WD2017-2-1

STRATEGIA COMUNĂ DE IMPLEMENTARE

A DIRECTIVEI CADRU APA

(2000/60/CE)

Ghidul nr. 36

Excepții de la obiectivele de mediu în temeiul Articolului 4 (7)

Modificări noi ale caracteristicilor fizice ale corpurilor de apă de suprafață, schimbări

ale nivelului apei subterane sau noi activități umane de dezvoltare durabilă

Declinarea răspunderii:

Acest document tehnic a fost elaborat printr-un cadru de colaborare (Strategia Comună de Implementare (CIS)) care implică statele membre, țările EFTA și alte părți interesate, inclusiv Comisia Europeană. Documentul este un proiect de lucru și nu reprezintă în mod necesar poziția oficială, formală a vreunuia dintre parteneri. În măsura în care serviciile Comisiei Europene au furnizat contribuții la acest document tehnic, aceste contribuții nu reflectă în mod necesar opiniile Comisiei Europene. Nici Comisia Europeană și nici alți parteneri CIS nu sunt responsabili pentru utilizarea informațiilor conținute în acest document de către orice terță parte. Documentul tehnic este destinat să faciliteze punerea în aplicare a Directivei 2000/60 / CE și nu este obligatoriu din punct de vedere juridic. Orice lectură/interpretare oficială a legii trebuie să rezulte numai din Directiva 2000/60 / CE și din alte texte sau principii juridice aplicabile. Numai Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să interpreteze în mod oficial legislația Uniunii.

Cuprins

1. INTRODUCERE 5

1.1 Un document-ghid: De ce? 5

1.2 DCA și procesul Strategiei Comune de Implementare (SCI) 6

1.3 Articolul 4 (7) - cadru contextual 7

2. INTEGRAREA POLITICILOR SECTORIALE – PREMISĂ PENTRU COERENȚA POLITICĂ 9

2.1 Politicile privind transporturile 9

2.2 Politici energetice, inclusiv politica în domeniul energiei regenerabile 10

2.3 Strategia UE privind materiile prime și Directiva privind gestionarea deșeurilor din industriile

extractive

11

2.4 Directiva 2007/60 / CE privind evaluarea și managementul riscului la inundaţii 12

2.5 Directiva Cadru Strategia pentru mediul marin și Directiva de stabilire a unui cadru pentru

amenajarea spațiului maritim

13

2.6 Instrumente europene de finanțare 14

2.6.1 Fondurile Structurale și de Investiții Europene 14

2.6.2 Mecanismul pentru Interconectarea Europei (MIE) 15

2.6.3 Instrumentul de preaderare 15

2.7 Politica privind schimbările climatice, inclusiv adaptarea și atenuarea, ca problemă trans-sectorială 16

2.8 Alte politici de mediu 16

2.8.1 Directiva privind Evaluarea Strategică de Mediu (SEA) 17

2.8.2 Directiva privind Evaluarea Impactului asupra Mediului (EIA) 18

2.8.3 Directivele privind păsările și habitatele 18

3. CONSIDERAȚII GENERALE ȘI DOMENIUL DE APLICARE A ARTICOLULUI 4 (7) 20

3.1 Relația de principiu între evaluări 20

3.2 Rezumat privind obiectivele de mediu ale DCA și Articolul 4 (7) 21

3.3 Domeniul de aplicare a Articolului 4 (7) 23

3.3.1 Considerații privind durata efectelor asupra stării / potențialului corpului de apă 26

3.3.2 Considerații privind dimensiunea unei modificări și delimitarea corpului de apă 27

3.3.3 Proiecte care nu se încadrează în domeniul de aplicare a articolului 4 (7) 28

3.4 Condiții care declanșează o Testare în privința articolului 4 (7) 28

3.4.1 Considerații practice și exemple în cazul corpurilor de apă de suprafață 29

3.4.2 Considerații practice și exemple pentru corpurile de apă subterană 36

3.5 Efecte asupra altor corpuri de apă 40

3.6 Efecte cumulative 41

3.7 Gestionarea incertitudinii 43

4. EVALUAREA APLICABILITĂȚII ARTICOLULUI 4 (7) ȘI ASIGURAREA CONFORMITĂȚII CU ALTE

DIRECTIVE

45

4.1 Modul de abordare a Evaluării privind Aplicabilitatea Articolului 4 (7) 45

4.2 Punerea în concordanță a evaluărilor cu EIA și Directiva Habitate 52

5. TESTAREA ÎN PRIVINȚA ARTICOLULUI 4 (7) ȘI RELAȚIA CU PLANURILE DE MANAGEMENT ALE

BAZINELOR HIDROGRAFICE (PMBH)

59

5.1 Abordare pas cu pas a procedurii de Testare în privința Articolului 4 (7) 59

5.2 Aplicarea tuturor măsurilor realizabile pentru atenuarea impacturilor negative 61

5.3 Evaluarea opțiunilor de mediu semnificativ mai bune 66

5.3.1 La nivel strategic 67

5.3.2 La nivelul proiectului 68

5.4 Evaluare comparativă a intereselor: Interes public deosebit / beneficii versus impacturi 69

5.4.1 Interesul public deosebit 69

5.4.2 Evaluare comparativă a beneficiilor modificării în raport cu beneficiile și oportunitățile

anticipate inițial

71

5.5 Relația cu Planurile de Management ale Bazinelor Hidrografice 74

5.5.1 Raportarea în cadrul Planurilor de Management ale Bazinelor Hidrografice 74

5.5.2 Articolul 4 (7) și desemnarea corpurilor de apă puternic modificate (CAPM) 76

5.5.3 Relația Articolului 4 (7) cu Articolul 4 (4) și Articolul 4 (5) 77

5.5.4 Modificări în delimitarea și / sau tipologia corpului de apă, ca urmare a unei exceptări în

temeiul Articolul 4 (7)

78

5.5.5 Articolul 4 (7) în context transfrontalier 79

6. PERSPECTIVE ȘI ACTIVITĂȚI SUBSECVENTE 80

ANEXA A: Tabel comparativ general privind Directivele DCA, DH, EIA și Directiva SEA 81

ANEXA B: Catalog de diagrame 84

- Relația de principiu dintre Evaluarea aplicabilității Articolului 4 (7) și Testarea în privința Articolului l 4

(7)

84

- Abordarea pas cu pas a Evaluării Aplicabilității Articolului 4 (7) 85

- Coerența dintre evaluările în conformitate cu DCA, HD și Directiva EIA 86

- Abordare pas cu pas a Testării în privința Articolului 4 (7) 87

- Procedura privind Articolul 6 (3) și articolul 6 (4) din Directiva Habitate 88

Lista de tabele

- Tabelul 1: Prezentarea generală a activităților SCI relevante pentru Articolul 4 (7) din DCA 6

- Tabelul 2: Modificări în conformitate cu Articolul 4 (7), elemente de calitate și efecte posibile 25

- Tabelul 3: Exemplul 1 - Deteriorarea stării [corpului de apă] globale 29

- Tabelul 4: Exemplul 2 - Starea globală se păstrează, cu excepția deteriorării unui element de calitate

biologic

30

- Tabelul 5: Exemplul 3 - Deteriorarea de la starea foarte bună la starea bună 31

- Tabelul 6: Exemplul 4 - Deteriorarea unui element de calitate al unui corp de apă de suprafață care se

află deja în cea mai de jos clasă

32

- Tabelul 7: Exemplul 5 - Deteriorarea / retrogradarea stării cantitative a apei subterane de la "bună" la

"slabă"

37

- Tabelul 8: Exemplul 6 - Corpul de apă subterană este deja clasificat drept "deteriorat" și un criteriu nu

îndeplinește condițiile

38

- Tabelul 9: Exemplul 7 - Deteriorarea suplimentară a unui criteriu deja clasificat drept "deteriorat",

având ca rezultat compromiterea atingerii stării "bune"

39

Lista figurilor/diagramelor

- Figura 1: Relația de principiu dintre „Evaluarea aplicabilității Articolului 4 (7)“ și „Testarea cu privire la

Articolul 4 (7)“

21

- Figura 2: Exemplu privind efecte care excedează un corp de apă de suprafață 40

- Figura 3: Exemplu de efecte care excedează un corp de apă subterană 40

- Figura 4: Conturarea unei abordări pas cu pas pentru o Evaluare a aplicabilității Articolului 4 (7) 46

- Figura 5: Asigurarea concordanței evaluărilor DCA, HD și Directiva EIA 54

- Figura 6: Exemplu de abordare pas cu pas pentru o Testare în privința Articolului 4 (7) și relația

recurentă cu Evaluarea Aplicabilității Articolului 4 (7)

60

- Figura 7: Modificarea desemnării corpului de apă ca urmare a aplicării Articolului 4 (7) 78

Lista studiilor practice de caz

- Studiu de caz 1: Cum se utilizează standardele hidromorfologice pentru a preveni deteriorarea stării 34

- Studiu de caz 2: Impactul cumulativ al acumulărilor de apă asupra mediului acvatic. Expertiză științifică

comună

42

- Studiu de caz 3: Un instrument de verificare a evaluarii conformității cu DCA elaborat pentru JASPERS 49

- Studiu de caz 4: Plan de construcție a liniei feroviare de mare viteză 2 (HS2) - faza 1 (Londra-West

Midlands)

50

- Studiu de caz 5: Evaluarea impactului măsurilor din Planul de Management al Riscului la Inundații

(PMRI) în scopul evaluării aplicabilității Art. 4 (7)

51

- Studiu de caz 6: Elaborarea unui cadru de evaluare a aplicabilității Art. 4 (7) și legătura cu EIA 57

- Studiu de caz 7: Dezvoltarea alimentării cu apă a unui oraș și măsuri de atenuare 65

- Studiu de caz 8: Principiile de orientare ale ICPDR privind dezvoltarea hidroenergetică durabilă 68

- Studiu de caz 9: Catalog de criterii pentru hidroenergie 73

- Studiu de caz 10: Instrucțiuni ale Directorului spaniol de Apă în legătură cu Articolul 4 (7) 76

1

1. INTRODUCERE

1.1 Un document ghid: De ce?

Prezentul document are ca scop îndrumarea experților și părților interesate în acțiunea de implementare a

Directivei 2000/60/CE de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei - Directiva-cadru privind

Apa (DCA)1. Acesta se concentrează pe excepțiile prevăzute la Art 4 (7) din DCA. Articolul 4 (7) se aplică numai

noilor modificări ale caracteristicilor fizice ale unui corp de apă de suprafață, alterărilor la nivelul corpurilor de apă

subterană și noilor activități umane de dezvoltare durabilă, care pot conduce la neatingerea obiectivelor DCA. În

cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute la Articolul 4 (7), pot fi aplicate excepții.

Documentul se bazează și specifică în continuare aspectele deja prezentate în Ghidul nr. 20 privind excepțiile de la

obiectivele de mediu2. Acesta a fost dezvoltat în cadrul procesului 2016-2018 al Strategiei Comune de Implementare

(SCI)3 și urmărește să furnizeze informații complementare și clarificări suplimentare, decurgând din cele mai recente

experiențe cu privire la punerea în aplicare a DCA și de legile privind cazurile referitoare la Articolul 4 (7).

Documentul constituie (un set de) îndrumări și bune practici. Statele Membre nu au obligația legală de a respecta

recomandările conținute în acesta. Cu toate acestea, Statele Membre trebuie să utilizeze metode și abordări în

conformitate cu cerințele DCA.

Ghidul se adresează în mod specific:

Administratorilor de apă și autorităților bazinale care dezvoltă planuri de management ale bazinelor hidrografice;

Autorităților responsabile cu luarea deciziilor privind acordarea de autorizații pentru activități noi sau

proiecte ce ar putea avea un impact asupra apei;

Factorilor de decizie la diferite niveluri care sunt responsabili pentru dezvoltarea, promovarea și aprobarea

strategiilor sectoriale (de exemplu, dezvoltarea rurală și agricultura, gestionarea riscului de inundații, politica

în domeniul transporturilor, politica energetică etc.);

Experților care efectuează evaluări în conformitate cu legislația conexă, cum ar fi Evaluările de Impact asupra

Mediului (EIA), Evaluările Strategice de Mediu (SEA), evaluările în temeiul Directivei Habitate (HD) etc.;

Dezvoltatorilor de proiecte și reprezentanților dintr-o largă varietate de sectoare economice, ale căror

activități au potențial de impact asupra corpurilor de apă subterane sau de suprafață4;

Părților interesate (stakeholder-ilor) și reprezentanților de organizații ale societății civile.

Ghidul reamintește, printre altele, cerințele DCA referitoare la obiectivele de mediu și la excepții, accentul fiind pus pe

Articolul 4 (7). Capitolul 2 analizează aspectele orizontale și abordează importanța coerenței politicilor asupra

gestionării durabile a resurselor de apă și a evaluării în temeiul Articolului 4 (7). Capitolul 3 prezintă domeniul de aplicare

și condițiile care declanșează Testarea în privința Articolului 4 (7), iar capitolul 4 oferă îndrumări privind o potențială

procedură de evaluare, cu scopul de a determina dacă pentru o anumită activitate sau proiect trebuie efectuată o

Testare în privința Articolului 4 (7).

1 Directiva 2000/60 / CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară

în domeniul apei: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/uri=CELEX:32000L0060 2 Ghidul nr. 20 din cadrul Strategiei Comune de Implementare - Excepții de la obiectivele de mediu: https://circabc.europa.eu/sd/a/2a3ec00a-d0e6-405f-bf66-60e212555db1/Guidance_documentN%C2%B020_Mars09.pdf 3 Strategia Comună de Implementare (SCI) pentru Directiva-cadru privind Apa: http://ec.europa.eu/environment/water/water-

framework/objectives/implementation_en.htm 4 Aici pot fi, de asemenea, incluse și activități care nu sunt direct legate de gestionarea apei. Este posibil, de exemplu, ca proiectul unui

drum sau de cale ferată să fie prevăzut a fi construit de-a lungul unui corp de apă de suprafață sau să necesite reconturarea acelui corp de apă. Iar construirea unui tunel rutier sau feroviar ar putea avea un impact asupra nivelurilor apelor subterane.

2

Capitolul 5 oferă clarificări cu privire la diferitele etape ce trebuie parcurse în temeiul unei Testări în privința Arti-

colului 4 (7) pentru a hotărî dacă o anumită activitate sau proiect pot fi aprobate sau nu. În sfârșit, capitolul 6 oferă

o privire de ansamblu asupra potențialelor activități de perspectivă, pentru o aplicare coerentă a DCA și a excepțiilor

în temeiul Art. 4 (7). Exemplele practice și abordările sunt ilustrate prin studii de caz și inter-conexiuni cu alte legislații

relevante ale UE, iar politicile sunt tratate în cadrul diferitelor capitole ale documentului.

Pe scurt, documentul vizează clarificarea unor aspecte legate de aplicarea Articolului 4 (7) din Directiva-cadru Apa.

Totuși, materialul de față nu este un manual detaliat de (asupra modalităților de - n.tr.) aplicare. Este probabil

necesar un ghid metodologic la nivelul Statelor Membre, care să fie adaptat la realitatea juridică, administrativă

și tehnică a fiecărui stat membru.

1.2 DCA și procesul Strategiei Comune de Implementare (SCI)

Implementarea DCA ridică o serie de provocări tehnice comune pentru Statele Membre, Comisie, Țările candidate

și cele ale Spațiului Economic European (EEA), precum și pentru părțile interesate (stakeholderi) și ONG-uri. În

plus, multe dintre bazinele hidrografice europene au anvergură internațională, traversând frontierele

administrative și teritoriale și, prin urmare, este esențială o înțelegere și o abordare comună pentru

implementarea cu succes și eficientă a Directivei.

Pentru a face față provocărilor într-un mod cooperativ și coordonat, Statele Membre, Norvegia și Comisia au

convenit asupra unei Strategii Comune de Implementare (SCI). Începând cu anul 2001, activitățile desfășurate în

cadrul SCI urmăresc o implementare coerentă și armonioasă a DCA. Se pune accentul pe chestiunile metodologice

legate de asimilarea comună a implicațiilor tehnice și științifice. În acest context, în ultimii ani s-au format o serie

de grupuri de lucru și s-au întreprins activități comune. Deși Statele Membre au dobândit o experiență practică

valoroasă în ceea ce privește utilizarea excepțiilor, punerea în aplicare a Articolului 4 (7) a scos la iveală o serie de

probleme concrete care ar avea în mare măsură de câștigat de pe urma acestui ghid actualizat. În acest scop, în

cadrul SCI a fost creat un Grup Operativ ad-hoc (ATG) specific. Tabelul următor prezintă o prezentare generală a

principalelor activități SCI relevante pentru Articolul 4 (7) efectuate de la adoptarea Directivei. Informații mai

detaliate pot fi obținute din documentele aferente.

Tabelul 1: Prezentarea generală a activităților SCI relevante pentru Articolul 4 (7) din DCA

Când Cine Rezultate

2003 Directorii de Apă Ghidul WATECO5, care descrie un concept de bază asupra Articolului 4 (7).

2003 Directorii de Apă Ghidul CIS nr. 4 privind identificarea și desemnarea corpurilor de apă puternic modificate (CAPM)

2006 Procesul SCI

Document de politici privind DCA și presiunile hidromorfologice6, cu accent pe energia

hidroelectrică, navigație și activitățile de apărare împotriva inundațiilor. Acesta include recomandări pentru o mai bună integrare a politicilor.

2007 Procesul SCI

Workshop privind DCA și hidroenergia7. Ca urmare, au fost formulate câteva principii-cheie

inițiale privind energia electrică, în conformitate cu DCA.

2008 Directorii de Apă Ghidul CIS nr. 20 privind obiectivele de mediu și excepțiile8 tratează

conceptele de bază în conformitate cu Art. 4 (7).

2009 Procesul SCI

Workshop-ul pe tema corpurilor de apă puternic modificate (CAPM) a avut ca rezultat mai multe recomandări9 relevante pentru energia hidroelectrică în contextul DCA, cum ar fi interpretarea sintagmelor "efecte adverse semnificative asupra utilizării", potențial ecologic bun și continuum ecologic.

5 http://ec.europa.eu/environment/water/water-framework/economics/pdf/Guidance%201%20-%20Economics%20-%20WATECO.pdf 6 https://circabc.europa.eu/sd/a/bcba0b09-a2d3-4762-a1f6-5ac664beaa15/HyMo_Political_Paper_FINAL.pdf 7 https://circabc.europa.eu/w/browse/a839626e-9806-4fee-8a93-678a086c0ab3 8 https://circabc.europa.eu/sd/a/2a3ec00a-d0e6-405f-bf66-60e212555db1/Guidance_documentN%C2%B020_Mars09.pdf 9 https://circabc.europa.eu/sd/a/651417d8-46d6-4120-8c59-54f2bbcf422d/FinalHMWBConclusions.pdf

3

Când Cine Rezultate

2009 Directorii de Apă Ghidul CIS nr 24 - Managementul bazinului hidrografic în contextul schimbărilor climatice abordează unele aspecte legate de Articolul 4 (7)

2010 Directorii de Apă Declarație privind "Amenajările hidroenergetice în temeiul Directivei Cadru privind Apa10, care rezumă principii-cheie și și recomandări. O clarificare-cheie a fost aceea că dimensiunea proiectului nu este un criteriu relevant pentru declanșarea Articolului 4 (7).

2011 Proces SCI Al 2-lea workshop SCI privind gospodărirea apelor, DCA și energia hidroelectrică a avut ca rezultat recomandări de bune practici cu privire la aplicarea Art. 4 (7) din DCA11.

2016 Proces SCI Înființarea Grupului Operativ ad-hoc pentru îndrumare privind punerea în aplicare a Articolului 4 (7).

Sunt disponibile și alte ghiduri cu o relevanță mai generală privitoare la DCA și la aspectele legate de Art. 4(7)12.

1.3 Articolul 4 (7) - cadru contextual

Obiectivele de mediu ale DCA, descrise în articolul 4, constituie nucleul acestei legi europene care prevede o

gestionare durabilă a apei, - pe termen lung și pe baza unui nivel ridicat de protecție a mediului acvatic. Articolul

4 (1) stabilește obiectivele de mediu pentru corpurile naturale de apă de suprafață și subterană, precum și pentru

corpurile de apă artificiale și puternic modificate (CAPM). Corpurile de apă de suprafață naturale trebuie să obțină,

până în 2015, o stare ecologică și chimică bună, iar corpurile de apă subterană să atingă o stare cantitativă și

chimică bună. Corpurile de apă artificiale și CAPM-urile trebuie să atingă un potențial ecologic bun și o stare

chimică bună. La Articolul 4 (3) sunt descrise criteriile pentru desemnarea corpurilor de apă artificiale sau puternic

modificate. Un alt obiectiv-cheie al DCA prevăzut la art. 4 (1) îl constituie implementarea măsurilor necesare

pentru a preveni deteriorarea stării tuturor corpurilor de apă – așa-numitul "principiu de nedeteriorare" –, care

are o relevanță deosebită în contextul Articolului 4 (7). În cele din urmă, ar putea fi necesară completarea

obiectivului DCA privind starea bună cu obiective suplimentare, cu scopul de a asigura atingerea obiectivelor de

conservare pentru zonele protejate [art. 4 (1) lit. c) și art. 4 (2)].

Excepțiile de la aceste obiective sunt definite în articolul 4, unde se subliniază condițiile în care starea sau

potențialul bun poate fi atins treptat sau nu poate fi obținut, ori în care poate fi permisă deteriorarea stării.

Articolul 4 alineatele (4), (5), (6) și (7) descriu condițiile și procesul prin care acestea pot fi aplicate. Acestea includ

următoarele elemente:

Extinderea termenului limită – cu alte cuvinte, starea bună / potențialul bun trebuie atinse cel târziu până

în 2021 sau 2027 [art. 4 (4)] sau imediat ce condițiile naturale permit acest lucru după 2027;

Realizarea unor obiective mai puțin severe, în anumite condiții [art. 4 (5)] ;

Deteriorarea temporară a stării / potențialului ca rezultat al unor cauze naturale sau de "forță majoră" [art.

4 (6)] ;

Deteriorarea sau incapacitatea de a atinge starea bună / potențialul bun ca urmare a unor noi modificări

ale caracteristicilor fizice ale corpului de apă de suprafață sau a schimbării nivelului corpurilor de apă

subterană, sau deteriorarea stării unui corp de apă de suprafață de la starea foarte bună la starea bună ca

urmare a unor noi activități umane de dezvoltare durabile [art. 4 (7)].

Toate aceste excepții conțin condiții distincte care trebuie îndeplinite, fiind necesară definirea și explicarea

acestora în cadrul Planului de Management al Bazinului Hidrografic.

Paragrafele 8 și 9 din articolul 4 introduc două principii aplicabile tuturor excepțiilor,

10 https://circabc.europa.eu/sd/a/4e0cb9d2-c268-4d67-ac56-f1977c1b85fc/WD%20statement%20May%202010-

%20Hydropower%20Development%20under%20the%20Water%20Framework%20Directive.pdf 11 https://circabc.europa.eu/sd/a/23d94d2d-6b9c-4f17-9e15-14045cd541f3/Issue%20Paper_final.pdf 12 http://ec.europa.eu/environment/water/water-framework/facts_figures/guidance_docs_en.htm

4

în primul rând, excepțiile pentru un corp de apă nu trebuie să excludă definitiv sau să compromită atingerea

obiectivelor de mediu în alte corpuri de apă (a se vedea capitolul 3.5);

în al doilea rând, trebuie atins cel puțin același nivel de protecție ca și în cazul legislației comunitare în

vigoare (inclusiv acele elementele care ce vor fi abrogate).

Prezentul Ghid se axează pe excepțiile prevăzute la Articolul 4 (7), care stabilește condițiile de exceptare ca

urmare a unor noi modificări ale caracteristicilor fizice ale corpului de apă de suprafață, a schimbării nivelului

corpurilor de apă subterană sau ca urmare a desfășurării unor noi activități umane de dezvoltare durabilă.

În acest context, integrarea cu alte politici sectoriale este un aspect esențial. Orientările contribuie la "o continuare

a integrării protecției și gestionării viabile din punct de vedere ecologic a apei în celelalte politici comunitare, cum

ar fi cele în domeniile energiei, transportului, agriculturii, pescuitului, politicii regionale și turismului", cu un "dialog

permanent, permițând elaborarea de strategii vizând acest obiectiv de integrare"13. De asemenea, ghidul

contribuie la „Inițiativa pentru o legiferare mai bună"14.

Aceasta trebuie să respecte principiul precauției și principiul dezvoltării durabile, care este un obiectiv

fundamental al Uniunii Europene prevăzut în tratat15 și aplicabil tuturor activităților și politicilor UE, în contextul

în care acestea trebuie să integreze "un nivel ridicat de protecție a mediului și de îmbunătățire a calității acestuia,

care să fie asigurat în conformitate cu principiul dezvoltării durabile"16.

13 Preambulul DCA, punctul 16. 14 Comunicarea Comisiei pentru o mai bună legiferare: Rezultate mai bune pentru o Uniune mai puternică" (COM (2016) 615 final) 15 Tratatul Uniunii Europene 16 Prevederile articolului 37 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

5

2. INTEGRAREA POLITICILOR SECTORIALE – PREMISĂ PENTRU COERENȚA POLITICĂ

Abordările integrate și coerența politicilor joacă un rol central în punerea în aplicare a DCA și în evaluarea

informată în legătură cu Articolul 4 (7). Noi modificări fizice, noi activități umane de dezvoltare durabilă sau

schimbări în cadrul acestora care ar putea provoca deteriorări, sunt frecvent legate de realizarea obiectivelor altor

politici ale UE, cum ar fi energia, transportul, protecția împotriva inundațiilor, apărarea zonelor costiere,

alimentarea cu apă și tratarea apelor uzate etc., pe lângă politicile naționale relevante. Prin urmare, integrarea

DCA și legăturile acesteia cu implementarea acestor politici necesită o abordare coordonată și o coerență mai

accentuată a proceselor de autorizare în raport cu Articolul 4 (7).

Unele dintre politicile și programele relevante ale UE includ, printre altele, următoarele:

Rețeaua transeuropeană de transport (TEN-T)17

Politica energetică, inclusiv politica privind energia regenerabilă și planurile de acțiune privind energia din

surse regenerabile

Politicile industriale, cum ar fi Strategia UE privind materiile prime

Planurile de management împotriva riscului la inundații, în conformitate cu Directiva UE privind inundațiile

Directiva Cadru Strategia pentru mediul marin și Directiva de stabilire a unui cadru pentru amenajarea

spațiului maritim

Instrumentele europene de finanțare și Politica Agricolă Comună (PAC)

Politica privind schimbările climatice, inclusiv adaptarea și atenuarea acestora, ca problemă trans-sectorială

Alte directive și politici de mediu, în special Directivele SEA, EIA, Păsări și Habitate, precum și Directiva

privind epurarea apelor uzate urbane

Implicarea și consultarea autorităților și a părților interesate (stakeholder-ilor) implicate în implementarea DCA în

legătură cu elaborarea și punerea în aplicare a acestor politici permit integrarea de la bun început a obiectivelor DCA,

ceea ce ar putea chiar să reducă necesitatea unor modificări noi și, prin urmare, a posibilității de deteriorare a

corpurilor de apă, în sensul unei transparențe sporite a factorilor de decizie asupra impacturilor preconizate.

În plus, evaluările în temeiul Directivei 2001/42/CE privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe

asupra mediului (Directiva SEA) pot contribui la integrarea aspectelor de mediu în pregătirea anumitor planuri și

programe menționate mai sus, acestea putând astfel face obiectul unei evaluări strategice de mediu (SEA).

Evaluările în temeiul Directivei SEA pot contribui la acordarea unei atenții depline efectelor semnificative asupra

mediului, inclusiv efectelor asupra apei.

Rezultatele unor astfel de abordări integrate pot furniza, de asemenea, informații valoroase pentru evaluările

necesare în contextul Articolului 4 (7), în special în ceea ce privește dimensiunea strategică a interesului public

major, estimarea beneficiilor și a impactului modificărilor sau pentru evaluarea unor opțiuni mai bune de mediu

(a se vedea capitolele 5.3 și 5.4).

2.1 Politicile privind transporturile

Programul TEN-T a fost creat pentru a sprijini construirea și modernizarea infrastructurii de transport în întreaga Uniune

Europeană. Programul constă în proiecte - definite ca studii sau lucrări - al căror scop este asigurarea coeziunii,

interconectării și interoperabilității rețelei transeuropene de transport, precum și accesul la aceasta.

17 Pentru mai multe informații, consultați http://ec.europa.eu/transport/themes/infrastructure_en

6

Proiectele TEN-T, aflate în desfășurare pe teritoriul fiecărui stat membru al UE18, includ diferite moduri de transport19,

ce pot fi relevante prin prisma efectelor potențiale pe care le au asupra apei. Acesta poate fi, de exemplu, cazul

proiectelor legate de construirea și modernizarea infrastructurii feroviare sau a drumurilor, dar poate fi deosebit de

relevant în cazul navigației, care vizează căile navigabile interioare, precum și numeroase porturi în zona de coastă și de

interior. Anvergura proiectelor TEN-T în materie de căi navigabile interioare acoperă toate râurile și canalele majore –

dar și principalele lacuri – utilizate în mod tradițional în UE pentru transporturi (căi navigabile interioare de dimensiune

europeană, conform clasificării Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite - UNECE). Articolele

15 și 39 din orientările UE pentru dezvoltarea TEN-T20 prevăd următoarele cerințe:

Râurile, canalele și lacurile respectă cerințele minime pentru căile navigabile din clasa IV prevăzute în noua

clasificare a căilor navigabile interioare stabilită de Conferința Europeană a Miniștrilor Transporturilor (CEMT)

și că înălțimea liberă continuă la poduri este asigurată. La cererea unui stat membru, în cazuri justificate în

mod corespunzător, Comisia acordă scutiri de la cerințele minime privind pescajul (sub 2,50 m) și înălțimea

minimă de sub poduri (mai mică de 5,25 m);

Râurile, canalele și lacurile se întrețin astfel încât să se mențină "starea bună de navigație", cu respectarea

legislației aplicabile în materie de mediu.

Articolul 16 din orientările UE privind TEN-T stabilește prioritățile pentru dezvoltarea infrastructurii de căi

navigabile interioare, în timp ce articolul 16 litera (e) subliniază caracterul prioritar, printre altele, al "acordării

unei atenții deosebite râurilor și fluviilor având curgere liberă aflate în stare aproape naturală și care pot, prin

urmare, să facă obiectul unor măsuri speciale".

Cum pentru atingerea acestor obiective este posibilă necesitatea unor modificări ale condițiilor hidromorfologice

ale corpurilor de apă , proiectele de infrastructură de navigație pot cauza deteriorarea sau neatingererea stării

bune/ potențialului bun și, prin urmare, pot determina testarea în privința aplicării Articolului 4 (7), cu scopul de

a evalua dacă un proiect poate fi autorizat în temeiul DCA. Din moment ce atât DCA, cât și regulamentele TEN-T

permit aplicarea excepțiilor, și întrucât nu există o relație ierarhică între aceste două politici, este important să se

urmeze o abordare integrată pentru o implementare coerentă atât a politicii privind apa, cât și a celei privind

transporturile. Este preconizată furnizarea de îndrumări suplimentare privind conceptul de "stare bună de

navigație", care să abordeze și relația cu DCA și cu alte documente legislative în domeniul mediului21.

2.2 Politici energetice, inclusiv politica în domeniul energiei regenerabile

Strategia energetică a UE pune accentul pe o aprovizionare cu energie mai sigură, mai accesibilă și mai

sustenabilă/durabilă. Se preconizează ca instalațiile convenționale de producere a energiei să joace și în viitorul

apropiat un rol important în aprovizionarea cu energie. Cu toate acestea, energiile regenerabile joacă un rol din

ce în ce mai important în atingerea acestor obiective. Directiva privind energia din surse regenerabile (2009/28 /

CE)22 stabilește un obiectiv obligatoriu de 20% consum final de energie din surse regenerabile până în anul 2020.

18 Pentru mai multe informații, consultați https://ec.europa.eu/inea/ten-t/ten-t-projects/projects-by-country 19 Pentru mai multe informații, consultați https://ec.europa.eu/inea/ten-t/ten-t-projects/projects-by-transport-mode 20 Regulamentul (UE) nr. 1315/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind orientările Uniunii pentru

dezvoltarea rețelei transeuropene de transport și de abrogare a Deciziei nr. 661/2010 /UE; A se vedea: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/ALL/?uri=CELEX:32013R1315 21 În cursul procesului de redactare a prezentului document, orientările privind obținerea unui "statut bun de navigație", în care este

abordată și relația cu DCA, se aflau încă în lucru . Documentele aferente vor fi puse la dispoziție imediat după finalizarea lor. 22 Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse

regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE; A se vedea: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/en/ALL/?uri=CELEX%3A32009L0028

7

Energiile regenerabile vor continua să joace un rol-cheie în sprijinirea UE în satisfacerea nevoilor sale de energie

după 2020. Țările Uniunii au convenit asupra unui nou obiectiv privind energia regenerabilă de cel puțin

27% din consumul final de energie în UE (în ansamblul său) până în 2030, ca parte a obiectivelor UE privind energia

și clima pentru anul 203023. În vederea îndeplinirii acestor obiective, Comisia a publicat pe 30 noiembrie 2016 o

propunere de Directivă revizuită privind energia din surse regenerabile24. Obiectivul pe termen lung îl constituie

reducerea cu 80-95% a emisiilor de gaze cu efect de seră, până în anul 2050.

Pentru atingerea acestor obiective sunt necesare mai multe măsuri, inclusiv sporirea eficienței energetice și

creșterea producției de energie din surse regenerabile. Țările UE s-au angajat să-și atingă propriile obiective

naționale privind energia regenerabilă, care variază între diferitele State Membre. Energia regenerabilă poate fi

produsă din diferite surse, incluzând energia vântului, a soarelui, a apei, energia geotermală, cea pe bază de

biomasă și, de asemenea, energia mareelor. Toate țările UE au adoptat planuri naționale de acțiune în domeniul

energiei regenerabile25,în temeiul Directivei privind energia din surse regenerabile. Aceste planuri de acțiune

stabilesc modalitățile prin care Statele Membre intenționează să atingă obiectivele privind energia din surse

regenerabile. Printre altele, aceste planuri se referă la:

traiectoriile individuale de energie regenerabilă pentru energia electrică, încălzire și răcire, precum și pentru

sectoarele de transport;

combinarea planificată a diferitelor tehnologii de energie regenerabilă.

Hidrocentralele reprezintă o sursă importantă de energie regenerabilă, deși ponderea contribuției altor surse de

energie regenerabilă este în creștere. Instalațiile hidroelectrice speciale, dotate cu capacități de echilibrare (a

sistemului energetic - n.tr.) pot de asemenea să joace un rol important în integrarea altor surse de energie

regenerabilă variabile, cum ar fi energia eoliană și solară. Prin impactul asupra hidromorfologiei, noile centrale

hidroelectrice sau noile modificări la instalațiile existente care modifică hidromorfologia sunt susceptibile să facă

obiectul unei Testări în privința Articolului 4 (7), întrucât pot cauza deteriorarea stării apei.

2.3 Strategia UE privind materiile prime și Directiva privind gestionarea deșeurilor din industriile

extractive

În 2008, Comisia a adoptat Inițiativa privind materiile prime26, care a stabilit o strategie de soluționare a

problemei accesului la materii prime în UE. Această strategie are trei piloni prin care se urmărește să se

asigure: i) furnizarea echitabilă și durabilă de materii prime de pe piețele mondiale, ii) aprovizionarea durabilă

cu materii prime provenind din surse europene27 și iii) eficiența resurselor și aprovizionarea cu "materii prime

secundare", prin reciclare. Strategia acoperă toate materiile prime utilizate de industria europeană, cu

excepția materialelor din producția agricolă și a materialelor utilizate drept combustibil.

Deșeurile rezultate din activitățile extractive (de exemplu, cele provenite din extracția și prelucrarea resurselor

minerale) reprezintă unul dintre cele mai mari fluxuri de deșeuri din UE. În această categorie intră materialele ce

23 Consiliul European (23 și 24 octombrie 2014) Concluzii asupra Cadrului de politici privind clima și energia pentru 2030; A se vedea: http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-169-2014-INIT/en/pdf 24 Propunere de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile COM /

2016/0767 final - 2016/0382 (COD); A se vedea: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:52016PC0767 25 A se vedea https://ec.europa.eu/energy/node/71 26 Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu - Inițiativa privind materiile prime – satisfacerea nevoilor noastre

esențiale pentru asigurarea creșterii economice și locurilor de muncă în Europa, COM (2008) 699 final; A se vedea: https://ec.europa.eu/growth/sectors/raw-materials/policy-strategy_en 27 Mai multe informații privind aprovizionarea durabilă cu materii prime provenind din surse UE pot fi obținute la următoarea adresă: http://ec.europa.eu/growth/sectors/raw-materials/policy-strategy/sustainable-supply-eu_en

8

trebuie îndepărtate pentru a avea acces la resursele minerale – cum ar fi solul de suprafață, materialul de deco-

pertare și roca sterilă, precum și reziduurile rămase după ce mineralele au fost în mare parte extrase din minereu.

Directiva 2006/21 / CE28 prevede măsuri, proceduri și îndrumări pentru prevenirea sau reducerea pe cât posibil a

oricăror efecte negative asupra mediului29, în special apă, aer, sol, faună și floră, cadru natural, precum și a oricăror

riscuri ulterioare pentru sănătatea umană, cauzate de gestionarea deșeurilor provenite din industriile extractive.

În ceea ce privește apa, construcția și administrarea instalațiilor de gestionare a apelor reziduale trebuie să

îndeplinească condițiile pe termen scurt și lung pentru prevenirea poluării solului, aerului, apei subterane sau a

apelor de suprafață, în conformitate cu Directiva privind apele subterane și cu DCA.

Articolul 13 (1) al Directivei subliniază că operatorul unei astfel de instalații trebuie să ia măsurile necesare privind

respectarea standardelor comunitare de mediu, în special pentru a preveni – în conformitate cu Directiva 2000/60

/ CE – deteriorarea stării actuale a apelor, printre altele, prin: a) evaluarea potențialului de generare a levigatului,

inclusiv conținutul contaminant al acestuia, a deșeurilor depozitate atât în faza de exploatare, cât și post-închidere

a instalației de gestionare a deșeurilor și determinarea bilanțului hidric al instalației; b) prevenirea sau minimizarea

generării de levigat și a contaminării de deșeuri a apelor de suprafață, a apelor subterane și a solului; și c)

colectarea și tratarea apei contaminate și a levigatului provenind din instalația de deșeuri la nivelul corespunzător

standardului pentru descărcarea acestora. Cerința unor astfel de măsuri poate fi redusă numai dacă o evaluare a

riscurilor pentru mediu arată că instalația de gestionare a deșeurilor nu reprezintă un pericol potențial pentru sol,

apă subterană sau apă de suprafață [Articolul 13 (3)].

