin competenŃe sporite Adunării Regionale de la Glasgow şi Guvernului. În galeria statelor cu probleme interne ( sau „failed states”cum sunt numite în literatura de specialitate) s-ar putea încadra şi Kosovo- dacă ar fi recunoscut ca entitate alarmante: cel mai mic PIB pe cap de locuitor (1500 de dolari anual), cel mai mare şomaj (50%); provincia, de asemenea, este o placă turnantă a traficului de heroină, arme şi fiinŃe umane. Desigur, în anumite medii de analiză americane, Kosovo poate deveni un „stat pivotal” promontoriu geopolitci în Balcani pe baza unei reconcilieri a S.U.A. cu lumea islamică, iar Germania a urmărit cu tenacitate istorică erodarea construcŃiilor statale ale „ sclavilor sudici”: Regaturl sârbo-croato-slovenilor, Regatul Iugoslaviei, Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, Republica Iugoslavia, Uniunea Serbia –Muntenegru, Serbia. Viziunea britanică balcanică este articulată pe principiul echilibrului zonal al şărilor rezultate din destructurarea fostei Iugoslavii. Articularea periodică a crizelor secesioniste din structura acetorilor majori federali:Nigeri (regiunea Biafra), Mexic (zona Chiapas), sau separatismul kurd (potenŃiale rupturi teritoriale din Iran, Irak, Turcia) se transformă în posibile arce de criză /regiuni pivotale ale lumii. În condiŃiile puseelor de tip „sovietic” din anii 2006-2007 ale Rusiei, cunoscutul kremlinolog/sovietolog Richard Pipes spunea că Rusia albă condusă de V. Putin este o ameninŃare mai mare decât Islamul radical, produs de Al Qaida. Restructurarea tematică a sistemului strategic impus prin stipulaŃiile politico- teritoriale ale ConferinŃei de Pace de la Paris-Versailles ( 1919-1920) şi principiul „inviolabilităŃii frontierelor” postbelice codificat de Acordul final de la Helsinki pentru C.S.C.E. ( 1975) devine o realitate concretă a configuraŃiei mediului de putere continental/mondial în secolul XXI. În această tendinŃă de remodelare a spaŃiului geopolitic european se înscrie şi posibilitatea multiplicării actorilor minori - cazul Kosovo- un risc major pentru echilibrele politico- teritoriale regionale sud-est europene după divorŃul sârbo-muntenegrean (2006) şi tensiunile interne în Macedonia. Elita albanofonă din Kosovo nu s-a sprijinit pe vechiul „principiu al autodeterminării” din perioada primului război mondial de altfel acest etalon juridic nu putea fi activat, deoarece nu exista o naŃiune kosovară, în sensul definirii comunităŃii naŃionale de către specialiştii români interbelici Gh. Sofronie şi Romulus Seişanu), ci pe o interpretare specifică a sintagmei de drepturi ale omului „ ca drepturi colective ca bază a secesiunii, deşi acestea sunt prin esenŃa lor juridică individuală. Modelarea geoteritorială a spaŃiului iugoslav prin state legitimate secesionist a continuat cu modelul Kosovo (februarie 2008), entitate politică costruită – în principal- de un

28

actor neetatic, ca UCK (Armata de Eliberare Kosovo) organizaŃie declarată „teroristă” în anii 90 de către Departamentul de Stat, alternând guerilla cu lupta politică pentru separarea de Serbia. Cu sprijin politic occidental – cu precădere american- UCK a fost mişcarea politico- militară care a obŃinut succesul absolut definit de independenŃa provinciei Kosovo în raport cu alte „ forŃe de disoluŃie” a statalităŃilor ca PKK (Partidul Muncitorilor din Kurdistan) în Turcia ( care a recunoscut atributele statale ale Priştinei pe linia unei apropieri islamice) sau Frontul Islamic al Salvării (FIS) în Algeria, ca să vorbim doar de organizaŃiile subversive din lumea musulmană nearabă. Descris de intervenŃia multinaŃională sub umbrela NATO pentru a opri „catastrofa umanitară” (deşi nu a fost creistalizată juridic prin sistemul dreptului clasic internaŃional, vorbinduse atunci de prioritatea dreptului umanitar”), protecŃia internaŃională a ONU şi diluarea suveranităŃii statului de referinŃă (Republica Iugoslavia/ Uniunea Serbia-Muntenegru/Serbia) precedentul statalităŃii de tip Kosovo a adus în discuŃie modelul protectoratului susŃinut de poliarhia internaŃională. Desigur, protectoratul contemporan nu are caracteristicile „sferelor de influenŃă” în Balcani trasate de Rusia şi Germania în anii ‘80 ai secolului al XIX-lea (Tratatul de reasigurare bilateral –1887), politicii de forŃă militară care a impus protectoratul celui de-al treilea Reich în Cehoslovacia anului 1938( Reichsprotektorat Böhmen und Mohren) sau tutela protectoare a lui B. Mussolini asupra Albaniei. Modelul protectoratului s-a developat istoric în cazul Macedoniei (în 1993) pentru „prevenirea unei extinderi a conflictului” (Richard Holbrooke, diplomat american, mediator pentru Iugoslavia) sau în Bosnia (1994), unde era importantă „coerenŃa NATO viiitorul NATOşi statutul SUA în calitate de lider al NATO” (William Perry, secretar de Stat al Apărării în prima administraŃie B. Clinton). După experienŃa Bosniei cu administraŃia internaŃională definită prin eşecul ONU cu cele trei planuri de pacificare şi forŃa de securitate a NATO (SFOR), în Kosovo administraŃia s-a plasat sub autoritatea simbolică a ONU şi conducerea militară a zonei de către alianŃa nord atlantică (după secesiunea kosovară, U.E. trimite o forŃă de siguranŃă publică EULEX). Unii analişti ai acestui fenomen politico-administrativ, ca Nils Andersson (expert în problema albaneză) apreciază că regimul protectoratelor întăreşte relaŃia inegală dintre marile puteri occidentale şi aceste entităŃi desprinse din trunchiul federaŃiei iugoslave. Acest complex de putere regională de tip Centru - periferie este determinat de economia precară a Kosovo, devenit în anii ‘90 placă turnantă a narcoterorismului şi treficului de persoane, polul crimei şi a şomajului în zonă( la care se adaugă eşecul proiectului Consiliului Executiv, organism de reprezentare a comunităŃilor din Kosovo). În conexiune cu acelaşi subiect, şcoala franceză de relaŃii internaŃionale- Jean Marie Colombani, Thierry de Montbrial – critică reacŃia concertului marilor puteri condus de blocul anglo-saxon care împământeneşte în practica politică şi în dreptul internaŃional trecerea de la „dreptul de ingerinŃă, la dreptul de tutelă”. Şcoala sârbă a relaŃiilor internaŃionale a legitimat integritatea Serbiei prin apelul la principiul inviolabilităŃii frontierelor (fundamentat de Pactul Ligii NaŃiunilor, Tratatul de Pace de la Paris 1946-1947, dar mai ales prin sistemul CSCE, determinat de Actul Final de la Helsinki, 1975 şi Carta de la Paris pentru o Nouă Europă, 1990) un precept clasic al dreptului internaŃional contemporan. La Belgrad, o serie teoreticieni a relaŃiilor internaŃionale au precizat prin prisma abordării strategice – că Serbia nedivizată teritorială ar reprezenta un factor „de echilibru,

29

ca putere de referinŃă” în Balcani, evitând „balcanizarea” regiunii prin crize ciclice (Andrej Mitrovici, Zoran Djordjici, Dragan Dukanovici6. Analiştii sârbi plasează ipoteza de lucru a dificultăŃii regăsirii stabilităŃii societăŃii civile iugoslave (komšiluk- buna vecinătate a comunităŃilor) prin crearea idealei societăŃi multietnice în Bosnia musulmană sau Kosovo deşi sârbiisunt chiar getoizaŃi7. Factorii de decizie sârbi)preşedintele Boris Tadici, fostul ministru de Externe, Goran Svilanovici) au încercat să păstreze Kosovo în sistemul statal –după desprinderea Muntenegrului, în anul 2006- prin formula „mai puŃin decât independenŃa, mai mult decât autonomia”.Momentul statalităŃii kosovare provocate unilateral (februarie 2007) a condus la atomizarea societăŃii internaŃionale aducând redefiniri bruşte ale sistemului de drept internaŃional. Principiului inviolabilităŃii frontierelor şi a integrităŃii statului codificate prin arhitectura juridică a Actului Final de la helsinki (1975) îi este contrapus –în cazul analizei juridice a legitimităŃii independenŃei provinciei Kosovo –principiul clasic al autodeterminării până la despărŃirea de stat, formă juridică consacrată după primul război mondial prin ConferinŃa de Pace de la Paris. Principiul autodeterminării naŃionale în spaŃiul fost iugoslav este legat de acela al narod (popor) definit în termenii etnicităŃii (după analizele lui robert Hayden8 dar dacă despre croaŃi (religie catolică 9, experienŃa regatului angevin ungaro-croat) sârbi (religie ortodoxă, experienŃă proslavnică şi antiotomană, deşi sârbo croata este definită de un dialect comun pentru cele două popoare ) sau sloveni (populaŃie relativ omogenă) se poate vorbi de identităŃi bine configurate pentru cristalizarea statului naŃiune (concept clasic al istoriei relaŃiilor internaŃionale) se poate vorbi cu greu de o naŃiune kosovară din perspectivă clasică a feinirii naŃiunii. Mai degrabă, Kosovo a beneficiat în perioada târzie a Jugoslaviei (1974-1990) de beneficiul pluralităŃii regionale sub forma autonomiei (ca şi regiunea Voivodina, cu o puternică minoritate maghiară) proces care a omogenizat harta etnopolitică a zonei prin preponderenŃa albanofonă. De asemenea, în Macedonia nucleul dur al etnicilor albanezi10 fosta Armata de Eliberare NaŃională (NLA) ar putea acŃiona pentru separarea zonei Tetovo de Skopjeprin unirea cu noul stat proclamat unilaterale, Kosovo sau chiar alipirea la Albania. Deocamdată în zona „confictelor îngheŃate” din Transcaucazia şi Transnistria, precedentul de obŃinere a independenŃei regiunii Kosovo nu a fost invocat, la summit-ul informal al CSI (22 februarie 2008), unde Rusia a avut o atitudine de expectativă în ceea ce priveşte separarea Abhaziei şi Osetiei sudice de Georgia şi a Transnistriei de Moldova. Prin această schiŃă de putere regională, sesizăm interferenŃele dintre pragmatismul politic azer (orientare spre rivalii Armeniei şi distanŃare de prietenii acesteia) şi filiaŃiile organice culturale şi spirituale ale acestui stat, ca actor turcofon şi şşiit, ceea ce implică raporturi strânse cu Ankara şi Teheranul. 6 Nucleul abordărilor sârbe în sferea realŃiilor internaŃionale este reprezentată de Institutul pentru Politică InternaŃională şi Economie condus de profesorul Miroslav Raičevici. 7 Charles Kupchan, Independece for Kosovo, „în Foreign Affaires”, November, December, 2005. 8 Antropolog la Univesitatea din Pittsburg, specialist în formarea naŃiunilor din fosta Jugoslavie, directorul Centrului de Studii Ruse şi Central europene de la aceeaşi Universitate. 9 Politologul Ivo Banac respinge idee conflictului religios deşi admite bazle religioase ale violenŃelor din fosta Iugoslavie (The Fearful Aszmetry of War: The Causes and Consequences of Yugoslavia Demise, în „Daedelus” no. 2, 1992, p. 146-147. 10 În timpul crizelor interne (cu perspective de război civil ) din 2001, 2003-2004, etnicii albanezi au cerut să fie recunoscuŃi prin ConstiŃie „popor constituent al statului”.

30

TendinŃe şi evoluŃii în abordarea sistemului internaŃional de putere Ca disciplină de ramură a ştiinŃelor politice, sfera relaŃiilor internaŃionale studiază reprezentarea politicii de putere pe mapamondul (geo) politic şi dialectica deciziilor guvernelor referitoare la acŃiunile lor asupra altor guverne. RelaŃiile dintre statele-naŃiune clasice acoperă o masă mare de activităŃi: diplomaŃie, război, relaŃii comerciale, alianŃe, participări la organizaŃiile internaŃionale, schimburi culturale. Ca subdomeniu de referinŃă al spectrului tematico-conceptual al disciplinei relaŃiilor internaŃionale, paradigma puterii a animat dezbaterile academice, minate de dimensiunea nepredictibilităŃii substanŃei active a acestui domeniu ( vezi lipsa unei predicŃii coerente asupra evenimentelor trepidante: căderea Zidului Berlinului – 1989, sau 11 septembrie 2001). RelaŃiile internaŃionale – şi politica internaŃională, ca subdomeniu al acestora – sunt influenŃate de principiul omogenităŃii structurilor de putere, deoarece puterea nu este un concept difuz, acesta trebuie « topit » îmn termeni de autoritate şi influenŃă. Puterea generează baze relaŃionale, sistemice, dar şi capacităŃi, aceste coordonate fiind determinate de raporturile de putere dintre grupurile de actori ( naŃionali, internaŃionali, subnaŃionali). Power politics (politica de putere) s-a dimensionat ca o tendinŃă de cercetare a structurilor şi centrelor de putere încă de la abordarea academică a disciplinei relaŃiilor internaŃionale, odată cu înfiinŃarea UniversităŃii din Abersmyth, 1919 (łara Galilor- această mişcare universitară deşi a fost militanta idealistă pentru ordinea politică justă postversailleze, membrii acestei comunităŃi erau preocupaŃi de problematica puterii). Profesorul galez David Davies a fondat prima catedră academică de « politică internaŃională » ca tendinŃă de coagulare a unui spirit idealist (wilsonian) colectiv de punere a războiului în afara relaŃiilor internaŃionale ( abordare amendată de reprezentanŃii « realismului timpuriu » E. H. Carr, R. Niebuhr, H. J. Morgentahu, N . Spykman, analiştii care au pus temeliile şcolii de gândire de geopoliticismul şi diplomatul american Robert Strausz-Huppe, H . Kissinger, Robert Osgood, şi liderul « ramurii australiene » a şcolii britanice de relaŃii internaŃionale, Hedley Bull). După consolidarea proiectului idealist al preşedintelui Wodrow Wilson de către Senatul S.U.A., tendinŃa academică americană a fost de maximizare a puterii, dar fără costuri internaŃionale – de asigurare a securităŃii Europei – orientare care a găsit turnura instituŃională prin crearea Departamentului de RelaŃii InternaŃionale, la Universitatea Georgetown (1919). La antipodul acestor interpretări care glorificau primatul puterii şi a « politicii înalte » ( high policy), istoricul englez Arnold Toynbee şi sociologul Alfred Zimmern au considerat că sursele comportamentului statului în era interbelică se subscriu comandamentelor de dezarmare generală şi cooperare internaŃională. În curentul principal (mainstream) realist, de raŃionalism al factorilor de putere ( organizaŃii internaŃionale, grupări regionale, state) putem include şi linia post modernă determinată de teoria lui Samuel Huntigton care reduce esenŃa distribuŃiei de putere la lupta dintre civilizaŃii ( alianŃa între actori islamişti şi China pentru contrabalansarea hegemoniei S.U.A.). Tabloul confruntării pe bază de imaginar geopolitic şi geocultural a fost un trend explicitat de profesorul norvegian Stein Rokkan (în anii ’80, adeptul modelului geocultural şi geoeconomic în analiza Europei politice ) şi istoricul britanic William Wallace ( anii ’90). În

31

contextul abordării paradigmei structurării puterii şi alte şcoli de gândire au ca tendinŃă distribuŃia justă a justiŃieie şi a principiilor redistributive între Nord şi Sud ( « noua stângă » reprezentată de Robert W. Tucker, analist al « inegalitarismelor » din sistem) idei antiraŃionaliste şi antisemitism grupate pe ascendenŃa multiculturalismului, bisericilor noi, descentralizării, defamiliarizării, antiglobalizării ( Brown, Vedatek) sau feminismului (« gender studies » Alice Echols, Antrobus Peggy). Câmpul analitic care studiază distribuŃia şi agregarea puterii cuprinde şi tema « societăŃii internaŃionale », pe un considerent de « curăŃire » behaviouristă ( behaviourismul şi perspectiva sistemică au dominat studiile internaŃionale în anii ’60), care nu oferea un instrument socio-politic de limitare a anarhiei sistemului. Această atitudine ştiinŃifică este motivată de o dominantă idealistă definită prin enunŃul kantian : « democraŃiile nu îşi pot declara între ele război », « comunitatea de putere legată de interese şi valori comune ( democraŃie, economie de piaŃă, respectarea drepturilor omului) dar şi de respectarea unor norme universale (world law) impuse tuturor actorilor constituenŃi ai sistemului internaŃional. Mai mult, unii teoreticieni ( vârful « neorealismului », Kenneth Waltz şi părintele « şcolii hegemonice », Robert Gilpin ) cred că, determinaŃiile sistemului internaŃional influenŃează comportamentul actorilor statali, iar securitatea este considerată un obiect esenŃial în reducerea gradului de anarhie al mediului mondial de putere. Încercând să depăşească anarhia ca model ordonator al raporturilor internaŃionale, Kenneth Waltz pune în dreptul principalului actor al sistemului –statul –determinaŃia raŃională ( ca un postulat resurecŃionat al neorealismului din anii ’80). Ca structurare esenŃială de putere, statul raŃionalizat este comparabil dinamicii marilor firme cu decizii lucide şi reci în politica economică mondială (K. Waltz). MulŃi politologi şi sociologi ai relaŃiilor internaŃionale susŃin că actorii statali trebuie să se integreze în instituŃiile internaŃionale ( D. C. North), iar dincolo de considerente etice şi principale, statele sunt predestinate alegerii raŃionale (Robert O. Keohane). Structurarea puterii şi arhitectura centrelor de putere sunt conexate la două tendinŃe ale orientării realiste: realismul minimal ( unde statele nehegemonice luptă împotriva unei superiorităŃi hegemonice, sau acceptă doi cohegemoni dintr-un considerent pragmatic –Martin Wight, părintele şcolii engleze de relaŃii internaŃionale şi politologul francez Raymond Aron) şi realismul maximal ( care exprimă teza unei superputeri hegemonice care domină statele mici aliniate, interpretare asertată de reprezentanŃii „realismului ofensiv”: Robert Gilpin, Robert Jervis, James Rosenau, apostolul „neomedievalismului”, Hedley Bull, dar şi unul din analiştii de referinŃă ai neomarxismului şi ai abordării „Centru - periferie”, Immanuel Wallerstein). Dezordinea şi anarhia globală sunt ameninŃări majore la nivelul stabilităŃii şi securităŃii sistemului internaŃional în epoca contemporană, fiind teme majore ale politicii mondiale actuale. Dosarele majore ale politicii mondiale: securitatea ecologică, acceptarea unui set de reguli bancare, chestiunea proliferării atomice reclamă o substanŃă nouă instituŃională, care să fie primită de corpusul unor agenŃii( instituŃii permanente). ConsistenŃa „societăŃii civile” internaŃionale (D. Held, K. Ohmae) trebuie să cuprindă organismele internaŃionale ca O.M.C., F.M.I., G 7(8) o organizaŃie mondială (O.N.U.) reformată, deşi tensiunile (reacŃia blocului chino-indo-rus în O.M.C. sau poziŃiile franco-nipone antinomice polului anglo-saxon în G7), sunt realităŃi concrete în dinamica globală. Un plus calitativ pentru societatea mondială ( world society), societatea internaŃională ( international society) şi coerenŃa principiilor legate de pluralism, solidarism este dat de modelul polarităŃii sau al poliarhiei internaŃionale ( conducere colectivă a afacerilor mondiale). Acest punct de vedere este promovat de reprezentanŃii şcolii engleze (Bruce Russett, Barry Buzan) care văd sursa schimbării în asimetriile de putere, elementul catalizator pentru anarhia internaŃională.

32

DistribuŃia şi asimetriile de putere nu pot fi modelate doar prin balanŃa de putere –impusă ca unitate conceptuală majoră în sistem de K Waltz – sau ordinea internaŃional-legitimă pe baze diplomatice, negociate (în aserŃiunea realistă clasică a lui Kissinger) care evoluează anarhic cu iregularităŃi de tipul crizei de la 11 septembrie 2001 uneori cu atribute neomedievaliste (Alec Minc, teoreticianul pluralismului de putere intern/extern concurent; Philip Cerny percepe o „dezordine durabilă” la nivelul structurărilor internaŃionale) sistemul de putere mai este definit ca o piaŃă a raporturilor internaŃionale, prin prisma neorealismului waltzian al „balanŃei de putere”, sau degrevat de stabilitatea Războiului Rece (John Mearsheimer). Cercetarea britanică a ordinii şi societăŃii internaŃionale dar şi studiile strategice ca demers analitic şi ştiinŃific iniŃiat de şcoala americană (J .Black, H. Spruyt, William Wolforth, Robert W. Tucker, Stephen M. Walt) au încercat în anii ’90 să vină cu o „nouă gândire” fundamentată prin preocuparea tematică faŃă de chestiunile justiŃiare în sistem, mediu, asistenŃa umanitară. Perturbarea balanŃei de putere, activizarea asimetriei în raporturile interstatale – îndeosebi pe linia Nord-Sud conduc la dezechilibre hegemonice, dar şi creşterea potenŃialului conflictual şi a naturii greu predictibile a relaŃiilor internaŃionale. Intrarea pe scena globală a unor forme de putere periferică de exemplu substatele (unde încadrăm formaŃiunile anarhice, destabilizatoare şi promotoare ale unui „terorism instituŃionalizat” de factura Al Qaida) aduc în discuŃie redefinirea componentelor generatoare ale conflictelor. Astfel încât teoria „noilor războaie” care se dau în interiorul statelor, după expresia politologului Paul Hirst ( cuprinde şi reacŃii de implozie internă de coloratură teroristă, cum au fost atentatele de la metroul londonez (iulie 2005), comise de cetăŃeni britanici şi nu de alogeni. Disciplina relaŃiilor internaŃionale, dar şi analiza geopolitică nu au sesizat încă exact amplitudinea transnaŃionalismului în varianta sa teroristă, cu obiective politice fundamentaliste. Unul din mentorii sociologiei franceze a relaŃiilor internaŃionale, Marcel Merle sublinia că fluxurile – aici poziŃiona şi integrismul islamic, în lucrarea sa din 1982 transgresează graniŃele, iar interdependenŃele se extind cu rapiditate. MulŃi autori cu experienŃă analitică susŃin că modelul concertului de putere asigură stabilitatea în contextul agresiunii „InternaŃionale teroriste”, pe acest punct de abordare îi putem încadra pe Stanley Hoffman, H. Kissinger, Bruce Russett dar şi contribuŃiile Şcolii de la Copenhaga pentru studierea securităŃii şi păcii, deoarece securitatea extinsă este politica însăşi ( Ole Waewer, Morten Kelstrup, Jaap de Wilde). InterdependenŃele se bazează în multe cazuri pe asimetrii de putere, în care două sau trei state sunt dependente de o mare putere a complexului de securitate, abia un al patrulea actor regional putând fi furnizor de echilibru economico- comercial, politico teritorial sau strategic ( chestiunea diluării neutralităŃii şi nealinierii, demitizarea „finlandizării” a preocupat şcoala suedeză de relaŃii internaŃionale în anii ’90, reprezentată de Hokan Wiberg, Bjorn Möler, Kjell-Ake Nordquist, Peter Wallensteen). Proliferarea actorilor de tipul substatelor integriste/fundamentaliste erodează alianŃele clasice de apărare şi destructurează potenŃialul uzual angajat în politici de confruntare. CoaliŃia împotriva terorismului- enunŃ aproape augustinian al „ războiului drept” a oferit o altă alternativă şi concentrare de putere în spiritul a crea ce cercetarea politologică americană a determinat spriritul alăturării actorilor ( conceptul de bandwagoning alăturare pentru profit – a generat o şcoală de gândire reprezentată de Robert G Kaufman, Randall l. Scweller, Paul Schroeder). Întărirea unor regimuri de securitate regionale este o constantă a politicii internaŃionale de putere, un caz ilustrativ a fost funcŃionalismul Grupului de la Vişegrad (Republica Cehă, Slovacia, Ungaria, Polonia) creat la începutul anilor ’90, printr-o iniŃiativă americană conturată de Zbigniew Brzezinski. Astfel, aceste state au promovat o linie comună de integrare în U. E. Şi construcŃia unui spaŃiu economic şi de liber schimb comun (C. E. F. T.A.), aceste evoluŃii încadrându-se în spiritul

33

unei alianŃe comune ( denumite de literatura germană de referinŃă „Eibindung”, cu referire majoră la Europa Mediană -Mitteleuropa, ca un spaŃiu cultural central-european şi o identitate strategică legată de Germania - analişti cunoscuŃi ai fenomenului sunt: Dirk Stegman, Alan Milward, Karl Schlogel, Gordon Craig, Jacques Droz, Walter Jurgen Schroeder, Simon Duke, Ronald D. Asmus). Transformarea acestei grupări cvadruple într-un pol politic coerent s-a făcut printr-un proces de compatibilizare a obiectivelor politice faŃă de zone limitrofe geografic şi adoptarea unor poziŃii comune în privinŃa continuării extinderii Uniunii Europene în zona Balcanilor de Vest ( declaraŃia statelor membre ale grupului de la Vişegrad – octombrie 2005). Cadrul de cooperare al acestui format de putere este extins la Austria şi Slovenia ( blocul de la Litomysl, 1995) şi cuprinde pe lista integrării şi Ucraina. În mecanica geopolitică şi strategică Europei mediane (Zwischeneuropa), viziunea austriacă (2005-2006) a cancelarului Wolfgang Schüssel a încercat recuperarea unui spaŃiu de dominaŃie germanocentric al economiilor complementare (Ergänzungwirtshaft) blocului austro -german: Cehia, Slovacia, CroaŃia, Ungaria, România, Slovenia, acelaşi lucru observându-se şi în politica administraŃiei atlantiste A. Merkel. Tot pe această rezultantă a agregărilor de putere regională, Italia a încercat dezvoltarea unei geopolitici maghrebiene şi crearea unui complex geoeconomic (Carlo Jean- părintele geoeconomiei italiene) prin relaŃiile speciale cu Slovenia, CroaŃia şi Albania. Uniunea Europeană ca o potenŃială superputere, sau hiperputere ( după modelul enunŃat de fostul lider al diplomaŃiei franceze, Hubert Vedrine) şi-a concentrat în timpul preşedinŃiei portugheze (2007) abordarea strategică de la logica postsovietică a ameninŃărilor spre o adaptare la noile sfidări: proliferarea terorismului şi ideologia radicală musulmană. Noul ciclu strategic inaugurat la 11 septembrie 2001 este în corelaŃie strânsă cu pauperizarea, dezorganizarea politică şi radicalismul din unele şări africane, iar statele latine impun U.E. o agendă tot mai aproape de materializarea strictă a procesului Barcelona (cooperarea solidă cu statele din regiunea Maghreb- Mashrek) , în detrimentul unei politici active de bună vecinătate în Estul Europei. EvoluŃia structurilor de putere s-a constituit într-o temă fecundă de abordare a teoriei relaŃiilor internaŃionale, datorită perioadei post-Război Rece când modelul lui Robert Gilpin asupra distribuŃiei puterilor în societatea internaŃională a prevalat în tendinŃele disciplinei. Era multipolarismului post-Război Rece a adus pe lângă clasicul model al echilibrului de putere, printr-o aprofundare a studiilor strategice şi chestiunea echilibrului ameninŃării . Unul din teoreticienii acestui curent tematic care a captat atenŃia analiştilor în anii ’90, Stephen Walt a tratat problema dezechilibrelor de putere (Imbalance of Power) ca potenŃiale surse ale tensiunilor mondiale. Cunoscut exeget al teoriei alianŃelor, cercetătorul american se apleacă – împins de realităŃile strategice generate de 11septembrie 2001 –asupra balanŃei ameninŃării, să-i spunem „revoluŃionare” deoarece, o ameninŃare clasică de calibrul Germaniei imperiale din 1914, sau celui de-al II -lea Reich în 1939, se constituiau în teme predictibile ale relaŃiilor strategice mondiale faŃă de sindromul Al-Qaida. Stabilizarea sistemului internaŃional de putere este văzută de unii analişti – ca profesorul american Bruce Russett, editorul cunoscutului periodic de studii strategice „Journal of Conflict Resolution” – prin pacea triunghiulară: democraŃie, interdependenŃă şi activizarea organizaŃiilor internaŃionale (B. Rusett este unul dintre puŃinii directori de studii pentru O.N.U. din mediul academic occcidental). Preocupări pentru „sfîrşitul războiului” sau pentru „pacea liberală a secolului XXI” au fost dimensionate de şcoala de relaŃii internaŃionale de la Universitatea Yale. „Pacificarea” politicii mondiale prin izolarea „statelor rogue”, atragerea în interdependenŃele economice a Chinei şi Rusiei sunt elemente analitice asimilate şi de cercetarea britanică de profil (Paul Barry Clarke, Joe

34

Fowaraker, coordonatorii unei Enciclopedii a gândirii democratice în relaŃiile internaŃionale, 2001). Stabilizarea sistemului mondial se poate efectua şi prin atenuarea arcelor de criză regionale datorită constrcŃiei unor complexe de securitate viabile bazate pe fenomenul cooperării politico-economice şi instituŃionale. Abordarea celebră a şcolii de la Copenhaga referitoare la teoria complexului de securitate s-a putut articula în faza post- Război Rece, fiind în legătură cu decupajul regiunilor (region-building). Cei doi corifei ai tezei complexului de securitate , Barry Buzan şi Ole Waever stabilesc că în multe regiuni domină „actorii nonmilitari”, cele mai clasice exemple fiind Germania şi Japonia. În recenta lor lucrare: Regiuni şi puteri (2003), cei doi analişti ai fenomenului puterii în conexiune cu mediul de securitate internaŃional pun accent pe teritorialitate (o abordare „reclasicizată”) în tematica dinamică a studiilor strategice ( care în contextul academic american au trecut de la chestiuni tradiŃionale ca arms race/cursa înarmărilor la fenomene ca insurgenŃa laică filosunnită în Irak, fenomenul Abu Sayaf în Filipine sau studiul unor actori transnaŃionali, Vaticanul). Ancorându-se într-o conceptualizare a unui subsistem de analiză unde în continuare statul este unitatea de referinŃă, cei doi actori precizează fluiditatea puterii în sistem. Evaluarea teoretică este îndreptată spre conceptualizarea puterii, cei doi specialişti în paradigma securităŃii avansează ideea agenŃilor de putere în sistem, sub forma dezvoltării unei ierarhii de puteri ( model utilizat şi de liderul „teoriei rangurilor” şi unul din pionierii studiilor asupra păcii în anii ’60-70, sociologul norvegian, Johan Galtung): o superputere –S.U.A., o constelaŃie de mari puteri Japonia, China, Rusia, FranŃa, Germania, U.E. şi o multitudine de puteri regionale. Aceste structurări de putere sub forma unor puteri – stat - mai puŃin regiunile posedă calitatea de actor, poate cu excepŃia C.E.E./U.E.- sunt definite de cultura analitică a şcolii de la Copengaha în termeni de „penetrare” şi impunere. NoŃiunea de polaritate s-a reevaluat prin proiecŃia de putere şi extinderea bogăŃiei, atât material cât şi ideaŃional, prin reprezentarea geopolitică. Este evident că dincolo de mesajele idealiste (pacea liberală, securitatea democratică) mediul anarhic şi greu predictibil al relaŃiilor internaŃionale – renumitul specialist al Războiului Rece, John Lewis-Gaddis clama, în 1989, „falimentul” teoriei relaŃiilor internaŃionale deoarece nu a anticipat „ căderea Zidului Berlinului”- din unghiul nostru de vedere criteriile de putere referenŃiale rămân determinate de următoarele coordonate: dimensiunea populaŃiei, suprafaŃa terestră, P.I.B. pe locuitor, calificarea birocraŃiei administrative şi a aparatului diplomatic, capacitatea politico-militară, forŃa modelului cultural. Cu accente neorealiste – mediul internaŃional de putere generează comportamentul actorilor statali – şi dintr-o perspectivă constructivistă, abordarea Şcolii de la Copenhaga arată că regiunea este unitatea relevantă pentru studiile strategice, conŃinând posibilele organizări politico-instituŃionale şi prospectiv-analitice. Harta politicii globale gradualizează puterea prin proximitate şi rolurile actorilor alogeni ( inamici, prieteni, rivali) înconjurători. Politicile regionale şi tendinŃele de configurare a unor blocuri politice, economice unificatoare pentru spaŃii apropiate – uneori fără regimuri, ideologii, societăŃi, economiii convergente sau sincronizate - au avut rădăcini în anii ’70-’80, când studiile asupra păcii şi conflictului plasau în acest cadru fenomenul cooperării, ca solvent al antagonismului absolut Est-Vest din timpul Războiului Rece. Spre exemplu, în plină diviziune ideologică şi strategică a spaŃiului asiatic, la mijlocul anilor ’70, Pakistanul, Iranul şi Turcia au format un bloc economic regional. Extensia acestui

35

aranjament economic regional s-a făcut prin ediŃia republicilor islamice independente din Asia Centrală: Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenistan, Kîrgîrztan şi Azerbaidjan (1992). Prin această uniune geoeconomică s-a constituit OrganizaŃia de Cooperare Economică (E.C.O.), care posedă o forŃă demografică de 300 milioane de locuitori. Obiectivele acestei structuri de putere s-au fixat prin şase summituri la cel mai înalt nivel, punându-se bazele cooperării economice, comerciale şi de comunicaŃii între state aparŃinătoare a trei importante regiuni ale continentului asiatic – partea centrală, arealul vestic şi zona sudică. Grupul poate fi perceput şi ca o axă islamistă cvasiunitară, deşi au existat unele tensiuni între Pakistan şi Iran ( datorită rivalităŃii dintre Islamabad şi Teheran, în anii 1988-1992, sprijinul şiiŃilor Wahdat, în detrimentul paştunilor sunniŃi locuitori în spaŃiul afgano –pakistanez). DivergenŃe între cele două state au fost legate şi de ruta gazului central-asiatic, deoarece Iranul insista ca acest traseu să includă portul Bander Abbas, iar Pakistanul avea consolidată opŃiunea ca portul Karachi să aibă întâietate. Desigur, structurările şi afilierea de putere includ utilitarismul şi realismul politic, o dovadă în acest sens fiind pragmatismul pakistanez care cultivă relaŃii strategice speciale cu S.U.A. ( după 11 septembrie 2001), sau au raporturi privilegiate cu unii din liderii lumii arabo-musulmane ca Arabia Saudită. Ca parte a studiilor strategice-dimensionate şi prin dispersia, proiectarea puterii economice în sistemul mondial de actori –găsim în anii 2001-2005, abordări legate de dinamica centrelor de putere în mediul geoeconomic internaŃional. Pornind de la teoria primatului geoconomiei şi moartea „geopoliticii clasice” (bazate pe modelul westphalian al echilibrului de putere sedimentat de Războiul Rece ), construcŃie teoretică lansată de Edward Luttwak, unii autori, ca profesorul de studii asupra păcii şi securităŃii, Michael T. Klare proiectează un sistem de integrarea puterii în cadrul economic global. Gânditorul american utilizează fundamentele geografiei strategice plasând liniile tectonice ale politicii mondiale prin influenŃa în exploatarea unor zone bogate în petrol, dar şi cu potenŃial de criză crescut: Golful Persic, bazinul caspic, Marea Chinei de Sud, Algeria, Angola, Ciad, Columbia, Venezuela, Indonezia, Nigeria, Sudan (spaŃii care deŃin 45% din rezervele de petrol mondial). Această viziune de conflict economic şi al resurselor mondializat se asociază cu hermeneutica lui Robert Kaplan care plasează anarhica sistemului în corelaŃie cu slăbirea statului –naŃiune (înlocuit de un „vitraliu de state –oraşe” în unele zone ale globului ) şi conflctele interne sau regionale (Zair, Somalia, Sudan, Sierra Leone, Liberia, Rwanda, Sri Lanka, Cambodgia, Afganistan, Irak). Geoeconomica modelează spaŃiile pentru care centrele de putere au un interes major prin influenŃa asupra rutelor economice, regiunilor bogate în resurse, comercŃului exterior al unui actor. S-a vorbit la un moment dat de economopolitică în dinamica politcii de putere, mai ales de către reprezentanŃii şcolii franceze (Philippe Moreau Defarges, Pascal Lorot. După 11 septembrie, S.U.A. nu mai pot materializa atât de efcient, conceptul de „soft power” (clasicizat de Joseph Nye) tradus prin atracŃie culturală, de model societal sau regim economic. FaŃetele economico-strategice ale celei de-a doua crize irakiene ( 2002-2003) sau coordonatele dosarului irakian ( 2005-2006) arată emergenŃa unui sistem oligopolist ( istoricul economiei mondiale, Charles P. Kindlenerger) care desenează eşecul multipolarismului egalizat ( desemnat de grupul median al centrelor de putere euroasiatice) şi al ideii unui „contract colectiv” contemporan, încă cerut de „clasici”: Henry Kissinger, Hedley Bull, Stanley Hoffman, Richard Rosencratz. ResurecŃia ideii de „concert de putere” internaŃional – specifică perioadei Europei multipolare din timpul sistemului congreselor Viena-Viena-Paris-Berlin. (1815-1878)- s-a dimensionat prin formate de criză( Grupul de contact pentru Iugoslavia, Cvartetul pentru Orientul

36

Mijlociu, Grupul de lucru pentru Transnistria), dar şi prin renovarea unor structuri specifice anilor ‘70-‘80, ca G7/G8. G7 (S.U.A., Canada, FranŃa, Marea Britanie, Germania, Italia, Japonia + Rusia) reprezintă un „directorat planetar” al clubului statelor puternic industrializate care a exercitat un management global al afacerilor internaŃionale ( pe dosare fundamentale ale societăŃii contemporane, ca terorismul ) o formă de conducere colectivă mai pragmatică decât Societatea NaŃiunilor sau O.N.U. ComponenŃa acestei structuri mondiale de putere relevă o agregare a statelor dezvoltate major economic din Nord, dar sudul (statele reprezentative din America Latină. Asia de Sud, Africa Neagră şi maghrebiană) nu are nici un membru în acest complex politico—decizional global. Iar în interiorul paradigmei regionale, cucerirea de debuşeuri), membrele acestui aranjament colectiv politico- economic au dispute sedimentate în timp ( U.E.versus S.U.A., S.U.A. versus Japonia), chiar dacă recent există concertări la nivelul minimal al liberului schimb (vezi proiectul unei pieŃe comune transatlantice lansat de cancelarul A. Merkel) prin Acordul de la Washington-aprilie 2007). Dar acest nou multipolarism de putere la vârful arhitecturii internaŃionale nu poate descuraja valul nou de conflicte ( cum ar fi conflictele identitare) generate de profilarea anarhică a armelor nucleare, radicalizarea ideologică în viaŃa internă a unor actori periferici din sistemul mondial. Cristalizarea puterii la nivelul regional şi integraŃionist devine un fenomen contemporan extrem de ritmat în amplitudinea sa (a se urmări polul convergenŃei economice euro-americane constituit prin acordul de la Washington, 2007). TendinŃa de integrare accelerată politico-economică continentală a cuprins în ultima perioadă şi America Latină, acestă zonă geopolitică cunoscând evoluŃii politice identitare semnificative. Semnarea unui document politic (DeclaraŃia de la Cuzco-Peru∗, decembrie 2006) care prevede circulaŃia liberă a cetăŃenilor în interiorul blocului interstatal denumit Comunitatea Sud Americană de NaŃiuni ( Comunidad Sudamericana de Naciones/ Comunidade Sud-Americana de Nações) acŃiune care s-ar dori să conducă şi la coeziunea societăŃilor din această regiune. Palierul de cooperare internaŃiuni se va fundamenta şi pe alte paradigme politico-economice, cu accent pe transporturi, transfer de energie şi reducerea inegalităŃilor economice dintre statele sud-americane. Brazilia şi Argentina sunt centrele de putere ale zonei sud americane şi se constituie în actori care imprimă rivalitate de putere continentului american care Ńine de tradiŃia confruntării politice şi obiectivele geopolitice. Pe de o parte, Brazilia a dezvoltat o politică regională de parteneriat cu statele din Podişul Guyanei : fosta Guyana engleză, Surinam Guyana oloandeză, grup de state definit ca o „vecinătate apropiată”. Chiar dacă este un pivot esenŃial al PieŃei Comune Sudice (MERCOSUR- organism care reuneşte şi Argentina, Paraguay şi Uruguay (Brazilia încearcă o relaŃie dinamică spre Pacific cu Japonia şi Coreea de Sud, dar dezvoltă şi o politică afrcană care înclocuieşte Portugalia (vechea metropolă) în realŃiile cu fostele colonii ale Lisabonei. Pe de altă parte, Argentina încearcă să echilibreze dinamismul economioc al Brazielie prin strângerea raporturilor cu mari puteri europene (Germania, FranŃa şi Italia, dar şi statutul de bicontinentalitate bazat pe prospectarea zonei antarctice, bogate în resurse. În dinamica axelor de putere ( axis of power) din politica mondială, sub administraŃia de drepta neogaullistă, FranŃa dezvoltă o strategie de recuperare a unor influenŃe din era colonială.

