8/19/2019 Structura Sintactică a Limbii Reprezintă Un Ansamblu Bine Pus La Punct

1/3

Tema: Păr i de propozi ie sistemice.ț ț

Structura sintactică a limbii reprezintă un ansamblu bine pus la punct, a cărui caracteristică de bază o constituie organizarea lui ca sistem.În cazul în care există un subsistem sintactic în cadrul sistemului general al limbii, trebuie saunu să existe i o totalitate de unită i constitutive de bază reprezentînd clasele în care a fostș țstructurată materia sintactică a limbii.

Revenind acuma la problema sistemului în sintaxă,primul lucru care se cere men ionat este cățîn procesul de cercetare a nivelului sintactic al limbii române s-a dat dovadă de o fidelitateexcesivă fa ă de identificare i descrierea detaliată a elementelor constitutive ale unită ilor deț ș țcomunicare.Astăzi dispunem de o informa ie foarte bogată privind elementele componente ale ,,propozi iei,,ț țdar nu s-a încercat a se arunca lumină asupra legăturii dintre totalitatea păr ilor de propozi ie iț ț șorganizarea sistemică a nivelului sintactic al limbii i nici asupra esen ei categoriei de parte deș ț

 propozi ie.țSubiectul i predicatul propozi iei bimembre S, precum i subiectul, predicatul iș ț ș ș

complementul direct din propozi ia trimembră S!d nu sînt altceva decît ni te func ii sintacticeț ș țgeneralizate, altfel spus, ni te catecorii tiin ifice care reprezintă abstractul general i esen ial alș ș ț ș țunei diversită i neliitate de unită i de comunicare de o anumită configura ie semantico-ț ț țstructurală.Analiza sintactică urmează a fi completată cu sinteza sintactică, al cărei rezultat este listaentită ilor abstracte numite propozi ii"ț ț

#. S ex" Soarele răsare.$. S!d ex" %ama coace plăcinte.&. SA ex" !erul este senin.

'. S!ind ex" (i apartin poeziei). S!l ex" *onel se duce la coalaș+. S!ag ex" Această carte fu aleasă de mama.. S!t ex" i-a inut veselia trei zile i trei nop i.Ș ț ș ț. S!d!d ex" %arinel a învă at-o pe surioară poezia.ț. S!d!ind ex" Statul a acordat a/utor nevoia ilor.ș#0.S!d!l ex" !iobanul a dus oile în mi/locul pădurii.##.S!d!m ex" 1everi a sparge alune cu u urin ă uimitoare.ț ș ț#$.S!ind!ind ex" %ama îi povestea tatălui despre traiul nostru.

!ele douăsprezece propozi ii de mai sus reprezintă douăsprezece clase de enun uri teoreticț țnelimitate, în care a fost structurată diversitatea unită ilor de comunicare ale limbii române.ț2ocmai ele constituie sistemul sintactic al limbii, fiecare propozi ie reprezentîndu-se ca unțsubsistem func ional.țÎn urma imixtiunii logicii în tiin a despre limbă ne-am ales, pînă la urmă, cu teoria păr ilorș ț ț

 principale i secundare ale propozi iei. A devenit o obi nuin ă foarte comodă să considerămș ț ș țsubiectul i predicatul păr i principale, fiind convin i că prezen a lor este necesară, i totodată,ș ț ș ț șsuficientă pentru constituirea unei unită i de comunicare independente sau, i mai precis, relativț șindependente.

3acă vom aprecia situa ia de pe pozi iile teoriei sistemelor, vom constata că subiectul iț ț ș predicatul, realizîndu- i capacitatea lor sistemigenă, ar putea genera doar o singură propozi ie,ș ț propozi ia bimembră, care de altfel, într-adevăr comportă toate proprietă ile sistemului.ț ț

8/19/2019 Structura Sintactică a Limbii Reprezintă Un Ansamblu Bine Pus La Punct

2/3

Propozi ia bimembră este un tot întreg ale cărui elemente constitutive sînt legate printr-ț

un raport de interdependen ă, numit i raport de ineren ă, i care se disting prinț ș ț ș

discontinuitate i eterogenitate.ș

Întrucît sintaxologia tradi ională nu admite decît o singură propozi ie care comportă toateț țcaracteristicile de sistem, pute zice, că propozi ia bimembră, una singură, ar reprezenta întregțsistemul sintactic al limbii române.