În conformitate cu articolul 13 (5), atunci când reintroduce deșeurile extractive în golurile de excavare a căror

inundare este autorizată după închidere, indiferent dacă au fost create prin extracții de suprafață sau subterane,

operatorul trebuie să ia măsurile necesare de prevenire sau minimizare a deteriorării calității apei și a poluării solului,

în conformitate cu, mutatis mutandis, alineatele (1) și (3). Operatorul trebuie să furnizeze autorității competente

informațiile necesare pentru a asigura respectarea obligațiilor comunitare, în special a celor din DCA.

2.4 Directiva 2007/60/CE privind evaluarea și managementul riscului la inundaţii

În anul 2007 a intrat în vigoare Directiva UE privind inundațiile (DI)30, al cărei obiectiv este reducerea consecințelor

negative asociate inundațiilor asupra sănătății umane, a mediului, a patrimoniului cultural și a activității

economice în Comunitate. În temeiul articolului 9, Directiva Inundații le impune Statelor Membre să elaboreze

planuri de management al riscului la inundații, care să se axeze pe activitatea de protecție, prevenire și

conștientizare. Acestea vor fi revizuite și actualizate la fiecare șase ani și vor trebui să includă un rezumat al

măsurilor și prioritizarea acestora, în vederea atingerii obiectivelor corespunzătoare privind managementul

riscului la inundații (articolul 7 din DI). Primele planuri de management al riscului la inundații au fost adoptate

pentru ciclul 2016-2021.

În plus, Statele Membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a coordona aplicarea tuturor aspectelor procesului

de implementare, axându-se pe posibilitățile de creștere a eficienței, pe schimbul de informații și pe realizarea de

sinergii și beneficii comune (articolul 9 din DI) și, în special:

Hărțile de inundații și revizuirile analizei de caracterizare solicitate în temeiul articolului 5 (2) din DCA și

informațiile conținute de hărțile de inundații trebuie să fie consecvente cu informațiile relevante prezentate

în conformitate cu DCA (art. 9 (1) din DI);

28 Directiva 2006/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind gestionarea deșeurilor din industriile extractive și

de modificare a Directivei 2004/35/CE; A se vedea: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:02006L0021-20090807 29 Directiva nu se aplică operațiunilor de injectare de apă și de reinjectare a apei subterane pompate, așa cum sunt acestea definite la

articolul 11 alineatul (3) litera (j) prima și a doua liniuță din Directiva 2000/60 /CE, în măsura în care sunt autorizate de articolul menționat. 30 Directiva 2007/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind evaluarea și gestionarea riscurilor de inundații; A se vedea: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:32007L0060

9

Elaborarea și revizuirea programelor PMRI și PMBH trebuie să fie coordonate și pot fi integrate (art. 9 (2) din DI);

Implicarea activă a tuturor părților interesate în temeiul ambelor Directive este coordonată, după caz

(articolul 9 (3) din DI).

Implementarea celor două Directive-cadru – DCA și DI – ar permite Statelor Membre să adopte o abordare

integrată, maximizând astfel sinergiile dintre cele două politici (de exemplu, prin măsuri de retenție naturală a

apei31) și minimizând contradicțiile dintre acestea. La elaborarea programelor de măsuri în temeiul ambelor

directive, este important ca sinergiile ce urmează a fi valorificate, precum și eventualele contradicții ce ar putea

apărea să fie clare. Unele proiecte noi de management al riscului la inundații realizate în temeiul DI ar putea avea

ca rezultat modificări ale hidromorfologiei – cum e cazul, de exemplu, lucrărilor hidrotehnice e apărare împotriva

inundațiilor . Astfel de modificări planificate pot necesita supunerea la evaluările în temeiul Articolului 4 (7).

2.5 Directiva Cadru „Strategia pentru mediul marin” și Directiva-cadru pentru amenajarea spațiului

maritim

Directiva 2008/56/CE de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin

(Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin” sau DCSM/MSFD) urmărește atingerea "stării ecologice bune" a

apelor marine europene până în anul 2020 prin punerea în aplicare a două principii generale: abordarea ecosiste-

mică pentru gestionarea activităților umane și o abordare integrată și coordonată la nivel regional și subregional.

În contextul exceptărilor, este important să se țină seama de domeniul de aplicare și de diferențele dintre DCSM

și DCA în definirea obiectivelor de mediu:

Atât DCSM, cât și DCA abordează problematica apelor costiere, însă DCSM își clarifică domeniul de aplicare

abordând corpurie de apă costiere prin prisma aspectelor particulare privind starea ecologică a mediului

marin care nu au fost surprinse în cadrul DCA. Prin urmare, DCSM se aplică corpurilor de apă costiere, așa

cum sunt ele abordate de DCA, pentru problematici suplimentare, cum ar fi păsările, cetaceele, peștii,

deșeurile marine, zgomotul subacvatic și alte aspecte care nu au fost deja abordate în cadrul DCA.

Atât DCA, cât și DCSM utilizează concepte similare pentru propriile obiective de mediu. În DCA, „starea

ecologică bună“ a apelor costiere se referă la obiective biologice pelagice și bentonice, stabilite pe baza unor

parametri fizico-chimici și hidromorfologici. În interpretarea DCSM, starea ecologică bună este mai amplă,

cuprinzând 11 descriptori calitativi, incluzând toate aspectele biodiversității (păsări, mamifere, reptile, pești,

cefalopode, habitate pelagice și bentonice, rețele/lanțuri trofice), precum și o serie de descriptori ai surselor

de presiune (specii neindigene, eutrofizare, modificarea condițiilor hidrografice, contaminanți, deșeuri

marine și energie). Există suprapuneri între definițiile „stării bune” în interpretarea DCA, respectiv a DCSM,

în special în ceea ce privește problemele de eutrofizare și de contaminare.

Articolul 14 din DCSM prevede anumite excepții pentru atingerea unei stări bune a apelor costiere și a celor marine

(Notă: a nu se confunda cu "exceptările" din cadrul DCA). Printre altele, articolul 14 alineatul (1) litera (d) prevede

că Statele Membre trebuie să notifice Comisia atunci când identifică o situație în care nu poate dobândi starea

ecologică bună datorită modificărilor sau alterării caracteristicilor fizice ale apelor marine cauzate de acțiuni

întreprinse din motive de interes public superior care depășesc impactul negativ asupra mediului, inclusiv orice

impact transfrontalier. Statele Membre trebuie să ia măsuri ad-hoc adecvate pentru a-și continua îndeplinirea

obiectivelor de mediu, pentru a preveni deteriorarea în continuare a stării ecologice și pentru a atenua impactul

negativ la nivelul regiunii sau subregiunii marine în cauză sau asupra apelor marine ale altor State Membre. În

plus, Articolul 14 (1) 2) precizează că Statele Membre trebuie să asigure că modificările sau alterările nu împiedică

31 Pentru mai multe informații, consultați: http://ec.europa.eu/environment/water/adaptation/ecosystemstorage.htm

10

sau nu compromit într-o manieră definitivă obținerea stării ecologice bune la nivelul regiunii sau subregiunii

marine respective sau în apele marine ale altor State Membre.

Dat fiind că DCA vizează apele costiere situate în interiorul unei linii ale cărei puncte sunt situate în totalitate la

o distanţă de l milă marină pe partea dinspre mare, faţă de cel mai apropiat punct al liniei de bază, de la care se

măsoară întinderea apelor teritoriale,este necesară evaluarea conformității cu DCA și posibila aplicare a

prevederilor Articolului 4 (7) și în privința unor modificări fizice noi, cum ar fi dragarea, construirea de porturi,

lucrările de drenaj sau de apărare împotriva inundațiilor în aceste zone sau cu impact asupra acestora.

Directiva de stabilire a unui cadru pentru amenajarea spațiului maritim 2014/89/EU (ASM) creează un cadru

comun pentru planificarea/amenajarea spațiului maritim în Europa. Aceasta deoarece concurența pentru spațiul

maritim - fie pentru echipamentele din domeniul energiei regenerabile, fie pentru acvacultură sau alte domenii

de creștere (economică) - a scos în evidență necesitatea unui management eficient, în scopul evitării potențialelor

conflicte și al creării de sinergii între diferite activități. O serie de activități din sfera marină (chiar și cele

desfășurate în larg) pot provoca modificări ale zonei costiere (de exemplu, platformele petroliere și eoliene

necesită conectarea cablurilor și conductelor cu zona de uscat).

Implicarea încă din faze incipiente în activitățile de amenajare ale spațiului maritim poate contribui la obținerea

unei coerențe sporite a politicilor, reducând necesitatea apelării la cazuri legate de Articolul 4 (7) în ceea ce

privește corpurile de apă costiere.

2.6 Instrumente europene de finanțare

Instrumentele europene de finanțare promovează implementarea unor politici specifice. Fiecărui instrument îi

este dedicat un obiectiv special, el vizând anumiți actori și activități. Operațiunile propuse și investițiile în proiecte

noi care ar putea necesita evaluări în conformitate cu Articolul 4 (7) din Directiva-cadru Apa sunt frecvent legate

de investițiile finanțate în temeiul acestor instrumente și, printre altele, trebuie să îndeplinească cerințele

legislației UE, inclusiv ale DCA. În cele ce urmează, sunt descrise pe scurt câteva dintre principalele instrumente

europene de finanțare legate de apă.

2.6.1 Fondurile Structurale și de Investiții Europene

Fondurile structurale și de investiții europene (Fondurile ESI) sunt Fondul european de dezvoltare regională

(FEDR), Fondul de coeziune (CF), Fondul social european (FSE), Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală

(FEADR), Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (EMFF), acestea vizând investiții în crearea de locuri

de muncă și pentru o economie europeană durabilă și sănătoasă32. De asemenea, Fondurile ESI reprezintă

principalul instrument UE de finanțare pentru proiectele legate de apă.

Statelor Membre li s-a cerut să transmită Comisiei Europene acorduri de parteneriat care să precizeze modul în

care vor fi utilizate fondurile la nivel național în perioada actuală de finanțare. Apoi, programele specifice de

investiții detaliază modul în care vor fi cheltuite fondurile în diferite regiuni, precum și proiectele din domeniile

politice vizate prin intermediul cărora se va face acest lucru.

FEDR și FC (care, împreună cu Fondul Social European, formează așa-numita politică de coeziune) sunt gestionate

prin programe operaționale, care se aplică unui întreg Stat Membru sau doar unor regiuni din cadrul acestuia. Politica

de coeziune33 este o sursă importantă de finanțare pentru infrastructura tehnică de apărare împotriva inundațiilor,

cum ar fi digurile, barajele, zidurile de retenție etc., sau pentru investițiile în sectorul apei, al energiei sau al

32 Fondurile dispun în cadrul UE de un buget total de 454.446.693 EUR, implementat în cadrul a 533 de programe pentru perioada 2014-

2020. Mai multe informații, la: https://cohesiondata.ec.europa.eu/overview . 33 În perioada de programare 2014-2020 sunt sprijinite 11 priorități investiționale sau "obiectivele tematice". În cazul apei, se aplică obiectivul tematic 6.

11

transporturilor. FEADR este gestionat prin programe de dezvoltare rurală. Statele Membre au posibilitatea să solicite

cofinanțare pentru construirea de noi rețele de irigații, inclusiv acumulări, pentru drenarea terenurilor agricole și

pentru măsuri de prevenire a riscurilor de inundații – cum ar fi investițiile în diguri și baraje.

Proiectele finanțate prin Fonduri ESI trebuie, printre altele, să îndeplinească cerințele legislației UE, inclusiv DCA

și excepțiile prevăzute de această directivă. De exemplu, articolul 6 din Regulamentul 1303/2013 arată că

„operațiunile sprijinite de fondurile ESI sunt conforme cu dreptul Uniunii și cu legislația națională care vizează

punerea sa în aplicare («dreptul aplicabil al Uniunii și legislația națională aplicabilă»)”34. Mai exact, Anexa 1 la

Regulamentul 1303/2013 solicită ca investițiile să fie conforme cu ierarhizarea soluțiilor de gestionare a apei, în

conformitate cu DCA35 și să conțină o condiționalitate ex-ante specifică legată de DCA36. Prin urmare, asigurarea

conformității, inclusiv cu Articolul 4 (7), este o condiție imperativă și o obligație pentru ca o propunere de proiect

să fie selectată și, ulterior, declarată eligibilă.37

2.6.2 Mecanismul pentru Interconectarea Europei (MIE)

Mecanismul pentru Interconectarea Europei38 (MIE) este un instrument-cheie de finanțare al UE, susținut din

Fondul de coeziune, pentru promovarea creșterii economice, a locurilor de muncă și a competitivității prin inves-

tiții de infrastructură specifice la nivel european. Acesta susține dezvoltarea rețelelor transeuropene interconec-

tate, în domeniul transporturilor (TEN-T), al energiei și al serviciilor digitale. Investițiile MIE completează verigile

lipsă din sectoarele energetic, de transport și de comunicații digitale, acestea constituind practic coloana

vertebrală a Europei. MIE este împărțită în trei sectoare: MIE Energie, MIE Transport și MIE Telecom. MIE este

implementat de către Comisia Europeană, în cadrul gestiunii directe (prin subvenții directe). Articolul 23 din

Regulamentul 1316/201339 solicită, ca o condiție prealabilă pentru eligibilitate, conformitatea proiectelor propuse

a fi finanțate din cadrul MCE cu legislația UE, inclusiv cu DCA și cu Articolul 4 (7).

2.6.3 Instrumentul de preaderare

Instrumentul de asistență pentru preaderare40 (IPA) este mijlocul prin care UE sprijină cu ajutor financiar și tehnic

reformele din „țările implicate în procesul de extindere". Fondurile IPA consolidează capacitățile țărilor pe tot

parcursul procesului de aderare. UE aplică proceduri cuprinzătoare de aprobare pentru a se asigura că noii membri

sunt admiși numai atunci când aceștia pot demonstra că vor putea să își joace pe deplin rolul de membri, și anume

prin respectarea tuturor standardelor și regulilor UE. Condițiile și calendarul adoptării, punerii în aplicare și

aplicării de către candidați a tuturor normelor în vigoare ale UE ("acquis”-ul) sunt negociate între UE și țara

candidată respectivă. Capitolul 27 este dedicat problemelor de "Mediu". Acquis-ul cuprinde peste 200 de acte

34 Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013, de stabilire a unor dispoziții

comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului; A se vedea: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A32013R1303 35 Anexa 1 "Cadrul strategic comun", punctul 5.2.3 din Regulamentul UE nr. 1303/2013; http://eur-lex.europa.eu/legal-

content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A32013R1303 36 Anexa XI la Regulamentul UE 1303/2013, Condiționalități ex ante pentru Obiectivul tematic 6, p.123: http://eur-

lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2013:347:0320:%200469:en:PDF 37 Regulamentul de punere în aplicare 2015/207 al Comisiei din 20 ianuarie 2015 stabilește norme detaliate pentru proiectele majore

legate de DCA; http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=celex%3A32015R0207 38 Art. 513/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Mecanismului pentru Interconectarea Europei, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 913/2010 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 680/2007 și (CE) nr. 67/2010. Bugetul total al UE este de 33.242.259.000 EUR pentru perioada 2014-2020. 39 Art. 23 Regulamentul UE 1316/2013 Conformitatea cu politicile Uniunii și cu dreptul Uniunii: „Numai acțiunile care sunt conforme cu

dreptul Uniunii și în acord cu politicile relevante ale Uniunii sunt finanțate în temeiul prezentului regulament.” 40 Regulamentul (UE) nr. 231/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument de asistență pentru preaderare (IPA II). IPA II alocă 11,7 miliarde EUR pentru perioada 2014-2020.

12

juridice majore, inclusiv DCA, care acoperă legislația orizontală, calitatea apei și a aerului, gestionarea deșeurilor,

protecția naturii, combaterea poluării industriale și managementul riscurilor, substanțele chimice și organismele

modificate genetic (OMG), zgomotul și silvicultura. Conformitatea cu acquis-ul, inclusiv aplicarea și punerea în

aplicare a DCA, în țările vizate de Fondurile IPA necesită investiții semnificative.

2.7 Politica privind schimbările climatice, inclusiv adaptarea și atenuarea , ca problemă trans-sectorială

În decembrie 2015, la Conferința de la Paris privind schimbările climatice (COP21), 195 de țări au adoptat prima

convenție universală, obligatorie din punct de vedere juridic privind clima globală. Acordul a stabilit un cadru

pentru atenuarea și adaptarea la schimbările climatice, care include și politica UE în domeniu.

Strategiile de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a acestora au fost și sunt dezvoltate la diferite

niveluri administrative. Scopul principal este reducerea vulnerabilităților la schimbările climatice sau reducerea

emisiilor de gaze cu efect de seră. Prin urmare, aceste (obiective - n. tr.) pot atrage un set de măsuri, cum ar fi cele

legate de infrastructura de apărare împotriva inundațiilor, de realocarea infrastructurii existente, de stocarea apei

(inclusiv hidroenergetică) și de captarea apei, dar și investiții în infrastructura ecologică, cum ar fi măsurile de

retenție naturală a apei.

Ghidul CIS nr. 24 – Managementul Bazinului Hidrografic în contextul schimbării climatice41 subliniază că

„implementarea unor măsuri specifice de adaptare, de exemplu proiecte de infrastructură (cum ar fi cele legate

de managementul riscului la inundații), ar putea atrage mai des invocarea de excepții în conformitate cu Articolul

4 (7) din DCA ". Și, mai departe, că „anumite măsuri de adaptare la schimbările climatice pot fi contraproductive

obiectivelor DCA, de exemplu lacurile de acumulare. Aceste măsuri trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute

la Articolul 4 (7) din Directiva Cadru Apa în privința modificările aduse".

Elaborarea și punerea în aplicare a planurilor de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a acestora ar

beneficia de pe urma abordării integrate prin faptul că, luându-se în considerare cerințele DCA, s-ar maximiza

sinergiile dintre cele două politici, minimizându-se contradicțiile dintre acestea.

2.8 Alte politici de mediu

DCA este strâns legată de alte Directive și politici de mediu. Articolul 4 alineatul (9) din DCA prevede că trebuie să

se ia măsuri pentru ca aplicarea Articolului 4 (7) (precum și a Articolului 4 alineatele (3)-(6)) să garanteze cel puțin

același nivel de protecție ca și în cazul legislației comunitare în vigoare. Cu alte cuvinte, în ciuda aplicării excepțiilor

în temeiul DCA, trebuie asigurată respectarea celorlalte legislații de mediu.

Asigurarea conformității oferă, de asemenea, posibilitatea utilizării sinergiilor și a reducerii volumului de muncă în

cadrul evaluărilor necesare pentru un proiect propus în temeiul unei legislații diferite, o astfel de grupare a evaluărilor,

precum și concordarea acestora putându-se dovedi eficientă (de exemplu, în privința colectării datelor și a participării

publicului)42.

În continuare sunt descrise principalele directive de mediu, inclusiv Directiva privind evaluarea strategică de mediu

(Directiva SEA), Directiva privind evaluarea impactului asupra mediului (EIA) și Directiva privind conservarea

habitatelor naturale (DH). Legăturile specifice și posibilitățile de concordare a evaluărilor sunt abordate mai

41 https://circabc.europa.eu/sd/a/a88369ef-df4d-43b1-8c8c-306ac7c2d6e1/Guidance%20document%20n%2024%20-

%20River%20Basin%20Management%20in%20a%20Changing%20Climate_FINAL.pdf 42 Pentru informații mai detaliate cu privire la astfel de abordări, a se vedea, de exemplu, Ghidul privind eficientizarea procedurilor de evaluare a impactului de mediu pentru Proiectele de infrastructură energetică de interes comun (PIC), http://ec.europa.eu/environment/eia/pdf/PCI_guidance.pdf ; Ghidul Comisiei privind punerea în acord a evaluărilor de mediu efectuate în temeiul Articolului 2 (3) din Directiva EIA http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=OJ:C:2016:273:FULL&from= DE

13

detaliat în capitolele ulterioare ale Ghidului. În Anexa A este prezentat un tabel comparativ, care rezumă cerințele

relevante ale acestor directive.

2.8.1 Directiva privind Evaluarea Strategică de Mediu (Directiva SEA)

Directiva 2001/42 /CE privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului (Directiva SEA)43

urmărește să asigure un înalt nivel de protecție a mediului și să contribuie la integrarea considerațiilor privind

mediul în elaborarea și adoptarea planurilor și programelor în vederea promovării dezvoltării durabile. Directiva

SEA vizează protejarea mediului prin stabilirea unor cerințe privind procedurile ce trebuie urmate de Statele

Membre în identificarea, înregistrarea și evaluarea efectelor ecologice ale anumitor planuri și programe care pot

avea efecte semnificative asupra mediului.

Directiva SEA se aplică planurilor și programelor care îndeplinesc în totalitate următoarele patru criterii:

(i) planul sau programul face obiectul elaborării și/sau adoptării de către o autoritate la nivel național, regional

sau local;

(ii) planul și programul este impus prin dispoziții legislative, de reglementare sau administrative;

(iii) este elaborat pentru oricare dintre sectoarele enumerate la articolul 3 (2) litera (a) din Directiva SEA (de

exemplu, agricultura, pescuitul, energia, industria, transportul, managementul apei, planificarea urbană și

rurală sau utilizarea terenului); și

(iv) definește cadrul pentru autorizarea în viitor a proiectelor enumerate în Directiva 85/337/CEE sau pentru

care, având în vedere efectul probabil asupra împrejurimilor, s-a stabilit solicitarea unei evaluări în

conformitate cu articolul 6 sau 7 din Directiva 92/43/CEE.

Prin urmare, planurile și programele descrise mai sus ar putea, înainte de adoptarea lor, să fie supuse unei evaluări

a efectelor lor asupra mediului, în conformitate cu Directiva SEA.

De asemenea, Ghidul CIS nr. 11 privind procesul de planificare44 subliniază că amenajarea teritoriului și planificarea

în domeniul resurselor de apă ar trebui să se sprijine reciproc pe cât posibil și că, acolo unde este cazul, ar trebui

luată în considerare și SEA. Colectarea datelor inițiale, identificarea și evaluarea alternativelor rezonabile și a

efectelor cumulative, măsurile de atenuare, elaborarea procedurilor de monitorizare, elaborarea procedurilor de

consultare și de participare a publicului sunt posibilele probleme ce trebuie luate în considerare pentru sinergiile

dintre procesul SEA și evaluările în temeiul Articolului 4 (7). Dacă se preconizează ca planurile și programele să

afecteze corpurile de apă, se recomandă ca evaluarea din SEA să includă un capitol dedicat DCA și Articolului 4 (7).

Acest lucru poate avea ca rezultat economisirea resurselor, consolidarea procedurilor de evaluare și generarea

unei abordări mai cuprinzătoare a planificării managementului45.

În special, aplicarea procedurii SEA poate:

fi utilizată ca un prim indiciu / o primă estimare în cazul unei solicitări de evaluare în temeiul Articolului 4 (7);

fi de ajutor la evaluarea efectelor cumulative ale mai multor proiecte individuale, în ansamblul lor;

să faciliteze evaluările relevante privind interesul public major / evaluarea intereselor și evaluarea opțiunilor

de mediu mai bune în cazul în care este solicitată o Testare în privința Articolului 4 (7).

43 Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului, JO L 197, 21.7.2001, p. 30–37. 44 Ghidul CIS nr. 11 - Procesul de planificare; A se vedea: https://circabc.europa.eu/sd/a/4de11d70-5ce1-48f7-994d-

65017a862218/Guidance%20No%2011%20-%20Planning%20Process%20(WG%202.9).pdf 45 Carter, J .; Howe, J. (2006): The Water Framework Directive and the Strategic Environmental Assessment Directive: Exploring the

linkages, Environmental Impact Assessment Review („Directiva-cadru Apa și Directiva privind evaluarea strategică de mediu: Explorarea legăturilor, Evaluarea impactului asupra mediului”) - 26(3):287-300

14

Prin urmare, pentru a asigura eficacitatea și eficiența celor două evaluări (SEA și în temeiul Articolului 4 (7)), se

recomandă ca autoritățile competente să colaboreze și să coopereze strâns între ele pe parcursul întregului

proces, de exemplu prin colectarea de informații asupra mediului, evaluarea impactului semnificativ preconizat al

activității specifice asupra mediului, inclusiv asupra stării apei, asigurând accesul părților interesate și a publicului

la informații, consultare și participare.

2.8.2 Directiva privind Evaluarea Impactului asupra Mediului (Directiva EIA)

Directiva 2011/92/UE46 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (Directiva

EIA), modificată prin Directiva 2014/52/UE are ca scop asigurarea unei evaluări adecvate a proiectelor preconizate

a avea un efect semnificativ asupra mediului, înainte ca acestea să fie aprobate. Prin urmare, înainte de a se lua o

decizie care să permită demararea unui astfel de proiect, este necesară identificarea și evaluarea posibilelor efecte

pe care acesta le poate avea asupra mediului (atât din punct de vedere al construcției, cât și al exploatării sau

demolării).

Evaluarea este obligatorie pentru proiectele enumerate în Anexa I a Directivei, acestea fiind considerate ca având

efecte semnificative asupra mediului. Alte proiecte, enumerate în Anexa II a Directivei, nu fac automat obiectul

unei proceduri EIA. În cazul proiectelor din Anexa II, Statele Membre pot decide, de la caz la caz sau în funcție de

anumite praguri sau criterii, dacă proiectul urmează să fie supus unei evaluări datorate efectelor sale preconizat

semnificative asupra mediului, ținând seama de criteriile de selecție relevante stabilite în Anexa III a Directivei. În

cazul în care Statul Membru decide că proiectul va avea efecte ecologice semnificative, trebuie efectuată o

evaluare a impactului asupra mediului.

Relevanța și potențialele sinergii și concordări ale evaluărilor în temeiul EIA și al Articolului 4 (7) sunt specificate

mai detaliat în capitolele următoare ale Ghidului (a se vedea în special capitolul 4.2 și Anexa A).

2.8.3 Directivele privind păsările și habitatele

Directiva 92/43/CEE47 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică își propune

să asigure supraviețuirea celor mai amenințate și vulnerabile specii din Europa. Împreună cu Directiva

2009/147/CE privind privind conservarea păsărilor sălbatice, aceasta stabilește standardul privind conservarea

naturii în UE și permite Statelor Membre să colaboreze într-un cadru legislativ comun în sensul protejării speciilor

și tipurilor de habitat cel mai vulnerabile, pe întregul lor areal natural din cadrul Uniunii Europene. Zonele protejate

desemnate în temeiul acestor Directive formează Rețeaua Natura 2000.

Împreună cu cerințele Directivei privind protecția speciilor, înființarea și managementul siturilor Natura 200048

reprezintă instrumentul-cheie pentru menținerea sau aducerea speciilor protejate și a habitatelor într-un stadiu

corespunzător de conservare. Directiva privind păsările contribuie la protejarea a aproximativ 500 de specii de

păsări care se găsesc în mod natural pe teritoriul Europei. Directiva privind habitatele contribuie la protejarea a

aproximativ 1200 de specii europene, altele decât păsările, care sunt considerate a fi pe cale de dispariție,

vulnerabile, rare și/sau endemice. În Directivă sunt incluse situri care găzduiesc tipurile de habitate naturale

enumerate în Anexa I (de exemplu, cele de coastă și halofitice sau habitatele de apă dulce), precum și habitatele

speciilor enumerate în Anexa II – incluzând mamifere, reptile, pești, crustacee, insecte, moluște, scoici și plante.

46 Directiva 2011/92 /UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte

publice și private asupra mediului, JO L 26, 28.1.2012, p. 1-21, modificată prin Directiva 2014/52/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014, JO L 124, 25.4.2014, p. 1-18 47 Directiva 92/43 / CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică 48 Zone speciale de conservare în temeiul Directivei privind habitatele zone speciale de protecție în temeiul Directivei privind păsările.

15

Cerințele esențiale legate de protejarea și managementul siturilor Natura 2000 sunt stipulate la articolul 6 din

Directiva privind habitatele. În special, orice plan sau proiect care ar putea deteriora un sit Natura 2000 trebuie să

facă obiectul unei evaluări adecvate în sensul articolului 6 alineatul (3) din Directiva privind habitatele, acesta

putând fi autorizat numai în cazul în care nu afectează integritatea sitului , sau dacă îndeplinește condițiile pentru

derogări în temeiul articolului 6 alineatul (4) din Directiva privind habitatele49. Prin urmare, un proiect propus care

afectează un corp de apă ar putea impune nu numai o evaluare în temeiul Articolului 4 (7) din DCA, ci ar putea

necesita și evaluări în temeiul articolului 6 alineatele (3) și (6) din Directiva privind habitatele, privind un (eventual)

sit Natura 2000 care găzduiește un asemenea corp de apă50.

Prin urmare, atât Directiva DCA, cât și Directiva privind habitatele permit utilizarea excepțiilor în anumite condiții,

deși există unele diferențe în privința procedurilor si condițiilor. În ambele cazuri, autoritățile trebuie să efectueze

procedurile și testările relevante, în temeiul fiecărei Directive în parte. Cu toate acestea, există potențial pentru

sinergii și eficientizări/concordanțe legate de colectarea datelor și evaluări, acestea urmând a fi prezentate mai

detaliat în capitolele următoare ale prezentului Ghid.

49 Pentru informații mai detaliate, a se vedea documentele Ghid referitoare la articolul 6 (4) din Directiva 92/43/CEE privind habitatele la:

http://ec.europa.eu/environment/nature/natura2000/management/guidance_en.htm http://ec.europa.eu/environment/nature/natura2000/management/docs/art6/new_guidance_art6_4_en.pdf 50 Pentru informații mai detaliate privind legăturile dintre aceste evaluări, consultați documentul în cauză, secțiunea 4.3, la: http://ec.europa.eu/environment/nature/natura2000/management/docs/FAQ-WFD%20final.pdf

16

3. CONSIDERAȚII GENERALE ȘI DOMENIUL DE APLICARE A ARTICOLULUI 4 (7)

3.1 Relația de principiu între evaluări

Următoarele secțiuni oferă o trecere în revistă a obiectivelor de mediu ale DCA, precum și clarificări cu privire la

domeniul de aplicare al Articolului 4 (7), aplicabilitatea acestuia și exemple asupra condițiilor în care se

declanșează o Testare în privința Articolului 4 (7).

Procesul de a determina dacă

- noi modificări ale caracteristicilor fizice ale corpului de apă de suprafață / schimbări ale nivelului corpurilor

de apă subterană pot conduce la deteriorarea / neatingerea stării bune / potențialului bun, sau

- o nouă activitate umană de dezvoltare durabilă poate duce la deteriorarea de la starea foarte bună la starea

bună

constituie un prim pas, ce trebuie realizat în prealabil, al procesului de autorizare sau de certificare/acordare de

licențe. În contextul dat, acest proces este numit „Evaluarea aplicabilității" în raport cu Articolul 4 (7) (a se vedea

capitolul 4). Acest pas este necesar pentru îndeplinirea obligațiilor din Directivă, deoarece este esențial să se

evalueze modalitatea în care se preconizează că un proiect propus51 va afecta obiectivele de mediu ale corpurilor

de apă vizate. Este un prim pas important pentru a determina dacă este necesară o „Testare cu privire la Articolul

4 (7)" (a se vedea capitolul 5). „Evaluarea aplicabilității" trebuie diferențiată de „Testarea cu privire la Articolul 4

(7)". Dacă un proiect nu este susceptibil să cauzeze deteriorarea sau să compromită atingerea stării bune/

potențialului bun (de exemplu, datorită aplicării măsurilor de atenuare ce ar trebui să constituie un element

inerent al unui proiect), atunci nu este necesară efectuarea unei Testări cu privire la Articolului 4 (7), iar proiectul

poate fi autorizat în temeiul DCA.

Pe de altă parte, dacă proiectul poate cauza deteriorarea / compromiterea atingerii stării bune/ potențialului bun,

acesta poate fi autorizat numai în cazul în care sunt îndeplinite condițiile menționate la Articolul 4 (7) literele (a)-

(d), considerându-se astfel că „Testarea cu privire la Articolul 4 (7)" a fost depășită cu succes. Rezultă că, în cazul

în care condițiile menționate nu sunt îndeplinite, iar Testarea cu privire la Articolul 4 (7) eșuează, proiectul nu

poate fi autorizat în temeiul DCA.

Figura 1 ilustrează relația de principiu între „Evaluarea aplicabilității Articolului 4 (7)“ și „Testarea cu privire la

Articolul 4 (7)“. Ambele sunt detaliate mai jos, inclusiv în ceea ce privește recurența interrelației dintre "Evaluarea

aplicabilității" și "Testarea cu privire la Articolul 4 (7)" pe durata punerii în aplicare a proiectului. Planificarea

strategică prealabilă (de exemplu, pentru planurile specifice de dezvoltare sectorială) poate furniza informații

asupra pregătirii și selectării proiectelor, a evaluărilor în temeiul DCA și, în general, asupra procesului de luare a

deciziilor.

51 A se reține că în Articolul 4 (7) nu este specificat termenul „proiect". Prin urmare, termenul este utilizat cu titlu ilustrativ. Nu poate fi

exclus nici faptul ca și alte tipuri de activități cu efecte posibile asupra stării sau potențialului corpurilor de apă să cadă sub incidența Articolului 4 (7).

17

Figura 1: Relația de principiu dintre „Evaluarea aplicabilității Articolului 4 (7)“ și „Testarea cu privire la Articolul 4 (7)“

Rețineți că, pe lângă condițiile prevăzute la Articolul 4 (7), trebuie să se asigure că sunt îndeplinite și alte cerințe

relevante din DCA (de exemplu, Articolul 4 alineatele (8) și (9), specificate mai jos în document). Investigațiile/analiza

întreprinse în timpul fazei de „Evaluare a aplicabilității“, dar și a celei de „Testare cu privire la Articolul 4 (7)" oferă

posibilitatea utilizării sinergiilor cu evaluările în temeiul altor legislații comunitare de mediu (atunci când acestea au fost

solicitate), în special Directiva privind evaluarea impactului asupra mediului (EIA) Directiva privind habitatele (DH) și

Directiva privind evaluarea strategică de mediu (SEA). Relațiile cu acestea sunt descrise în detaliu în paginile următoare.

3.2 Rezumat privind obiectivele de mediu ale DCA și Articolul 4 (7)

Obiectivul Directivei Cadru Apa este, printre altele, 1) atingerea unei stări / unui potențial bun al tuturor corpurilor

de apă până în anul 2015 și 2) prevenirea deteriorărilor ulterioare ale oricărui corp de apă. În conformitate cu

articolul 4 alineatul (1), aceste obiective vizează atât corpurile de apă de suprafață (inclusiv cele naturale, artificiale

și puternic modificate), cât și corpurile de apă subterană.

Pentru corpurile de apă de suprafață naturale, starea ecologică este definită prin intermediul elementelor

biologice de calitate (BQEs), precum și al elementelor hidromorfologice, chimice și fizico-chimice cu rol de suport

pentru elementele biologice (a se vedea Anexa V din DCA). Starea chimică este definită de standardele de calitate

a mediului pentru substanțele chimice stabilite la nivelul UE în Directiva 2008/105/CE, modificată prin Directiva

2013/39/UE (substanțe prioritare și anumiți poluanți)52.

52 Concentrațiile acestor substanțe trebuie luate în considerare numai pentru clasificarea stării chimice a apelor de suprafață și nu pentru

clasificarea lor din punctul de vedere al stării / potențialului ecologic. Cu toate acestea, în cazul în care la monitorizarea din punct de vedere biologic sunt descoperite elementele biologice de calitate ce manifestă efecte adverse la expunerea la aceste substanțe (de exemplu, efecte ecotoxicologice directe), aceste efecte trebuie luate în considerare la clasificarea din punctul de vedere al stării / potențialului ecologic. Pentru mai multe detalii, consultați Documentul SCI nr. 13.

NU

NU

Nu este necesară Testarea cu privire la Articolul 4 (7). Poate fi acordată

autorizarea în temeiul DCA.

Proiectul NU poate fi autorizat în temeiul Articolului 4 (7)

din DCA.

Informații posibile rezultate din planificarea strategică prealabilă

Interrelația recurentă pe durata punerii în aplicare a

proiectului

Noua modificare / alterare / activitate de dezvoltare umană durabilă propusă (Capitolul 3)

Evaluarea aplicabilității Articolului 4 (7) (Capitolul 4)

Ar putea noua modificare / alterare / activitate de dezvoltare umană durabilă să cauzeze deteriorarea / compromiterea

atingerii stării / potențialului bun al corpului de apă?)

DA

Testarea cu privire la Articolul 4 (7) (Capitolul 5)

Evaluarea condițiilor prevăzute la Articolul 4 (7) literele (a)-(d). Sunt îndeplinite condițiile?

DA

Proiectul poate fi autorizat în temeiul Articolului 4 (7) din DCA

Informații

18

Statele Membre sunt autorizate, în anumite condiții, să desemneze corpurile de apă de suprafață drept corpuri de

apă artificiale sau puternic modificate (CAPM). Corpurile de apă artificiale sunt acele corpuri de apă de suprafață

create de o activitate umană.

CAPM sunt corpuri de apă de suprafață ale căror caracteristici sunt substanțial modificate ca urmare a

transformărilor fizice (hidromorfologice) cauzate de activitățile umane [Articolul 4 (3)]. Obiectivul de mediu

pentru corpurile de apă artificiale și cele puternic modificate este atingerea unui potențial ecologic bun ( și nu a

unei stări ecologice bune) [Articolul 4 (3)] și a unei stări chimice bune.

Starea apelor subterane este reprezentată de componenta cantitativă și de cea chimică. Starea cantitativă este

definită prin resursele de apă subterană disponibile care nu sunt depășite de rata medie anuală de captare pe

termen lung, iar nivelurile și debitele apelor subterane sunt suficiente pentru atingerea obiectivelor de mediu ale

apelor de suprafață aflate în interdependență cu apa subterană și pentru ecosistemele terestre care depind de

apa subterană; iar alterarea antropică a direcției de curgere rezultate din modificările de nivel nu duc la

pătrunderea/intruziunea apei sărate sau a altor intruziuni. Elementele care definesc starea chimică a apelor

subterane includ standardele de calitate stabilite la nivelul UE (pesticide și nitrați) și la nivel național (valori-limită),

precum și absența efectelor negative asupra ecosistemelor acvatice și terestre care depind de apa subterană

(pentru detalii, a se vedea subpunctul 2.3.2 din Anexa V a DCA, Directiva 2006/118/CE, ghidurile relevante ale SCI

și rapoartele tehnice53).