∗ Statele semnatare sunt Argentina, Bolivia, Brazilia, Chile, Columbia, Ecuador, Guyana, Paraguay, Peru, Surinam, Uruguay şi Venezuela.

37

Astfel, vizita lui F. Sarkozy în China (2007) a marcat relansarea relaŃiilor economice dintre Paris şi Beijing, mediu geoeconomic unde dintre polii de putere ai U.E., Germania sub guvernarea G. Scroeder( 1998-2006) a avut o iniŃiativă strategică în domeniu investiŃiilor şi fluxurilor de capital (modelul „noii Asii”- „Neue Asien”)11. La iniŃiativa franceză –în noiembrie 2007- a avut loc un summit UE - China care ar urmări o „armonie globală” prin includerea o rată de schimb echilibrată între monedele majore, ca euro şi yuanul. În mediile de conducere ale Uniunii Europene (UE) arhitectura de securitate euroafricană şi eurasiatică –pin prisma raporturilor cu Maghrebul şi în Ńara „Asiei Minor”, Turcia –tinde să accepte modelul francez, Nicholas Sarkozy al Uniunii Mediteraneene (2007) sau propunerea austriacă a cancelarului Wolgang Schüssel de stabilire a unui parteneriat privilegiat cu Turcia (2006) care să înlocuiască aderarea efectivă a Ankarăi la spaŃiul instituŃional comunitar.

RelaŃiile internaŃionale. Geneza şi evoluŃia centrelor de putere

1. Preistoria relaŃiilor internaŃionale De la „Ex Oriente Iux” la „ideea imperială” medievală CivilizaŃiile orientale (definim civilizaŃia ca o societate în care specializarea activităŃilor socio-umane a creat posibilitatea apariŃiei unor tehnici administrative, militare, politice, culturale) au fost centrate pe logica schimbului şi a expansiunii militare, ca prim model al raporturilor internaŃionale Impetuozitatea civilizaŃiei antice în Mesopotamia, creşterea Romei imperiale, naşterea califatului islamo-arabic s-au datorat tributului, taxelor, dar şi sferelor de influenŃă sau teritoriilor anexate. Incursiunea lui Ghilgameş din Babilon în pădurile de cedri ai Libanului sau primul „imperiu mondial” al regelui Sargon din Akkad (cca 2350 î.Hr.) generează un perimetru de parteneri comerciali pentru statele în cauză, o hegemonie binevoitoare care aduce bunuri strategice din teritoriile cucerite. Oraşele – stat din Sumer: Lagaş şi Umma au dezvoltat primele sisteme de alianŃe rivale (2500 î. Hr.), iar cel mai cunoscut lider unificator sumerian a fost Lugalzaggisi, regele din Umma.

Prima puternică unificare politică sumeriană a fost sub Sargon al Akkadului, lider peste un Ńinut semit situat la periferia barbară a Sumerului, fenomen specific antichităŃii orientale. Monarhia imperială akkadiană a căzut sub loviturile barbarilor guti (au condus Sumerul înte 2050-1950 î.Hr.), iar echilibrul de forŃe regional nu a mai fost o problemă reglabilă între Sumer şi Akkad. Astfel, suveranii din Isin şi Larsa, conducătorul amorit, Hammurabi din Babilon ( cca 1700 î. Hr.) sunt actorii principali în acest joc de putere, ultimul unificând Mesopotamia până la cucerirea haşită, care a marcat o mare mişcare de populaŃie din Creta până în India.

11 Dacă Germania a avut contracte pentru infrastructură, construcŃia metroului (Shangahi, Beijing), FranŃa a încheiat un contract de 8 miliarde de eruo pentu construcŃia a două reactoare nucleare în Ghina, de către compania energetică AREVA (2007). LocaŃia celor două reactoraee este în oraşul Taishan, provincia Guandong.

38

Sumerul antic, ca primă cristalizare de putere, a fundamentat incipient o teorie politică a suveranităŃii de drept divin – puterea vine de la zei, exact ca ideile sacerdotale din Egipt – regalitatea având o aură şi legitimitate religioasă. Dezvoltarea birocraŃiei, armatei profesioniste, a unui sistem de drept au fost elemente care au generat o puternică statalitate la gurile Nilului care a avut relaŃii externe extinse. Egiptul Vechiului dar şi Noului Regat nu a putut fi un factor de putere real, datorită polarităŃii extreme între faraonul – zeu şi curtea sa, pe de o parte, şi populaŃia agricolă, pe de altă parte, iar pătura mijlocie teocratică – clasa preoŃilor – nu putea să asigure coeziunea şi forŃa statală. Izolarea spirituală şi desconsiderarea popoarelor vecine (cazul dinastiei hicsoşilor) au marcat un conservatorism aparte până la integrarea Egiptului în Imperiul Roman. Imperiul Egiptean (1465-1165 î.Hr.) a evoluat ca o putere dominantă din Nubia (Sudan) până la Eufrat, unde a intrat în coliziune cu statul hittit, dar şi cu puternicul regat asirian. Echilibrul tripolar între Egipt-Asiria-Regatul hitit a fost fragmentat după infiltrarea unor popoare care şi-au individualizat habitatul politic: evreii, mezii, perşii, dorienii (după 1200 î. Hr.) Sub Cyrus şi fiul său, Cambises, Imperiul persan s-a întins până la Nil şi Oxus (525 î. Hr.), dar nu a putut învinge comunitatea polisurilor greceşti la Salamina şi Plateea (479 î. Hr.). Macedonienii grecizaŃi sub Alexandru cel Mare distrug imperiul persan, punând bazele elenismului politic, un model statal esenŃial în zona eurasiatică şi prima emergenŃă a „ideii imperiale” DominaŃia geopolitică a Orientului Mijlociu se încheie la 500 î.Hr. şi acest proces se defineşte prin căderea persană, revolta ioniană, reculul puterii egiptene şi indiene. Preliminariile de politică externă în antichitatea orientală sunt marcate de Artashastra, un codex de învăŃături pentru monarhul Ciandragupta, lucrare scrisă de un demnitar regal, Kautilya (300 d.Hr.). Această carte de sfaturi are o influenŃă persană, în baza căreia suveranul modelează cel mai important „cerc al puterii”, raporturile externe ale statului. Tratatul politic dintre Ramses al II-lea şi Hattuşili al III-lea marchează primul condominium hegemonic din istorie, cu referinŃă spaŃială asupra Orientului Mijlociu. Un alt moment de gândire politică în sfera raporturilor internaŃionale este Războiul peloponesiac, narat de Tucidide, unde cronicarul grec arată legitimitatea Atenei de a se extinde pentru construcŃia unui imperiu hegemonic bazat pe putere navală. Un alt analist al politicii externe, chinezul Confucius a arătat natura paternalistă a statului, şi recomandarea ca instituŃia fundamentală să fie condusă şi reprezentată în exterior de către demnitarii bine pregătiŃi şi loiali. În zona Europei, creşterea Romei a destructurat echilibrul triunghiular al Mediteranei – noua zonă de putere – stabilit între etrusci, cartaginezi şi greci. Liga Latină condusă de Roma şi războaiele punice au fost momentele de dobândire a unui statut italo-mediteranian pentru „Cetatea Eternă”. Eforturile statului roman de a controla Arabia, Armenia, Mesopotamia, părŃi din Persia, Egiptul au adus primul „imperium mundi” (imperiu mondial). După era „împăraŃilor militari” (Decius, Claudius Goticus, Aurelian, DiocleŃian) şi victoriile lor din secolul al III-lea d. Hr., Imperiul Roman îşi vede dizolvată structura de putere prin loviturile date de vizigoŃi, ostrogoŃi şi huni (374 d.Hr.) asupra jumătăŃii latine a Imperiului. Regatele succesoare barbare, germanice, care au apărut în zorii Evului Mediu pe largi arii geopolitice (Italia, Galia, Bretania, Africa de Nord) au încercat să păstreze fiecare „ideea imperială” romană. Aceste state au fost în raporturile europene de putere „state de tranziŃie”, deoarece etosul barbar, războinic nu a putut suplini disciplina administrativă şi legislaŃia vechii Rome.

39

Cel mai viabil stat germanic a fost cel franc, sub Clovis (481-511) ajungând să afecteze obiectivul suveranului răsăritean, Iustinian care urmărea refacerea Imperiului. Un aspect politico-cultural important este creştinarea acestor „gentes barbares”(popoare barbare); evanghelizarea Britaniei şi creştinarea francă în timpul lui Clovis sunt două momente care conduc la suveranităŃi statale redutabile. În Răsărit, pentru a doua parte a domniei lui Iustinian (527-565) consemnăm un conflict dur cu perşii lui Chosroes (531-579), liderul puternicului stat sassanid, care va fi distrus peste un secol de arabii musulmani, creându-se Iranul islamic şiit. ApariŃia Islamului, ca religie şi ideologie/teologie politică, prin învăŃăturile lui Mahomed (570-632 d.Hr.) a marcat transformarea Arabiei într-o unitate politico-religioasă, care a cucerit la 20 de ani de la moartea profetului, provinciile bizantine cele mai bogate şi statul persano-sassanid. Sub califii succesori, Abu Bekr, şi mai ales Omar, arabii musulmani cuceresc Siria (636), Irakul (637), Mesopotamia (641), Egiptul (642) şi Iranul (651). Expansiunea militară era necesară pentru această confederaŃie de triburi arabe, iar în teritoriile ocupate au instituit regula plăŃii tributului către comunitatea musulmană, în fapt, cumpărarea păcii (intrarea în „Casa Păcii”, sintagma şcolii sunnite de drept). Purtătorii Islamului respectau popoarele „CărŃii Sfinte”, evreii şi creştinii care puteau să-şi păstreze religiile, tradiŃiile şi instituŃiile specifice, în schimbul plăŃii tributului către califatul arab. În lupta pentru succesiune, Ali, vărul şi ginerele lui Mahomed a luptat cu guvernatorul omeiad al Siriei, Moawiya, fiind înfrânt. Suportul lui Ali venea din Irak (oraşele sfinte Kerbala şi Najaf), şi o zonă persană extinsă care devine şiită (shi’a-partidul lui Ali”). Primul mare stat islamic, califatul omeiad a dus la apogeul său „imperiul arab” (numit aşa în cronicile epocii) perceput în special, ca o monarhie militară. Impunând Islamul ca religie universală, practicând jihadul (războiul sfânt), arabii ocupă sub Walid I (705-715) toată Africa de Nord, împingând incursiunile până în FranŃa carolingiană. Arabii sunt opriŃi în 732 între Poitiers şi Tours, de guvernatorul franc Carol Martel. Omeiazii (de la Ommaya un strămoş eponim al lui Moawiya) intră în coliziune cu turcii kazari, korezmul iranian este anexat şi se islamizează Sindul în India. În secolul X, califatul omeiad cade sub loviturile abbasizilor (Abbas – un unchi al Profetului) care organizează o lume coerentă din punct de vedere religios şi economic, iar araba devine limba de comunicare a diverselor popoare din sistemul Islamului. Acest prosper califat este zdrobit de loviturile mongolilor, când nepotul lui Genghis-Han, Hulagu distruge Bagdadul din temelii(1258), Islamul arab intrând într-un recul strategic. În lumea creştină occidentală, francii au încercat restaurarea Imperiului Roman (Renovatio Romana Imperii) cucerind Saxonia, Lombardia, respingând atacurile musulmanilor arabi. Carol cel Mare (768-814) a fost un puternic concurent al BizanŃului pentru ideea imperială, regele franc fiind încoronat ca „împărat al romanilor” de papa Leon (800 d. Hr.), la Aachen, titlu nerecunoscut de Imperiul răsăritean „grecizat”. Politic, se prefigura o alianŃă între Papalitate şi campionii creştinismului, francii, acŃiune îndreptată împotriva hegemoniei bizantine. În Orientul Apropiat, asistăm la o hegemonie turcă asupra lumii islamice, prin existenŃa sultanatului selgiucid în Asia Mică (după bătălia cu bizantinii de la Manzikert – 1071) şi a celui mameluc în Egipt. Expansiunea Islamului pe filieră turcă intră în a doua fază (1300-1500), sub Soliman Magnificul, sultanul devine „calif”, urmaş al Profetului, pe filiaŃia tradiŃiei politice islamice arabe. Islamizarea Indiei şi crearea regatului mogul, trecerea la credinŃa musulmană a hanilor de pe Volga şi a celor persani, cucerirea Constantinopolului (1453), unificarea otomană a Asiei Mici şi a zonei balcanice pe linia Sava-Dunăre, sunt elemente care arată avansul geostrategic al Islamului(dincolo de fragmentarea sa politică şi multitudinea de identităŃi etnice a comunităŃilor islamice) şi ciocnirea constantă cu frontierele lumii creştine.

40

Tratatul încheiat între Soliman Magnificul şi regele catolic francez, Francisc I are valoarea unei bigemonii (hegemonii duale) , prin care cei doi suverani îşi protejau sferele de influenŃă politico-militară. Stingerea lentă a Imperiului Bizantin este evidentă după nerecunoaşterea suveranităŃii de către Serbia (1167) şi Bulgaria (1187), efectele cruciadei france din 1204-1261, diluarea autorităŃii basileului asupra guvernămintelor administrative şi refluxul cezaro-papismului. Căderea unui factor pivotal al politicii europene medievale a generat consecinŃe majore în dinamica echilibrului de putere, dar ideea celei de „A Treia Rome” va fi preluată de Moscova lui Ivan al III-lea (1462-1505), care şi-a luat titlul de Ńar şi a scuturat suzeranitatea tătară. O temă majoră a constelaŃiei de putere medievale o constituie relaŃia papalitate-imperiu – regalităŃi naŃionale, trinomul instutuŃional dominant până la „amurgul Evului Mediu”. Reforma de la Cluny (910) a arătat că Papa, ca urmaş al Sf. Petru poate numi episcopi în locul „imperatorului” „romano” – german. Mai mult, papa Grigorie al VII-lea (1075) considera că, Sfântul Părinte întronat la Vatican, papa nu este numai suzeranul spiritual ci şi cel temporal (politic) al regilor laici. Această jurisdicŃie canonică independentă nu a fost recunoscută de imperiul roman condus de suverani germani, dar nici de regii FranŃei şi Angliei. Evul Mediu „întunecat”(deşi expresia „Dark Age” trebuie amendată cultural cel puŃin din unghiul sintezei medievale scolastice dintre credinŃă şi raŃiune) a cunoscut apariŃia statelor naŃionale („naŃionalizarea” regalităŃilor, după expresia istoricului american, Paul Kennedy) şi constituirea unor axe economice capitaliste Bruges (Anvers) – Milano, Hamburg – Torino. Schimbarea bazei de civilizaŃie europene va fi accentuată de economia de schimb care depăşeşte autarhia medievală, apariŃia sectorului financiar-bancar şi revoluŃia industrială. Cucerirea „Lumii Noi” de către primele puteri coloniale europene Spania şi Portugalia – după Tratatul de la Tordesillas 1494, garantat de Papă – a condus la externalizarea relaŃiilor capitaliste în „periferiile”: America de Nord şi Latină, India, Indochina, Africa Neagră. În acest context putem vorbi de un sistem mondial modern, în care unităŃile politico-economice nu pot evolua autarhic, cum se întâmpla în perioada medievală. Varietatea religioasă impusă de Reforma protestantă (luterană, calvinistă), încetarea folosirii latinei ca lingua franca, politica regalităŃilor europene moderne de a uni vechile domenii vasale pentru a naşte naŃiuni, au fundamentat pentru prima oară premisele creării unui sistem internaŃional de state. Interesele dinastice habsburgice paneuropene adâncite de tendinŃe universaliste catolice, spiritul absolutismului monarhic al Bourbonilor francezi, independenŃa principilor protestanŃi germani şi suedezi au condus la războiul de 30 de ani (1618-1648), conflict cu o dimensiune politică mai pronunŃată decât conotaŃiile religioase. Logica Păcii de la Augsburg (1535): „cujus regio, ejus religio” (statul şi populaŃia sa trebuie să preia confesiunea regelui lor) nu a fost suficientă în contextul luptei suveranilor protestanŃi împotriva hegemoniei absolute a Habsburgilor austrieci şi spanioli, încarnată de dorinŃa construcŃiei unui „imperiu supranaŃional”. Raporturile intercomunitare şi interstatale poartă în antichitatea orientală amprenta teocratică (influenŃarea politicului de către religios) iar, suveranitatea princiară/imperială de drept divin pentru lumea greco-romană este un factor determinant pentru antichitatea clasică. Până în perioada medievală avem o succesiune de centre de putere dar Roma este primul imperiu universal, destructurat de barbarii aflaŃi la limesul său. Pulverizarea unităŃii politico-statale imperiale în regatele barbare de tranziŃie, generatoare de statalităŃi naŃionale – sub impulsul Reformei – sunt aspecte definitorii pentru Evul Mediu european.

41

Creşterea şi expansiunea Islamului (arab şi turc) au determinat reacŃia „republicii christiana”, deşi în secolul al XVI-lea relaŃia creştini – musulmani înregistrează condominiumul hegemonic european dintre FranŃa şi Imperiul Otoman. Tentativa de constituire a unei economii univers europene şi în Lumea Nouă (Fernand Braudel), dezvoltarea unui sistem monetar, revoluŃionarea schimbului comercial, apariŃia în planul practicii statale a dreptului internaŃional şi diplomaŃiei au fost dimensiuni conjugate pentru cristalizarea unui fundament modern al sistemului internaŃional (o comunitate de entităŃi independente aflate în interacŃiune). Unii istorici şi analişti ai relaŃiilor internaŃionale (Robert Gilpin, George Madelski, Robert O. Keohane) arată că stabilitatea hegemonică în perioada 1450-1640 a fost asigurată de Portugalia şi Spania. După părerea noastră, deşi Portugalia a avut un aport curajos la cucerirea navală şi colonială a spaŃiilor extraeuropene, regatul Iusitan va fi alipit în secolul al XVI-lea de Spania, printr-o uniune dinastică personală. 2. Naşterea sistemului modern al relaŃiilor internaŃionale

Debutând ca un conflict etno-confesional, războiul de 30 de ani (1618-1648) a marcat triumful realismului politic şi strategic în raporturile internaŃionale. Dupa 1648, din perspectivă politico-juridică, statele-naŃiune, regalităŃile nu îşi recunoşteau doar limitele teritoriale, posesiunile ci şi suveranităŃile naŃional-statale (în Evul Mediu se legitimau prin recunoaştere doar suveranităŃile princiare, de drept divin). Deci nu sunt numai relaŃii intersuverani, ci relaŃii interstate, cu interacŃiuni oficiale, juridice, diplomatice, militare, aspect care modifică substanŃa mediului mondial de putere. SubstanŃa etimologică a sintagmei „relaŃii internaŃionale” derivă din expresia „intergentes” (raporturi între naŃiuni, după cum remarca în secolul al XVIII-lea, Jeremy Bentham). Tratatul de Pace de la Westfalia (1648-1649) semnifică naşterea sistemului modern de relaŃii internaŃionale, un sistem multinaŃional cu o pluralitate de actori statali, ca subiecte de drept internaŃional (posesia de teritoriu, populaŃia, instituŃii de conducere, putere militară, percepute ca atribute etatice). Urmările politico-strategice ale Războiului de 30 de ani au fost următoarele: spaŃiul german s-a fragmentat, Spania intră în declin accentuat, FranŃa devine prima putere continentală, Habsburgii îşi reduc pretenŃiile anexioniste şi de putere. Dar realismul politic al alianŃelor sau concertările statale se verifică prin faptul că FranŃa apostolică s-a aliat cu turcii împotriva Habsburgilor (catolici!), iar o serie de prinŃi protestanŃi au ales puterea aulică a Vienei în unele combinaŃii politice. Prin spiritul de la Westphalia s-a recunoscut existenŃa statelor pe baza principiilor suveranităŃii teritoriale, independenŃei statelor, legitimitatea tuturor formelor de guvernare şi toleranŃei politico-religioase în raporturile interetatice. Idealul medieval al unităŃii imperiale şi principiul medieval al relaŃiei suzeran-vasal („dominium eminens”) au fost înlocuite, apărând noi noŃiuni: raŃiunea de stat, echilibrul puterilor. Sistemul westphalian nu s-a aplicat spaŃiului islamic care îşi modula funcŃionarea politico-juridică pe „Casa Păcii” şi „Casa Războiului”, adică statele care acceptau protecŃia pacifică a factorului islamic. 3. Idei şi paradigme în teoria politică internaŃională. Elemente de modernitate

La „amurgul Evului Mediu” (Jan Huizinga) apar primii teoreticieni ai relaŃiilor internaŃionale care analizează temele politico-strategice ale vremii.

42

Nicolo Macchiaveli (1469-1527), prin lucrările sale Principele şi Arta războiului, se prezintă ca întemeietorul realismului politic clasic, teoretizând raŃiunea de stat (raison d’ Etat, după expresia cardinalului Richelieu), pentru satisfacerea căreia este permis orice mijloc.

Puterea este necesară pentru supravieŃuirea statului sau materializarea unui obiectiv politic (de exemplu, unificarea Italiei). Iar: „atunci când este în joc siguranŃa patriei nu trebuie să ne punem întrebarea dacă un lucru este just sau injust, uman sau crud, demn de laudă sau ruşinos”. Umanistul german Cristopher Keller (Celarius) face pentru prima dată o radiografie a marilor puteri ale secolului al XVI-lea: Imperiul romano-german, FranŃa, Polonia, Imperiul Otoman şi regatul englez, analiză emisă în contextul trecerii de la medieval la modern. Grotius (Hugo van Groot) este un teoretician al dreptului internaŃional care postulează principiul solidarităŃii organice a statelor, pe baza unei conduite şi legităŃi internaŃionale (asemenea contractului social intern), conceput mai târziu de Jean Jacques Rousseau). Mişcarea de idei grotiană a pus în valoare principiul securităŃii colective, punând violenŃa în afara ordinii politice şi a raporturilor statale în sfera internaŃională. În lucrările sale Mare Liberum (1609) şi De jure belli ac pacis (1652), Grotius susŃine legitima autoapărare a statului – mai târziu înscrisă şi în Charta O.N.U. – şi o largă solidaritate internaŃională, dincolo de interesele înguste statale. O altă contribuŃie la şcoala realismului în raporturile internaŃionale este dimensionată de Thomas Hobbes (1588-1679) care susŃinea că, raporturile dintre state sunt echivalente cu starea naturală a omului, dinaintea apariŃiei contractului politic, statului şi societăŃii civile.Mediul politic internaŃional este anarhic şi definit de război, interesele sunt proiectate numai în termeni de putere în relaŃiile dintre unităŃile statale. În Leviathan, deşi are observaŃii disparate asupra raporturilor dintre ginŃi, Hobbes apreciază spiritul de „gladiatori” ai statelor.

În Eseu asupra guvernământului civil, John Locke descrie politica internaŃională prin faptul că prinŃii trebuie să respecte frontierele, tratatele şi alianŃele. Pe baza acestei abordări, filosoful german, Immanuel Kant gândea chiar o pace perpetuă care să elimine starea belică din mediul internaŃional. În Pacea perpetuă (1795), gânditorul de la Konigsberg punea accent pe societatea internaŃională (replică a societăŃii civile interne, „die burgerliche Gesellschaft”), postulându-se un „federalism al statelor libere”. Pe această linie comunitaristă şi asociaŃionistă în relaŃiile internaŃionale, se situează şi proiectul abatelui Saint-Pierre (1714) pentru o pace perpetuă care urmărea crearea unei uniuni juridice „frăŃeşti” europene. 4. Schimbarea bazei de civilizaŃie şi succesiunile de putere (1500-1789) Spargerea barierei strategice a Atlanticului prin expediŃia lui Cristofor Columb (1492), legarea Ńărmurilor europene atlantice de alte spaŃii (Vasco da Gama-1497, Magellan-1519-1522), depăşirea limitelor euroasiatice au schimbat dimensiunea europo-centristă a relaŃiilor internaŃionale. Europa de Vest a rămas motorul politicii mondiale, civilizaŃiile precolumbiene din Mexic şi Peru au fost distruse de conquistadori, iar lumea musulmană arabă, persană şi indiană erau strâmtorate datorită drumurilor oceanice care le înlocuiesc pe cele terestre. Chiar şi spaŃiile şi „imperiile” primitive din Africa Centrală sau Japonia şi China autarhice au avut impact cu Occidentul aflat în plină industrializare. ForŃa expansiunii europene cantonată în Atlanticul de Nord a pus în umbră centre de putere tradiŃionale extracontinentale: China, India, şi Imperiul Otoman.

43

Prelungirea geopolitică a Europei s-a comensurat între 1700-1850 prin absorbŃia Rusiei euroasiatice şi ferma colonizare a Americii de Nord, „europenizarea” franco-britanică din India ,hispanizarea şi lusitanizarea Americii Latine, integrarea britanică a Australiei. Formarea imperiilor coloniale a transformat echilibrul politic, cultural şi economic al lumii, a „europenizat” Lumea Nouă. După cucerirea columbiană, Hernan Cortes a distrus imperiul aztec (1519- 1521), iar Francisco Pizzaro a suprimat statul incaş (1531-1535). Conquista hispanică a cuprins teritoriile actualelor state Chile, Argentina, Columbia, Venezuela şi America Centrală, mai mult Spania mediteraneeană avea în stăpânire şi Filipinele, unde au intrat în coliziune cu lusitanii. Portugalia a obŃinut Goa (1510) şi Malacca (1511), stăpânind şi Golful Persic, cheia întregului comerŃ în Oceanul Indian. În Extremul Orient, regatul Iusitan a înfiinŃat o misiune apostolică în Japonia, o colonie în Macao (1557), iar în Asia de Sud-Est au cucerit insulele Moluce (1511-1512), sursa esenŃială de aprovizionare cu mirodenii. Imperiile maritime spaniol şi portughez nu au rezistat administrativ datorită conservatorismului elitei nobiliare (hidalgo), lipsei unui avânt capitalist şi industrial, atacurilor corsarilor francezi şi englezi (după 1568). Prima mare putere a Europei moderne a fost regatul spaniol, unde după Reconquista - mişcarea de eliberare, domnia lui Ferdinand de Aragon şi epoca sistemului de curŃi teocratice ale InchiziŃiei a urmat declinul. Prin succesiunea sa la tronul Spaniei şi łările de Jos, Carol de Habsburg a adus proprietăŃile Casei din Germania, dar a adăugat şi aspiraŃiile sale de monarh universal, ca legatar al Sfântului Imperiu romano-german(1519). După retragerea prin abdicare a lui Carol Quintul (1556), fiul său Filip al II-lea pierde competiŃia navală strategică cu Olanda şi Anglia şi lumea mediteraneeană spaniolă (Fernand Braudel) se destramă. AlianŃa dintre Papalitate şi habsburgii spanioli a generat Contrareforma, iar ideea imperiului medieval era eliminată, aceasta rămânând doar o putere internă (Hausmacht) a Casei de Austria exercitată în provonciile ereditare. Suveranitatea de drept divin a lui Ludovic al XIV-lea a condus la tipul de monarhie absolută ideală în Europa, un model statal fascinant pentru suveranii europeni. După Războiul de 30 de ani, Bourbonii au recontestat hegemonia „universalismului catolic” habsburg, iar Regele Soare a pretins o parte din succesiunea spaniolă, după moartea regelui Filip al IV-lea (1665). În anul 1667, a izbucnit cu războiul de devoluŃiune (jus devolutionis, dreptul flamand de moştenire), iar Ludovic al XIV-lea a anexat Flandra şi Brabantul. Împotriva FranŃei s-a format o coaliŃie europeană care era formată din foştii aliaŃi în coaliŃia antihabsburgică: Olanda, Suedia, Anglia care ajutau Spania. Prin Pacea de la Aachen (1669), regatul francez a păstrat o parte din Flandra, iar Pacea de Nijmegen (1679), care urma conflictului lui Ludovic al XIV-lea cu olandezii statua hegemonia bourbonă în Europa.

FranŃa a luptat şi împotriva altei coaliŃii europene, Liga de la Augsburg (Olanda, Spania, Imperiul Habsburgic, Savoia, Suedia şi unele principate germane) frontul militar răspândidu-se în Belgia, Italia şi Spania. În bătăliile terestre, francezii au deŃinut iniŃiativa, dar pe mare, flota engleză (Londra s-a alăturat Ligii, după „Glorioasa RevoluŃie” din 1688) a învins flota bourbonă. Tratatul de Pace de la Ryswick (1697) a confirmat status quoa ante bellum. Războiul de succesiune la tronul Spaniei (1702-1713) a opus axei franco-spaniole Olanda şi Anglia, dar Parisul a mizat pe pofta de putere militară a Suediei care a declanşat „Războiul nordic” (1700-1721), pierdut în final de regele scandinav, Carol al XII-lea.

44

Tratatul de Pace de la Utrecht (1713) a fost guvernat de ideea echilibrului de putere, explicitată pentru prima dată de Francesco Guicciardini în Istoria Italiei (1537). Lui Filip al V-lea de Bourbon i s-au recunoscut drepturile asupra coroanei spaniole şi coloniilor sale, în timp ce Carol al VI-lea de Habsburg prin „politica de compensaŃie” (N. Iorga) prelua łările de Jos spaniole şi posesiunile Madridului în Italia. Olanda a ajuns o putere periferică, iar Rusia a devenit un actor baltic principal prin anexarea Lituaniei, Estoniei, şi Careliei (Pacea de la Nystadt, 1721- act politico-diplomatic succesor Războiului nordic dintre Ńarism şi Suedia protestantă). Demn de semnalat, că Tratatul de la Nijmegen (1679) a fost redactat în franceză, care devine treptat limba diplomaŃiei, înlocuind latina.

Factorul pivotal al relaŃiilor internaŃionale în secolul al XVIII-lea a fost antagonismul anglo-francez definit prin zonele de conflict între cele două mari puteri din „Lumea Nouă”: Canada, ocupată de francezi din secolul (balanŃa de putere) trecut şi Indiile răsăritene. Fiind fidelă principiului „balance of power”, Londra a susŃinut principalul adversar continental al Parisului, Habsburgii austrieci; iar diplomaŃia britanică urmărea transformarea Olandei într-un satelit antifrancez. Venirea dinastiei de Hannovra la cârma regalităŃii engleze a amplificat politica şi coaliŃiile împotriva Parisului. Ca reacŃie geostrategică şi militară, FranŃa a utilizat Suedia, Polonia şi Turcia ca aliaŃi împotriva Habsburgilor, pe baza echilibrului de putere. Eşecul francez de a impune în Polonia pe Stanislaw Leszynski (fiica acestuia era căsătorită cu Ludovic al XV-lea) războiul pentru succesiunea austriacă (1740-1748) şi războiul de şapte ani (1756-1763) au adus în prim plan două forŃe statale tinere şi vitale: Prusia şi Rusia. În Europa Centrală şi de Sud-Est, dispariŃia politico-teritorială a Ungariei la Mohacs (1526), a permis marelui vizir Mahomed Koprulu – de origine albaneză – ultimul mare asediu al Vienei (1683). În conflictul Islam- creştinătate, putem consemna cruciada iberică împotriva spaŃiilor islamice în Mediterana şi Oceanul Indian, înfrângerea de către Moscova a hanatelor tătăreşti musulmane, şi schisma şiiŃi-sunniŃi după cuceririle şahului persan Ismail Safavi, la începutul secolului al XVI-lea. Pe fondul rivalităŃii doctrinare şi religioase dintre şiiŃi şi sunniŃi, otomanii apărători ai Sunnei (apărători ai tradiŃiei Profetului) i-au înfrânt pe şiiŃii(mistici şi partizanii succesiunii pe linia lui Ali, ginerele şi vărul lui Mahomed) persani în bătălia de la Tabriz (1514). Iranul se sprijinea pe învăŃătura şiită a dervişilor mistici, şahul era un urmaş al lui Ali, iar Imperiul Otoman s-a bazat pe o birocraŃie religioasă – ulema – care a susŃinut prin ortodoxia sunnită puterea imperială. Lumea musulmană a avut trei centre de putere în secolele XVI-XVII, Persia şiită, statul otoman sunnit şi Imperiul mogul în India. 5. Cele două revoluŃii – americană şi franceză şi distribuŃia internaŃională a puterii. Revolta coloniilor din New England (coasta nord-americană a Oceanului Atlantic) a avut loc datorită impunerii fiscale a Londrei, nereprezentării politice americană în Parlamentul britanic, interdicŃiei de a face comerŃ cu produsele manufacturate în „Lumea Nouă”, şi opoziŃiei Coroanei engleze la extinderea colonizării din MunŃii Apalaşi. Cele 13 colonii americane au dezvoltat un sentiment comunitar bazat pe scrierile lui John Locke, o participaŃia activă prin vot la viaŃa politică şi o toleranŃă confesională de la puritanul Massachusetts până la Penssylvania protestantă.

45

Societatea colonială nord-americană nu cunoştea dominaŃia unei singure biserici sau doctrine religioase, aici întâlnindu-se anglicani, congregaŃionişti, presbiterieni, quakeri, romano-catolici, metodişti, baptişti, menoniŃi. RevoluŃia americană – triumfătoare în 1783 – a fost prima materializare a ideilor iluministe, coloniştii americani rupând contractul cu monarhul britanic, George al III-lea de Hannovra care încălcase litera acordului dintre guvernanŃi şi guvernaŃi prin violarea drepturilor şi libertăŃilor politice din „zilele de aur” (când americanii au avut reprezentanŃi în Parlamentul Metropolei). Crearea unui stat-naŃiune – cu alt profil politic şi instituŃional decât monarhiile naŃionale „renovate” (Paul Kennedy, istoric şi politolog american) – a adus o teză nouă în relaŃiile internaŃionale prin care opinia publică a unei Ńări este un actor important în mediul extern. RevoluŃia americană a arătat tendinŃa sistemului internaŃional de a evolua ca o societate internaŃională postulată de Hugo Grotius, teoretician al dreptului natural, în care şi tinerele state democratice puteau fi membre ale concertului de putere mondial. Mai mult, DeclaraŃia de IndependenŃă a coloniilor americane (1776) proclama „consimŃământul celui guvernat”, o primă reliefare a conceptului de autodeterminare prin care o naŃiune îşi proclama dreptul de a-şi alege singură soarta şi drumul politico-statal. Deoarece tânărul stat funcŃiona pe baza unei constituŃii ce garanta libertatea individuală, diviziunea şi controlul puterilor publice – legislativă, executivă şi judiciară – şi asentimentul naŃiunii guvernate, S.U.A. au contestat vechile aranjamente coloniale ale marilor puteri europene (cum ar fi Tratatul de la Tordesillas din 1494). RevoluŃia franceză (1789) a proclamat principiul naŃiunii unice şi indivizibile în structura societăŃii şi dimensionarea politică a sistemului intern, depăşindu-se vechea structură de „naŃiuni” medievale (natio era termenul echivalent pentru clasă), din care era exclusă, spre exemplu, starea a III-a. Regele FranŃei, Ludovic al XVI-lea era silit să se declare „rege al tuturor francezilor” şi nu „monarh al FranŃei”, intitulaŃia care sugera relaŃia de suzeranitate a acestuia cu vasalii săi burgunzi, normanzi, provensali, aquitani ş.a. Astfel, din documentele programatice ale RevoluŃiei, DeclaraŃia Drepturilor Omului (1789) înlocuia vechea suveranitate de drept divin a monarhiei absolute cu „dreptul divin al poporului”. Sacralizarea naŃiunii a condus la doctrina Monroe (1825) prin care americanii trebuiau să fie „tutorele moral” al Americii Latine, Ńinând departe de acest spaŃiu puterile europene clasice. După bolivarismul – mişcarea de independenŃă a Americii Latine începutului de secol al XIX-lea, un jurist argentinian, Carlos Calvo a avansat, în 1868, teza legitimităŃii intervenŃiei unui stat în treburile interne ale altui stat pentru protecŃia unor străini. Prin aceste dominante ale suveranităŃii naŃionale instituite de regimul westphalian şi RevoluŃia franceză, istoria sistemului de statalităŃi naŃionale este o istorie a suveranităŃii de stat în raporturile internaŃionale (Martin Wight teoretician american al relaŃiilor internaŃionale). La sfârşitul secolului al XVIII-lea, reaşezarea geopolitică şi economică arată ascendenŃa britanică după Războiul de şapte ani (1756-1763), când Londra a cucerit zonele coloniale franceze din India şi Canada. Ca implozii politico-teritoriale, ale hărŃii europene avem dezmembrarea Imperiului spaniol în Europa (1700-1714), eliberarea spaŃiilor baltice de sub dominaŃia suedeză (1700-1721) şi împărŃirea Poloniei (1772-1795). Pe teatrul strategic răsăritean, Austria a avansat în perimetrul danubian anexând Ungaria (1683-1699) şi a promovat direcŃia balcanică de expansiune (1714-1718) după Tratatul de la Passarowitz (1718). În acest context al fluidităŃii de putere, Rusia devine o putere europeană majoră, devansând Austria şi Suedia, puteri majore în secolul al XVII-lea.