 4e întrebăm ce-ar fi dacă, revenind la defini ia păr ilor principale ale propozi iei, vom încerca,ț ț ț

să o reformulăm în felul următor" păr ile propozi iei care sînt necesare i, totodată,ț ț șsuficiente pentru constituire unei unită i de comunicare independente se numescțprincipale.

e de o parte, afirmăm că păr ile de propozi ie nu sînt altceva decît ni te abstrac ii, ni teț ț ș ț șinstrumente de analiză, de cercetare, iar pe de altă parte, specificăm că partea de propozi ie estețun constituient al propozi iei alcătuit dintr-un singur cuvînt cu sens lexical deplin sau dintr-unțsingur cuvînt de acest fel i unul a/utător sau c5iar propozi ia în ansamblu este un grup deș țcuvinte sau un cuvînt cu în eles.țReformulînd defini ia păr ilor de propozi ie după criteriul propus, ob inem posibilitatea de aț ț ț ț

aprecia valoarea fiecărei păr i de propozi ie după poten ialul ei constitutiv real, după capacitateaț ț ței sistemigenă.În lumina celor men ionate,ț subiectul i predicatul se prezintă ca păr i principale unice doarș ț

 în cadrul sistemului propozi ional cu adevarat bimembru, care, realizîndu-se, genereazăț

enun uri ce servesc la reproducerea linguală, deci mediată, a situa iilor descris mai susț ț

fără nici o localizare obligatorie sub raportul duratei, al spa iului, al scopului etc.ț

3incolo de sistemul bimembru, suviectul i predicatul se caracterizează prin noi capacită iș țsistemigene i participă la constituirea altor sisteme propozi ionale, ce se deosebesc principialș țde cel bimembru. 6ără de a înceta de a fi necesare, obligatorii, numai ele singure se dovedesc a

fi insuficiente pentru constituirea unui sistem. 3in punctul acesta de vedere, nici una dintre celedouăsprezece propozi ii deduse mai sus nu este, cum ne-am deprins a le considera , dezvoltată,țdeoarece complementele direct, de agent, indirect, circumstan ial de loc etc. din componen a lor ț țse manifestă nu cu func ia de parte secundară, ci de element obligatoriu, deci sistemigen. Înțcadrul acestor entită i sistemice toate elementele lor constitutive sînt deopotrivă de importante.ț!eea ce trebuie însă subliniat în mood special, este că păr ile de propozi ie care se întîlnesc înț țcîteva sisteme propozi ionale, nefiind identice, au totu i ceva în comun" fac parte dinț șextensiunea conceptului respectiv.Subiectul, predicatul, atributul, complementul direct i complementul de agent se manifestă, înștoate structurile propozi ionale în care pot apărea, ca avînd func ia de elemente ale sistemului.ț ț!elelalte păr i de propozi ie pot fi atît sistemigene cît i lipsite de capacitatea de a participa laț ț șconstituirea sistemelor propozi ionale.țA adar, cele douăsprezece propozi ii constituie elementele sistemului sintactic, reprezentînd unș țnumăr infinit de enun uri concret, grupate în douăsprezece clase.ț6iecare dintre cele douăsprezece propozi ii men ionate mai sus se prezintă ca un sistem aparte,ț țadică un lan înc5eiat, strict individual de elemente între care se stabilesc raporturi deținterdependen ă, asemănîndu-se doar prin caaracterul sistemic al raporturilor sintagmatice beț

 baza cărora iau na tere propozi iile.ș țSă începem iară i cu propozi ia bimembră S,ș ț care este cel mai simplu sistem propozi ionalțal limbii, compus din două elemente structurale unite printr-un raport sintagmatic.Subiectul este elementul care începe acest raport sintegmatic, iar predicatul îl continuă iș

 îl încheie.