Aceste obiective stabilite prin DCA sunt obligatorii din punct de vedere juridic. Articolul 4 (7) stabilește

circumstanțele în care este permisă neîndeplinirea anumitor obiective ale DCA.

Statele membre sunt obligate să refuze autorizarea pentru un proiect individual – cu excepția cazului în care s-a

acordat o excepție în temeiul Articolului 4 (7) – dacă acesta poate provoca deteriorarea unui corp de apă sau

neatingerea unei stări sau potențial bun ale acestuia54. Factorul decisiv în adoptarea unei hotărâri legate de

necesitatea aplicării unei Testări în privința Articolului 4 (7) este efectul potențial al noii modificări / alterări sau al

53 A se vedea, de exemplu, Documentul SCI nr. 18 privind evaluarea stării și tendințelor apelor subterane:

https://circabc.europa.eu/sd/a/ff303ad4-8783-43d3-989a-55b65ca03afc/Guidance_document_N%C2%B018.pdf 54 A se vedea Hotărârea în cauza C-461/13 Bund für Umwelt und Naturschutz Deutschland e.V. versus Bundesrepublik Deutschland:

http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=165446&pageIndex=0&doclang=en&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=1112450

DCA - Articolul 4(7)

Statele membre nu încalcă dispozițiile prezentei directive în cazul în care:

nerealizarea unei stări bune a apelor subterane, a unei stări ecologice bune sau, acolo unde este cazul, a unui potenţial

ecologic bun ori nerealizarea prevenirii deteriorării stării corpului de apă de suprafaţă sau subterană este rezultatul unor noi

modificări ale caracteristicilor fizice ale unui corp de apă de suprafaţă sau al modificării nivelului corpurilor de apă

subterane;

nerealizarea prevenirii deteriorării de la starea foarte bună la starea bună a corpurilor de apă este rezultatul unor noi

activităţi umane, în scopul dezvoltării durabile

și sunt îndeplinite cumulativ condițiile următoare transpuse în Legea Apelor 107/1996 cu modificările și completările ulterioare:

a) sunt luate toate măsurile pentru reducerea impactului negativ asupra stării corpurilor de apă;

b) motivele acestor modificări sau alterări sunt stabilite şi explicate în mod specific în planul de management, iar obiectivele sunt

revizuite la fiecare 6 ani;

c) motivele acestor modificări sau alterări sunt de interes public deosebit şi/sau beneficiile aduse mediului ori societăţii de

realizarea obiectivelor prevăzute la art. 2^1 alin. (1) şi (2) sunt depăşite de beneficiile noilor modificări sau alterări aduse sănătăţii

umane, menţinerii siguranţei populaţiei ori dezvoltării durabile;

d) deservirea folosinţelor beneficiare, care a condus la acele modificări sau alterări ale corpurilor de apă, nu poate fi realizată, din

motive de fezabilitate tehnică sau din cauza costurilor disproporţionate, prin alte mijloace care sunt o opţiune semnificativ mai

bună din punctul de vedere al protecţiei mediului.

19

noii activități de dezvoltare durabilă asupra stării corpului de apă (a se vedea capitolul 3.4), indiferent dacă este

vorba despre o activitate complet nouă (o nouă modificare / alterare sau o nouă activitate de dezvoltare durabilă)

sau despre modificări/îmbunătățiri ale activităților deja existente sau ale infrastructurii deja existente (de ex.,

modificări sau prelungiri ale unui dig sau baraj existent).(de ex., extinderi)

În acest context, trebuie, de asemenea, reținut că reînnoirea unei autorizații existente sau a unei activități

autorizate, de exemplu o autorizație de captare a apei, poate necesita o Testare în privința Articolului 4 (7) - în

cazul în care condițiile de autorizare sunt modificate, iar schimbarea activităților întreprinse în conformitate cu

autorizația reînnoită ar putea provoca deteriorări. Pentru presiuni asupra corpurilor de apă rezultate din

activitățile aprobate în temeiul autorizațiilor existente, este importantă revizuirea în timp util și eventuala

corectare a acestora în vederea îndeplinirii obiectivelor DCA.

Așa cum se prevede la Articolul 4 (7), Statele Membre nu încalcă Directiva în situația în care o nouă modificare/

alterare sau o nouă activitate de dezvoltare durabilă duce la deteriorarea sau compromite atingerea unei stări/

potențial bun al corpului de apă, în condițiile în care sunt îndeplinite prevederile Articolului 4 (7) literele (a) - (d).

Însușindu-și o abordare în conformitate cu principiul precauției, autoritățile competente pot autoriza un proiect

în absența unei Testări în privința Articolului 4 (7) numai dacă există suficiente certitudini că acesta nu va cauza

deteriorarea sau nu va compromite atingerea unei stări / potențial bun (a se vedea capitolul 4.1 pentru considerații

suplimentare). Dovezile pe care se bazează o astfel de decizie ar trebui să fie documentate.

Rezultă că evaluările privind eventualitatea ca o nouă modificare /alterare să ducă la deteriorarea sau să

compromită atingerea unei stări bune/ potențial bun trebuie stabilite în prealabil (ex-ante), ceea ce reprezintă

faza de „Evaluare a aplicabilității“ Articolului 4 (7).

În acest context, este important să se țină seama de faptul că desemnarea corpurilor de apă ca fiind artificiale sau

puternic modificate (CAPM) în conformitate cu Articolul 4 (3) nu este considerată un tip de exceptare. Corpurile

de apă artificiale sau puternic modificate (CAPM) sunt considerate o categorie specifică de corpuri de apă, cu

propriile scheme de clasificare și obiective [de mediu]. Prin urmare, și pentru corpurile de apă desemnate ca

artificiale sau puternic modificate, nerealizarea potențialului ecologic bun sau deteriorarea datorată unei

modificări noi poate fi permisă numai în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute la Articolul 4 (7).

3.3 Domeniul de aplicare a Articolului 4 (7)

În conformitate cu primul paragraf al Articolului 4 (7), neatingerea unei stări bune a apei subterane, a unei stări

ecologice bune sau, după caz, a unui potențial ecologic bun, precum și eșecul în prevenirea deteriorării stării unui

corp de apă de suprafață sau de apă subterană sunt abordate ca rezultat al unor noi modificări ale caracteristicilor

fizice ale unui corp de apă de suprafață sau de transformări ale nivelului corpului de apă subterană. În plus, în

conformitate cu al doilea paragraf al Articolului 4 (7), eșecul în prevenirea deteriorării de la starea foarte bună la

stare bună a unui corp de apă de suprafață este abordat ca rezultat al unor noi activități umane de dezvoltare

durabilă.

În cele ce urmează, se oferă clarificări cu privire la termenii de mai sus55:

Modificări noi: Modificările caracteristicilor fizice ale corpurilor de apă de suprafață reprezintă modificări

ale caracteristicilor lor hidromorfologice (regimul hidrologic, continuitatea cursurilor de apă, condițiile

morfologice, regimul mareelor). Nu există în acest caz cerințe imperative referitoare la dimensiunile sau

extinderea spațială a modificărilor aduse de proiect. De asemenea, și modificările de mici dimensiuni sunt

55 A se vedea, de asemenea, Ghidul CIS nr. 20: http://ec.europa.eu/environment/water/water-framework/economics/pdf/Guidance_document%2020.pdf

20

vizate de această prevedere. Efectele asupra stării pot rezulta direct din modificare sau alterare, sau pot

rezulta din modificările asupra calității apei provocate de modificare sau alterare. Lista (neexhaustivă) de

exemple vizate de această dispoziție poate include hidrocentrale, sisteme de apărare împotriva

inundațiilor, viitoare proiecte în domeniul navigației sau captări de apă.

De asemenea, caracteristicile hidromorfologice ale acumulării create pentru hidrocentrală sau pentru

alimentarea cu apă pot dicta condițiile de oxigen și temperatură, având ca rezultat deteriorarea stării ecologice

în apele acumulării și în zona din aval a râului (a se vedea și capitolul 3.5), care pot diferi de cele ale unui corp

de apă nemodificat.

Efectele acestor modificări și alterări asupra stării [ecologice] pot fi limitate în cazul corpurilor de apă unde se

efectuează lucrări de modificare; sau se pot extinde la alte corpuri de apă, altele decât cele unde se efectuează

lucrările de modificare. De exemplu, captarea apei dintr-un corp de apă subterană poate provoca efecte

adverse într-un corp de apă de suprafață asociat, putând atrage necesitatea ulterioară a unei Testări privind

Articolul 4 (7) și asupra respectivului corp de apă de suprafață asociat (a se vedea capitolul 3.5).

Modificări ale nivelului apei subterane: acestea pot rezulta din noi captări din apele subterane prin

intermediul unor foraje noi sau din captări sporite la forajele existente. De asemenea, și modificările aduse

apelor de suprafață pot avea ca rezultat modificări ale nivelului apei subterane.

Noi activități umane de dezvoltare durabilă: Directiva nu oferă o definiție a acestor activități; totuși, [noțiunea

de] durabilitatea include aspecte economice, sociale și de mediu. În general, astfel de activități nu pot fi definite

per se printr-un set de criterii sau politici, ci sunt definite de cerințele specifice impuse în cadrul procesului de

luare a deciziilor, într-o procedură deschisă și recurentă. Prin urmare, definiția exactă a unei activități din sfera

dezvoltării durabile va depinde de aspecte precum durata, amploarea, părțile interesate implicate

(stakeholder-ii) și informațiile disponibile. Cerințele specifice privind procesul sunt furnizate chiar de DCA,

precum și în Directivele privind Evaluarea strategică de mediu (SEA), privind Evaluarea impactului asupra

mediului (EIA) și "Aarhus", fiind indicat ca acestea să se bazeze pe principiile Tratatului CE, fie că este vorba

despre principiul "poluatorul plătește", despre cel al precauției și al acțiunii preventive, despre cel de reducere

a poluării la sursă sau despre principiului dezvoltării durabile.

Îndrumări privind dezvoltarea durabilă pot fi găsite în Obiectivele UN (Națiunilor Unite) pentru dezvoltare

durabilă, așa cum sunt ele formulate, de exemplu, în Comunicarea privind următorii pași către un viitor

european durabil și documentul de lucru adoptat de Comisia Europeană la 22 noiembrie 201656. În plus,

procesul de luare a deciziilor ar trebui să respecte principiile "bunei guvernanțe", inclusiv coerența

politicilor, incluziunea și transparența socială și să utilizeze în mod optim disponibilitatea alternativelor.

La aplicarea celui de-al doilea paragraf al Articolului 4 (7) poate fi luată în considerare o abordare generică

privind activitățile de dezvoltare de mică anvergură care afectează același corp de apă.

Tabelul 2 oferă o imagine de ansamblu asupra modificărilor și activităților care intră sub incidența Articolului 4 (7),

a relației dintre diferitele elemente de calitate ale corpurilor de apă de suprafață și subterane, precum și a

efectelor potențiale asupra acestora.

1. În cazul corpurilor de apă de suprafață, pe lângă efectele potențiale directe și / sau indirecte asupra

elementelor biologice de calitate și a elementelor suport specifice relevante, modificările noi ale

caracteristicilor fizice ale corpului de suprafață (alterările hidromorfologice) pot avea și efecte indirecte

asupra stării cantitative a apelor subterane (de exemplu, modificările în hidrologia sau morfologia apelor

de suprafață pot duce la modificări ale nivelului apei subterane). Există, de asemenea, efecte potențiale

indirecte asupra stării chimice a corpurilor de apă de suprafață sau subterană (de exemplu, captarea de

56 Disponibil la: http://ec.europa.eu/environment/sustainable-development/SDGs/implementation/index_en.htm

21

apă poate reduce capacitatea de diluare, rezultatul fiind, prin urmare, creșterea concentrațiilor

[poluanților]).

2. Alterările nivelului apei subterane pot avea efecte directe asupra stării cantitative a apelor subterane, dar

în unele cazuri pot exista și efecte indirecte asupra elementelor de calitate care determină starea ecologică

a apelor de suprafață și / sau starea chimică a apelor subterane (a se vedea și capitolul 3.4.2).

3. Al doilea paragraf al Articolului 4 (7) se referă la deteriorarea corpurilor de apă de suprafață de la starea foarte

bună la starea bună ca urmare a unor noi activități umane de dezvoltare durabilă. Acest paragraf nici nu vizează

deteriorarea stării apei subterane (fie cea cantitativă, fie cea chimică), nici nu face referire directă la „stare“, în

privința corpurilor de apă puternic modificate sau artificiale. De asemenea, nu este relevant nici pentru starea

chimică a apelor de suprafață, deoarece clasele de calitate ale stării chimice acoperă numai stările "bună" și

"slabă" (subpunctul 1.4.3 din Anexa V a DCA), nu și pe cea "foarte bună". Un exemplu pentru care cel de-al doilea

paragraf al Articolului 4 (7) s-ar dovedi relevant este cel al unei stații noi de epurare a apelor reziduale urbane

(dacă aceasta poate fi considerată o activitate nouă de dezvoltare umană durabilă) care evacuează într-un corp

de apă de suprafață cu stare „foarte bună“, pentru care deteriorarea de la o stare ecologică „foarte bună“ la una

„bună“ (dar nu mai jos) ar fi permisă numai în cazul în care sunt îndeplinite criteriile stipulate de Articolul 4 (7).

Tabelul 2: Modificări în conformitate cu Articolul 4 (7), elemente de calitate și efecte posibile

Modificare /

alterare /

activitate

umană de

dezvoltare du-

rabilă în con-

formitate cu

Articolul 4 (7)

Corpuri de apă de suprafață Corpuri de apă subterană

Stare / potențial ecologic

Stare chimică Stare

cantitativă

Stare

chimică

Element

e

biologice

de

calitate

Elemente suport

Elemente hidro-

morfologicede

calitate

Elemente chimice

și fizico-chimice de

calitate

1) Modificarea

caracteristicilor

fizice ale unui

corp de apă de

suprafață

Efecte

directe

și/sau

indirecte

posibile

Efecte directe

și/sau

indirecte

posibile

Efecte directe

și/sau indirecte

posibile

Efecte indirecte

posibile

Efecte

indirecte

posibile

Efecte

indirecte

posibile

2) Schimbări ale

nivelului

corpurilor de

apă subterană

Efecte

indirecte

posibile

Efecte

indirecte

posibile

Efecte indirecte

posibile

Efecte indirecte

posibile

Efecte

directe

posibile

Efecte

indirecte

posibile

3) Noi activități

umane de

dezvoltare

durabilă*

Efecte

directe

și/sau

indirecte

posibile

Efecte directe

și/sau indirecte

posibile

Efecte directe

și/sau indirecte

posibile

Nu se aplică

(deoarece nu

există o definiție

a stării „foarte

bune“)

Nu se aplică (deoarece nu

sunt abordate în acest

context specific)

* Nu există definiri suplimentare, efectele potențiale putând fi, prin urmare, directe sau indirecte. Nu se face referire la apele subterane, ci doar la deteriorarea apelor de suprafață de la starea „foarte bună“ la cea „bună“ , prin urmare nu este relevantă pentru starea chimică a apelor de suprafață, deoarece nu există o definiție a stării chimice „foarte bune“ pentru apele de suprafață. De asemenea, nu este relevant pentru corpurile de apă artificiale sau puternic modificate și, prin urmare, pentru potențialul ecologic, deoarece [conceptul de] "noi activități umane de dezvoltare durabilă" abordează numai deteriorarea corpurilor de apă de suprafață de la starea „foarte bună“ la cea „bună“.

22

De reținut că Articolul 4 (7) nu prevede o exceptare în cazul în care deteriorarea cauzată de evacuările de

poluanți provenind din surse punctiforme sau difuze conduce la o stare a corpului de apă la un nivel inferior

stării „bune“57. Aceasta deoarece primul paragraf al Articolului 4 (7) se referă numai la noi modificări ale

caracteristicilor fizice ale unui corp de apă de suprafață sau la schimbări ale nivelului corpurilor de apă subterană,

dar nu și la sursele punctiforme sau difuze de poluare. Prin urmare, evacuarea poluanților poate fi acoperită doar

de al doilea paragraf al Articolului 4 (7) - noi activități umane de dezvoltare durabilă - care [însă] se referă numai

la deteriorarea corpurilor de apă de suprafață de la starea „foarte bună“ la starea „bună“.

3.3.1 Considerații cu privire la durata efectelor asupra stării / potențialului corpului de apă

Un aspect care trebuie luat în considerare este durata efectelor pe care activitățile propuse le au asupra stării /

potențialului corpului de apă. Activitățile propuse pot conduce la:

i. Efecte temporare asupra elementelor de calitate, fapt care permite redresarea stării / potențialului

corpului de apă într-o perioadă scurtă de timp;

ii. Efecte pe termen lung, în care starea / potențialul corpului de apă se schimbă definitiv sau pentru o

perioadă lungă de timp, neexistând așteptări în privința redresării.

În cazul în care starea sau potențialul unui element este afectat doar temporar (pentru o perioadă scurtă de timp),

fiind de așteptat o redresare într-un interval de timp scurt – fie în mod natural, fie ca rezultat al atenuării efectelor–

și fără consecințe negative pe termen lung, astfel de fluctuații nu constituie o deteriorare a stării / potențialului,

astfel încât nu este necesară aplicarea unei Testări în privința Articolului 4 (7). În cazul în care este de așteptat ca

efectele asupra stării / potențialului corpului de apă să fie permanente sau se manifestă pe o perioadă lungă de

timp, astfel de activități ar trebui să facă obiectul unei Testări în privința Articolului 4 (7).

Nu va fi propusă nicio definiție pentru [conceptele de] „perioadă scurtă de timp" sau „perioadă lungă de timp".

Cu toate acestea, frecvențele menționate pentru programele de monitorizare58 pot servi drept indicație.

Durata în timp a efectelor depinde de natura activității propuse. Efectele permanente sau pe termen lung pot

apărea ca urmare a modificărilor sau activităților permanente sau în curs de desfășurare (de exemplu deteriorarea

datorată schimbărilor hidromorfologice substanțiale, deteriorarea de la starea „foarte bună“ la cea „bună“ din

cauza evacuării continue a poluanților, deteriorarea stării apelor subterane datorită captării continue a apelor

subterane).

Efectele temporare pe termen scurt pot apărea ca rezultat al activităților umane de scurtă durată, cum ar fi

lucrările de construcție sau întreținere. De exemplu, efectele temporare datorate apariției unei modificări în

timpul fazei de construcție nu este necesar să fie luate în considerare atât timp cât nu există consecințe adverse

pe termen lung și nici nu este de așteptat pe viitor o deteriorare a stării sau potențialului elementului respectiv în

corpul de apă.

În ceea ce privește lucrările de întreținere, frecvența [acestora] poate influența efectele asupra stării sau

potențialului unui corp de apă. Trecerea de la activități de întreținere frecvente la practici legate mai mult de

monitorizare și la acțiuni [punctuale] la cerere, cu efecte doar pe termen scurt, pot reduce formele de impact,

permițând în același timp continuarea exploatării. Cu toate acestea, există cazuri când, dacă întreținerea nu a fost

efectuată cu regularitate sau de mai mult timp, efectele asupra stării / potențialului ecologic pot fi același ca în

cazul unor lucrări complet noi. Cu alte cuvinte, dacă starea / potențialul corpului de apă a fost restabilit de la

57 Documentul SCI nr. 20: https://circabc.europa.eu/sd/a/2a3ec00a-d0e6-405f-bf66-60e212555db1/Guidance_documentN%C2%B020_Mars09.pdf 58 A se vedea Anexa V din DCA, subpunctele 1.3.4 și 2.2.3

23

ultima întreținere, faptul că [activitatea] este considerată „de întreținere" din punct de vedere tehnic nu înseamnă

neapărat că nu poate afecta starea corpului apei. În astfel de cazuri, activitatea de „întreținere" ar trebui evaluată

în același mod ca o propunere de modificare fizică nouă, putând fi necesară aplicarea Testării în privința Articolului

4 (7).

Trebuie reținut așadar că lucrările de întreținere obișnuite (de exemplu, dragajul de întreținere) pot contribui la

neatingerea stării ecologice bune. Cu toate acestea, în timp ce întreruperea activității de întreținere ar putea

permite corpului de apă să atingă starea bună, oprirea sau restrângerea activităților de întreținere la corpurile de

apă desemnate ca fiind puternic modificate ar putea, de asemenea, să aibă un „impact negativ semnificativ asupra

activității" în sensul Articolului 4 (3) pentru care s-a făcut desemnarea. În astfel de cazuri, lucrările de întreținere

ar putea fi luate în calcul în cadrul procesului de definire a „potențialului ecologic bun" și, prin urmare, nu ar face

obiectul unei Testări în privința Articolului 4 (7).

În anumite cazuri, efecte negative temporare asupra elementelor de calitate pot apărea și ca rezultat al

implementării Programului de măsuri menite să amelioreze starea sau potențialul corpului de apă (de exemplu,

măsuri de reabilitare/restaurare morfologică). Aceasta se poate întâmpla pentru că natura are nevoie de timp

pentru recuperare sau pentru că eficacitatea ecologică completă a măsurilor aplicate prin intervenția asupra

ecosistemului se atinge în decursul timpului. Astfel de cazuri ar putea face obiectul unor excepții în conformitate

cu Articolul 4 (4), impuse de „condițiile naturale" (a se vedea capitolul 5.5.3), dar nu ar trebui să necesite

efectuarea unei Testări în privința Articolului 4 (7).

În sfârșit, considerațiile de mai sus privind efectele în contextul Articolului 4 (7) trebuie diferențiate de

„deteriorarea temporară" în sensul Articolului 4 (6), care este limitată la cauze naturale sau de forță majoră, care

sunt împrejurări excepționale sau imposibil de prevăzut (de exemplu, deteriorări datorate inundațiilor extreme

sau secetelor prelungite).

3.3.2 Considerații privitoare la dimensiunea unei modificări și delimitarea corpului de apă

Dimensiunile unei modificări, sau obligația efectuării unei evaluări a impactului asupra mediului (EIA) nu constituie

în mod necesar un criteriu relevant pentru a hotărî dacă se impune sau nu o Testare în privința Articolului 4 (7).

Abordarea pertinentă constă în a evalua dacă un anumit proiect, indiferent de importanța sa, poate avea ca

rezultat deteriorarea stării / potențialului unui corp de apă sau dacă poate împiedica obținerea unei stări /

potențial bun. În acest fel, proiectele, indiferent de dimensiunea lor, pot intra sub incidența Articolului 4 (7).

Efectele potențiale ale unor modificări asupra stării / potențialului corpului de apă pot fi diferite, independent de

dimensiunile unei modificări propuse, dar în legătură, de exemplu, cu eventualitatea afectării unor habitate impor-

tante pentru starea unui corp de apă. Prin urmare, efectele pot fi diferite pentru modificări efectuate în sectoare ale

unui corp de apă fără importanță semnificativă pentru ecosistem, comparativ cu [cele efectuate în] zonele foarte

sensibile care găzduiesc habitate-cheie – de exemplu, pentru reproducerea unei anumite specii de pești.

Un alt aspect important în acest context este delimitarea temeinică a corpurilor de apă. Un „corp de apă" este

acea partea distinctă și semnificativă a unei ape de suprafață sau subterane din bazinul (districtul) hidrografic la

care trebuie aplicate obiectivele de mediu ale Directivei. Prin urmare, scopul principal al delimitării "corpurilor de

apă" este acela de a permite descrierea exactă a stării sale și compararea acesteia cu obiectivele de mediu59. De

aceea, delimitarea temeinică a corpurilor de apă este esențială. Aceasta deoarece rezultatele unei evaluări a

59 Ghidul nr. 2 - Identificarea corpurilor de apă; A se vedea: https://circabc.europa.eu/sd/a/655e3e31-3b5d-4053-be19-

15bd22b15ba9/Guidance%20No%202%20-%20Identification%20of%20water%20bodies.pdf

24

efectelor unui anumit proiect asupra stării / potențialului corpului de apă pot fi diferite, în funcție de modul –

corespunzător sau nu – în care corpul de apă este delimitat.

În plus, deși dimensiunea unei modificări poate fi relevantă (de exemplu, întinderea unei modificări morfologice

sau a zonei în care se produce schimbarea nivelul apei subterane), criteriile care abordează porțiunea dintr-un

corp de apă propusă spre modificare ca pe o simplă cotă-parte din acesta nu prezintă neapărat importanță. De

exemplu, modificări mai mici efectuate într-o anumită porțiune sensibilă a unui corp de apă ar putea avea efecte

mai severe în comparație cu modificări de mai mare anvergură efectuate într-o zonă mai puțin sensibilă a aceluiași

corp de apă.

Prin urmare, criteriul relevant este dacă modificarea propusă poate afecta sau nu starea / potențialul unui corp

de apă. În caz contrar, Statele Membre nu vor putea aplica în mod corect obiectivele Directivei. În acest context,

experiențele dobândite în timpul evaluărilor de presiune și impact ale modificărilor existente se pot dovedi utile.

3.3.3 Proiecte care nu se încadrează în domeniul de aplicare a Articolului 4 (7)

Ghidul se concentrează asupra proiectelor care intră sub incidența Articolului 4 (7) și a aplicabilității acestuia.

Pentru un caracter mai complet al lucrării, este abordată pe scurt și problematica proiectelor din afara domeniului

de aplicare [al Art. 4 (7)]. Proiectele care nu sunt considerate a avea drept rezultat noi modificări ale

caracteristicilor fizice ale corpurilor de apă de suprafață, schimbări ale nivelului apelor subterane sau care nu sunt

considerate noi activități umane de dezvoltare durabilă și care, prin urmare, nu intră sub incidența Articolului 4

(7), pot afecta și ele starea / potențialul corpurilor de apă. Etapele menționate în "Evaluarea aplicabilității

Articolului 4 (7)" se pot dovedi utile și în context mai larg, pentru a evalua dacă astfel de proiecte pot avea ca

rezultat deteriorarea [stării / potențialului corpului de apă] sau compromiterea realizării obiectivelor DCA.

Dacă evaluarea concluzionează că nu este de așteptat ca aceste proiecte să aibă ca rezultat deteriorarea sau

compromiterea atingerii stării bune / potențialului bun al corpurilor de apă, autorizația poate fi acordată în

conformitate cu DCA. A se reține că, în cazul în care evaluarea concluzionează că este de așteptat să producă

deteriorarea sau compromiterea atingerii stării bune / potențialului bun, iar aceste proiecte nu se circumscriu

domeniului de aplicare al Articolului 4 (7), autorizația în conformitate cu DCA nu poate fi acordată.

3.4 Condițiile care declanșează o Testare în privința Articolului 4 (7)

Obiectivele de mediu ale DCA sunt stabilite la articolul 4 din Directivă (pentru un rezumat, a se vedea capitolul

3.2). Domeniul de aplicare al Articolului 4 (7) și efectele potențiale ale proiectelor în sensul Articolului 4 (7) – 1)

noi modificări ale caracteristicilor fizice ale unui corp de apă de suprafață, 2) schimbări ale nivelului apei subterane

și 3) noi activități umane de dezvoltare durabilă – sunt explicate în capitolul 3.3. Cele două obiective-cheie asupra

cărora trebuie să se îndrepte evaluarea unor amenajări [proiecte] noi sunt dacă acestea provoacă:

deteriorarea stării (sau a potențialului) unui corp de apă de suprafață sau subterană, sau

compromiterea obținerii unei stări bune a apelor subterane, a stării ecologice bune / potențialului bun

pentru corpurile de apă care în prezent nu reușesc să atingă această stare / potențial.

Au fost prezentate următoarele clarificări60 privind modul în care respectarea obiectivelor de mediu ale Directivei

ar trebui interpretată în evaluarea unor amenajări [proiecte, activități de dezvoltare] noi :

o autoritate de autorizare nu trebuie să acorde aprobarea pentru [respectiva] amenajare / [proiect] în cazul în

care aceasta poate cauza o deteriorare a stării unui corp de apă de suprafață sau în cazul în care compromite atingerea

60 Cauza C-461/13 Bund für Umwelt und Naturschutz Deutschland e.V. versus Bundesrepublik Deutschland:

http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf;jsessionid=9ea7d0f130d6146e624bf57c46808158f287aced950b.e34KaxiLc3eQc40LaxqMbN4Pax8Le0?text=&docid=165446&pageIndex=0&doclang=EN&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=11661

25

unei stări bune a apei de suprafață / a unui bun potențial ecologic bun ori a unei stări chimice bune a apei de suprafață

până la data prevăzută de directivă, cu excepția cazului în care se acordă o derogare;

„deteriorarea stării" corpului de apă de suprafață vizat include degradarea/deteriorarea cu o clasă a

oricărui element din categoria "elementelor de calitate", în sensul Anexei V a Directivei-cadru Apa (DCA), chiar

dacă această degradare nu are ca rezultat o declasificare a corpului de apă de suprafață în ansamblu;

în cazul în care elementul de calitate se află deja în clasa cea mai de jos, orice deteriorare a elementului

respectiv reprezintă o deteriorare a stării [corpului de apă] în sensul Articolului 4 alineatul (1) litera (a) punctul (i)

din Directiva-cadru Apa (DCA).

Următoarele capitole au scopul de a ilustra prin exemple și considerații aplicarea practică a principiilor subliniate mai

sus pentru corpurile de apă de suprafață și subterană. A se reține că punerea efectivă în aplicare a acestor principii

și a evaluărilor aferente, în urma cărora se concluzionează dacă este [sau nu] de așteptat ca un proiect planificat să

ducă la deteriorarea sau la compromiterea obținerii unei stări bune / potențial bun, poate fi mai simplă și mai fiabilă

în cazul unora dintre proiecte, în schimb se poate dovedi o mare provocare în alte cazuri. Aspecte practice aferente

sunt abordate, de asemenea, și în capitolele 3.7 și 4.1 din ghid.

3.4.1 Considerații practice și exemple în cazul corpurilor de apă de suprafață Pe baza clarificărilor de mai sus și pentru a ilustra condițiile în care se declanșează necesitatea unei Testări în privința

Articolului 4 (7) în scopul luării unei decizii privind autorizarea unei noi modificări sau a unei noi activități umane de

dezvoltare durabilă, sunt prezentate următoarele exemple practice pentru corpurile de apă de suprafață.

Exemplul 1 ilustrează un caz în care o nouă modificare propusă poate cauza deteriorarea stării ecologice a unui

corp de apă în ansamblu, declanșând astfel necesitatea unei Testări în privința Articolului 4 (7).

Tabelul 3: Exemplul 1 - Deteriorarea stării [corpului de apă] globale

Exemplul 1 - Deteriorarea stării globale

Punct de plecare: Stare ecologică globală determinată de elementul de calitate în cea mai joasă clasificare (în acest caz – moderată).

Efectul datorat modificării: Starea globală se poate deteriora din cauza deteriorării unor elemente de calitate individuale (în acest exemplu, nevertebrate bentonice și fauna piscicolă, ca efect al deteriorării morfologice), declanșând astfel necesitatea unei Testări în privința Articolului 4 (7). Exemplul include, în acest caz, o schimbare a stării corpului de apă în ansamblu de la „moderată“ la „slabă”.

Elemente

de

calitate

Elemente biologice de calitate

Elemente hidromorfologice de

calitate suport pentru elementele

biologice

Elemente chimice și

fizice de calitate

suport pentru

elementele biologice Starea

ecologică

globală Flora

acvatică

Fauna

nevertebrată

bentonică

Fauna

piscicolă Hidrologie Morfologie Continuitate

Condiții

generale

Poluanți spe-

cifici bazinului

hidrografic

Punct de

plecare 2 2 3

mai jos

de 2** 2*

mai jos de

2** 2* 2 3

Efectul datorat

modificării 2 3 4

mai jos

de 2**

mai jos de

2**

mai jos de

2** 2* 2 4

1: Foarte bună; 2: Bună; 3: Moderată ; 4: Slabă; 5: Proastă * Condiții conforme cu atingerea valorilor specificate pentru elementele biologice de calitate ** Condiții care nu sunt în conformitate cu atingerea valorilor specificate pentru elementele biologice de calitate

26

Exemplul 2 ilustrează un caz în care starea ecologică globală este menținută, dar un element biologic de calitate

se poate deteriora sub efectul unei noi modificări propuse, declanșând astfel necesitatea unei Testări în privința

Articolului 4 (7).

Tabelul 4: Exemplul 2 - Starea globală se păstrează, cu excepția deteriorării unui element biologic de calitate

Tabelul 4: Starea globală se păstrează, cu excepția deteriorării unui element biologic de calitate

Punct de plecare: Stare ecologică globală determinată de elementul de calitate cu cea mai joasă clasificare (în acest caz – „bună”).

Efectul datorat modificării: Starea ecologică globală s-a menținut „bună”, dar un element biologic de calitate se poate deteriora, în acest exemplu fauna piscicolă, din cauza deteriorării elementelor de calitate hidrologie și continuitate, declanșând astfel necesitatea unei Testări în privința Articolului 4 (7).

Elemente

de caltate

Elemente biologice de calitate

Elemente hidromorfologice de

calitate suport pentru elementele

biologice

Elemente chimice

și fizice de calitate

suport pentru

elementele

biologice Starea

ecologică

globală

Flora

acvatică

Fauna

nevertebrată

bentonică

Fauna

piscicolă Hidrologie Morfologie Continuitate

Condiții

generale

Poluanți

specifici

bazinului

hidrografic

Punct de

plecare 2 1 1 1 1 1 2* 1 2

Efectul

datorat

modificării

2 1 2 2* 1 2* 2* 1 2

1: Foarte bună; 2: Bună; 3: Moderată; 4: Slabă 5: Proastă * Condiții conforme cu atingerea valorilor specificate pentru elementele biologice de calitate

27

Exemplul 3 ilustrează un caz în care o nouă modificare propusă poate cauza deteriorarea de la „foarte bună” la

„bună” a stării ecologice a unui corp de apă în ansamblu, declanșând astfel necesitatea unei Testări în privința

Articolului 4 (7).

Tabelul 5: Exemplul 3 - Deteriorarea de la starea „foarte bună” la starea „bună”

Exemplul 3 - Deteriorarea de la starea „foarte bună” la starea „bună”

Punct de plecare: Starea ecologică globală „foarte bună”, datorită faptului că toate elementele de calitate se află în clasa de stare „foarte bună”.

Efectul datorat modificării: Deteriorarea unor elemente de calitate individuale (în acest exemplu, fauna nevertebrată bentonică, fauna piscicolă și morfologia) poate avea ca efect deteriorarea stării globale de la „foarte bună” la „bună”, declanșând astfel necesitatea unei Testări în privința Articolului 4 (7).

Elemente

de calitate

Elemente biologice de calitate

Elemente hidromorfologice

de calitate suport pentru

elementele biologice

Elemente chimice și

fizice de calitate

suport pentru

elementele biologice Starea

ecologică

globală Flora

acvatică

Fauna

nevertebrată

bentonică

Fauna

piscicolă

Hidro

logie Morfologie

Continuita

te

Condiții

generale

Poluanți

specifici

bazinului

hidrografic

Punct de

plecare 1 1 1 1 1 1 1 1 1

Efectul datorat

modificării 1 2 2 1 2* 1 1 1 2

1: Foarte bună; 2: Bună; 3: Moderată; 4: Slabă; 5: Proastă

* Condiții conforme cu atingerea valorilor specificate pentru elementele ve biologice de calitate

Exemplul 4 ilustrează un caz în care elementul de calitate aflat deja în clasa cea mai joasă („deteriorat”) se poate

deteriora în continuare. A se reține că orice deteriorare ulterioară a unui element de calitate aflat deja în clasa cea

mai de jos este considerată o deteriorare [a stării ecologice globale - n. tr.], declanșând astfel necesitatea unei

Testări în privința Articolului 4 (7).

În termeni practici, observațiile referitoare la deteriorarea ulterioară a unui element de calitate aflat deja în clasa

cea mai joasă pot include aspecte legate de gradul în care o astfel de deteriorare ulterioară poate fi măsurată sau

nu, sau de efectele adverse detectabile pe care aceasta le are sau nu asupra structurii și funcționării corpului de

apă în cauză, pe baza unei evaluări rezonabile. În plus, acestea trebuie să reflecte contextul general al DCA și

cerințele specifice ale Articolului 4 (7), și anume că sunt aplicabile condițiile din Articolul 4 (7) în cazul în care o

modificare propusă împiedică obținerea unei stări / potențial bun. Continuarea deteriorării unui corp de apă

care în prezent nu reușește să atingă această stare sau potențial, aflându-se în fapt în clasa cea mai de jos, are ca

rezultat o îndepărtare și mai accentuată a corpului de apă de la îndeplinirea obiectivelor DCA și, prin urmare, [se

impune] necesitatea de a proteja, îmbunătăți și de a reabilita astfel de corpuri de apă. Drept urmare, autoritățile

trebuie să fie deosebit de vigilente în ceea ce privește continuarea deteriorării unui element de calitate care se

află deja în clasa cea mai de jos.

28

Tabelul 6: Exemplul 4 - Deteriorarea unui element de calitate al unui corp de apă de suprafață care

se află deja în cea mai joasă clasă

Exemplul 4 - Deteriorarea unui element de calitate aflat deja în cea mai joasă clasă

Punct de plecare: Starea ecologică globală „deteriorată”, datorită faptului că un element calitativ se află în clasa de stare „proastă” (fauna piscicolă). de calitate aflat deja în clasa cea mai joasă („proastă”) se deteriorează în continuare (în acest exemplu, reduceri ale compoziției sau abundenței, datorate modificărilor morfologice), declanșând astfel necesitatea unei Testări în privința Articolului 4 (7). A se reține că orice deteriorare suplimentară a unui element de calitate aflat deja în clasa cea mai joasă este considerată o deteriorare, având ca rezultat o îndepărtare și mai accentuată a corpului de apă de la îndeplinirea obiectivelor DCA.

Elemente

de calitate

Elemente biologice de calitate

Elemente hidromorfologice

de calitate suport pentru

elementele biologice

Elemente chimice și

fizice de calitate

suport pentru

elementele biologice Starea

ecologică

globală Flora

acvatică

Fauna

nevertebrată

bentonică

Fauna

piscicolă

Hidro

logie Morfologie

Continuita

te

Condiții

generale

Poluanți

specifici

bazinului

hidrografic

Punct de

plecare 2 3 5

mai

jos

de

2**

2* mai jos

de 2**

mai jos

de 2**

mai jos

de 2** 5

Efectul datorat

modificării 2 3 5

mai

jos

de

2**

mai jos de

2**

mai jos

de 2**

mai jos

de 2**

mai jos

de 2** 5

1: Foarte bună; 2: Bună; 3: Moderată; 4: Slabă; 5: Proastă

* Condiții conforme cu atingerea valorilor specificate pentru elementele biologice de calitate ** Condiții care nu sunt conforme cu atingerea valorilor specificate pentru elementele biologice de calitate

Considerații practice privind rolul elementelor de calitate suport

Listele cu elemente de calitate aferente fiecărei categorii de apă de suprafață sunt împărțite în 3 grupe:

(1) elemente biologice; (2) elemente hidromorfologice suport pentru elementele biologice; și (3) elemente chimice

și fizico-chimice suport pentru elementele biologice (a se vedea Anexa V din DCA).