46

Convulsiile imperiilor britanic, austriac şi rus arată presiunile periferiei turbulente asupra centrului: rebeliunile scoŃienilor (1715 şi 1745), revoluŃia coloniilor nord-americane (1775-1783), răscoalele „curuŃilor” lui Francisc Rakoczy (1703-1711) şi revoltele lui Emilian Pugaciov (1773-1775) din Rusia. Lupta împotriva „Vechiului Regim” absolutist-monarhic consemna atitudinea de frondă a nobilimii luminate şi a burgheziei care doreau cooptarea la putere (FranŃa), dar şi încercări de reformă, în cazul împăratului austriac Iosif al II-lea (1780-1790) prin materializarea ideilor juristului şi filosofului Jeremy Bentham. Pe alt plan geografic şi de civilizaŃie, polul musulman era zdruncinat prin revolta afgană împotriva Imperiului persan safavid (1709) şi atacurile împotriva Iranului exercitate de uzbeci şi turci. În India, Imperiul Mogul începe să se dezintegreze (1707), subcontinentul fiind un poligon de lupte între combatanŃii sikh, hinduşi, musulmani, coloniştii francezi şi britanici. AscendenŃa economică şi tehnologică europeană a distrus structurile urbane, industriile manuale tradiŃionale, sistemele comerciale musulmane. Turcia a încercat să promoveze reforme, prin anihilarea conservatorismului ienicerilor şi a birocraŃiei teocratice (ulema), iar musulmanii arabi au avut tendinŃe de regenerare intelectuală pe baza directivelor spirituale ale Profetului Mahomed, prin mişcarea lui Mahomed Ibn Abdul Wahhab (1703-1792), demers susŃinut de dinastia Saud. „Chestiunea orientală” legată de supravieŃuirea europeană a Imperiului Otoman, era conectată la politica reformistă de inspiraŃie occidentală promovată de liderii care s-au succedat fanarioŃilor (1821-1830). Anglia susŃinea integritatea Turciei, Londra fiind fidelă principiului echilibrului puterilor” şi securizării rutei strategice spre India, „perla coroanei britanice”. Parisul urmărea fructificarea legăturilor comerciale şi militare cu statul otoman, iar Moscova a fost actorul internaŃional care viza distrugerea imperiului islamic turc pentru posesia Strâmtorilor (Napoleon I: „cine cucereşte Strâmtorile, stăpâneşte lumea”) şi cucerirea Constantinopolului prin sloganul ideologic „Moscova, a treia Romă”, articulat istoric, teologic şi intelectual de panslaviştii Nikolai Danilevski şi Vasili Leontieff. Extremul Orient a fost deschis expansiunii europene, Japonia percepută ca „Imperiul Cerului” cunoscând extensia comerŃului şi prozelitismul iezuit de pe bătrânul continent. După „Războiul Opiumului”, Tratatul de la Nankin (1842) deschide patru porturi intereselor comerciale engleze, iar Hong Kong-ul este cedat Albionului. În Japonia, era Tokugawa (începută în secolul al XVII-lea) a dus la izolarea Ńării prin politica shogunatului (conducerea statului prin aristocraŃia elitistă), iar restaurarea „cultului imperial” s-a făcut prin presiunea nobilimii militare (1867) şi apropierea europenilor, „barbarii cu părul roşu”. 6. Napoleon şi îngheŃul hegemonic al lumii

Prin proclamarea dreptului de a seculariza, raŃionaliza şi reforma instituŃiile în lumina principiilor democratice revoluŃia franceză a demonstrat extensia „revoluŃiei atlantice” (Jacques Godechot, istoric francez al revoluŃiei de la 1789 şi anului 1848 în Europa). Prin războaiele lui Napoleon I, ideile de egalitate social-juridică, libertate politică, fraternitate şi solidaritate umană (cu toate contradicŃiile filosofice şi politice ale teoriei revoluŃionare) s-au răspândit în Europa în „vârful baionetelor”, generând „forŃele de disoluŃie” (Pierre Renouvin, istoric al relaŃiilor internaŃionale) reprezentate de mişcările de eliberare naŃională din Europa Centrală şi de Est (Polonia, Ungaria, Serbia, Principatele Române, Bulgaria).

47

Prin conflictele napoleoniene, FranŃa devine unihegemonul Europei, ieşind în 1794 din seria războaielor revoluŃionare care apăraseră frontierele naturale ale Hexagonului (Rin, Pirinei, Atlantic) de reacŃia imperiilor autocratice: Prusia, Rusia, Austria. În fapt, Imperiul napoleonian (proclamat la 1804) a fost perturbatorul balanŃei de putere şi ordinii acceptate de jucătorii geostrategici, Anglia, Imperiul rus, monarhia habsburgică şi regatul prusian, după „recunoaşterea” de jure a regimului revoluŃionar francez. ConcepŃia geopolitică napoleoniană s-a sprijinit pe ideea apărării avansate şi descurajării marilor puteri ostile hegemoniei continentale a Parisului. Într-o manieră concretă, Napoleon credea că łările de Jos trebuie anexate, deoarece „Anversul este un pistol îndreptat spre inima Angliei”. Bonaparte se considera discipolul lui Frederick cel Mare, pentru că „diplomaŃia fără forŃă este precum muzica fără instrumente”. După războiul girondinilor conduşi de Brissot împotriva Europei monarhice care ostraciza FranŃa, şi succesul de la Valmy (1792), regimul revoluŃionar obŃinuse temporar neutralitatea britanică, prin redarea Insulei Tobago. Dumouriez, un lider militar girondin avea chiar un plan de cucerire al Belgiei, pentru a despărŃi Austria de Prusia. Războiul domina politica franceză, iar tirania necesităŃii belice guverna dincolo de ruptura lor atât factorii politici ai Girondei cât şi pe iacobini. ConferinŃa Girondei (1792-1793) şi convenŃia iacobină (1793-1794) au marcat coaliŃiile antifranceze şi expresia de război civil european (Danton), reacŃia conservatoare împotriva revoluŃiei fiind naturală (Edmund Burke). Până la scoaterea lui Robespierre în afara legii la 9 Thermidor 1794, lupta de la Fleurus (Belgia), despresurarea fortăreŃelor de pe Rin, şi respingerea asaltului englez la Toulon au arătat reactivitatea politico-militară a FranŃei revoluŃionare. ConvenŃia thermidoriană (iulie 1794- 10 noiembrie 1795) a urmărit cu realism politic pacea cu Europa conservatoare prin încheierea unui tratat la Basel 1795 cu Prusia şi Austria, pentru salvarea RevoluŃiei. Regimul directorial din perioada 1795-1799, instituit de Barras, esenŃa puterii era diferită de Vechiul Regim monarhist sau dictatura iacobină, deşi această formulă de conducere agrea forŃe politice diverse: regalişti şi catolici, iacobini egalitarişti şi republicani thermidorieni. Pentru prima dată în seria războaielor revoluŃionare, în timpul Directoratului, FranŃa are iniŃiativa strategică prin generalul Carnot, când Parisul a conceput un plan de atacare a Austriei pe trei direcŃii. Politica personală a lui Napoleon şi tendinŃa bonapartistă de cucerire a puterii prin mijloace armate a dus pe timpul Campaniei din Italia la succesele de la Lodi, Arcole şi Rivoli. Pacea de la Campo-Formio (1797) împinge FranŃa dincolo de „frontierele naturale”: Geneva este ocupată, republica helvetică are o constituŃie, iar în Italia apare o republică romană (după crearea în Olanda actuală a unei republici batave) în regiunile Bergamo şi Brescia. Conştient de incapacitatea militară, Napoleon nu este de acord cu o expediŃie în Rusia, dar Ńarul Pavel I anunŃase o „cruciadă” împotriva RevoluŃiei franceze, prin ideile tactice ofensive ale generalului Suvorov, înfrânt la Zurich de către Massena, unul din promiŃătorii ofiŃeri superiori francezi. Lovitura de stat de la 18 Brumar a adus dictatura unilaterală a primului consul Napoleon Bonaparte în raporturile externe ale FranŃei. CeilalŃi doi consuli – Emmanuel Sieyes şi Robert Duclos – erau decorativi, deoarece prin ConstituŃia anului VIII (13 decembrie 1799) adoptată prin plebiscit, se inaugura dictatura militară bonapartistă, Napoleon având şi iniŃiativa în raporturile externe. Centralizarea şi egalitarismul asigurat de stat, pietrele unghiulare ale bonapartismului politic au configurat imaginea continuării principiilor RevoluŃiei.

48

Abilitatea diplomatică a ministrului de Externe, Talleyrand a condus la nivelul anului 1800 la relaŃii menajate şi speciale cu Hohenzollernii prusieni şi desprinderea lui Pavel I din CoaliŃia antifranceză. Atragerea monarhiei habsburgice pe două fronturi pe Valea Dunării şi în Italia (victoria de la Marengo a lui Napoleon I-1800) a remarcat mobilitatea tactică a împăratului francez şi capacitatea militară de a lupta pe două teatre. Arhitectura politico-teritorială fixează graniŃa pe Rin (Pacea de la Luneville, 1801) şi consemnează alianŃa Parisului cu Spania şi un tratat cu S.U.A., aceste consemnând ieşirea FranŃei dintr-o izolare diplomatică accentuată. Regatul britanic rămâne singur pe scena luptei antifranceze şi în consecinŃă, tratatul de la Amiens (25 martie 1802) stipulează recunoaşterea juridică a extensiei teritoriale reuşite de Napoleon. Astfel, Belgia este anexată, englezii se obligă să evacueze Malta, iar trupele franceze se văd silite să efectueze retragerea din Regatul Neapolelui. Primul consul este ales Preşedinte al Republicii Italiene, construcŃie ce urmărea unificarea Peninsulei. Pentru prima dată după zece ani se instaurase o stare de pace la frontierele FranŃei. Un obiectiv important al regimului bonapartist a fost reconcilierea cu Biserica Catolică, putere „temporală” (politică) prin excelenŃă şi istorie, adeptă a universalismului apostolic dominant în problemele politice internaŃionale. Acest pas era necesar datorită faptului că Papalitatea şi biserica universală fuseseră repudiate din sistemul instituŃional al RevoluŃiei de la 1789, iar ca mentalitate socială confesiunea catolică primise o grea lovitură, prin ceea ce Paul Hazard – un fin analist al istoriei mentalităŃilor - numise „criza conştiinŃei colective”. Biserica si-a pierdut domeniile (1790), clerul a început să fie remunerat de stat – o viguroasă secularizare instituŃională – dar preoŃii nu erau o parte a „administraŃiei de robă”, deoarece legitimitatea şi autoritatea acestora deriva nu din suveranitatea populară ci din succesiunea şi numirea apostolică. Deşi RevoluŃia a adus conceptul de laicitate – atât de viguros împământenit, încât astăzi, preşedintele Jacques Chirac refuză ConstituŃiei Europene specificarea fundamentului său istoric creştin – Napoleon a încercat o restaurare parŃială de putere pentru Biserica Catolică. În fapt, după părerea noastră, este vorba de o reconciliere cu „republica christiana” ca unitate politică europeană prewestphaliană, pentru că Napoleon era fascinat din nou de o idee imperială continentală pe baze creştine. Biserica a recunoscut cuceririle făcute de FranŃa, dându-se legitimitate sacră noii întinderi teritoriale (Napoleon considera instituŃia ecleziastică ca o „jandarmerie spirituală”). Dând forŃă concepŃiei sale despre ideea imperială universală, Napoleon se proclamă împărat în mai 1804, la Notre Dame, fiind încoronat de Papa Pius al VII-lea. Pentru a da justeŃe politică, Napoleon este propus de tribunul Curee în Senat pentru augusta demnitate. Legitimitatea sacră este conferită de imaginea prin care Napoleon îşi pune singur coroana pe creştet, şi nu este încoronat direct de către Papă, reprezentantul Sfântului Petru(anihilarea ministerului Sf. Pavel, unde suveranul pontif deŃinea puterea supremă). Dar marea provocare strategică pentru tânărul imperiu era anihilarea supremaŃiei navale britanice şi a hegemoniei central-europene austriece. Dacă tabăra de la Boulogne nu a fost suficient instruită pentru a reuşi invazia insulelor britanice, dezastrul de la Trafalgar (1805) a arătat neputinŃa flotei franceze conduse de Villeneuve în faŃa amiralului Horace Nelson. Datorită creşterii de putere militară a Imperiului, FranŃa se confruntă cu a treia coaliŃie, formată din axa ruso-engleză la care a aderat şi monarhia aulică vieneză. Mobilitatea trupelor şi asigurarea iniŃiativei strategiei, prin întoarcerea fulgerătoare spre centrul continentului şi cucerirea patrulaterului boemo-morav, pivotul strategic al Europei a fost adâncită prin succesul de la Austerlitz (1805), localitate în Cehia actuală (Stawka u Brna).

49

Tratatul de la Pressburg (Bratislava) obligă Austria să renunŃe la provinciile itlaiene, „teritoriile ilirice” de pe Ńărmul Adriaticii, VeneŃia se transforma un mic regat italian, iar Tirolul şi Bavaria deveneau aliatele FranŃei. În 1806, monarhul habsburg Francisc I renunŃă la titlul de „împărat roman de naŃiune germană” şi rămâne doar „împărat al Austriei”. Napoleon pretinde papei monopolul imperial pe filiaŃia francului Carol cel Mare, considerându-se continuatorul vechii Rome prin stăpânirea teritoriilor galice, germane şi italice. Împăratul FranŃei a creat o reŃea de monarhii europene loiale prin încoronarea lui Joseph (rege al Neapolelui), Louis (suveran al Olandei), Jerome (monarh al Westphaliei). Un alt stat opozabil politicii imperiale, Prusia militaristă va fi îngenuncheată prin fulgerătoarea campanie din 1806, încununată de victoriile de la Jena şi Auerstadt. Berlinul – ca şi odinioară, Viena este ocupat, iar regele Friederich Wilhelm se retrage spre Nord, în Prusia Orientală. Campania din Polonia, din iarna 1806-1807 va consemna ciocnirea sângeroasă de la Eylau şi victoria de la Friedland asupra armatei ruse, evenimente care consemnează avansul francez în Centrul Europei. În 1807, la Tilsit se încheie un Tratat de pace şi alianŃă între FranŃa şi Rusia, un adevărat condominium hegemonic asupra Europei, prin care singurii „imperatori” ai lumii politice de la începutul secolului al XIX-lea îşi recunoşteau reciproc posesiunile.

łarul Alexandru I era împăratul Răsăritului, iar Napoleon era recunoscut continuator al Sfântului Imperiu Roman şi stăpân al Apusului, deşi iniŃial suveranul pravoslavnic nu îi recunoscuse lui Bonaparte această calitate. Prusia a fost tratată dur şi a pierdut teritoriile de la Vest de Elba şi provinciile poloneze deŃinute, apărând astfel o entitate politico-teritorială numită marele ducat al Varşoviei. Pentru a da o lovitură economică Angliei, FranŃa a încercat blocada continentală prin închiderea porturilor europene vaselor britanice. Războiul economic cu Anglia şi pretinsa alianŃă cu Rusia nu au fost succese ale politicii napoleoniene. Logica sistemului strategic continental era fără actori statali neutri: Danemarca, aliata FranŃei va fi bombardată de Anglia, imperiul rus va smulge Finlanda (1808). Generalul francez Junot va ocupa militar Portugalia, efemerul regat al Etruriei dispare, iar Roma va fi ocupată de trupele generalului Miollis.

Napoleon cristalizează politic şi lumea germană prin ConfederaŃia Rinului, compusă din statele din Sud şi Vest, aliate ale FranŃei deschizând însă şi calea renaşterii naŃionale a germanităŃii. ConştiinŃa naŃională şi obiectivul politic al unificării germane sunt impulsionate de ocupaŃia franceză, deoarece în 1807, cunoscutul filosof Johan Wolfgang Fichte scria Cuvântări către naŃiunea germană. Un capitol aparte îl reprezintă războiul din Spania, conflict care nu a fost generat de blocada continentală, ci de dorinŃa lui Napoleon de „a regenera” patria hispanică printr-o monarhie franceză, condusă de fratele său, Joseph. Cunoscutul „no pasaran”(nu vor trece) va duce la capitularea lui Junot (Portugalia) şi la dificultăŃile mareşalului Murat în Andaluzia şi la Madrid. Între timp, Prusia urmărea unirea politică a germanilor în jurul său, iar armata regală a Hohenzollernilor a devenit una naŃională. Austria nu s-a obişnuit cu îngheŃul hegemonic francez în Europa Centrală, deoarece Curtea habsburgică a încercat la Eckmühl restabilirea echilibrului de forŃe continental.Dar bătălia de la Wagram ( 6 iulie 1809) a blocat tendinŃa de recuperare a puterii de către austrieci, Napoleon dominând zona central- europeană.

50

Bazată pe negocierea directă dintre şeful diplomaŃiei de la Ballplatz, von Metternich şi Napoleon, Pacea de la Schönbrunn a fost o pace punică şi dură, FranŃa reducând Austria la aproximativ întinderea graniŃelor sale etnice. Viena pierde provinciile ereditare (Stiria, Carintia), GaliŃia era cedată Rusiei şi marelui ducat al Varşoviei.Prin toate aceste reduceri teritoriale, monarhia habsburgică este lipsită de ieşirea la mare. Seria anexiunilor teritoriale efectuate de Imperiul napoleonian a continuat cu Olanda, o parte din ElveŃia, câteva teritorii germane, din zona Mării Nordului şi a spaŃiului baltic. Teza că „războiul este hrănit din războaie” capătă o infirmare materială prin eşecul mareşalului Massena în Portugalia şi înfrângerea francezilor în celebrele lupte de stradă de la Zaragoza (Spania). În anul 1811 are loc ruptura cu Rusia, Imperiul Romanovilor îndreptându-se spre o alianŃă cu Suedia lui Bernadotte, fost mareşal al Imperiului, înscăunat la Stockholm. „Marea Armată” nu mai avea omogenitatea etnică franceză din timpul campaniilor timpurii, jumătate din efectivele militare ale trupelor imperiale era formată din germani, italieni şi polonezi. łarul Alexandru I respinge blocada continentală impusă de francezi, atrăgând decizia lui Napoleon de a ataca Rusia.Confruntările de uzură de la MaloiaraslaveŃ, Smolensk şi Borodino (1812) nu aduc iniŃiativa strategică pentru „Marea Armată”, iar iarna semnifică „începutul sfârşitului” (Taleyrand) pentru Imperiul napoleonian. După luptele de la Krasnoe şi Berezina, rămăşiŃele trupelor franceze trec Niemenul, fiind evacuate în Polonia. Pentru a elimina supremaŃia franceză asupra Europei meridionale, regatul prusian a încheiat alianŃă cu Anglia şi Suedia. Această nouă coaliŃie propune FranŃei să revină la hotarele naturale, ca o potenŃială soluŃie de a prezerva regimul politic instaurat la 1804. Victoriile napoleoniene la Lutzen şi Bautzen, urmate de armistiŃiul de la Pleisvitz- propus de Austria – impun lărgirea coaliŃiei antinapoleoniene cu Imperiul habsburgic şi Rusia Ńaristă. Confruntarea de la Dresda aduce superioritatea franceză, dar „bătălia naŃiunilor” de la Leipzig (1813) consemnează înfrângerea lui Napoleon, datorită joncŃiunii aliaŃilor şi trădării contingentelor saxone. După înfrângerea generalului Marmont de către ducele de Wellington în Spania, liderul britanic intră în sudul FranŃei, căutând o confruntare decisivă cu Napoleon. Campania din FranŃa aduce succesul trupelor austro-prusiene conduse de Schwarzenberg şi Blücher, iar prin Tratatul de la Chaumont (1814) Rusia, Austria, Prusia Anglia se obligă să nu încheie pace separată cu FranŃa. În martie 1814, trupele aliate intră în Paris şi Taleyrand îl înscăunează pe Ludovic al XVIII-lea de Bourbon, ca rege al FranŃei. Prin Tratatul de la Paris (1814), Parisul este obligat să revină la frontierele anterioare anului 1792, în realitate „graniŃele naturale” ale Hexagonului. Pe fondul unor nemulŃumiri ale populaŃiei şi militarilor, Napoleon debarcă în Golful Joucan, aproape de Cannes.După fuga lui Ludovic al XVIII-lea la Gand, se organizează un plebiscit în care 1800 000 de cetăŃeni îl susŃin pe Napoleon şi doar 4000 sunt împotriva guvernării sale. CoaliŃia antinapoleoniană se reuneşte repede, forŃele-prusiene sub conducerea lui Wellington şi Blücher concentrându-şi armatele aproape de Charleroi (Belgia).În timp ce aliaŃii credeau că este încă la Paris, Napoleon îi înfrânge pe prusaci la Lygny (16 iunie 1815). Cu speranŃa unei distrugeri a efectivelor lui Blücher, Împăratul l-a însărcinat pe mareşalul Grouchy să îl urmărească pe comandantul prusac şi să distrugă tabăra de la Namur.După confruntarea dintre mareşalul Ney şi Wellington la Quatre Bas, britanicii s-au retras pe o poziŃie înaltă la Sud de Waterloo, în apropiere de Bruxelles. Napoleon şi-a masat atacul spre centrul poziŃiilor britanice (18 iunie 1815), dar Grouchy care mărşaluia spre Wavre, nu a putut să-i vină în ajutor.

51

Pe 22 iunie 1815, Napoleon abdică a doua oară şi este exilat pe insula Sfânta Elena, posesiune britanică în sudul Atlanticului la 1931 km de Africa vestică. Prin al doilea Tratat de la Paris (noiembrie 1815), FranŃa pierde Savoia, fortificaŃiile pe Rin şi de la Marea Nordului.În plan financiar, statul francez este silit la o despăgubire de 700 milioane franci şi se instituie un regim de ocupaŃie militară pe cinci ani, cu 150 000 de soldaŃi întreŃinuŃi pe cheltuiala Parisului. Personalitatea, acŃiunea militară şi practica politică a lui Napoleon I au creat un mit în istoria universală şi a evoluŃiei raporturilor de putere mondiale. Napoleon a fost un mare cuceritor, iar Europa politică bonapartistă s-a vrut una francocentristă, cu Hexagonul în matricea fundamentală de politică şi civilizaŃie.Deşi unii l-au numit „strangulatorul” RevoluŃiei franceze (E. Tarle), de la 1789 ideile progresiste s-au propagat şi prin personalitatea sa, devenind „bronz şi granit” (Albert Vandal). Războaiele sale nu au fost numai dintr-o pasiune organică, ci au fost şi o necesitate istorică pentru a inamicii viscerali ai FranŃei revoluŃionare, actorii conservatori ai Europei. Ideea imperială resurecŃionată s-a constituit într-un context politico-strategic de „îndiguire” a puterii franceze, „imperium”-ul său fiind fascinat de visul unificării europene, anticipat de I. Kant sau abatele Saint-Pierre. Însă, Napoleon nu a fost numai clasicul suveran de drept divin ci şi un lider a cărui putere se bazează pe suveranitatea poporului (concept referenŃial al RevoluŃiei franceze, materializat şi de Napoleon al III-lea, nepotul împăratului). Analiza războaielor napoleoniene – care pot fi receptate ca un prim mare război european post-vestfalic şi un conflict total din perspectiva angajării societăŃilor din Ńările aflate în dispută militară - trebuie integrată în parametrii fundamentali pentru timpul istoric de referinŃă (1789-1815). SituaŃia politică europeană, antagonismele şi dezechilibrele dintre marile puteri, contextul creat de RevoluŃie şi poziŃia statelor conservatoare „legitimiste”- Anglia, Austria, Rusia Prusia – faŃă de acest moment politico - societal sunt variabile importante pentru mediul internaŃional al epocii moderne..

7. Congresul de la Viena (1815) şi importanŃa sa în relaŃiile internaŃionale moderne

Multipolaritatea de putere instalată după conflictele napoleoniene s-a fundamentat pe înfrângerea radicalismului politic revoluŃionar francez şi dominaŃia echilibrului de putere fixat de ordinea conservatoare prescrisă de imperiile autocratice europene. Raporturile mondiale de putere pe perioada 1815-1914 caracterizează un sistem internaŃional de state care reprezintă ideea de echilibru în istoria politică a lumii. Unul din teoreticienii dreptului natural, Vattel susŃinea că ”nici un stat nu îşi poate impune legea sa altora” . Această aserŃiune îşi află temeiul conceptual şi ca termen diplomatic prin folosirea sintagmei „marile puteri” în Tratatul de la Chaumont (1814) prin care membrele coaliŃiei antinapoleoniene se angajau să nu încheie pace separată cu Napoleon. Expresia de „mari puteri” era înrădăcinată în politica statelor şi republicilor italiane a secolelor XV-XVI, iar prin agrementul politic al areopagului vienez, Austria, Anglia, FranŃa şi Rusia şi-au conferit statutul de mari puteri. ConfiguraŃia de putere instituită la Viena a prefigurat şi logica descrisă de istoricul german Leopold von Ranke, în articolul intitulat Marile Puteri, publicat în „Vossische Zeitung” un ziar oficios prusian (1835).

52

Momentul Viena a instituit sistemul de putere şi decizie concertat, cu diplomaŃie colectivă prin care marile state încercau o conducere multilaterală, prin care actorii majori aplicau în propriul interes pacea şi securitatea continentală şi extraeuropeană. În afara Europei, alte două state au urmărit şi reuşit intrarea în concertul hegemonic mondial: SUA, după înfrângerea vechii puteri coloniale, Spania (1898) şi Japonia, învingătoare în faŃa Rusiei Ńariste (1904-1905). De asemenea, prin efectele politice ale Congresului de la Viena (1815) s-a fundamentat sistemul congreselor (Viena-1815, Paris-1856, Berlin-1878) prin care marile puteri garante ale raporturilor internaŃionale exercitau un management al crizelor, fenomene politico - militare cauzate de obiective anexioniste şi de război ale unui stat mare ( grup de state) sau instituŃii şi revoluŃii naŃionale ( cu precădere în Europa de Est). Congresele de la Viena, Paris şi Berlin au statuat nivelul de reprezentativitatate pentru marile puteri, (statele mici erau excluse fiind „ascultate”, nu şi „auzite”, după expresia lui Mihail Kogălniceanu la ConferinŃele de la Paris dintre 1919-1920 şi 1946-1947, au fost reuniuni care au încercat să promoveze democratizarea şi parlamentarizarea raporturilor internaŃionale prin participarea puterilor mijlocii şi a microstatelor . Congresul de la Viena a materializat un mecanism european colectiv la nivelul marilor puteri pentru înŃelegeri multilaterale şi principii asumate colectiv: legitimism monarhic - derivat din ancestrala suveranitate de drept divin a monarhiei absolute europene - şi dreptul legal de intervenŃie în zonele turbulente ale continentului. Referindu-ne la reuniunea diplomatică din capitala Austriei, (1815) trebuie să arătăm etapele de discuŃii şi negocieri, pe marginea cărora acest „cartel al suveranilor” europeni învingători urmărea creionarea unui echilibru de putere. Acest principiu al echilibrului de putere a generat termenul de ordine internaŃională şi management al marilor puteri (Hedley Bull, teoretician australian al relaŃiilor internaŃionale) pentru evitarea unui conflict politico-militar de amplitudine. După RestauraŃia Bourbonilor şi exilul politic al lui Napoleon pe Insula Elba, (re)numirea lui Talleyrand ca ministru de Externe deschidea calea spre semnarea tratatului de pace cu statele aliate şi recuperarea statului de mare putere. Expresia de putere aliată nu are o dimensiune unitară, organică, deoarece existau rivalităŃi ample între statele din tabăra antinapoleoniană. ExistenŃa unui acord secret austro-englez împotriva creşterii teritoriale a Rusiei şi Prusiei – act pe care Napoleon îl trimite Ńarului Alexandru I – trezeşte suspiciuni mari înaintea Congresului de Pace. Preocupat de legitimitatea politică a „imperiului oriental” în Occident, Ńarul va alege colaborarea cu Austria, din cauza unei posibile revigorări franceze (Alexandru I a dorit şi mutarea Congresului la Bruxelles). Printre temele centrale şi consecinŃele Congresului de la Viena (1815) putem regăsi: ideea restaurării monarhiilor ereditare de drept divin, două probleme teritoriale majore: Polonia şi Saxonia, ofensiva rusă prin „ruta polonă” spre inima Europei Centrale, confederaŃia germană era ca zonă pivot împotriva intereselor strategice Ńariste, dominaŃie maritimă engleză şi influenŃa comercială în zona łărilor de Jos şi a bazinului mediteraneean, Imperiul habsburgic s-a mulŃumit doar cu puterea „culiselor diplomatice”. Din perspectivă geopolitică, Spania obŃine recunoaşterea legitimităŃii posesiunilor sale în America de Sud, Turcia primeşte garanŃia integrităŃii teritoriale, FranŃa revine la frontierele naturale, Anglia este recunoscută ca o talasocraŃie mondială. Documentul de referinŃă al reuniunii diplomatice vieneze este Actul Final semnat de şapte puteri: Austria, Rusia, Prusia, FranŃa, Suedia (Spania nu a semnat acest act), instrument juridic care incriminează sclavajul în turme.

53

Observăm că, FranŃa a fost reintegrată concertului politic după ce perturbase ordinea teritorială a Europei, iar Talleyrand a obŃinut sprijinul Spaniei, Portugaliei şi Suediei (în fapt, regatul bourbon a fost acceptat în „Comitetul celor Patru”). Astfel că, deşi FranŃa fusese indicat solidar inamicul comun, alianŃa antinapoleoniană a avut fisuri largi, iar Parisul va fi reintegrat sistemului politic de decizie european prin aderarea la doctrina intervenŃionistă în spaŃiile revoluŃionare (Spania şi Neapole) Actul Final al Congresului de la Viena avea numeroase prevederi referitoare la noua situaŃie politico-teritorială postnapoleoniană, coordonate care le vom analiza succint. Problema poloneză a fost rezolvată prin contopirea regatului polonez cu Rusia printr-o uniune personală, GaliŃia era înglobată în Imperiul habsburgic, iar părŃi considerabile din Marele Ducat al Varşoviei părŃi considerabile intrau în componenŃa Prusiei. Prin articolul 6, oraşul Cracovia era liber, iar în 1846 va fi anexat de către Austria.Într-o succesiune de titluri, Ńarul era şi rege al Poloniei. Chestiunea saxonă dădea câştig de cauză Prusiei care primea posesiunile regatului, dar Hohenzollernii cedau o serie de teritorii din Hanovra casei britanice.Regele Angliei renunŃa la vechiul său titlu de elector al Imperiului, pentru cel de rege al Hanovrei. Actul Final reglementa şi coerenŃa politico-instituŃională a lumii germane prin structurarea unei confederaŃii unde probleme comune erau rezolvate de o Dietă federativă cu sediul la Franckfurt pe Main, prezidată de Austria. Dieta funcŃiona ca o Adunare Generală, distribuŃia voturilor fiind în funcŃie de mărimea statului (câte patru voturi aveau Austria, Prusia, Saxonia, Bavaria, Hanovra şi Wőrtemberg). Principatele Unite ale łărilor de Jos se vor constitui în Regatul łărilor de Jos, condus de dinastia de Orania şi provinciile belgiene, care îşi vor proclama independenŃa în 1830. „Actul de MediaŃie” emis de Napoleon a fost anulat, rupându-se vasalitatea Republice helvetice faŃă de FranŃa, iar Alexandru I s-a opus anexării cantoanelor elveŃiene de către monarhia habsburgică. Articolele 86-104 din Actul Final se refereau la Peninsula Italică, a cărei configuraŃie politică cuprindea zece state: Regatul celor două Sicilii, statul papal, ducatele Lucca, Modena, Parma, Toscana, Regatul Sardiniei (Piemontul), Regatul Lombardo-VeneŃian, Savoia şi Nisa (aparŃinătoare de regatul sard). Austria deŃinea iniŃiativa politico-administrativă în spaŃiul italian prin încorporaraea Lombardiei şi VeneŃiei la statul habsburgic; în Piemont, statul papal, Regatul celor două Sicilii instalate garnizoane austriece, iar Maria Luiza conduce ducatul de Parma, şi provinciile Istria şi DalmaŃia revin sub tutela Vienei.Ca perspectivă juridică sunt anulate tratatele de la Campo Formio (1797), Luneville (1901) Pressburg (1805), prin care monarhia danubiană pierdea teritoriile italiene, dalmatice şi łările de Jos.FranŃa era redusă la frontierele prerevoluŃionare şi era silită la o contribuŃie de 700 de milioane de franci şi un regim de ocupaŃie de cinci ani. Datorită lui Talleyrand, Hexagonul revine în concertul de putere continental. Anglia îşi măreşte imperiul colonial prin integrarea Coloniei Capului, Ceylonului, Maltei şi există un protectorat asupra Insulelor Ionice. Datorită mediocrităŃii diplomaŃiei spaniole şi regimului politic instabil, Spania nu a fost una dintre marii beneficierii ai Congresului şi din acest motiv nu a semnat tratatul. După abdicarea lui C. J. Baptiste Bernadotte, Suedia a cedat Finlanda (în urma războiului dintre 1808-1809 cu Imperiul rus) monarhiei Ńariste, iar uniunea personală cu Norvegia era consemnată în Actul Final. Documentul cadru al Congresului a fost întărit de reŃeaua de tratate dintre FranŃa şi Puterile aliate, dar şi prin acordurile bilaterale Rusia-Austria, Rusia-Prusia. Actul Final a consacrat şi un act referitor la o temă ardentă a politicii internaŃionale moderne, sclavajul.Documentul consacrat condamnării comerŃului cu sclavi-semnat la 8 februarie 1815- era semnat de Anglia, Austria, FranŃa, Prusia, Rusia şi Spania, fiind îndreptat împotriva

54

S.U.A. În practica diplomatică, s-au definit rangurile diplomatice – valabile, cu mici modificări şi astăzi-ambasadori, legaŃii şi nunŃii papali, miniştri plenipotenŃiari, însărcinaŃii cu afaceri.ConsideraŃiile finale pe marginea forumului diplomatic vienez ne arată sacrificarea naŃiunilor fără stat politic unificat. Astfel,spre exemplificare, teritoriul Poloniei medievale a fost împărŃit între statele conservatoare: Rusia, Austria, Prusia, iar italienii erau dominaŃi de monarhia habsburgică. Dinamica de putere postnapoleoniană s-a articulat – în principal - pe antagonismul anglo-rus şi rivalitatea geonavală a celor două mari state. Regatul britanic a deŃinut supremaŃia navală după cucerirea Maltei şi batăliile de la Abukir (1798) ,Trafalgar (1805) prin care FranŃa a pierdut flota militară.Contracarând, Ńarul Pavel I se declarase protector al Cavalerilor de Malta, atitudine sincronă cu tendinŃa englezilor de a anexa insula mediteraneană. Putem vorbi de două tipuri de colonialism, unul pe mare cu Anglia drept exponent şi o expansiune pe uscat cu Rusia în centrul său. Marea Britanie şi-a îndreptat axele de penetraŃie spre India şi Africa, imperiul rus concentrându-se pe hegemonia zonei caspice, a celei transcaucaziene şi atingerea Alaskăi. După războiul anglo-american, în timpul Păcii de la Gand (1814), Petrogradul a invitat S .U.A. la Viena, dar opoziŃia Angliei a invalidat propunerea. Un aspect important pentru configuraŃia puterii continentale l-a constituit apariŃia Sfintei AlianŃe (1815), un organism conservator care a practicat legitimismul monarhic şi intervenŃia la scară europeană împotriva schimbărilor politico-teritoriale şi revoluŃiilor naŃionale. IniŃiativa creării acestui angajament tripartit i-a aparŃinut diplomaŃiei Romanovilor, la Paris, semnându-se actul de constituire printr-un obiectiv teocratic- reunirea suveranilor Rusiei, Prusiei şi Austriei pentru apărarea creştinismului- consacrat „protejării religiei, păcii şi dreptăŃii”. Această retorică politico - religioasă are un accent de realism politic şi conservare a statu-quo-ului politico teritorial, deoarece confesiunile suveranilor erau diferite şi uneori antagonice istoric (Ńarul era liderul „schismaticilor” ortodocşi „mai răi decât turcii” ( umanistul italian F. Petrarca), regele prusian era protestant şi anticatolic, iar monarhul habsburg se considera reprezentantul universalismului apostolic). łarul a chemat toate statele să se integreze în Sfânta AlianŃă, percepută la Petrograd ca un „cartel al suveranilor” împotriva mişcărilor revoluŃionare, structură unde erau invitate şi alte puteri: Spania, FranŃa, łările de Jos, S.U.A..La rigoare, actul de constituire al alianŃei conservatoare era un document personal (Pierre Renouvin, părintele istoriografiei relaŃiilor internaŃionale) al celor trei suverani, urmărea aderarea Spaniei şi FranŃei la acest model de gestiune conservatoare a Europei. Excluderea sultanatului islamic otoman s-a făcut nu numai datorită profilului religios necreştin ci şi datorită intenŃiilor hegemonice ale Rusiei în Balcani, rezolvarea dură a chestiunii orientale şi a supravieŃuirii „omului bolnav” al Europei ( după expresia Ńarului Nicolae I). Documentul semnat la Paris a fost în termeni vagi, chiar mistici, această alianŃă fiind reacŃionară şi conservatoare prin obiectivele politico-strategice. La acest sistem trilateral conservator nu a aderat regatul britanic, datorită prerogativelor constituŃionale ale monarhului şi Papa, deoarece suveranul apostolic nu putea intra într-o combinaŃie politică dirijată de către un lider ortodox, Ńarul Rusiei pravoslavnice. Datorită acestei strategii de revenire a hegemoniei conservatoare, S.U.A. au enunŃat printr-o cutumă de comportament politic ”Doctrina Monroe” (denumită după expozeul preşedintelui în Congres, 1823), care respingea restauraŃia colonială europeană şi interferenŃele „Lumii Vechi” în America Latină.. După Congresul de la Viena (1815) putem distinge în existenŃa Sfintei AlianŃe trei perioade: 1. dominarea geostrategică totală a Europei (1815-1822), de către statele reacŃionare;

55

2. etapa divergenŃelor latente (1822-1830) între actorii componenŃi; 3. antagonisme acute (după 1830) şi o revenire concertată a puterilor conservatoare membre cu prilejul RevoluŃiei de la 1848. Sfânta AlianŃă a funcŃionat ca structură politico-militară represivă prin deciziile a trei congrese : Troppau, Laibach (Ljubliana) şi Verona, unde acest aranjament a urmărit înăbuşirea mişcărilor revoluŃionare.