8/19/2019 Structura Sintactică a Limbii Reprezintă Un Ansamblu Bine Pus La Punct

3/3

În realitate însă raportul dintre subiect i predicat e de altă natură- subiectul depinde deș predicat, iar predicatul depinde de subiect sau, altfel spus, predicatul este dominat de subiect,iar subiectul de predicat. 2ocmai acest aport sintagmatic permite să vorbim în cazul dat deexisten a unui sistem. (liminarea unia dintre aceste două elemente implică lic5idarea sistemuluițca atare. 3eci, subiectul i predicatul în cazul dat sînt nu numai necesare, ci i suficiene pentruș șconstituirea unui sistem propozi ional.țentru mai multă claritate, să examinăm cîteva exemple care constituie realizări ale propozi ieiț

 bimembre" După masă bunica doarme; Bunica doarme în casă; seara bunica doarme; Copilulvecinului plînge noaptea; Copilul plînge în pătuc.(xtrăgînd din aceste enun uri elementele ce realizează nemi/locit propozi ia, vom ob ineț ț țurmătorul tablou" Bunica doarme; Copilul plînge.Aceste structuri pot func iona de sine stătătoare deservind cel mai simplu act de comunicare,țdeoarece realizează complet sistemul propozi ional.ț!ontinuăm cu propozi ia trimembră SPCd care prezintă un sistem propozi ional alcătuitț țdin trei elemente legate prin două raporturi sintagmatice obligatorii :

.predicativ- între subiect i predicatș

!.Completiv- între predicat i complement direct.șSubiectul începe lan ul de raporturi sintagmatice sistemice, predicatul îl continuă, dar îl lasățdesc5is, iar complementul direct îl continuă i-l înc5eie.ș!aracterul sistemic al raporturilor sintagmatice dintre păr ile propozi iei date constă nu numaiț țîn faptul că subiectul este determinat de predicat i viceversa, dar i în faptul că predicatul esteș șdeterminat de complementul direct i invers.ș

 Ex: Mama coace pîine.

"ici datorită interdependen ei dintre elementele propozi iei date, eleiminarea oricăruiaț ț

dintre acestea implică în mod inevitabil fie distrugera acestui sistem func ional, fieț

transformarea lui într-un cu totul alt sistem.

#in punct de vedere al valorii lor func ionale, păr ile propozi iei în integritatea eiț ț ț

sintagmatică i paradigmatică sînt de două feluri:ș

.esen iale, obligatorii, adică sistemigene, care participă la constituire tipului de propozi ieț ț

i între care se stabilesc raporturi sintagmatice sistemice$ș

!.neesen iale, facultative, care participă la dezvoltarea, amplificarea propozi iei i care seț ț ș

leagă de o parte sau de sistemul propozi ional în ansamblu prin raporturi sintagmaticeț

nesistemice.

3upă cum am men ionat mai sus, pot fi numiteț păr i principale ale propozi iei,ț ț deoarece sîntnecesare i suficiente pentru realizarea unui enun analizabil minimal, iar celelalte 7 ș ț păr ițsecundare ale propozi iei,ț deoarece prezen a sau absen a elementelor ce le realizează înț țvorbire nu influen ează specificul semantico-structural al enun ului.ț țSubiectul, predicatul, complementul direct, atributul i complementul de agent,ș indiferentdin ce sistem propozi ional fac parte,ț totdeauna sînt păr i principale$țComplementul indirect, circumstan ial de timp i circumstan ialul de locț ș ț  pot fi atît păr ițprincipale , cît i păr i secundare$ș ț

Celelalte circumstan iale sînt e%clusiv păr i secundare ale propozi iei.ț ț ț

8eneralizînd cele de mai sus, putem spune, că pe baza raporturilor sintagmatice sistemice iauna tere unită ile de bază ale sintaxologiei 7ș ț sistemele propozi ionale SP, SPCd, SP", SPCag,țSPCl, SPCt, SPCind, SPCdCind .a.ș

&ultumesc pentru aten ie'''ț