Elemente hidromorfologice suport pentru elementele biologice de calitate

Așa cum se subliniază în Ghidul CIS nr. 1361, valorile elementelor hidromorfologice de calitate trebuie luate în calcul

la desemnarea corpurilor de apă ca făcând parte din clasa de stare ecologică „foarte bună” (și din clasa de potențial

ecologic maxim), dar și la declasarea de la starea ecologică „foarte bună“ (sau din clasa de potențial ecologic maxim)

la starea ecologică (sau potențialul) bun. Pentru celelalte clase de stare / potențial, elementele hidromorfologice

trebuie să aibă condiții adecvate atingerii valorilor specificate pentru elementele biologice de calitate. Prin urmare,

61 A se vedea Ghidul CIS nr. 13, capitolul 2 și Figura 1, privind abordarea generală a clasificării stării ecologice și a potențialului ecologic:

https://circabc.europa.eu/sd/a/06480e87-27a6-41e6-b165-0581c2b046ad/Guidance%20No%2013%20-%20Classification%20of%20Ecological%20Status%20(WG%20A).pdf

29

desemnarea corpurilor de apă ca aparținând claselor de stare / potențial ecologic bun, moderat, slab sau prost poate

fi făcută pe baza condițiilor pentru elementele biologice de calitate.

De reținut că, în cazul elementelor suport, condițiile acestora ar trebui să fie adecvate atingerii valorilor specificate

pentru elementele biologice de calitate, iar autoritățile competente ar trebui să fie în măsură să verifice, într-un

caz dat, dacă elementul de calitate suport întrunește condiții compatibile cu valorile specificate pentru elementele

biologice de calitate. Exemplele 2 și 3 de mai sus ilustrează cazurile în care se estimează că elementele biologice

de calitate se vor deteriora deoarece modificările propuse au ca efect deteriorarea elementelor hidromorfologice

de calitate individuale cu rol de suport al elementele biologice, declanșând astfel necesitatea unei Testări în

privința Articolului 4 (7).

De asemenea, în acest context trebuie luată în considerare și întrebarea dacă o nouă modificare poate compromite

atingerea unei stări / potențial bun. Un exemplu poate fi un corp de apă care este în prezent într-o stare / potențial

inferior clasei „bun”, de exemplu datorită poluării, dar ale cărui condiții hidromorfologice sunt în conformitate cu

cerințele pentru obținerea unei stări / potențial bun. Noua modificare planificată, care este de așteptat să

deterioreze un element hidromorfologic de calitate (de exemplu morfologia, la valori adecvate doar stării / potenția-

lului „moderat“), nu poate deteriora imediat un element biologic de calitate (care se află deja într-o clasă inferioară

stării „bune”, datorită poluării), dar poate compromite atingerea unei stări / potențial bun, vizată prin implementarea

măsurilor de reducere a poluării în conformitate cu Programul de măsuri al Planului de Management al Bazinului

Hidrografic. Într-o astfel de situație, ar fi necesară o Testare în privința Articolului 4 (7), chiar dacă nici unul dintre

elementele biologice de calitate nu este de așteptat să se deterioreze în urma executării modificării.

Cele de mai sus presupun ca metodele de evaluare a elementelor biologice de calitate să aibă capacitatea să

surprindă modificări ale elementelor hidromorfologice, pentru a determina dacă acestea echivalează cu

deteriorarea stării / potențialului sau cu compromiterea atingerii stării / potențialului bun a elementelor biologice

de calitate. În caz contrar, este necesară o metodologie mai bine orientată, vizând în mod specific aceste elemente

de calitate suport62.

Așa cum s-a subliniat, este necesar ca Statele Membre să elaboreze metodologii care să surprindă efectele pe care

condițiile modificate ale elementelor de calitate suport este de așteptat să le aibă asupra elementelor biologice

de calitate. Această problemă poate avea o importanță deosebită în cazurile când elementele biologice de calitate

sunt, de exemplu, în clasa de stare / potențial bun și este de așteptat ca un element de calitate hidromorfologic

să se deterioreze de la starea foarte bună la condiții care nu mai sunt conforme cu clasa de stare foarte bună după

executarea modificării]. În absența unor metodologii coerente, se recomandă o abordare în conformitate cu

principiul precauției, ceea ce înseamnă că în cadrul procesului de autorizare a modificării planificate ar trebui

efectuată o Testare în privința Articolului 4 (7).

Prin urmare, în termeni practici, informațiile (de exemplu, din programele de monitorizare) privind condițiile în

vigoare ale elementelor de calitate pentru un corp de apă, inclusiv ale elementelor suport, precum și standardele

hidromorfologice prestabilite pentru diferite clase (de exemplu, foarte bună, bună, moderată, slabă, proastă) pot fi

esențiale pentru evaluarea riscului unei noi modificări propuse asupra factorului biologic. Deteriorarea oricăruia

dintre aceste elemente (hidrologie, morfologie sau continuitate) indică un risc semnificativ pentru unul sau mai multe

elemente biologice de calitate, venind în sprijinul deciziilor legate de eventualitatea ca o nouă modificare propusă să

62 Documentul de discuție al JRC (Centrul Comun de Cercetare) "Metode de evaluare ecologică a apelor de suprafață europene - prezentare generală a sensibilității acestora la presiuni" subliniază faptul că din rapoartele tehnice de intercalibrare nu reies prea multe dovezi că metodele în vigoare privind BQEs (elementele biologice de calitate) surprind în mod solid efectele produse de modificările hidromorfologice. Pentru a fi siguri că presiunile hidromorfologice și efectele lor nu rămân nedetectate, este foarte important să se utilizeze metode de clasificare hidromorfologice, alături de cele privind BQEs. A se vedea: https://circabc.europa.eu/sd/a/0ce84a75-0988-44c5-b02e-c10e3ceb1363/7%20-%20BQEs_Pressures_sep2017.docx

30

ducă sau nu la deteriorare [a stării / potențialului - n. tr.] și, prin urmare, dacă este sau nu necesară o Testare în

privința Articolului 4 (7) (a se vedea și studiul de caz din Marea Britanie / Scoția).

Studiu de caz 1: Cum se utilizează standardele hidromorfologice pentru a preveni deteriorarea stării

Țara: Regatul Unit / Scoția

În conformitate cu cadrul de reglementare al Scoției, este necesară o autorizare prealabilă pentru orice

activitate ce poate afecta negativ mediul acvatic, inclusiv captarea apei, construcții și amenajări de

acumulări, precum și orice alte lucrări de construcție sau de inginerie în sau în vecinătatea apelor de

suprafață. Ca prim pas în procesul de autorizare prealabilă, autoritatea de reglementare (Agenția de

Protecție a Mediului din Scoția – SEPA) evaluează riscul pe care activitatea propusă îl prezintă pentru

mediul acvatic. Această evaluare a riscurilor implică previziuni privind: (i) elementele de calitate

hidromorfologice ale corpului de apă (hidrologie, morfologie și continuitate) sunt susceptibile de a fi

modificate de activitatea propusă; și

(ii) modul în care aceste modificări pot afecta elementele de calitate biologică ale corpului de apă.

Pentru a putea previziona modul în care vor fi modificate elementele calitative hidromorfologice, sunt necesare

informații despre condiția elementelor la momentul dat. Acest lucru este asigurat prin programele de

monitorizare și modelare ale SEPA, completate, dacă este necesar, de informațiile furnizate de dezvoltator. De

exemplu, SEPA păstrează estimări modelate pentru toate râurile cu privire la gradul în care debitele acestora au

fost modificate prin intermediul captărilor, al deversărilor și al amenajărilor de acumulări.

Pentru a evalua riscul asupra factorului biologic, SEPA compară modificările pe care activitatea propusă

urmează să le producă asupra hidromorfologiei corpului de apă cu standarde hidromorfologice pre-determinate

pentru stările „foarte bună“, „bună“, „moderată“ și „proastă“. Aceste standarde au fost stabilite astfel încât o

încălcare a oricăruia dintre ele (hidrologie, morfologie sau continuitate) indică un risc semnificativ pentru unul

sau mai multe elemente biologice de calitate. În cazul în care SEPA consideră că o propunere poate duce la o

încălcare [a unui standard - n. tr.] și, prin urmare, la o deteriorare a stării, ea poate autoriza propunerea doar dacă

sunt îndeplinite cerințele Articolului 4 (7).

Standardele hidromorfologice sunt obținute și actualizate periodic, în cadrul unui proces coordonat la nivel

național, care reunește cercetători, experți tehnici și în date din întregul Regatul Unit și nu numai. Standardele

sunt emise către SEPA sub forma Directivelor ministeriale. Printre altele, aceste instrucțiuni enumeră

standardele pentru debitele de râu, pentru nivelurile lacurilor și pentru starea morfologică a râurilor. În anul

2017 va fi finalizată o revizuire majoră a standardelor pentru aceasta din urmă, urmând a fi emise standarde

revizuite care să reflecte progresele obținute în cunoașterea științifică.

Aceste standarde vor permite SEPA:

• să evalueze eficient și consecvent riscul de deteriorare provocat de amenajări, indiferent dacă acest risc se

referă la starea corpului de apă în ansamblu sau la starea unor elemente calitative biologice individuale care se

află într-o clasă de stare superioară celei a corpului de apă în ansamblu (de exemplu, corpul de apă este în stare

„bună“ în ansamblu, dar unele elemente biologice sunt într-o stare „foarte bună”);

• să evalueze – în cazul corpurilor de apă care se află într-o clasă inferioară stării bune (de exemplu datorită

poluării) – riscul ca amenajarea să compromită obținerea pe viitor a stării bune (de exemplu, prin încălcarea

unuia sau mai multor standarde hidromorfologice); și

• să acorde asistență potențialilor dezvoltatori, furnizându-le informații privind proporțiile în care se

preconizează ca amenajarea să fie posibilă în diferite părți ale mediului acvatic fără riscul deteriorării sau

compromiterii unei realizări în viitor a stării bune.

31

Elemente chimice și fizico-chimice de calitate suport pentru elementele biologice

Elementele chimice și fizico-chimice suport pentru elementele biologice includ condițiile generale și poluanții

specifici bazinului hidrografic. Valorile elementelor chimice și fizico-chimice de calitate suport pentru elementele

biologice trebuie luate în calcul la desemnarea corpurilor de apă ca făcând parte din clasele de stare ecologică

„foarte bună” și „bună”, precum și din clasele de potențial ecologic „maxim” și „bun” (de exemplu, la declasarea

de la clasa de stare ecologică „foarte bună“ / de potențial ecologic „maxim” la cea de „bună” / „bun”, precum și

de la starea / potențialul „bun” la cea de „moderat“. Pentru celelalte clase de stare / potențial, elementele chimice

și fizico-chimice trebuie să aibă "condiții conforme cu atingerea valorilor specificate pentru elementele biologice

de calitate" (a se vedea Anexa V din DCA și Ghidul CIS nr. 13).

Condițiile generale par a fi relevante în contextul Articolului 4 (7) prin prisma domeniului de aplicare a Articolului

4 (7) și a efectelor conexe (a se vedea capitolul 3.3). De reținut că respectivele condiții generale formează un grup

de condiții. În termeni practici, condițiile generale (transparența, condițiile termice, cele privind oxigenarea,

salinitatea, starea acidifierii , nutrienții) ar trebui să se reflecte și în starea elementelor biologice de calitate, iar

autoritățile competente ar trebui să fie în măsură să stabilească într-un caz dat dacă elementul suport are condiții

adecvate valorilor stabilite pentru elementele biologice de calitate. Deteriorarea oricăruia dintre aceste

[elemente] indică un risc semnificativ pentru unul sau mai multe elemente biologice de calitate, venind în sprijinul

deciziilor legate de eventualitatea ca o nouă modificare propusă să ducă la deteriorare și, prin urmare, la

necesitatea unei Testări în privința Articolului 4 (7). Considerații similare celor prezentate mai sus pot fi relevante

[și] pentru elementele de calitate hidromorfologice cu rol de suport pentru elementele biologice de calitate.

În sfârșit, datorită efectelor indirecte ale unui proiect propus, nu poate fi exclusă o eventuală creștere a concentrațiilor

anumitor poluanți specifici bazinului hidrografic (a se vedea capitolul 3.3). Dacă este de așteptat ca acest lucru să aibă

ca rezultat compromiterea îndeplinirii standardelor (naționale) de calitate a mediului- EQS, compromiterea respectivă

ar fi considerată o deteriorare, declanșând astfel necesitatea unei Testări în privința Articolului 4 (7). Orice creștere

ulterioară măsurabilă a concentrațiilor de poluanți care deja nu reușesc să atingă respectivele standarde de calitate a

mediului ar fi de asemenea considerată o deteriorare, deoarece ar îndepărta și mai mult corpul de apă de îndeplinirea

obiectivelor DCA. Considerații similare se aplică în ceea ce privește standardele de calitate a mediului stabilite la nivelul

UE pentru substanțele prioritare și alți poluanți care determină starea chimică.

În acest context, ar trebui recunoscut faptul că, pentru a se putea aplica o excepție în temeiul Articolului 4 (7),

deteriorarea trebuie să rezulte din activități care intră sub incidența Articolului 4 (7) (noi modificări ale

caracteristicilor fizice ale unui corp de apă de suprafață, schimbări ale nivelului apei subterane, noi activități

umane de dezvoltare durabilă). Articolul 4 (7) nu prevede excepția în cazul în care deteriorarea cauzată de emisiile

de poluanți provenind din surse punctiforme sau difuze are ca rezultat declasarea corpului de apă la un nivel

inferior stării bune (a se vedea capitolul 3.3).

Considerații practice pentru corpurile de apă puternic modificate (CAPM) și corpurile de apă artificiale (CAA)

Este posibilă planificarea unei modificări noi a caracteristicilor fizice ale unui corp de apă de suprafață și în cazul

celor desemnate în ciclurile anterioare de planificare în temeiul DCA ca fiind puternic modificate sau artificiale

(CAPM sau CAA existente). În principiu, tabelele de mai sus, care exemplifică condițiile în care este necesară

declanșarea unei Testări în privința Articolului 4 (7) pentru autorizarea unei modificări a corpurilor de apă naturale

sunt aplicabile atât pentru CAPM, cât și pentru CAA existente, cu referire la potențialul lor ecologic și la elementele

de calitate aferente.

La evaluarea impactului unei modificări fizice noi asupra potențialului ecologic al unui CAPM, este important să se

facă distincția între impactul respectiv și impactul provocat de modificarea fizică existentă care a generat

desemnarea corpului de apă ca fiind puternic modificat. În practică, această distincție ar trebui să fie posibilă dacă

potențialul ecologic în vigoare conține o evaluare corectă a elementelor hidromorfologice și biologice de calitate.

32

Prin urmare, în cadrul procesului de Evaluare a aplicabilității Articolului 4 (7), o condiție prealabilă pentru a

determina dacă o modificare nouă poate duce la o deteriorare sau la compromiterea atingerii unui potențial

ecologic bun, este aceea ca obiectivul ecologic al CAPM sau al CAA (potențialul ecologic bun) să fie clar definit în

conformitate cu principiile DCA.

După cum se explică în capitolul 5.5.2, în cazul în care se acordă o excepție în temeiul Articolului 4 (7) pentru o

modificare fizică nouă la un CAPM sau CAA existent, trebuie verificată necesitatea redefinirii potențialului ecologic

al respectivului corp de apă, luând în calcul și modificarea fizică suplimentară.

3.4.2 Considerații practice și exemple pentru corpurile de apă subterană

Mai jos, sunt prezentate considerente și exemple practice pentru corpurile de apă subterană, derivate din principiile

descrise mai sus pentru corpurile de apă de suprafață. Dacă respectivele criterii sunt îndeplinite, se pot aplica excepțiile

în temeiul Articolului 4 (7) pentru schimbări ale nivelului apei subterane (o caracteristică fizică a corpurilor de apă

subterană) care pot avea efecte directe asupra stării apelor subterane. Schimbările nivelului apei subterane sunt

[constituie un indicator - n.tr.] deosebit de relevante pentru compromiterea atingerii stării cantitative a apelor

subterane bune. Starea cantitativă a apelor subterane este definită ca fiind "bună" sau "slabă". Definiția stării

cantitative bune este prezentată la subpunctul 2.1.2 al Anexei V din DCA. Elementele privind evaluarea stării cantitative

sunt specificate pe larg în Ghidul CIS nr. 1863. Pentru ca un corp de apă subterană să aibă o stare cantitativă bună,

trebuie îndeplinite următoarele criterii (obiective) cuprinse în definiția stării bune:

1) rata medie anuală de captare pe termen lung nu depășește resursele de apă subterană disponibile;

2) modificarea antropogenică a nivelului apei sau modificările de debit nu produc o diminuare semnificativă

a chimiei [stării chimice] și / sau a ecologiei [stării ecologice] oricărui corp de apă de suprafață aflat în

inderdependență, care să aibă ca rezultat compromiterea atingerii/ne-atingerea de către acesta a

obiectivelor relevante stabilite de Articolul 4;

3) modificarea/alterarea antropică a nivelului apei nu cauzează nicio deteriorare/afectare semnificativă a

ecosistemelor terestre care depind de apa subterană;

4) modificarea antropică a direcției de curgere rezultate din modificările de nivel nu are ca rezultat

pătrunderea apei sărate sau a altor intruziuni.

Conform Ghidului nr. 18, toate testele relevante care au în vedere acele elemente expuse riscului ar trebui

efectuate independent unele de celelalte, rezultatele fiind combinate ulterior în cadrul unei evaluări globale a

stării cantitative. Cea mai joasă clasificare obținută în cadrul testelor relevante pentru starea cantitativă este

raportată ca stare cantitativă globală (de ansamblu), iar dacă oricare din teste are ca rezultat o stare deteriorată,

atunci clasificarea globală (de ansamblu) a corpului de apă subterană va fi aceea de stare slabă. Rezultă că, dacă

unul (sau mai multe) teste relevante pentru apele subterane eșuează ca rezultat al schimbării nivelului apelor

subterane, starea cantitativă a apei subterane s-ar declasa de la "bună" la "slabă", necesitând declanșarea unei

Testări în privința Articolului 4 (7).

Există posibilitatea ca o schimbare/alterare suplimentară a nivelului apei subterane să cauzeze compromiterea

atingerii obiectivului de "stare bună" pentru un corp de apă subterană aflat deja în stare cantitativă " slabă”,

datorită condițiilor existente care au dus la neîndeplinirea unuia sau mai multor criterii. Prin urmare, în cazul în

care o schimbare suplimentară a nivelului apei subterane ar avea ca rezultat "compromiterea atingerii stării bune

a apelor subterane", ar fi necesară declanșarea unei Testări în privința Articolului 4 (7).

63 Pentru detalii, a se vedea Ghidul CIS nr. 18 privind evaluarea stării și tendințelor apelor subterane: https://circabc.europa.eu/sd/a/ff303ad4-8783-43d3-989a-55b65ca03afc/Guidance_document_N%C2%B018.pdf

33

De reținut că, atunci când nu se poate obține o stare bună din cauza unei schimbări prealabile și ulterioare,

excepțiile în conformitate cu Articolul 4 (4) sau Articolul 4 (5) vor trebui justificate în procesul de planificare a

managementului bazinului hidrografic, în funcție de condițiile lor distincte (a se vedea și capitolul 5.5.3).

În textul următor, sunt ilustrate exemple privind condițiile în care este necesară declanșarea unei Testări în privința

Articolului 4 (7), în scopul luării unei decizii privind autorizarea [noii modificări propuse - n. tr.]. Tabelele sunt simpli-

ficate, în scop ilustrativ. La evaluarea riscului privind deteriorarea, ar trebui luat în considerare Ghidul CIS 1564.

Tabelul 7: Exemplul 5 - Deteriorarea/retrogradarea stării cantitative a apei subterane de la "bună" la "slabă"

Exemplul 5

Punctul de pornire: Starea cantitativă globală a apei subterane este clasificată drept "bună", deoarece fiecare criteriu

îndeplinește condițiile pentru stare "bună".

Efectul datorat modificării: Urmare a modificării este de așteptat atât declasarea unui criteriu de la "bun" la

"deteriorat" (în acest exemplu, afectarea ecosistemului terestru dependent de apa subterană), cât și cea a stării

cantitative globale, declanșându-se astfel Testarea în privința Articolului 4 (7).

Criterii

1) Rata medie

anuală de captare

pe termen lung nu

depășește resursa

de apă subterană

disponibilă;

2) schimbarea antropică a nivelului apei sau modificările de debit nu produc o diminuare semnificativă a chimiei și / sau a ecologiei oricărui corp de apă de suprafață asociat, care să aibă ca rezultat compromiterea atingerii de către acesta a obiectivelor relevante stabilite de Articolul 4;

3) schimbarea

antropică a nivelului

apei nu cauzează nici

o deteriorare

semnificativă a

ecosistemelor

terestre care depind

de apa subterană;

4) modificarea

antropică a direcției

de curgere rezultate

din modificările de

nivel nu are ca

rezultat

pătrunderea apei

sărate sau a altor

intruziuni.

Starea cantitativă de ansamblu a apei subterane

Punct de

plecare B B B B B

Efectul datorat

modificării B B S B S

B: Bună; D: Slabă;

64 https://circabc.europa.eu/sd/a/e409710d-f1c1-4672-9480-e2b9e93f30ad/Groundwater%20Monitoring%20Guidance%20Nov-2006_FINAL-2.pdf

34

Tabelul 8: Exemplul 6 - Corpul de apă subterană este deja clasificat drept "slab" și un criteriu nu îndeplinește

condițiile

Exemplul 6

Punctul de pornire: Starea cantitativă globală a apei subterane este clasificată drept "slabă", deoarece un [singur]

criteriu îndeplinește condițiile pentru stare "bună" (în acest exemplu, intruziunile de apă sărată).

Efectul datorat modificării: Alte modificări ale nivelului apei subterane ar duce la o deteriorare ulterioară (în acest

exemplu, afectarea unui ecosistem terestru) și la "compromiterea atingerii stării bune a apei subterane",

declanșându-se astfel Testarea în privința Articolului 4 (7).

Criterii

1) Rata medie

anuală de captare

pe termen lung nu

depășește resursa

de apă subterană

disponibilă;

2) Schimbarea antropică a nivelului apei sau modificările de debit nu produc o diminuare semnificativă a chimiei și / sau a ecologiei oricărui corp de apă de suprafață asociat, care să aibă ca rezultat compromiterea atingerii de către acesta a obiectivelor relevante stabilite de Articolul 4;

3) Schimbarea

antropică a nivelului

apei nu cauzează nici

o deteriorare

semnificativă a

ecosistemelor

terestre care depind

de apa subterană;

4) Modificarea

antropică a direcției

de curgere rezultate

din modificările de

nivel nu are ca

rezultat

pătrunderea apei

sărate sau alte

intruziuni.

Starea cantitativă globală a apei subterane

Punct de start B B B S S

Efectul datorat

modificării B B S S S

B: Bună; D: Slabă;

35

Tabelul 9: Exemplul 7 - Deteriorarea suplimentară a unui criteriu deja clasificat drept "deteriorat", având ca

rezultat compromiterea atingerii stării "bune"

Exemplul 7

Punctul de pornire: Starea cantitativă globală a apei subterane este clasificată drept "deteriorată", deoarece un

criteriu nu îndeplinește condițiile pentru stare "bună" (în acest exemplu, afectarea ecosistemului terestru dependent

de apa subterană).

Efectul datorat modificării: Datorită modificării, același criteriu care este deja compromis se deteriorează în

continuare (de exemplu, daune suplimentare cauzate fie aceluiași ecosistem terestru, fie altuia), ceea ce are

ca rezultat "compromiterea atingerii stării bune a apei subterane" și, prin urmare, declanșarea

Testării în privința Articolului 4 (7).

Criterii

1) Rata medie

anuală de captare

pe termen lung nu

depășește resursa

de apă subterană

disponibilă;

2) Schimbarea antropică a nivelului apei sau modificările de debit nu produc o diminuare semnificativă a chimiei [stării chimice] și / sau a ecologiei [stării ecologice] oricărui corp de apă de suprafață asociat, care să aibă ca rezultat compro-miterea atingerii de către acesta a obiectivelor rele-vante stabilite de Articolul 4;

3) Schimbarea

antropică a nivelului

apei nu cauzează nici

o deteriorare

semnificativă a

ecosistemelor

terestre care depind

de apa subterană;

4) Modificarea

antropică a direcției

de curgere rezultate

din modificările de

nivel nu are ca

rezultat

pătrunderea apei

sărate sau a altor

intruziuni.

Starea cantitativă globală a apei subterane

Punct de

pornire B B S B S

Efectul datorat

modificării B B S B S

B: Bună; D: Slabă;

Consecințele pentru un caz [vizat de] Articolul 4 (7) pot fi foarte diferite, în funcție de efectele reale ale schimbării

nivelului apei subterane. De exemplu, în cazul în care schimbarea propusă ar provoca deteriorarea unui element

de calitate al unui corp de apă de suprafață asociat (a se vedea criteriul nr. 2 de mai sus), consecința va fi

deteriorarea nu doar a stării cantitative a corpului de apă subterană, ci și a corpului de apă de suprafață. În acest

caz, Testarea în privința Articolului 4 (7) ar trebui să vizeze ambele corpuri de apă (a se vedea și capitolul 3.5 cu

privire la efectele asupra altor corpuri de apă).

În ceea ce privește testul privind balanța apei subterane (rata medie anuală de captare pe termen lung nu

depășește resursa de apă subterană disponibilă - a se vedea criteriul nr. 1 de mai sus), neîndeplinirea acestuia

indică o captare în exces și un dezechilibru pe termen lung, ducând la o scădere "continuă" a nivelului pânzei

freatice. Dacă continuă pe termen lung, acest lucru poate duce la pierderea / dispariția resursei.

În sfârșit, schimbările/alterările nivelului apei subterane pot provoca și deteriorarea stării chimice a apelor

subterane. Acesta poate fi cazul pentru [pătrunderea de] apa sărată sau alte intruziuni datorate captării apei

subterane (a se vedea criteriul 4 de mai sus), rezultatul fiind compromiterea atât a stării cantitative, cât și a stării

chimice a apei subterane. Schimbările/alterările nivelului apei subterane ar putea, de asemenea, să cauzeze efecte

indirecte și modificări ale proceselor geochimice, influențând astfel factorul chimic al apelor subterane, rezultatul

36

fiind compromiterea îndeplinirii stării chimice a apei subterane (a se vedea Ghidul nr. 18, capitolul 5.3.4). În acest

context, trebuie remarcat faptul că Articolul 4 (7) nu prevede o exceptare în cazul în care deteriorarea cauzată de

emisiile de poluanți provenind din surse punctiforme sau difuze conduce la o stare a corpului de apă la un nivel

inferior stării „bune“.

3.5 Efecte asupra altor corpuri de apă

Atunci când unui corp de apă i se aplică o exceptare în temeiul Articolului 4 (7), „statele membre se asigură că

aplicarea nu împiedică sau nu compromite realizarea obiectivelor prezentei directive în cazul altor corpuri de apă

din același bazin hidrografic și este în conformitate cu punerea în aplicare a altor dispoziții legale comunitare în

materie de mediu" (Articolul 4 (8)).

În practică, modificarea unui corp de apă poate produce efecte asupra altor corpuri de apă (adiacente), în anumite

cazuri chiar și asupra unui alt bazin hidrografic (de exemplu, un corp artificial de apă care leagă două bazine

hidrografice sau un corp de apă costieră adiacent – asupra bazinului hidrografic din vecinătate). Figura 2

exemplifică modul în care modificarea unui corp de apă (de exemplu, un baraj propus în Corpul de apă de suprafață

B) cauzează retrogradarea / declasarea de la starea ecologică „bună“ la cea „moderată“. Corpurile de apă de

suprafață adiacente (Corpurile de apă de suprafață A și C) sunt afectate (de exemplu, datorită impacturilor asupra

continuității și a habitatelor importante), fapt care duce la deteriorarea Corpurilor de apă de suprafață A și C. Pot

fi schițate și alte exemple similare – ex: impacturile unei modificări în corpul de apă de suprafață asupra corpului

de apă subterană adiacent, de exemplu datorită debitului redus din corpul de apă de suprafață și scăderii pe

măsură a [nivelului] pânzei freatice (Figura 3).

Figura 2: Exemplu privind efecte care excedează un corp de apă de suprafață

În exemplele de mai sus65 și ca urmare a unei Evaluări a aplicabilității, trebuie declanșată o Testare în privința

Articolului 4 (7) pentru toate corpurile de apă la care se produce deteriorarea. În mod similar, în cazul în care se

efectuează modificări în mai multe corpuri de apă, trebuie declanșată o Testare în privința Articolului 4 (7) asupra

65 De reținut că exemplele sunt simplificate, în scop ilustrativ. Deteriorarea / compromiterea atingerii stării / potențialului bun trebuie înțelese conform prezentării din capitolele anterioare.

Figura 3: Exemplu de efecte care excedează un corp de apă subterană

Corp apă suprafață A Corp apă supraf. B Corp apă suprafață A Corp apă supraf. B

Corp apă subterană adiacent

Corp apă subterană adiacent

Punct de plecare Efectele posibile

cauzate de modificare

Corp apă suprafață A Corp apă suprafață B Corp apă suprafață A Corp apă suprafață B

Punct de plecare Efectele posibile

cauzate de modificare

Corp apă

suprafață C

Corp apă

suprafață C

37

tuturor corpurilor de apă în cauză. Aceasta poate însemna o sporire a necesității de justificare pe parcursul

procesului de Testare în privința Articolului 4 (7). În cazul în care condițiile sunt îndeplinite pentru toate corpurile

de apă în cauză, proiectul poate fi autorizat (a se vedea și Pasul 4 din Figura 6). De reținut că numărul corpurilor

de apă care necesită efectiv o Testare în privința Articolului 4 (7) ar putea fi mai mic în comparație cu numărul de

corpuri de apă vizate de Evaluarea aplicabilității.

Aceasta deoarece, ca urmare a Evaluării aplicabilității este posibil să nu fie de așteptat o deteriorare pentru toate

corpurile de apă evaluate.

În anumite circumstanțe, este posibil ca respectivul corp de apă pe care este localizată modificarea propusă să nu

se deterioreze, putând fi însă afectat un alt corp de apă (ce trebuie evaluat în cadrul Evaluării Aplicabilității). În

acest caz, trebuie aplicată o Testare în privința Articolului 4 (7) asupra corpului de apă care este de așteptat să se

deterioreze. În acest context, este de reiterat faptul că exceptarea în temeiul Articolului 4 (7) trebuie aplicată în

limitele domeniului de aplicare al acestuia, așa cum se subliniază în capitolul 3.3.

În sfârșit, în cazul în care este afectată o altă legislație comunitară privind mediul (de exemplu, un sit Natura 2000),

trebuie subliniat faptul că o excepție în temeiul Articolului 4 (7) nu se substituie procedurilor și evaluărilor specifice

care se cer întreprinse în conformitate cu reglementările altei legislații comunitare de mediu, deși potențialul de

sinergii poate fi utilizat în cadrul procedurii de Evaluare a aplicabilității (a se vedea capitolul 4).

3.6 Efecte cumulative

În timp ce un proiect nou este posibil să nu aibă, însuși, efecte care să determine declanșarea unei Testări în

privința Articolului 4 (7), există posibilitatea ca două sau mai multe astfel de acțiuni, cumulativ sau în combinație

cu presiunile existente, să aibă ca rezultat deteriorarea sau afectarea capacității corpului de apă de a atinge

obiectivul de stare / potențial bun. Exemplele practice pot include efectele cumulative ale mai multor modificări

ale caracteristicilor morfologice (de exemplu, măsuri împotriva riscului de inundații) asupra habitatelor, cele ale

multiplelor structuri transversale (cum ar fi barajele și digurile) asupra migrației peștilor și a transportului de

sedimente, cele ale mai multor proiecte de natură diferită în cadrul aceluiași corp de apă, cele ale lucrărilor de

întreținere pe scară largă sau cele ale punctelor multiple de captare a apei – toate acestea având, în mod obișnuit,

un efect semnificativ asupra stării cantitative a apelor subterane. Prin urmare, în termeni practici, aprecierea

efectelor modificărilor cumulative poate fi relevantă atunci când se invocă Articolul 4 (7)66. Un element relevant

în luarea unei hotărâri legate de oportunitatea acestuia este gradul de extindere spațială a impacturilor67.

Evaluarea efectelor cumulative se poate dovedi dificilă în practică, din diferite motive – de exemplu din motive

administrative (instituțiile care eliberează autorizații nu sunt neapărat autorități în domeniul apei), datorită lipsei

de informații a autorităților de autorizare în privința proiectelor planificate sau datorită problemelor de

sincronizare (de ex., depunerea simultană a mai multor proiecte în cadrul aceluiași bazin).

Un posibil punct de plecare în evaluarea efectelor cumulative ale proiectelor multiple propuse poate fi etapa de

monitorizare din cadrul Evaluării aplicabilității Articolului 4 (7) (a se vedea capitolul 4.1). Datele din PMRI, respectiv

informațiile privind presiunile deja existente, măsurile planificate și datele de monitorizare privind starea actuală

a corpurilor de apă, pot contura un punct de plecare în cadrul evaluării. Pentru a putea lua în considerare efectele

cumulative ale proiectelor multiple propuse, informațiile privind aceste proiecte trebuie puse la dispoziția

autorității de autorizare. Sursele relevante includ cereri de autorizare în curs, informații asupra proiectelor

66 A se vedea și DCA & Managementul riscului la inundații – workshop, Manchester (UK), 2008: https://circabc.europa.eu/sd/a/5fedffc5-

e4d1-427c-b9d8-b3047f1cb8d2/Key%20Conclusions%20Workshop%20WFD%20%26%20Flood%20Risk%20Management%20-%20Manchester%20-%20February%202008.pdf 67 Concluzii-cheie ale workshop-ului DCA și energia hidroelectrică, Bruxelles 2011: https://circabc.europa.eu/sd/a/23d94d2d-6b9c-4f17-9e15-14045cd541f3/Issue%20Paper_final.pdf

38

planificate [preluate] din Planurile de Management al Riscului la Inundații (PMRI) sau din planurile de dezvoltare

sectorială (de exemplu, cele privind dezvoltarea energiei hidroelectrice sau a irigațiilor din agricultură).

În consecință, autoritățile care acordă autorizații pot fi ajutate să ia decizii mai bine informate cu privire la

necesitatea declanșării Testărilor în privința Articolului 4 (7) asupra unor proiectele individuale care, cumulativ, pot

cauza deteriorarea sau compromiterea capacității corpului de apă de a atinge obiectivul de stare / potențial bun.

De reținut că utilizarea la maximum a PMRI ca instrument de planificare – prin introducerea potențialelor cazuri

de aplicare a Articolului 4 (7) – poate oferi autorităților posibilitatea de a lua act nu numai de informațiile privind

presiunile deja existente, ci și, mai ales, de efectele cumulative ale posibilelor amenajări viitoare, permițându-le

astfel o evaluare a efectelor cumulative pe care astfel de amenajări planificate în cadrul respectivului district

hidrografic le pot avea asupra unui anumit corp de apă (a se vedea capitolul 5.5.1). De asemenea, relevantă în

acest context poate fi și utilizarea informațiilor din Evaluarea Strategică de Mediu (SEA).

Studiu de caz 2: Impactul cumulativ al acumulărilor de apă asupra mediului acvatic. Expertiză științifică comună

Țara: Franța

Crearea unei noi infrastructuri de stocare a apei ridică o serie de preocupări legate de mediu, inclusiv asupra impac-

tului acumulărilor de apă asupra mediului acvatic, în special în zonele în care există deja mai multe astfel de acumu-

lări, iar resursele de apă sunt foarte solicitate. Prin lege, construirea unei noi acumulări impune o cerere de planificare

sau o autorizație guvernamentală, ceea ce necesită un studiu de impact asupra mediului. În prezent, aceste studii

trebuie să evalueze efectele cumulative ale proiectului [în sine], în relație cu alte proiecte similare cunoscute. Aspectul

"cumulativ" al impactului infrastructurii de stocare a apei asupra unei zone de captare este adesea puțin înțeles, din

cauza lipsei de cunoștințe relevante privind metodele de evaluare. Prin urmare, consultanții și serviciile guvernamen-

tale sunt lipsite de instrumente operaționale pentru procesarea unor cereri privind noi acumulări de apă, ceea ce ridică

alte probleme legate de planurile de management a apelor și de supervizarea amenajării de acumulări noi. În acest

context, Ministerul Mediului, Energiei și Problemelor Marine din Franța (MEEM), cu sprijinul ONEMA, a solicitat

ca Irstea, în parteneriat cu INRA, să efectueze o evaluare științifică comună (ESCo) privind impactul cumulativ al

acumulărilor de apă asupra mediului acvatic. Evaluarea a fost elaborată de aproximativ 15 experți în mai multe disci-

pline și organizații de cercetare, bazându-se pe analiza a circa 1 000 de articole și rapoarte științifice internaționale.

Evaluarea științifică a dezvăluit lipsa de cunoștințe legate de efectele cumulative ale acumulărilor de apă asupra

mediului. Acestea ajung să modifice toate caracteristicile funcționale ale unui bazin hidrografic, astfel încât construc-

ția lor poate deveni problematică atunci când sunt construite pe un râu deja vulnerabil. În orice caz, foarte puține

studii abordează efectele cumulative ale acumulărilor de apă asupra tuturor caracteristicilor funcționale investigate în

cadrul evaluării, chiar și în cazul unor interacțiuni puternice între acestea. Prin urmare, evaluarea importanței efectelor

asupra unui anumit bazin hidrografic necesită identificarea consecințelor asupra bazinului și caracterizarea regimului

acestuia ca urmare a respectivelor consecințe. Pentru caracterizarea integrală a bazinului hidrografic se poate recurge

la o abordare bi-direcțională, identificându-se sub-bazinele cele mai vulnerabile și problemele asociate acestora,

înainte de a începe evaluarea efectelor cumulative ale proiectelor noi pe aceste sub-bazine.