Congresele de la Troppau (octombrie-decembrie 1820) şi Laibach (1821) au dezbătut în mare măsură problema revoluŃiilor din regiunea Napoli şi Piemont, în aceste perimetre acceptându-se intervenŃia austriacă. Ministrul rus de origine greacă, liberalul Capo d’ Istria era împotriva intervenŃiilor militare în spaŃiile revoluŃionare, sperând în alianŃa naŃiunilor „fără stat” cu Rusia Ńăristă. Anglia şi FranŃa au avut statut de observatori- la reuniunea de la Laibach-Londra abŃinându-se pentru susŃinerea morală a Austriei, iar FranŃa s-a complăcut într-o atitudine rezervată, deoarece Parisul urmărea restabilirea prin intervenŃie directă a monarhiei bourbone în Spania (1823). Congresul de la Laibach a dezbătut problema restabilirii unităŃii greceşti (megali ideea), unde pregnante au fost poziŃiile engleze şi austriece care doreau eliminarea Rusiei din zona Strâmtorilor şi Balcani. La această reuniune s-a discutat şi problema revoluŃiei lui Tudor Vladimirescu (1821), acŃiune anti-fanariotă şi anti-otomană dezavuată de suveranul Rusiei. Protocolul de la Berlin (1822) dintre Rusia şi Prusia menŃiona că Ńarul doreşte pacea pe cuprinsul Imperiul Otoman, dar recunoaşte dreptul grecilor de a –şi exercita religia şi profesia. Pe 1 ianuarie 1822, Epidaur (Adunarea NaŃională a Greciei) proclamă independenŃa Greciei, recunoscută în 1825 de Anglia, iar după conflictul ruso-turc (1828-1829) şi Pacea de la Adrianopol, regatul elen primeşte recunoaşterea europeană deplină (1830). În timpul Congresului de la Verona (1822), diplomaŃia britanică prin Canning susŃinea lupta pentru emanciparea naŃională elenă, iar axa austro-engleză urmărea eliminarea puterii ruse în Peninsula Balcanică. Europa „antiburgheză” de la Viena a consemnat prin lucrarea Quadruplei AlianŃe (Anglia, Rusia, Austria, şi Prusia, formată în 1813, spre faza finală a războaielor napoleoniene) şi a Sfintei AlianŃe instituirea unui sistem de congrese ( şi conferinŃe ale ambasadorilor) periodice pentru garanŃia generală a afacerilor continentale. Sistemul congreselor va fi dublat de modelul concertului („directoratului european) diplomatic.În timpul Congresului de la Aachen (1818), FranŃa este primită în concert, trupele Parisului acŃionând pentru restauraŃia Bourbonilor spanioli (1823). Congresele politico-diplomatice europene preconizate prin al doilea tratat de la Paris (20 noiembrie 1815) vor cuprinde mai multe puteri decât Quadrupla AlianŃa sau Sfânta AlianŃa, iar acesta două aranjamente nu s-au redus la materializarea sistemului congreselor, destinat prezervării „balance of power” (echilibrul de putere). 8. Sistemul alianŃelor şi balanŃa puterii între Congresul de la Viena şi primul război mondial RevoluŃia burgheză franceză de la 1830 a marcat două combinaŃii diplomatice opuse:puterile estice, „marile curŃi nordice conservatoare”, ne referim la Prusia, Austria şi Rusia şi axa puterilor „liberal-democratice” (Gordon Craig, istoric britanic al raporturilor internaŃionale), Londra şi Parisul.

56

Secretarul de stat pentru Afaceri Externe, lordul Palmerston spunea în 1836: „Această separaŃie nu a fost una efectivă, dar a fost una gândită, fără a fi un efect al unei voinŃe, dar produse de forŃa circumstanŃelor”. Blocul estic conservator, reprezentat de cei „trei vulturi negri” (aflaŃi pe emblemele monarhice ale Rusiei, Prusiei şi Austriei) urmărea crearea unei comunităŃi politice (mai târziu, va deveni „AlianŃa celor trei împăraŃi”, Dreikaiserbund-1881) pe baza guvernării autocratice şi o rezistenŃă comună împotriva principiilor RevoluŃiei de la 1789. Axa conservatoare avea o viziune statică, de îngheŃ geopolitic a Europei bazată pe ordine, ierarhia puterilor statale majore şi primordialitatea principiului legitimităŃii monarhice. Puterile răsăritene reacŃionare au represat mişcările pentru „autodeterminare”, iar actorii occidentali criticau intervenŃionismul blocului conservator în Europa de Est. Între momentul independenŃei Greciei şi Belgiei (1830) şi războiul Crimeei (1856) s-au ignorat unele diferenŃe ideologice dintre cele două grupuri de putere, existând dimensionări de realism politic. Lordul Palmerston spunea că legătura cu FranŃa este o axă a politicii britanice, dar nu excludea o relaŃie avantajoasă cu statele conservatoare est-europene, dacă Parisul încerca revanşa şi perturbarea echilibrului european. Pe de altă parte, regele FranŃei, Ludovic Phillipe de Orleans încercase şi o acomodare a Rusiei, Austriei şi Prusiei cu antanta cordială anglo-franceză. Dar nici solidaritatea blocului estic- în realitate, „inima” Sfintei AlianŃe – nu era omogenă, spre exemplu, Ńarul Nicolae I a purtat discuŃii cu Anglia împotriva ambiŃiilor baltice ale Prusiei, încercând o cooperare cu regatul britanic. Mai mult, Austria a păstrat prin Metternich un canal de discuŃie cu Londra, monarhia habsburgică fiind preocupată de contracararea politicii balcanice a Petrogradului. DeclaraŃia lui Lamartine prin care „tratatul din 1815 nu are existenŃă legală în ochii Republicii franceze” a reiterat actorilor imperiali lupta împotriva „agresiunii revoluŃionare franceze” (expresia istoricului britanic A. J. P. Taylor) prin care la nivelul anilor 1848-1849, Prusia acŃiona pe Rin, Rusia în zona Varşoviei, iar Austria în Nordul Italiei. AlianŃa conservatoare ruso-austro-prusiană bazată pe „ajutorul reciproc împotriva revoluŃiei”, reiterat prin acordurile de la Mőnchengrätz (1833) nu a avut întotdeauna consistenŃă, fiind relevante raporturile speciale din deceniul patru dintre Anglia şi Rusia sau FranŃa şi Austria (Gordon Craig). În perioada 1830-1854, putem remarca fluiditatea sistemului de alianŃe ilustrat ideal de prima criză diplomatică serioasă, RevoluŃia provinciilor belgiene (1830). Astfel, Talleyrand, ambasadorul francez la Londra a insistat pentru nonintervenŃie, dar Wellington şi Palmerston pendulaseră între opŃiunea pacifică şi calea armată. Urmărind prezervarea Uniunii Provinciilor Unite regele Olandei aştepta reacŃia Ńarului Rusiei şi a regelui prusac Frederich Wilhelm al III-lea. Practic, sistemul de congrese nu a avut decât o singură manifestare majoră imediată de la desfăşurarea Congresului de la Viena (1815) şi anume ConferinŃa de la Londra asupra chestiunii belgiene. Europa anului 1848 a condus la apariŃia unei FranŃe revoluŃionare, dar incapabilă să ajute alte revoluŃii naŃionale (română, polonă, italiană), şi reacŃia dură a Ńarului în Principate şi Ungaria, dublate de intervenŃia otomană. Momentul 1848 pune pe tapet chestiunea românească, ca parte a problemei orientale, mişcarea de Risorgimento şi unificarea germană într-o „Europă a insurecŃiilor”. Concertul european va fi derulat pe perioade ale ultimelor mari congrese epocii moderne: Paris (1856) şi Berlin (1878) ca model al relaŃiilor internaŃionale moderne .

57

Războiul Crimeei (1853-1856), deşi în pretext a fost o chestiune religioasă legată de protecŃia ortodocşilor din Balcani şi de la „locurile sfinte”, în substanŃă a avut interesele Rusiei pentru Bosfor şi Dardanele şi reconfirmarea protectoratului pentru Principatele române. CoaliŃia antiŃaristă se coagulează după ocuparea Principatelor şi bătălia navală ruso-turcă de la Sinoe. Clarendon, iar mai târziu Palmerston atrag în alianŃă pe Napoleon al III-lea şi Piemontul, unde liderul politic Camillo Cavour urmărea unificarea Peninsulei. Austria a fost prudentă, iar în dieta ConfederaŃiei germane de la Franckfurt Bismarck a îndemnat la o lipsă de mobilizare împotriva Rusiei. Înfrângerea Rusiei a condus la eliminarea protectoratului rus în „Principatele dunărene”: Moldova, Valahia şi Serbia şi plasarea privilegiilor acordate de sultani acestor „provincii” sub garanŃia colectivă a marilor puteri. Concertul european şi ratificarea colectivă (Anglia, FranŃa Prusia, Austria, Sardinia, Turcia) a izolat Rusia care perturbase „ ordinea” stabilită prin conferinŃa de la Londra (1841) care garanta integritatea Imperiului Otoman şi abŃinerea de la intervenŃie militară în spaŃiul dominat de acesta (unde erau incluse şi teritoriile vasale”, Principatele). Tratatul ca document politic este îndreptat împotriva Rusiei, acŃiune marcată de concilierea franco-britanică şi uzura sistemului conservator intervenŃionist de tip Metternich. Chestiunea românească, ca faŃetă internaŃionalizată a problemei orientale a fost rezolvată în termeni de realism strategic de către marile puteri învingătoare. Juridic, se instituia regimul de garanŃie colectivă asupra Principatelor, politico-teritorial, actul de la Paris consemna neutralizarea influenŃei ruseşti în Marea Neagră, crearea comisiei Europene a Dunării, organism creat împotriva expansiunii Ńariste danubiene, revenirea celor trei judeŃe basarabene (Ismail, Cahul, Belgrad) în componenŃa Moldovei, reorganizarea politică a Principatelor conform dorinŃei românilor, formarea unei comisii internaŃionale care să monitorizeze situaŃia internă. După cum ştim, românii au folosit politica „faptului împlinit” pentru realizarea „Unicii Mici”, după cunoscuta ConvenŃie de la Paris (1858). DiplomaŃi şi politicieni români - Vasile Alecsandri, Vasile Boerescu –au fructificat însă şi ideile unor factori de decizie europeni- ca Napoleon al-III-lea, promotor al „principiului naŃionalităŃilor” – care se puteau insera în noua ordine europeană post-crimeeană. Oamenii politici din Principate au fost interesaŃi de teza geopolitică a ministrului francez de Externe, contele Walewski care propunea o barieră latină împotriva expansionismului slav la gurile Dunării. Problema italiană capătă contururi mai concrete la Paris (1856), şi visul lui Cavour pentru unificarea politică în jurul Piemontului şi dinastiei de Savoia a găsit sprijin în Rusia şi Anglia, care nu puteau ierta Austriei neutralitatea din Războiul Crimeei. RelaŃiile internaŃionale între 1870-1871 marchează tendinŃa statelor de asigura respectul asupra „proprietăŃilor” (teritoriilor ) şi asigurarea echilibrului de forŃe. Dacă un stat anexează teritorii ale altuia mai slab, reaşezarea echilibrului se poate face prin metoda compensaŃiilor, formulă cu reverberaŃii medievale. Istoria diplomatică şi politică a secolului al XIX-lea înseamnă „Europa monarhică” care se opune „principiului naŃionalităŃilor”, iar ordinea antirevoluŃionară este salvgardată de sistemul congreselor (1815-1870). Deşi a marcat „reculegerea” (Gorceacov, cancelarul Ńarist) Rusiei, intrarea Germaniei ca putere unificată în concertul european, independenŃa României şi Serbiei, Congresul de Pace de la Berlin (1878) nu a mai păstrat spiritul concertului european, formulă multilaterală aplicată strălucit la Viena, în 1815. După 1870-1871, raporturile internaŃionale se bilateralizează prin războiul franco-prusian (1870-1871) şi clauza de denunŃare a neutralităŃii Marii Negre de către Rusia, două momente importante spre bipolarizarea prebelică.

58

La Berlin, beneficii politico - teritoriale au obŃinut Austro – Ungaria prin administrarea Bosniei – HerŃegovina, sangeacului Novi – Bazar, controlul suveranităŃii Serbiei (1881) şi Anglia care prelua insula Cipru. Anii ’60 ai decolului al XIX-lea poartă amprenta proceselor de unificare naŃională a Germaniei şi Italiei (Risorgimento), ca momente de coagulare a unor centre de putere însemnate. Politica renană - influentă în Belgia şi Luxemburg- a lui Napoleon al III-lea şi politica apenină bonapartistă care urmărea „satelizarea” VeneŃiei, Savoiei şi Nisei au iritat Prusia care viza unificarea germană în jurul Berlinului. După înfrângerea Habsburgilor la Custozza şi Sadova (1866), Tratatul de la Praga (1866) confinŃeşte ieşirea Austriei din ConfederaŃie, dar ca strateg Bismarck îşi dădea seama că va avea nevoie de Viena pentru a neutraliza pretenŃiile hegemonice ale FranŃei şi Rusia. Obiectivul eşuat al demantelizării unităŃii germane de către FranŃa- cauză a conflictului de la 1870-1871 – prin atragerea statelor sudice catolice: Bavaria, Baden-Wurtemberg, Hessa a generat ideea bismarckiană de creare în faza postconflict a unui sistem de alianŃe continental, o adevărată „pax germanica”. Capitularea de la Sedan şi eşecul militar francez în faŃa generalului von Moltke a condus la despăgubiri de 5 miliarde de franci, cedarea „Poloniei Apusului”, Alsacia bogată în cărbuni şi a Lorenei, cu poziŃia sa strategică care cuprindea spaŃiul dintre Ardeni şi Vosgi prin care se putea invada Parisul. Aceste prevederi au fost trecute în Tratatul preliminar de la Versailles şi apoi în Pacea de la Franckfurt (mai 1871). După 1870-1871, etalonul statului de mare putere se pliază pe cheltuielile miliare, garantul principal al planurilor hegemonice, o cauză a primului război mondial, în contextul sindromului „păcii armate” (Pierre Renouvin). Tema „sferelor de influenŃă” captivează politica continentală, literatura politologică şi istorică se referă pe acest perimetru nu numai la colonii, ci şi la Europa.Astfel, articolul. 2 al Tratatului de reasigurare între Germania şi Rusia (18 iunie1887), recunoaşte „interesele istorice” ale Rusiei în Balcani: Bulgaria, Rumelia Orientală, iar Serbiei titlul de sferă de influenŃă austro-germană. După Congresul de la Pace de la Berlin (1878), diplomaŃia de la Wilhelmstrasse a menajat Austro - Ungaria şi dorea o legătură apropiată cu Rusia pentru apărarea politică a Alsaciei şi Lorenei. Dar, Gorceacov, şeful diplomaŃiei Ńariste urmărea doar o neutraliate în cazul reizbucnirii războiului franco-german. Datorită acestor perspective strategice, polarizarea de putere germano-austro-ungară a părut naturală prin semnarea de către contele Julius Andrassy şi Bismarck (Bad Gastein, 1879) a unui tratat de alianŃă defensivă îndreptat împotriva Rusiei, deşi cancelarul de fier” mizase pe o „înconjurare” a FranŃei printr-un sistem de alianŃe constinentale. La rândul său, deşi avea ciocniri cu Anglia pe teatrul afgan sau China, Ńarul nu prognoza un conflict cu „Imperiul asupra căruia Soarele nu spune niciodată”: Documentul de alianŃă secretă, sistemul de alianŃe bismarckian şi „politica germană pe Rin” urmăreau izolarea FranŃei, iar filozofia politică a Triplicei/ „Triplei ÎnŃelegeri” separa „aliatele naturale” latine ale FranŃei, Italia (aderă în 1881, la blocul Puterilor Centrale) şi România (1883). „Tripla ÎnŃelegere” a fost reânnoită de trei ori în 1891, 1897 şi 1903. Reânvierea principiilor „Sfintei AlianŃe” la 1881 prin „AlianŃa celor trei împăraŃi” (Dreikaiserbund) stipula ca în cazul unui conflict al Austro - Ungariei, Rusiei şi Germaniei cu un terŃ, fiecare mare putere să păstreze neutralitatea.Acest act politic se înscria în logica Tratatului de la Reichstadt (1876), şi Tratatului de la Muertzeg (1897), prin care Rusia recunoştea statu-quo-ul în Balcani, fapt diplomatico-militar ce avantaja Viena.

59

Germania nu dorea izolarea Rusiei şi începuse să aibă relaŃii economice speciale cu regimul Ńarist, la această perspectivă se adăugau şi legăturile de sânge dintre Hohenzollerni şi Romanovi. Dar construcŃia pilonului Triplicei (Puterile Centrale) este determinată de reorganizarea Uniunii Vamale în spaŃiul german (1867), când Prusia motorul unificării germane a ajutat la realizarea compromisului austro-ungar (Ausgleich). Defensiva germană era asigurată împotriva unui atac rus prin sprijinul austriac, iar prin asistenŃa italiană austro-germanii erau ajutaŃi în cazul unei ofensive franceze sau riposte Ńariste. Ideea intrării României în Blocul Puterilor Centrale a fost agreată de ambele tabere politice, junimiştii conservatori (discuŃiile lui P. P. Carp cu ministrul de Externe, austro-ungar Kalnoki şi ambasadorul german, prinŃul Runos) adepŃi ai organicismului şi Ion C. Brătianu, şeful Guvernului care a semnat la Bad Gastein (1883) tratatul de aderare la Tripla ÎnŃelegere. SoluŃia politică era fundamentată pe un realism indubitabil, în condiŃiile expansiunii sud - estice a Rusiei şi comportamentul „aliatului” Ńarist după războiul de independenŃă (1877-1878). După 1885, în ciuda viziunilor sale continentale, Bismarck începe aventura colonială deoarece acest fenomen politic poate proba vitalitatea statului. Cancelarul unificării era conştient că nu are flotă şi o industrie fortificată, Berlinul mărginindu-se să declare protectoratul pentru unele teritorii africane în Sud – Vestul Africii şi în Camerun. Deşi în anii ’80 a existat o criză în relaŃiile franco-germane generată de revanşa unui naŃionalism agitat de ministrul de război, Boulanger care era animat de spiritul revizionist, în problema colonială Sedanul a fost uitat – cum s-a uitat Waterloo – iar un politicianist - Jules Flerry urmărea chiar o alianŃă cu Germania peste mări pentru a stopa „scurgerea” de putere britanică. În câmpul posibilelor alianŃe, a existat versiunea unui tratat secret germano-rus (1887) prin care se recunoştea legitimitatea influenŃei Ńariste în Balcani, renunŃarea la neutralitate de către Rusia, în cazul unei agresiuni franceze pe Rin, dar şi implicarea armată a Berlinului în eventualitatea unui atac austriac asupra teritoriului şi intereselor Petrogradului.

Realitatea politicii de putere (power politics) nu a confirmat această politică de oportunitate a lui Bismark, deoarece Ńarul era şi împotriva Germaniei, dar şi a Austro-Ungariei. După debarcarea lui Bismarck (1890) şi sub guvernările lui Leo Caprivi (1890-1894), Hohenlohe (1894-1899), von Bőlow (1899-1909), Belthman – Holtweg ( 1909-1917), Kaiserul Wilhelm al II- lea a emis doctrina politicii mondiale Weltpolitik, prin care Germania trebuia să devină un hegemon mondial. Sprijinindu-se pe dreapta conservatoare (junkerii) în interior, Bőlow spunea că guvernul trebuie să „combine fantezia Împăratului cu cerinŃele Reichstagului”. Ideea geopolitică a Mitteleuropei a fost avansată de teoriile lui Willhelm al II-lea despre această „Europă mediană”, care sub egidă germană trebuia să anexeze Austria, Ńările nordice, Ucraina, Caucazul şi Iranul. În schimbul activ de scrisori cu Ńarul Nicolae al II –lea, Kaiserul încuraja ca Rusia să se îndrepte spre Asia împotriva rasei galbene, consfinŃind misiunea istorică a Ńarismului. Exacerbarea militarismului şi a politicii navale („viitorul nostru este pe apă”) va duce Reichul (Imperiul) german în coliziune cu interesele strategice engleze, predominant navale şi colonialiste. Germania a declanşat şi o expansiune colonială cu o penetraŃie în Venezuela, Pacific ( insulele Samoa, Mariane şi Caroline), axată pe concesiune în Chiso - Jung (Chantug) pentru căi ferate şi crearea liniei feroviare Berlin - Bagdad (1801).Setul de înŃelegeri engleze, şi franco – spaniole l-au facut pe Wilhelm al II-lea să spună că „Marocul liber şi independent este deschis la toate naŃiunile, iar după a doua criză marocană (1911) Germania primeşte o gestiune economică în Maghrebul (Nordul arab al Africii).

60

Mai mult, politica mondială pe fascicula europeană aduce Germania ca protector al Turciei care va intra în coaliŃia Puterilor Centrale. În planul alianŃelor apare fenomenul bipolarismului rigid care nu mai lasă loc diplomaŃiei marjă de manevră pentru rezolvarea unor crize majore ale sistemului internaŃional , situate în perimetrul colonial sau al sferelor de influenŃă. Aceste antagonisme s-au dezvoltat în timpul unor crize probleme fierbinŃi ca problema marocană (1906 şi 1909-1911), chestiunea Tunisiei (1881), rezolvate din Egiptului şi statutul Suezului (1885), războaiele balcanice (1912-1913), conflictul italo-turc pentru Tripolitania şi Cirenaica (1913). Datorită polarizării strategice şi alianŃei militare rigide a Puterilor Centrale, PoziŃia statelor excluse din această combinaŃie politică şi eşecul unor antante anglo-german (susŃinute de cancelarul Bőlow) sau o apropiere ruso-germană (bazată şi legăturile imperiale de sânge între Kaiser şi Nicolae al II-lea). Axa Berlin-Moscova – cu un proiect de tratat în 1904 - nu a fucnŃionatdatorită presiunii austro-ungare de limitare a influenŃei Ńariste în Balcani după conflictul sârbo-ungar civil din Serbia (1885) şi a incapacităŃii militare reale de a acoperi imensitatea frontului descris de Rusia.Din perspectivă economică, a fost purtat un război vamal dur între cele două state (1887). Rusia şi-a asigurat alipirea „Balcanilor euroasiatici” (Zbigniew Brzezinski) reprezentaŃi de Transcaucazia: Cecenia, Osetia, Gruzia, de asemenea, Ńarismul cucereşte Turkmenia (1880-1884) şi Pamirul (1893). Petrogradul s-a apropiat de FranŃa după acordarea unui împrumut de către bancherii parizieni şi încheierea unui acord politic (1891) şi a convenŃiei militare de cooperare (1893), constituindu-se un prim pivot al Antantei. Această legătură şi apropiere s-a făcut pe fondul politicii conservatoare a cabinetului francez Delcasse care optase pentru alianŃa cu Rusia şi retoricii dure a ministrului de FinanŃe, Caillaux împotriva politcii marocane a Germaniei. Rusia a încercat prin mesajul panslavist şi panortodox să stopeze „drumul Austro-Ungariei spre Salonic” şi să fructifice opŃiunea antihabsburgică a Serbiei, României şi Bulgariei (pănă la încoronarea lui Ferdinand de Coburg în 1905 şi proclamarea Ńaratului filoaustriac, moment consemnat în 1908). „Chestiunea Orientului se discută în Occident” a fost principiul şi referinŃa diplomatică a ultimei jumătăŃi a secolului al XIX –lea, deoarece sintagma „Balcanii ai balcanicilor” a rămas doar pe hârtie. După diluarea „pax britanica” continentală în perioada scursă de la Congresul de la Viena (1815), imperiul colonial postvictorian devine o povară datorită „relei administraŃii” (Gordon Craig), deoarece Anglia a rămas în perioada lui Disraeli şi Gladstone într-o splendidă izolare. Londra s-a lansat într-o cursă navală cu Germania, aspect de putere care nu putea genera o alianŃă între Londra şi Berlin. Consilierul raportor Hosltein sugera o inegalitate de reacŃie, pentru că Reichul lui Wilhelm al II-lea trebuia să acorde ajutor armatelor engleze în mai multe părŃi ale Globului, în baza unei alianŃe. Cabinetul lordului Salisbury (1895-1902) se decide să iasă din îngheŃul geopolitic care cuprinsese Anglia, dar ideea unităŃii Imperiului era expusă de Chamberlain ministrul Coloniilor şi mentorul unei afinităŃi de civilizaŃie anglo-saxonă între Germania şi regatul britanic 1901.Sub guvernământul monarhic al lui Eduard al VII-lea, direcŃia antigermană a politicii londoneze este realizată, iar alianŃa cu Japonia (1903) încearcă să descurajeze pretenŃiile ruse în Afganistan şi Manciuria. Relansat instituŃional şi economic după „Era Meiji”, Imperiul nipon ocupă Coreea după un conflict cu Pekinul (1904). OpoziŃia Ńaristă la evacuarea Manciuriei conduce la ruperea legăturilor diplomatice de către Japonia (1904) care înregistrează o victorie navală zdrobitoare în conflictul cu Ńarismul.. Pacea de la Portsmouth (1905) mediată de către Roosevelt care nu dorea care nu dorea o întărire a statului nipon, a fost un act politic prin care jumătate din Insula Sahalin va fi cedată Japoniei, iar Manciuria revine din nou Chinei.

61

Anglia conservatoare a materializat destinul colonial şi „povara omului alb” (Rudyard Kipling), pentru că factorii de decizie britanici au urmărit achiziŃionarea de teritorii asiatice, dar războaiele cu statul islamic maghadit în Sudan şi războiul anglo-bur vor seca vitalitatea militară în mobilitatea spaŃiul african. Liberalii britanici aveau în centrul politicii coloniale destinderea expansiunii şi tendinŃa de a stinge conflictele cu populaŃiile indigene. După incidentul de la Fashoda (1898) - când francezii conduşi de căpitanul Marchand sunt învinşi de expediŃia lordului Kitchner care ajunge la Karthoum- marile democraŃii occidentale ajung la o înŃelegere politică care atenuează diferendele coloniale. „RevoluŃia diplomatică” (A. J. P. Taylor) în construcŃia blocurilor militare opozabile şi a sistemelor de alianŃă ostile pune bazele Antantei Cordiale, prin acordul dintre Anglia şi FranŃa (1903) şi înŃelegerea ruso-britanică (1907). Anglia şi FranŃa îşi partajau influenŃa pentru Egipt, respectiv Maroc, iar cooperarea politică era dublată de o dimensiune militară stabilită în 1906.De asemenea, un agrement anglo-rus stabilea influenŃă divizată în Persia şi regiunea Tibetului. După această construcŃie de blocus, sistemul bismarckian se prăbuşeşte, ca şi echilibrul de putere prezervat de sistemul congreselor. „Pacea armată” duce la o flexibilitate politică redusă, iar celulele de criză (Egipt, Maroc, Bosnia, Libia, Balcani) configurează un mediu belic propice pentru o confruntare globală între cei doi poli de AlianŃă: Puterile Centrale şi Antanta Cordială ( termen folosit pentru prima oară de prim-ministrul francez M. Guizot în 1843, pentru relaŃia de apropiere între FranŃa şi Anglia ). Sistemul de securitate bismarckian a fost înlocuit de politica de bloc a Triplei AlianŃe şi a Triplei ÎnŃelegeri, originile primei conflagraŃii mondiale fiind configurate de marile arce de criză, enumerate în analiza următoare. Crizele marocane (1905 şi 1911) au dus la încordarea raporturilor dintre pilonul axei Centralilor, Germania şi pivotul vest-european al Antantei, coaliŃia anglo-franceză.Punctele fierbinŃi ale acestei confruntări erau Egiptul şi Marocul, ca spaŃii de influenŃă colonială şi militară pentru marii actori europeni. La această competiŃie strategică se adăuga şi divergenŃa intereselor navale anglo-germane (rivalitatea dintre amiralul Von Tirpitz şi lordul AmiralităŃii Fisher) şi mondiale în Africa şi Pacific. În această paradigmă a contradicŃiilor, Rusia avea antagonisme cu Reichul wilhelmian în Asia Mică şi Balcani.Practic, originile conflictului sunt în Balcani ( criza bosniacă, dezvoltarea statelor naŃionale şi rivalitatea lor, ciocnirea dintre panslavism şi pangermanism, confruntarea dintre Viena şi Petrograd) şi colonii (lupta pentru debuşee şi extensia raporturilor economice capitaliste prin politicile de protecŃionism sau concesiuni, un colonialism mascat). Sistemul avea nevoie de un război hegemonic (Robert Gilpin, istoric şi politolog american) pentru relaxare strategică în condiŃiile unui declin al raporturilor internaŃionale (George Modelski, Immanuel Wallerstein, Paul Kennedy) după sfârşitul erei congreselor (1815-1878). Europenizarea lumii (Rene Remond) dimensionată de rivalitatea de peste mări a dus la construcŃia sistemului de alianŃe antagonic, fenomen dublat de crizele economice continentale, războaie vamale şi competiŃia marilor actori. 9. Primul război mondial şi dialectica centrelor de putere internaŃionale Sfârşitul secolului al XIX-lea aduce şi cooperarea multilaterală pe problema armamentului, prin ConferinŃele de la Haga (1899) şi (1907), reuniuni unde Anglia insistă pe

62

problema dezarmării, în ciuda opoziŃiei germane.łarul Nicolae al II-lea propunea chiar înfiinŃarea unei CurŃi de Arbitraj, unde litigiile politico-militare dintre state să fie rezolvate amiabil. ReacŃia marilor puteri după asasinarea lui Franz Ferdinand, (în iulie 1914) arată că reuşita diplomatică era minimă, deaorece tradiŃionala „maşinărie” a congreselor (A.J.P. Taylor) nu mai putea opri externalizarea unui conflict local. DiplomaŃia de la Ballplatz nu a prospectat rezolvarea problemei slave din Balcani decât prin anexare- cazul Bosniei - iar regimul Ńarist nu mai acceptă umilirea ca în anul 1908 şi desfiinŃarea statală a Serbiei. Efectele severului ultimatum austriac dat Serbiei (1914) au pus în coliziune două forŃe ale bipolarităŃii sistemului strategic internaŃional: Rusia şi Austro-Ungaria. Liderul diplomaŃiei Ńariste, Sazonov spunea că „dacă Austria se atinge de Serbia, ruşii vor lua apărarea sârbilor”. Realitatea faptelor istorice ne conduce spre materializarea principiului dominoului în politica de alianŃe, fenomen prin care războiul nu mai putea fi evitat. CredinŃa şefului diplomaŃiei berlineze, Berchtold că „ nimeni nu va interveni pentru Serbia” bazându-se şi pe asperitatea – doar navală - redusă a raporturilor anglo-germane, a fost o interpretare eronată. Istoricul Pierre Renouvin arăta că Reichul dorea localizarea conflictului (cancelarul Belthmann-Holtweg), Parisul urmărea o conferinŃă diplomatică (Paul Cambon, ambasadorul francez la Londra, iar regatul britanic solicita medierea Germaniei, FranŃei, Angliei şi Italiei. Petrogradul ordonase mobilizare parŃială după o scrisoarea Kaiserului către Ńar, dar Germania a declarat război Imperiului rus, deoarece Sazonov nu a răspuns semnalelor de localizare ale conflictului venite de la Berlin. Cascada declaraŃiilor de război se învolburează conturând „Marele Război” la nivelul anului 1914: Austro – Ungaria declară război FranŃei (3 august) iar Anglia declara război Reichului şi monarhiei dualiste (4 august). Într-o primă fază a ostilităŃilor, Puterile Centrale au avut iniŃiativa militară câştigând bătălia cu armatele Ńariste la Gumbinnen (20 august 1914) şi la Tannenberg (26-30 august 1914). După un succes iniŃial al comandantului austriac, Conrad von Holtzendorf în luptele de la Krasnik şi Komarov pe frontul GaliŃiei poloneze, austriecii au fost împinşi prin cele două bătălii de la Lemberg spre Silezia germană (confruntarea de la Rava-Ruskaza, 6-10 septembrie 1914). Prima bătălie de pe Marna (august 1914) a dus la respingerea germanilor de către forŃele franceze ale generalului Joseph Joffre, şi spulberarea iluziei unui război scurt purtat de Helmuth von Moltke, comandantul trupelor Puterilor Centrale. Bătălia de la Ypres (octombrie-noiembrie 1914) a demonstrat rezistenŃa franceză şi trăinicia conceptului războiului de poziŃii, ca model strategic marcant al primului război mondial. Încercările Antantei de a debarca în Peninsula Galipoli (aprilie 1915) s-au izbit de dârzenia turcilor, componenŃi ai blocului Puterilor Centrale. O confruntare majoră pe frontul de Vest a fost reprezentată de la bătălia de la Verdun, cea mai lungă luptă, din decembrie 1915, când generalul german, Erich von Falkenhayn a atacat oraşul garnizoană francez, apărat de comandantul sectorului, Henri-Philippe Pétain. Prin declararea blocadei submarinelor germane asupra Angliei (4 februarie 1915), folosirea armei chimice (clorina) în a doua bătălie de la Ypres (22 aprilie - 5mai 1915) şi a tancurilor în confruntarea de pe Somme (noiembrie 1916) s-au adus noi dimensiuni războiului total, prin care axa austro - germană urmărea câştigarea confruntării. După retragerea aliată de la Galipoli (decembrie 1915) şi succesul de pe Somme (februarie 1916), Reichul şi monarhia cezaro-crăiască şi-au dat seama că războiul este tot mai greu de cîştigat.

63

Ofensiva generalului rus Brusiloff în GaliŃia a fost oprită de revoluŃia bolşevică care primise sprijin logistic şi ajutor financiar de la germani, pentru finalizarea „defecŃiunii ruse” pe frontul răsăritean. După această ieşire a Rusiei din front, coaliŃia Antantei s-a revigorat în cursul anului 1916 prin intrarea în război a Portugaliei, Greciei şi României. După confruntarea navală incertă anglo-germană (bătălia din Jutlanda, sfârşitul anului 1916) şi scufundarea vasului „Lusitania”, S.U.A. au intrat în război, în aprilie 1917, pentru „apărarea democraŃiei” (Woodrow Wilson). Pe frontul din Orientul Mijlociu, trupele britanice au împiedicat ca aliata Centralilor, Turcia să ocupe Canalul Suez, iar celebrul ofiŃer englez T. E. Lawrence a potenŃat revoltele antiotomane ale arabilor, astfel încât în martie 1917, Bagdadul a fost cucerit. În decembrie 1917, feldmareşalul britanic Allenby cucereşte Ierusalimul, iar primele succese ale corpului expediŃionar american, condus de generalul Pershing, sunt înregistrate pe teatrul de război francez, la Château Thierry. Pe frontul politico-diplomatic, preşedintele american Wilson prezintă în faŃa camerelor reunite ale Congresului bazele viitoarei păci (8 ianuarie 1918). Mesajul programului politic era idealist, şeful executivului american urmărind să atragă liderii liberali din statele Puterilor Centrale, prin promovarea sintagmei „pace fără învinşi şi în- vingători”. Primele cinci puncte ale documentului se refereau la diplomaŃia transparentă, libertatea mărilor, restrângerea barierelor economice, reducerea armamentelor, micşorarea cererilor coloniale. Opt puncte se reduceau la chestiuni politico-teritoriale concrete: prezervarea suveranităŃii Belgiei, acord pentru problema Alsaciei şi Lorenei, stabilirea frontierei italiene şi dezmembrarea Austro-Ungariei în conformitate cu naŃionalităŃile componente, trasarea graniŃelor balcanice în acord cu răspândirea naŃionalităŃilor regionale, controlul turc asupra propriului său teritoriu şi libertatea Dardanelelor, crearea unei Polonii independente cu acces la mare. Ultimul punct se referă la crearea unei „asociaŃii generale a statelor” care va fi Liga (Societatea) NaŃiunilor. În planul strategic, după 18 aprilie 1918, s-a creat un comandament aliat unificat condus de mareşalul Foch, compus din liderii militari Sir Douglas Haig pentru Marea Britanie, regele Albert al Belgiei şi generalul american Pershing. Puterile Centrale au câştigat timp prin prăbuşirea Rusiei Ńariste şi încheierea Tratatului de la Brest-Litovsk (martie 1918) cu puterea leninistă. Regimul sovietic a cedat teritorial Finlanda, spaŃiile baltice, Ucraina, doar pentru a salva revoluŃia bolşevică, iar Puterile Centrale puteau să transfere pe frontul de Vest trupe din răsărit.Dar contraofensiva germană, cunoscută ca a două bătălie de la Marna (iulie-august 1918) a fost oprită de mareşalul Foch, care a împins forŃele Kaiserului dincolo de linia Hindenburg. Pe teatrul strategic francez britanicii au avut succes în partea nordică, iar americanii au înfrânt rezistenŃa germană din regiunea Argonne. Deoarece deruta a crescut în tabăra Puterilor Centrale, Bulgaria a capitulat la 30 septembrie 1918 şi Turcia a semnat armistiŃiul la 30 octombrie. Într-o disoluŃie instituŃională şi teritorială, Austro-Ungaria a capitulat pe 4 noiembrie, după marea victorie italiană de la la Vittorio Veneto. Cu resursele umane şi materiale epuizate, Germania a acceptat prin noul cancelar liberal, Maximilian, prinŃ de Baden propunerile de pace aliate făcute de aliaŃi, pe baza celor 14 puncte ale preşedintelui Wilson.Semnat la Compiégne, la 11 septembrie 1918, armistiŃiul obliga Germania la retragerea trupelor de pe malul stâng al Rinului, iar Tratatul de la Brest-Litovsk era declarat caduc. Războiul s-a sfârşit fără o bătălie decisivă, iar Germania a pierdut confruntarea la masa negocierilor. De aceea, factorii de decizie militari, von Hindenburg, „eroul de la Tannenberg” şi von Ludendorff au acuzat civilii – ca prinŃul Maximilian, social - democratul Friederich Ebert

64

sau reprezentantul Partidului Catolic, Mathias Erzberger- de trădare şi „înfigerea cuŃitului în spate” (Dolchstosslegende). Demn de semnalat este că, în perioada războiului, au existat tentative de pace separate cum ar fi iniŃiativa contelui Sixte de Bourbon (1917), ofiŃer în armata belgiană, care promitea lui Carol de Habsburg integritatea Imperiului habsburgic, dacă monarhia austriacă ieşea din combinaŃia de putere a Centralilor. Prima conflagraŃie mondială s-a circumscris ideii de război total în care au fost angajate noi tipuri de arme, resurse umane majore şi două blocuri politico-militare antagonice de întindere mondială (spre exemplu, putere a Extremului Orient, Japonia a fost în tabăra Antantei, iar un actor principal al Orientului Apropiat şi Maghrebului, Imperiul otoman făcea parte din sistemul Puterilor Centrale).

2. Sistemul ConferinŃei de Pace de la Paris – Versailles (1919-1920) Dispunerea centrelor de putere pivotale

Încheierea primului război mondial a determinat ca marile puteri aliate reunite în „Consiliul celor patru” (Anglia, FranŃa, S.U.A. şi Italia) să adopte un aranjament ordonator al sistemului internaŃional postbelic. Astfel, unitatea politico-diplomatică pentru reaşezarea geopolitică a lumii este ConferinŃa de pace de la Paris-Versailles (1919-1920), numită în analiza istorică şi politologică sistemul de la Paris-Versailles, deoarece Tratatul cu Germania era actul esenŃial al reglementării raporturilor cu foştii inamici. Titulatura diplomatică şi juridică de „conferinŃă” sugera depăşirea conceptului îngust de congres, formulă care reunea doar concertul diplomatic al marilor puteri. Ideea unei conferinŃe semnifica şi participarea egală - cel puŃin ca imagine - a tuturor actorilor statali la o reuniunea diplomatică importantă care trasa graniŃele internaŃionale. Desfăşurarea lucrărilor de la Paris a arătat eşecul formulei lui W. Wilson „pace fără învinşi şi învingători”, diferenŃa de tratament reflectându-se şi în concepŃia diplomaŃiei franceze prin cele două tipuri de state „cu interese limitate” şi „cu interese generale”. Din perspectiva stabilităŃii relaŃiilor internaŃionale securitatea va rămâne divizibilă în pofida eforturilor Ligii NaŃiunilor – organizaŃie de cooperare interstatală, creată la iniŃiativa preşedintelui W. Wilson – de a asigura securitatea colectivă a tuturor naŃiunilor. În absenŃa garanŃiilor anglo-saxone pentru Hexagon, FranŃa şi-a construit în anii ’20 propriul sistem de alianŃe răsăritean (sau insular) prin acorduri cu Cehoslovacia, Polonia, România, Iugoslavia. Aceste state numite „şirul de Serbii” de istoricul Jacques Bainville trebuiau să îndiguiască geopolitic Germania, care natural trebuia să urmărească revanşa. Departe „de a înconjura germanismul, germanismul le înconjoară” (Henri Kissinger) pe statele central şi sud-est europene în perioada interbelică. În perioada interbelică ideea de securitate era reductibilă la securitatea teritorială şi era sinonimă cu apărarea militară a unui stat. Într-o analiză a sistemului de putere postbelic putem distinge o mare putere impetuoasă, S.U.A.- care prin neratificarea de către Senat a Tratatului de la Versailles rămâne în paradigma izolaŃionistă – Anglia, un imperiu colonial în declin economic, FranŃa, cu o forŃă terestră, dar fără impetuozitate tehnologică. Acordul naval anglo-german (1934) sugerează pragmatismul britanic şi semnifică o sfidare majoră a Tratatului de la Versailles din partea unui pilon al Antantei, premierul francez, Louis Barthou a fost mentorul unui „mare plan” împotriva agresiunii hitleriste ccombinaŃie în care dorea să coopteze U.R.S.S. şi Italia.

65

În acest model multipolar avem state cu un potenŃial revizionist care contestă deciziile politice ale sistemului Paris-Versailles: 1. Germania, devine un stat care pierde imperiul colonial (Togo, Camerun, Namibia), Oceania (insulele Marshall, Caroline) şi China (regiunea Shang-Tung). Republica de la Weimar (titulatura regimului politic şi a formei de guvernământ germane între 1919-1933) trebuia să plătească reparaŃii deoarece purta clauza culpabilităŃii războiului (art. 231 din Tratatul de la Versailles) şi trebuia să suporte pagubele cauzate populaŃiei civile şi distrugerilor bunurilor (art. 232). Abia prin ConferinŃa de la Londra (1921) suma totală pentru reparaŃii era fixată la 132 de miliarde mărci aur. Amputarea teritorială a Germaniei a generat resentimentele elitei politice, dar şi ale populaŃiei, deoarece se cedează FranŃei, Alsacia şi Lorena, Belgiei, Ńinuturile Eupen şi Malmedy, Saarul este încorporat economic de către Paris; în Răsărit, sunt alipite Poloniei Poznania, vechea Silezie şi Danzigul, cu un coridor ce desparte Prusia Orientală de fostul electorat de Brandenburg şi Pomerania. De asemenea, se instituie zona demilitarizată a Renaniei şi se reduc efectivele militare ale Germaniei. 2. Ungaria a fost un stat cu frontierele reduse la dimensiunile etnice ale populaŃiei, dar liderii de decizie maghiari, contele Apponyi, Pal Teleki solicitau ConferinŃei de Pace o Ungarie mare, apostolică care să contracareze „pericolul bolşevic”. Cristalizat după instaurarea regimului regentului Miklos Horthy, revizionismul maghiar aprecia că România, Cehoslovacia şi Iugoslavia sunt „creaŃii imperialiste” care nu sunt în concordanŃă cu principiul naŃionalităŃillor. După cum sublinia Nicolae Iorga, regentul Horthy urmărea imperiul individual ungar printr-o geopolitică a „bazinului carpatic”, Budapesta a fost permanent împotriva aranjamentului antirevizionist al Micii ÎnŃelegeri, formulă de apărare comună între România, Cehoslovacia, Regatul Sârbo-Croato-Sloven (din 1929, Iugoslavia). 3. Italia nu a primit la ConferinŃa Păcii teritoriile coloniale ale Imperiului Otoman, iar dispariŃia monarhiei austro-ungare i-au adus Romei fasciste (1922) o serie de vecini mici pe care a dorit să-i domine. Mussolini a urmărit refacerea „Imperiului roman” prin extinderea spaŃiului colonial şi jucarea rolului de arbitru între FranŃa şi Germania. 4. Austria a primit interdicŃia Anschlussului (unirii) cu Germania, ceea ce a suscitat sentimentele pangermaniste şi mai târziu filonaziste. 5. Japonia. Deşi fusese parte a Antantei ca şi Italia, Japonia a rămas nemulŃumită de repartiŃia coloniilor germane şi respingerea unui pact privind egalitatea raselor. Imperiul nipon a dezvoltat o doctrină a expansiunii împotriva statelor occidentale, bazată pe militarism, puterea marilor trusturi (zaibatsu) Mitsui, Mitsubishi, Yasuda ş.a. şi cultul imperial. Geopolitic şi geoeconomic (stăpânirea unor rute comerciale, controlul unor debuşee şi zone cu resurse strategice, după analizele expertului american, Edward Luttwak), Japonia a vizat crearea unei mari sfere economice de coprosperitate în Asia de Sud-Est (Birmania-Burma, Siam-Thailanda, Filipine, o parte din Indonezia), după cum se exprimase un ofiŃer nipon, Kita Ikki (1919). 6. Rusia Sovietică. Cuprinsă de război civil (1918-1921) cu un regim politic recunoscut abia în 1924 de Anglia, Italia şi FranŃa, Rusia Sovietică nu a fost prezentă la reuniunea de la Paris-Versailes (doar o delegaŃie a „Vechiului Regim” alb-gardist, condusă de fostul ministru de Externe, Sazonov). După Tratatul de la Brest-Litovsk (1918), Rusia a încheiat un acord cu Germania la Rapallo (aprilie 1922) prin care se renunŃa la rambursarea datoriilor de război, reluarea raporturilor consulare şi diplomatice, crearea bazelor unei cooperări economice (contracte semnate de puternicele concerne Wolff, Stinnes, Krupp cu autorităŃile sovietice).

66

Ca exemplu de atitudine revizionistă, la ConferinŃa economică internaŃională de la Geneva (1922), comisarul poporului pentru afaceri externe, Cicerin afirma că Sovietele nu recunosc frontierele României. După războiul civil (1918-1921), înfrângerea grupărilor „alb-gardiste” (conduse de amiralul Koltchak, Denikin, Yudenovitch şi Wrangel) şi eşecul intervenŃiei antantiste (franco-anglo-japoneze) Rusia Sovietică devine un factor de putere revizionist, deoarece pierde provinciile baltice şi Basarabia. Puterea sovietică suferă de sindromul „cetăŃii asediate” şi atacul „statelor imperialiste” (V.I. Lenin reia sintagma „imperialism” de la britanicul J.A. Hobson) sau al „democraŃiilor putrede” (I.V. Stalin). Ideea geopolitică a liderilor marilor puteri de la Versailles a urmărit crearea unui „dig geopolitic” împotriva virusului bolşevic – cum îi spunea Winston Churchill, în lucrarea sa Criza mondială – reprezentat de aşa- numita linie Curzon. Deşi ConferinŃa de Pace de la Paris-Versailles urmărea o universalizare a regimului parlamentar, prin crearea SocietăŃii NaŃiunilor ca for de dezbatere şi decizie între statele naŃiune, democratizarea raporturilor internaŃionale a rămas un deziderat idealist. Astfel, deşi s-a condamnat diplomaŃia secretă, la Paris a avut loc o „revoluŃie a micilor puteri” (Charles Seymour, expert al Comisiei de Studii pentru România) care nu acceptau dictatul marilor puteri. Ca exemplu, putem aminti chestiunea „feroce” (Ionel Brătianu) a reparaŃiilor, când diplomaŃii belgieni şi italieni au ameninŃat cu părăsirea ConferinŃei. PotenŃiala retragere a lui Brătianu în ianuarie 1919 se referea la nerecunoaşterea, într-o primă fază, a statutului de aliat al României şi reticenŃa de a o include în cadrul statelor secundare aliate şi beligerante, datorită Păcii (separate) de la Bucureşti (aprilie 1918), deşi acest act nu a fost ratificat de Parlamentul de la Iaşi şi regele Ferdinand. Din această perspectivă, ConferinŃa a putut fi apreciată ca un directorat al marilor puteri, ca o „oligarhie autocratică” (Al. Marghiloman). Totuşi, „aliaŃii europeni şi S.U.A. au venit la Paris să confirme statele noi succesoare (federaŃia cehoslovacă, regatul sârbo-croato-sloven) ale Imperiului austro-ungar” (după aprecierea lui J.A.S Greenville, istoric britanic al diplomaŃiei). Mai mult, statul polonez independent – creat pe eşafodul teritorial al Imperiilor Hohenzollernilor, Habsburgilor şi Romanovilor – şi statul întregit român au fost recunoscute juridic în integralitatea frontierelor lor. Unii autori - Henry Kissinger, Raymond Aron – afirmă că sistemul de la Versailles a fost resimŃit ca „opresiv” chiar şi de regimuri democratizate ca Republica de la Weimar. Istoricul şi politologul englez, E.H. Carr în lucrarea sa Twenty Years Crisis (1939) a arătat că în perioada post-Versailles nu a existat o armonie a intereselor majore, deoarece valorile sunt derivate din putere, iar etica din politică. Din acest unghi de vedere al resorturilor preventive pentru apariŃia unui nou conflict, ni se pare util să dezvoltăm succint câteva teme ale ConferinŃei de Pace de la Paris (1919-1920: reparaŃiile, dezarmarea, minorităŃile, Societatea NaŃiunilor. ArmistiŃiul de la Compiegne, semnat la 11noiembrie 1918, stipula că Germania „va acorda compensaŃii pentru toate pagubele cauzate populaŃiei civile a aliaŃilor şi a bunurilor lor pe pământ, pe mare sau în aer” (Paul Mantoux, istoric al ConferinŃei). Prin reparaŃii, FranŃa urmărea garanŃia frontierelor sale politico-teritoriale, impunând plata pentru pierderi unui vecin slăbit de război. Obiectivul recuperării dure a reparaŃiilor a fost exprimat de liderul conservator al Blocului NaŃional, Raymond Poincare: „totul se plăteşte!”. Anglia dorea ca reparaŃiile să nu dezechilibreze sistemul strategic european, prin întărirea economică şi militară a FranŃei care să domine geopolitic continentul. Tratatul de la Versailles (1919) a stipulat clar că Germania şi aliaŃii săi sunt răspunzători de pagubele generate de agresiune (art. 231), iar pentru monitorizarea problemei reparaŃiilor s-a înfiinŃat Comisia de ReparaŃii, cu sediul la Paris şi Raymond Poincare preşedinte.

67

Dar tratatul – cadru nu stabilea suma totală în acord cu potenŃialul financiar de rambursare al puterilor învinse în prima conflagraŃie globală. Profitând de clauza culpabilităŃii germane pentru declanşarea războiului (art.231), reparaŃiile au fost politizate făcând inevitabilă rezistenŃa germană (reacŃia civică şi greva în bazinul industrial al Ruhrului, în 1923, a condus la intervenŃia militară franceză). Exista şi credinŃa că, Germania trebuia să contribuie covârşitor la reconstrucŃia economică a Belgiei, FranŃei, România, de aceea s-au pretins sume exagerate – ca 1,5 miliarde lire sterline aur – care întreceau chiar avuŃia naŃională a statelor învingătoare. Concesiile aliate s-au succedat, iar mediul politic în care această temă de război s-a discutat a exacerbat naŃionalismul şi revanşismul german, a fragmentat unitatea Antantei, a cauzat nemulŃumiri statelor mici datorită „cotei de eliberare” - cerută de premierul britanic Lloyd George - sau a unor sume mici din cota parte (cazul României la ConferinŃa de la Spa – 1920, când i s-a rezervat 1% din cifra totală a reparaŃiilor, cu mult mai puŃin decât creanŃele speciale asupra Germaniei). După „rezistenŃa pasivă” din Ruhr (1923), când guvernul german plătea greviştii din zona industrială pivotală a Ńării, planurile Dawes (1924) şi Young (1929) au demonstrat că economia Republicii de la Weimar poate fi un bun plasament pentru firmele anglo-saxone. Mai mult, moratoriul Hoover (după numele preşedintelui american) din 1931 a eliminat reparaŃiile, statuându-le la o sumă fixă de 3 miliarde mărci aur. O altă temă a ConferinŃei de la Paris (1919-1920) a fost dezarmarea, ca sursă a stabilităŃii mondiale. Articolul 8 al Tratatului de la Versailles consemna „obligaŃia morală a Germaniei de a dezarma”, ceea ce a anulat egalitatea în materie de înarmare (Gleichberechtigung) a Berlinului cu marele puteri învingătoare. FranŃa prognoza şi dezarmarea statelor nesemnatare ale sistemului Tratatelor de Pace (1919-1920), Parisul dorindu-şi întâi o securitate asigurată a frontierei renane. În acest sens, Memorandumul de la Fontainbleau din 25 martie 1919, un act politic semnat de puterile învingătoare stipula o pace dreaptă şi pentru învinşi, dar atenŃiona asupra pericolului renaşterii militarismului german şi apropierea dintre cercurile Reichswehrului, factorii politici de la Berlin şi noua putere sovietică. Prin generalul american Pershing, S.U.A. urmăreau ca dezarmarea Germaniei să fie majoră, astfel încât să nu poată relua lupta împotriva FranŃei şi Marii Britanii. Malul stâng al Rinului este demilitarizat, se instituie o Comisie Aliată de control (formată din 300 de ofiŃeri) articulată pe un Comitet de inspecŃie a armamentului, efectivelor şi fortificaŃiilor. Cele trei segmente ale dezarmării: fortificaŃii, armament şi efectivele militare aveau prevederi drastice. Sistemul de fortificaŃii a fost masiv demantelat, cu referinŃă pe oraşele Kiel, Heligond şi Istein – în total 50 de aşezăminte întărite – uzinele de armament îşi reduceau producŃia (uzina Krupp şi-a micşorat producŃia cu 44%), iar ca un corolar al Tratatului de la Versailles, efectivele erau reduse la 100.000 de militari. La nivelul sistemului militar, Germania avea celebrele „corpuri libere” (Freikorps) formate din militari demobilizaŃi, formaŃiuni paramilitare şi poliŃie de intervenŃie (Sicherheitspolizei). Sistemul Tratatelor de Pace de la Paris – Versailles (1919-1920) a asigurat şi protecŃia minorităŃilor naŃionale de rasă, limbă, religie. Drepturile minorităŃilor erau încadrate pe următoarele nivele juridice: drepturile omului (la viaŃă, libertate, conştiinŃă, religie), drepturi civile (egalitatea în faŃa legii, dreptul la cetăŃenie şi dreptul la opŃiune) drepturi culturale (şcoli, instituŃii de cult şi biserici) şi drepturi politice (reprezentare politică proporŃională). Nu se enunŃau juridic conceptele de entitate colectivă şi

68

drepturi colective, deoarece minorităŃile nu erau considerate subiecte de drept internaŃional, fenomen ce ar fi încurajat secesionismul şi separatismul. După Congresul de Pace de la Paris (1856) care consemna problematica minorităŃilor şi Congresul de la Berlin (1878), act politic ce stipula intervenŃia marilor puteri pentru protecŃia grupurilor minoritare, ConferinŃa din 1919-1920 a înscris prevederile despre minorităŃi în tratatele cu fostele state inamice şi Tratatul asupra minorităŃilor (1919) cu prevederi asupra conduitei Cehoslovaciei, României, Regatului sârbo-croato-sloven şi Greciei. Sistemul de la Versailles şi al SocietăŃii NaŃiunilor reglementa protecŃia minorităŃilor dar nu până la autonomia deplină („stat în stat”) ci prin loialitate la ideea de stat. Persoanele din cadrul entităŃilor minoritare erau denumiŃi în limbajul tratatelor: locuitori, cetăŃeni ai statului şi membri ai unei minorităŃi. Actele privind ocrotirea minorităŃilor erau unilateral expuse în litera juridică, deoarece, fostele state membre ale alianŃei Puterilor Centrale (Germania, Austria, Ungaria, Turcia, Bulgaria) şi actorii succesorali sau întregiŃi (Cehoslovacia, Regatul sârbo-croato-sloven, Polonia, România) acceptau controlul comunităŃii internaŃionale pentru această problemă. Mai mult marile puteri nu recunoşteau că au minorităŃi pe teritoriul lor (remarca lordului Perry) şi aveau posibilitatea de a interveni în afacerile interne ale unor state, încălcându-se suzeranitatea naŃională. Astfel, Polonia respecta Sabatul israelit, Cehoslovacia recunoştea autonomia rutenilor (ucrainenilor) care aveau o Dietă şi un guvernator, Regatul sârbo-croato-sloven acorda protecŃie moscheilor în Bosnia şi sprijinea înfiinŃarea formaŃiilor pioase (vakufuri) iar Grecia se obliga să asigure respectarea drepturilor vlahilor din Pind şi protecŃia populaŃiei de rit musulman. În sistemul de protecŃie al minorităŃilor erau înscrise ConvenŃia germano-polonă cu privire la Silezia superioară (Geneva, 1922) şi ConvenŃia dintre Lituania şi Anglia, FranŃa, Italia, Japonia cu privire la Ńinutul Memel (Paris, 1924). Ca semn al legitimităŃii democratice (Woodrow Wilson) apare o importantă inovaŃie a relaŃiilor internaŃionale, Societatea (Liga) NaŃiunilor care se dorea o comunitate de puteri pentru o pace organizată în comun care să fie o garanŃie împotriva noilor atentate la dreptul ginŃilor (Raymond Poincare). Crearea unei jurisdicŃii internaŃionale printr-o organizaŃie globală trebuia să conducă la prevenirea crizelor regionale şi mondiale. Chiar dacă a fost grevată de rivalităŃi ideologice – U.R.S.S. devine membră în 1933, Germania în 1926, dar se retrage în perioada hitleristă, S.U.A. au rămas fidele „izolaŃionismului” – sau diferende politice (abordări diferite între FranŃa şi Marea Britanie, Italia fascistă şi Japonia militaristă erau exponentele unui revizionism prin forŃă), Societatea NaŃiunilor încerca să pună capăt anarhiei şi violenŃei în mediul internaŃional. Principiul solidarităŃii statelor membre (art. 10 din Pactul SocietăŃii NaŃiunilor) eliminarea războiului de agresiune, instituirea sancŃiunilor economice, diplomatice şi militare vor fi reluate şi de O.N.U. Societatea (Liga) era formată din trei organisme principale: Consiliul (15 membri) care se întrunea de trei ori pe an, Adunarea (toate statele membre) şi un Secretariat care funcŃiona ca un serviciu public internaŃional. Filozofia care a stat la baza funcŃionării SocietăŃii NaŃiunilor a fost principiul securităŃii colective după care comunitatea internaŃională putea interveni în conflictele de pe glob. Dacă Societatea şi puterile arbitre nu puteau impune o decizie unanimă după şase luni, statele aflate în litigiu îşi puteau declara război după trei luni. Curtea Permanentă de JustiŃie InternaŃională – deşi era separată de Societate – funcŃiona în manieră concertată cu aceasta. Teza unui angajament universal, permanent şi colectiv pentru garantarea securităŃii a fost consfinŃită de articolul 10 al Pactului SocietăŃii.

69

Dar absenŃa unei forŃe armate internaŃionale pe uscat şi pe apă care să execute sancŃiunile a condus la eşecul prezervării securităŃii regionale de către Ligă în Manciuria(atac japonez asupra Chinei, în 1931), Etiopia (agresiunea italiană asupra Abisiniei, 1935), zona renană (demilitarizarea regiunii de către Reich, în 1936), Austria (Anschlussul cu Germania, 1938) dezmembrarea Cehoslovaciei (1939) şi Finlanda (invadarea Ńării nordice de către U.R.S.S., 1939-1940). Deşi ca intervenŃie în eliminarea conflictelor au fost puŃine cazuri concrete (în Balcani şi America Latină), Societatea NaŃiunilor s-a preocupat şi de probleme cum ar fi dezarmarea, mandatelor şi cooperarea economică şi socială. Reducerea rolului său practic a fost cauzată de absenŃa cooperării unanime a marilor puteri împotriva tendinŃelor revizioniste ale Republicii de la Weimar-Germaniei naŃional-socialiste, U.R.S.S., Japoniei imperiale şi Italiei mussoliniene. Tratatul de la Versailles (1919) care a semnificat încheierea păcii cu principalul inamic, Germania, a fost un act care stipula în plan teritorial anexarea Alsaciei şi Lorenei la FranŃa, Polonia primea Dantzigul (Gdansk), Poznania şi „coridorul”, regiunile Eupen şi Malmedy erau transferate spre Belgia, Schleswigul era primit de Danemarca. Saarul era administrat de FranŃa pe 15 ani, iar zona renană trebuia demilitarizată de puterile Antantei. Actele politico-juridice numite generic „de la Versailles” au consfinŃit dreptul la autodeterminare, suveranitatea statelor, egalitatea în drepturi şi principiul respectării obligaŃiilor internaŃionale (pacta sunt servanda). Tratatul de la Neuilly sur Seine (1919) a marcat sfârşitul raporturilor de război dintre puterile Antantei şi Bulgaria, ca parte a Triplei AlianŃe. În plan teritorial, Bulgaria a cedat Tracia de Vest către Grecia, Dobrogea sudică (Cadrilaterul) a fost reconfirmata juridic în cadrul frontierelor române. ReparaŃiile bulgare erau confirmate prin litera tratatului, iar armata statului sud-dunărean avea un plafon de 20.000 militari. Cu Ungaria, fostă membră a Imperiului dualist, tratatul s-a încheiat la Trianon (S.U.A. şi Rusia Sovietică nu au semnat acest act). Semnat la Palatul Trianon, din complexul de la Versailles (4 iunie 1920), acest act a redus Ungaria la frontierele sale etnice. Transilvania şi Banatul se uneau cu România, federaŃia cehoslovacă primea Slovacia şi Rutenia. Regatul sârbo-croato-sloven a obŃinut CroaŃia, Slavonia şi parte vestică a Banatului. Cu o populaŃie maghiară semnificativă, provincia Burgenland era alipită Austria, iar oraşul Sopron a fost reintegrat Ungariei după un plebiscit. Statul maghiar a pierdut accesul la mare şi o mare parte din resursele naturale din teritoriile aparŃinătoare fostei monarhii dualiste. Tratatul de pace cu Turcia a fost semnat la Sevres (1920), iar prin acest act, practic Imperiul Otoman îşi pierde dimensiunea tricontinentală. În partea asiatică, statul turc renunŃă la suveranitatea asupra Mesopotamiei (teritoriul actualului stat Irak) şi acordă autonomie Kurdistanului. Traversând un genocid cumplit, Armenia devine republică separată sub garanŃii internaŃionale. Diluarea statutului de actor statal european a fost un proces profund, deoarece Turcia a cedat Estul Macedoniei şi un grup de insulele Greciei, şi Rodosul a devenit integrat Italiei. Strâmtorile Bosfor şi Dardanele au un regim internaŃional şi sunt neutralizate militar. Prevederile de la Sevres a fost acceptate de sultanul Mahomed al IV-lea, dar reformatorul laic al statului şi adept al islamismului moderat, Mustafa Kemal Ataturk l-a respins după victoria din războiul cu Grecia, când s-a încheiat un nou tratat la Lausanne (1923). 11. Epoca interbelică şi sistemul internaŃional de putere

70

Aşezământul păcii şi recontrucŃia europeană au avut mari carenŃe datorită unei egalităŃi juridice de faŃadă, deşi principiul egalităŃii suverane a statelor funcŃiona în epoca post-versailleză. ConcepŃia americană despre pace şi stabilitate politică s-a concentrat pe construcŃia SocietăŃii NaŃiunilor, o societate internaŃională bazată pe cooperare şi interdependenŃă, deşi concertul (directoratul) marilor puteri a fost resurecŃionat la Paris (1919-1920). Apoi, prin respingerea Tratatului de la Versailles de către Senatul american, S.U.A. s-au retras în matca lor izolaŃionistă, deoarece acceptarea în sistemul politico-diplomatic şi strategic stabilit la Paris (1919-1920) implica garanŃii de securitate – fundamentate militar – pentru FranŃa. S.U.A. a aplicat teza unei „puteri poliŃieneşti internaŃionale” (Wilson) prin intervenŃia militară în Mexic (1914) şi ocuparea portului Veracruz. După Doctrina Monroe (1823) şi Corolarul lui Theodore Rossevelt (1904), Washingtonul a încercat să conserve superioritatea incontestabilă în zona Americii de Sud. După primul război mondial, S.U.A. s-a angajat într-o acŃiune de influenŃă mai subtilă prin „diplomaŃia dolarului”(„dollar diplomacy”, după expresia preşedintelui Taft) pentru atingerea obiectivelor politice prin instrumente financiare. „DiplomaŃia misionară” a lui Woodrow Wilson a încercat exportul modelului liberal şi democraŃiei americane, această opŃiune fiind urmată de „politica bunei vecinătăŃi” a S.U.A. în America Latină, în anii’30. Cu toate aceste poziŃii regionale, S.U.A. nu au dus în anii 20-30 o politică izolaŃionistă în stare pură, datorită implicării în mari teme ale politicii mondiale: controlul armamentelor, (arms control) şi reparaŃiile. Revenind la strategiile puterilor europene, putem detaşa concepŃia franceză care urmărea să aibă o „alianŃă din spate” (cum era apropierea franco-rusă din 1893) prin sistemul de tratate cu statele centrale şi est-europene construit în anii ‘20. La reŃeaua de aranjamente politico-militare ale Parisului cu Polonia (1921), Cehoslovacia (1924), România (1926), Iugoslavia (1927) s-a adăugat şi Mica ÎnŃelegere, aranjament trilateral Bucureşti-Praga-Belgrad cu obiective defensive care urmărea înlăturarea revizionismului potenŃial în Europa Centrală, fenomen generat de Ungaria şi Republica de la Weimar. Pacea de după prima conflagraŃie a consemnat un compromis în sfera problemei germane – pentru care Anglia urmărea o compensare economică şi implicare a Berlinului în comerŃul mondial – şi izolarea Rusiei prin „cordonul sanitar”. Dincolo de rivalităŃile Paris-Londra, deoarece FranŃa afirma că securitatea sa este securitatea Europei, iar Londra urmărea echilibrul continental, premierul britanic Stanley Baldwin şi Raymond Poincare au reiterat ca în cazul unui revanşism german să renască „Antanta Condială”. Însă, Marea Britanie urmărea cu fidelitate „splendida izolare”, pentru că frontierele sale sunt „stâncile creŃoase de la Dover şi nu graniŃa de pe Rin”(Stanley Baldwin). În contextul atitudinii revizioniste de politică externă, Germania de la Weimar a urmărit eludarea până la anulare a Tratatului de la Versailles, dominarea economică a Europei Centrale prin materializarea spaŃiului geopolitic controlat de Berlin (Mitteleuropa). Cancelarul Gustav Stresemann a acceptat în octombrie 1925, pactul de la Locarno care însemna stabilizarea politico-militară a frontierei renane dintre FranŃa şi Germania. FranŃa a crezut că un tratat de garanŃie mutuală pentru graniŃa Rinului este suficient pentru frontierele statelor est-europene - Cehoslovacia şi Polonia – care erau vecine cu Berlinul. AbsenŃa unui „Locarno Oriental” sau a unei garanŃii reale franceze pentru statele răsăritene, confirma una din cauzele celui de-al doilea război mondial, prin nerecunoaşterea juridică într-un pact regional bilateral sau multilateral al graniŃelor Ostlander (statele estice) de către Germania.

71

Mai mult, Anglia şi Italia nu susŃineau sistemul francez de alianŃe în Europa de Est, iar cancelarul G. Stresemann urmărea o politică răsăriteană şi înfrângerea unor acŃiuni separatiste interne. Tratatele de arbitraj dintre Cehoslovacia, Polonia, respectiv Germania nu puteau să permită FranŃei să definească agresorul în cazul unui conflict, numai puterile garante (Anglia, FranŃa, Italia) emiteau colectiv această decizie. Primul ministru român, I.G. Duca spunea că după Locarno există state cu frontiere garantate şi state cu hotare negarantate. Europei de Est i se refuzase chiar şi o garanŃie secundară din partea Angliei şi FranŃei. Spiritul de la Locarno a marcat o „mare iluzie” (Maurice Baumont, analist al relaŃiilor internaŃionale interbelice) în respingerea resentimentelor germane care erau cauzate de pacea versailleză. Locarno a fost arma politică a cancelarului Gustav Stresemann care a marcat egalitatea diplomatică a Germaniei, Berlinul intrând în Societatea NaŃiunilor (1926). Tratatul de la Berlin (1926) încheiat între Berlin şi Moscova a scutit puterea de la Kremlin de ideea „unei cruciade antisovietice” pe fondul unei reconcilieri provizorii franco-germane. Stalin era fascinat de ideea anti-Antantă, iar tratatul bilateral a fost ratificat de Hitler, în 1933. Întocmai ca Partidul NaŃional Socialist al Muncitorilor din Germania (N.S.D.A.P), regimul sovietic preciza că este împotriva dictatului de la Versailles şi „politicii imperialiste a statelor capitaliste” ( politologul belgian Marie Joseph-Lory). Cele două totalitarisme au avut ca dimensiune comună expansiunea estică crezând că principala piedică geopolitică este statul polonez (Jacques Bainville, John Wheeler-Benett, Pierre Gaxotte). La Stalin, politicul prima asupra ideologicului, sugerând un pragmatism prin criticismul dur la adresa social-democraŃilor germani, locarnieni şi „fascişti”. Victoria nazismului în Germania a adus Germania în postura de putere internaŃională majoră, iar concordatul cu Vaticanul a determinat anularea izolării externe a regimului naŃional-socialist. Benito Mussolini a propus un Proiect de Pact al Celor Patru (Directorat European) pe care l-a prezentat Londrei, Parisului şi Berlinului. Acest directorat a fost o tendinŃă de adaptare a concertului european instaurat în secolul al XIX-lea la condiŃiile politice ale erei post-versaileze, cu arhitectura dominantă a marilor puteri. Obiectivele acestui structuri de decizie a marilor puteri erau managementul comun al crizelor în Europa de Est, micşorarea sferei de acŃiune politico-juridică a SocietăŃii NaŃiunilor şi înlăturarea Uniunii Sovietice din sistemul decizional european şi mondial. De asemenea, „clubul celor patru” trebuia să asigure revizuirea pacifică a Tratatelor de Pace, iar FranŃa a refuzat planul directoratului pentru că dilua sistemul răsăritean de alianŃe aflat sub egida sa. Pactul de înŃelegere şi colaborare între cele patru puteri occidentale a fost parafat la 7 iunie 1933, la Roma, dar FranŃa a insistat ca deciziile marilor puteri să fie notificate Consiliului SocietăŃii NaŃiunilor. Însă pactul nu a avut o valoare practică, deoarece Germania nazistă s-a retras din Societatea NaŃiunilor, campioana internaŃională a statu-quo-ului politico-teritorial. O primă breşă a sistemului instituit la Versailles a apărut când Polonia a cerut Germaniei un pact de nerecurgere la forŃă (1934), ceea ce a diluat principiul colectiv al securităŃii. Acest act a generat prima mare victorie diplomatică a lui Hitler – după incheierea Concordatului cu Vaticanul – şi faptul că regimul naŃional-socialist asigura Europa de bunele sale intenŃii.

72

Mareşalul Iosef Pilsudski, şeful statului polonez credea că, Reichului îi trebuie timp pentru fortificarea puterii militare şi o campanie diplomatică. Mai mult, Varşovia nu putea uita efectele politice ale acordului de la Locarno, iar pactul polono-german a neliniştit U.R.S.S. În 1934, premierul francez Louis Barthou a propus un sistem dinamic de alianŃe cu Italia şi Uniunea Sovietică, faŃă de care Parisul manifestase deschidere, în contextul acestei viziuni felxibile Moscova a fost primită în Societatea NaŃiunilor. AlianŃa franco-rusă (1935) a fost un pretext de reacŃie pentru Hitler, dar interesul comun al celor două puteri era îngrădirea expansionismului german. După această apropiere, Berlinul a avut motivaŃie să creadă în anularea clauzelor militare ale Tratatului de la Versailles. FranŃa nu putea accentua o politică de alianŃă cu U.R.S.S., datorită revizionismului Kremlinului asupra statelor din Europa de Est, pe care Parisul le integrase în sistemul răsăritean de alianŃe fundamentat în anii ’20. Tocmai în spiritul acestei aprecieri, Polonia şi România au anunŃat la sfârşitul anului 1935, că nu vor permite trecerea Armatei Roşii peste teritoriul lor în cazul unui atac german în Cehoslovacia. Astfel, la nivelul anilor 1933-1936 se acumulase o criză în raporturile internaŃionale prin eşuarea ConferinŃei Dezarmării de la Geneva (1933-1934), ieşirea Germaniei din Societatea NaŃiunilor şi denunŃarea de către aceasta a Pactului de la Locarno (1936), agresiunea Italiei asupra Etiopiei (1935) atacul japonez în Manciuria (1931), eşecul Pactului Briand-Kellog (semnat în 1928 şi care punea războiul în afara legilor dreptului internaŃional), divergenŃele marilor puteri în timpul discuŃiilor pentru semnarea ConvenŃiei de definirea a agresorului. În balanŃa de putere europeană, Germania era superioară demografic şi politic, după Locarno, FranŃa încrezându-se în forŃa sa continentală bazată pe armata terestră, iar în exterior factorii de decizie de la Paris presupuneau că securitatea era asigurată (A. J. P. Taylor). După finalizarea liniei Maginot (1931), politica franceză a împrumutat stategia defensivă a cercurilor militare care rămăseseră fascinate de modelul „războiului de poziŃii” din timpul primei conflagraŃii. La finele anilor ’30, s-a ajuns ca FranŃa să secondeze Anglia în afacerile continentale, începând chiar să se încadreze în politica de „ conciliere” (appeasement) faŃă de Reich. Elementele sintetice ale politicii de conciliere sunt următoarele: teza că Germania poate viola aşezământul de pace de la Versailles, abordarea de putere potrivit căreia confruntarea puterilor vest-europene cu Reich-ul ar duce la întărirea U.R.S.S. (puterea comunistă era considerată mult mai nocivă decât nazismul german), S.U.A sunt izolate şi nu pot ajuta democraŃiile occidentale europene. Politic, Versaillesul era considerat un „armistiŃiu prelungit”, iar din perspectivă geopolitică moralitatea status-quo-ului teritorial postbelic s-a alterat constant. Lorzii progermani (spre exemplu, Halifax) afirmau că Germania are dreptate, Reich-ul fiind apreciat ca o „buffer zone” (zonă tampon) între Europa vestică şi U.R.S.S.. Regimul sovietic a exersat un realism politic în planul politicii externe, dacă nivelul Cominternului (InternaŃionala a III-socialistă) clama lozinca antifascismului prin Fronturile populare – concept ideologic cristalizat de francezul Maurice Thorez şi comuniştii germani Ernest Thälmann şi H. Neumann), I. V. Stalin şi preşedintele Consiliului Comisariatului Poporului, Viaceslav Molotov, nu excludeau o relaŃie economică şi strategică utilă cu „naŃional socialismul războinic” (Andre Fontaine). Dictatorul sovietic întărea ideea revizionistă că doctrina comunistă de politică externă urmărea „măcinarea lumii capitaliste prin război” (Robert Conquest, unul din cei mai reputaŃi kremlinologi), dar diplomaŃia condusă de Maxim Litvinov credea în conceptul securităŃii colective în care erau angajate şi statele occidentale.