Prin analizarea efectelor cumulative ale acumulărilor de apă, proceselor implicate și factorilor de influență, evaluarea

a identificat principalele interacțiuni dintre caracteristicile funcționale și necesitatea luării acestora în considerare în

cadrul evaluării efectelor cumulative. Varietatea contextelor întâlnite în literatura științifică, ca și lipsa de date și

cunoștințe menționată mai sus, limitează numărul de indicatori relevanți și de metodele validate pentru o caracterizare

imediată a influenței pe care o serie de acumulări le are asupra unui bazin hidrografic, împiedicând, mai departe,

capacitatea de a anticipa efectele amenajării uneia sau mai multor acumulări noi. În contextul Franței, dobândirea de

cunoștințe și ordine de mărime rămâne necesară. Analiza efectuată poate fi folosită pentru a elabora un cadru

metodologic care să abordeze problema efectelor cumulative ale acumulărilor de apă asupra unui anumit bazin

hidrografic. Acesta reprezintă punctul central al fazei operaționale, care va urma după această expertiză științifică.

39

3.7 Gestionarea incertitudinii

Incertitudinea reprezintă o trăsătură inevitabilă a planificării în general, gestionarea acesteia fiind necesar a fi

realizată tot în contextul Articolului 4 (7). Incertitudinea poate fi o problemă, în special în ceea ce privește

întrebarea dacă un proiect propus este de așteptat sau nu să cauzeze deteriorări sau să afecteze capacitatea unui

corp de apă de a atinge o stare / potențial bun, deoarece această evaluare trebuie efectuată ex-ante (înainte de

implementarea modificării). Este, de asemenea, relevantă în ceea ce privește efectele măsurilor de atenuare –

care ar trebui să fie un element inerent al (conceperii) unui nou proiect –, dar și ca răspuns la întrebarea: în ce

măsură, prin aplicarea unor astfel de măsuri de atenuare, poate fi evitată încă din fază incipientă deteriorarea /

compromiterea atingerii stării / potențialului bun.

În vederea reducerii incertitudinii, se pot iniția acțiuni specifice, incluzând, de exemplu:

stabilirea unei baze de referință solide privind starea / potențialul actual (aceasta fiind esențială pentru

estimarea efectelor) prin utilizarea metodelor sensibile și monitorizarea proiectelor, dar și printr-un sistem

de clasificare sensibil (a se vedea Ghidurile SCI privind monitorizarea și evaluarea stării corpurilor de apă

de suprafață și subterană68). În cazul în care un element calitativ depășește foarte puțin o valoare-limită

care delimitează două clase de stare, deteriorarea cauzată de un proiect propus poate fi mai probabilă și

/ sau mai dificil de stabilit;

monitorizarea suplimentară, în scopul îmbunătățirii bazei de referință privind starea / potențialul actual

al unui corp de apă. Aceasta poate constitui o problemă în special pentru corpurile de apă la care starea a

fost evaluată pe baza grupării sau atunci când lipsesc informații de încredere asupra anumitor elemente c

de calitate;

efectuarea unor studii sau modele specifice privind efectele preconizate ale proiectului propus (de

exemplu, studii specifice care evaluează efectele preconizate asupra biologiei acvatice, aplicarea unui

model de apă subterană pentru evaluarea efectelor preconizate asupra stării cantitative a apelor

subterane etc.);

valorificarea experienței acumulate la modificările existente în privința relației presiune-impact (datele de

monitoring din modificările similare deja existente);

O abordare proporțională bazată pe risc, prin realizarea diferențierii dintre cazurile clare/clear-cut (de exemplu,

acumulări de mare anvergură) și proiectele propuse la care deteriorarea ar putea fi mai puțin sigură, poate

contribui la stabilirea unui echilibru între reducerea incertitudinii și alocarea de resurse necesare pentru evaluări

(de exemplu, răspuns la întrebarea: ce studii sau modele suplimentare sunt necesare și cât de aprofundate trebuie

să fie acestea? - în acest context, a se vedea și capitolul 4.1).

De asemenea, abordarea poate fi și mai flexibilă, dacă este cazul în contextul specific al activități planificate – de

exemplu prin emiterea de avize condiționate de timp în cazurile apreciate ca nefiind susceptibile a cauza

deteriorări. Orice astfel de avize restricționate ar trebui susținute de o Evaluare a aplicabilității Articolului 4 (7) și

de măsuri de verificare, monitorizare și evaluare a efectelor asupra stării / potențialului corpului de apă cauzate

de noua modificare sau schimbare condiționată de timp. În plus, rezultatele monitorizării de control (de exemplu,

ale monitorizării în cadrul proiectului și celei în conformitate cu DCA) pot fi utilizate pentru a verifica efectele

asupra stării / potențialului corpului de apă după executarea proiectului.

În sfârșit, o abordare în conformitate cu principiul precauției (care să includă și considerațiile cele mai

nefavorabile) poate contribui la evitarea situațiilor în care evaluările ex-post dovedesc că deteriorarea s-a produs

68 http://ec.europa.eu/environment/water/water-framework/facts_figures/guidance_docs_en.htm

40

în realitate în absența unei Testări în privința Articolului 4 (7). Astfel de situații ar trebui evitate prin declanșarea

unor Testări în privința Articolului 4 (7) și în cazurile în care, în ciuda eforturilor de reducere a incertitudinii, nu se

poate realiza o evaluare rezonabilă a riscului și, prin urmare, nivelul incertitudinii cu privire la efectele activității

planificate rămâne semnificativ. În astfel de cazuri, acest lucru poate fi relevant și în ceea ce privește transparența

și documentarea dovezilor care vin în sprijinul deciziei autorităților competente privind efectuarea sau nu a unei

Testări în privința Articolului 4 (7).

41

4. EVALUAREA APLICABILITĂȚII ARTICOLULUI 4(7) ȘI ASIGURAREA CONFORMITĂȚII

CU ALTE DIRECTIVE

După cum s-a prezentat mai sus, pe parcursul procedurii de autorizare pentru o nouă modificare, alterare sau o

nouă activitate umană de dezvoltare durabilă, înaintea autorizării trebuie să se estimeze dacă proiectul proiectul

propus poate conduce la o deteriorare sau poate afecta capacitatea corpului de apă de a atinge starea/potențialul

bun. Acest proces se numește, în acest context, „Evaluarea de aplicabilitate a Articolului 4(7)” și reprezintă un pas

important pentru a se stabili dacă o Testare în privința Articolului 4(7) este (sau nu) necesară în timpul fazei de

obținere a autorizării unui proiect.

DCA nu prevede pași specifici în ceea ce privește modalitatea de efectuare a evaluării. Totuși, în absența unei astfel

de evaluări rămâne întrebarea cum pot autoritățile competente să ajungă la o decizie dacă un Test de tipul celui

de la Articolul 4 (7) trebuie efectuat și, prin urmare, dacă se poate sau nu se poate acorda autorizarea pentru

proiect. Mai mult, absența unei Evaluări de aplicabilitate induce riscul violării cerințelor DCA deoarece un proiect

ar putea să fie autorizat, ceea ce ar duce la deteriorarea/neatingerea stării bune/potențialului bun, când nu se

îndeplinesc cerințele Aricolului 4(7).

De aici decurge că o „Evaluare a aplicabilității” ar trebui să fie un element inerent în timpul fazei de verificare a

autorizării unui proiect nou. Aceasta ar trebui să fie simplă și clară pe cât posibil însă, totodată, suficient de

detaliată și cuprinzătoare cât este necesar pentru a obține rezultate rezonabile. Rezultatul trebuie să fie bine

documentat în ambele cazuri, atunci când se ajunge la concluzia că o Testare în privința Articolului 4(7) este

necesară în timpul fazei de autorizare, dar și în caz că nu se preconizează o deteriorare/neatingere a stării

bune/potențialului bun și, prin urmare, nu trebuie efectuat o Testare în privința Articolului 4(7). Asta în special

pentru a asigura transparența procesului decizional, a demonstra conformitatea și a evita potențiale probleme cu

părțile implicate sau alte autorități competente (de ex. în timpul unui audit sau verificări a conformității cu

cerințele DCA).

Investigațiile întreprinse în timpul „Evaluării de aplicabilitate” oferă posibilitatea de a utiliza sinergiile cu evaluările

ce pot fi solicitate de alte documente legislative ale UE, în special Directiva privind Evaluarea Impactului de Mediu

(EIA) și cea privind Habitatele (DH). De remarcat, de asemenea, că în acest context pot fi relevante și prevederile

Convenției Aarhus și alte Directive UE conexe69.

4.1. Modul de abordare a Evaluării privind Aplicabilitatea Articolului 4(7)

Obiectivul Evaluării de aplicabilitate a Articolului 4(7) este să se determine dacă proiectul propus poate cauza

deteriorarea/neatingerea stării/potențialului bun (vezi capitolul 3.4) și, prin urmare, necesită o Testare în privința

Articolului 4(7) (vezi capitolul 5) în timpul fazei de autorizare. Evaluarea de aplicabilitate oferă răspunsuri la

următoarele întrebări:

Există probabilitatea ca proiectul să aibă efecte asupra stării/potențialului corpului de apă?

Se preconizează ca proiectul să provoace o deteriorare/neatingere a stării/potențialului bun?

Este necesar o Testare în privința Articolului 4(7) în timpul fazei de autorizare?

Precondiția efectuării evaluării în mod eficient o reprezintă disponibilitatea unei baze de date corespunzătoare, în

special în ceea ce privește datele de monitorizare a stării corpului de apă, precum și informații referitoare la proiectul

69 Vezi: Convention on Access to Information, Public Participation in Decision-Making and Access to Justice in Environmental Matters

(Aarhus Convention); (Convenția privind Acesul la Informații, Participarea Publică în Procesul de luare de decizii și Accesul la Justiție în Chestiuni de Mediu (Convenția Aarhus).) http://www.unece.org/fileadmin/DAM/env/pp/documents/cep43e.pdf

42

propus pentru a prezice efectele asupra stării/potențialului. De asemenea, datele legate de proiect trebuie să includă

informații privind măsurile de atenuare specifice proiectului, care sunt o parte inerentă a proiectului și care trebuie să

fie luate în considerare în timpul evaluării deoarece ele au drept scop reducerea efectelor negative.

Figura 4 de mai jos conturează o abordare în etape logice a Evaluării de aplicabilitate în relație cu Articolul 4(7)

care este descrisă apoi în detaliu. Dacă se modifică proiectul propus (de ex. dacă se ajunge la concluzia în timpul

unei Testări în privința Articolului 4(7) că nu se parcurg toți pașii posibili pentru a atenua efectele adverse – vezi

răspunsul circular privind inter-relația recurentă din timpul conceperii proiectului din Figura 1), s-ar putea să fie

necesar să se repete pașii din Evaluarea de aplicabilitate pentru a obține o investigare solidă a efectelor

preconizate ale proiectului propus. Informații potențiale din pre-planificarea strategică (de ex. planuri specifice de

dezvoltare sectorială și impactul acestora) și Evaluarea Strategică de Mediu (SEA) pot fi incluse în evaluare.

Figura 4: Conturarea unei abordări pas cu pas privind Evaluarea Aplicabilității Articolului 4(7)

De remarcat că se aplică criterii diferite pentru apele subterane pentru a determina starea corpului de apă subteran (vezi capitolui 3.4.2)

Pasul 1: Screeningul/analiza preliminară pentru depistarea unor efecte potențiale

Aceasta este etapa de screening în care se investighează dacă există un mecanism pentru orice efecte directe

și/sau indirecte relevante asupra diferitelor elemente de calitate ce determină starea/potențialul corpului

(corpurilor) de apă implicate (vezi capitolul 3.3). Scopul acestei etape este de a filtra în linii mari și a „selecta”

proiecte care în mod clar nu vor afecta starea/potențialul corpului de apă și a identifica elemente calitative ce

solicită o atenție suplimentară pentru investigații mai detaliate într-o a doua etapă. Ea se concentrează asupra

identificării elementelor potențial afectate și a elementelor suport pentru a asigura că evaluările ulterioare sunt

proporționate. Date relevante necesare pentru etapa de examinare pot să includă, de exemplu, următoarele:

Informații privind roiectul (inclusiv orice informație existentă ce iau în calcul alternative) să fie suficient de

detaliate și măsurile de atenuare care se aplică;

Identificarea corpurilor de apă potențial afectate, inclusiv în aval sau amonte, precum și a corpurilor de

apă adiacente (de ex. un corp de apă subterană adiacent unui corp de apă de suprafață sau vice versa);

Pasul 4: Testarea cu privire la Articolul 4 (7) (Capitolul 5)

Documentația justificativă (probatorie) Declanșarea Testării cu privire la Art. 4 (7)

Interrelația recurentă pe durata pune-rii în aplicare a proiectului

Informații posibile rezultate din planificarea strategică prealabilă

Noua modificare / alterare / activitate de dezvoltare umană durabilă propusă (Capitolul 3)

Pasul 1: Evaluarea preliminară a efectelor potențiale Ar putea noua modificare / alterare / activitate de dezv. umană durabilă

să aibă un efect direct sau indirect asupra diferitelor elemente de calitate?

Informații

NU

Nu sunt necesare evaluări suplimentare. Poate fi acordată

autorizarea în temeiul DCA.

Pasul 2: Definirea investigațiilor suplimentare

Ce informații trebuie colectate pentru a se identifica amploarea efectelor asupra diferitelor elemente de calitate?

DA

Pasul 3: Colectarea și evaluarea datelor Ar putea noua modificare / alterare / activitate de dezvoltare umană durabilă să cauzeze deteriorarea / compromiterea atingerii stării /

potențialului bun la scara întregului corp de apă?)

DA

Documentația justificativă (probatorie)

Nu este necesară Testarea cu privire la Articolul 4 (7). Poate fi acordată

autorizarea în temeiul DCA.

Documentația justificativă (probatorie)

NU

Se u

rmea

ză o

abo

rdar

e ba

zată

pe

risc,

aplic

ându

-se

prin

cipiu

l pre

cauț

iei

Se ia

u în

con

side

rare

pot

enția

lele

efe

cte

cum

ulat

ive

43

Dimensiunea fiecărui corp de apă;

Presiunile existente, starea/potențialul actual al corpurilor de apă de suprafață sau subterană relevante și

a elementelor de calitate respective, inclusiv elemente care nu sunt în stare bună și informații privind

abaterea Rapoartelor de Calitate Ecologică (EQR) față de valorile limită care separă două clase de stare,

ecosistemele terestre care depind direct de apa subterană, etc.

Obiectivul din DCA pentru corpul de apă/măsurile de atenuare planificate/măsurile prevăzute în

Programul de Măsuri din Planul de Management al Bazinului Hidrografic;

Alte proiecte care pot cauza efecte cumulative;

Alte acte legislative care pot fi implicate (de exemplu Directiva EIA, Directiva Habitate, MSFD).

Pentru proiecte mai mici, care nu intră în sfera de aplicare a Directivei privind Evaluarea Impactului asupra

Mediului (EIA), se poate lua în calcul o abordare mai generică/generală pentru a reduce sarcina evaluării70. În

cazul unor modificări sau alterări reduse, de ex. control individual prin înregistrări pe baza unor reguli general

obligatorii sau inițiative similare (de ex. cele în care se arogă prerogative), trebuie luată în calcul posibilitatea

efectelor cumulative asupra stării sau potențialului corpului de apă. Acest lucru poate ridica probleme atunci când

efectele cumulative rezultate din noi modificări (din aplicații ulterioare) pot produce un impact asupra stării. Acolo

unde se anticipează noi modificări sau alterări reduse într-unn anumit corp de apă, autoritatea competentă pentru

DCA sau autoritatea relevantă trebuie să ia în considerare probabilitatea și semnificația efectelor cumulative.

Acolo unde astfel de efecte ar putea afecta în mod negativ starea/potențialul corpului de apă, ar trebui să fie

realizată o evaluare pentru a revizui, dacă este necesar, procedura viitoare de autorizare sau, altminteri, să fie

luată în considerare atunci când se revizuiește regula generală pentru asigurarea unei Evaluări eficiente a

Aplicabilității Articolului 4(7).71

Rezultatul Pasului 1 îl reprezintă concluzia dacă proiectul propus poate sau nu afecta starea/potențialul corpurilor

de apă respective (de ex. există un potențial mecanism cauză-și-efect?). Standardele predeterminate (de ex.

pentru modificări hidromorfologice și efectul acestora asupra elementelor de calitate biologică) sau instrumente

de verificare, elaborate pe o bază științifică solidă, pot ajuta la evaluarea posibilelor efecte relevante ale

proiectului.

În cazul unui răspuns negativ (Nu), atunci în cadrul procedurii de autorizare trebuie aduse dovezi care să

susțină această concluzie, sub formă de documente și nu mai sunt necesare evaluări suplimentare;

În cazul unui răspuns afirmativ (Da) sau nesigur, atunci se continuă cu Pasul 2.

Pasul 2: Definirea unor investigații suplimentare

Pasul 2 este o etapă de analiză cu scopul de a identifica necesarul ulterior de date și de a defini evaluările necesare

pentru a determina dacă efectele asupra elementelor de calitate sunt sau nu semnificative. Este o etapă de

pregătire pentru Pasul 3 – colectarea de date și evaluare – care are drept obiectiv să răspundă la întrebarea dacă

proiectul propus poate să provoace deteriorarea sau compromiterea îmbunătățirii stării/potențialului până la

atingerea stării/potențialului bun.

70 Vezi SCI Guidance Document No. 20 71 Ca exemplu practic, Olanda utilizează un „registru cumulativ” atât pentru modificările permise, cât și pentru cele nepermise, cu scopul

de a ține evidența efectelor cumulative. Pentru evaluarea proiectelor noi, registrul este utilizat apoi de autoritatea competentă pentru a verifica deteriorarea.

44

Pasul 2 se concentrează asupra investigării elementelor potențial afectate și a elementelor suport (de ex. diferitele

elemente biologice și hidromorfologice de calitate, elementele chimice și fizico-chimice de calitate, criteriile care

determină starea cantitativă a apei subterane, etc.). De asemenea, Pasul 2 permite identificarea

lipsurilor/lacunelor din datele existente (de ex. date de monitorizare absente pentru un anumit element de

calitate) solicitând o colectare (ad-hoc) suplimentară și analiza pentru completarea setului de date.

Pentru elementele de calitate la care au fost identificate potențiale mecanisme cauzale, acest pas permite o primă

diferențiere între efectele preconizate ca temporare sau locale în contextul unui corp de apă vs. efectele pe

termen lung sau la scara întregului corp de apă. Pentru elementele de calitate la care nu s-a identificat o legătură

cauzală la Pasul 1, nu sunt necesare alte evaluări. Acolo unde există incertitudine (de ex. legătură cauzală sau

efecte temporare/locale) elementul respectiv trebuie dus în următoarea etapă.

În acest moment ar trebui identificat potențialul de corelare/coroborare a colectării de date și evaluări, care sunt

posibile a fi solicitate conform altor acte legislative privind mediul înconjurător (de ex. efectuarea unei EIA sau

evaluări necesare în conformitate cu Directiva privind Habitatele), oferind oportunitatea de câștiga din sinergii

(vezi capitolul 4.2).

Pasul 3: Colectarea de date și evaluarea

În Pasul 3 se efectuează colectarea de date și evaluările necesare, așa cum au fost definite în Pasul 2. Scopul acestei

etape este de a determina efectul preconizat al proiectului (inclusiv al măsurilor de atenuare cuprinse in proiect)

asupra stării sau potențialului corpurilor de apă implicate la nivelul elementelor de calitate (de ex. provoacă

deteriorarea sau compromite îmbunătățirea preconizată). O judecată poate, de exemplu, solicita investigații

efectuate de experți și/sau modelare pentru a determina efectele asupra elementelor de calitate. Potențialul

sinergiilor în ceea ce privește evaluările și colectarea de date comună/coordonată cu altă legislație privind mediul

înconjurător (de ex. EIA sau Directiva Habitate) este utilizat în Pasul 3.

Investigarea importanței/semnificației efectelor nu ar trebui să ia în considerare doar starea/potențialul actual ci

și îmbunătățirile planificate datorită implementării măsurilor din planul de management al bazinului hidrografic

(de ex. măsuri de restaurare) pentru a atinge starea/potențialul bun. De aceea, s-ar putea ca efectele cumulative

ale altor intervenții să trebuiască să fie luate în considerare (vezi capitolul 3.6). Evaluarea ar trebui, de asemenea,

să ofere o concluzie cu privire la intervalul de timp al efectelor (vezi subcapitolul 3.3.1).

Dacă rezultatul Pasului 3 este că:

Nu se așteaptă ca proiectul propus să provoace deteriorarea corpului de apă la nivelul elementelor

calitative sau să compromită îmbunătățirea sau dacă se așteaptă ca efectele să fie doar temporare, pe

termen scurt, dovezile care susțin acest lucru trebuie să fie documentate în cadrul procedurii de

autorizare, nu este necesar nici o Testare privind Articolul 4(7) și autorizarea se poate acorda în

conformitate cu DCA;

Dacă se așteaptă ca proiectul să conducă la o deteriorare a corpului de apă la nivelul elementelor calitative

sau o compromitere a îmbunătățirii, se trece la Pasul 4.

Pasul 4: Testarea privind Articolul 4(7)

Dacă se așteaptă ca proiectul să provoace o deteriorare/compromitere a atingerii stării/potențialului bun, atunci

ar trebui aduse dovezi documentate și trebuie să se efectueze Testarea privind Articolul 4(7). Se poate autoriza

proiectul doar dacă condițiile prevăzute la Articolul 4(7) a) – d) sunt îndeplinite și prin urmare se trece Testul

privind Articolul 4(7). Prin urmare, se înțelege că dacă nu se îndeplinesc condițiile și nu se trece Testul privind

Articolul 4(7), proiectul nu se poate autoriza conform DCA. Condițiile și cerințele pentru Testul privind Articolul

4(7) sunt prezentate în capitolul 5.

45

Studiu de caz 3: Un instrument de verificare a evaluării conformității cu DCA elaborat pentru JASPERS

Țara: EU28

JASPERS (Joint Assistance to Support Projects in European Regions/Asistență comună pentru sprijinirea

proiectelor în regiunile europene – http://jaspers.eib.org/) reprezintă un parteneriat între Comisia Europeană și

Banca Europeană de Investiții care are ca scop îmbunătățirea calității investițiilor susținute prin fondurile

structurale și de investiții europene (FSI) (Fondul European de Dezvoltare Regională, FEDR și Fondul de

Coeziune și fondurile provenite de la Instrumentul pentru Asistență de Preaderare (IAP)). Acesta oferă

autorităților publice și beneficiarilor o gamă largă de servicii ce constau în consiliere, elaborarea/consolidarea

capacităților și asistență de revizuire a proiectelor din punctul de vedere al calității. JASPERS oferă consiliere

de asemenea Facilității Conectarea Europei/ Connecting Europe Facility (CEF).

Pentru a determina dacă testele pentru Articolul 4(7) trebuie aplicate, s-a elaborat o listă de control care recurge

la o abordare în 4 pași ca să se stabilească conformitatea proiectului la nivelul DCA:

1. Înțelegerea contextului și screeningul la nivel de element: Există un potențial mecanism cauzal care

să afecteze starea/potențialul corpului de apă? Dacă nu există, se păstrează evidența dar nu mai este

necesară nici o evaluare ulterioară. Dacă există, se trece la pasul 2.

2. Determinarea domeniului: Se ia în calcul dacă efectele sunt temporare sau nu sunt semnificative la

scara corpului de apă și dacă se pot exclude efectele cumulative. Evaluarea în conformitate cu DCA

este necesară doar pentru elementele care ar putea fi afectate.

3. Investigații: colectarea de date și evaluarea. Se iau în calcul măsuri de reducere a impactului. Există

vreun efect rezidual asupra stării conform DCA? Dacă răspunsul este afirmativ, se trece la pasul 4.

4. Se aplică testele Articolului 4(7) (așa cum au fost elaborate în Ghidul CIS Nr. 35).

O primă versiune a instrumentului de verificare a fost utilizată pentru proiecte din Polonia (pentru protecția

împotriva inundațiilor) și în Letonia (pentru dezvoltare portuară, inclusiv dragare). În prezent, Jaspers lucrează

în continuare la elaborarea și testarea instrumentului de verificare pe cazuri concrete cu scopul lărgirii

aplicabilității acestuia la asistența de pregătire a proiectelor și viitoare activități de instruire cu omologii săi.

Instrumentul respectiv va fi disponibil la începutul anului 2018 în biblioteca site-ului Centrului de Cunoaștere

și Învățare JASPERS (JASPERS Knowledge and Learning Centre website). Pentru informații suplimentare vă

rugăm să contactați: jaspersnetwork@eib.org.

Link: http://www.jaspersnetwork.org/plugins/servlet/documentRepository

46

Studiu de caz 4: Plan de Construire a Liniei Feroviare de Mare Viteză (HS2) – Faza 1 (Londra–West

Midlands)

Țara: Marea Britanie

HS2 este o schemă guvernamentală națională de mai multe milioane de lire sterline pentru a oferi o legătură pe

calea ferată de mare viteză dintre Londra și sudul Angliei către nordul Angliei. Faza 1 acoperă patru Districte

Bazinale (Tamisa, Anglian, Severn și Humber) și ar putea avea impact asupra a 61 corpuri de apă de suprafață

și 15 corpuri de apă subterană.

Din cele 61 de corpuri de apă de suprafață evaluate, nu au fost identificate elemente ale schemei guvernamentale

care ar conduce cu certitudine la o neconformitate obiectivă a corpurilor de apă. Cu toate acestea, în cele din

urmă, 5 corpuri de apă dintre acestea au fost evaluate ca fiind supuse riscului de deteriorare sau de împiedicare

a atingerii Stării Ecologice Bune (SEB)/Potențialului Ecologic Bun (PEB) ca urmare a construirii HS2 Faza 1.

Din cele 15 corpuri de apă subterană evaluate inițial, 4 corpuri de apă subterană au fost, în cele din urmă,

evaluate ca fiind supuse riscului de deteriorare sau de împiedicare a atingerii SEB ca urmare a construirii HS2

Faza 1. Celelalte corpuri de apă subterană sau de suprafață rămase au fost evaluate ca nefiind supuse riscului sau

includ măsuri de reducere a impactului și alte măsuri care rezultă din „Prevederile Suplimentare”. Un document

privind revizuirea Evaluării Conformității cu DCA s-a publicat în martie 2016 oferind mai multe detalii cu

privire la motivele pentru care deteriorarea s-ar putea produce în cazul fiecărui corp de apă, împreună cu măsuri

de reducere a impactului generale și informații asupra modului în care cele patru teste de la Articolul 4(7) se pot

îndeplini. Evaluarea urmărește o abordare bazată pe prevenirea riscului și a fost susținută de Agenția de Mediu

pentru a se asigura că toate efectele adverse potențiale aveau să fie raportate și detaliate, chiar și acolo unde

probabilitatea ca să producă un efect foarte mic sau amploarea acelui efect este limitată; impulsul inițial a fost

să se asigure că se continuă urmărirea și redresarea efectelor confor DCA pe parcusul elaborării designului și în

faza de consimțământ.

Link-uri:

https://circabc.europa.eu/sd/a/e9885e5b-9638-4ff6-baee-2815c6300ce8/22 - MS United Kingdom. 4.7 Case Study.pdf

https://www.gov.uk/government/publications/water-framework-directive-compliance-assessment-review

47

Studiu de caz 5: Evaluarea impactului măsurilor din Planul de Management a Riscului la Inundații

(PMRI) în scopul evaluării aplicabilității Articolului 4(7)

Țara: Italia

Zona studiului de caz se situează în Districtul (hidrografic) al Apeninilor de Nord (DAN) , mai specific în

Regiunea Toscanei (aproximativ 20.000 km pătrați, 60% din suprafața Districtului).

Scopul este de a estima impacturile unei măsuri structurale a PMRI asupra stării/potențialului apei. Procedura

s-a aplicat la toate corpurile de apă de suprafață din zonă, de la râuri mici cu aproape 10 km pătrați la

principalele râuri ca râul Arno (zona de aval), o zonă bazinaăa de aproximativ 8000 km pătrați. Măsurile

structurale ale PMRI pot provoca modificarea fizică a corpului de apă deoarece este posibil să cuprindă

modificarea longitudinală și transversală a râului, inclusiv repararea digurilor, înălțimea barajelor, deversoare

de derivație a curentului, zone de extindere cu canale de intrare/ieșire a apei, reabilitarea malurilor. Pentru a

pre-evalua posibilitatea aplicării Art. 4(7), al doilea ciclu al PMB-ului Districtului Hidrografic al Apeninilor

de Nord include o analiză detaliată a măsurilor structurale din cadrul PMRI. Fiecare intervenție bazată pe o

modificare fizică a râului sau lacurilor a fost georeferențiată și legată de unul sau mai multe corpuri de apă.

Lista intervențiilor de apărare împotriva inundațiilor este raportată într-o secțiune specifică a raportului privind

corpul de apă (CA) din Sistemul Executiv de Informații al PMB (vezi mai jos).

Extras din SEI – Sistemul Executiv de Informații pentru PMRI DAN (Districtul Apeninilor de Nord). Partea de sus a foii

de raportare a CA

48

De vreme ce intervențiile respective sunt în principal măsuri planificate ce urmează să fie definite în materie de soluții

hidraulice și în detalii structurale, scopul listei propuse, referitoare la fiecare corp de apă, este să concentreze atenția

pe o viitoare aplicare potențială a Art. 4(7) pentru corpurile de apă implicate.

Aceasta include următoarele etape analitice:

- dimensiunile geometrice ale intervențiilor: lungime – suprafața – volum,

- mărimea porțiunii CA impactat și comparație cu lungimea/suprafața totală a CA,

- indicii geomorfologici (de ex. Managementul Calității Informațiilor) – evaluare ex ante + ex post

definite la scara districtului).

Impactul real în materie de modificare fizică var fi testat în evoluția activităților planificate, aplicând criterii

comune pentru evaluarea modificării morfologice și eligibilitatea pentru Art. 4(7).

Procedura descrisă a adus beneficii generale pentru o analiză eficientă și coordonată a relației dintre PMB și

PMRI. Raportarea pe o foaie oficială de informații a tuturor intervențiilor structurale ce pot modifica

caracteristicile fizice ale corpurilor de apă permite părților interesate, publice și private, să conștientizeze

potențiala aplicație a Art. 4(7).

Discuția privind impactul real al măsurilor de apărare împotriva inundațiilor se poate deja aplica în faza

preliminară a proiectului pentru a implementa un proces mai inclusiv în ceea ce privește alegerea soluțiilor

tehnice și o cunoaștere specifică a excepției de la obiectivele Directievi Cadru pentru Apă.

Ca un aspect critic, problemele de natură financiară pot modifica sau invalida analiza tehnică, conducând la

alegeri incomplete sau doar parțial folositoare proiectului.

Link-uri: http://www.appenninosettentrionale.it/eis/

4.2 Punerea în concordanță a evaluărilor cu EIA și Directiva Habitate

Un proiect propus nu ar putea doar să solicite evaluări în contextul Articolului 4(7) din DCA, ci și, în funcție de

dimensiunea, natura și locația proiectului, o Evaluare a Impactului de Mediu (EIA) conform Directivei EIA sau o

evaluare adecvată conform Directivei Habitate, în legătură cu siturile Natura 2000 afectate (vezi capitolul 2.8).

Trebuie asigurată conformitatea cu altă legislație relevantă (vezi, de asemenea, Articolul 4(1)(c) din DCA). Astfel

de grupări și eficientizări ale evaluărilor pot fi eficiente (de ex. în materie de colectare de date și participare

publică)72, oferind posibilitatea de a utiliza sinergiile și a reduce cantitatea de muncă pentru evaluările solicitate

de diferite acte legislative pentru proiectul propus.

72 Vezi, de exemplu, Guidance on Streamlining environmental assessment procedures for energy infrastructure Projects of Common

Interest (PCIs), http://ec.europa.eu/environment/eia/pdf/PCI_guidance.pdf; (Ghidul privind asigurarea conformității procedurilor pentru evaluarea de mediu pentru Proiecte de Interes Comun din infrastructura energetică), http://ec.europa.eu/environment/eia/pdf/PCI_guidance.pdf; Commission guidance document on streamlining environmental assessments conducted under Article 2(3) of the EIA Directive (Documentul de îndrumare al Comisiei privind asigurarea conformității evaluărilor de mediu efectuate conform Articolului 2(3) din Directiva EIA), http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=OJ:C:2016:273:FULL&from=DE

49

În timp ce o astfel de eficientizare/simplificare este obligatorie – „acolo unde se impune” – în ceea ce privește EIA

și „evaluarea adecvată” conform Directivei Habitate, ramâne la latitudinea fiecărui Stat Membru să decidă dacă

această eficientizare o aplică la Directiva EIA și la Directiva Cadru pentru Apă73.

Referitor la abordarea și diferiții pași pentru o „Evaluare a Aplicabilității” în legătură cu Articolul 4(7) din DCA,

descrisă în capitolul anterior, pașii echivalenți sunt necesari pentru Directivele EIA și Habitate (unde sunt aplicabili)

și trebuie urmați împreună cu pașii conformi DCA. Aceasta se referă în special la ”Screening”, ”Determinarea

scopului” și colectarea de date necesare. O astfel de abordare simplificată poate conduce la economii

semnificative în materie de cost și timp, mai ales în stadiul colectării de date care poate fi efectuată împreună

odată ce cerințele privind datele conform fiecărei Directive sunt clarificate în etapele anterioare.

Totuși, trebuie să se țină cont de faptul că ținta diverselor teste este destul de distinctă în fiecare Directivă, așa că

diferitele etape ale procesului trebuie să fie efectuate în conformitate cu cerințele fiecărei Directive74. Dacă se

îndeplinesc condițiile unei Directive dar nu și ale altei directive atunci autoritățile pot să nu autorizeze proiectul

deoarece într-un astfel de caz proiectul tot ar încălca prevederile legale ale UE. În schimb, ar trebui să se examineze

dacă se pot face amendamente/modificări la proiect astfel încât acesta să îndeplinească condițiile tuturor

directivelor relevante.

Figura 5 prezintă pașii pentru o „Evaluare a Aplicabilității” în legătură cu Articolul 4(7) din DCA și pașii echivalenți

în conformitate cu Directivele EIA și Habitate. Apoi, sunt descrise mai în detaliu principalele cerințe conform

Directivelor EIA și Habitate și relația și legăturile cu Articolul 4(7). Informații suplimentare se pot obține, de

asemenea, din capitolele 2.8.2 (EIA), 2.8.3 (Directiva Habitate) și Anexa A (tabelul comparativ general).

73 Vezi Commission guidance document on streamlining environmental assessments conducted under Article 2(3) of the EIA Directive

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=OJ:C:2016:273:FULL&from=DE 74 Acolo unde este posibil, se pot folosi sinergiile, de exemplu, care privesc căutarea de alternative sau măsuri de reducere a impactului.

50

Figura 5: Asigurarea concordanței evaluărilor DCA, Directiva Habitate și Directiva EIA

Noua modificare / alterare / activitate nouă umană de dezvoltare durabilă propusă

DCA

Ar putea exista vreun

efect direct sau indirect

asupra diferitelor

elemente de calitate?

Nu sunt necesare evaluări

suplimentare. Poate fi

acordată autorizarea în

temeiul DCA.

Ce informații trebuie colectate pentru a iden-tifica amploarea efectelor asupra elementelor de calitate?

Propunerea poate cauza

deteriorarea/compromi-

terea atingerii stării /

potențialului bun?

Nu e necesară Testarea

cu privire la Articolul 4 (7).

Poate fi acordată autori-

zarea în temeiul DCA.

Testarea cu privire la

Articolul 4 (7) și decizie

în temeiul DCA

DH

Se preconizează efecte

semnificative asupra

unui sit Natura 2000?

Nu este necesară EA.

Poate fi acordată

autorizarea în

temeiul DH.

Identificarea obiectivelor de conservare a sitului, luarea în considerare a speciilor și a habitatelor în evaluare.

Evaluarea Adecvată în

lumina obiectivelor de

conservare ale sitului

Natura 2000.

Poate fi acordată

autorizarea.

Este afectată

integritatea sitului?

EIA*

Evaluarea preliminară a proiectelor din Anexa II. Este necesară evaluarea

impactului asupra mediului (EIA)?

Nu este necesară EIA.

Ce ar trebui să vizeze

informațiile în materie

de mediu?

Elaborarea unui

raport EIA.

Consultare și decizie

în temeiul EIA.

Colectarea comună / coordonată a datelor

Da

Nu Nu Nu

Nu

Nu

Da Da

Da

* Anexa I a Directivei EIA

enumeră proiectele pentru

care EIA este obligatorie

Evaluare

preliminară

/Screening

Etapa de

definire

Colectarea

și evaluarea

datelor

Testarea

individuală

în temeiul

fiecărei

Directivei

aferente

Testarea cu privire la

Articolul 6 (4) și decizie

în temeiul DH.

51

Proiecte care sunt supuse unei EIA

Directiva EIA urmărește să se asigure că proiectele care pot avea un efect semnificativ asupra mediului sunt

evaluate în mod adecvat înainte să fie aprobate. Înainte să se ia vreo decizie care să permită continuarea unui

asemenea proiect, trebuie identificate și evaluate posibilele impacturi pe care proiectul le poate avea asupra

mediului (atât din construirea, operarea cât și din demolarea lui).

Este obligatorie o evaluare pentru proiectele enumerate în Anexa I a Directivei, care se considerată că au efecte

semnificative asupra mediului (de exemplu, baraje și alte instalații concepute pentru a reține sau stoca permanent

apa, acolo unde o cantitate nouă sau suplimentară de apă reținută depășește 10 milioane de metri cubi (p.15,

Anexa I).

Alte proiecte, enumerate în Anexa II a Directivei (de exemplu, căi navigabile interioare, proiecte care nu sunt

incluse în Anexa I, lucrările de canalizare și atenuare a inundațiilor, proiecte de dezvoltare urbană, etc.) nu sunt

supuse în mod automat unei proceduri EIA. Statele Membre pot decidede la caz la caz sau în baza limitelor sau

criteriilor (de exemplu, dimensiunea), localizarea (mai ales zone ecologice sensibile) și impact potențial (suprafața

afectată, durata) dacă aceste proiecte pot avea efecte de mediu semnificative și dacă trebuie să se supună

procedurii EIA. Procesul de determinare dacă proiectele din Anexa II pot avea efecte semnificative asupra mediului

și prin urmare pot fi supuse unei evaluări se numește „screening” în conformitate cu Directiva EIA. Investigația

aceasta nu este obligatorie însă este acceptată ca bună practică.

Legislația UE poate uneori să solicite mai multe evaluări pentru un singur proiect. Fiecare evaluare este concepută

pentru a maximiza protecția mediului pe o anumită componentă. Totuși, multiplele solicitări statutorii/legale și

evaluări paralele pot conduce la discrepanțe, întârzieri, dublare și incertitudini administrative. Directiva EIA oferă

proceduri de evaluare sporite, conducând la rezultate mai utile și eficiente (Articolul 2(3), Directiva EIA, revizuită).