73

U.R.S.S. au dezvoltat şi varianta cooperării cu Occidentul după ce secretarul de stat, William C. Bullit a susŃinut, în decembrie 1933, recunoaşterea politică a statului sovietic şi Kremlinul a solicitat oŃel american pentru Transsiberian. În mentalul colectiv, „Roosevelt era popular în Rusia” (Robert Conquest), iar celebrul scriitor Emil Ludwig afirma într-un interviu că „Stalin provoacă entuziasm în S.U.A.”.La nivelul anilor 1934-1935, cancelarul Adolf Hitler rămâne insensibil la semnalele Moscovei, fiindcă conciliatorismul occidental viza concesii teritoriale spre Estul Europei. Berlinul specula suspiciunea Occidentului pentru U.R.S.S. , ca factor de putere hegemon în Răsărit, Hitler agitând spectrul anticomunist prin „cruciada împotriva bolşevismului”. În martie 1935, secretarul de Stat la Foreign Office, Anthony Eden spunea într-o întâlnire cu Stalin, că nu crede în „antibolşevismul” lui Hitler, ceea ce au arătat şi istoricul german, Klaus Hildebrand şi Hans Adolf Iacobsen atrăgeau atenŃia asupra duplicităŃii orientării germane care separa ideologia politică şi perspectiva internă de politica externă (rasism, anticomunismul, ca teme naziste se diluau în faŃa realismului relaŃiilor exterioare). Sistemul de conferinŃe şi aranjamente al anilor ’30 a conŃinut şi întâlnirea franco-italo-britanică de la Stresa (16 aprilie 1935) prin care cele trei mari puteri se pronunŃau împotriva „denunŃării unilaterale a tratatelor” şi a „violării clauzelor militare”. Dar „frontul de la Stresa” deşi a încercat o apropiere franco-italiană şi resuscitarea antantei Paris-Londra nu a rezistat impactului crizei etiopiene (1935) şi consecinŃelor acordului naval anglo-german (1935). Remilitarizarea zonei renane întreprinsă de Hitler, în martie 1936, a condus la o dublă violare, a Tratatului de la Versailles şi Pactului de la Locarno. FranŃa şi Anglia au reacŃionat platonic, iar tendinŃa de a ajuta o eventuală acŃiune occidentală a venit de la Polonia, dar într-o manieră timidă şi implicarea U.R.S.S., însă după o rezolvare în cadrul Consiliului Ligii NaŃiunilor (Jean Baptiste Durosselle). Reocuparea Rhinenland-ului (regiunea renană) a adus o Germanie reânarmată la frontierele Belgiei care a rupt alianŃa tradiŃională cu FranŃa, după 1919, Bruxellesul revenind la neutralitate. Linia Maginot era întinsă de la graniŃa elveŃiană la cea belgiană, iar FranŃa nu va putea fortifica sistemul defensiv al vecinei sale din nord. Perioada anilor 1936-1938, a adus o „pace semiarmată” (A. J. P. Taylor), Germania devenind o „protosuperputere” (istoricul şi diplomatul A.W. de la Porte) care aloca 16,6% din producŃia internă întăririi armatei în vreme ce Anglia şi FranŃa alocau doar 7%. Mai mult, inactivitatea tactică şi strategică a democraŃiilor apusene s-a arătat cu prilejul crizei renane, când reuniunea mixtă de Stat Major nu a durat decât cinci zile apoi s-a întrerupt, descuŃiile fiind reluate doar în februarie 1939. Demilitarea zonei renane a marcat intuiŃia în neintervenŃia Angliei şi FranŃei şi credinŃa că securitatea fiecărui stat este în acord cu forŃa sa militară (A. J. P. Taylor). Războiul civil din Spania (1934-1936) a semnificat o confruntare ideologică, unde au fost implicaŃi comandaŃi cunoscuŃi din armata germană şi sovietică. Confruntării dintre falangiştii lui Franco şi republicani, Hitler îi sesiza o componentă ideologică (totalitarismul de rasă, nazist versus totalitarismul de clasă, sovietic) dar şi o opoziŃie strategică faŃă de FranŃa. În 1936, Hitler a refuzat o acomodare cu U.R.S.S., datorită relaŃiei cu cercurile aristocratice germane ce susŃineau antisovietismul şi planul pe patru ani care avea în filozofia sa atacul împotriva Kremlinului. Mai mult, unii factori de decizie englezi susŃineau teza „spaŃiului vital” (Lebensraum) datorită antibolşevismului naŃional-socialist. Moscova era „aliatul Parisului”, iar FranŃa era legată de pactele cu regimul sovietic şi legătura dintre Cehoslovacia şi U.R.S.S.. Hitler a urmărit atent decapitarea Armatei Roşii prin procesele politice din anul 1937, când a fost lichidat şi mareşalul Mihail Nikolaevici Tuhacevski, unul din creatorii armatei sovietice.

74

La nivelul anului 1936, s-a armonizat percepŃia politică italiană şi germană, Berlinul urmărind să devină puterea dominantă în Europa, iar Italiei Hitler îi rezervase rolul de partener inferior. Axa Roma-Berlin, combinaŃia politică anunŃată de Mussolini în noiembrie 1936, era o asociere ideologică între două „revoluŃii” care luptau împotriva democraŃiilor decadente. Această orbită politică radicală că fi completată de Pactul Anticomintern(Germania, Italia, Japonia), care era un pact ideologic antisovietic, dar nu o alianŃă pe baze politice bine fixate. Hitler şi consilierul său, Ribbentrop sprijineau o împingere a Japoniei împotriva FranŃei şi Angliei, iar Imperiul nipon dorea o rupere a relaŃiilor militare chino-germane şi o absenŃă a Reich-ului în Extremul Orient. După cristalizarea Pactului Anticomintern, deşi se temeau de spectrul unei Germanii puternice, liderii vest-europeni credeau că Hitler este un „protector al civilizaŃiei europene împotriva comunismului”. Conciliatorii aveau oroare de război din idealism, iar Marea Britanie putea să se înŃeleagă cu Hitler (William Shirer). Imaginea şi percepŃia politică în Europa lăsa să se înŃeleagă că Anglia va sacrifica naŃiunile est-europene. Memorandumul Hossbach (un ofiŃer german din Marelui Stat Major) un document oficial din 1937 – deşi unii istorici neagă autenticitatea documentului, printre aceştia amintim pe A. J. P. Taylor, William Foerster - arată jaloanele expansiunii germane, iar aceste aspecte erau reiterate şi în discursurile Führerului . Foamea de „spaŃiu vital” şi obiectivele imediate, anexarea Cehoslovaciei şi Austriei apar în acest document, ca mijloace rapide de eludare a Tratatului de laVersailles.. Problema Anschlussului (unirea Germaniei cu Austria, interzisă prin Tratatul de la Versailles) a fost tranşată prin scurta instalare a unui nazist austriac, Sess-Inquart în funcŃia de cancelar. FranŃa şi Anglia nu au reacŃionat deoarece „ nu aveau angajamente cu Viena” (lordul Halifax, ministrul de Externe britanic şi campion al toleranŃei şi concilierii faŃă de Germania), paradoxal, lui Hitler fiindu-i frică de o intervenŃie cehă. La balconul primăriei din Linz, Führerul a proclamat Anschlussul, iar austriecii au aprobat uniunea printr-un procent de 99, 08%. Criza cehoslovacă a debutat prin cedarea zonei sudete Germaniei de către Cehoslovacia prin Acordul de la München (30 septembrie 1938). Anglia şi FranŃa garantau noile frontiere cehe, dar Praga pierdea o populaŃie cehă importantă, zone cu resurse şi abandona sistemul de fortificaŃii . FranŃa nu şi-a ajutat aliatul răsăritean, iar Marea Britanie credea că se poate acŃiona doar prin Liga NaŃiunilor în soluŃionarea crizei cehoslovace. Acest aranjament - încheiat între Germania, Italia, FranŃa şi Anglia; U.R.S.S. nu au fost invitate- l-a îndreptăŃit pe Stalin să perceapă o nouă etapă a ofensivei germane în Europa Centrală şi de Est, în contextul politicii de appeasment. Politica şi strategia anglo-britanică se baza se baza pe principiul „cine atacă acela pierde”, o teză inversă războiului fulger „Blitzkrieg” german.Analizând politicile externe ale Parisului şi Londrei vom arăta incapacitatea marilor puteri occidentale de a gestiona o criză europeană, în favoarea unui aliat garantându-i securitatea. Istoricii francezi Georges Castellan, Gilbert Badia, François Bedarida arătau că Parisul şi-a urmat aliatul de peste Canalul Mânecii, Hexagonul fiind pus în faŃa faptului împlinit.Un cunoscător al strategiilor politico-militare interbelice, britanicul John Wheeler –Benett spunea: „cheia politicii franceze s-a aflat la Londra”. În Anglia, conciliatorii (premierul Neville Chamberlain, lordul Halifax, Sir Eric Drumond) doreau pacea cu orice preŃ prin sacrificarea Cehoslovaciei.Neville Henderson, ambasadorul englez la Berlin credea că, destinderea în raporturile cu Reichul se putea face cu

75

preŃul libertăŃii de acŃiune a Germaniei în Răsărit, „zonă care nu era de interes vital pentru Marea Britanie”. La Londra exista şi o linie intransigentă faŃă de anexiunea germană reprezentată de către Anthony Eden ( fost ministru de Externe) şi Winston Churchill. În FranŃa, exista concepŃia strategică a Marelui Stat Major (generalul Gamelin) care postula apărarea în apatele liniei Maginot, împrumutând diplomaŃiei aceeaşi notă defensivă. După întâlnirea dintre Georges Bonnet, titularul de la Quai d’Orsay şi Joachim von Ribbentrop la Paris (decembrie 1938), FranŃa a lăsat mână liberă Germaniei în Răsărit.Axa Paris –Londra a fost inexistentă la întâlnirea de la Paris, în noiembrie 1938, cele două mari puteri refuzând garanŃiile pentru Cehoslovacia. FranŃa nu a mai fost eficientă în Est, fructificând alianŃele sale de contracarare a Germaniei şi potenŃialul Micii ÎnŃelegeri. Linia müncheneză în politica democraŃiilor occidentale îndemna sacrificarea Estului pentru asigurarea unor garanŃii în Vest. Acordul de la Munchen a însemnat o victorie diplomatică a lui Hitler, instalarea solidă a hegemoniei germane în Europa Centrală, şi o lovitură Micii ÎnŃelegeri şi sistemului securităŃii colective. Sacrificarea „aliaŃilor mici” pentru securitatea Europei Occidentale şi prezervarea echilibrului de putere au fost coordonatele esenŃiale ale Acordului de la Munchen. După alipirea zonei sudete, Londra a dorit construcŃia unui bloc economic antigermnan în Răsarit şi o înarmare profundă pentru a descuraja puterile Axei. Criza cehoslovacă a fost amplificată prin „lovitura de la Praga”, când trupele Wehrmachtului au intrat în Cehoslovacia, desfiinŃată ca stat cu frontierele ratificate la ConferinŃa de Pace de la Paris (1919-1920). Până la această lovitură fatală dată de Reich, Pragăi îi fusese amputată o parte din Slovacia în contul teritorial al Ungariei, prin primul arbitraj germano-italian de la Viena (2 noiembrie 1938). În martie 1938, succesorul lui Eduard Beneş, preşedintele Hacha a fost constrâns la Berlin sub spectrul unui atac militar german să renunŃe la o entitate statală autonomă în Boemia şi Moravia care au trecut sub protecŃia Reichului (Reichsprotektorat). Slovacia a avut o guvernare autonomă sub regimul monseniorului Tiso care şi-a lăsat Ńara sub influenŃa germană fără a fi sub ocupaŃie militaro-administrativă efectivă nazistă. Colapsul Cehoslovaciei a venit de la Paris şi Londra, după dispariŃia federaŃiei din Centrul Europei, Chamberlain crezând încă în conciliere cu Reichul, deşi dispăruse un stat născut prin voinŃa autodeterminării naŃionale. În politectonica centrelor de putere, U.R.S.S. cerea un loc legitim la masa „directoratului” european. După Acordul de la Mϋnchen (1938), Kremlinul şi Berlinul au aderat la clauza antipropagandă, prin care cele două regimuri totalitare nu se atacau reciproc în retorica oficială (acelaşi comandament a fost agreat şi de Uniunea Sovietică şi S.U.A.). Appeasement-ul i-a dat mâini libere lui Hitler în Răsărit, unde a agitat problema ucraineană printr-o posibilă secesiune din corpul teritorial al U.R.S.S.. Eşecul tratativelor anglo-franco-sovietice de la Moscova (august 1939) pentru stoparea spiritului militarist şi expansionist hitlerist a activizat negocierile Kremlin –Berlin de „pe baze economice, pe baze politice” (Stalin). Încheiat la 23 august 1939, Pactul de neagresiune sovieto-german stipula abŃinerea părŃilor la participarea unei acŃiuni militare dirijate împotriva statului semnatar. Artizanii politici ai pactului, comisarul poporului pentru Afaceri Externe, V.M. Molotov şi ministrul nazist de Externe, Joachim von Ribbentrop au reiterat teza sferelor de influenŃă printr-un protocol adiŃional prin care Basarabia, statele baltice, Finlanda erau sub hegemonie sovietică, iar Germania avea o preeminenŃă în Balcani. Polonia a fost împărŃită aproape egal între cele două state totalitare, iar Germania trabuia să-şi retragă trupele din sudul teritoriilor baltice.

76

În declaraŃia comună, Molotov accentua că” antihitlerismul este un fals drapel pentru democraŃie”, şi Stalin era eliberat de coşmarul unui război pe două fonturi. Războiul sovieto-finlandez (1939-1940) a dus la excluderea U.R.S.S. din Societatea NaŃiunilor, şi în setul de contradicŃii prebelice Occidentul urmărea negocieri pentru o pace polono-germană. După tratatul bilateral de neagresiune cu Germania, Joseph Beck, prim-ministrul polonez credea în „a treia Europă, nici sovietică, nici germană”, în care Varşovia să aibă rolul central. Colaborarea operativă polono-germană a fost sudată pe cointeresarea Varşoviei în sprijinul dezmembrării Cehoslovaciei cu focalizare pe cedarea regiunii Teschen. Pe 26 martie 1939, Ribbentrop a cerut în mod categoric Poloniei transferul Dantzigului la Germania, fapt ce a implicat garantarea anglo-franceză a graniŃelor poloneze prin intervenŃia lui Neville Chamberlain. În mai 1939, FranŃa şi Polonia încheie un acord militar, care stipula o ofensivă în Apus la cinci zile după declanşarea ofensivei germane, act cu materializare precară. 12. A doua conflagraŃie mondială şi raporturile internaŃionale Invadarea Poloniei de către trupele Wermachtului la 1 septembrie 1939,, a condus la o victorie a Germaniei, comandantul suprem francez, Gamelin indicând un atac improvizat la Sud de Saarbrϋcken. Dacă francezii cu o superioritate considerabilă ar fi trecut la ofensivă se putea străpunge linia Siegfried (aprecierea lui Keitel şi Jodl, înalŃi ofiŃeri ai Comandamentului german). Economia de război a Germaniei era încă insuficient pregătită, deşi fusese „încălzită” 20 de ani pentru confruntare, dar strategia şi politica aliată nu au fructificat această situaŃie. Într-o comparaŃie cu primul război mondial, nu mai exista frontul rusesc, sistemul de alianŃe al FranŃei era distrus, Belgia şi Olanda aveau teama pentru o alianŃă concretă cu FranŃa şi Anglia. Perioada septembrie 1939-aprilie 1940 s-a numit a „războiului ciudat” datorită absenŃei unei confruntări directe de anvengură între cele două tabere. Consfătuirile Statelor Majore englez şi francez au urmărit ca ofensiva antigermană să se centreze pe blocada economică şi bombardarea centrelor de comunicaŃii. Bombardamentele au fost doar de „confetti” şi manifeste, deoarece preşedintele Roosevelt i-a rugat pe aliaŃi să nu înceapă atacurile militare aeriene. Planul ofensiv al comendantului francez, Weygand a avut obiective periferice în Caucaz, Balcani sau Narvick (regiune cu zăcăminte de fier în Norvegia). Atacul împotriva Danemarcei şi Norvegiei (aprilie 1940) au adus o ofensivă diplomatică germană prin industriaşul suedez Birger Dahlerus cu scopul de a ratifica noile cuceriri, cerinŃă respinsă acum de un conciliator ca Lordul Halifax. După capitularea FranŃei la Sedan şi pe Somme în mai – iunie 1940, şi uzura „bătăliei Angliei” (iulie-septembrie 1940) avem o Europă hitleristă (Henri Michel, istoric al celui de-al doilea război mondial) cu un stat „independent” Slovacia, state desfiinŃate (Cehoslovacia, Austria), cu state revizioniste (Ungaria, CroaŃia), în fapt o nouă ordine politico teritorială. Pe teatrul strategic Asia-Pacific, în Japonia, guvernul prinŃului Konoye jalonează direcŃiile de expansiune.În calitatea sa de pilon extraeuropean al Axei, Imperiului nipon i s-a rezervat sfera asiatică de expansiune, Asia de Sud-Est şi insulele Pacificului. Până în 1940, Japonia nu a putut înfrânge total China, astfel încât să obŃină capitularea Pekinului.

77

ConferinŃa Imperială din 1940 a arătat că „marea sferă de coprosperitate asiatică” trebuie creată prin forŃă militară, Birmania (1939) şi o parte din Indonezia (1940) fiind primele regiuni incluse în acest decupaj geopolitic. După această conferinŃă imperială, S.U.A. au îngheŃat fondurile japoneze, relaŃiile comerciale au scăzut în volum, iar exportul de fier vechi spre statul nipon a fost sistat . Odată cu venirea noului premier Tojo, reprezentant al cercurilor militariste, conflictul cu S.U.A. s-a ascuŃit, împământenindu-se ideea unui atac surpriză împotriva bazelor navale americane. Deşi într-o primă fază, Italia era surprinsă de pactul sovieto-nazist şi arăta solidaritate cu Polonia catolică, regimul fascist de la Roma nu a putut fi desegmentat din Axă. Ducelui i s-a rezervat o mare strategie periferică în Africa Neagră sahariană, în Scandinavia şi Levant (Elisabeth Wiskemann unul dintre cei mai buni analişti ai Axei). Contracararea ambiŃiilor războinice ale Axei nu s-a putut face prin garanŃiile anglo-franceze acordate în 1939, Poloniei şi României sau proiectele utopice de debarcare la Salonic (generalul Gamelin). Nici unificarea politică a Consiliului de Coordonare Aliat sau Uniunea anglo-franceză propusă de unul din „lorzii războiului”, Winston Churchill nu au putut salva de la înfrângere democraŃiile occidentale . În Răsăritul Europei, lipsit de apărare colectivă şi securitate occidentală apăruse ideea „blocului neutrilor”, obiectiv sprijinit de omul politic român, Grigore Gafencu. Prin vocea preşedintelui Roosevelt, S.U.A. manifestase indiferenŃă faŃă de afacerile europene, deşi apăruse Lend Lease Act prin care Washingtonul aproviziona pe europeni cu materiale de război. PopulaŃia americană a fost influenŃată de Comitetul pentru apărarea Americii şi ajutorul AliaŃilor, for probritanic antinazist şi de curentul izolaŃionist „America first”. Britzkriegul german din Vestul Europei a fost posibil datorită comandamentului unificat, cooperării interarme şi ofensivei flotei aeriene şi a blindatelor. Deşi FranŃa a avut o flotă intactă şi Imperiul din colonii, armistiŃiul de la Rothondes era dur, deoarece „dispoziŃiile sale fundamentale erau inalterabile”, însă documentul păstra ideea de stat francez, regimul de ocupaŃie întinzându-se până pe Loire şi frontierea elveŃiană(administraŃia de la Vichy). Din perspectiva securităŃii în vreme de război, statele majore britanic şi american sunt reunite (ianuarie 1941), iar Azorele, Groenlanda şi Vestul Atlanticului devin zonă de securitate a S.U.A.. O victorie a Axei ar fi însemnat un „Waterloo economic pentru America” (Roosevelt), iar din 1941 navele americane însoŃesc convoaiele britanice, în acelaşi interval marina S.U.A. instalează o bază în Irlanda. La nivelul reprezentării de drept internaŃional avem o serie de la Londra: Beneş (cehoslovac), Sikorski (polonez), de Gaulle („FranŃa liberă” care considera regimul de la Vichy ca un stat aservit Germaniei), iar britanicii le recunosc participaŃia la efortul de război. România nu a avut guvern în exil după defecŃiunea Tilea (V. V. Tilea, însărcinat cu afaceri la Londra prognozase un „război fulger” pentru Ńara noastră, într-un context asemănător cu agresiunea contra Poloniei), forŃele politice fidele puterilor anglo-saxone încercând prin tratative cu NaŃiunile Unite un statut juridic posbelic favorabil. Eşecurile navale şi terestre ale Italiei în Mediterana (bătăliile de la Punto Stillio şi rada Tarentului, înfrângerile ducelui d’ Aosta în Somalia britanică, a mareşalului Balbo în Egipt şi mareşalului Graziani în Libia) au adus probleme mari Axei, după dispariŃia efemerului „imperiu italian” în Etiopia.DiplomaŃii şi reŃeaua de spionaj italo - germană au pus la punct şi o conspiraŃie arabă antibritanică condusă de muftiul de Ierusalim (1941). IntervenŃia germană în Balcani- operaŃiunea MariŃa soldată cu ocuparea Greciei şi Bulgariei – a dus la consolidarea influenŃei germane în spaŃiul iugoslav, unde Serbia a suferit o

78

reducere drastiă a frontierelor şi CroaŃia a devenit independentă sub regimul ustaş condus de Ante Pavelici. La acestea se adaugă succesul german în Creta –cheia strategică a Mediteranei – şi beneficiile exploatate de generaluil Erwin Rommel în Cirenaica şi Egipt datorită vidului britanic, creat de preocuparea Londrei pentru frontul elen (ianuarie 1941). Orientul Mijlociu a fost cuprins de războiul din Siria, Germania putând să folosească bazele franceze din regiune, cedate de regimul de la Vichy, prin amiralul Darlan. Irakul a fost cooptat, în ianurie 1941, la sistemul Axei în urma unei lovituri de stat întreprinsă de generalul Raşid-Ali. După unii istorici, ca Jacques de Launay, U.R.S.S. a provocat deliberat un conflict în Europa vrând să fie arbitru în bătălia Occident-Hitler. RaŃiunile atacului lui Hitler împotriva Uniunii Sovietice- denumit militar Planul Barbarossa - au fost ideologice deoarece „comuniştii nu vor fi niciodată pentru noi camarazi” (Mein Kampf) şi strategice după eşecul Bătăliei Angliei, ofensiva britanică în Grecia şi venirea la putere a generalului Simovici la Belgrad. Sub raportul artei strategice militare, al doilea război mondial a cunoscut inovaŃii ca operaŃiunile de debarcare, Blietzkriegul ( războiul fulger), mişcarea trupelor aeropurtate, şi un potenŃial ofensiv mai mare decât în bătăliile statice ale primei conflagraŃii mondiale. După 1942, conflagraŃia a căpătat accentul unui război de durată, pe termen lung, resursele umane şi materiale ale coaliŃiei NaŃiunilor Unite ( al doilea bloc de alianŃă din timpul conflagraŃiei) fiind impozante. NaŃiunile Unite - S.U.A.. Marea Britanie, U.R.S..S., FranŃa, China - au avut iniŃiativa strategică în Africa, Mediterana, Caucaz, Pacific ( confruntarea nipono-americană de la Midway) şi au gândit politic conflictul prin stabilirea obiectivelor de război, bazele reconstrucŃiei economice şi arhitecturii politico-teritoriale postbelice, cum ar fi ideea construcŃiei unei noi organizaŃii mondiale, OrganizaŃia NaŃiunilor Unite. Unificarea strategiilor de război în cadrul relaŃiilor militare anglo-americane –Comandamentul Aliat - a dus la o superioritate tactică în raport cu Germania şi Japonia. Dar colaborarea specială Londra – Washington a evidenŃiat şi abordări proprii, de exemplu, strategia periferică britanică în păstrarea calităŃii de putere dominantă în Mediterana, Strâmtori şi zona balcanică. Militarii englezi urmăreau lovirea maşinii de război hitleriste în puncte geostrategice mai slabe pentru Axă: Africa nordică, Sudul Italiei şi Balcani. Superioritatea politico - militară asupra acestor zone ar fi putut aduce o influenŃă sporită în condiŃiile viitoare ale Războiului Rece. În timpul bătăliilor Leningradului şi Moscovei, Churchill a proclamat „solidaritatea cu U.R.S.S.” , Londra încercând să ajute în timpul blocadelor armata şi populaŃia încercuite. Ofensiva sovietică din 1941-1942 a dus la siguranŃa spaŃiului petrolifer din Caucaz, recuperarea Crimeii şi a bazinului DoneŃkului. În cadrul războiului propagandistic, această ofensivă era denumită de Goebbels înaintarea „hoardelor roşii”. Pe teatrul african, victoria britanică de la El Alamein a confirmat începutul sfârşitului în zona mediteraneeană. Harta geopolitică a Europei nazificate cuprindea zone cu administraŃie directă germană Austria, zona sudetă, Polonia, Luxemburg, Eupen, Malmedy, Alsacia, Lorena, o parte din Slovenia, state protejate (Boemia, Moravia, cu o germanizare progresivă), protectorate (Norvegia şi Olanda), guvernăminte teoretic independente (Danemarca, FranŃa petainistă), state aliate şi satelite (Italia, CroaŃia, Slovacia, Ucraina), spaŃii ideologice complementare (Spania, Ungaria), state şi regiuni germanice ( Flandra, Burgundia, Normandia). Europa a fost concepută ca o masă unitară, un continentalism politic împotriva Eurasiei comuniste şi a lumii anglo-saxone (după atacul nipon de la Pearl Harbour, în 6 decembrie 1941, S.U.A. au intrat în război ).

79

Un analist al politicii externe naziste, istoricul Hans Adolf Jacobsen consemna opoziŃia unui universalism anglo-saxon la un regionalism european naŃionalist-socialist. A doua conflagraŃie globală a avut determinanta de război total prin extensiunea continentală, componenta industrială şi potenŃialul maşinilor de război ale Axei şi NaŃiunilor Unite. Războiul a avut şi accente ideologice- totalitarism versus democraŃie, spaŃiul vital vs. Holocaust, marea sferă de coprosperitate niponă vs. Eurocentrism - iar coordonatele ideologice s-au regăsit şi în sintagmenele „apărarea drepturilor omului”, „conştiinŃa naŃională germană şi japoneză”, „patriotism sovietic”. Confruntarea globală a fost conturată şi de dimensiunile tehnologice care au cuprins producerea avioanelor supersonice, armelor V1 şi V2, utilizarea portavioanelor şi debarcărilor prin porturi artificiale. 13. Sistemul conferinŃelor interaliate din timpul războiului

Bazele păcii postbelice. Politicile centrelor de putere învingătoare ConferinŃa de la Casablanca (ianuarie 1943) a dezbătut perspectivele strategice, care în opinia americană (generalul Marshall) trebuiau dominate de ideea că Anglia este un capăt de pod cu valoare ridicată. Optica britanică (militarii Alanbrooke, Alexander) urmărea o victorie totală pe frontul african cu centrul de greutate pe stăpânirea Mediteranei, iar Churchill credea că trebuie lovit „în burta Axei” cu efective puternice. Anglia urmărea debarcarea în Birmania, iar Marshall preconiza aceeaşi operaŃiune în Vestul Europei, prin deschiderea celui de-al doilea front. La Casablanca, şeful executivului american, F. D. Roosevelt a enunŃat ideea „capitulării fără condiŃii” pentru puterile Axei, discursul politic al S.U.A. urmărind „distrugerea nazismului prusac”. Pe frontul Extremului Orient, Marea Britanie a sprijinit ideea ofensivei totale spre Japonia, accelerarea operaŃiunilor militare în Birmania (Burma). ConferinŃa din marele oraş marocan a marcat un succes al diplomaŃiei britanice care a reuşit obŃinerea Ńelului strategic de curăŃire a Mediteranei şi controlul Strâmtorilor, prin permisivitatea militară a Turciei (ConferinŃa anglo-turcă de la Adana). Reuniunea britano-americană de la Washington- denumită „Trident” (1943) a relevat esenŃa abordării Londrei care prognoza centrul de greutate al operaŃiilor în Italia (spaŃiu politico-militar neesenŃial pentru S.U.A.), în scopul asigurării controlului maritim în Mediterana şi o bună legătură cu Balcanii şi Iugoslavia. Washingtonul urmărea pătrunderea limitată în Balcani şi o puternică ofensivă în FranŃa, concentrată spre posesia bazinului Ruhrului şi a Rinului. După Casablanca şi conferinŃa de la Washington, Sicilia a fost cucerită de AliaŃi prin operaŃiunea „Husky”, iar Armata Roşie a câştigat bătălia blindatelor de la Kursk (vara anului 1943). ConferinŃa de la Quebec (august 1943) a fost o reuniune militară, denumită „Quadrant”, acest summit fiind un succes al S.U.A. care amâna provizoriu deschiderea frontului vest-european. Cele trei conferinŃe - Casablanca, Washington şi Quebec- au marcat o strategie politico-militară unilaterală a puterilor NaŃiunilor Unite prin excluderea U.R.S.S. şi absenŃei aliate pe

80

frontul rus – care a avut loc după ofensiva sovietică de la Kursk, scoaterea Italiei din dispozitivul Axei prin semnarea capitulării la Ager de către guvernul regal italian (3 septembrie 1943), capitularea generalului Erwin Rommel în Tunisia, eficienŃa podului India - China în Pacific. ConferinŃa miniştrilor de Externe aliaŃi de la Moscova (1943) a abordat problema celui de-al doilea front, chestiunea dreptului de ocupaŃie militară a Germaniei, dezarmarea Axei şi problema reparaŃiilor. DeclaraŃia asupra securităŃii mondiale agreată de cele cinci puteri (Anglia, FranŃa, U.R.S.S., S.U.A. şi China), a desemnat obiectivul cooperării împotriva Axei şi conservarea ulterioară a păcii. Întâlnirea interaliată de la Cairo (noiembrie 1943) a consemnat că Roosevelt dorea o operaŃie centrală în Vestul Europei „Overlord” - invazia militară aliată prin Normandia – şi deniponizarea Birmaniei prin operaŃiunea „Anakim”. DeclaraŃia celor patru puteri participante –Marea Britanie, S.U.A., FranŃa şi China - stipula ca Manciuria şi Formosa (Taiwan) să revină Pekinului, iar Coreea să devină o entitate independentă. La această reuniune putem consemna antagonismul dintre Roosevelt şi de Gaulle, preşedintele american preferându-l pe Giraud, liderul vichyst. La Teheran, expozeul preşedintelui de ConferinŃă, F.D. Roosevelt a subliniat tema războiului naval de uzură cu Japonia, superioritatea adusă de stăpânirea „rutei birmaneze” şi angajarea mai fermă a Chinei în conflict prin utilizarea bazei aeriene de la Yunnan. Stalin pleda pentru o înfrângere a Reichului prin masive operaŃii în FranŃa de Nord-Est şi Nord-Vest, în timp ce W. Churchill susŃinea cucerirea Romei, după acest eveniment putându-se opera debarcarea peste Canal. ConferinŃa a adus consens unanim în problema statutului demilitarizării, a dezmembrării Germaniei şi a unei declaraŃii comune de sprijin economic pentru Iran. Roosevelt a fost arbitrul disputei Churchill – Stalin pentru zona Asiei Centrale, reuniunea fiind un compromis ideologic împotriva „hienei fasciste”(V.M. Molotov). La reuniunea Cairo II, s-a hotărât ca Dwight Eisenhower să fie comandantul şef al forŃelor aliate în Europa şi Turcia să fie presată pentru a ieşi din neutralitate.Liderul Kuomindangului, generalul Cian Kai şi şi-a exprimat nemulŃumirea faŃă de strategia periferică asiatică britanică, centrată pe o operaŃiune pornită din Bengal. ConferinŃa de la Dumbarton-Oaks (august 1944) a reprezentat prin convorbirile exponenŃilor U.R.S.S. (Andrei Gromâko), Marii Britanii (Cadogan) şi S.U.A. (Cordell Hull) primul pilon al construcŃiei politice internaŃionale sub forma unei organizaŃii mondiale care să apere pacea şi securitatea colectivă. Crearea O.N.U. a fost reiterată şi în DeclaraŃia NaŃiunilor Unite, Carta Atlanticului, DeclaraŃia celor trei miniştri de Externe (Moscova, 1943) şi ConferinŃa de la Teheran(1943). La Moscova, în octombrie 1944, W. Churchill a avut o întâlnire cu factorii de decizie sovietici, prin care Uniunii Sovietice i s-au recunoscut influenŃa strategică şi politică în Europa Centrală şi de Est. Deşi procentele de influenŃă (90% influenŃă sovietică în Bulgaria, România, Ungaria) nu trebuie absolutizate datorită situaŃiei militare şi politice din teren care avantaja Kremlinul, acest agrement Moscova – Londra aducea aminte de sferele de influenŃă ale secolului al XIX-lea (analistul britanic Albert Resis). Churchill credea că, este important să se evite războaiele civile în Europa de Est, iar în Comisiile Aliate de Control importantă era poziŃia marilor puteri, şi nu numărul reprezentanŃilor din aceste structuri. Dar câştig de cauză în plan politic intern au avut forŃele politice prosovietice cum ar fi guvernul provizoriu de la Lublin, Frontul NaŃional Democrat în România, guvernul de la DebreŃin. ConferinŃa de la Yalta (februarie 1945) a avut în plenul obiectivelor operativ- strategice ruperea frontului pe linia Niemen - CarpaŃi, după ce Polonia şi Ungaria şi părŃi din Cehoslovacia

81

au fost eliberate, iar în Vest acŃiunile militare lichidaseră grupurile germane la Mulhouse, cuceriseră Dusseldorf (etapă importantă în drumul spre Berlin), iar Rinul se aştepta să fie forŃat în martie. O importantă temă pe agenda Yaltei a fost arhitectura postbelică a Europei cu problema Germaniei, a frontierei poloneze şi a zonei balcanice. Problema germană a cuprins ideea dezmembrării sale (în cinci state după teza americană) legitimitatea unui guvern central sau a mai multor guverne independente (Stalin), şi stabilirea zonelor de ocupaŃie, după proiectul Comisiei Consultative Europene. La data ConferinŃei, Churchill era împotriva împărŃirii Germaniei din cauza ocupării militare majore de către U.R.S.S., iar Stalin era convins că o dezmembrare poate duce la o satelizare comunistă sigură a unei părŃi din fostul Reich nazist. Problema reparaŃiilor era gândită ofensiv de sovietici prin expertul Maiski care afirma că despăgubirile nu trebuie acoperite financiar, ci prin demantelarea industriei metalurgice, electronice, chimice germane, aceste capacităŃi fiind tranferate în Uniunea Sovietică. S.U.A. nu erau interesate în problema reparaŃiilor, Washingtonul promulgând o lege pentru blocarea bunurilor germane. Urmărindu-se distrugerea potenŃialului militar german, Planul Morgenthau (după numele secretarului de Stat al Trezoreriei) indica dezindustrializarea Germaniei şi ruralizarea acestui stat. În problema poloneză, Churchill şi Roosevelt urmăreau ca frontiera să fie pe linia Curzon, puŃin împinsă spre Vest ca garanŃie a necomunizării. Punctul de vedere exprimat de V. Molotov a prevalat pentru „o Polonie maleabilă şi controlabilă”, iar unele puncte teritoriale erau vitale pentru securitatea sovietică. Astfel, „siguranŃa Coridorului, era siguranŃa Rusiei” (Molotov) şi Polonia trebuia să înglobeze teritorii din Germania prin fixarea graniŃei pe linia Oder-Neisse. Iugoslavia a consemnat un interes occidental- ca şi în cazul Poloniei – dar din păcate acordul dintre Iosif Broz Tito şi premierul din exil, Subasici aducea comuniştii predominanŃi în guvern şi eliminarea monarhiei reprezentate de regele Petru. La Yalta s-a recomandat din partea sovietică ca în guvernul iugoslav să intre şi „forŃe sănătoase”, deoarece liderul partizanilor sârbi, Tito avea doar o putere militară respectabilă. Problema intrării Uniunii Sovietice în război împotriva Japoniei a fost un punct fierbinte pe ordinea tematică a ConferinŃei de la Yalta. Însă, documentul cadru al reuniunii, DeclaraŃia asupra Europei eliberate impunea ca principiile democrate să fie respectate în zonele Europei, iar naŃiunile răsăritene trebuiau să-şi impună guverne alese prin alegeri libere. Deşi S.U.A. credeau în cauza democraŃiei, deoarece poporul american susŃinea în logica păcii interne, Yalta a continuat să adâncească profilul înŃelegerilor sovieto-engleze din anii 1943-1944, agremente care au adus partaje geopolitico-strategice în favoarea Kremlinului, care în anii 1945-1948 va sovietiza şi sateliza zona prin „dominioane comuniste” (Leon Poliakow expertul în totalitarisme, Leon Poliakow). După capitularea necondiŃionată a Germaniei (9 mai 1945), ConferinŃa de la Postdam- desfăşurată în iulie-a adus problema delimitării zonelor de ocupaŃie pe teritoriile fostului Reich, apetitului teritorial al Iugoslaviei titoiste care răpise teritorii din Grecia şi Austria (împărŃită prin hotârârile reuniunii în trei zone de ocupaŃie). La Postdam, s-a abordat şi chestiunea Siriei şi Libanului, (unde de Gaulle propusese debarcări) nerecunoaşterea guvernelor de coloratură comunistă din România, Ungaria şi Bulgaria. În privinŃa capitulării necondiŃionate a Japoniei, noul preşedinte, Harry S. Truman nu a repugnat acest principiu, deşi prinŃul Konoye negociase la Moscova respectarea dinastiei ca un element al potenŃialei abandonări a rezistenŃei militare. Ca soluŃie tehnică pentru pregătirea Tratatelor de Pace cu Bulgaria, Italia, Finlanda, Ungaria şi România s-a creat Consiliul Miniştrilor de Externe (ai S.U.A., Angliei, FranŃei,

82

U.R.S.S. şi Chinei). Principiile politice ale dezarmării, denazificării demilitarizării şi descentralizării conducerii politice în Germania învinsă au fost acceptate de toate părŃile, teritoriul Berlinului fiind cel din 1937, anul premergător marilor agresiuni neziste. Tratatul cu Italia (1947) nu a menŃionat cererile austriece de includere a regiunii Alto-Adige şi Tirolului, în schimb litigiile cu Jugoslavia au fost cu greu rezolvate.Trieste a fost evacuat de trupele iugoslave, fiind o porŃiune urbană sub administraŃie americană şi o zonă B controlată de Belgrad ( retrocedată în 1947, după ieşirea lui Tito din Cominform). Italia a cedat portul dalmat Rjeka (Fiume), insula Dodecanez, Greciei, iar printr-un articol special a pierdut coloniile Eritreea, Etiopia şi Somalia. ReparaŃiile italiene au avut un cuantum mare pentru sumele acordate Iugoslaviei (165 milioane de dolari), Greciei (105 milioane dolari) şi U.R.S.S. (100 milioane dolari). Tratatul cu Bulgaria a consfinŃit traseul frontierei la data de 1 ianuarie 1941, păstrându-se Cadrilaterul. Tracia şi largul coastelor Mării Egee nu au fost recunoscute ca perimetre teritoriale ale Sofiei. ReparaŃiile au ajuns la 45 milioane de dolari pentru Grecia şi 25 de milioane de dolari acordate Iugoslaviei. Tratatul cu Japonia a fost semnat la San Francisco, (1951) de 51 de state; India, Birmania şi Iugoslavia au refuzat să semneze deoarece textul tratatului nu asigura condiŃii de pace în Extremul Orient. Din perspectivă teritorială, tratatul recunoştea prevederile politico-juridice de la Cairo (expuse cu prilejul prezentării acestei reuniuni).Trupele americane erau încartiruite în Japonia, stat supravegheat de Comisia Aliată de Control, organism al cărui preşedinte era generalul Douglas Mc Arthur.Tratatul de securitate nipono-american reprezenta baza juridică a staŃionării trupelor S.U.A. în arhipelag, acest act fiind în consonanŃă cu demilitarizarea şi decartelizarea zaibatsu (marile trusturi militaro-industriale). Propria siguranŃă statală era asigurată de S.U.A.. ceea ce a dus la permisivitatea unor cheltuieli majore pentru economie, în deceniile următoare vorbindu-se de „miracolul japonez”. 14. Războiul Rece şi mediul internaŃional postbelic Bomba atomică lansată la Hiroshima şi Nagasaki (august 1945) a adus un nou element de putere în relaŃiile internaŃionale, palierul nuclear care va fi urmărit cu tentaŃie în timpul Războiului Rece (după 1945, U.R.S.S., R. P. Chineză, Marea Britanie au urmărit să intre în clubul nuclear). Războiul Rece a fost sintagma utilizată pentru a denumi conflictul politico-ideologic, accentuat de opozabilitate militară între „lumea liberă” (termen folosit de ziaristul şi publicistul american Walter Lippman), Occidentul compus din statele vest-europene şi nord americane şi „lagărul socialist” (expresia lui A. Jdanov, liderul Cominformului). Deşi a avut câteva crize calde (războiul din Coreea, efectele intervenŃionismului sovietic şi materializarea Doctrinei Brejnev a suveranităŃii limitate pentru statele est-europene ş.a.), confruntarea Est-Vest, dimensionată de duelul superputerilor - S.U.A. şi U.R.S.S. – nu a dus la un război major mondial cu fundamente nucleare, deşi în epoca sa, Războiul Rece a cunoscut şi ideea echilibrului terorii nucleare sau distrugerii asigurate, până la teza anilor ‘60 a „ripostei flexibile”. Războiul Rece a avut şi specificitatea războaielor prin procură, cum ar fi exemplul asistenŃei sovietice pentru Egiptul lui Gamal Abdel Nasser în timpul crizei Suezului, din 1956 sau conflictul coreean, când trupele americane au avut mandat O.N.U. şi au luptat împotriva comunismului sovietic şi chinez. Originile Războiului Rece şi efectele acestui tip de confruntare fundamentată de bipolaritate ideologică se pierd în „negura” secolului XX.

83

Un autor consacrat, Andre Fontaine consideră că, anul 1917, prin succesul revoluŃiei bolşevice, este începutul confruntării reci dintre capitalismul occidental şi comunism, care a rămas o constantă a conflictului internaŃional prin nerecunoaşterea puterii sovietice şi sindromul liniei Curzon ( stoparea avansului bolşevismului în Europa). În fapt, istoricul britanic A. J. P. Taylor ( From Napoleon to Stalin) apreciază că sfârşitul „Marii AlianŃe” ( politologul francez Alfred Grosser denumeşte în acest fel axa Washington-Londra–Moscova pentru colaborarea militară belică) coincide cu o „pace rece” sau „pace armată” când marile puteri învingătoare trebuie să-şi desemneze sferele strategice de interes. Sintagma de „Război Rece” a fost folosită de Walter Lippman şi finanŃistul american Bernard Baruch, reutilizându-se expresia utilizată în Evul Mediu în conflictul mauro-spaniol sau litigiile după Pacea de Augsburg (1535). Charta Atlanticului, semnată în 1941 de S.U.A. şi Marea Britanie acordă statelor dreptul la suveranitate politică, iar Stalin insista ca Uniunea Sovietică să impună modelul comunist în regiunile unde avea influenŃă prin Pactul Ribbentrop-Molotov. În fapt, S.U.A. şi Anglia credeau că, U.R.S.S.. trebuie să aibă o centură (brâu) de securitate format din statele răsăritene care trebuiau să aibă relaŃii externe pozitive cu Moscova. Din punct de vedere tactic, Stalin a folosit „metoda dozajului” în sprijinirea graduală a partidelor comuniste pentru preluarea puterii în Ńările Europei de Est. Unii istorici militari (Mihail E. Ionescu) sau analişti americani (William Mac Cagg) afirmă că un prim semn palpabil al începutului Războiului Rece ar fi instaurarea „regimului F.N.D” în România, prin venirea la putere a guvernului procomunist condus de dr. Petru Groza (6 martie 1945). Cunoscutul istoric şi expert în problemele germane, Alan Milward arăta că un fundament major al conflictului dintre superputeri îl constituie absenŃa cooperării şi respingerea Planului Marshall- ca formulă de reconstrucŃie postbelică –de către U.R.S.S. şi impunerea negaŃiei politice pentru această strategie americană Cehoslovaciei, României, Ungariei. Respingerea unui proiect al generalului Marshall de reabilitare economică pentru China şi comunizarea acestei Ńări a implicat un „principiu al dominoului” sinonim comunizării şi în Asia de Sud-Est (Coreea, Vietnamul, Cambodgia, Laos), fapt politico-ideologic care a condus la instalarea unei cortine de bambus în Asia de Est şi Sud-Est (istoricii chinezi Jian Chen şi Xue Litai). Al treilea război mondial- după opinia generalului George Patton şi a lui Sir John Hackett- nu a avut loc deoarece S.U.A. şi U.R.S.S. s-au înfruntat indirect datorită războaielor prin intermediari (proxi wars) pe teatrul african (Angola, Congo, Somalia, Etiopia), în America Centrală şi Latină (Cuba, Nicaragua, Salvador) sau războaiele arabo-israeliene din 1967 şi 1973, când Washingtonul a sprijinit Israelul, iar Kremlinul actorii arabi ai Orientului Mijlociu. Aplicarea politicii de „îndiguire” (containment policy) a comunismului de către S.U.A., excesul strategic şi dominarea politico-ideologică sovietică în Estul Europei a determinat confruntarea Est-Vest pe aliniamentul „cortinei de fier de la Sttetin la Trieste” după discursul fostului premier Winston Churchill, la Fulton, Missouri (5 martie 1946). Unul din „lorzii războiului”, liderul conservator britanic spunea că „Rusia (U.R.S.S.) nu doreşte războiul. Ceea ce doreşte ea sunt fructele războiului şi o expansiune nelimitată a puterii şi doctrinei sale”; mai mult Churchill vedea comunismul ca o ameninŃare la adresa civilizaŃiei creştine. Din unghiul nostru de abordare, criza Berlinului prin blocarea sectoarelor aliate de către sovietici şi suplinirea aprovizionării regiunii din oraş printr-un „pod aerian” de mărfuri esenŃiale, criza Berlinului (1948) reprezintă primul moment major al conflictului rece. Istoriografia Războiului Rece şi intersectarea acesteia cu problematica relaŃiilor internaŃionale (tema nucleară, decolonizarea, raporturile Est-Vest şi Nord-Sud) cuprinde o serie de abordări.

84

Istoricii ortodocşi tradiŃionalişti cred că S.U.A. aveau o reacŃie legitimă împotriva eforturilor expansioniste ale Kremlinului în Europa de Est. Astfel, spre exemplu, istoricii şi politologii Arthur Scheesinger, Vojtech Mastny, B.A.A Weinberger, Henry Wallace afirmau că S.U.A şi aliaŃii săi occidentali aveau un interes strategic marginal în Europa de Est şi a fost un proces „natural” să nu se opună comunizării regiunii. Revizioniştii au atacat interpretarea tradiŃională că U.R.S.S. urmărea interese strategice normale în Europa de Est prin sprijinirea unor „regiuni prietene” Kremlinului (Gal Alperovitz, Atomic Diplomacy, 1965, Gabriel Kolko, The Politics of War: The World and United States Foreign Policy, 1968).Analistul Scott Parish (doctor în „Războiul Rece”, cu o teză despre reacŃiile sovietice la Planul Marshall ) afirma că sprijinul economic şi financiar occidental urmăreau crearea unei Germanii federale puternice, ostile intereselor de securitate ale U.R.S.S.. Henry Kissinger, (American Foreign Policy, 1969) considera că administraŃia Roosevelt a avut o abordare idealistă, care nu credita factorul de putere sovietic cu o ideologie expansionistă şi „imperialistă”. Regimul sovietic era privit ca defensiv în afacerile externe, cu o izolare diplomatică interbelică reflectată prin momentul München (1938). „Grupul de la Riga”- cu activitate în anii ’20 un mic grup de sovietologi compus din diplomaŃi americani aflaŃi în capitala letonă care analizau profilul Uniunii Sovietice, nerecunoscute oficial de S.U.A. –, în anii ‘20 (format din cunoscuŃii Charles Bohlen şi George F. Kennan) critica tratarea Moscovei ca o mare putere tradiŃională cu care nu se putea „face afaceri” (expresia lui Roosevelt). Analiza grupului asupra politicii externe sovietice arăta că substratul totalitar intern al U.R.S.S. se traducea şi în relaŃiile externe, unde Kremlinul era expansionist şi antidemocratic. Ideologia „sovietizării lumii” era piatra unghiulară a opticii externe sovietice, unde diplomaŃia era un accesoriu tehnic. După decizia lui Stalin de a respinge invitaŃia de a se alătura F.M.I. şi Băncii Mondiale, George F. Kennan a răspuns Departamentului de Stat prin celebra „lungă telegramă” (22 februarie 1946), unde atrăgea atenŃia că ideologia comunistă este un înveliş de suprafaŃă pentru expansiunea rusă tradiŃională, formulată şi în timpul regimului Ńarist „alb”. În analiza politicii de putere, George Kennan publicase în „Foreign Affairs”, sub pseudonimul Mr. X, un articol Sursele comportamentului sovietic, unde arăta că „principalul element al oricărei politici faŃă de U.R.S.S. trebuie să fie o îngrădire de lungă durată, răbdătoare, dar fermă şi vigilentă”. Diplomatul american aprecia că Uniunea Sovietică este un inamic geopolitic ireconciliabil, depăşindu-se teza unui aliat şovăielnic. Această viziune era verificată de criza din Iran, unde Moscova a intervenit (februarie – martie 1946), şi cererea U.R.S.S. de modificare a Tratatului de la Montreaux, pentru accesul militar prin Strâmtori. După anunŃul britanic că Londra nu mai poate susŃine militar Grecia şi Turcia (februarie 1947), regatul britanic a încetat să fie o superputere (după termenul utilizat de Cox în 1944) care are interese strategice mondiale. S.U.A. au înlocuit Anglia în Mediterana orientală, iar administraŃia Truman încerca să împiedice militar comunizarea Turciei şi Greciei prin „ principiul dominoului”, Washingtonul acordând sprijin forŃelor anticomuniste din cele două state. Discursul lui Truman în Congres sublinia că: „politica S.U.A. trebuie să susŃină popoare libere care să lupte împotriva subjugării de către minorităŃi armate şi presiuni externe” a fost perceput – spune istoricul american Melvin P. Leffler – ca o declaraŃie de război ideologic împotriva U.R.S.S.. Însă Kennan nu era preocupat de un caracter anticomunist al reacŃiei americane, ci de implicarea geopolitică care să descurajeze comportamentul expansiv sovietic şi sursele imperialismului Kremlinului roşu.

85

Istoricii post-revizionişti ai Războiului Rece John Lewis-Gaddis, Eduard Mark, arătau că S.U.A. şi U.R.S.S. trebuie să-şi împartă responsabilităŃile Războiului Rece, deşi Washingtonul nu a putut acŃiona în Estul Europei ca superputere planetară şi a cedat mult hegemoniei sovietice în partea răsăriteană a continentului. În Europa capacităŃile convenŃionale ale U.R.S.S. şi avansul politic al forŃelor comuniste (FranŃa, Italia) atacau democraŃiile occidentale. După mitul „revoluŃiei într-o singură Ńară”, I. V. Stalin s-a gândit la o externalizare a revoluŃiei în Europa de Est. În era poststalinistă, după ce U.R.S.S. devenise putere atomică (1949) s-a urmărit asigurarea „echilibrului terorii”, cele două superputeri rămânând pe „marginea prăpastiei”. După „instituŃionalizarea” Războiului Rece prin crearea N.A.T.O. (OrganizaŃia Tratatului Atlanticului de Nord), ca o alianŃă defensivă comună euroatlantică ( 1949) şi a Pactului de la Varşovia (Tratatul multilateral semnat de Albania, România, Cehoslovacia, Ungaria, Bulgaria, Polonia cu U.R.S.S., în 1959) acest proces ne arată dimensiunile de securitate, de blocuri militare ostile. Pactul de Varşovia era declaraŃia politică a solidarităŃii (militare) socialiste, Uniunea Sovietică fiind statul hegemon.Orice încercare a statelor membre de a ieşi din pact se solda cu o intervenŃie militară sovietică ca în cazul Ungariei (1956), sau Cehoslovaciei (1968). Tratatul de la Washington (1949) prevedea asistenŃa militară reciprocă şi apărarea comună pentru toate statele membre, punându-se bazele cooperării strategice transatlantice. AlianŃa nord-atlantică a apărut sub presiunea vest-europenilor care urmăreau să respingă sovietismul ca factor de putere şi resurgenŃa militarismului german. Primul secretar general al N.A.T.O., lordul Ismay spunea că alianŃa este o comunitate de securitate „trebuia să-i Ńină pe germani jos, şi pe ruşi în afară”. Pactul nord-atlantic urmărea ca prin dimensiunea sa americană şi rolul bazelor continentale ale S.U.A. (Germania, Turcia, Islanda) să asigure scutul nuclear puterilor vest-europene (de amintit că, U.R.S.S. devine actor atomic în 1949). Fragmentarea securităŃii colective care trebuia asigurată de O.N.U., organizaŃie cu caracter de universalitate, a fost una din cauzele bipolarizării rigide ideologice şi militare.

Starea „nici de război, nici de pace dintre blocul occidental şi cel răsăritean” (H. B. Swope, ziarist american) a fost o constantă a Războiului Rece, cu perioade calde de confruntare : criza rachetelor cubaneze (1962), conflictul arabo israelian şi intervenŃiile sovietice în Ungaria (1956) şi Cehoslovacia (1968). DiplomaŃia a avut ca teme majore de adversitate cursa înarmărilor, crearea unor câmpuri de alianŃă, politica pe marginea prăpastiei, antagonismul politico-ideologic. Perioada Războiului Rece a fost marcată de trei perioade majore ale destinderii: după moartea lui Stalin (1953), perioada de după criza rachetelor cubaneze (1962) şi era Gorbaciov (1985-1991). Uniunea Sovietică şi S.U.A. au ajuns la statutul de superputere, Washingtonul tinzând ca prin multilateralism să conserve pacea mondială (O.N.U., acordurile de la Breton Woods (1944), şi G.A.T.T., acordul general pentru tarife vamale şi comerŃ). În mediul de securitate vest - european (17 martie 1948), prin reuniunea de la Bruxelles a cinci state –Marea Britanie, FranŃa Belgia, Olanda şi Luxemburg - s-a încheiat un Tratat de apărare, economic, social şi cultural sub denumirea de Uniunea Occidentală. Cu o perioadă de aplicare de 50 ani, Tratatul asupra Uniunii Occidentale prevedea crearea unui Consiliu Consultativ şi asistenŃă automată în caz de agresiune contra unuia dintre semnatari, consultări în cazul ameninŃării sau agresiunii din partea Germaniei (resurgenŃa spiritului militarist) sau a altei puteri din afara Europei. În perioada imediat postbelică, sovieticii au răspuns la implementarea Planului Marshall cu o organizaŃie închisă, Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (creat în 1949;

86

CAER/COMECON) care să integreze şi să specializeze economiilor statelor comuniste est-europene sub controlul Kremlinului. După extensia asiatică a comunismului (China şi Coreea de Nord, în 1949) obiectivul de a-l transforma într-un sistem mondial alternativ s-a soldat cu un eşec datorită policentrismului crescut al centrelor comuniste, prin ieşirea din blocul sovietic a Iugoslaviei şi Albaniei, aceentuarea disputei chino-sovietice în anii ’60, politica administraŃiilor Kennedy (1960-1963) şi Johnson (1963-1968) pentru sprijinirea diferenŃiată a Ungariei, Cehoslovaciei şi României rupte de matricea sovietică. În procesul Războiului Rece sunt importante perioadele de destindere ale acestei epoci istorice, dar trebuie să facem distincŃie între iniŃiativele unui stat (iniŃiativele preşedintelui american Richard Nixon şi Henry Kissinger în 1972-1973, prin „cartea chineză”) şi „dezgheŃul” în raporturile Est-Vest coordonat de superputerile S.U.A. şi U..R.S.S.. Sub semnul destinderii au stat „politica răsăriteană” a Germaniei de conciliere cu actorii răsăriteni – Ostpolitik - şi eforturile franceze de relaŃionare cu unele state comuniste. Conflictul din Coreea (1950-1953) debutează sub semnul invaziei nord - coreene în Sudul Peninsulei, liderul comunist Kim Ir Sung urmărind retragerea S.U.A. din zonă. Prin neparticiparea U.R.S.S. la reuniunile O.N.U. –datorită nerecunoaşterii juridice occidentale a Chinei ca putere legitimă - S.U.A. trimit un corp combatant aflat sub mandatul NaŃiunilor Unite. Contingentele O.N.U. (în fapt americane) au respins trupele nord-coreene până la frontiera chineză, unde Mao Zedong intervine datorită „ agresiunii imperialiste”. Generalul McArthur, liderul militar american pe frontul coreean care dorea utilizarea armei atomice împotriva Chinei comuniste, a fost retras din comandamentul operativ de către preşedintele Harry S.Truman. Treptat, China nu devine un satelit al Moscovei, mai mult, destalinizarea lui Hruşciov este respinsă de Mao care este adeptul creşterii economice prin „Marele Salt Înainte”, iar mai târziu va pune bazele societăŃii comuniste prin revoluŃia culturală. Victoria comuniştilor în China (1949) şi recunoaşterea americană târzie a Pekinului comunist(1979) reprezintă o ecuaŃie esenŃială în dinamica Războiului Rece. În Asia exista modelul revoluŃiei comuniste în tiparele naŃionaliste prin maoismul antijaponez, lupta lui Ho şi Min împotriva francezilor în Indochina (1945-1954) şi pe parcursul anilor ’60, confruntarea americano-vietnameză cu vizibile accente ideologice. Pentru a descuraja extensia de putere a comunismului sovietic şi asiatic, S.U.A. au semnat o reŃea de pacte ( pactomanie se spunea în literatura de referinŃă) cu Japonia, Coreea de Sud, Taiwanul şi Filipinele. Astfel, ANZUS a fost creat pe baza Tratatului de Securitate între Australia, Noua Zeeleandă şi S.U.A.. (San Francisco, 1 martie 1951) prin care un atac împotriva unui membru al pactului era o agresiune împotriva tuturor. Dar în anii ’90, Noua Zeelandă a pledat pentru un Ocean Pacific liber de arme nucleare, ceea ce a dus la diluarea tripartită a ANZUS. În Europa, UR.S.S. a reacŃionat prin crearea Pactului de la Varşovia (1955) după intrarea R.F.Germania în N.A.T.O., iar axele de putere mondiale cuprindeau panamericanismul (funcŃionarea tratatului interamerican de asistenŃă mutuală pactul de la Rio de Janeiro, pactul de reglementare paşnică prin pactul de la Bogota şi crearea OrganizaŃiei Statelor Americane în 1948), panarabismul (apariŃia Ligii Arabe în 1945 şi dezvoltarea mişcării baas de unificare a naŃiunii arabe), panafricanismul (după eşecul unor federaŃii ca Mali, Ghana- Guineea, urmările decolonizării au condus la crearea, în 1963, a OrganizaŃiei UnităŃii Africane) şi panislamismul (reprezentat de OrganizaŃia ConferinŃei Islamice, creată la Rabat, în 1969). „DezgheŃul” acoperă intervalul dintre dispariŃia lui Stalin (1953) şi criza rachetelor cubaneze (1962), dar în 1953, revolta din Berlin împotriva armatei sovietice şi ridicările

87

muncitoreşti în Polonia (1956) aduc un cerc de crize în blocul sovietic, adâncit de revoluŃia ungară (1956) şi sfârşitul marilor puteri coloniale europene – FranŃa şi Anglia - provocat de criza Suezului (1956). Dacă la începutul anilor ’50, preşedintele Eisenhower avea ca obiectiv „roll back-ul” („împingerea” comunismului cât mai departe de zona de referinŃă), în 1954, şeful executivului american declara într-o conferinŃă de presă că şi alte zone din Asia de Sud-Est pot fi comunizate (Indochina, Birmania, Tailanda, Malaya şi Indonezia), după ce China devenise un pilon comunist important în Asia. DivorŃul dintre R. P. Chineză şi U.R.S.S. este dimensionat în 1960, după abrogarea acordului prin care Moscova ajuta Pekinul în domeniul nuclear. Mai mult, acest bicentrism în lumea comunistă este accentuat de dogamtismul stalinist al comuniştilor chinezi şi de strategia „ coexistenŃei paşnice” a lui Nichita Sergheevici Hruşciov, prin care cele două sisteme trebuie să coabiteze. În 1955, prin spiritul Genevei – conştientizarea lui Hruşciov şi Eisenhower că războiul nuclear este devastator pentru ambele părŃi – destinderea a căpătat noi dimensiuni. Important de reŃinut că, destinderea în disputa comunism/capitalism nu este un proces unitar, omogen, de multe ori acest fenomen se bazează pe ameninŃarea distrugerii reciproce, problematica dezvoltării economice şi apariŃia unor noi centre de putere în structura celor două blocuri, cum ar fi R. P. Chineză sau FranŃa şi Germania. În timpul erei poststaliniste, liderii sovietici doreau un spirit de bloc mai rigid după revoltele din Ungaria şi Polonia (1956), diplomaŃia Kremlinului încercând să organizeze o conferinŃă paneuropeană care să ratifice avansul strategic sovietic în Europa de Est comunizată şi „stabilizată” de trupe sovietice (Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, R.D.G.). Suplimentar, Moscova încearcă o strategie de reconciliere cu Iugoslavia titoistă, retragere militară din Austria şi încheierea unui tratat cu inamicul fundamental din timpul războiului, Germania (1955). Demn de remarcat este că, România a devenit primul stat din blocul socialist care a denunŃat „starea de război” declarată la 23 august 1944 cu Germania (1955), an când intră şi în O.N.U.. În 1952, Marea Britanie, FranŃa şi S.U.A. au convenit crearea unei „forŃe europene de apărare” care să includă şi o contribuŃie vest-germană, iar pe teatrul strategic asiatic apare S.E.A.T.O. (Tratatul de apărare colectivă în Sud-Estul Asiei) care cuprinde ca părŃi FranŃa, Marea Britanie, Australia, Noua Zeelandă, Pakistan, Filipine, Thailanda şi S.U.A., un aranjament care funcŃiona în cazul unei agresiuni comuniste. Decolonizarea este un proces care se accelerează după al doilea război mondial, fiind un răspuns natural la îmbătrânirea metropolelor europene. Procesul a fost catalizat de mişcarea pentru independenŃă statală: drumul spre negritudine al statelor Africii Negre prin identităŃi politice (Sudan - 1956, Ghana-1957, Guineea – 1958, Somalia - 1960, Camerun – 1960, Africa Centrală - 1960) sau arabitate (Algeria prin acordurile de la Evian din 1962, Libia - 1955, Maroc - 1960). Decolonizarea zonelor franceze a fost violentă (războiul algerian 1960 - 1962) şi înfrângerea de la Dien Bien Phu (administrată FranŃei de forŃele comuniste vietnameze –1954) în schimb „ perla coroanei britanice”, India îşi capătă pacific independenŃa (1947) după lupta neâncetată a corifeilor luptei naŃionale, Mahatma Ghandi şi Jawaharlal Nehru.Captarea sprijinului occidental este vitală pentru spaŃiile decolonizate sau pentru europeni, relevant fiind cazul Iranului şahului Reza Pahlavi. Vestigiile colonialismului au creat multe probleme de politică externă pentru Londra –spre exemplu - în legătură cu insulele Falkland, Gibraltarul şi Hong Kong. În aprilie 1955, are loc la Bandung (Indonezia) o reuniune a Ńărilor afro-asiatice(Afghanistan, Arabia Saudită, Birmania, Cambodgia, Ceylon, R. P. Chineză, Ghana, Egipt, Etiopia, Filipine, India, Indonezia, Iordania, Irak, Iran, Japonia, Laos, Liban, Liberia, Libia,

88

Nepal, Pakistan, Thailanda, Siria, Turcia, R. D. Vietnam, Vietnamul de Sud şi Yemen) care au fundamentat următoarele obiective: dreptul popoarelor la autodeterminare, dobândirea independenŃei de către naŃiunile din colonii, respectarea drepturilor omului, dreptul la legitimă apărare, eliminarea moştenirii colonizării. Statele lumii a treia (redarea în limba engleză a expresiei franceze „Tiers-Monde” popularizată de scriitorii Georges Balandier şi Alfred Sauvy) au încercat cartea neutralismului militar şi a detaşării de marile puteri. Statele „lumii a treia” au luptat pentru o „nouă ordine economică internaŃională” care să reducă decalajul dintre acestea şi „Lumea Întâi”- marile state dezvoltate industrial şi comercial – „Lumea a doua”, reprezentată de actorii socialişti cu o economie planificată, de comandă. „Lumea a treia” s-a reunit prin „Grupul celor 77” şi apariŃia ConferinŃei NaŃiunilor Unite pentru ComerŃ şi Dezvoltare care nu propovăduia un liber schimb teoretic, ci practic prin deschiderea pieŃelor statelor dezvoltate. Pentru aceste spaŃii – marea majoritate decolonizate - izolarea faŃă de politica de bloc a superputerilor şi respingerea unor garanŃii externe a fost o literă de acŃiune. ConferinŃa de la Belgrad (1961) a adoptat o Cartă a nealinierii care a promovat diplomaŃia conferinŃelor şi conştiinŃa că statele „lumii a treia” pot aduce majorităŃii de lucru în cadrul O.N.U.. Nealinierea a avut ca temă centrală securitatea militară în contextul Războiului Rece, dar nu a exclus şi abordări economice. Dacă la începutul mişcării, liderii asiatici au fost activi (indianul Nehru, şi generalul indonezian Suharno) apoi factorii politici din Africa (ca senegalezul Sedar Sengor) şi Orientul Mijlociu au devenit predominanŃi în sânul mişcării. ConstrucŃia europeană este o temă de referinŃă pentru relaŃiile internaŃionale contemporane, deoarece semnifică mişcarea pentru identitate politică postbelică a Europei care încearca să prevină renaşterea militarismului german. Stoparea avansului comunismului şi o relaŃie privilegiată cu S.U.A. (pe care o integrăm în sintagma utilizată des astăzi, relaŃia euroatlantică) au fost dimensiuni de orientare centrală în istoria integrării vest-europene. Temelia procesului de integrare regională a fost fundamentată de procesul reconstrucŃiei europene şi abandonarea interesului statal îngust în favoarea unei comunităŃi de acŃiune pe câteva probleme comune importante. Planul lui Robert Schumann (ministrul de Externe francez) prevedea crearea ComunităŃii Europene a Cărbunelui şi OŃelului prin semnarea Tratatului de la Paris ( 1951) între FranŃa, R. F. Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg şi Italia.C.E.C.O. (European Community of Steel and Coal) interzicea folosirea potenŃialului industriei grele în scopuri de război, această structură fiind un pas preliminar în constituirea ComunităŃii Europene apărute prin Tratatul de la Roma (1957). Proiectele pentru Comunitatea Europeană a Apărării şi o Comunitate Politică conturate încă la începutul anilor ’50 au eşuat, dar apariŃia ComunităŃii Economice Europene (C.E.E.) şi a ComunităŃii Atomice Europene (EUROATOM) au dat un nou imbold mişcării pentru integrare europeană. După prăbuşirea Republicii a IV-a franceză în Vietnam - prin celebra bătălie de la Dien Bien Phu, din 1954, care a semnificat înlocuirea războiului de gherilă revoluŃionară cu bătălia de asalt – Europa de Vest a pierdut iniŃiativa colonială în Asia de Sud-Est. Îngrădirea („containment) comunismului în Asia era necesară după pierderea Chinei şi victoria maoismului „comuniştilor de margarină” (I.V.Stalin), factorii de decizie americani ai admiistraŃiei Eisenhover percepând comunismul ca un bloc monolit, înaintea rupturii sino-sovietice adâncită în anii ‘60. Conflictul intern dintre naŃionalişti şi comunişti – care cooperează în cadrul mişcării Vietminh antifranceze – nu era perceput la nivelul marilor puteri occidentale doar ca un reper al războaielor coloniale, ci şi ca un mesianism al luptei duse pentru stoparea ascensiunii roşii pe mapamond.

89

Cele şase state fondatoare ale C.E.CO. au stabilit prin C.E.E. (Comunitatea Economică Europeană) o uniune vamală, care va fi baza pentru o serie de interese economice comune ale actorilor europeni (Jean Monnet, premierul francez care a fost unul din pionierii mişcării europene). Până la Tratatul de la Maastricht pentru Uniunea Europeană (1992), C.E.E. cunoaşte o dezvoltare prin sistemul de schimburi organizate, solidaritatea bugetară (existenŃa unui buget comunitar ) şi nivelul politicilor comune, cum ar fi etajul agricol. Sistemul comunitar prevede o nouă ordine juridică, de drept internaŃional, deoarece statele membre C.E.E. şi-au limitat în domenii restrânse drepturile lor suverane (1963). Spiritul comunitar se bazează pe transferurile de competenŃe ale statelor membre către comunităŃile europene, cum ar fi adoptarea unui tarif vamal comun şi eliminarea barierelor vamale.Tratatul de la Maastricht (1992) conŃine şi formularea principiului de subsidiaritate, tradus prin cedarea unor competenŃe naŃionale în numele unui interes şi nivel comunitar. O conferinŃă la nivel înalt (Haga, 1969) a stabilit ca scop imediat înfiinŃarea Uniunii Economice şi Monetare, un obiectiv realizat parŃial, deşi în anii ’70-’80 în limbajul politic colocvial se vorbea despre C.E.E. ca „PiaŃa Comună” a Europei de Vest. Astfel, la nivelul anilor ’60, putem vorbi de o structură tripolară a sistemului de relaŃii internaŃionale cu cele două superputeri nucleare şi promotoare a celor două modele politico-economice ostile – U.R.S.S. şi S.U.A. – şi un nucleu de putere independent economic, dar tributar securităŃii politicii atomice americane şi N.A.T.O., Europa Occidentală (C.E.E.). Pe intervalul anilor ’70, mulŃi analişti aminteau de o structură pentapolară a puterii mondiale cu Japonia şi C.E.E. (Comunitatea Europeană) actori care se adăugau S.U.A., U.R.S.S. şi Chinei maoiste. În sânul ComunităŃii Europene şi al blocului occidental, pe perioada conducerii lui de Gaulle (1958-1969), FranŃa încearcpă să aibă o independenŃă faŃă de S.U.A. şi scutul lor nuclear prin concepŃia forŃei nucleare independente (force de frappe). Reconcilierea cu Germania materializată prin Tratatul de la Elisée şi dialogul dintre FranŃa şi R.F.G.(1963), normalizarea promovată de Paris în relaŃiile cu statele comuniste estice sunt elemente din cadrul unei destinderi generale în relaŃiile Est-Vest. FranŃa (a cincea Republică) a avut o forŃă de descurajare nucleară independentă, prin arme nucleare tactice, ceea ce a condus la opoziŃia chestiunii „politicii” atomice individuale. Gaullismul a încercat să evite supranaŃionalisul promovat de unele state din C.E.E. în favoarea unui aranjament european de tip confederal,unde statul naŃiune să fie entitatea centrală într-o „Europă a patriilor”.În sistemul de securitate euroatlantic, guvernat de N.A.T.O., FranŃa s-a retras din structurile de comandă unificată ale alianŃei nord-atlantice (1966), unde a revenit în 1995. Şi Republica Federală Germania – ca putere medie a sistemului – a iniŃiat o mişcare de politică externă la sfârşitul anilor ’60, prin iniŃiativa liderului politic Willy Brandt, intitulată Ostpolitik (Politica Estică) care urmărea restabilirea legăturilor politico-diplomatice cu actorii comunişti: U.R.S.S., R. P. Polonă, R. S. Cehoslovacă, R. S. România. De altfel, Bonnul a semnat tratate cu Estul (Ostvertrage) în perioada 1970-1971 şi a iniŃiat convorbiri la nivel înalt cu R.D.G. (1970). A doua criză a Berlinului (1958 - 1961) a fost cauzată de dorinŃa lui N. S. Hruşciov de a încheia un tratat între U.R.S.S. şi R.D.G., aceasta din urmă preluând zona sovietică de ocupaŃie a fostei capitale. Ideea Moscovei ca Berlinul să fie „oraş independent” al Germaniei a declanşat reacŃia occidentală, iar chestiunea unei zone nucleare libere în Europa centrală a generat reacŃii euroatlantice dure. Astfel, Consiliul N.A.T.O. (aprilie 1959) a hotărât conservarea drepturilor aliaŃilor de ocupaŃie pentru Berlinul de Vest, dar Republica Democrată Germană a închis graniŃa dintre

90

Berlinul de Vest şi Berlinul de Est, regimul comunist începând contruirea „Zidului Berlinului”, un simbol al divizării Europei Războiului Rece. După instalarea „firului roşu” între Washington şi Moscova (1963), preşedintele democrat John F. Kennedy facea o vizită la Berlin unde spunea „Ich bin ein Berliner!” (Eu sunt un berlinez!), sugerând solidaritatea euroatlantică pentru locuitorii din partea occidentală a oraşului. Dosarul nuclear a fost o temă importantă în relaŃiile în anii ’60, când proliferarea orizontală a avansat continuu cuprinzând S.U.A., U.R.S.S., Marea Britanie, FranŃa şi R. Chineză. Ca urmare a exemplului Pekinul care nu semnase Tratatul de Neproliferare (1968), India nu a acceptat acest document, efectuând o explozie nucleară paşnică (1974). De asemenea, proiecte nucleare clandestine au avut ca părŃi Israelul şi Africa de Sud (în timpul regimului de apartheid). În sistemul paradigmelor relaŃiilor internaŃionale, în anii ’60 şi ’70, se află chestiunea lumii a IV –a cu economii şubrede şi sisteme statale afectate de insurecŃii (Afganistan, Mozambic) cu probleme de alimentaŃie („brâul foamei” din Sudan până în Mauritania). Pentru lumea a IV-a, modelul este Bangladeshul, un stat cu precaritate instituŃională şi ameninŃat de spectrul foamei. Microstatele (state cu populaŃii sub un milion de locuitori ) sunt unii actori statali care au poziŃii strategice în Zona Mării Caraibilor, Oceanul Indian şi Pacific (spre exemplu: Dominica, Barbados, Guyana, Grenada- unde S.U.A. vor interveni în 1983), Brunei, Maldive- pe continentul asiatic, Fiji, Tongo, Insulele Solomon, Samoa de Vest (în Pacific). Unul din cele mai importante conflicte din timpul Războiului Rece a fost războiul dintre S.U.A. şi Vietnamul comunist. După conflictul dintre FranŃa şi Vietnich (mişcare revoluŃionară naŃional-comunistă) care a început în 1946 şi a condus la cucerirea independenŃei (1954), războiul cu S.U.A. a avut obiectivul unificării statului divizat. Fundamentul implicării americane în Vietnam îşi are originile în scopurile de „îngrădire” a comunismului şi fundamentele Doctrinei Truman. După pierderile Chinei, Washingtonul a ajutat FranŃa în Vietnam şi s-au implicat în Coreea (1950-1953); aceste reacŃii americane trebuie analizate prin prisma intervenŃiei S.U.A. împotriva comunismului asiatic ( chinez, coreean, vietnamez) ca parte a comunismului mondial, al cărui lider era U.R.S.S.. De aceea, putem afirma că, litigiul americano-vietnamez nu a fost un război colonial care să aducă predominanŃa lumii neasiatice în Extremul Orient. FranŃa a fost înfrântă militar zdrobitor în confruntarea cu forŃele comuniste vietnameze care abandonaseră lupta de gherilă în favoarea unei bătălii de tranşeu la Dien Bien Phu (1954).Contingentul francez din Vietnamul nu a fost ajutat de S.U.A., deoarece administraŃia Eisenhower era divizată în ceea ce priveşte intervenŃia pe zona Asia de Sud-Est. ConferinŃa de la Geneva 1954 care s-a ocupat de Indochina, a pus capăt colonialismului francez, iar Vietminhul a fost de acord ca Vietnamul să fie divizat de-a lungul paralelei de 17 grade, cu menŃiunea că peste doi ani se vor Ńine alegeri libere care ar pune bazele reunificării Ńării. ConferinŃa de la Geneva (1954) care a avut ca problematică Indochina, nu a prevăzut unificarea rapidă a Vietnamului împătŃit în două state de-a lungul paralelei de 17o. După trecerea unei perioade de doi ani trebuiau organizate alegeri libere, dar regimul din Vietnamul de Sud aflat sub conducerea lui Ngo Dink Diem, un fervent religios catolic anticomunist a refuzat un proces electoral şi chiar reunificarea peninsulei. Preşedintele Dwight Eisenhower consacrase teoria dominoului potrivit căreia după comunizarea Chinei piesele (statele sud-est asiatice) cădeau una după alta sub regimuri de extremă stângă. Pentru a securiza şi stabiliza mai bine arealul indochinez, S.UA. a conceput o anexă la Tratatul OrganizaŃiei Asiei de Sud-Est (S.E.AT.O.) care încorpora ca actor membru şi Vietnamul de Sud.