Au fost identificate următoarele elemente potențiale pentru sinergii și asigurare a conformității evaluărilor

solicitate în cadrul EIA și Articolului 4(7):

Evaluarea dacă proiectul poate conduce la deteriorarea stării/potențialului unui corp de apă sau a unui

element de calitate relevant (DCA Articolul 4(7)). Această evaluare poate face parte din evaluarea

factorului apă (EIA Articolul 3);

Colectarea coordonată/comună de date pentru evaluările relevante;

Definirea măsurilor de atenuare pentru reducerea efectelor adverse;

Evaluarea componentei specifice a proiectului pentru opțiuni de mediu mai bune în conformitate cu

Articolul 4(7) DCA și Articolul 5(1) EIA;

Sinergiile în materie de consultare înainte de aprobarea unui proiect utilizând procesul EIA pentru

consultarea publică în cazul în care un proiect este aprobat în cadrul unui ciclu PMBH75.

În acest context este important să se observe că nivelul de detaliere din raportul de mediu solicitat de EIA poate

fi mai mic decât cel care ar fi solicitat de evaluările legate de Articolul 4(7) din DCA. O EIA nu solicită (dar nici nu

împiedică) o evaluare la nivelul elementului de calitate, ci mai degrabă posibilul impact semnificativ al proiectului

75 Vezi pagina 11 și 12 din PCI Guidance: http://ec.europa.eu/environment/eia/pdf/PCI_guidance.pdf

52

asupra apei în general (Articolul 3 EIA)76. Acest lucru se poate explica prin faptul că o EIA evaluează efectele unui

proiect asupra mediului în timp ce o evaluare tip Articolul 4(7) se adresează efectelor asupra unui corp de apă. Cu

alte cuvinte, efectuarea unei EIA nu garantează îndeplinirea Articolului 4(7), ci poate contribui la aceasta dacă

evaluările sunt puse în concordanță.

În cazurile în care un proiect este supus unei EIA, conform bunei practici aceasta poate fi efectuată în strânsă

coordonare cu Evaluarea de Aplicabilitate de la Articolul 4(7) pe parcursul colectării de date și a evaluării77.

Procedând în acest mod, Statele Membre pot stabili la nivel național o procedură/abordare EIA investigând toate

cerințele Articolului 4(7) în cazul în care vor fi evaluate toate proiectele ce pot deteriora apa sau împiedica

atingerea obiectivelor de mediu în ceea ce privește apa. Acest lucru se poate face de asemenea și dacă proiectele

se situează în afara incidenței Anexelor I și II78. Integrarea lor oferă posibilitatea să se adopte o nouă abordare

pentru a optimiza sinergiile comune și a minimiza conflictele dintre ele.

76 Art. 3 din EIA stipulează: Evaluarea impactului asupra mediului va identifica, descrie și evalua, în mod corespunzător, în lumina fiecărui

caz individual, efectele semnificative directe și indirecte ale unui proiect (...) 77 Pentru informații mai detaliate privind astfel de abordări a se vedea de ex. Ghidul privind asigurarea conformității pentru procedurile de

evaluare a mediului pentru Proiecte de Interes Comun (PIC) de infrastructură energetică http://ec.europa.eu/environment/eia/pdf/PCI_guidance.pdf Commission guidance document on streamlining environmental assessments conducted under Article 2(3) of the EIA Directive http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=OJ:C:2016:273:FULL&from=DE 78 În conformitate cu prevederea preliminară (3) din Directiva EIA care spune că Statele Membre pot impune reguli mai stricte pentru protejarea mediului.

53

Studiu de caz 6: Elaborarea unui cadru de evaluare a aplicabilității Articolul 4(7) și legătura cu EIA

Țara: Croația

Evaluarea în conformitate cu Articolul 4(7) în Republica Croația este legată de evaluarea impactului de mediu

pentru a diminua povara administrativă și a simplifica procedurile pentru noi dezvoltări. Este clar că evaluarea

în conformitate cu Articolul 4(7) și EIA au elemente care coincid cum ar fi procesul de colectare de date și

participarea publică.

Printr-o procedură integrată, autorităților competente li se dă posibilitatea să ajungă la o singură decizie pe baza

unui set agreat de date și să ia în calcul toate aspectele de protecție a mediului (nu doar atingerea obiectivelor în

termenii DCA). Disponibilitatea informațiilor complete este extrem de importantă mai ales în cazul unor

proiecte mai mari care au impacturi semnificative și pentru care este nevoie să se furnizeze justificarea solicitată

de aplicarea Articolului 4(7) din DCA. Ca atare, autorului unui studiu de impact asupra mediului i se cere, ca

parte a studiului, să analizeze efectele proiectului asupra corpurilor de apă (în materie de atingere a obiectivelor

DCA), identificându-se astfel incidența și importanța unor asemenea efecte. Atunci când se cere acest lucru, se

vor colecta date și se va justifica aplicarea prevederilor Articolului 4(7) din DCA.

Trebuie remarcat faptul că, dacă nu este solicitată EIA, se prevede o procedură comparabilă pentru evaluarea

tip Articolul 4(7) în Legea Apelor ca parte a procedurii de avizare/autorizare în ceea ce privește apa. Ar trebui

menționat că se urmărește aceeași procedură pentru planurile și programele care sunt supuse evaluării strategice

de mediu (SEA).

Procedura generală legată de identificarea impacturilor proiectului asupra stării apei în termenii obiectivelor

DCA se bazează pe datele și informațiile conținute în actualul Plan de Management al Bazinului Hidrografic,

care – conform prevederilor Legii Apelor – conține un Plan de Management împotriva Inundațiilor adoptat de

Guvernul Croat. Astfel, starea corpurilor de apă identificate și programul de măsuri prevăzute de PMB-ul actual

au reprezentat punctul de pornire pentru identificarea potențialelor efecte ale viitoarelor activități și proiecte din

bazin. Acest lucru a permis, de asemenea, o comunicare permanentă și un schimb de informații între PMB și

amenajările (planificate) din bazin, iar autorilor PMB-ului li se oferă o mai bună perspectivă și date de bază mai

solide pentru actualizările PMB.

Perspectivele asupra întregului proces conduc la următoarele concluzii cheie:

Datele privind corpurile de apă, colectate pentru scopul PMB reprezintă o sursă valoroasă atât pentru

evaluarea EIA cât și pentru Articolul 4(7) și există o nevoie reală de a avea astfel de date.

Se pare că este oportun să se facă evaluarea de la Articolul 4(7) și EIA în același timp/concomitent și să

se împărtășească anumite elemente de procedură.

Link: PMB (inclusiv PMRI) și documentele de susținere sunt publicate la http://www.voda.hr/hr/plan-

upravljanja-vodnim-podrucjima

54

Proiecte cu relevanță pentru siturile Natura 2000

Directivele pentru Păsări și Habitate urmăresc să contribuie la asigurarea biodiversității prin conservarea

habitatelor naturale, a faunei sălbatice și a florei. Stabilirea și managementul sănătos/corespunzător al siturilor

din rețeaua Natura 2000 reprezintă un instrument cheie în acest sens. Articolul 6 din Directiva Habitate impune

cerințele pentru managementul și protejarea siturilor Natura 2000, care sunt „Siturile de Importanță Comunitară”

(SCI) (ulterior desemnate de Statele Membre ca Arii Speciale de Conservare (SAC), potrivit Directivei Habitate și

Ariile de Protecție Specială Avifaunistică– SPA – clasificate conform Directivei Păsări 2009/147/EC.

Atât DCA, cât și Directiva Habitate permit utilizarea excepțiilor, deși sunt câteva diferențe în ceea ce privește

procedurile și condițiile. Conform Directivei Habitate, Articolul 6(3) și 6(4) stabilesc o procedură pentru evaluarea

și autorizarea planurilor sau proiectelor care pot afecta siturile Natura 2000. Scopul articolului 6(3) este, în special,

să se evite efectele adverse ale planurilor și proiectelor asupra siturilor Natura 2000 și prin aceasta să se mențină

integritatea siturilor Natura 2000 și coerența rețelei și a trăsăturilor sale. De aici rezultă că trebuie efectuată o

evaluare adecvată (EA) a oricărui plan sau proiect care ar putea să aibă un efect semnificativ asupra unui sit din

prisma obiectivelor de conservare ale sitului.

Etapa procesului prevăzută de Articolul 6(3), în care se stabilește dacă un proiect sau un plan poate avea efecte

semnificative asupra unui sit Natura 2000, fie singur, fie în combinație cu alte planuri și proiecte, corespunde cu

ceea ce se numește în mod obișnuit „screening”. Dacă, în urma screening-ului, nu se poate exclude faptul că planul

sau proiectul vor avea un efect semnificativ asupra sitului, este necesară o EA.

În mod similar, chiar dacă nu este menționată în mod explicit, se acceptă și investigarea ca bună practică și aceasta

urmărește să identifice cu precizie potențialele probleme pe care ar trebui să le acopere EA, precum și informațiile

corespunzătoare ce trebuie adunate. EA se concentrează asupra obiectivelor de conservare ale sitului. Orice

măsuri posibile de reducere a impactului (de ex. în legătură cu locația proiectului, coordonarea temporală, metoda

de construcție, etc.) pot fi luate în considerare în contextul EA astfel încât să se evite efectele adverse asupra

integrității sitului.

În cazul unei concluzii negative a EA, prevederile Articolului 6(4) se mai pot aplica dacă se întrunesc condițiile

relevante (lipsa de soluții alternative, prezența motivelor imperative de interes public deosebit, implementarea

măsurilor compensatorii). Mai multe informații detaliate se pot obține din diagrama privind procedura specifică

Articolului 6(3) și 6(4) în conformitate cu Directiva Habitate care este furnizată în Anexa B79.

79 Vezi îndrumările, documentația și jurisprudența privind implementarea Articolului 6(3) și 6(4) la http://ec.europa.eu/environment/nature/natura2000/management/guidance_en.htm

55

5. TESTAREA ÎN PRIVINȚA ARTICOLULUI 4(7) ȘI RELAȚIA CU PLANURILE DE MANAGEMENT ALE

BAZINULUI HIDROGRAFIC (PMBH)

Dacă, în urma „Evaluării de Aplicabilitate” legate de Articolul 4(7) (vezi capitolul 4), se așteaptă ca o nouă

modificare, alterare sau o nouă activitate umană de dezvoltare durabilă să producă deteriorarea sau să

compromită abilitatea corpului (corpurilor) de apă de a atinge obiectivul de stare/potențial bun, este nevoie să se

efectueze un „Testare în privința Articolului 4(7)” în timpul procedurii de autorizare.

Prin intermediul Testării în privința Articolului 4(7) se determină dacă se poate acorda avizarea/autorizarea pentru

un proiect propus în pofida faptului că acesta poate provoca deteriorarea/compromite atingerea stării

bune/potențialului bun. Acesta este cazul în care se întrunesc condițiile relevante așa cum sunt prevăzute în DCA,

care sunt descrise mai detaliat în următoarele capitole. Dacă nu se întrunesc condițiile, atunci proiectul nu poate

fi autorizat.

5.1 Abordarea pas cu pas a procedurii de Testare în privința Articolului 4(7)

O testare în privința Articolului 4(7) necesită efectuarea unei serii de evaluări, care ar trebui să fie pe cât se poate

de simple și clare dar, în același timp, detaliate și cuprinzătoare atât cât este necesar pentru a ajunge la rezultate

rezonabile. Acestea sunt prezentate în Figura 6 de mai jos într-o abordare treptată/pas cu pas. Această diagramă

se dorește a fi un instrument practic care ilustrează diferiții pași și relații ale evaluărilor atunci când se ia în

considerare aplicarea unei Testări în privința Articolulului 4(7) pentru corpul (corpurile) de apă afectate. Aceasta

urmează logica de bază a unei diagrame mai vechi elaborată pentru Ghidul CIS nr. 2080 și a fost dezvoltată mai

mult. Diferiții pași ai Testării în privința Articolulului 4(7) sunt specificați mai amănunțit și se indică relația

recurentă cu Evaluarea de Aplicabilitate legată de Articolul 4(7), urmărind logica de bază în sensul că modificările

aduse proiectului pot conduce la schimbări în ceea ce privește efectele pe care le pot avea asupra

stării/potențialului corpului (corpurilor) de apă, care ar putea să solicite o re-evaluare conform Evaluării de

Aplicabilitate. În condiții specifice, un proiect modificat sau restructurat poate chiar să nu conducă la deteriorarea

sau compromiterea atingerii stării bune/potențialului bun, făcând inutil Testul Articolului 4(7).

Ordinea diferitelor etape care reprezintă diferite cerințe ale DCA nu urmărește strict ordinea textului din DCA.

Acest lucru s-a făcut din diferite motive. De exemplu, aspectele din Etapa 1 (atenuare) și 2 (o opțiune de mediu

mai bună), dar posibil și de la etapa 3 (procesul de punere în balanță a beneficiilor), pot determina adaptări ale

proiectului. Într-o astfel de situație o re-evaluare a elementelor relevante, tot în cadrul Evaluării de Aplicabilitate,

poate fi necesară în mod recurent. Nu este neapărat cazul etapelor ulterioare ale procesului. Ca toate excepțiile

din DCA, Articolul 4(7) nu poate fi aplicat atunci când prevederile Articolelor 4(8) și 4(9) nu sunt respectate. Cu

alte cuvinte, utilizarea excepțiilor este permisă doar atunci când acestea garantează cel puțin același nivel de

protecție ca cel existent în legislația UE și dacă acestea nu exclud permanent sau compromit atingerea obiectivelor

mai ample ale DCA în alte corpuri de apă din cadrul aceluiași district hidrografic. Cerințele de conformare cu aceste

prevederi sunt specificate mai mult în Etapele 4 și 5.

Acolo unde un proiect provoacă/cauzează, de asemenea, efecte asupra altor corpuri de apă, acesta poate fi autorizat

dacă excepțiile pot fi justificate și pentru aceste alte corpuri de apă afectate. În acest caz se poate considera rezonabil

să se aplice Testul tip Articolul 4(7) pentru corpurile de apă afectate în cadrul aceleași proceduri (vezi, de asemenea,

capitolul 3.5). Informațiile privind rezultatele evaluărilor relevante și/sau procesele de obținere a aprobării conform

altor acte legislative ale UE, acolo unde este relevant, permit efectuarea Pasului 4 a Testului Articolului 4(7) (de ex.

evaluări relevante conform unei EIA sau unei evaluări adecvate conform Directivei Habitate – vezi capitolul 4.2).

80 Vezi SCI Guidance Document No. 20, Figura 4

56

În cele din urmă, Testul tip Articolul 4(7) poate fi încheiat iar proiectul autorizat în caz că sunt îndeplinite condițiile,

inclusiv cerința ca motivele modificărilor sau alterărilor să fie stabilite în mod specific și explicate de către

autoritatea competentă în planul de management al bazinului hidrografic iar obiectivele alternative pentru corpul

(corpurile) de apă trebuie să fie revizuite la fiecare șase ani.

De remarcat faptul că mecanismele de pre-planificare strategică ( de ex. pentru planurile de amenajare sectorială

specifice) pot contribui la elaborarea și selectarea proiectelor, evaluările legate de DCA și procesul de luare a

deciziilor în general, inclusiv la diferitele etape ale Testării în privința Articolulului 4(7). Mai mult, diferitele etape,

așa cum sunt prezentate în Figura 6, nu trebuie să fie urmărite în mod necesar cu strictețe, iar ordinea cea mai

adecvată poate depinde de abordare și de nivelul de planificare. De exemplu, pentru anumite proiecte ar fi mai

rezonabil să se efectueze Pasul 2 (opțiunea mai bună din punct de vedere al mediului) înaintea pasului 1 (măsuri

de atenuare), de ex. în caz că există mecanisme de pre-planificare strategică implementate. Totuși, trebuie să se

asigure că sunt întrunite diferitele cerințe ale Articolului 4(7).

Figura 6: Exemplu de abordare pas cu pas pentru o Testare în privința Articolului 4(7) și relația recurentă

cu Evaluarea Aplicabilității Articolului 4(7)

În următoarele capitole, sunt explicați amănunțit diferiții pași și considerente ale Articolului 4(7)

Pasul 1 S-au luat toate măsurile realizabile pentru atenuarea

impactului negativ asupra stării / potențialului corpului de apă afectat?

Informații posibile rezultate din planificarea strategică

prealabilă

Noua modificare / alterare / activitate de dezvoltare umană durabilă propusă (Capitolul 3)

Evaluarea aplicabilității Articolului 4 (7) (Capitolul 4)

Ar putea noua modificare / alterare / activitate de dezvol-tare umană durabilă să cauzeze deteriorarea / compromiterea

atingerii stării / potențialului bun al corpului de apă?

Informații

Nu Nu sunt necesare

evaluări suplimentare. Poate fi acordată

autorizarea în temeiul DCA.

Pasul 2 Este posibil ca obiectivele benefice vizate de aceste

modificări sau alterări în corpul de apă să fie atinse prin alte mijloace fezabile tehnic, care nu necesită costuri

disproporționate sau care constituie o opțiune mult mai bună din punct de vedere al mediului?

Pasul 3 Motivele acestor modificări sau alterări sunt de interes public

deosebit şi/sau beneficiile aduse mediului ori societăţii de realizarea obiectivelor prevăzute la art. 2^1 alin. (1) şi (2) sunt

depăşite de beneficiile noilor modificări sau alterări aduse sănătăţii umane, menţinerii siguranţei populaţiei ori

dezvoltării durabile?

Pasul 4 Este proiectul în conformitate cu punerea în aplicare a altor dispoziții legale comunitare în materie de mediu?

Pasul 5 Garantează proiectul cel puțin același nivel de protecție ca

și în cazul legislației comunitare în vigoare?

Poate fi

proiectul

reformulat

sau adaptat?

Proiectul nu poate

fi autorizat

Rezultatele evaluărilor rele-vante și / sau a proceselor

de autorizare în temeiul altor dispoziții legale comunitare

în materie de mediu

Da

Da

Da

Da

Da

Da

Da

Nu

Nu

Nu

Nu

Nu

Da

Proiectul poate fi autorizat în temeiul Articolului 4 .(7) Motivele care stau la baza acestor modificări sau alterări

trebuie indicate în mod expres în planul de management al bazinului hidrografic, iar obiectivele alternative pentru corpul

(corpurile) de apă trebuie revizuite la fiecare șase ani.

Informații

57

5.2 Aplicarea tuturor măsurilor realizabile pentru atenuarea impacturilor negative

Una din condițiile de acordare a unei exceptări în conformitate cu Articolul 4(7) este că „s-au luat toate măsurile

realizabile pentru atenuarea impactului negativ asupra stării corpului de apă” (Articolul 4(7)(a)). Cu alte cuvinte,

această condiție solicită să se ia toate măsurile realizabile ce conduc la o deteriorare mai redusă a stării corpului

de apă impactat sau la minimizarea efectelor care compromit atingerea stării bune/potențialului bun.

DCA nu definește și nici nu restrânge definirea măsurilor de atenuare81. „Măsurile realizabile pentru atenuarea

impactului negativ asupra stării corpului de apă” cerute de Articolul 4(7) (a) pot, prin urmare, să acopere o gamă

largă de activități. Ceea ce contează este că obiectivul acestor activități este de a evita sau reduce un potențial

efect identificat asupra stării unui element calitativ din DCA. Cu alte cuvinte, măsura va minimiza sau chiar

împiedica riscul deteriorării sau compromiterii unei îmbunătățiri a stării, care altminteri, era de așteptat.

Tipul de acțiune cel mai adecvat pentru atenuarea efectului advers va varia în funcție de împrejurările specifice,

locale. Pentru cei care nu sunt familiarizați cu cerințele Directivelor UE Habitate și EIA, merită să se ofere clarificări

cu privire la următoarele puncte importante:

Măsuri de atenuare și compensatorii conform Directivei Habitate

Deși măsurile de atenuare nu sunt menționate în mod explicit în textul Directivei Habitate, acestea sunt o parte

din practica normală și sunt luate în considerare în contextul procesului de Evaluare Adecvată conform Articolului

6(3) din directivă. Aceste măsuri urmăresc să îndepărteze, prevină sau reducă potențialele impacturi asupra

siturilor Natura 2000 în cauză.

Ca parte finală a „testelor” Articolului 6(4), Directiva Habitate solicită furnizarea de măsuri compensatorii pentru

contrabalansarea efectelor negative ale unui plan sau proiect astfel încât să se mențină coerența ecologică

generală a rețelei Natura 2000. În contextul Directivei Habitate, acest lucru înseamnă în mod tipic restaurarea sau

recrearea habitatului pe un sit nou sau extins care ulterior este încorporat în rețeaua Natura 2000 pe post de

compensație pentru efectele asupra unui sit existent, provocate de un proiect autorizat conform exceptării

prevăzute la Articolul 6(4). Prin urmare, conform Directivei Habitate, măsurile de atenuare nu trebuie să fie

confundate cu măsurile compensatorii82.

Nu există o cerință echivalentă pentru astfel de măsuri compensatorii la Articolul 4(7) din Directiva Cadru pentru

Apă. DCA mai degrabă acceptă că – dacă se poate demonstra că se întrunesc cerințele Testelor de la Articolul 4(7)

– va exista un efect negativ rezidual asupra stării corpului de apă implicat.

Măsuri de atenuare în contextul Directivei EIA

Măsurile de atenuare sunt relevante în particular atunci când se evaluează alternativele conform Directivei EIA, atât cu

scopul de a întări fezabilitatea proiectelor, cât și de a îmbunătăți construcția/planificarea proiectului. Directiva EIA nu

definește sau diferențiază în mod explicit măsurile atenuare și compensare83. Măsurile prevăzute pentru a evita,

preveni, reduce sau, dacă este posibil, contrabalansa/compensa orice efecte adverse semnificative identificate asupra

81 O distincție între măsurile de atenuare și cele compensatorii este evidențiată în Ghidul CIS nr. 20, remarcându-se că măsurile de atenuare urmăresc să minimizeze sau chiar să anuleze impactul negativ asupra stării corpului de apă, în timp ce măsurile compensatorii urmăresc să compenseze în alt corp de apă „efectele negative nete” ale unui proiect și măsurile de atenuare asociate acestuia. 82 Distincția a fost confirmată de Curte – vezi cazul C-521/12, alineatele 29-35. 83 De exemplu, Directiva 2014/52/UE face referire în diverse locuri la „măsurile prevăzute pentru evitarea, împiedicarea sau reducerea și,

dacă este posibil, contrabalansarea posibilelelor efecte adverse asupra mediului” și notează că Statele Membre „ar trebui să se asigure că se implementează măsuri de atenuare și compensare.”

58

mediului sunt denumite „măsuri de atenuare”, cu excepția ultimei acțiuni, contrabalansarea/compensarea, care poate

fi considerată măsură compensatorie.

Cu toate acestea, atunci când se iau în calcul diferite tipuri de acțiuni de atenuare conform EIA, buna practică în

evoluție – susținută de diferite referințe din Directiva EIA cu privire la măsuri ce „evită, împiedică sau reduc și,

dacă este posibil, contrabalansează efectele negative – favorizează măsurile luate la sursă (on-site) față de cele

„off-site” (în afara locației/sursei) și promovează aplicarea așa-numitei „ierarhii de atenuare”.

Atunci când se identifică un potențial impact negativ această ierarhie subliniează nevoia, în ordinea priorității,

de:

1.Măsuri de evitare – evitarea efectelor negative, din exemplu prin schimbarea locației, metodei sau

coordonării temporale a activității sau prin utilizarea altor măsuri de prevenire la sursă;

2.Măsuri de reducere – se iau măsuri la sursă sau pe cât se poate de aproape de sursa efectului, care

urmăresc să minimizeze sau să reducă efectele negative până la a fi neglijabile, mici sau, altminteri, la

niveluri acceptabile;

3.Măsuri de contrabalansare/compensare – acolo unde există efecte negative reziduale (de ex. impacturile

sunt inevitabile sau nu mai pot să fie reduse on site/la sursă), pentru a remedia, contrabalansa sau,

altminteri, compensa aceste efecte prin luarea de măsuri în altă parte care ajută la reducerea impactului

negativ net până la a fi neglijabil, mic sau, altminteri, la niveluri acceptabile.

Deși nu există o cerință specifică pentru a aplica ierarhia de atenuare atunci când se iau în calcul etapele/măsurile

realizabile pentru atenuarea impactului negativ asupra stării corpului de apă în contextul DCA, se recomandă,

totuși, aplicarea bunelor practici și ca toate măsurile realizabile pentru evitarea, minimizarea sau reducerea

efectelor la sursă să fie implementate înaintea altor măsuri în afara locației/sursei (off site).

Noțiunea de „pași/etape” așa cum este prezentată în Articolul 4(7)(a) se adresează unei game largi de măsuri

potențiale în toate fazele de elaborare, inclusiv conceperea infrastructurii, mentenanță și condiții de operare,

restaurare și creare de habitate.

Formularea „toate măsurile realizabile”, prin analogie cu termenul „arealizabil” din alte documente legislative,

sugerează ca acele măsuri de atenuare să fie fezabile din punct de vedere tehnic, nedisproporționate din punct de

vedere al costurilor și compatibile cu noua modificare, alterare sau noua activitate umană de dezvoltare durabilă.

Cerințele în ceea ce privește măsurile de atenuare pentru diferite tipuri de modificări pot fi expuse în documente

de îndrumare/ghiduri (de ex. îndrumare/ghiduri privind facilitățile de migrare a peștilor) sau documente de

referință specifice (de ex. Cea Mai Bună Practică cu privire la Mediu (BEP), Cele Mai Bune Tehnici Disponibile

(BAT)). Măsurile de atenuare urmăresc minimizarea sau chiar anularea efectelor adverse asupra stării unui corp

de apă și ar trebui să fie o parte integrantă a proiectului. Ca atare, aceste măsuri ar putea să fie luate și pentru alte

corpuri de apă atât timp cât efectele lor apar la corpul de apă pentru care se aplică Articolul 4(7). În funcție de

amploarea lor, anumite măsuri de atenuare ar putea, în anumite cazuri, să permită chiar îmbunătățirea stării. Dacă

nu se iau toate măsurile de atenuare realizabile, nu se poate acorda o exceptare în conformitate cu Articolul 4(7).

Dacă se estimează că implementarea tuturor măsurilor de atenuare aplicabile/realizabile ar conduce la evitarea

deteriorării sau a neatingerii stării bune/potențialului bun, nu mai este nevoie să se aplice Testul de la Articolul

4(7), ca urmare a Evaluării de Aplicabilitate de la Articolul 4(7) (vezi bucla recurentă de feedback din Figura 6).

59

Ca exemplu de măsuri de atenuare, în cazul unei noi hidrocentrale, printre măsurile importante de atenuare se

includ în mod normal construirea de mecanisme funcționale de sprijinire a migrației peștilor/facilități de migrare

pentru speciile de pești relevante și/sau stabilirea unor debite ecologice. Exemple pentru tipuri conexe de măsuri

de atenuare sunt abordate în cadrul SCI (de ex. activitatea privind Potențialul Ecologic Bun – Stocarea Apei84). În

cazul unei noi captări de apă subterană, în plus față de limitarea cantității de apă subterană permisă de a fi captată,

măsurile de atenuare ar putea include măsuri de retenție/stocare naturală a apei (NWRM) pentru realimentarea

suplimentară a apei subterane și prin urmare susținerea menținerii unui echilibru dintre captarea apei subterane

și realimentare.

Măsurile de atenuare nu trebuie neapărat să fie de natură hidromorfologică. În unele cazuri, de ex. pentru proiecte

ce includ captarea de apă, măsurile de atenuare pot include, de asemenea, reducerea poluării din surse

punctiforme sau difuze pantru a aborda capacitatea redusă de diluare dintr-un corp de apă datorată captării și a

evita, astfel, concentrațiile crescute de poluanți.

Având în vedere gama largă de proiecte posibile, impacturi și tipuri de atenuare, tratarea tuturor tipurilor de

măsuri de atenuare ce trebuie luate în calcul conform Articolului 4(7)(a) ar depăși sfera acestui ghid. De aceea,

secțiunea aceasta a ghidului se concentrează asupra modului și momentului în care ar trebui să fie luate în calcul,

stabilite și monitorizate toate măsurile de atenuare realizabile în procedura de evaluare tip Articolul 4(7) și în

procesul de obținere a autorizării pentru noi proiecte.

Luarea în calcul a atenuării (măsurilor de atenuare) în stadiul de concepere a proiectului

Măsurile de atenuare trebuie luate în calcul atât în Evaluarea de Aplicabilitate inițială de la Articolul 4(7) pentru a

determina dacă proiectul poate provoca deteriorarea/neatingerea stării bune/potențialului bun și, prin urmare,

declanșa Testul tip Articolul 4(7), cât și în Testul Articolului 4(7) însuși pentru a determina dacă se întrunesc

condițiile de acordare a unei exceptări în conformitate cu Articolul 4(7). Măsurile de atenuare în vederea reducerii

efectelor adverse pot fi solicitate sub formă de condiții de autorizare (permis/licență) pentru un nou proiect,

inclusiv de cerințe pentru menținerea și monitorizarea eficienței măsurilor de atenuare (de exemplu pentru a se

asigura funcționarea facilităților de migrație a peștilor) și pentru eventuale necesități de modificare.

Este rezonabil să se ia în calcul „toate măsurile realizabile pentru atenuarea efectelor adverse” deja în stadiul

timpuriu de elaborare a proiectului din următoarele motive:

Pentru a reduce sau chiar a elimina impacturile asupra corpurilor de apă;

Pentru Evaluarea de Aplicabilitate tip Articolul 4(7) inițială – dacă deteriorarea/neatingerea stării

bune/potențialului bun pot fi evitate în primul caz, nu este nevoie de Testul tip Articolul 4(7) și, prin

urmare, nici o exceptare conform Articolului 4(7).

Dacă deteriorarea/neatingerea stării bune/potențialului bun nu pot fi evitate – pentru Testul tip Articolul

4(7) în cadrul căruia „toate măsurile aplicabile pentru atenuarea efectelor adverse” reprezintă o parte

integrală a cerințelor pentru obținerea unei exceptări în conformitate cu Articolul 4(7);

Pentru a evita discuții prelungite și incertitudinea privind proiectul care ar întârzia în mod nedorit

autorizarea lui;

84 Common understanding of using mitigation measures for reaching Good Ecological Potential for heavily modified water bodies - Part 1: Impacted by water storage „(Înțelegerea comună a utilizării măsurilor de atenuare pentru atingerea Potențialului Ecologic Bun pentru corpurile de apă puternic modificate – Partea 1: Impactate de stocarea de apă”):: https://ec.europa.eu/jrc/en/publication/working-group-ecostat-report-common-understanding-using-mitigation-measures-reaching-good-ecological

60

Și, în cele din urmă, deoarece integrarea măsurilor de atenuare este de obicei mai ieftină și mai ușoară în

faza timpurie de elaborare a proiectului în comparație cu explorarea opțiunilor de atenuare odată ce

designul /concepția este deja stabilită, lucru care poate aduce mai multe avantaje, de ex. în materie de

economie de costuri dar și în materie de eficiență în ceea ce privește procedurile administrative de pe

parcursul fazei de autorizare.

Pe parcursul Testării în privința tip Articolulului 4(7), autoritățile competente vor trebui să evalueze dacă toate

măsurile realizabile pentru atenuarea efectelor adverse sunt incluse ca parte a proiectului propus sau dacă se cer

măsuri de atenuare suplimentare (suplimentare celor propuse de deținătorul proiectului) pentru a reduce mai

mult impacturile. Acest lucru poate conduce la modificări ale designului inițial al proiectului și, prin urmare, au

influență asupra rezultatului Evaluării de Aplicabilitate de la Articolul 4(7). De aceea, luarea în calcul a efectelor

măsurilor solide de atenuare poate fi un proces recurent/iterativ, care poate conduce la o evaluare actualizată a

efectelor pe care proiectul le poate avea asupra stării/potențialului corpului de apă datorită măsurilor de

atenuare.

Pentru definirea măsurilor de atenuare specifice, se pot obține sinergii cu procesul unei EIA pentru proiecte ce

intră în sfera de incidență a acesteia însă este important de remarcat faptul că Testul tip Articolul 4(7) trebuie

efectuat într-un mod distinct.

Cunoștințele dobândite din rezultatele de monitorizare privind efectele măsurilor de atenuare implementate ca

parte a programelor de măsuri din cilclurile de planificare anterioare pot fi folositoare pentru selectarea măsurilor

de atenuare relevante și eficiente. Posibilele cerințe de atenuare sunt de obicei cuprinse în documentele ghid

utilizate în procesele de autorizare sau cataloage de măsuri elaborate la nivel național care enumeră și descriu

măsurile avangardiste/cele mai actuale și Tehnologia/Cea mai Bună Tehnologie Disponibilă/cerințele minime

obligatorii pentru diverse tipuri de modificări. Acestea din urmă (cataloagele de măsuri) sunt de asemenea

relevante pentru alte etape din implementarea DCA, cum ar fi procesul de desemnare a corpurilor de apă puternic

modificate-CAPM)și luarea în calcul a măsurilor de atenuare atunci când se definește potențialul ecologic.

Măsurile de atenuare enumerate pentru procesul de definire a potențialului ecologic bun (GEP) sunt de asemenea

relevante pentru definirea măsurilor de atenuare realizabile sub Articolul 4(7)(a). Acestea trebuie să fie

considerate ca un punct de pornire dar gama măsurilor de atenuare de la Articolul 4(7) este potențial mai largă în

comparație cu măsurile de atenuare pentru definirea GEP ale unui CAPM. Aceasta deoarece poate fi mai ușor să

se integreze măsurile de atenuare ce se găsesc deja în faza de concepere a proiectului comparativ cu

implementarea măsurilor în infrastructura existentă. Un alt motiv important pentru care măsurile de atenuare a

GEP sunt doar un subset al celor care ar putea fi aplicate în cazul Articolului 4(7) îl reprezintă faptul că metodele

de construcție pot fi modificate pentru a reduce efectele, în timp ce există faza de construcție pentru operațiile și

activitățile curente/în curs de desfășurare.

Acolo unde există măsuri de atenuare realizabile dar asupra unora dintre ele planează incertitudinea în ceea ce

privește magnitudinea sau durata efectelor lor asupra stării, se pot aplica principiile de management adaptativ.

Conceptul de management adaptativ oferă o potențială modalitate utilă de a progresa acolo unde există

incertitudini . Deciziile privind implementarea acțiunilor de administrare a efectelor unei modificări sau alterări

pot, prin urmare, să conțină rezultatele unui program de monitorizare convenit. Conceptul de management

adaptativ este relevant în situații în care:

61

S-a convenit asupra tipului de măsuri de atenuare însă nu este clar exact când, sau unde, implementarea

va fi solicitată;

Este implementată o măsură de atenuare netestată și se estimează că este necesar un plan de rezervă în

caz că noua măsură nu-și atinge scopul dorit;

Există un nivel rezonabil de înțelegere cu privire la posibilele implicații ale unei modificări sau alterări și o

certitudine ridicată privind eficiența măsurii ce susține reabilitarea însă măsura este costisitoare astfel încât

va fi implementată doar dacă monitorizarea demonstrează că este necesară pentru a evita deteriorarea sau

compromiterea atingerii stării bune/potențialului bun (vezi cercul de feedback recurent din Figura 6).

Un exemplu concret de management adaptativ poate include o situație în care activitățile de dragare generează

o dâră/turbion de sediment în suspensie și există o resursă ecologică sensibilă în contextul corpului de apă pe o

rază de 2 km de la activitatea de dragare (de exemplu, aceasta poate fi o zonă cu vegetație acvatică sau o zonă de

depunere a icrelor pentru pești din corpul de apă respectiv). Modelarea efectuată ca parte a evaluării a demonstrat

că riscul deteriorării resursei ecologice este limitat la anumite combinații climatice și de maree astfel încât, mai

degrabă decît să oprească continuarea dragării, s-a recomandat monitorizarea în timp real a nivelurilor de

sediment în suspensie. Dacă monitorizarea identifică că dâra/turbionul de dragare depășește o „linie roșie”, se va

suspenda temporar dragarea până cînd condițiile revin la normal. Totuși, dacă dâra de sediment depășește „linia

roșie” în mod regulat, un răspuns adaptativ ar putea fi modificarea metodei de dragare pentru a utiliza o tehnică

care generează mai puțin sediment în suspensie (dar care este de asemenea mai puțin productivă).

Studiu de caz 7: Dezvoltarea alimentării cu apă a unui oraș și măsuri de atenuare

Țara: Finlanda

O nouă captare de apă subterană prin pompare a fost planificată pentru a se asigura furnizarea de apă potabilă a

unui oraș mare ce depinde de o singură sursă de apă, râul din apropiere. Dintre corpurile de apă desemnate în

locația propusă, s-a estimat că un număr mic de râuri și câteva mici lacuri ar putea fi supuse riscului datorită

captării de apă. Mai există, de asemenea, izvoare și pâraie în zonă care nu sunt desemnate drept corpuri de apă.

A. Infrastructura de apă a solicitat inițial un permis pentru captarea a 32.500 m3/zi. Solicitarea a fost respinsă

din cauza efectelor asupra zonelor protejate de Directiva Habitate. Procesul a fost reluat cu o prospectare a

alternativelor pentru a găsi alte zone de captare într-o arie de 80-100 km de la centrul orașului.

B. Pe baza opțiunilor găsite, s-a efectuat o analiză de luare a deciziei interactivă, care să respecte mai multe criterii.

S-a urmărit nu doar să se găsească o opțiune durabilă din punct de vedere economic, tehnic, social și ecologic, ci

și susținerea unei discuții deschise între părțile implicate. Până la urmă au fost recomandate două opțiuni alterna-

tive de către grupul de proiect, una din ele fiind zona inițială dar cu un volum de captare a apei în mod considerabil

mai mic. Incertitudinea privind cantitatea și calitatea apei subterane și, de asemenea, perioada de timp mai mare

necesară implementării proiectului au fost considerate ca puncte slabe majore ale celeilalte opțiuni.

C. Ca măsuri de atenuare în locația inițială s-a decis relocarea amplasamentului pompelor de apă, reducerea

numărului acestora și micșorarea cu două treimi a volumului de apă captat zilnic, până la 11. 000 m3/zi, care ar fi

cea mai mică cantitate de apă necesară pentru a ridica nivelul de securitate al orașului de la mic la mediu. De

asemenea, s-a renunțat la regularizarea nivelului apei de la un lac. Modelarea debitului de apă subterană a arătat

că în ciuda acestor acțiuni, s-ar observa schimbări ale calității apei la anumite lacuri și pâraie, în special în

perioadele de debit scăzut. De aceea, s-au propus măsuri suplimentare de diminuare a efectelor: direcționarea apei

din anumite stații de pompare către niște bazine de recepție și reducerea cantității captate la anumite stații în

perioadele de debit scăzut. De asemenea, s-a sugerat blocarea șanțurilor de drenaj/colectare din pădure în anumite

zone.

62

D. Pentru a compensa pierderile pentru izvoarele din zona de impact, vor fi restaurate mai multe izvoare din

afara zonei de impact.

E. Raportul de evaluare a impactului din perspectiva Natura 2000 pentru proiectul reînnoit și rapoartele de pe

teren și prospecțiunile de modelare au fost înaintate împreună cu solicitarea de permis către organul de

autorizare. În timpul procedurii de obținere a autorizării, se va evalua dacă metodele și rezultatele sunt fiabile

și dacă acțiunile de atenuare și compensare sunt suficiente în ceea ce privește, de ex., legislația de protecție

a mediului, legea apei și Articolul 4(7)..

Link:http://www.ymparisto.fi/download/noname/%7B5DC260B6-B2EC-468B-9E83-

90DC9F2C28EE%7D/78444

Practicabilitatea atenuării

După cum am menționat mai sus, măsurile de atenuare realizabile ar trebui să fie fezabile din punct de vedere

tehnic, nu ar trebui să conducă la costuri disproporționate și ar trebui să fie compatibile cu noua modificare,

alterare sau noua activitate umană de dezvoltare durabilă.

Estimarea realizării măsurilor de atenuare se poate face pe baza principiilor de bună practică ce se aplică tuturor

proiectelor de un anumit tip. Cu toate acestea, selectarea măsurilor de atenuare realizabile are, de asemenea, o

componentă specifică fiecărei situații (de la caz la caz). Anumite măsuri de atenuare nu pot fi fezabile din punct

de vedere tehnic într-o anumită locație sau pot să nu fie rezonabile din cauza condițiilor naturale specifice. De

exemplu, în cazul hidrocentralelor, asigurarea debitului ecologic și instalarea facilităților de migrație a peștilor sunt

de obicei, măsuri de atenuare cerute pentru corpurile de apă din regiunile cu pești. Instalarea facilitaților de

migrație a peștilor nu este rezonabilă la corpurile de apă situate în afara unor astfel de regiuni, unde nu au existat

habitate naturale de pești, însă continuitatea sedimentului s-ar putea să trebuiască să fie luată în considerare. De

remarcat faptul că habitatele pentru pești ar putea fi refăcute dacă s-au pierdut din cauza unei presiuni existente.

5.3 Evaluarea opțiunilor de mediu semnificativ mai bune

Conform Articolului 4(7)(d) „deservirea folosinţelor beneficiare, care a condus la acele modificări sau alterări ale

corpurilor de apă, nu poate fi realizată, din motive de fezabilitate tehnică sau din cauza costurilor disproporţionate,

prin alte mijloace care sunt o opţiune semnificativ mai bună din punctul de vedere al protecţiei mediului”. Prin

urmare, este necesar să se evalueze „mijloace alternative” pentru noile modificări, alterări propuse sau noile

activități de dezvoltare umană durabilă.

Ghidul nr. 20 indică în acest context că acele mijloace sau soluții alternative ar putea implica locații alternative,

diferite scări (amploare/mărime) sau designuri/proiecte ale dezvoltării sau procese alternative. Alternativele ar

trebui să fie evaluate în etapele timpurii de implementare și la nivelul geografic corespunzător (de ex. UE, national,

bazin de district hidrografic) pe fundalul unei viziuni clare cu privire la obiectivele benefice oferite de modificare.

Pentru proiecte din sfera ei de incidență, utilizarea cerințelor Directivei EIA poate să ajute la evaluarea diferitelor

alternative posibile dar s-ar putea să nu fie întotdeauna suficiente.

Nefezabilitatea tehnică se justifică dacă nu este disponibilă nici o soluție tehnică. Cu privire la costurile

disproporționate, „disproporționalitatea” este o judecată/analiză care are o dimensiune politică, tehnică și socială,

influențată de informații economice și analiza costurilor și a beneficiilor85.

85 Pentru mai multe detalii a se vedea SCI Guidance Document No. 1 Economics and the environment:

https://circabc.europa.eu/sd/a/cffd57cc-8f19-4e39-a79e-20322bf607e1/Guidance%20No%201%20-%20Economics%20-%20WATECO%20(WG%202.6).pdf

63

Sfera de aplicare a „mijloacelor alternative” poate include două dimensiuni – nivelul strategic și nivelul specific

proiectului, însă evaluările de la nivelul strategic pot fi inserate în evaluarea specifică proiectului cu scopul luării

de decizii.

5.3.1 La nivel strategic

Pentru a judeca opțiunile de mediu semnificativ mai bune trebuie luate în considerare componentele strategice

dincolo de nivelul local. Exemple de „alte mijloace” pentru obiectivele benefice deservite de modificări pot include

de exemplu:

Alte forme de producere de energie regenerabilă, măsuri de creștere a eficienței energetice sau locații

alternative pentru producerea de hidroenergie, alte forme de echilibrare a cererii și ofertei;

Evaluarea capacităților și a posibilităților pentru alte forme de transport, de ex. linie ferată și/rute pentru

navigație;

Posibilități și efecte ale măsurilor de stocare a apei cu privire la protecția împotriva inundațiilor;

Potențialul măsurilor de economisire a apei pentru rețeaua de apă potabilă sau proiectele de irigații.

etc.

În funcție de caracterul noii modificări, alterări sau activități umane de dezvoltare durabilă, analizarea politicilor

sectoriale relevante este crucială în acest context, inclusiv, de exemplu, Planurile de Acțiune pentru Energie

Regenerabilă, Programul TEN-T, Planurile de Management al Riscului de Inundații, Programele de Dezvoltare

Rurală, etc. (vezi Capitolul 2). Cu alte cuvinte, este necesară o evaluare a nivelului strategic care să ia în calcul o

gamă de opțiuni posibile pentru a judeca corect dacă deteriorarea/neatingerea stării bune/potențialului bun se

poate sau nu justifica. Considerente de tipul ciclului de viață (cum ar fi cererea de energie) pot, de asemenea, să

aibă un rol în procesul de luare a deciziei86. Rezultatele Evaluărilor Strategice de Mediu în conformitate cu Directiva

SEA, care se aplică planurilor și programelor, pot fi utile în acest context, însă s-ar putea să nu fie întotdeauna

suficiente.

În cele din urmă este necesar să se ia considerare efectele cumulative potențiale ale modificărilor (vezi Capitolul

3.6). De vreme ce dimensiunea spațială a impactelor este un considerent relevant, nivelul strategic poate fi scara

potrivită pentru evaluările conexe.

86 Vezi Royal Commission on Environmental Pollution (1988): 12th report: Best Practicable Environmental Option Links: http://www.icpdr.org/main/activities-projects/hydropower

64

Studiu de caz 8: Principiile de Orientare ale ICPDR cu privire la Dezvoltarea Hidroenergetică Durabilă

Țara: Comisia Internațională pentru Protecția Fluviului Dunărea (Bazinul Hidrografic al Fluviului

Dunărea, incluzând 9 State Membre UE: AT, BG, CZ, DE, HR, HU, RO, SI, SK și 5 State

Nemembre UE: BA, MD, ME, RS și UA)

Țările din Bazinul Hidrografic al Fluviului Dunărea plănuiesc o nouă dezvoltare hidroenergetică durabilă pentru

a crește cota de energie regenerabilă. În același timp, țările respective se angajează să atingă obiectivele de

protecție a mediului, inclusiv cele ale DCA.

Recunoscând provocarea reprezentată de dezvoltarea hidroenergetică durabilă în cadrul legal și de politici

existente, ICPDR a elaborat „Principii de îndrumare/orientare cu privire la Dezvoltarea Hidroenergetică

Durabilă”. Principiile de Îndrumare recomandă aplicarea unei abordări strategice, inclusiv nivelul strategic

(național/regional) și cel specific pentru proiect. Criteriile pentru ambele niveluri sunt incluse în document.

Aceasta și din cauza faptului că evaluările solicitate și obținerea de date este fezabilă doar la nivelurile

respective. De aceea, se propune o evaluare pe două niveluri pentru abordarea strategică a planificării, după cum

este ilustrată mai jos.

Principiile de îndrumare care au fost elaborate de către o echipă interdisciplinară, inclusiv reprezentanți ai

autorităților (energie și mediu), sectorul hidroenergetic și ONG-uri, au fost finalizate și adoptate în iunie 2013

și recomandate de ICPDR pentru aplicare la nivel național. .

Abordarea strategică a planificării - evaluări național / regionale și specifice proiectului -ICPDR

(Figura 13 din cadrul documentului ICPDR)

Interacțiuni

Link: http://www.ymparisto.fi/download/noname/%7B5DC260B6-B2EC-468B-9E83-90DC9F2C28EE%7D/78444

5.3.2 La nivelul proiectului

La nivelul proiectului, alternativele au trebuit să fie evaluate pe fundalul criteriilor care prevăd să se analizeze

dacă alte mijloace pot servi aceluiași scop și reprezintă, totodată, o opțiune de mediu semnificativ mai bună.

Acestea includ, de exemplu, diferite designuri de proiect care sunt fezabile din punct de vedere tehnic și nu sunt

Locații favorabile – „UNDE” Soluții tehnice - „CUM”

Nivel național / regional

Evaluare regională, clasificarea gradului potențial de adecvare a corpurilor de apă la utilizarea în hidroenergie, independent de aplicația individuală

Potențial hidroenergetic

Valoare ecologică și peisagistică

Nivel specific proiectului

Evaluare specifică proiectului a aplicației individuale, prin luarea în calcul a „plusurilor“ și a „minusurilor”.

Rezultatele evaluării regionale

Criterii specifice proiectului

Aspecte socio-economice rezultate

Abordare pe două niveluri, transparentă, structurată, reproductibilă și bazată pe criterii

Neobligatorie dpdv legal,

dar utilă ca ghid pentru

aplicațiile la nivel național

În contextul Bazinului

Hidrografic al Dunării

65

disproporționate din perspectiva costurilor. De asemenea, altă legislație (de ex. EIA sau Directiva Habitate) poate

solicita analizarea mijloacelor/opțiunilor alternative87.

Sinergiile potențiale pot fi obținute din evaluările în conformitate cu Directiva EIA (dacă se aplică) pentru a

determina efectele de mediu ale unui proiect planificat, oferind o descriere a alternativelor rezonabile studiate de

către dezvoltator, care sunt relevante proiectului și caracteristicilor sale și o indicație cu privire la principalele

motive pentru care s-a ales opțiunea respectivă, luând în calcul efectele proiectului asupra mediului88. Trebuie să

fie clarificat în acest context că nici procedurile EIA (nici SEA) nu oferă indicații privind designul proiectelor și nici

nu recomandă îmbunătățirea sau modificarea lui.

5.4 Evaluare comparativă a intereselor: Interes public deosebit / beneficii versus impacturi

O condiție suplimentară cu care trebuie să existe conformitate este că „motivele modificărilor sau schimbărilor

sunt de interes public deosebit și/sau beneficiile atingerii obiectivelor expuse la alineatul 1 pentru mediu și societate

sunt depășite de beneficiile aduse de noile modificări pentru sănătatea oamenilor, menținerea siguranței

oamenilor sau dezvoltarea durabilă” (Articolul 4(7)(c)). Pentru a se conforma acestui test cel puțin unul din cele

două criterii ale Articolului 4(7)(c) trebuie să fie îndeplinite (interesul public deosebit sau testul de evaluare

comparativă) de noua modificare, schimbare sau noua activitate umană de dezvoltare durabilă, sau ambele89.

5.4.1 Interesul public deosebit

În legislația UE interesul public sau general poate servi drept motiv pentru justificarea derogărilor. O gamă de

„interese publice” există în cadrul UE și la nivel național, de natură socială, economică sau de mediu. Deoarece nu

toate interesele publice pot fi în mod automat „deosebite”, este important să se distingă între „interesul public”

și „interesul public deosebit” căruia i se adresează Articolul 4(7)(c)90. „Deosebit” înseamnă practic că celălalt

interes are prioritate în fața atingerii obiectivelor din DCA. Statelor Membre trebuie să li se permită o anumită

libertate de alegere pentru a hotârî dacă un proiect specific este de asemenea interes91. Participarea publicului

poate contribui în mod considerabil la determinarea interesului public deosebit.

Următoarele surse de informare pot contribui la oferirea de perspective suplimentare asupra chestiunii ce se

consideră a fi „interes public” sau „interes public deosebit”92:

Ghidul CIS nr. 1 (WATECO)93 prezintă o serie de elemente cheie ce trebuie luate în considerare (de ex.

pentru îndeplinirea intereselor publice, nu toate tipurile de interes public se aplică, ci doar acelea care

urmăresc să protejeze valorile fundamentale ale vieții cetățenilor și ale societății (de ex. sănătate,

siguranță), în cadrul politicilor fundamentale pentru Stat și societate).

87 A se vedea, de exemplu, Case C-239/04 Castro Verde special protection area - Lack of alternative solutions: http://curia.europa.eu/juris/liste.jsf?language=en&num=c-239/04 88 See EIA Directive Article 5.1(d) 89 Vezi, de asemenea, Austrian National High Administrative Court Decision (VwGH 24.11.2016, Ro 2014/07/0101), ruling that the fulfilment of one criteria of Article 4(7)(c) is sufficient, thus overriding public interest or the weighing test, and not necessarily both. (Decizia Înaltului Tribunal Național al Austriei care a hotărât că îndeplinirea unui criteriu al Articolului 4(7)(c) este suficientă, așadar interesul public deosebit sau testul de evaluare comparativă, nu în mod necesar a ambelor. 90 De notat că luarea în calcul a „interesului public deosebit” se aplică doar primei părți a Articolului 4(7)(c), nu părții a doua. 91 Vezi cazul C-346/14 Commission v Austria:

http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=177722&pageIndex=0&doclang=EN&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=320623 92 De notat că referințele furnizate nu au caracter complet deoarece pot apărea și alte hotărâri. 93 https://circabc.europa.eu/sd/a/cffd57cc-8f19-4e39-a79e-20322bf607e1/Guidance%20No%201%20-%20Economics%20-%20WATECO%20(WG%202.6).pdf

66

Curtea Europeană a clarificat94 că irigațiile și furnizarea apei potabile pot95 constitui un interes public

deosebit care poate justifica un proiect de deviere a apei în absența soluțiilor alternative (din considerente

legate de sănătatea umană sau de consecințele benefice de primă importanță pentru mediu). De

asemenea, s-a remarcat96 că, de fapt, construirea unei hidrocentrale poate reprezenta un interes public

deosebit.

În legătură cu proiectele de hidroenergie, în cadrul procesului SCI s-a ajuns la concluzia că o activitate

hidroenergetică nu este în mod automat de interes public deosebit doar pentru că va genera energie

regenerabilă97.

La nivel național, probleme suplimentare legate de aplicarea Articolului 4(7) din DCA ar putea de

asemenea să joace un rol, cum ar fi securitatea militară (de ex. determinând aplicarea Articolului 4(7) în

zonele costiere)98.

Mai multe perspective pot fi oferite de asemenea de practica existentă în legătură cu un concept similar în cadrul

Directivei Habitate (Siturile Natura 2000 care pot fi de asemenea afectate de o nouă modificare). Articolul 6(4),

primul subalineat stipulează că motivele imperative pentru interesul public deosebit le includ pe cele de natură

socială sau economică, în timp ce al doilea subalineat menționează sănătatea umană, siguranța publică și

consecințele benefice de primă importanță pentru mediu ca exemple de motive imperative de interes public

deosebit99. Există jurisprudență de la Curtea Europeană de Justiție cu privire la aplicarea acestui concept100. În

plus, „Ghidul cu privire la prevederile Articolului 6 din Directiva Habitate 92/43/EEC"101 al Comisiei Europene și

îndrumările specifice102 sectoriale mai pot aduce lumină asupra acestei chestiuni. Este rezonabil de luat în

considerare faptul că motivele imperative de interes public deosebit se referă la situații în care planurile sau

proiectele prevăzute se dovedesc a fi indispensabile în cadrul:

Acțiunilor sau politicilor ce urmăresc să protejeze valori fundamentale pentru viețile cetățenilor (sănătate,

siguranță, mediu);

Politicilor fundamentale pentru stat și societate;

Efectuarea activităților de natură economică și socială care îndeplinesc anumite obligații de servicii

publice.

94http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf;jsessionid=%209ea7d0f130d679e412f3db944bbd8ceeb4d91f8fe99e.e34KaxiLc3eQc40LaxqMbN4Pah4Te0?text=&docid=126642&pageIndex=0&doclang=EN&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=55628; http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf;jsessionid=9ea7d0f130d679e412f3db944bbd8ceeb4d91f8fe99e.e34KaxiLc3eQc40LaxqMbN4Pah4Te0?text=&docid=111201&pageIndex=0&doclang=EN&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=55628 95 De notat că s-a declarat că aceste activități pot fi de „interes public deosebit”, ceea ce este important în contextul judecării în ansamblu

și, prin analogie, în contextul DCA 96http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=177722&pageIndex=0&doclang=EN&mode=lst&dir=&occ=%20first&part=1&cid=320623 97 https://circabc.europa.eu/sd/a/23d94d2d-6b9c-4f17-9e15-14045cd541f3/Issue%20Paper_final.pdf 98 Vezi Tratatul Uniunii Europene Art 42 (3) 99 Vă rugăm să notați că DCA nu utilizează termenul „imperativ” așa cum este utilizat în Articolul 6.4 din Directiva Habitate, ceea ce este

important de luat în considerare pentru o comparație. În ceea ce privește „alte motive imperative de interes public major” de natură socială sau economică, este clar din formulare că doar interesele publice, indiferent dacă sunt promovate de organizații publice sau private, pot fi puse în balanță cu obiectivele de conservare ale Directivei. Așadar, proiectele elaborate de organizații private pot fi luate în calcul în acest sens doar atunci când ele servesc și se demonstrează că reprezintă astfel de interese publice. 100 Vezi "Article 6 of the Habitats Directive - Rulings of the European Court of Justice" at:

http://ec.europa.eu/environment/nature/legislation/caselaw/index_en.htm 101 Vezi Guidance on Article 6(4) and Methodological guidance on Assessment of Plans and Projects significantly affecting Natura 2000

sites available at: http://ec.europa.eu/environment/nature/natura2000/management/docs/art6/natura_2000_assess_en.pdf ; Vezi Chapter 2.7 102 Vezi: http://ec.europa.eu/environment/nature/natura2000/management/guidance_en.htm

67

Pe baza surselor menționate mai sus, care rezumă modalitățile de a distinge „interesele publice” de „interesele

publice deosebite”, se poate considera, în mod rezonabil, că o simplă declarație fără evaluări suplimentare bine-

întemeiate nu este suficientă pentru a declara ca fiind de „interes public deosebit” o nouă modificare sau activitate

umană de dezvoltare durabilă planificată. Un proces larg și transparent de dezbateri care să susțină astfel de

evaluări, cu implicarea autorităților relevante și a părților implicate poate ajuta în acest sens, inclusiv un proces

de luare a deciziilor transparent și documentat clar pentru fiecare caz. Indicații privind diferitele niveluri de

participare publică și despre cum să se organizeze participarea publică se pot găsi în Ghidul CIS Nr. 8 - Participarea

Publicului în contextul Directivei Cadru Apa103.

Rezultatele unei SEA cu privire la planurile și programele relevante pot fi de ajutor în această privință, pe lângă

procesul de participare publică solicitat conform Articolului 14 din DCA, care poate susține dezbaterea de

determinare a intereselor publice deosebite. Totuși, trebuie notat că un context specific pentru proiect va fi

necesar în majoritatea cazurilor deoarece cazurile de la Articolul 4(7) pot avea o amploare diferită, coordonare

temporală diferită și diferite grupuri de stakeholderi care s-ar putea să trebuiască să fie implicați, în comparație

cu procesul de consultare al PMBH.

5.4.2 Evaluare comparativă a beneficiilor modificării în raport cu beneficiile și oportunitățile anticipate inițial

A doua parte a Articolului 4(7)(c) abordează întrebarea dacă „beneficiile atingerii obiectivelor prezentate la

alineatul 1 pentru mediu și societate sunt depășite de beneficiile noilor modificări sau schimbări pentru sănătatea

umană, păstrarea siguranței umane sau dezvoltării durabile.”

Este necesară o analiză a costurilor și beneficiilor proiectului adaptată nevoilor Directivei pentru a permite să se

delibereze/ analizeze dacă beneficiile pentru mediu și societate ale împiedicării deteriorării stării sau restaurării

corpului de apă la starea bună sunt depășite de beneficiile noii modificări sau alterări pentru sănătatea umană,

păstrarea siguranței umane sau dezvoltarea durabilă. Beneficiile atingerii obiectivelor de mediu de la Articolul 4

includ104:

În caz de deteriorare a stării, acele beneficii și oportunități anticipate ca rezultat al deteriorării stării (de

ex. pierderea biodiversității, pierderea serviciilor de ecosistem); și

În caz de eșec în ceea ce privește atingerea stării bune sau potențialului bun, acele beneficii care ar fi

oferite/furnizate dacă atingerea stării bune sau stării ecologice bune nu ar fi împiedicată (de ex. nu mai

este posibilă furnizarea apei potabile105 sau beneficiile anticipate datorită creșterii necesare a nivelului

tratamentului de purificare; dacă un corp de apă se poate deteriora de la moderat la slab, decalajul între

bun și slab).

„Costurile apei” (de ex. efectele negative reziduale ale proiectului) trebuie să fie puse în balanță cu beneficiile

potențiale și cu alte costuri (utilizarea crescută a altor resurse naturale, inclusiv efectele globale) ale noilor

modificări și schimbări asupra sănătății umane, păstrării siguranței umane sau dezvoltării durabile106. Astfel, vor

trebui să fie luate în considerare alte categorii de posibile beneficii și costuri și – dacă este posibil – calculate,

ținând cont de elementul calitativ specific care este de așteptat să se deterioreze sau a cărui îmbunătățire să fie

compromisă.

103 Vezi: https://circabc.europa.eu/sd/a/0fc804ff-5fe6-4874-8e0d-de3e47637a63/Guidance%20No%208%20-

%20Public%20participation%20%28WG%202.9%29.pdf 104 Pentru o listă extinsă a se vedea Anexa I: Costs & Benefits of CIS Guidance No. 20 105 De notat că Articolul 7(3) din DCA solicită ca Statele Membre să asigure protecția necesară pentru corpurile de apă identificate în

vederea evitării deteriorării calității lor pentru a reduce nivelul tratamentului de purificare solicitat de producția de apă potabilă. 106 http://ec.europa.eu/environment/sustainable-development/SDGs/implementation/index_en.htm

68

În plus, Ghidul CIS nr. 1107 prezintă următoarele etape:

1. Investigarea problemelor similare celor luate în considerare când s-a analizat „starea de sustenabilitate”

a noilor activități. Acestea includ: îmbunătățirea sănătății umane, îmbunătățirea siguranței umane (de ex.

în cazul proiectelor de protecție contra inundațiilor), creșterea activității economice sau a producției.

2. Evaluarea beneficiilor anticipate ce decurg din neatingerea obiectivelor de mediu din Directivă, pe baza

evaluării beneficiilor de mediu, economice și sociale legate de apă. În ambele cazuri ar trebui să se încerce

o cuantificare și să se exprime beneficiile sau beneficiile anticipate în termeni monetari pentru a face

ambele părți ale analizei comparabile. Totuși, în multe cazuri va fi dificil să se exprime și să se cuantifice

toate beneficiile sau beneficiile anticipate în termeni monetari. Astfel, ar trebui prezentate diferitele

beneficii și efecte, fie în termeni monetari, cuantificate, fie evaluate din punct de vedere calitativ, într-un

tabel multidimensional.

De aici nu se înțelege că va fi necesar să se definească în termeni monetari sau chiar să se cuantifice toate

costurile și beneficiile pentru a se forma o opinie deoarece acest lucru ar putea fi dificil din punct de vedere

metodologic. Combinația potrivită de informații calitative, cantitative și, în anumite situații, monetare ar trebui

să depindă de ceea ce este necesar pentru a forma o opinie/judecată și ceea ce este proporțional și fezabil de

colectat108.

În acest context și datorită gradului de expertiză care ar putea fi necesar pentru astfel de evaluări, se consideră că

o cooperare strânsă dintre autoritățile competente relevante este o bună practică.

Provocarea în ceea ce privește cuantificarea și estimarea monetară a beneficiilor și pierderilor de mediu apare în

evaluarea economică. Astfel, s-ar putea efectua o analiză pe mai multe criterii/multicriterială care ar putea

produce mai multe informații și rezultate relevante decât o analiză cost-beneficii. Această metodă poate permite

luarea în calcul a unei game largi de criterii109, nu doar cu indicatori monetari, și, prin urmare, ar putea conduce la

decizii mai bine documentate. În cazul în care se efectuează separat două analize pentru a evalua beneficiile și

pierderile pentru mediu și efectele de bunăstare, ar trebui să se aibă în minte că va trebui să fie elaborată o

metodologie pentru a compara rezultatele ambelor analize și a ajunge la o judecată finală echilibrată cu privire la

beneficiile generale. Indiferent de instrumentul de metodologie și evaluare care se aplică pentru a ajunge la o

concluzie, trebuie notat că evaluarea bunăstării economice și sociale este legată de cea a mediului, iar justificarea

trebuie să fie transparentă și cuantificabilă.

107 http://ec.europa.eu/environment/water/water-framework/economics/pdf/Guidance%201%20-%20Economics%20-%20WATECO.pdf 108 Pentru evaluarea beneficiilor și compararea beneficiilor, se poate găsi inspirație în Ghidul pentru Analiza Cost-Beneficii a Proiectelor

de Investiții – instrument de estimare economică pentru Politica de Coeziune 2014-2020 (Guide to Cost-Benefit Analysis of Investment Projects - Economic appraisal tool for Cohesion Policy 2014-2020): http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/studies/pdf/cba_guide.pdf 109 De asemenea, utilizarea rezultatelor din cartografierea și evaluarea ecosistemelor și ale serviciilor (procesul MAES), dacă sunt disponibile, ar putea fi folositoare în acest context. Vezi: http://biodiversity.europa.eu/maes

69

Studiu de caz 9: Catalog de criterii pentru hidroenergie

Țara: Austria (AT)

Austria a impus principii pentru dezvoltarea hidroenergetică în primul PMB precum și „Catalogul de criterii

pentru o nouă dezvoltare hidroenergetică” (Österreichischer Wasserkatalog: Wasser schützen – Wasser nutzen.

Kriterien zur Beurteilung einer nachhaltigen Wasserkraftnutzung) care este un sistem de sprijinire a luării

deciziilor ca bază de planificare regională. Principalele obiective ale catalogului sunt:

– să sprijine autoritățile din domeniul apei în evaluarea diverselor interese publice

– să rezume cunoștințele tehnice despre cele mai relevante aspecte (managementul energiei, ecologie și

alte aspecte relevante legate de managementul apei)

– să ofere informații privind criteriile de evaluare a valorii ecologice a corpurilor de apă

- să asigure o înțelegere și aplicare la scară largă în Austria a testului art. 4 (7)

- să sprijine transparența

– ca instrument ajutător – să nu tergiverseze decizia finală a instituției care dă autorizările

– ca suport suplimentar pentru evaluarea opțiunilor de mediu mai bune

– ca bază pentru viitoarele planificări strategice pentru dezvoltarea hidroenergetică la nivel regional

– să ajute proiectanții din domeniul hidroenergiei să evalueze într-un stadiu timpuriu șansele pe care un

proiect nou le are de a fi aprobat înainte să se facă o planificare detaliată a proiectului.

Pentru a implementa această abordare, într-o primă etapă, s-a inclus elaborarea catalogului de criterii ca măsură

în Programul de Măsuri (PoM) a primului Plan de Management al Bazinului Hidrografic care să fie utilizat

pentru cântărirea/aprecierea intereselor publice în caz de deteriorare a stării corpurilor de apă (Articolul 4(7)

DCA) precum și ca bază pentru planificarea regională a dezvoltării hidroenergetice. S-au elaborat criterii pentru

a evalua proiecte hidroenergetice noi cu privire la efectul pozitiv al acestora asupra aspectelor de management

al energiei precum și efectele pozitive sau negative asupra altor aspecte de management al apei (de ex. protecția

contra inundațiilor, balanța sedimentelor, furnizarea de apă, calitatea apei, turism, etc.). Pe de altă parte, s-au

elaborat criterii pentru a evalua sectoarele de râuri cu privire la valoarea lor ecologică. Catalogul a fost publicat

de către Minister și oferit autorităților regionale ca un ordin de aplicare (Erlass). Ca exemplu pentru etapa a

doua (aplicarea practică) este oferit programul regional de la guvernul provincial din Styria, evidențiind

„sectoarele de conservare”, „sectoarele de prioritate ecologică” și „sectoarele de apreciat/evaluat” (vezi harta).

70

5.5 Relația cu Planurile de Management ale Bazinelor Hidrografice

Excepțiile în temeiul Articolului 4 (7) sunt legate printr-o o serie de aspecte de Planurile de Management ale

Bazinelor Hidrografice. Cele mai importante dintre acestea sunt prezentate mai jos.

5.5.1 Raportarea în cadrul Planurilor de Management ale Bazinelor Hidrografice

Articolul 4 (7) (b) include o prevedere generală conform căreia „motivele pentru modificările sau schimbările

respective sunt indicate și motivate explicit în planul de management al districtului hidrografic, solicitat în temeiul

articolului 13, iar obiectivele sunt revizuite la fiecare șase ani”. Mai mult, Anexa VII A.5, A.7 și B1 ale DCA se referă

la excepțiile în temeiul Articolului 4 (7) și necesitatea ca acestea să fie raportate în PMBH. Rațiunea de bază a

acestor cerințe este sprijinirea procesului de participare a publicului și asigurarea faptului că utilizarea excepțiilor

este transparentă și ușor de identificat, permițând examinarea din partea publicului. Procesul de participare a

publicului poate fi util și din alte puncte de vedere, de exemplu pentru determinarea interesului public deosebit

prin intermediul feedback-ului furnizat de stakeholderii relevanți și de părțile interesate, în situația în care

potențialele cazuri legate de Articolul 4 (7) sunt incluse în proiectul de PMBH.

Ghidul nr. 20 subliniază în acest context că aceasta este o obligație de raportare și nu înseamnă că Statele Membre

trebuie să aștepte până la publicarea Planului de Management al Bazinului Hidrografic înainte să permită o nouă

modificare fizică sau o nouă activitate de dezvoltare durabilă. În multe cazuri, proiectele vor fi elaborate în cadrul

ciclului de șase ani al PMBH.

71

Pentru modificările și schimbările care se încadrează în domeniul de aplicare al Directivei privind Evaluarea

Impactului asupra Mediului, Statele Membre trebuie să se asigure că publicul interesat are posibilitatea de a-și

exprima opinia înainte de inițierea proiectului.

Chiar în cazul în care calendarul unui proiect este de așa natură încât consultările privind PMBH-urile nu vor oferi

părților interesate posibilitatea de a-și exprima opiniile înaintea acestor decizii, articolul 14 al DCA solicită Statelor

Membre să încurajeze implicarea activă a tuturor părților interesate în punerea în aplicare a Directivei. Se

recomandă ca Statele Membre să asigure că prevede aceste posibilități110 în legătură cu proiectele ce nu intră în

sfera de aplicare a Directivei privind Evaluarea Impactului asupra Mediului, dar care ar putea duce la deteriorarea

stării sau la compromiterea atingerii unei stări ecologice bune, a unui potențial ecologic bun sau a stării bune a

apelor subterane.

Informațiile furnizate prin intermediul unor astfel de consultări vor ajuta Statele Membre să ajungă la o hotărâre

privind îndeplinirea [sau nu] a condițiilor de exceptare, reducând probabilitatea ca părțile interesate să conteste

decizia subsecventă [rezultată în consecință - n. tr.]. Dacă o modificare sau o schimbare avansează [doar] parțial

pe durata unui ciclu al Planului de Management al Bazinului Hidrografic, rațiunea acestei modificări sau schimbări

trebuie inclusă [și] în următoarele PMBH-uri (sau actualizări ale acestora).

În plus, Ghidul PCI111 pentru proiecte de infrastructură energetică de interes comun, care reprezintă un Ghid al

Comisiei, oferă mai multe indicații, subliniind că "în cazul în care un proiect este prezentat în timpul ciclului de 6

ani și nu a fost inclus în PMBH anterior, Statele Membre vor modifica de facto propriile PMBH-uri, în limite stricte

și restrânse de timp, și fără consultare publică. Prin urmare, demersul preferabil este actualizarea oficială a PMBH-

urilor existente. O alternativă ar fi să se bazeze pe o consultare publică ad-hoc adecvată, de exemplu folosind

procesul de Evaluare a Impactului asupra Mediului sau o altă consultare corespunzătoare. (...) Fără o consultare

publică corespunzătoare, poate apărea atât riscul ca Statele Membre să piardă din vedere legăturile dintre

proiectul propus și alte utilizări ale apei din bazin, cât și acela ca cetățenii să fie în parte privați de dreptul lor de a

fi consultați, conform prevederilor DCA. Prin urmare, se recomandă stabilirea unor termene de timp suficiente

pentru consultări, astfel încât să se poată realiza o examinare corespunzătoare a proiectului în contextul PMBH. În

cazurile în care proiectele sunt realizate în timpul ciclului de planificare stabilit în conformitate cu DCA, ele trebuie

incluse în următorul PMBH, care urmează să facă obiectul consultării publice în ansamblul său."

În plus, poate fi considerată utilă includerea în PMBH (și în proiectul de PMBH) a următoarelor informații sau

prezentarea lor în documente suplimentare, disponibile la momentul publicării planurilor:

Potențiale cazuri vizate de aplicarea Articolului 4 (7) înainte de evaluarea proiectului sau în cazul în care

evaluarea este în curs de desfășurare – de exemplu, măsurile de protecție împotriva inundațiilor

prezentate în PMRI, alte proiecte de infrastructură (de ex.: de navigație, hidroenergetice sau legate de

sistemele de irigații) care pot face obiectul Testării în privința Articolului 4 (7), precum și alte proiecte

pentru care a fost lansată o procedură de autorizare;

Alte proiecte care ar putea avea efecte asupra stării / potențialului corpului de apă, dar pentru care nu se

poate declanșa, în mod individual, o Testare în privința Articolului 4 (7);

Informații asupra posibilelor interacțiuni cu presiunile și folosințele existente în bazin;

Informații din și trimiteri către documentele de bază / de lucru relevante;

110 De reținut că dispozițiile Convenției de la Aarhus pot fi relevante în acest context. 111 Ghidul privind eficientizarea procedurilor de evaluare a impactului de mediu pentru Proiectele de infrastructură energetică de interes comun (PIC), https://ec.europa.eu/energy/sites/ener/files/documents/20130919_pci-en-guidance.pdf

72

De asemenea, în cadrul PMBH se pot dovedi valoroase și informațiile privind proiectele pentru care nu s-a cerut o

Testare în privința Articolului 4 (7) (dat fiind că proiectul propus a fost evaluat pentru a nu provoca deteriorarea /

compromiterea stării bune / potențialului bun). Aceste informații pot fi relevante, printre altele, pentru revizuirile

actualizate privind impactul activității umane asupra mediului și pentru analizele economice solicitate în temeiul

Articolului 5 din Directiva DCA și al Anexei III. Mai jos este prezentat un caz particular privind identificarea

presiunilor, evaluarea impactului și riscul de a nu atinge obiectivele de mediu. Acesta poate fi, de asemenea, util

și din rațiuni de transparență, respectiv în cazul în care informațiile sunt solicitate de părțile interesate112.

Studiu de caz 10: Instrucțiuni ale Directorului spaniol de Apă în legătură cu Articolul 4 (7)

Țara: Spania (ES)

Spania a elaborat o serie de instrucțiuni tehnice care se aplică tuturor Districtelor Bazinale interregionale din țară. Acestea

stabilesc o procedură tehnică de analiză a modificărilor noi aduse caracteristicilor fizice ale corpurilor de apă, a noilor

activități umane de dezvoltare durabilă și a schimbării nivelului corpurilor de apă subterană care ar putea avea ca rezultat

examinarea unor posibile excepții în temeiul Articolului 4 (7). Pentru fiecare caz potențial legat de Art. 4 (7) trebuie

completată o fișă. Fișa finală trebuie inclusă în PMBH, ca rezumat al evaluării în temeiul Articolului 4 (7). Aceasta poate

fi folosită atât ca o expunere sumară (în procesul de participare a publicului), cât și ca o listă de control cu ajutorul căreia

funcționarii / [specialiștii] din domeniul de planificare a apei pot urma toate etapele unei analize complete. Mai mult, fișa

permite colectarea tuturor informațiilor și structurarea acestora într-un sistem informatic de date.

Trimiteri: https://circabc.europa.eu/sd/a/f72ae44f-23e3-4cb6-9cba-74a79bf5c331/19 - MS Spain - 4.7 Case Study 1.pdf

5.5.2 Articolul 4 (7) și desemnarea corpurilor de apă puternic modificate (CAPM)

Dacă Articolul 4 (7) este aplicat în cazul unei noi modificări a caracteristicilor fizice ale unui corp de apă de

suprafață (alterări hidromorfologice), corpul de apă s-ar putea califica pentru a fi desemnat CAPM în următorul

PMBH, în cazul în care este deteriorat / în imposibilitate de a atinge starea ecologică bună.

Ghidul nr. 20 evidențiază în acest context că, în urma unei noi modificări hidromorfologice, este posibil ca în

următorul ciclu de planificare corpul de apă să se califice pentru a fi desemnat corp de apă puternic modificat, în

conformitate cu Articolul 4 (3). Nu există nicio cerință ca desemnarea să fie temporizată până la publicarea

următorului Plan de Management al Bazinului Hidrografic. Cu toate acestea, corpurile de apă nu pot fi desemnate

drept CAPM înainte ca noua modificare să se producă efectiv, doar pe baza anticipării alterării hidromorfologice

semnificative.

În cazul desemnării de noi CAPM după aplicarea Articolului 4 (7), ar trebui aplicată abordarea pas cu pas elaborată

în documentul de orientare privind CAPM, cu omiterea însă a "etapei de identificare provizorie".

Există similitudini între exceptarea în temeiul Articolului 4 (7) și testul de desemnare a unui CAPM, referitoare, de

exemplu, la modificările fizice sau la măsurile de atenuare impuse. În Ghidul CIS nr. 4 este deja stipulat faptul că

testările privind desemnarea CAPM în conformitate cu Articolul 4 (3) pot deveni relevante pentru corpurile de apă

nou modificate, de exemplu pentru corpurile de apă substanțial modificate ca urmare a aplicării excepției în

temeiul Articolului 4 (7)113.