91

Din perspectiva implicării americane în Asia de Sud-Est - după cum subliniază documentele militare americane perioada 1954-1961 - se dimensionează trecerea de la jocul riscului limitat practicat de D. Eisenhower la angajamentul lărgit asumat de J.F. Kennedy. Escaladarea conflictului şi a intervenŃiei S.U.A. în Vietnam au generat discursul de „abdicare” al preşedintelui Lyndon Johnson (31 mai 1968), acŃiune determinată de „înnămolirea” acŃiunii americane. Ofensiva nord-vietnameză Tet din ianuarie 1968, a cauzat o cerere mare de trupe din partea Washingtonului ceea ce a condus la decizia ca administraŃia democrată Johnson să se retragă din Vietnam printr-o soluŃie negociată (proces botezat de analişti „vietnamizare”). În perioada lui J. F. Kennedy şi L.B. Johnson, S.U.A. au gândit conflictul din Vietnam în termenii „antigherilei” sau „contrainsurgenŃei” împotriva mişcării de rezistenŃă şi a miliŃiilor comuniste reunite în Vietcong. Liderii democraŃi, J.F. Knnedy şi L.B. Johnson au încercat transformarea crizei vietnameze într-un război convenŃional de tipul celei de-a doua conflagraŃii mondiale sau a războiului din Coreea. După ofensiva Tet, de tip „război fulger”, modelarea conflictului într-o dispută convenŃională a generat imaginea că, S.U.A. sunt parte combatantă şi că trebuie să semneze un acord de încetare a focului (ceased fire) sau un armistiŃiu. Principalele obiective ale comuniştilor vietnamezi conduşi de „părintele” Ho Şi Min şi generalul Giap erau reunificarea sub un regim de stânga marxist-leninist şi stoparea bombardamentelor strategice americane. Dezangajarea din Vietnam a continuat în timpul mandatului lui Richard Nixon sub forma „doctrinei Guam” (după unele declaraŃii făcute la Guam Filipine în 1969). Accentul cădea pe construcŃia sistemelor de securitate regională şi deschiderea către China, ca un nou pol al lumii comuniste (apropierea de Pekin era fructul opticii secretarului de Stat, Henry Kissinger care era partizanul multipolarismului şi concertului de putere din era modernă 1815-1871). Teza „containmentului” (îndiguirii) exprimată de Harry S. Truman era regândită, îndiguirea centrelor de putere comuniste trebuia realizată prin negocieri multilaterale cu statele comuniste „rebele” (maverick) şi nu în cadrul unei confruntări bipolare dure cu U.R.S.S. Într-o evaluare regresivă, războaiele din Vietnam sunt un semn al decolonizării violente, fenomen care a fertilizat o alianŃă a comuniştilor indigeni cu U.R.S.S. şi R.P. Chineză. (ulterior, Hanoi-ul va contesta modelul chinez şi influenŃa Pekinului în Cambodgia). După retragerea trupelor americane din Vietnamul de Sud (martie 1973), acordul de armistiŃiu între R.D. Vietnam, guvernul sud-vietnamez şi S.U.A. a devenit caduc , trupele comuniste înving forŃele regimului generalului Nguyen Van Thieu din sudul Ńării şi cuceresc oraşul Saigon (30 aprilie 1975). În 1976, Adunarea NaŃională proclamă Republica Socialistă Vietnam, „stat socialist, liber, independent şi unit”, după care regimul comunist de la Hanoi îşi deteriorează relaŃiile cu China, ajungând până la un conflict de anvergură în 1979. Vietnamul a contribuit la instaurarea unui regim comunist în Laos condus de forŃa Pathet Lao (statul laoŃienilor) care aboleşte monarhia (1975), dar participă cu trupe, în 1979, la răsturnarea regimului „Khmerilor roşii” conduşi de Pol Pot în Kampuchia democrată (Cambodgia - militarii vietnamezi se retrag în 1989 din această Ńară). Implozia U.R.S.S. (1991) a însemnat pierderea unui sprijin ideologic, astfel că în 1992, Vietnamul a început normalizarea raporturilor cu R.P. Chineză, S.U.A. şi Filipine. ConstituŃia din 1992 prevede continuarea reformelor pentru constituirea unei economii sociale de piaŃă, dar prezervă rolul conducător al Partidului Comunist. După ce în 1994, S.U.A ridică embargoul impus Hanoiului în 1975, Washingtonul decide stabilirea de relaŃii diplomatice (1995), iar preşedintele democrat William (Bill) Clinton a vizitat acest bastion al comunismului reformist (2000).

92

În perioada Războiului Rece, conflictele regionale cu tentă globală s-au multiplicat în zona asiatică: războaiele indo-chineze (1956, 1959, 1962) războaiele dintre Pakistan şi India (1947-1948, 1965, 1971) şi conflictele „eterne” din Orientul Mijlociu (1948-1949, conflictul Suezului octombrie-noiembrie 1956, „războiul de Yom Kippur”, 1973, cele două revolte militare antiisraeliene „Intifada” din 1987 şi 2000 din teritoriile arabe ocupate). Dinamica conflictualităŃii a atins şi domenii diverse, cum ar fi sportul, cazul divergenŃelor olimpice între S.U.A. şi U.R.S.S.(Moscova-1980, Los Angeles-1984) sau războiul fotbalului, după victoria Hondurasului împotriva El Salvadorului în preliminariile Cupei Mondiale (1969), conflict soldat cu 3000 de morŃi. Acest ultim litigiu a marcat intervenŃia OrganizaŃiei Statelor Americane (O.A.S. înfiinŃată în 1948, unde S.U.A. sunt relativ izolate de statele latino-americane) pentru medierea divergenŃelor dintre statele central-americane. Orientul Mijlociu a înregistrat tendinŃa să devină o placă geopolitică cu putere de omogenizare prin islamism şi limba arabă, printr-o excluziune a factorilor de putere nearabi ca Iranul persan şiit, Turcia şi Israel. În Europa, factorii cultural-religioşi accentuează diversitatea, dar potenŃialul economic al bătrânului continent generează o coerenŃă politică în creştere prin procesul de coagulare a Uniunii Europene - văzută acum ca o „uniune de state” mai degrabă decât „state unite” – iar Japonia prin participaŃia la F.M.I. şi OrganizaŃia de Cooperare şi Dezvoltare Economică (O.E.C.D.) este considerată un stat din blocul occidental. Problema nucleară în relaŃiile internaŃionale se dimensionează în anii ’60 datorită tratatului de la Moscova (1963), prin care U.R.S.S. şi S.U.A. încercau să domine împreună acest dosar al temelor politicii mondiale. Neproliferarea nucleară a fost inserată şi codificată în Tratatul de neproliferare din 1968 – semnat de Uniunea Sovietică şi S.U.A., cu invitaŃie spre alŃi actori atomici – care încerca să reducă răspândirea armelor nucleare. Unele state ca Irakul condus de Saddam Hussein şi Coreea de Nord nu au respectat litera tratatului, iar India, Pakistan şi Israelul nu au semnat acest tratat de neproliferare. Ca bază a ordinii nucleare americano-sovietice negocierile bilaterale (1967-1979) dintre U.R.S.S. şi Statele Unite (Strategic Arms Limitation Talks-SALT) au propus o autoconstrângere şi administrare în materie de cursa înarmărilor promovată esenŃial de cele două superputeri. În cadrul acestui proces au fost elaborate două convenŃii: SALT I cu o perioadă de aplicare de cinci ani, iar SALT II nu a fost un acord ratificat de Senatul american. „Lagărul” comunist – după expresia lui A. Jdanov, fostul şef al Cominformului – se destructurează datorită schismei Pekinului, în 1969 având loc chiar ciocniri armate la frontiera sino-sovietică. R.P. Chineză era singurul actor care putea contrabalansa – în viziunea geopolitică americană – ascensiunea de putere a U.R.S.S. (fapt politic relevat de vizita preşedintelui Richard Nixon în China populară, februarie 1972). Absolutizând modelul socialismului sovietic, U.R.S.S. a intervenit militar în zona „străinătăŃii sale apropiate” delimitată de fostele state democrat-populare în timpul revoluŃiei ungare (1956) şi „Primăverii de la Praga”(1968), când Kremlinul a exercitat represiune militară. În acest ultim caz intervenŃionist, Kremlinul a aplicat aşa-zisa „doctrină Brejnev”, care se baza pe „suveranitatea limitată” a statelor blocului comunist de a construi socialismul pe căi proprii. După erodarea în disputa cu Pekinul, U.R.S.S. s-a îndreptat spre penetraŃia în lumea a III-a decolonizată prin asistenŃa militară acordată Vietnamului de Nord, Egiptului (până la conflictul republicii arabe cu Israelul, în 1973), Indiei, care avea disputa teritorială cu Pakistanul (după războiul din 1971, Pakistanul Oriental îşi schimbă numele în Bangladesh).

93

OrganizaŃiile regionale continentale (OrganizaŃia Statelor Americane, OrganizaŃia UnităŃii Africane, Comunitatea Economică Europeană, AsociaŃia Europeană de Liber Schimb) ataşate comunităŃii religioase (OrganizaŃia ConferinŃei Islamice) sau etnicităŃii (Liga Arabă) au ridicat nivelul de complexitate al relaŃiilor internaŃionale prin multiplicarea organizaŃiilor internaŃionale, ca actori în sistemul mondial de putere.

Depăşirea unei ostilităŃi rigide profunde s-a făcut spre începutul anilor ’70 prin pionii dirijaŃi de cele două superputeri – state medii sau puteri minore – şi modelul războaielor prin procură, în care Kremlinul şi Washingtonul se confruntau prin interpuşi. Colaborarea şi cooperarea internaŃională a fost o paradigmă a raporturilor interstatale şi a relaŃiilor dintre organizaŃiile sistemului mondial, chiar în condiŃiile Războiului Rece. Astfel, avem regimuri internaŃionale unde statele, guvernele au interese comune cum ar fi transporturile navale, comerciale, exploatarea comuna a unor resurse, proliferarea nucleara, conservarea ecosistemelor, eliminarea lipsei resurselor si alimentelor, abordarea „moştenirii comune” privind oceanele, fundul mării, atmosfera. Globalizarea – mai ales latura sa financiară şi economică – a devenit în anii ’70-’80 o temă care nu a putut fi subsumată disputei dintre „alianŃa lumii libere” (John Foster Dulles) şi lagărul comunist. Dar divizarea relaŃiilor internaŃionale contemporane cuprinde şi raportul Nord-Sud, o dimensiune bipolara adaugită anatagonismului Est-Vest. După decolonizare, „Nordul” (termen generic folosit pentru Ńările industrializate avansate) a căutat să conserve o hegemonie economică asupra Sudului, încercând să înregimenteze statele defavorizate tehnologic în coaliŃiile Războiului Rece construite de S.U.A. şi actorii vest-europeni, foşti factori coloniali. În structura statelor Sudului distingem şi o „Lume a IV-a” (sintagmă utilizată de O.N.U. pentru Ńările cele mai puŃin dezvoltate, ca Afganistanul, Bangladeshul sau Mozambicul), o adevărată „centură a foametei” pe mapamond. Rapoartele Brandt (elaborate de o Comisie Independentă pentru Probleme de Dezvoltare InternaŃională, structură condusă de fostul cancelar social-democrat german, Willy Brandt) din 1980 şi 1983 au arătat că soluŃia inegalităŃilor Nord-Sud poate fi găsită prin cooperarea interstatală. G 7 (acronim pentru statele puternic industrializate S.U.A. Germania, Japonia, FranŃa, Marea Britanie, Italia şi Canada – după 1977, C.E.E./U.E. se prezintă la summit-uri ca actor unic) este o structură de cooperare - la care participă ca invitat şi Rusia din 1993 – care a abordat domenii de politică internaŃională ca terorismul, chestiunea armamentelor sau accidentele nucleare. RelaŃiile nucleare americano-sovietice limitează numărul zonelor protejate de instalaŃii antirachetă prin întâlnirea Richard Nixon – Leonid Ilici Brejnev (1972) care pune bazele sistemului SALT 1 (negocierile pentru reducerea armelor strategice). Demisia republicanului Nixon (1974) în urma scandalului Watergate (ascultarea spaŃiilor de hotel ocupate de rivalii democraŃi) a coincis cu eşecul final al S.U.A. în războiul asimetric purtat cu Vietnamul comunist. Neowilsonismul – bazarea politicii şi a reacŃiilor externe ale S.U.A. pe principii morale şi eludarea pragmatismului echilibrului de putere – democratului Jimmy Carter conduce la acordul SALT II, semnat împreună cu secretarul general al P.C.U.S., L. Brejnev (Viena, 1979).

Acordurile SALT II au încercat să ofere un control pentru cursa înarmărilor, dar acest act bilateral al superputerilor nu se referea la rachetele cu rază medie de acŃiune. Senatul S.U.A. nu au codificat acordurile SALT II, deoarece U.R.S.S. au intervenit în Afganistan (decembrie 1979), dar acest sistem a fost aplicat de către cele două mari puteri contractante. După semnele destinderii legate de politica franceză gaullistă a „Europei de la Atlantic la Ural”, sau „politica răsăriteană” (Ostpolitik) a R.F.G., ideea sovietică a unei conferinŃe

94

internaŃionale (tratat paneuropean) a fost acceptată de S.U.A. şi Canada cu premisa asimilării de către Kremlin a „diemensiunii umanitare” (drepturile omului). Acest proces de dialog – care nu anula politica de bloc – s-a materializat prin ConferinŃa pentru Securitate şi Cooperare în Europa care a durat din 1972 până în 1975. Acordurile (nu au valoarea unui tratat, dar sunt o înŃelegere într-un spirit comun de abordare) de la Helsinki au fost acceptate de 33 de state europene – mai puŃin Albania – şi au avut patru zone termatice, denumite coşuri. Coşul I acoperea problemele de securitate ale Europei, coşul II se referea la sfera cooperării economice, ştiinŃifice şi tehnologice, coşul III se ocupa de problemele umanitare („drepturile omului”), cultură şi învăŃământ, coşul IV prevedea instituirea unor conferinŃe ulterioare multilaterale. Următoarele întâlniri au avut loc la Belgrad (1977), Madrid (1980-1983) şi Ottawa (1985). Procesul Helsinki a semnificat sfârşitul celui de-al doilea război mondial prin recunoaşterea inviolabilităŃii frontierelor – inclusiv a celor două state germane – şi a egalităŃii suverane a statelor. Puterile occidentale au reuşit să obŃină trecerea „drepturilor omului” pe agenda tematică a relaŃiilor Est-Vest, U.R.S.S. mizând pe principiul „neintervenŃiei” în afacerile interne ale unui stat, iar S.U.A. insistau pe monitorizarea coşului III. Un alt aspect important al raporturilor internaŃionale contemporane se referea la reducerea forŃelor armate convenŃionale - dezarmarea clasică – în Europa la iniŃiativa S.U.A., proces cu o durată lungă aparŃinând intervalului 1973-1989. În competiŃia superputerilor, U.R.S.S. pierde un stat aliat, Egiptul, dar lansează sub L. Brejnev – în anii 70 – o ofensivă comunizantă sud-est asiatică (Vietnam, Laos , Cambodgia) şi africană (Mozambic, Somalia, Angola). Marile puteri hegemonice ale sistemului internaŃional – S.U.A. şi U.R.S.S. – susŃin state cliente, spre exemplu Kremlinul sprijină militar India în disputa cu Pakistanul, sau Washingtonul acordă susŃinere Iranului şahului Mahomed Reza Pahlavi, aliat major al Statelor Unite într-o regiune limitrofă Uniunii Sovietice. Brejnevismul ca model de politică externă a anulat suveranitatea statală în Europa de Est, receptată ca un „lagăr socialist” (discursul secretarului general al P.C.U.S la Congresul al V-lea al Partidului Comunist Polonez). Această abordare a descurajat procesul de destindere prin invazia sovietică a Afaganistanului (decembrie 1979) iar eşecul procesului SALT arăta semnele unui „ al doilea Război Rece”. Era Brejnev nu a însemnat un succes pentru politica de mare putere extraeuropeană a U.R.S.S., deoarece Angola şi Mozambicul au consumat fondurile sovietice, Etiopia a traversat o criză alimentară profundă, iar intrarea în Afganistan a grevat mult efortul militar al Moscovei. După 1985-1986, când la Kremlin ajunge la putere Mihail Sergheevici Gorbaciov, factorii de decizie sovietici şi-au dat seama că statutul de superputere şi asistenŃa politico-ideologică în spaŃii neuropene (America Latină, Africa Neagră, Asia de Sud-Est) generează costuri economice majore. Aceeaşi teză a apărut şi în mediul de dezbatere american prin şcoala declinistă (Paul Kennedy, Joseph Nye Jr.) care prognoza o creştere economică a S.U.A. redusă de cheltuielile de apărare.Din perspectiva americană, după venirea lui Ronald Reagan la Casa Albă ( 1981) „al doilea Război Rece” a avut o conotaŃie ideologică la adresa Uniunii Sovietice („imperiul răului”), dar nu a întregului bloc comunist. Obiectivele lui Reagan urmăreau limitarea expansiunii sovietice (un nou „containment” –îndiguire) prin reânarmare şi doctrina IniŃiativei de Apărare Strategică (S.D.I., tendinŃă apărută în 1983, cunoscută sub numele de „Războiul Stelelor” care proiecta un scut nuclear pentru S.U.A.), o renegare a „politicii pasive ” din anii ‘70. Criza eurorachetelor - declanşată de prezenŃa rachetelor cu rază medie de acŃiune în Europa, Pershing II şi Cruise (S.U.A.), SS 20 (U.R.S.S.)- a fost tranşată prin Tratatul de la

95

Washington (1987) care stabileşte cea mai importantă măsură de reducere a armamentelor din timpul Războiului Rece (datorită distrugerii rachetelor sovietice şi americane cu o rază de acŃiune între 500-5000 de km). Tensiunile internaŃionale se menŃin în Orientul Mijlociu –deşi se semnează Tratatul de Pace între Egipt şi Israel-zona Golfului Persic prin războiul dintre Iran şi Irak (1980-1988), Indochina (unde U.R.S.S. susŃin Vietnamul, putere invadatoare în epoca postmaoistă), Africa (zona Marilor Lacuri), Afganistan, America Centrală (Nicaragua, Grenada). Strategia de regrupare şi salvare a regimului sovietic - în interior se promovau modelele perestroikăi-„restructurare” şi glasnost - „transparenŃă” –s-au reflectat în „noua gândire” a lui M. S. Gorbaciov care a redus implicarea U.R.S.S. în Africa de Sud (Angola, Namibia) şi Afganistan. Activismul politicii externe sovietice a cuprins şi Orientul Mijlociu, Moscova reluând relaŃiile cu Israelul şi la iniŃiativa şefului diplomaŃiei, Eduard Şevardnadze stabilindu-se contacte privilegiate cu republica religioasă şiită a Iranului. Uzura generată de întreŃinerea complexului militar industrial, corupŃia nomenclaturii erau aspecte care îl îndemnau pe Gorbaciov la reforma sistemului. ReconstrucŃia, retehnologizarea economiei sovietice a dus la alocarea unor resurse dinspre sectorul militar spre cel civil. Liberalizarea vieŃii politice în Europa de Răsărit –cazul polonez este relevant prin drumul de la acŃiunea „SolidarităŃii ( 1980) la organizarea unui referendum liber de către un guvern comunist (1987)-a constituit o antiteză la opŃiunea de tip Brejnev, de suveranitate limitată. 15. Sfârşitul bipolarismului ideologic şi lumea contemportană În interiorul spaŃiului sovietic, deteriorarea rolului P.C.U.S. şi lupta pentru autodeterminare au condus la revendicări naŃionale şi statale în zona baltică (Estonia, Letonia, Lituania fuseseră anexate în urma pactului de neagresiune germano-sovietic, august 1939) culminând cu proclamarea independenŃei a Ńărilor din această regiune, în primăvara anului 1990. TendinŃa secesionistă era evidentă şi în republicile slave Bielorusia, Ucraina, - transcaucaziene -Armenia, Azerbaidjan, Georgia – şi regiunile islamice –Kazahstan, Kirghizia, Tadjikistan, Turkmenistan şi Uzbekistan. După încercările conservatorilor de a reveni la un model nestalinist, prin puciul din august 1991, Gorbaciov pierde treptat puterea în favoarea preşedintelui Rusiei, Boris ElŃîn favorabil unei comunităŃi a Statelor Independente (C.S.I.) prin întâlnirile de la Minsk şi Alma Ata (1991). Ordinea de tip sovietic în Europa de Est se prăbuşeşte în anul revoluŃionar 1989 prin schimbarea lui Todor Jivkov (R.P. Bulgaria) şi Erich Honecker (R.D.G.), trecerea Ungariei şi Cehoslovaciei la decomunizare prin „revoluŃii de catifea” sau revolte însângerate (România). Schimbările generate de prăbuşirea comunismului şi Cortinei de Fier –dizolvarea C.A.E.R.-ului şi a Pactului de la Varşovia în iunie-iulie 1991- desfiinŃarea U.R.S.S., unificarea Germaniei ( 3 octombrie 1990), încheierea perioadei de „apartheid” au generat imaginea unui „noi ere”şi „noi ordini mondiale” (întărirea dreptului internaŃional, dinamizarea rolului O.N.U. şi a cooperării între marile puteri.) Finalul Războiului Rece a fost marcat de reaşezarea geopolitică a lumii prin modificări politico- teritoriale ca reunificarea germană prin unirea celor două state, R.F.G. şi R.D.G. (3 octombrie (1990), defederalizările sovietică (1991), iugoslavă (1991-1992) şi cehoslovacă(1993), un amplu proces de modificare a graniŃelor stabilite după încheierea celor două conflagraŃii mondiale. Evenimentele anului 1989 şi primul război din Golf (desfăşurat între o coaliŃie de 35 de state conduse de S.U.A. şi factorul revizionist irakian, pe perioada 1990-1991) au arătat capacitatea de dialog între Kremlin şi Washington când UR.S.S. a asistat tacit la înfrângerea fostului său aliat în regiune, statul baas arab socialist. Reducerea polarizării ideologice şi

96

creşterea interdependenŃelor politice şi economice în lumea contemporană au fost noi coordonate ale politicii internaŃionale în perioada post-Război Rece. Conflictul din Golf (1990-1991) a marcat finalul politcii din blocus politico-ideologic, ceea ce l-a făcut pe analistul politic Francis Fukuyama să creadă în „sfârşitul istoriei”, prin triumful liberalismului clasic în lume şi ştergerea antagonismelor bazate pe profilul regimurilor politice interne (dictatură versus democraŃie). Economia nu mai cunoaşte dimensiunea îngustă, regională prin circulaŃia monetară ( dolar, euro) ci reclamă o şi globalizare economică în termenii unei „economiei univers”, cum era denumită de Fernand Braudel (sociolog şi istoric al civilizaŃiilor, reputat medievist). Pe aceste premise de abordare, un autor britanic, Richard O’ Brien prognoza” „sfârşitul economiei”, deoarece tirania spaŃiului a fost înfrântă, iar politologul american Samuel Huntigton postula o „ciocnire a civilizaŃiilor pe baze religioase”. Evenimentele teroriste de la 11 septembrie 2001 au determinat o nouă ordine internaŃională care a depăşit linia clasică a sistemului westphalian, impregnându-se cu o creştere a dezechilibrelor produse de actori marginali ai structurii mondiale de putere.

Nota autorului: utilizarea notelor de curs - ca sursă deschisă –va fi precizată prin sistemul de trimiteri (note) bibliografice din structura studiului, articolului sau lucrării de disertaŃie.

Bibliografie selectivă

Izvoare Edite (enciclopedii, dicŃionare, colecŃii de documente).

1. Yves Lacoste, Dictionnaire de Geopolitique, Paris, 1993. 2. Derek Urwin, DicŃionar. Istorie şi politică europeană (1945-1995), Iaşi, Institutul European, 2000. 3. Thomas Parish, Enciclopedia Războiului Rece, Bucureşti, Univers Enciclopedic, 2002. 4. Silviu NeguŃ, Horia C. Matei, Statele lumii, Bucureşti, 2001. 5. Marcel D. Popa, Horia C. Matei, Mică Enciclopedie de istorie universală, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2002. Lucrări generale 1. Pierre Milza, Serge Bernstein, Istoria secolului XX, Bucureşti, Editura All, 1998. 2. Paul Johnson, O istorie a lumii moderne (1920-2000), Bucureşti, Humanitas, 2003. 3. Immanuel Geiss, Istoria lumii din preistorie până în anul

97

2000, Bucureşti, Editura All, 2000. 4. Nicholas V. Ryasanovski, O istorie a Rusiei, Iaşi, Institutul European, 2001. 5. Henry Kissinger, DiplomaŃia, Bucureşti, Editura All, 2002. 6. RelaŃii internaŃionale postbelice, (ed. N. Ecobescu), 2 vol., Bucureşti, Editura Politică, 1986. 7. Mircea MaliŃa, Istoria diplomaŃiei, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1969. 8. Evelyne Pisier, Istoria ideilor politice, Timişoara, Editura Amarcord, 2000. 9. România în relaŃiile internaŃionale (1699-1939), Iaşi, Junimea, 1983. Lucrări speciale

1. Stanley Hoffmann , Primary or World Order , New York , Mc Graw , 1978. 2. Idem, Ianus şi Minerva. Eseuri asupra teoriei şi practicii politicii internaŃionale,

Chişinău, Editura ŞtiinŃa, 1999. 3. Pat Robertson , The New World Order , New York , 1998. 4. S. Huntington , Ordinea politică a societăŃilor în schimbare , Iaşi , Polirom , 1999. 4. S. Corm , Noua dezordine economică mondială , Cluj-Napoca , Dacia , 1997. 5. S. Strange , State şi pieŃe , Iaşi , 1997. 6. Mancur Olson , Creşterea şi declinul naŃiunilor , Humanitas , 1999. 7. Ralph Dahrendorf , Conflictul social modern, Humanitas , 1996. 8. Paul Kennedy , The Rise and Fall of the Great Powers , New York , 1987. 9. Idem , Preparing for the 21 st. Century Winners and Losers , New York , 1993. 10.Piel Gerard , The West is Best , în „Foreign Affairs”, sept.-oct. , 1993 , p.225-226. 11. Karl Deutsch , The Analysis of International Relations , New Jersey, Englewood

Cliffs , 1978. 12. Bernard Brodie, War and Politics, New York, Macmillan, 1973. 13. The New Cambridge Modern History. The Shifting Balance of Power 1898-1945 ,

cap. XXIV (ed. Sir Basil Lidell-Hart , C.L. Mowat). 14. Jean-Baptiste Duroselle , L’Europe de 1815 a nos jours. Vie politique et relations

internationales , Paris , PUF , 1967. 15. Peter Calvoccoresi , Cel de-al doilea război mondial şi formarea Europei

postbelice , Iaşi , Polirom , 1999. 16. George Modelski, Principles of World Politics , New York , The Free Press, 1972. 17. Johan Galtung , Essays in Peace Research , 2 vol. , Kopenhagen , 1976. 18. Raymond Aron , Etudes politiques , Paris , Gallimard , 1971. 19. Walter Long , The Logic of International Relations , New York , Harper P.H. 1991. 20. Keneth Waltz , Theory of International Politics, Reading , Addison-Weslley , 1979.

98

21. Pascal Boniface , RelaŃiile Est-Vest între 1945-1991, Iaşi , Institutul European , 1998.

22. Josef Joffe , Viitorul marilor puteri , Bucureşti , Editura ŞtiinŃifică 2000. 23. James Rosenau , TurbulenŃa în politica mondială , Editura Academiei , 1994. 24. Michael Pohly, Khalid Duran, Osama bin Laden şi terorismul internaŃional,

Bucureşti, Axel – Springer, 2002. 25. Fernando Henrique Cardoso, America Latină. Dezvoltare şi dependenŃă, Bucureşti,

Editura Univers, 2001. 26. Beaumarchais Center for International Research, Puteri şi influenŃe, Bucureşti,

Editura Corint, 2001.

27. Dynamics of Global Crisis, ed. Immanuel Wallerstein, New York, 1982.

28. Marcel Merle, Sociologie des Relations Internationales, Paris, Dalloz,1970. 29. Vasile Secăreş (ed.), Despre pace şi război în era nucleară, Bucureşti, Editura

Politică, 1985. 30. Mihail Ionescu, După hegemonie, Bucureşti, Scripta, 1993. 31. Max Singer, Aaron Wildawsky, The Real World Order, Chatham House, 1997. 32. Geopolitica, vol 1, E.I. Emandi, Gh. Buzatu, V.S. Cucu, Iaşi, 1994. 33. Paul Kennedy, Preparing for Twenty First-Century, Random House, 1993. 34. Jacques Droz, L’Europe Centrale. Evolution historique de l’idee de

„Mitteleuropa”, Paris, Payot, 1960. 35. Corneliu Bogdan, Eugen Preda, Sferele de influenŃă, Bucureşti, Editura Politică,

1986. 36. Samuel Huntington, Ciocnirea civilizaŃiilor, Bucureşti, Antet, 1999. 37. C. Buchet , Religie şi putere în relaŃiile internaŃionale , Bucureşti, Editura Didactică

şi Pedagogică, 1998. 38. Ilie Bădescu, Dan Dungaciu, Sociologia şi geopolitica frontierei, Craiova, 1995, 2

vol. 39. Ionel Nicu Sava, Şcoala geopolitică germană, Bucureşti, Info-Team, 1997. 40. Claude Delmas, Crizele din Cuba (1961-1962), Editura Corint, 2003. 41. Jean-Louis Dufour, Crizele internaŃionale: de la Beijing (1900) la Kosovo(1999),

Editura Corint, 2002. 42. Gilbert Ahcar, Noul război rece: Lumea după Kosovo, Editura Corint, 2002. 43. Alexandru DuŃu, Ideea de Europa şi evoluŃia conştiinŃei, Bucureşti, Editura All,

1999. 44. Oleg Serebrian, Va exploda Estul? Geopolitica spaŃiului pontic, Cluj-Napoca,

Editura Dacia, 1998. 45. Hedley Bull, Societatea anarhică. Un studiu asupra ordinii în politica mondială,

Chişinău, Editura ŞtiinŃa, 1998. 46. Pierre Manent, Originile politicii moderne, Machiavelli, Hobbes, Rousseau,

Bucureşti, Nemira, 2000. 47. Henry Kissinger, Are nevoie America de o politică externă? Către diplomaŃia

secolului XXI, Bucureşti, Editura Incitatus, 2002. 48. Zbigniev Brzezinski, Marea tablă de şah. SupremaŃia americană şi imperativele

sale geostrategice, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 1999.

99

49. Olivier Roy, Noua Asie Centrală sau fabricarea naŃiunilor, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2000.

50. N. Ciachir, D. Bercan, DiplomaŃia în epoca modernă, Bucureşti, 1985. 51. Jacques Le Goff, CivilizaŃia Occidentului medieval, Bucureşti, 1974. 52. Barry Buzan, Popoarele, statele şi teama, Chişinău, Editura Cartier, 2000. 53. Raymond Aron, DemocraŃie şi totalitarism, Bucureşti, Editura All, 2001. 54. Robert D. Kaplan, Politici de război, Iaşi, Editura Polirom, 2002. 55. Stefano Guzzini, Realism şi relaŃii internaŃionale, Iaşi, Institutul European, 2000. 56. Nathan Gardels, Schimbarea ordinii globale, Editura Antet. 57. Robert Nozick, Anarhie, stat şi utopie, Bucureşti, Editura Humanitas, 1997. 58. T. Ryusaku, Draft of basic plan for establishment Greater Asia Coprosperity

Sphere, New York, Columbia U.P., 1988. 59. Eric Hobsbawm, XX- Secolul extremelor, Bucureşti, Editura Lider, 1994. 60. Robert Kaplan, Anarhia care ca veni, Bucureşti, Antet, 2002 61.Francis Fukuyama, ConstrucŃuia statelor. Ordinea mondială în secolul XXI, Bucureşti, Antet, 2004. 62.Paul Hirst, Război şi putere în secolul 21. Statul, conflictul şi sistemul internaŃional, Bucureşti, Antet, 2002. 63. Iulia Motoc, Teoria relaŃiilor internaŃionale: sursele filosofiei morale şi a dreptului, Bucureşti, Paideia, 2001.

Studii şi articole

3. Charles şi Clifford Kupchan , Concepts , collective security and the future of Europe , în „International Security”, Summer 1991 , vol.16, no.1, p.114-160.

4. Luc Reychler , The Price is surprise , în „Studia Diplomatica” , oct.1992. 5. Takashi Inoguchi , Global Change in Dialectics , în „Romanian Journal of

International Affairs” , vol III , 4/1997, p. 184-196. 6. Larry Watts , Neorealism and small state alliance behaviour in Wartime , în „Euro-

Atlantic Studies” , no.1 , 1998 , p.5-23. 7. Johan Galtung , Toward a semiotic approach to international organizations , în

„Romanian Journal of International Affairs”, vol III , 4/1997, p.261-275. 8. Richard Holbrooke , America a European Power , în „Foreign Affairs”, no.74,

march-aprilie 1995. 9. Graham Fuller , The Next Ideology , în „Foreign Affairs” , no.98,1995. 10. Samuel Huntington , The Lonely Superpower, în „Foreign

Affairs” , vol.78 , no.2 , 1999.

100

9 .Idem , If Not Civilizations, What ? în „Foreign Affairs” , nov.- dec. , 1993.

10.Pierre Moscovici , L’ Union Europene et le Monde Exterieur , în „Romanian Journal of International Affairs” (R.J.I.A.) , vol.V, no.4, 1999, p.4-19. 11.Guido Lenzi , The Lessons from Kosovo ?, în „R.J.I.A.”, vol.V, no.4,1999,p.62-74. 12. Randall Schweller , Bandwagoging for Profit. Bringing the Revisionist States , în „International Studies”, no.1,vol.19,1994. 13.Albert Salon, La francophonie nouvel object de la defense nationale, in „Defense nationale”, octobre 1995. 14. Weiser Dieter, Geopolitics. The Renaissance of controversial concept, în „

Aussenpolitik”, vol. 15, no.4, 1994. 15. Edward Luttwak, From Geopolitics to Geoeconomics. Grammar of Commerce, în „

The National Interest”, no.20, 1990, p.20-35. 16. Raymond Vernon, Geoeconomics, în „ The National Interest”, no.34, 1994. 17. Frederick S. Starr, Making Eurasia Stable, în „Foreign Affairs”, vol. 75, nr.1, ian-

feb. 1996. 18. Roland Goetz, Political Spheres of Interest in the Southern Caucasus and in Central

Asia, în „Aussenpolitik”, III, 1997, p. 257-266. 19. Cornel CodiŃă, Vasile Secăreş, Identity and Change : Central and Eastern Europe.

Europe of the Eve of the 21 st. Century, în „Romanian Journal of International Affairs”, vol. I, no. 1-2/1995,p.175-202.

20. Andrei Zagorski, Russia and Europa în „Romanian Journal of International Affairs”, no.1-2,1996,p.66-83.

21. Hakan Wiberg, Relating to the E.U. who does what ?, în „Romanian Journal of International Affairs”, no.1-2, 1996, p. 28-50.

22. Zbiegniew Brzezinsky, A Plan for Europe, în „Foreign Affairs”, vol. 74, nr. 1995, p. 26-42.

23. Peter Gowan, Teoria neoliberală şi aplicarea ei în Europa de Est, în „Societate şi Cultură”,nr.3/1996,p.32/47 şi „Societate şi Cultură”,nr. 4./1996, p.26/42.

24. Constantin Buchet, Germany and the political engineering of Ostpolitik, în „Euro-Atlantic Studies”, no.1, 1999, p.67-73.

25. J. O’Loughllin, World Power competition and local conflicts in the Third World, Oxford, 1989.

26. Johan Galtung, A structural theory of imperialism, în „Journal of Peace Research”, no.8, 1971, p. 81-117.

101

102