112 A se vedea, de exemplu, cazul C-75/08, referitor la Directiva EIA, disponibil la http://curia.europa.eu/juris/document/

document.jsf?text=&docid=73330&pageIndex=0&doclang=EN&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=194020 113 Vezi capitolul 8.3.2 din Ghidul CIS nr. 4: https://circabc.europa.eu/sd/a/f9b057f4-4a91-46a3-b69a-e23b4cada8ef/Guidance%20No%204%20-%20heavily%20modified%20water%20bodies%20-%20HMWB%20(WG%202.2).pdf

73

Prin urmare, o măsură înțeleaptă ar putea fi asigurarea unei coerențe între evaluările necesare în temeiul

Articolului 4 (7) și testările în privința Articolul 4 (3). În același timp, o nouă modificare hidro-morfologică nu

conduce întotdeauna la desemnarea corpului de apă respectiv ca fiind puternic modificat (de exemplu, în cazul

deteriorării [stării] de la „foarte bună” la „bună”).

Odată ce un corp de apă este desemnat CAPM ca urmare a exceptării sale în temeiul Articolul 4 (7) și a testării în privința

Articolului 4 (3), desemnarea sa drept CAPM trebuie verificată la fiecare 6 ani, în cadrul PMBH-urilor subsecvente, din

punct de vedere al îndeplinirii cerințelor legate de desemnarea CAPM și de potențialul ecologic bun (PEB). Acest lucru

este necesar pentru a testa eventuala apariție a unor noi abordări și posibilități de atenuare a impacturilor ce trebuie

luate în considerare.

În cazul acordării unei excepții în temeiul Articolului 4 (7) pentru o nouă modificare fizică într-un CAPM existent (a se

vedea capitolul 5.5.2), ar putea fi necesară redefinirea ulterioară a potențialul ecologic al acestui corp de apă conform

ciclului de planificare stabilit în conformitate cu DCA, luându-se în calcul modificarea fizică suplimentară.

5.5.3 Relația Articolului 4 (7) cu Articolul 4 (4) și Articolul 4 (5)

În cazul în care criteriile prevăzute la Articolul 4 (7) sunt îndeplinite, este posibilă aplicarea excepțiilor în temeiul

Articolului 4 (7), primul alineat („noi modificări ale caracteristicilor fizice ale corpului de apă de suprafață sau

schimbări ale nivelului corpurilor de apă subterană”) asupra corpurilor de apă care fac deja obiectul excepțiilor în

temeiul Articolului 4 (4) sau al Articolului 4 (5)114. Acest aspect nu este relevant pentru excepțiile în temeiul

Articolului 4 (7), al doilea alineat („noi activități umane de dezvoltare durabilă”), deoarece acestea se aplică numai

în cazul deteriorării corpurilor de apă de suprafață de la starea „foarte bună” la „bună” – pentru care nu este

necesar să se ia în considerare aplicarea excepțiilor în temeiul Articolului 4 (4) sau al Articolului 4 (5).

Pot exista cazuri în care aplicarea excepțiilor în temeiul Articolului 4 (4) sau Articolului 4 (5) ar trebui justificată ca

urmare a implementării unei excepții în temeiul Articolului 4 (7) și a modificării unui corp de apă. Un exemplu

poate fi aplicarea excepției în temeiul Articolului 4 (7) pentru o nouă modificare care afectează starea apei, urmată

de o excepție în temeiul Articolului 4 (4) în baza condițiilor naturale, deoarece perioada de timp necesară pentru

recuperarea ecosistemului este îndelungată, în ciuda implementării măsurilor de atenuare necesare pentru

atingerea stării bune (în acest context, vezi și capitolul 3.3.1). În mod similar, în cazul în care Articolul 4 (7) se aplică

pentru o schimbare a nivelului apei subterane, excepțiile în temeiul Articolului 4 (4) sau Articolului 4 (5) vor trebui

justificate în următorul proces de planificare a managementului bazinului hidrografic și revizuite la fiecare 6 ani.

Prin urmare, o măsură înțeleaptă ar putea fi asigurarea unei coerențe între evaluările și testările necesare în

privința Articolului 4 (7) și evaluările necesare în privința Articolului 4 (4) sau Articolului 4 (5).

Trebuie avut în vedere faptul că aplicarea excepțiilor în temeiul Articolului 4 (7) pentru corpurile de apă care fac

obiectul excepțiilor în temeiul Articolului 4 (4) sau Articolului 4 (5) nu înlătură necesitatea unor măsuri de

îmbunătățire a stării. Factorii determinanți și presiunile care stau la baza aplicării Articolului 4 (4) sau Articolului 4

(5) trebuie în continuare luate în considerare/analizate, pentru a se determina care pot fi influențate și care nu de

noua modificare pentru care se aplică excepția în temeiul Articolului 4 (7).

De asemenea, trebuie luate în considerare și inter-relațiile cu presiunile existente datorate altor utilizări/folosințe într-

un corp de apă. Un exemplu tipic ar putea fi un corp de apă unde se aplică o excepție în temeiul Articolului 4 (4) datorită

poluării cu nutrienți din agricultură (pentru implementarea treptată a măsurilor luate de poluator vizând presiunea

existentă), aplicându-se în același timp și o excepție în temeiul Articolului 4 (7) pentru o modificare nouă.

114 De reținut că, pentru aplicarea excepțiilor de la DCA, trebuie îndeplinite dispozițiile articolului 4 (8) și ale articolului 4 (9).

74

În general, impactul poluării cu nutrienți poate să nu fie dăunător, însă, în anumite cazuri, și în funcție de natura

noii modificări, efectele poluării se pot agrava (de exemplu, modificările hidromorfologice care afectează

capacitatea ecosistemului de a absorbi nutrienții). Prin urmare, ar trebui să se ia în considerare modul în care

măsurile de atenuare pentru un nou proiect pot fi combinate și pot interacționa cu alte măsuri necesare pentru

îmbunătățirea stării (de exemplu, construirea unei scări pentru pești, în combinație cu măsuri morfologice de

restaurare a habitatelor și cu cerințele ecologice pentru cursul de apă ).

5.5.4 Modificări în delimitarea și / sau tipologia corpului de apă, ca urmare a unei exceptări în temeiul Articolului

4 (7)

Odată ce proiectul este implementat, ar putea fi necesară o modificare în delimitarea corpului de apă (în vederea

PMBH-urilor ulterioare). În conformitate cu Ghidul CIS nr. 2115, pentru identificarea unor elemente distincte ale

apei de suprafață ar trebui utilizate caracteristicile fizice (geografice sau hidromorfologice) semnificative în raport

cu obiectivele Directivei. De asemenea, specifică cu claritate că CAPM-urile ar trebui desemnate drept corpuri de

apă individuale. Cu alte cuvinte, în funcție de dimensiunea corpului de apă înainte de aplicarea Articolului 4 (7), ar

putea fi necesară o divizare în [mai multe] corpuri de apă. Pentru corpurile de apă rezultate din această divizare

este necesară o reevaluare în ceea ce privește obiectivele și excepțiile, luând în considerare cele aplicate în PMBH-

ul anterior.

Figura 7: Modificarea desemnării corpului de apă ca urmare a aplicării Articolului 4 (7)

În cazul în care elemente contigue de apă de suprafață au fost combinate într-un corp de apă individual [unic/de

sine stătător - n. tr.], o astfel de combinație ar putea să nu mai fie mai posibilă după implementarea modificării,

deoarece criteriile de combinare a acestora (elementele contigue de apă de suprafață de același tip au aceeași

stare)116 nu vor mai fi îndeplinite.

115 https://circabc.europa.eu/sd/a/655e3e31-3b5d-4053-be19-15bd22b15ba9/Guidance%20No%202%20-

%20Identification%20of%20water%20bodies.pdf 116 A se vedea Ghidul nr. 2, disponibil la: https://circabc.europa.eu/sd/a/655e3e31-3b5d-4053-be19-15bd22b15ba9/Guidance%20No%202%20-%20Identification%20of%20water%20bodies.pdf

Corp apă suprafață A

Înainte de Art. 4 (7)

După Art. 4 (7)

Corp apă suprafață A1

Corp apă suprafață A2

Corp apă suprafață A3

75

De reținut că și măsurile de îmbunătățire a stării corpului de apă pot atrage necesitatea unei actualizări a tipologiei,

dacă acestea conduc la o schimbare a tipului de corp de apă – de exemplu, prin reintroducerea proceselor naturale

(cum ar fi îndepărtarea unui stăvilar, reintroducerea unor procese de maree etc.).

5.5.5 Articolul 4 (7) în context transfrontalier

Coordonarea transfrontalieră este esențială pentru bazinele hidrografice internaționale, fiind abordată prin

prisma DCA. Articolul 3 (4) stipulează că: „Statele Membre asigură coordonarea cerințelor prezentei directive care

urmăresc realizarea obiectivelor de mediu stabilite în temeiul articolului 4, în special a tuturor programelor de

măsuri, pentru întregul district hidrografic. În cazul districtelor hidrografice internaționale, Statele Membre

respective asigură împreună coordonarea și pot utiliza în acest scop structurile existente care derivă din acordurile

internaționale."

Acest lucru are o importanță deosebită în cazurile în care un proiect propus necesită evaluări în temeiul Articolului

4 (7) pentru corpurile de apă ce formează frontiera dintre două țări, acolo unde un corp de apă traversează

frontiera sau unde proiectul propus ar putea produce efecte transfrontaliere în mai mult de un corp de apă.

Exemplele practice constau în: măsuri de protecție împotriva inundațiilor, amenajări hidroenergetice sau captarea

apei din corpurile de apă subterană transfrontaliere. În astfel de cazuri, Statele Membre în cauză trebuie să

coordoneze Evaluarea aplicabilității Articolului 4 (7), precum și Testarea în privința Articolului 4 (7), asigurând

utilizarea procedurilor, a limitelor și a metodelor comune / coordonate. Comisiile transfrontaliere ale bazinelor

hidrografice transfrontaliere pot acționa ca moderatori ai unei astfel de coordonări117.

117 A se vedea în acest context și Convenția CEE-ONU privind protecția și utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere și a lacurilor internaționale și Convenția ONU privind cursurile de apă.

76

6. PERSPECTIVE ȘI ACTIVITĂȚI SUBSECVENTE

Ghidul este menit a aduce clarificări diferitelor aspecte legate de aplicarea practică a excepțiilor de la îndeplinirea

obiectivelor de mediu, în conformitate cu Articolul 4 (7) din Directiva Cadru Apa. În timp ce multe aspecte au

câștigat în privința clarității și a inteligibilității, trebuie recunoscute și constrângerile din cadrul procesului SCI,

deoarece, din multe puncte de vedere, nu se poate elabora o abordare unificată în cadrul SCI, fapt care la nivelul

Statelor Membre necesită o atenție specială, precum și metodologii, instrumente și abordări adecvate.

Prin urmare, aplicarea practică a îndrumărilor/indicațiilor ar putea fi urmată de activități specifice de urmărire,

care să acopere o serie de domenii. Acestea pot include, de exemplu, următoarele:

Schimburi de experiență cu privire la evaluările asupra eventualității ca un proiect planificat să ducă la

deteriorarea sau la compromiterea îndeplinirii obiectivelor DCA (Evaluarea aplicabilității);

Evaluări ale relației cauză-efect între modificări / alterări și diferite elemente de calitate;

Schimbul de experiență practică cu privire la aspectele legate de Testarea propriu-zisă în privința

Articolului 4 (7), referitor, de exemplu, la măsurile de atenuare a [efectelor] modificărilor, evaluarea

opțiunilor alternative, evaluarea intereselor / interesului public deosebit, etc.;

Abordări de planificare strategică pentru diferite sectoare și corelații cu evaluările în temeiul DCA și al

Articolului 4 (7), inclusiv workshop-uri specifice sectorului;

Coordonarea evaluărilor cu alte Directive;

Asistență / reglementări administrative la nivelul Statelor Membre pentru autorizarea proiectelor;

Raportarea excepțiilor în temeiul Articolului 4 (7).

În plus, rezultatele evaluării celui de-al doilea PMBH ar putea dezvălui și alte aspecte care merită rezolvate. Întregul

procesul SCI poate oferi un cadru adecvat pentru acest gen de potențiale activități subsecvente. Prin urmare,

unora dintre aceste aspecte li se poate acorda o atenție specială la elaborarea următorului program de lucru CIS.

Oricum, se poate investiga și eventualitatea ca și alte mecanisme de coordonare și instrumente de sprijin să poată

oferi oportunități pentru un schimb continuu de activități aferente și consolidare de capacități.

77

ANEXA A: Tabel comparativ general privind Directivele DCA, DH, EIA și Directiva SEA

Legislație DCA 2000/60 / CE Directiva Habitate - 92/43/CEE Directiva EIA - 2011/92/UE Directiva SEA - 2001/42/CE

Obiectivele procedurii

Prezenta Directivă urmărește să asigure menținerea și

îmbunătățirea mediului acvatic. Directiva impune statelor membre să pună în aplicare măsuri de prevenire a deteriorării stării și de obținere a unei stări bune a tuturor corpurilor de apă.

Planificarea „noilor modificări" necesită efectuarea unei evaluări a impactului asupra stării apei în corpurile de apă vizate de aceste modificări. În cazul în care noua modificare este susceptibilă să

deterioreze sau să împiedice obținerea unei stări bune, autoritatea competentă trebuie să se asigure că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la Articolul 4 (7), dar și de la Articolele 4 (8) și

4 (9), înainte să acorde autorizarea proiectului.

Directiva Habitate urmărește să contribuie la asigurarea biodiversității prin conservarea habitatelor naturale, precum și a faunei și florei sălbatice. Pentru aceasta Statele Membre trebuie să ia măsuri pentru menținerea sau readucerea habitatelor și speciilor la un stadiu favorabil de conservare, inclusiv prin crearea și conservarea siturilor [Situri de Importanță Comunitară (SCI), respectiv Arii Speciale de Conservare (SAC)] din cadrul rețelei Natura 2000. Directiva privind păsările 2009/147 / CE conține dispoziții similare cu privire la păsările sălbatice. Ariile de Protecție Specială Avifaunistică (SPA) clasificate în temeiul Directivei privind păsările fac parte din rețeaua Natura 2000.

Art. 6 din Directiva Habitate stabilește cerințele pentru gestionarea și protecția siturilor Natura 2000. Art. 6 – aliniatele (3) și (4) – stabilește o procedură de evaluare și autorizare a planurilor sau a proiectelor care ar putea afecta siturile Natura 2000. Obiectiv: menținerea integrității siturilor Natura 2000 și coerența generală în cadrul rețelei.

Asigurarea unui nivel ridicat de protecție a mediului și a sănătății umane, prin stabilirea

unor cerințe minime privind evaluarea impactului proiectelor asupra mediului.

Prin urmare, Statele Membre trebuie să

adopte toate măsurile necesare pentru a se asigura că, înainte de acordarea autorizației, proiectele care pot avea efecte semnificative

asupra mediului, în special prin natura, dimensiunile sau amplasarea lor, fac obiectul unei cerințe de autorizare a dezvoltării și a

unei evaluări cu privire la efectele lor asupra mediului (Articolul 2 (1)).

Instituirea un nivel ridicat de protecție a mediului și contribuția la integrarea considerentelor de mediu în pregătirea și

adoptarea planurilor și a programelor în vederea promovării dezvoltării durabile, prin efectuarea, în conformitate cu prezenta

directivă, a evaluării de mediu în cazul anumitor planuri și programe care pot avea efecte semnificative asupra mediului

(Articolul 1).

Tipuri de amenajări

vizate

Orice proiect și activitate care poate avea ca rezultat deteriorarea sau afectarea într-un alt mod a stării / potențialului unui corp de apă. Articolul 4 (7) permite, în anumite condiții, excepții [de la îndeplinirea acestor obiective - n. tr.] în cazul unor noi modificări ale caracteristicilor fizice ale corpului de apă de suprafață, a schimbării nivelului corpurilor de apă subterană sau ca urmare a desfășurării unor noi activități umane de dezvoltare durabilă.

Articolul 4 (7) se poate aplica chiar și în cazul anumitor proiecte care nu sunt acoperite de Directiva EIA. Factorul determinant este gradul de susceptibilitate a proiectului de a deteriora starea / potențialul corpurilor de apă afectate sau de a compromite obținerea stării bune / potențialului bun.

Unele măsuri de îmbunătățire a stării pot face obiectul domeniului de aplicare al Directivei EIA, necesitând, prin urmare, o Evaluare a impactului asupra mediului (de exemplu, stațiile de epurare a apelor reziduale urbane).

Orice plan sau proiect care ar putea avea efecte adverse asupra unui sit Natura 2000

Proiecte enumerate în Directiva EIA - Anexa I.

Proiecte din Anexa II decise de la caz la caz și / sau pe baza anumitor valori-limită sau

criterii.

Toate planurile și programele (inclusiv modificările acestora): (a) care vizează domeniile agriculturii, silviculturii, pescuitului, energiei, industriei, transportului, managementului deșeurilor, managementului apei, telecomunicațiilor, turismului, urbanismului și amenajării teritoriului, și care stabilesc cadrul aprobării în viitor a proiectelor enumerate în Anexele I și II ale Directivei EIA sau (b) pentru care, având în vedere efectul probabil asupra siturilor, se impune o evaluare în temeiul Articolelor 6 sau 7 din Directiva Habitate. Alte planuri și programe (P/P), P/P privind utilizarea zonelor restrânse la nivel local sau pentru modificări minore la P/P, decise/hotărâte de la caz la caz și / sau prin specificarea tipurilor de P/P.

Screening/

depistare

Nicio recomandare specifică; totuși [se recomandă - n. tr.] o etapă de screening a procesului legat de Art. 4 (7) în care se

stabilește dacă o nouă modificare/schimbare/ activitate umană de dezvoltare durabilă poate afecta starea / potențialul corpului de apă. Dacă în urma etapei de screening rezultă faptul că nu sunt

de așteptat efecte semnificative, nu sunt necesare evaluări suplimentare.

Etapa din cadrul procesului de stabilire a gradului de

susceptibilitate ca un proiect sau un plan să provoace efecte semnificative asupra unui sit Natura 2000 (în conformitate cu Art. 6 (3)), per se sau în combinație cu alte planuri și proiecte

corespunde cu ceea ce se numește "procedură de screening". Dacă în urma etapei de screening rezultă faptul că nu sunt de așteptat efecte semnificative, nu este necesară instituirii unei

EA [Evaluări Adecvate - n. tr.].

Anexa I la Directiva EIA enumeră proiectele pentru care EIA este obligatorie. Pentru proiectele enumerate în Anexa II, Statele

Membre trebuie să stabilească dacă se impune o EIA, pe baza caracteristicilor proiectului; printr-o examinare de la caz la caz și / sau pe

baza anumitor valori-limită sau criterii. Aceasta este cunoscută sub numele de "procedură de screening ". Analiza trebuie să țină seama de

criteriile stabilite în Anexa III, respectiv de caracteristicile proiectului; localizarea acestuia și caracteristicile impactului potențial.

Identifică dacă un plan sau un program este "plan sau program" în accepțiunea Articolului

2 (a) și dacă este susceptibil să aibă efecte semnificative asupra mediului (Articolul 3 (4)). Dacă răspunsul la ambele chestiuni de

mai sus este "Da", atunci planul sau programele vor necesita SEA.

78

Legislație DCA 2000/60/CE Directiva Habitate - 92/43/CEE Directiva EIA - 2011/92/UE Directiva SEA - 2001/42/CE

Definirea și

nivelul de detaliere al

informațiilor

de mediu

Nicio recomandare specifică, totuși definirea urmărește

identificarea evaluărilor necesare pentru determinarea efectelor asupra stării / potențialului corpului de apă la nivel de elemente de calitate.

Deși nu este menționată explicit, etapa de definire este acceptată ca bună practică, urmărind să identifice cu precizie aspectele pe care EA [Evaluarea Adecvată] ar

trebui să le acopere, precum și informațiile adecvate de colectat.

Etapa de definire nu este obligatorie, ci acceptată ca o bună practică.

Cerință obligatorie de consultare a autorităților desemnate cu privire la "amploarea și gradul de precizie a

informațiilor ce trebuie incluse în raportul de mediu" (Articolul 5 (4)).

Sunt necesare informații cu privire la starea elementelor

de calitate care dau definiția stării ecologice (de exemplu pești, macronevertebrate etc.), precum și a potențialului impact al proiectului asupra acestora. Aceasta este prima

evaluare ce trebuie efectuată pentru a vedea dacă proiec-tul poate deteriora starea sau compromite obținerea unui stări bune. În acest caz, proiectul nu poate fi autorizat

decât dacă sunt îndeplinite condițiile de la Articolul 4 (7).

Articolului 4 (7) arată că trebuie să se demonstreze că obiec-tivele benefice urmărite prin modificările sau schimbările

aduse corpului de apă nu pot fi realizate prin alte mijloace care să constituie o opțiune mult mai bună din punct de vedere al mediului. Aceste mijloace sau soluții alternative ar

putea implica locații alternative, proiecte sau dimensiuni diferite ale planului de dezvoltare, sau procese alternative. Alternativele ar trebui evaluate în stadiile incipiente ale

planului de dezvoltare și la nivelul geografic adecvat, pe baza unei viziuni clare asupra obiectivelor benefice furnizate de modificare. Pentru proiectele care se circumscriu

domeniului de aplicare al Directivei EIA, cerințele acesteia pot contribui la evaluarea diferitelor alternative posibile.

Condițiile suplimentare se referă la faptul că proiectul este

de interes public deosebit (concept similar cu cel utilizat în Directiva Habitate) sau că beneficiile proiectelor sunt mai mari decât impactul neîndeplinirii obiectivelor DCA.

În plus, trebuie incluse în proiect toate măsurile de atenuare posibile. Din nou, procedurile EIA pot fi utile pentru identificarea măsurilor adecvate de atenuare.

Este important să se conștientizeze faptul că DCA vizează numai impacturile permanente la nivelul corpului de apă, în timp ce evaluarea impactului asupra mediului se ocupă

de impacturile locale de natură temporară.

În cazul în care în urma screening-ului nu se poate

exclude eventualitatea ca planul sau proiectul să aibă un efect semnificativ asupra sitului, este necesară o Evaluare Adecvată. EA pune accentul pe obiectivele de conservare

la nivelul sitului, în directă legătură cu speciile și habitatele pentru care situl a fost desemnat ca atare. (NB: Deși Directiva Habitate nu specifică conținutul unei EA,

acest lucru este clarificat prin Ghidurile relevante ale Comisiei, bazate pe hotărârile Curții). Trebuie evaluate toate tipurile de efecte, inclusiv cele cumulative.

Eventualele măsuri de atenuare (de exemplu cele legate de localizarea proiectului, de calendarul operațiunilor, metoda de construcție etc.) pot fi luate în considerare în

contextul EA, pentru a evita efectele negative asupra integrității sitului.

În cazul unei concluzii negative a EA, se pot aplica

prevederile Art. 6 (4), care definesc elemente-cheie ce trebuie luate în considerare (soluții alternative, rațiuni imperative privind interesul public deosebit, măsuri

compensatorii). (NB: Aceste elemente sunt clarificate în Ghidurile relevante ale Comisiei privind Articolul 6 din Directiva Habitate. Examinarea alternativelor nu se

circumscrie domeniului de aplicare al Articolului 6 (3), ci celui al Articolului 6 (4) (C-441/03, C-241/08).

Raportul de evaluare a impactului asupra mediului care trebuie furnizat de către dezvoltator pentru un proiect trebuie să includă o descriere a alternativelor rezonabile

studiate de inițiator care sunt relevante pentru proiectul respectiv, inclusiv, după caz, o schiță a evoluției probabile a stării actuale a mediului în absența

implementării proiectul (scenariul de bază), ca mijloc de îmbunătățire a calității procesului de evaluare a impactului asupra mediului și de integrare a

considerentelor de mediu în faza incipientă de elaborare a proiectului (Articolul 5 (d) și Anexa IV din Directiva EIA modificată).

Se întocmește Raportul de mediu, care

identifică, descrie și evaluează "alternative rezonabile, ținând seama de obiectivele și domeniul de aplicare geografic al planului sau

programului" (Articolul 5 (1)).

Participarea și

consultarea publicului

Una dintre condițiile Articolului 4 (7) este aceea ca

rațiunile/motivele dezvoltării proiectului să fie specificate și explicate în planul de management al bazinului hidrografic, care este supus în mod

obligatoriu consultării publice pentru o perioadă de 6 luni.

Nu este obligatorie în contextul luării deciziilor în temeiul Art. 6 (3), dar este încurajată („după caz").

Autoritățile care ar putea fi interesate de proiect prin

prisma responsabilităților lor specifice în domeniul mediului sau a competențelor locale și regionale, au posibilitatea de a-și exprima opinia asupra informațiilor

furnizate de inițiatorul proiectului și asupra cererii de aprobare a planului de dezvoltare.

Proiectul de plan sau program și raportul de

mediu sunt puse la dispoziția (i) autorităților care, date fiind responsabilitățile specifice în domeniul mediului, pot fi interesate de

efectele asupra mediului ale aplicării planurilor și programelor și (ii) publicului.

79

Legislație DCA 2000/60 / CE Directiva Habitate - 92/43/CEE Directiva EIA - 2011/92/UE Directiva SEA - 2001/42/CE

Această prevedere permite consultarea proiectului în contextul întregului plan, fiind astfel posibilă evaluarea

interacțiunilor cu alte proiecte noi și utilizări ale apei existente pe raza bazinului.

Publicul este informat în pe cale electronică, prin anunțuri publice sau prin alte mijloace adecvate. (Articolul 6(1)-(2)).

Publicului interesat i se asigură accesul la informațiile

descrise la Articolul 6 (3) literele (a) - (c) pentru perioade rezonabile de timp. Publicului trebuie să i se ofere de la început ocazii efective de a participa la

procedurile de adoptare a deciziilor privind mediul.

Autoritățile și publicul au ocazia efectivă și din timp să-și exprime opiniile asupra proiectului de plan sau program, precum și

asupra raportului de mediu însoțitor, înainte de adoptarea planului sau programului [Articolul 6 (1) - (2)].

Adoptarea deciziei

Planurile și proiectele sunt obligate să îndeplinească obiectivele de mediu. Aceasta înseamnă că, în cazul în care un nou proiect este susceptibil să cauzeze

deteriorarea stării sau să compromită atingerea unei stări bune în corpurile de apă vizate, autoritățile sunt obligate să refuze autorizația, cu excepția cazului în care

sunt îndeplinite condițiile prevăzute la Articolul 4 (7).

Rezultatele EA sunt obligatorii, adică autoritățile competente pot autoriza planul sau proiectul doar dacă

EA concluzionează că acesta nu va afecta negativ integritatea sitului Natura 2000.

Cu toate acestea, în cazul în care EA concluzionează că

efectele negative nu pot fi excluse, autoritatea competentă trebuie să se asigure că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute la Articolul 6 (4) (inexistența unor

soluții alternative, existența unor rațiuni imperative de interes public deosebit, găsirea unor măsuri de compensare a daunelor, în vederea asigurării coerenței

rețelei Natura 2000. În acest caz, trebuie informată Comisia, care, în circumstanțe specifice, emite o opinie.

Obiectivul unei EIA este acela de a descrie impactul potențial asupra mediului al unui proiect, de a asigura faptul că rezultatele consultărilor și informațiile

colectate în timpul procesului EIA sunt luate corespunzător în considerare în procesul de adoptare a deciziilor și de a informa publicul asupra deciziei finale

luate. (Articolele 8, 8a și 9).

Raportul de mediu, opiniile exprimate și rezultatele oricăror consultări transfrontaliere trebuie să fie luate în considerare în timpul

pregătirii planului sau a programului și înainte de adoptarea sau supunerea acestuia unei proceduri legislative (Art. 8). La adoptarea unui

plan sau un program, Statele Membre trebuie să asigure informarea autorităților cu responsabilități specifice în domeniul mediului,

a publicului și a oricărui Stat Membru consultat în cadrul unei consultări transfrontaliere, și se asigură că informațiile descrise la Articolul 9 (1)

literele (a) - (c) sunt puse la dispoziția acestora.

Monitorizare

DCA include cerința de a elabora programe de

monitorizare a stării apelor, cu scopul de a obține o viziune coerentă și completă asupra stării apelor din cadrul fiecărui district hidrografic (Art. 8 și Anexa V).

Este considerată bună practică.

În special, monitorizarea măsurilor de atenuare sau de compensare va fi importantă pentru a asigura eficacitatea cu privire la obiectivul acestora (respectiv, lipsa efectelor

negative asupra integrității sitului sau menținerea coerenței în cadrul rețelei).

Statele Membre trebuie ă se asigure că parametrii

proiectului și / sau măsurile preconizate de evitare, prevenire sau reducere și, dacă este posibil, de compensare a efectelor negative semnificative asupra mediului sunt

puse în aplicare de către inițiator, stabilind totodată procedurile cu privire la monitorizarea efectelor negative semnificative asupra mediului.

Tipul de parametri ce trebuie monitorizați și durata monitorizării trebuie să fie proporționale cu natura, localizarea și dimensiunea proiectului, precum și cu

semnificația efectelor acestora asupra mediului.

În vederea evitării dublei monitorizări, pot fi utilizate, dacă este cazul, sistemele de monitorizare existente, rezultate

din legislația Uniunii, altele decât prezenta Directivă, și din legislația națională. Art. 8a (4)

Dacă este cazul, măsurile de monitorizare vor fi incluse în

decizia/acordul de aprobare a dezvoltării [Articolul 8a (1) litera (b)].

Statele Membre trebuie să monitorizeze„„ efectele importante ale aplicării planurilor și programelor asupra mediului, între altele, în

scopul identificării efectelor adverse neprevăzute, într-un stadiu incipient, și pentru a putea întreprinde măsurile de

remediere pe care le consideră necesare"(Art. 10 alin. (1)). Raportul de mediu include "o descriere a măsurilor

preconizate privind monitorizarea" (Anexa I (i)). Monitorizarea permite testarea, comparativ cu datele prognozate, a efectelor

semnificative reale asupra mediului rezul-tate din aplicarea planului sau programului. Acest fapt ajută la identificarea oricăror pro-

bleme apărute în timpul aplicării, indiferent dacă au fost sau nu prevăzute, astfel încât predicțiile viitoare să fie mai precise. Ca

bună practică, monitorizarea poate fi parte integrantă în elaborarea informațiilor de bază pentru planurile și programele viitoare,

și pentru pregătirea informațiilor necesare pentru EIA a proiectelor.

80

ANEXA B: CATALOG DE DIAGRAME

Relația de principiu dintre Evaluarea aplicabilității Articolului 4 (7) și Testarea în privința Articolului 4 (7)

NU

NU

Nu este necesară Testarea cu privire la Articolul 4 (7). Poate fi acordată autorizarea

în temeiul DCA.

Proiectul NU poate fi autorizat în temeiul Articolului 4 (7)

din DCA.

Informații posibile rezultate din planificarea strategică prealabilă

Interrelația

recurentă pe

durata punerii

în aplicare a

proiectului

Noua modificare / alterare / activitate de dezvoltare umană durabilă propusă (Capitolul 3)

Evaluarea aplicabilității Articolului 4 (7) (Capitolul 4)

Ar putea noua modificare / alterare / activitate de dezvoltare umană durabilă să cauzeze deteriorarea / compromiterea atingerii stării bune /

potențialului bun al corpului de apă?

DA

Testarea cu privire la Articolul 4 (7) (Capitolul 5)

Evaluarea condițiilor prevăzute la Articolul 4 (7) literele (a)-(d). Sunt îndeplinite condițiile?

DA

Proiectul poate fi autorizat în temeiul Articolului 4 (7) din DCA

Informații

81

Abordarea pas cu pas a Evaluării Aplicabilității Articolului 4 (7)

Pasul 4: Testarea cu privire la Articolul 4 (7) (Capitolul 5)

Documentația justificativă (probatorie) Declanșarea Testării cu privire la Art. 4 (7)

Interrelația recurentă pe

durata punerii în aplicare a proiectului

Informații posibile rezultate din planificarea strategică prealabilă

Noua modificare / alterare/ activitate umană de dezvoltare durabilă propusă (Capitolul 3)

Pasul 1: Evaluarea preliminară a efectelor potențiale

Ar putea noua modificare / alterare / activitate de dezvoltare umană durabilă să aibă un efect direct sau indirect asupra diferitelor elemente de calitate ?

Informații

NU Nu sunt necesare evaluări suplimentare. Poate fi

acordată autorizarea în temeiul DCA.

Pasul 2: Definirea investigațiilor suplimentare

Ce informații trebuie colectate pentru a se identifica însemnătatea / amploarea efectelor asupra diferitelor elemente de calitate?

DA

Pasul 3: Colectarea și evaluarea datelor

Ar putea noua modificare / alterare / activitate de dezvoltare umană durabilă să cauzeze deteriorarea / compromiterea atingerii stării bune /

potențialului bun la scara întregului corp de apă?)

DA

Documentația justificativă (probatorie)

Nu este necesară Testarea cu privire la Articolul 4 (7). Poate fi acordată autorizarea în temeiul DCA.

Documentația justificativă (probatorie)

NU

Se urmează o abordare bazată

pe risc, aplicându-se principiul precauției

Se iau în considerare potențialele

efecte cumulative

82

Coerența dintre evaluările în conformitate cu DCA, DH și Directiva EIA

Noua modificare / alterare / activitate umană de dezvoltare durabilă propusă

DCA

Ar putea exista vreun

efect direct sau indirect

asupra diferitelor

elemente calitative?

Nu sunt necesare evaluări

suplimentare. Poate fi

acordată autorizarea în

temeiul DCA.

Ce informații trebuie colectate pentru a identifica

amploarea/însemnătatea efectelor asupra elementelor

de calitate?

Propunerea poate cauza

deteriorarea/compromi-

terea atingerii stării

bune/ potențialului bun?

Nu e necesară Testarea

cu privire la Articolul 4 (7).

Poate fi acordată autori-

zarea în temeiul DCA.

Testarea cu privire la

Articolul 4 (7) și decizie

în temeiul DCA

DH

Se preconizează efecte

semnificative asupra

unui sit Natura 2000?

Nu este necesară EA.

Poate fi acordată

autorizarea în

temeiul DH.

Evaluarea ia în conside-rare identificarea obiec-tivelor de conservare a

sitului, a speciilor și a habitatelor.

Evaluarea Adecvată în

lumina obiectivelor de

conservare ale sitului

Natura 2000.

Poate fi acordată

autorizarea.

Este afectată

integritatea sitului?

EIA*

Evaluarea preliminară a proiectelor din Anexa II. Este necesară evaluarea

impactului asupra mediului (EIA)?

Nu este necesară EIA.

Ce ar trebui să vizeze

informațiile în materie

de mediu?

Elaborarea unui

raport EIA.

Consultare și decizie

în temeiul EIA.

Colectarea comună / coordonată a datelor

Da

Nu Nu Nu

Nu

Nu

Da Da

Da

* Anexa I a Directivei EIA

enumeră proiectele pentru

care EIA este obligatorie

Evaluare

preliminară

Etapa de

definire

Colectarea

și evaluarea

datelor

Testarea

individuală

în temeiul

Directivei

aferente Testarea cu privire la

Articolul 6 (4) și decizie

în temeiul DH.

83

Abordarea pas cu pas a Testării în privința Articolului 4 (7)

Pasul 1 S-au luat toate măsurile realizabile pentru atenuarea

impactului negativ asupra stării / potențialului corpului de apă afectat?

Informații posibile rezultate din planificarea strategică prealabilă

Noua modificare / alterare / activitate umană de dezvoltare durabilă propusă (Capitolul 3)

Evaluarea aplicabilității Articolului 4 (7) (Capitolul 4)

Ar putea noua modificare / alterare / activitate umană de dezvoltare durabilă să cauzeze deteriorarea / compromiterea atingerii stării bune/ potențialului bun al corpului de apă?

Informații

Nu Nu sunt necesare evaluări

suplimentare. Poate fi acordată autorizarea în

temeiul DCA.

Pasul 2 Este posibil ca obiectivele benefice vizate de aceste

modificări sau alterări în corpul de apă să fie atinse prin alte mijloace fezabile tehnic, care nu necesită costuri

disproporționate sau care constituie o opțiune mult mai bună din punct de vedere al mediului?

Pasul 3 Motivele acestor modificări sau alterări sunt de interes public

deosebit şi/sau beneficiile aduse mediului ori societăţii de realizarea obiectivelor prevăzute la art. 2^1 alin. (1) şi (2) sunt depăşite de beneficiile noilor modificări sau alterări aduse sănătăţii umane,

menţinerii siguranţei populaţiei ori dezvoltării durabile??

Pasul 4 Este proiectul în conformitate cu punerea în aplicare a altor

dispoziții legale comunitare în materie de mediu?

Pasul 5 Garantează proiectul cel puțin același nivel de protecție ca

și în cazul legislației comunitare în vigoare?

Poate fi

proiectul

reformulat

sau

Proiectul nu poate

fi autorizat

Rezultatele evaluărilor relevante și / sau a

proceselor de autorizare în temeiul altor altor dispoziții

legale comunitare în

Da

Da

Da

Da

Da

Da

Da

Nu

Nu

Nu

Nu

Nu

Da

Proiectul poate fi autorizat în temeiul Articolului 4 (7)

Motivele care stau la baza acestor modificări sau alterări trebuie indicate în mod expres în planul de management al

bazinului hidrografic, iar obiectivele alternative pentru corpul (corpurile) de apă trebuie revizuite la fiecare șase ani.

84

Procedura privind Articolul 6 (3) și Articolul 6 (4) din Directiva Habitate

EXAMINAREA UNUI PLAN SAU PROIECT (PP) CARE AFECTEAZĂ UN SIT NATURA 2000

PP urmează să afecteze negativ integritatea sitului?

Are PP legătură directă cu situl sau este

necesar pentru gestionarea acestuia?

DA

Ar putea PP să afecteze

semnificativ situl?

NU

DA

Implicațiile evaluării asupra obiec-tivelor de conservare a sitului

Autorizarea

poate fi

acordată.

NU

NU

Există soluții alternative?

Situl adăpostește un habitat natural sau specii prioritare?

Reformularea PP

DA

DA

NU

NU DA

Există considerente privind sănătatea sau siguranța publică sau consecințe benefice

de importanță majoră pentru mediu?

Situl adăpostește un habitat natural sau specii prioritare?

NU DA

Autorizarea poate

fi acordată.

Se adoptă măsuri de

compensare.

Este informată

Comisia

Autorizarea poate fi acordată

pentru alte motive cruciale

de interes public deosebit,

urmare a avizului

Comisiei.

Trebuie adoptate măsuri

de compensare.

DA

Autorizarea nu trebuie

acordată.

NU

85